obstacol
Variante
Etimologie
Din franceză obstacle < latină obstaculum, italiană obstacolo.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului obstacol | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obstacol | obstacole |
| Articulat | obstacolul | obstacolele |
| Genitiv-Dativ | obstacolului | obstacolelor |
| Vocativ | obstacolule | obstacolelor |
- piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
- (fig.) ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție.
- (sport) piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online