arna

Vezi și : -arna, aRNA, Arna, árna, Árna

(català)

Din proto-celtică *arona („inel” sau „roată”).

• (occidental) AFI: /ˈaɾ.na/
• (central) AFI: /ˈar.nə/
• (oriental) AFI: /ˈaɾ.nə/

arna f., arnes pl.

1. (apic.) stup
2. sinonim pentru arnot

• 1: (apic.) buc, casera, rusc

• apiari

Origine incertă, poate înrudit cu bască arr („râmă, insectă”).

arna f., arnes pl.

1. (entom.) molie

• mala arna

• eruga
• papallona

Probabil aceeași origine ca și a doua etimologie de mai sus. Alternativ, ar putea veni din sarna („scabie”).

arna f., arnes pl.

1. (reg., în Mallorca) mătreață

• caspa

Din arnar.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arnar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru arnar.

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

(galego)

Origine incertă, poate de origine pre-romanică. Confer și catalană arna.

• AFI: /ˈaɾ.na̝/

arna f., arnas pl.

1. (bot.) scoarță, coajă

• (bot.) arneca, casca, cortiza

• arnal
• arneirón
• arneste

• Wiktionary

---

(occitan)

• (reg.) arla, arda

Origine incertă. Confer și catalană arna.

• AFI: /ˈaɾ.no/

arna f., arnas pl.

1. (entom.) molie

• arnar
• arnat

• Wiktionary
• Wikiccionari