mit
Etimologie
Din neogreacă míthos.
Pronunție
- AFI: /mit/
Substantiv
| Declinarea substantivului mit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mit | mituri |
| Articulat | mitul | miturile |
| Genitiv-Dativ | mitului | miturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială.
- lucru sau realitate lipsită de un temei real.
Traduceri
Traduceri