Schaf
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus scāf < proto-germanică *skēpą.
Înrudit cu limba saxonă veche scāp, neerlandeză schaap, afrikaans skaap, engleză sheep și friziană (de vest) skiep.
Pronunție
- AFI: /ʃaːf/
Substantiv
| Declinarea substantivului das Schaf | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | das Schaf | die Schafe |
| Acuzativ | das Schaf | die Schafe |
| Dativ | dem Schaf(e) | den Schafen |
| Genitiv | des Schaf(e)s | der Schafe |
- (zool.) oaie
- Der Hirte hütet seine Schafe.
- (fam.) om mărginit, oaie, prostănac
- Du Schaf glaubst aber auch alles!
Sinonime
- 1: (zool., în Austria și unele regiuni din Germania) Schöps, (în limbajul copiilor) Bähschaf, Wolltier, Wolllieferant
- 2: (fam.) Schafskopf, Trottel, Dummkopf, Dummerjan, Einfaltspinsel
Cuvinte derivate
cuvinte derivate