cercetare
Etimologie
Derivat din verbul a cerceta.
Pronunție
- AFI: /ʧer.ʧeˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cercetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cercetare | cercetări |
| Articulat | cercetarea | cercetările |
| Genitiv-Dativ | cercetării | cercetărilor |
| Vocativ | cercetareo | cercetărilor |
- proces prin care o entitate furnizează cunoștințe noi utilizând o bază de cunoștințe organizată în acest sens și care nu conține informația nouă.
- (jur.) activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, și pentru identificarea și prinderea infractorului.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
|