buca

Vezi și : buća, bucã, bucă, buča, bučā, буча

Din bucă.

• AFI: /ˈbu.ka/

1. forma de singular articulat pentru bucă.

---

(dlm)

Din latină bucca („gură”).

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

buca f.

1. (anat.) gură

• Wiktionary

---

(italiano)

Etimologie necunoscută.

• AFI: /ˈbuka/

buca f., buche pl.

1. gaură
2. adâncitură, groapă
3. groapă (mai ales cele de pe drumuri)
4. buzunar

• În buco, gaura este profundă. În buca, gaura este limitată.

• bucare
• bucato
• buco
• imbucare
• scavabuche

• bocca

• dare buca a qualcuno

• Treccani.it

Din bucare.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bucare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bucare.