beach

(English)

Din engleza medie bache, bæcche ("banc de nisip"), care provine din engleza veche bæċe, beċe ("pârâu") < proto-germanică *bakiz.

• AFI: /biːtʃ/

beach, pl. beaches

1. plajă, litoral, mal, țărm

   It's a beautiful day. Wanna come with me to the beach?

2. (reg., în Anglia) pietriș, prundiș

• 2: shingle

• beachball
• beachberry
• beachboy
• beachcast
• beachcomber
• beachfront
• beachline

• beach break
• beach volleyball

• sand

Conjugarea verbului to beach
Infinitiv	to beach
Prezent simplu pers. 3 sg.	beaches
Trecut simplu	beached
Participiu trecut	beached
Participiu prezent	beaching

1. (nav.) a eșua, a pune pe uscat

• strand

• unbeached

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

(Gaeilge)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

beach

1. albină