dicta
Aspect
Vezi și : dikta |
Etimologie
Din franceză dicter < latină dictare.
Pronunție
- AFI: /dik'ta/
Verb
Conjugarea verbului dicta | |
Infinitiv | a dicta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dictez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dicteze |
Participiu | dictat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai.
- a impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona.
- (despre abstracte) a îndemna, a determina stringent la o acțiune.
Sinonime
- 2: impune
Cuvinte derivate
Traduceri
a pronunța cuvinte pentru scriere