mirare
Etimologie
Pronunție
- AFI: /mi'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mirare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mirare | mirări |
| Articulat | mirarea | mirările |
| Genitiv-Dativ | mirării | mirărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a (se) mira.
- nedumerire; surprindere.
- L-a cuprins mirarea.
- (înv.) admirație.
Sinonime
- 2: nedumerire
- 3: admirație, prețuire, stimă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) De mirare = surprinzător, uimitor.
- (loc. adj.) (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil.
Expresii
- N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să...
- (pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira
Traduceri
faptul de a (se) mira
|
|