aberație
Variante
- (înv.) aberațiune
Etimologie
Din franceză aberration < latină aberratio.
Pronunție
- AFI: /a.beˈra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului aberație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aberație | aberații |
| Articulat | aberația | aberațiile |
| Genitiv-Dativ | aberației | aberațiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- abatere de la ceea ce este normal sau corect.
- defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc.
- ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie.
Sinonime
- 1: eroare, abatere, deviație
- 3: rătăcire, elucubrație, infracțiune
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
abatere de la ceea ce este normal sau corect
|
defecțiune a unui sistem optic
|
|
ceea ce este inadmisibil, absurd
|
|