discipol

Din latină discipulus. Confer franceză disciple.

• AFI: /dis'ʧi.pol/

1. persoană care trăiește în preajma unui maestru, primind învățăturile lui și adesea continuându-le și dezvoltându-le.

   Discipol al unui maestru.

2. persoană care adoptă, urmează și continuă doctrina, învățătura, principiile cuiva.

   Are mulți discipoli.

• 1: elev, ucenic, învățăcel, (livr.) cirac, (înv.) școlar
• 2: (livr.) acolit

• disciplină

• DEX online