RO111359B1 - Procedeu pentru curbare a unei placi de sticla si cuptor pentru realizarea acestuia - Google Patents

Description

Invenția se referă la un procedeu de curbare a unei plăci de sticlă, precum și la un cuptor de realizare a acestui procedeu.

In scopul curbării plăcilor de sticlă în forme complexe, în cadrul tehnologiei de curbare, este necesar un control precis al profilului temperaturii în secțiunea transversală a fiecărei plăci de sticlă.

Forma plăcii de sticlă după fasonare, în orice procedeu de curbare, este influențată în mare măsură de temperatura plăcii, vâscozitatea sticlei modificându-se rapid odată cu temperatura. In plus, diferențele de temperatură în cadrul plăcii de sticlă au, în mod similar, un efect semnificativ. De aceea, este foarte de dorit să se controleze cu precizie profilul de temperatură în secțiunea transversală a plăcii, în scopul obținerii cu succes a anumitelor forme și, de asemenea să se asigure reproductibilitatea producției la scară mare.

Din cererea de brevet EP 504.117 este cunoscut un procedeu de curbare a unor plăci de sticlă, prin care se efectuează un control al diferenței de temperatură în secțiune transversală a plăcilor de sticlă, în combinație cu o fază de călire, pentru o rigidizare diferențiată a plăcilor respective.

□ metodă simplă de influențare a diagramei de temperatură într-o placă de sticlă, care urmează a fi curbată, constă în plasarea unor scuturi deasupra unor părți aferente plăcilor de sticlă care trebuie încălzite la o temperatură mai joasă. Prin aceste scuturi, se blochează căldura care este împiedicată să ajungă la acele părți aferente, plăcilor de sticlă. In funcționare, aceste scuturi devin fierbinți, fiind ca niște radiatoare secundare de căldură, reducându-se eficacitatea lor. Această problemă este atenuată în contextul curbării prin gravitație, prin prevederea unor scuturi secundare pentru a se feri placa de sticlă de influența scuturilor primare fierbinți. (US 4.687.501).

Este nevoie, însă, în mod inevitabil de mult spațiu și astfel de scuturi ar obstrucționa echipamentul de manipulare automată, utilizat în mod obișnuit în fabrici moderne pentru transportul plăcilor de sticlă de la o fază la alta, în procesul tehnologic.

Astfel de scuturi sunt atașate în mod normal la o matriță sau la un alt suport care transportă placa de sticlă, scuturile deplasându-se împreună cu placa de sticlă prin cuptor, sau chiar prin întregul sistem de curbare. Totuși, un sistem reprezentativ de curbare a sticlei, de acest gen, conține multe matrițe, echipate, fiecare, cu scuturi. In total, este necesar un mare număr de scuturi, fiecare adaptare a scuturilor, necesară într-o singură matriță, fiind necesară în fiecare altă matriță. Deoarece aceste scuturi pot fi adaptate numai când matrița este situată în afara cuptorului, sistemul de umbrire creat nu se poate modifica în timpul trecerii plăcii de sticlă prin diferitele secțiuni de încălzire din cuptor. Această lipsă de flexibilitate este o deficiență, deoarece în producerea de forme din ce în ce mai complicate ale plăcilor de stică, impuse din punct de vedere tehnic pentru vehicule, este de preferat să existe posibilitatea de a se modifica diagrama profilului de încălzire în diferite secțiuni de încălzire pentru scopuri diferite. De exemplu, se poate dori să se producă o încălzire specială la colțurile unei plăci din sticlă, dar numai când placa în întregime, a ajuns la temperatura de curbare. Prin natura lor proprie, scuturi de acest tip sunt adecvate numai pentru reducerea gradului de căldură pe care-l primesc plăcile de sticlă, și în acest caz, numai într-o zonă relativ mică. Nu sunt cunoscute procedee prin care căldura blocată de aceste scuturi să se îndrepte spre o porțiune a plăcii în care se dorește o încălzire mai puternică.

In plus, datorită faptului că, în mod obișnuit, scuturile rămân tot în poziția lor în timpul trecerii sticlei prin zone de maleabilizare aferente sistemului de curbare, scuturile afectează răcirea sticlei. Acest lucru poate duce la tensiuni nedorite în sticlă și la probleme de distor

RO 111359 Bl siune optică.

Sunt cunoscute procedee, prin care se utilizează sisteme de scădere a temperaturii și anume, corpuri plasate lângă placa de sticlă, care absorb căldura din ea, pentru a se controla profilul de temperatură într-o placă din sticlă. Totuși, eficacitatea sistemelor de scădere a temperaturii se micșorează când acestea ajung la temperatura ambiantă și datorită faptului că sunt în mod obișnuit atașate la matriță sau la un alt suport al sticlei. Utilizarea acestora prezintă toate celelalte dezavantaje ale scuturilor.

Din brevet GB 2.201.670/A, este cunoscută utilizarea unui corp din material izolant ca reflector de căldură. Se descrie o experiență de laborator în care un astfel de corp este plasat sub o porțiune dintr-o placă de sticlă care urmează să fie încălzită în mod preferențial. Intr-un cuptor uzual, astfel de reflectoare ar trebui să fie, de asemenea montate în matrițe (sau, cel puțin, în cutii, sau pe cărucioare care transportă matrițele) și astfel ar fi supuse acelorași probleme ca cele descrise mai sus pentru scuturi și pentru sistemele de scădere a căldurii.

In zonele unde este necesară o alimentare mai mare de căldură într-o suprafață localizată, este cunoscută utilizarea căldurii suplimentare prin intermediul unor încălzitoare auxiliare, încălzitoare pentru curbare.

Un amestec încălzitor este descris în brevet UK 836,560. In această variantă de realizare, încălzitoarele sunt suspendate în canale practicate în bolta cuptorului, dar sunt posibile și alte variante de susținere. Este necesar să se limiteze zona dintr-o placă de sticlă încălzită cu încălzitoarele pentru curbare, unele părți adiacente ale plăcii din sticlă fiind umbrite față de acestea (EP 338.216 A2).

Deși astfel de încălzitoare pentru curbură servesc unui scop util, mai au și multe dezavantaje, de exemplu, obstrucționarea spațiului din cuptor deasupra plăcilor din sticlă, fiind expuse la avarii sau excentricități. Acestea nu pot să fie utilizate deasupra centrului plăcii, unde ar fi necesar un braț lung de susținere care să ecraneze sticla. Din cauza necesității susținerii, încălzitoarele pentru curbură nu pot fi destul de mari pentru a acoperi suprafețe importante. încercările făcute pentru atenuarea unora din probleme, de exemplu pentru automatizarea ajustărilor și pentru introducerea sau scoaterea încălzitoarelor cu servo motoare, atrag după sine investiții mari și un risc de nesiguranță. In plus, aceste încălzitoare nu sunt adecvate pentru a crea diferențe de temperatură ne-locale, cum ar fi diferențele de temperatură dintre centru și margine controlate pe toată distanța centru-margine din placa de sticlă.

□ cale pentru controlul diferenței de temperatură în secțiunea transversală a plăcii de sticlă constă în dispunerea reglării separate de zone separate de încălzitoare, sau bineînțeles de elemente de încălzire separate, într-un cuptor de curbare a sticlei. De exemplu, un cuptor include seturi de rezistențe electrice în partea sa superioară, cu reglarea independentă a temperaturii sau a puterii seturilor. (EP 443948 A1). Orientarea și amplasarea unor astfel de seturi de rezistențe sunt astfel dispuse, încât să optimizeze controlul diferenței de temperatură într-o placă de sticlă. Intr-un astfel de cuptor este posibil să se controleze profilul de temperatură în secțiunea transversală a întregii plăci de sticlă. Scopul poate fi obținerea unei temperaturi cât mai uniform posibil în placa de sticlă, sau să se creeze o anumită diferență de temperatură între centru și colțuri sau margine, în conformitate cu forma impusă pentru placa de sticlă.

Totuși, există limitări în ceea ce privește mărimea diferențelor de temperatură la astfel de produse. Dacă un anumit set de elemente este lăsat să funcționeze la o putere ridicată, pentru a încălzi în mod preferențial partea de placă de sticlă aflată direct sub acest set, părțile adiacente ale plăcii vor primi

RO 111359 Bl în mod inevitabil, de asemenea o căldură suplimentară. Acest lucru poate fi controlat într-o anumită măsură prin reducerea distanței de la elemente la placa de sticlă. Deși reducerea acestei distanțe micșorează încălzirea nedorită a părților adiacente ale plăcii de sticlă, poate rezulta o distorsiune optică a plăcii de sticlă dacă această distanță devine prea mică. De aceea, este necesară îmbunătățirea acestei tehnologii.

Un control adițional al profilului de temperatură poate fi obținut prin prevederea unor elemente suplimentare de încălzire în pereții cuptorului (EP 443.948 A1). De exemplu, ultimul paragraf al descrierii din acest brevet descrie confecția unui geam în formă de S, precum și necesitatea unei temperaturi diferite între anumite părți ale plăcii de sticlă. Ultima frază a acestui paragraf explică că este avantajos să se încălzească partea convexă de sus a geamului în formă de S prin încălzitoare de perete, pentru a se evita supraîncălzirea părții centrale a plăcii. Bineînțeles, prevederea de încălzitoare suplimentare în pereții cuptorului determină operații suplimentare. Ar fi de dorit să se obțină controlul suplimentar al diferenței de temperatură pentru anumite produse, utilizându-se elemente de încălzire prevăzute numai în acoperișul cuptorului.

Este mai ușor să se controleze curbarea sticlei în așa-numita curbură simplă, adică în zona în care axele curburii sunt paralele sau aflate la unghiuri mici una față de alta, ceea ce era un mod uzual folosit. Totuși, sunt necesare din ce în ce mai mult sticle cu formă complicată, adică având curbura în două direcții substanțial perpendiculare, de exemplu pentru aplicații la automobile. Acestea prezintă mult mai multe dificultăți.

In situația în care o astfel de sticlă este produsă prin intermediul gravității sau prin procedee de curbare la mijloc există dificultatea de obținere a unui profil de curbare impus, în secțiune transversală. Prin profilul de curbură, în secțiune transversală, se înțelege modifi6 carea de curbură într-o direcție care se întinde de la partea de sus la partea de jos a unui geam, de exemplu a unui parbriz, așa cum este văzut în condiții de instalare. O astfel de curbură este amplasată aproximativ în jurul uneia sau mai multor axe substanțial orizontale care se întind de la o latură a vehiculului la o altă latură. Adesea se dorește un profil uniform circular în secțiune transversală, dar în practică se obține o porțiune mai plată în porțiunea centrală a parbrizului cu curbura cea mai mare în apropiere de partea superioară și de partea inferioară. Acest lucru poate duce la o percepere a unei imagini inacceptabile secundare de către șofer. In cazurile în care se cere un grad crescut de curbură complexă și/sau înălțimea parbrizului crește față de lățimea sa, poate apare o curbură în secțiune transversală în centrul parbrizului, astfel încât o secțiune transversală a axului de simetrie ar începe să semene cu o literă w răsturnată. In plus, față de problemele optice, mai rezultă și o mai mică performanță a ștergătorului. Pentru o curbare corespunzătoare și pentru a se ajunge la forme adecvate ale plăcii de sticlă, este important să se atingă temperaturi mai ridicate în porțiunea centrală a plăcii de sticlă, cu temperaturi mai ridicate, diferite între centrul și marginea cea lungă a plăcii de sticlă, cu diferențe mai mari de temperatură între aceste poziții decât cele uzuale. Există necesitatea unei căi de atingere a unor astfel de diferențe de temperatură între centru și margine.

In plus, pentru producerea unui panou din sticlă având un profil de curbură asimetric, de exemplu în formă de S, este necesar un profil de temperatură asimetric în secțiune transversală a plăcii de sticlă. 0 astfel de asimetrie poate să ia forma unei temperaturi maxime plasata în altă parte decât deasupra centrului plăcii de sticlă.

In mod alternativ, sau în mod adițional, asimetria poate fi un rezultat al gradienților de temperatură diferiți de la un punct cu temperatură maximă la cele

RO 111359 Bl două margini lungi.

In alte procedee de curbare, de exemplu în acelea care se utilizează două matrițe sau stanțe pentru a fasona placa de sticlă, este de dorit să existe posibilitatea de a se controla diferența de temperatură atribuită unei plăci de sticlă în fazele de încălzire, printr-un spațiu mai mic ocupat cu mijloace mai perfecționate de control decât cele uzuale. Ar trebui să se poată atinge diferențe mai mari de temperatură între părți aferente plăcii de sticlă decât cele uzuale.

Prin procedeul conform invenției se poate atinge un control excelent al diferenței de temperatură. De asemenea se pot atinge diferențe surprinzător ridicate de temperatură, într-un mod precis și reproductibil, într-o placă de sticlă întrun cuptor de curbare, prin utilizarea de mijloace pentru direcționarea căldurii radiate de niște elemente de încălzire aferente cuptorului.

Procedeul conform invenției constă în efectuarea deplasării plăcii de sticlă printr-o zonă diferențială, în care sunt prevăzute elemente principale de încălzire și, cel puțin un scut amplasat într-un cuptor pe aceeași parte cu elementele principale de încălzire. Scutul este astfel dispus, încât se realizează o încălzire diferențială a plăcii prin direcționarea căldurii radiale de elementele principale de încălzire dintr-o poziție aleasă a plăcii care urmează a fi mai puțin încălzită către o altă poziție a plăcii care urmează a fi încălzită mai mult. Se creează o diferență de temperatură impusă între aceste poziții, direcționarea căldurii fiind efectuată prin intermediul a cel puțin unui scut.

Cuptorul de realizare a procedeului, conform invenției, cuprinde:

- o multitudine de elemente de încălzire principale radiante pentru încălzirea unei plăci de sticlă la temperatura ei de curbare;

- cel puțin un scut pentru direcționarea căldurii de radiație, scutul fiind dispus în interiorul cuptorului, pe aceeași latură a unei poziții care să fie ocupată de placă, precum și de elementele princi- pale, precum și

- mijloace de transport pentru avansarea plăcii de sticlă prin cuptor.

Cuptorul conform invenției include cel puțin o zonă de încălzire diferențială în care sunt prevăzute elementele principale și scutul respectiv, precum și un element de încălzire prin radiație constituind elementul de încălzire amplasat cel mai apropiat de scut.

Prin elementele de încălzire principale se înțeleg elementele de încălzire instalate în acoperișul, pereții sau podeaua cuptorului, care împreună formează principala sursă de căldură. Nu sunt incluse elemente de încălzire auxiliare cum ar fi încălzitoare în canale. In timp ce încălzitoarele din canale sunt în general ajustabile în toate direcțiile, elementele principale ale cuptorului sunt în general ajustabile în cel mult o direcție, în mod practic perpendiculară pe suprafața pe care sau de la care sunt montate, adică acoperișul, pereții sau pardoseala. Elementele principale se poate spune că sunt instalate permanent (formează obiectul cerințelor de întreținere), pe când instalarea încălzitoarelor auxiliare este de natură temporară, astfel încât ele pot să fie ușor scoase din cuptor. Elementele principale sunt de preferință electrice, dar ar putea fi și elemente cu gaz.

Scutul prevăzut în cuptorul conform invenției este asociat cu cuptorul și nu cu o matriță în care se curbează o placă de sticlă, sau cu un mijloc de transport al acesteia, astfel încât matrița avansează prin cuptor în timpul funcționării sau în timpul deplasării, în interiorul cuptorului, matrița să poată trece pe lângă scut, care rămâne staționar. Scutul este montat de obicei sau susținut de acoperișul cuptorului, de pereții sau de pardoseala cuptorului. Cel puțin o parte din scut este plasată între elementele principale de încălzire și placa de sticlă care trebuie să fie curbată.

Această parte a scutului poate fi privită ca fiind o porțiune operativă, datorită faptului că prin această porțiune din scut se direcționează căldura către o

RO 111359 Bl porțiune aleasă a plăcii de sticlă, în timp ce partea din scut dintre elementele principale și structura adiacentă a cuptorului constând din acoperiș, pereți sau pardoseală, acționează ca un suport pentru porțiunea operativă.

Deoarece, un scut conform invenției are drept scop direcționarea în mod direct a căldurii de la elementele principale și nu direcționarea căldurii de la încălzitoarele din canal, scutul se extinde de preferință mai aproape de elementele principale de încălzire decât de placa de sticlă. Intr-un cuptor, în care aceste elemente sunt amplasate în acoperiș sau în pardoseală și în care distanța de la elementele principale de încălzire la placa de sticlă curbată (curbată la forma finală dorită) și, respectiv, în care amplasarea scutului este la o distanță de 330 mm, porțiunea operativă a scutului se extinde, de preferință, până la 100 mm de la nivelul elementelor principale de încălzire, până la 50...300 mm față de placa de sticlă (echivalent cu 30...280 mm de la nivelul elementelor respective). Porțiunea operativă a scutului are o lungime de cel puțin 30 mm. Mai preferabil, porțiunea operativă se poate extinde până la 50 mm de la nivelul elementelor principale de încălzire la un nivel situat la 180...300 mm de la placa de sticlă.

Intr-un cuptor cu dimensiune diferită, distanțele respective trebuie aduse la scară în mod corespunzător. De exemplu, distanța de la elementele principale de încălzire la placa de sticlă curbată, situată lângă scut, poate fi notată cu x (se menționează că această distanță variază în secțiunea transversală a plăcii de sticlă din cauza curbării ei). Porțiunea operativă a scutului se întinde, de preferință, de la un nivel de □ până la 30%, mai preferabil de la O la 15%, din distanța x, de la un nivel al elementelor principale de încălzire la un nivel de

9...85% și, mai preferabil de 9...45% din distanța x, de la elementele de încălzire principale (echivalent cu 15...91%. mai preferabil 55...91% din distanța x de la placa din sticlă), porțiunea opera- tivă având o lungime egală cu cel puțin 9% din distanța x.

Intr-o variantă preferată a cuptorului, conform invenției, un scut este situat în mod practic vertical între o pereche de elemente de încălzire în acoperișul cuptorului, și se întinde în jos, dincolo de elementele principale de încălzire. Este convenabil să existe mijloace de ajustare din exteriorul cuptorului la nivelul la care scutul se extinde în jos, dincolo de elementele principale de încălzire, fiind permisă în timpul funcționării o ajustare a parametrilor de încălzire.

Scuturile sunt amplasate, de preferință, în mod practic vertical. Intr-un cuptor în care se deplasează o matriță de curbare a sticlei prin cuptor, scuturile pot fi, de obicei, (dar nu în mod necesar) fie, în general, perpendiculare față de direcția de avansare a unei matrițe, fie, în general, paralele față de aceasta (sau unele scuturi pot fi perpendiculare, în timp ce altele pot fi paralele).

Scuturile din cuptorul invenției prezintă avantaje față de stadiul tehnicii actuale. Totuși pot fi utilizate și scuturi cunoscute cu sisteme de scădere a căldurii sau cu încălzitoare auxiliare, în ansamblu ca un cuptor echipat conform invenției. Astfel de dispozitive din stadiul tehnic anterior pot fi încă utilizate în mod avantajos, mai ales când se dorește o schimbare localizată a condițiilor de încălzire.

Un cuptor de curbare, conform invenției, poate funcționa pentru oricare din procedeele de curbare a sticlei uzuale, de exemplu, prin gravitație, prin deformare concavă, curbare prin presare, etc., deoarece scuturile pot fi folosite în mod avantajos oriunde se încălzește sticla, indiferent de tipul de procedeu de curbare folosit. Invenția este utilă în mod special când curbura propriu-zisă a sticlei are loc în partea încălzită prin radiație a cuptorului, deoarece curbarea în timpul avansării sticlei necesită controlul diagramei termice în placa de sticlă în timpul procesului tehnologic. In astfel de cuptoare, ajustările pot fi efectuate în diferite stadii ale Gurbării, realizându-se un

RO 111359 Bl control deosebit de riguros al formei sticlei obținute. Gradul de curbare, realizat în fiecare treaptă, se poate determina prin observație directă sau printr-un sistem de telecomandă. Cuptorul de curbare poate fi un cuptor în care se utilizează curbarea prin gravitație, cu sau fără o treaptă auxiliară de presare, curbarea putând să aibă loc fie în timpul, fie după încălzirea plăcii.

Invenția este aplicabilă la o mare varietate de tipuri de cuptoare. De exemplu, poate fi aplicată într-un cuptor cu vatră, mobil, în care sticla susținută pe niște role, înainte de a fi curbată, se încălzește de obicei pe role curbate și/sau în matrițe de curbare. Invenția poate fi aplicată în cuptoare cu vatră cu gaz, în care sticla este încălzită și eventual curbată, în timp ce este susținută pe o pernă de gaz. Totuși, invenția este deosebit de aplicabilă în cuptoare, divizate în mai multe compartimente, în care sticla este plasată într-o matriță de curbare, de obicei o matriță segmentată în părți sau segmente relativ mobile. Matrița care poartă sticla poate să avanseze prin secțiuni succesive de încălzire, încălzire cu curbare și maleabilizare. Transportul matriței se efectuează într-o cutie pe un cărucior sau pe un troleu.

Astfel, într-o variantă preferată, un cuptor de curbare a sticlei cuprinde secțiuni succesive de încălzire, încălzire cu curbare, și maleabilizare, în care cel puțin una din secțiunile de încălzire, și încălzire cu curbare cuprinde cel puțin o zonă de încălzire diferențială și mijloace de transport pentru a face să avanseze matrița prin secțiunile menționate. Zona de încălzire diferențială menționată este prevăzută cu o multitudine de elemente de încălzire principale și cu un scut, asociate cu cuptorul, pentru a îndrepta căldura radiată de elementele de încălzire principale către sticlă, în acest timp, realizându-se o încălzire diferențială controlată a sticlei. Astfel de cuptoare sunt utilizate în mod obișnuit pentru curbarea plăcilor de sticle în perechi pentru utilizarea în producția de ferestre laminate de vehicule, mai ales a parbrizelor de au12 tomobile. O secțiune de încălzire cu curbare este o secțiune în care foaia de sticlă este curbată în timp ce este încălzită.

Intr-o altă variantă, procedeul de curbare, conform invenției, cuprinde deplasarea plăcii de sticlă printr-un cuptor prevăzut cu o multitudine de elemente de încălzire principale, cu radiație, în timp ce placa este încălzită la temperatura ei de curbare în cuptor. încălzirea diferențiată a plăcii include îndreptarea căldurii de radiație de la o porțiune a plăcii de sticlă, aleasă în așa fel încât să fie încălzită mai puțin, către o altă porțiune a plăcii de sticlă, aleasă spre a fi încălzită mai mult, astfel încât să se stabilească o diferență de temperatură dorită între porțiuni. Căldura este îndreptată cu ajutorul a cel puțin unui scut, scutul fiind dispus în interiorul cuptorului pe aceeași parte a plăcii de sticlă cu elementele principale de încălzire.

Procedeul mai cuprinde curbarea propriu-zisă a plăcii la o formă predeterminată, precum și răcirea plăcii de sticlă curbate.

Cuptorul include cel puțin o zonă de încălzire diferențială, în care sunt prevăzute elementele principale de încălzire, un scut și un element radiant principal care constituie elementul de încălzire plasat cât mai aproape de scut.

Intr-o variantă preferată, conform invenției, o primă parte din căldura de radiație, radiată de elementele principale înspre placa de sticlă, lovește direct placa, fără existența nici unei suprafețe intermediare, o parte secundară a căldurii de radiație fiind îndreptată de către scut. Altfel, cea de-a doua parte din căldura de radiație ar ajunge la porțiunea sau porțiunile de placă alese pentru a fi încălzite într-o măsură mai mică. îndreptarea căldurii prin scut are deci un efect de concentrare a căldurii îndreptate către porțiunea sau porțiunile plăcii de sticlă alese pentru a fi încălzite într-o măsură mai mare, mărindu-se transferul de căldură la această porțiune sau la aceste porțiuni.

In continuare, se dă un exemplu de realizare a procedeului, conform in

RO 111359 Bl venției, în legătură și cu fig. 1...13, care reprezintă:

- fig.1, secțiune verticală schematică printr-un cuptor de curbare a sticlei, care include un număr de zone încălzite, unele din ele fiind utilizate pentru curbare;

- fig.2, vedere în plan a unei plăci de sticlă care poate fi curbată în cuptorul prezentat în fig.1;

- fig.3, vedere în plan schematic, la scară mare, pentru amplasarea încălzirii dintr-o zonă din fig.1, incluzând șase scuturi, conform invenției;

- fig.4 (a) și (b), secțiuni transversale schematice ale unei părți mici a zonei încălzite;

- fig.5, vedere în plan similară cu cea din fig.3 a unei alte amplasări a încălzirii unei alte zone din fig.1;

-fig.6, secțiune transversală mărită, în mod similar, în direcția săgeților VI-VI din fig.3;

- fig.7, secțiune transversală similară, în direcția săgeților VII-VII din fig.5;

- fig.8, vedere a unui mecanism pentru ajustarea înălțimii scuturilor ilustrate în fig.7;

- fig.9, o altă parte a acestui mecanism, neilustrat în fig. 8;

- fig. 10, diagramă schematică care compară diferențele de temperatură măsurate în cuptoare tunel cunoscute din stadiul tehnic actual, cu diferențe de temperatură măsurate în cuptorul conform invenției;

- fig.11, diagramă schematică care compară profilele curburii transversale aferente plăcilor de sticlă curbate cunoscute, uzuale, cu cele dintr-o variantă de realizare preferată a invenției;

- fig. 12, vedere în plan similară cu fig.3, dar care prezintă scuturi suplimentare;

- fig. 13, vedere în plan similară cu fig.5, dar care prezintă scuturi suplimentare.

In cuptorul pentru curbarea sticlei din fig.1, plăcile de sticlă sunt încărcate în matrițe inelare de curbare pe baza gravitației. Sunt curbate sub influența gravitației (cu sau fără o treaptă suplimentară de presare), astfel încât plăcile de sticlă să ia forma matriței inelare, cu un grad impus de curbură transversală. Sunt maleabilizate, răcite și descărcate. In fig.1, S1 reprezintă o secțiune de încărcare, S2 reprezintă o secțiune de încălzire uniformă, S3 reprezintă o secțiune de încălzire diferențială prin radiație, S4 reprezintă o încălzire cu o secțiune de curbare cu încălzire diferențială prin radiație, S5 reprezintă o secțiune de maleabilizare, SB reprezintă o secțiune de răcire și S7 reprezintă o secțiune de descărcare.

Fiecare secțiune cuprinde atâtea zone cât sunt necesare pentru a se obține un debit cerut într-un ciclu de timp prestabilit. Fiecare zonă poate să conțină o singură matriță inelară, iar placa de sticlă sau plăcile de sticlă din fiecare matriță trebuie să rămână în fiecare secție o anumită durată de timp. In acest tip de cuptor, plăcile de sticlă nu se mișcă în mod continuu, ci într-o serie de trepte, astfel încât matrița care susține placa sau plăcile de sticlă rămâne staționară, plasată precis într-o zonă, pentru o durată de timp predeterminată, înainte de a fi deplasată în zona următoare.

Un astfel de cuptor este denumit cuptor de indexare, iar matrița și placa susținută în matriță este indexată cu fiecare zonă succesivă, pe măsură ce avansează. In funcționare normală, mișcarea matrițelor într-un astfel de cuptor este numai într-o singură direcție, adică în sensul contrar acelor de ceasornic, în direcția arătată în fig. 1.

încălzirea uniformă a secțiunii S2 poate fi, fie prin convecție, fie prin radiație. Scopul este simplu, ca puterea de încălzire să fie în mod efectiv uniformă de la o latură a fiecărei zone la cealaltă.

Matrițele inelare sunt deplasate prin cuptor cu ajutorul unor mijloace de transport care se descriu mai departe în legătură cu fig.6. La fiecare extremitate a cuptorului, se prevede câte un mecanism 10, 11 pentru transferarea matrițelor împreună cu mijloacele de transport între nivelul superior și nivelul infe

RO 111359 Bl rior al cuptorului 1.

Scuturile pot fi utilizate în mod avantajos în secțiunile S3 sau S4, iar amplasările preferate sunt prezentate în fig.3...9 si, de asemenea, în fig. 12 si

13.

In fig.2, se prezintă o placă de sticlă care poate fi curbată în cuptorul 1. De fapt, într-o variantă preferată a cuptorului, în conformitate cu invenția, se utilizează pentru curbare, plăci de sticlă în perechi, una în vârful celeilalte, pentru a se produce o pereche potrivită pentru laminare, de exemplu într-un parbriz. Plăcile 20 și 21 sunt identice, cu excepția faptului că placa superioară a perechii este în mod normal ușor mai mică pentru a se îmbunătăți ajustarea după curbare. Plăcile 20 și 21 au margini lungi 22 și 23, margini scurte 24, 25, colțuri 26 și o porțiune centrală 27. Plăcile 20 și 21 posedă o axă de simetrie în oglindă A-A. Curbura transversală este curbarea în direcția de la marginea lungă de sus 22 (de sus înțelegându-se în orientarea unui parbriz când este instalat într-un automobil] la marginea lungă de jos 23, adică în lungul axei A-A. Bineînțeles, curbarea nu este limitată la curbarea plăcilor cu forma ilustrată. Pot fi curbate plăci de orice formă.

In fig.3, este ilustrată în detaliu amenajarea de încălzire într-o zonă de la secțiunea de încălzire cu radiație diferențială S3. Acoperișul zonei este echipat cu elemente de încălzire electrice, alungite în diferite regiuni de încălzire 30, 34, conform lungimii și orientării elementelor. Intre elemente, există un număr de scuturi 35. Fiecare regiune este efectuată din blocuri, unul fiind notat 35. Fiecare bloc conține unul până la patru elemente, forța produsă de fiecare bloc fiind reglabilă separat. In figuri, conturul blocurilor este însemnat cu linii subțiri, iar niște elemente de încălzire 37 fiind însemnate cu linii groase, pe câteva din ele ilustrându-se o înfășurare schematică a unei spirale. Elementele de încălzire 37 pot fi de orice tip alungit, adecvat pentru montaj în configurația arătată și capabile să producă densitatea de curent necesară. De exemplu, elementele din regiunile periferice 30 și 31 sunt mai lungi și cu densitate de curent mai mică decât cele ale unei regiuni centrale 33, care sunt mai scurte și cu o densitate de curent mai ridicată. Elementele din regiunile 32 și 34 sunt de lungime intermediară, având o densitate de curent similară cu cea a regiunilor 30 și 31. Referințele la nivelul de densitate de curent iau în considerație distanțele dintre elemente, precum și mărimea lor individuală și puterea lor nominală. Se poate vedea că, de preferință, elementele cu densitate mai mare de curent sunt utilizate cu scuturi adiacente.

Un tip de element utilizat în mod obișnuit are un miez ceramic cu o sârmă de rezistență înfășurat în jurul lui. Când este necesară o forță mai mare, pot fi utilizate miezuri de cuarț tubulare în elementele de încălzire, iar când este dorit să se lege strâns elementele unele cu altele, o sârmă în formă de spirală poate fi situată în interiorul unui tub de cuarț.

Datorită faptului că puterea produsă de fiecare bloc se reglează în mod independent, este posibilă o controlare mai precisă a forței când se utilizează elemente mai scurte, de exemplu în cele 15 blocuri care formează regiunea centrală 33, deoarece suprafețele reglate independente sunt mai mici.

Direcția de deplasare a plăcilor de sticlă prin zonă este ilustrată printr-o săgeată 6. Când se încălzesc sau se curbează plăci de sticlă pentru confecționarea de parbriz sau ferestre amplasate în spatele automobilelor, este preferabil, ca plăcile de sticlă să se orienteze cu axa lor de simetrie A-A paralelă cu săgeata G. Conturul plăcilor 20 și 21 este arătat în poziția lor indexată, adică atunci când sunt staționare. In aceste circumstanțe, este avantajos să se alinieze elementele din regiunile 30 și 31 paralel cu această axă de simetrie, iar elementele din regiunile 32, 33 și 34

RO 111359 Bl este avantajos să se alinieze la un unghi drept față de aceste. Acest lucru ajută la controlul alimentării cu căldură a porțiunilor adiacente la cele două margini lungi 22 și 23 ale plăcii și ajută deci să se controleze diferențele de temperatură dintre centrul 27 al plăcii și aceste margini lungi, pentru a se obține profilul dorit de curbură transversală în placa de sticlă adiacentă la aceste margini.

Fig.4 (a) și (b) ilustrează schematic un element principal de încălzire 37 și un scut 35 pentru scopul explicitării. Mai sunt ilustrate părțile de plăci 20 și 21, incluzând o primă porțiune aleasă 46, pentru a fi încălzită la o temperatură mai ridicată decât o porțiune aleasă 47. Așa cum se arată în fig.4(a), căldura radiantă, emisă de elementul 37 în direcțiile K și L, lovește direct prima porțiune 46 aleasă a plăcii superioare de sticlă 20 și o proporție substanțială este transmisă la placa inferioară 21. Totuși, căldura radiată în direcția M lovește scutul, și este reflectată și/sau împrăștiată așa cum se vede, în mod predominant. Căldura radiată în direcția M nu ajunge la porțiunea a doua aleasă 47, așa cum s-ar fi întâmplat dacă nu era scutul. Deci scutul 35 îndreaptă căldura printr-o funcție dublă de umbrire a porțiunii alese 47 care trebuie încălzită mai puțin și reflectă sau răspândește căldura înspre o porțiune 46 care trebuie încălzită mai mult.

Fig.4 (b) ilustrează diferite distanțe, la care se va face referință când se vor descrie mărimile și configurațiile scuturilor preferate. Linia B-B reprezintă nivelul elementelor de încălzire principale. Distanța x este distanța de la nivelul elementelor principale de încălzire la placa de sticlă (superioară) în condiții de curbare. Distanța y reprezintă porțiunea din scut care este plasat între elementele principale de încălzire și placa de sticlă, adică porțiunea operativă. Distanța z este distanța de la marginea scutului cea mai apropiată de placa de sticlă. In mod clar, x = y + z.

Numărul de scuturi 35 poate varia între unul, în total, până la câte unul pentru fiecare element de încălzire 37, conform tipului de profil de temperatură care trebuie realizat. In mod similar, distribuția scuturilor în cadrul zonei poate fi simetrică sau asimetrică. Orientarea unui scut este determinat, ca fapt practic, de orientarea elementelor de încălzire adiacente cu care trebuie plasat scutul. Așa cum s-a explicat mai sus, orientarea elementelor de încălzire poate fi variată în conformitate cu ce profil de temperatură se caută să se controleze. Pentru o placă de sticlă de parbriz, trebuie controlat adesea profilul de temperatură de la o margine lungă a plăcii, prin centrul acesteia, la cealaltă margine lungă, deoarece acesta influențează profilul curburii transversale realizat.

Atunci când se dorește o diferență mai mare de temperatură între centru și marginea plăcii de sticlă, vor fi necesare mai multe scuturi, pentru a se îndrepta căldura radiată de elementele din regiunea centrală 33 (fig.3) către partea centrală a sticlei, și pentru a împiedica ajungerea căldurii în colțurile mai reci. In această situație, se plasează scuturi în regiunea 33 în primul rând pentru acest motiv. Se plasează scuturi suplimentare numai când regiunea 33 este plină, în regiunile periferice, de exemplu 32 și 34. Fiecare scut reduce în mod efectiv suprafața sticlei încălzită prin elementele adiacente la scut, adică reduce unghiul efectiv de radiație a căldurii de la elementele adiacente.

Deci se utilizează șase scuturi 35 în secțiunea S3, unde se dorește o diferență de temperatură ridicată între margine și centru, de 4Ο...55°Ο, și numai două scuturi sunt folosite în secțiunea de curbare S4, deoarece prin acest punct s-a stabilit în mare măsură diferența de temperatură dorită în placa de sticlă.

Este clar că scuturile, indiferent de secțiunea în care se utilizează, trebuie să fie confecționate dintr-un material rezistent la temperatură, suficient de durabil pentru a avea o durată mare

RO 111359 Bl de funcționare și, de preferință, destul de rigid pentru a se menține forma lui (mai ales când este montat la un unghi față de verticală). Scuturile suspendate de acoperișul cuptorului pot fi confecționate din țesătură rezistentă la căldură. Un material adecvat este Fiberfrax □uraboard™ confecționat de Carborundum Resistant Materials Ltd din Rainford, St.Helens, Merseyside, UK. Acesta este un panou rigid, refractar confecționat din fibre de aluminosilicat și agenți lianți organici. Sunt disponibile și alte produse similare de la alți fabricanți de panouri refractare. Densitatea scăzută și ușurința de a fi tăiate a acestor materiale ajută la instalarea rapidă și ușoară a scuturilor. Totuși, pentru o durată mai mare de folosință, se preferă un scut combinat, constând dintr-un miez din material durabil cum ar fi silice topită, carbură de siliciu sau nitrură de siliciu, sau un metal cum ar fi oțelul, placat cu hârtie Fiberfrax™ pentru a se obține o masă termică puțin efectivă. In alte variante, scuturile confecționate din panouri de aluminosilicat pot fi rigidizate și făcute să fie mai durabile prin aplicarea unor soluții de rigidizare (Rigidizer W), care se pot obține tot de la Carborundum Resistant Materials Ltd.

Mai este posibil să se controleze diferențele de temperatură prin variația emisivității materialului utilizat. Un material cu emisivitate scăzută, cum ar fi Fieberfrax Duraboard™, reflectă o proporție mai mare de radiație termică incidență decât un material cu emisivitate mai ridicată cum ar fi oțelul. In consecință, un scut cu o suprafață Duraboard™ este mai eficient la direcționarea căldurii și astfel se produce o diferență mai mare de temperatură pentru o mărime dată și o amplasare anumită a scutului, decât un scut cu o suprafață de oțel.

zonă a secțiunii de curbare S4 este ilustrată în fig.5. Se aplică aceleași considerațiuni cu privire la mărime, tip, densitate de curent și distribuția elementelor de încălzire ca cele descrise în legătură cu fig.3. Elementele sunt dispu20 se în mod similar în regiunile periferice 40, 41, 42, 44 și în regiunea centrală 43. Efectul benefic al scuturilor care împiedică radiația de căldură în afara regiunii centrale 43 reprezintă, mai ales în această zonă 8, producerea de putere termică a elementelor care nu trebuie să fie așa de ridicată în practică, producerea de putere termică având la rândul său avantaje mai ales pentru calitatea optică a sticlei produse.

Observațiile de mai sus cu privire la numărul, poziția și tipul de scuturi este aplicabil și la secțiunea S4. Diferențele de temperatură dintre margine și centru fiind deja stabilite în mare măsură în plăcile de sticlă, adică centrul plăcii fiind considerabil mai fierbinte decât colțurile, diferențele de temperatură în S4 nu este necesar să fie atât de mari ca în secțiunea S3, în mod caracteristic fiind de

3O...4O^QC, două scuturi 45 fiind suficiente. Acestea sunt plasate în apropiere de colțul regiunii centrale 45 pentru a se preveni radiația căldurii pe porțiunile tablei de sticlă sub regiunile periferice 42 și 44

O secțiune transversală prin linia VI-VI din fig.3 este ilustrată în fig.6. Aceasta arată niște pereți despărțitori 50 dintre zonele adiacente, o parte din structura cuptorului cuprinzând acoperișul cuptorului 51 și elementele din regiunile 32, 33 și 34 împreună cu scuturile 35. In fig.6, mai este ilustrat un mijloc de transport preferat sub formă de cutie 53, conținând o matriță inelară 52, prevăzută cu patru roți 54 (din care sunt arătate două), care se deplasează pe o șină 55 care se întinde pe toată lungimea cuptorului. Se mai prevede un mecanism de conducere adecvat pentru a propulsa cutiile în lungul șinelor (care nu este arătat pe desen. Matrița inelară 52 este o matriță inelară de curbare și este arătată aici în secțiune transversală. Suprafața superioară a matriței inelare definește o poziție care trebuie să fie ocupată de o pereche de plăci de sticlă. In fig.7, se arată o pereche de plăci de sticlă 20 și 21 care

RO 111359 Bl ocupă o astfel de poziție, susținute de matriță. In fig.6, plăcile 20 și 21 sunt încă plane și ele sunt în contact cu matrița inelară în suprafețele adiacente la marginile scurte 24 și 25 ale plăcilor. Aceste suprafețe nu apar, bineînțeles în fig.6, în care este reprezentată o secțiune transversală prin linia centrală a cuptorului. Totuși este arătat un gol între plăci și matriță (în fig.6).

Nu este esențial ca scuturile 35 să treacă printre elemente de încălzire adiacente. Porțiunea operativă poate fi suspendată mai jos de elemente. Totuși este convenabil să se suspende scuturile dintre elemente de acoperișul 51, pentru a susține scuturile fără să fie necesare alte mijloace de suspensie. Lungimea scuturilor 35 poate fi variată în fiecare secțiune conform diferenței de temperatură dorite între centru și margine. Este preferabil să se poată ajusta din afară cuptorul, în măsura în care scuturile trebuie să fie extinse dincolo de elemente, astfel încât profilul de temperatură produs într-o placă de sticlă să poată fi controlat, controlând în acest fel și optimizând profilul rezultat al curburii fără să se întrerupă trecerea plăcilor de sticlă prin sistem. In general, cu cât scuturile se extind mai mult dincolo de elemente, cu atât se realizează o localizare mai bună a căldurii și cu atât mai mare este diferența de temperatură dintre centru și margine. Odată stabilite amenajările optime pentru diferitele produse care se fabrică în mod obișnuit, o astfel de ajustare este capabilă să producă o modificare rapidă a amenajărilor și deci o modificare rapidă de la un produs la altul.

Distanța dintre elementele principale și placa de sticlă complet curbată la amplasamentele centrale ale scuturilor din fig.6 este de 330 mm. Bineînțeles, pot fi măsurate distanțe ușor diferite, măsurate la alte amplasamente ale scuturilor, din cauza variației curburii plăcilor. De asemenea, distanța va fi diferită dacă va fi măsurată în timpul procedeului de curbare înainte ca placa de sticlă să fi adoptat forma sa finală. Porțiunea operativă a scutului se poate extinde cu 30 mm (9% din 330 mm) pentru un efect inițial de direcționare a căldurii. Pentru un efect mai mare, porțiunea operativă se poate extinde cu 9Q mm (27% din 330 mm), 150 mm (45% din 330 mm), 230 mm (70% din 330 mm) sau se poate extinde cu oricare valoare intermediară. In practică devin fezabile și porțiuni mai lungi operative, atunci când scuturile se automatizează, așa cum se descrie în continuare.

Așa cum se menționează mai sus, este convenabil să se extindă scutul în jos în acoperișul cuptorului pentru scopuri de montaj. Totuși acest lucru nu este esențial, deoarece porțiunea operativă a scutului poate fi suspendată, de exemplu, de bare sau de sârme. In acest caz, vârful scutului este preferabil să fie la nivelul elementelor, dar din nou, acest lucru nu este esențial, deoarece efectul de direcționare a căldurii este obținut întotdeauna când există o separare între nivelul elementelor și nivelul vârfului scutului. Această separare poate fi de 50 mm (15% din 33D mm), 100 mm (30% din 33D mm) sau poate avea orice valoare intermediară.

O secțiune transversală prin linia VII - VII din fig.5 este ilustrată în fig.7. Aceasta diferă de fig.6, în principal, prin faptul că în fig.7 sunt prezentate două scuturi 45 în loc de șase scuturi 35. Observațiile făcute cu privire la fig.6 se aplică și la fig.7. In stadiul de curbare arătat în această figură, perechea de plăci de sticlă 20 și 21 se deformează în mod efectiv în uniformitate cu matrița inelară 52.

O variantă preferată de prevedere a capacității de ajustare a scuturilor din exteriorul cuptorului de mai sus este ilustrată în fig.8 și 9.

Fig.8 arată partea centrală a fig.7, adică o secțiune transversală printr-o zonă în secțiunea de curbare S4, dar în mod mai detaliat, și adăugând un mecanism posibil pentru ajustare. Scuturile 45 sunt suspendate pe niște cabluri 70 care trec prin acoperișul 51 prin niște găuri 74 și în jurul unor seri

RO 111359 Bl peți 71, care sunt montați pe un cadru 75. Din cauză că scuturile pot fi foarte ușoare, de fiecare cablu se suspendă și o greutate 72. După trecerea în jurul scripeților 71, cablurile 70 trec în jurul altor scripeți, orientați orizontal 76 (din care numai unul este arătat), astfel încât fiecare cablu se întoarce printr-un unghi drept și trece în afara planului desenului la o altă parte a mecanismului arătat în fig.9. Sunt prevăzute niște canale 73 în acoperișul 51 astfel încât scuturile 45 să poată fi retrase dacă se dorește acest lucru.

Restul din mecanism este arătat în fig.9. Această parte a mecanismului ar trebui să fie în mod normal pe latura secțiunii relevante, adică planul din fig.9 este la un unghi drept față de planul din fig.8. Capătul 70 trece deasupra scripetelui 80, la un mecanism de înfășurare 81

Se prevede o contragreutate 82, precum și o scară și un indicator 83, cu ajutorul cărora se poate constata poziția scutului față de elementele din interiorul zonei de încălzire. Pentru fiecare scut care trebuie ajustat se prevede un mecanism corespunzător.

Intr-o variantă de realizare, ajustarea fiecărui scut se poate automatiza prin utilizarea de servomotoare. In afară de faptul că sunt convenabile și economisesc munca, această soluție are și avantajul că poate utiliza scuturile foarte apropiate de placa de sticlă, ca posibilitate practică. □ poziționare permanentă a unui scut atât de apropiat față de placa de sticlă, încât este sub periferia matriței inelare, va face ca scutul să obstrucționeze matrița când matrița este deplasată de la o zonă la o altă zonă. Se poate prevedea un microprocesor controlat, motorizat, de ajustare, care să poată fi programat pentru a ridica scuturile pentru fiecare mișcare a matrițelor și de a le repune la loc pentru o placă de sticlă următoare. In acest caz, se pot utiliza scuturi care se extind până la 85% din distanța de la elementele principale la placa de sticlă complet curbată, adică în cadrul a 50 mm de la placa de sticlă și de 280 mm de la elemente. Efectul ajustării extensiei unei porțiuni operative a scuturilor este ilustrat în fig. 10, în care axa x 90 reprezintă zonele de încălzire ale secțiunilor S2, S3 și S4, iar y 91 reprezintă diferențele de temperatură obținute între centru și o margine lungă a unei plăci de sticlă. Linia 92 arată rezultatele obținute cu un cuptor din stadiul tehnic anterior fără scuturi (de fapt, cuptorul așa cum este descris mai sus, dar fără scuturi), pe când linia 93 arată rezultatele obținute într-un cuptor, așa cum s-a descris mai sus, în care porțiunea operativă se extinde la 90 mm dincolo de elementele de încălzire, cu o separare de 240 mm între scuturi și placa de sticlă. Linia 94 arată din nou rezultatele obținute într-un cuptor conform invenției, în care extinderea porțiunii operative este mărită la 15D mm, cu o separare de 180 mm între scuturi și placa de sticlă. Se obțin diferențe de temperatură, între centru și margini, de până la 55°C cu șase scuturi în secțiunea S3 și până la 40°C cu două scuturi în secțiunea S4. Dat fiind că diferențele de 20...25° reprezentate prin linia 92 sunt caracteristice pentru acele diferențe care sunt realizabile cu stadiul cel mai recent al tehnologiei, diferențele obținute, conform invenției, sunt surprinzător de ridicate. Se obțin îmbunătățiri utile privind diferențele centru-margine cu porțiunile operative mici de 30 mm. De aceea, invenția reprezintă un progres considerabil față de stadiul tehnic anterior, și dă posibilitatea, de exemplu, să se obțină plăci din sticlă cu o curbură transversală de până la 25 mm pentru parbrize, cu o curbură satisfăcătoare, transversală, ușurând în acest fel performanța ștergătorului și anulând dispersia optică rezultată din curburi plate sau inverse. Bineînțeles, se pot efectua distribuții diferite ale scuturilor și extensii ale porțiunii operative diferite, pentru fiecare formă de sticlă care trebuie produsă, fiind preferabile unele experimentări inițiale pentru optimizarea amenajărilor pentru fiecare formă.

RO 111359 Bl

Un exemplu al îmbunătățirii formei, obținute prin utilizarea invenției, este dată în fig.11, în care axa x 100 reprezintă distanța în lungul unei plăci din sticlă luată ca mostră, măsurată de la marginea lungă, care va fi marginea inferioară dacă placa ar fi o parte dintrun parbriz instalat, față de marginea lungă opusă. Axa y 101 reprezintă nivelul curburii transversale obținute, iar curba 102 arată profilul curburii transversale, obținute cu o placă de sticlă curbată, conform stadiului tehnic anterior. Este evidentă regiunea centrală plată a plăcii din sticlă. Prin utilizarea adecvată a scuturilor, așa cum se descrie mai sus, în secțiunile de încălzire diferențiale S3 și S4, se curbează o placă de sticlă pe care se măsoară profilul curburii transversale 103. Regiunea centrală plată se elimină, iar profilul obținut este apropiat de forma unui profil de curbură cilindrică, transversală, uniformă.

Deși invenția este aplicată în mod util pentru îmbunătățirea profilului curburii transversale cilindrice la plăcile din sticlă, nu se limitează la aceasta și poate fi utilizată, de exemplu, pentru producerea de curburi transversale cu forma S. In această situație, profilul curburii transversale al unui parbriz se inversează înspre marginea sa inferioară, adică față de capota vehiculului. Cu alte cuvinte, există un punct de inflexiune. Crearea unui profil de o curbură transversală de acest fel necesită un control atent al profilului temperaturii în placa de sticlă, pe ambele părți ale punctului de inflexiune în timpul curbării. Aceasta este situația când este adecvată o distribuție asimetrică, aleasă cu grijă, a scuturilor.

O altă situație în care invenția poate fi aplicată în mod util are loc atunci când un parbriz trebuie să se potrivească cu linia acoperișului vehiculului, adică partea superioară a parbrizului să fie efectiv paralelă cu linia acoperișului la punctul de contact. Acest lucru necesită o variație a razei curburii transversale în partea superioară a parbrizului, care la rândul său, necesită un profil anumit de temperatură în timpul încălzirii și curbării. Din nou, este adecvată o distribuție asimetrică a scuturilor.

Invenția mai poate fi utilizată pentru a da căldură suplimentară la marginile scurte ale unei sticle de parbriz, de exemplu pentru că se dorește o curbură mai adâncă adiacentă a barelor A. In fig. 12, se ilustrează o zonă din secțiunea S de preîncălzire diferențială, la care se adaugă încă opt scuturi suplimentare 115, dispuse în așa fel, încât să împiedice pătrunderea nedorită a căldurii suplimentare de la încălzitoarele adiacente la marginile scurte către centrul parbrizului. Amplasările scuturilor ilustrate în fig. 12 sunt generale, adică nu sunt gândite pentru o formă anumită de parbriz, deoarece modelul de încălzire nu este critic în mod special în această treaptă.

Pentru comparație, fig. 13 arată o zonă din secțiunea S4 de curbare (cu încălzire diferențială] la care se adaugă încă opt scuturi 125, într-o amenajare care este gândită pentru o anumită formă de parbriz. In această treaptă avansată, în care are loc curbarea în mod activ, se poate dori să se prevadă efectiv mai multă căldură la marginile scurte. □ amenajare bine gândită permite un control mai precis al acestei călduri suplimentare, restrângând-o înspre porțiunea din margine a plăcii de sticlă.

Amenajarea din fig. 13 este utilă și atunci când apare o curbură inversă nedorită către colțurile unei plăci de sticlă, deoarece placa de sticlă nu se deformează corect spre colțurile ei în timpul curbării. Acest lucru poate fi atenuat prin ridicarea temperaturii acestei părți dintr-o placă de sticlă într-un stadiu avansat în procesul de curbare. Prin utilizarea unor scuturi plasate cu grijă, se poate îndrepta căldura suplimentară necesară, mai precis decât în cazul în care energia rezultată de la elementele de încălzire, care este trimisă deasupra acestei părți a plăcii de sticlă, ar fi mărită în mod simplu. Aceasta, este de asemenea, situația când scuturile ajustabile sunt deosebit de avantajoase, de

RO 111359 Bl

VERSIUNE CORECTATA - CORRECTED VERSION Semnalat în: / Reffered to in: BOP! 2/1998 oarece extensia porțiunii operative poate fi mărită în momentul adecvat în procesul de curbare.

Invenția de față atenuează multe din problemele găsite în stadiul tehnic 5 actual. Numai zonele de încălzire anumite ale cuptorului în care scuturile sunt într-adevăr necesare sunt echipate cu aceste scuturi. Este evitat procesul de echipare a fiecărei matrițe sau a altor io suporturi pentru plăci de sticlă cu dispozitive, așa cum sunt scuturile din stadiul tehnic anterior sau dispozitivele de scădere a căldurii. In plus, scuturile din invenția de față, fiind asociate numai cu 15 anumite zone de încălzire ale cuptorului în care sunt necesare, nu sunt prezente probleme de încărcare sau de maleabilizare, așa cum ar fi necesare în alte cazuri. 20

Este posibil un control mai mare al profilului de temperatură în secțiune transversală a întregii plăci de sticlă și sunt posibile de realizat diferențe mai mari de temperatură între centru și mar- 25 gine, decât cele uzuale.

Claims (15)

1. Procedeu de curbare a unei 30 plăci de sticlă, prin deplasarea plăcii întrun cuptor la temperatura de curbare, curbarea propriu-zisă a plăcii într-o formă predeterminată și răcirea, în final, a plăcii curbate, caracterizat prin aceea 35 că se efectuează deplasarea plăcii de sticlă printr-o zonă de încălzire diferențială, în care sunt prevăzute elemente principale de încălzire și cel puțin un scut, amplasat într-un cuptor pe aceeași parte 4 o a plăcii de sticlă cu elementele principale de încălzire, scutul fiind astfel dispus, încât se realizează o încălzire diferențială a plăcii prin direcționarea căldurii radiate de elementele principale de încălzire din- 45 tr-o poziție aleasă a plăcii care urmează a fi mai puțin încălzită către o altă poziție a plăcii care urmează a fi încălzită mai mult, creându-se o diferență de temperatură dorită între aceste poziții, direcțio- 50 narea căldurii fiind efectuată prin intermediul a cel puțin unui scut.

2. Procedeu de curbare a unei plăci de sticlă, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, prin diferența de temperatură între pozițiile alese ale plăcii, conduce la o curbură transversală, dorită, la curbare a plăcii.

3. Procedeu conform revendicărilor 1 și 2, caracterizat prin aceea că se efectuează curbarea plăcii prin un procedeu de curbare prin gravitație.

4. Procedeu conform revendicărilor 1...3, caracterizat prin aceea că se supune placa de sticlă la curbare sub presiune.

5. Procedeu conform revendicărilor 1...4, caracterizat prin aceea că se efectuează maleabilizarea plăcii de sticlă în timpul răcirii.

6. Procedeu conform revendicărilor 1...5, caracterizat prin aceea că se efectuează cuplarea plăcii de sticlă cu o zonă de încălzire diferențială în timpul avansării.

7. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, cuprinzând o multitudine de elemente principale de încălzire prin radiație, pentru încălzirea unei plăci de sticlă la temperatura de curbare a acesteia, cel puțin un scut pentru direcționarea căldurii de radiație către placa de sticlă, scutul fiind dispus în interiorul cuptorului, pe aceeași parte a unei poziții care urmează să fie ocupată de placa de sticlă și de elementele principale de încălzire, precum și mijloace de transport pentru deplasarea plăcii prin cuptor, caracterizat prin aceea că este prevăzut, de preferință, cu o zonă de încălzire uniformă (S₂), cel puțin o zonă de încălzire diferențială prin radiație (S₃, S₄) care include elemente de încălzire (37) și cel puțin un scut (35, 45, 115 și 125), pentru încălzire cu curbare a unor plăci de sticlă (20, 21), de preferință, susținute de o matriță inelară (52), de curbare prin gravitație, în timpul deplasării, prin intermediul unor mijloace de transport (53, 54 și 55) și, de preferință, o zonă de maleabilizare (S₅), un element electric principal, de încălzire

RO 111359 Bl prin radiație, amplasat cel mai apropiat de cel puțin unul dintre scuturi (35, 45, 115, 125), care de preferință este susținut de acoperișul (51) al cuptorului (1).

8. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că, un scut (35, 45) este amplasat întro regiune centrală (33) aferentă elementelor principale de încălzire (37).

9. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicării 7, caracterizat prin aceea că, un scut (115, 125) este amplasat într-o regiune periferică (30, 31, 32, 34) a elementelor principale de încălzire (37).

1 □. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicărilor 7...9, caracterizat prin aceea că, scutul (35, 45) controlează profilul transversal de curbură (103) al plăcii de sticlă (20, 21).

11. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicărilor 7... 10, caracterizat prin aceea că, elementele principale de încălzire (37) au o densitate mai mare de încălzire, prin amplasare adiacentă la scutul (35, 45, 115, 125), care este susținut de structura cuptorului.

12. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicării 7...11, caracterizat prin aceea că, scutul (35, 45, 115, 125) este, practic, vertical și se extinde dincolo de elementele principale de încălzire (37) în afara structurii adiacente a cuptorului.

13. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicărilor 7...12, caracterizat prin aceea că, elementele principale de încălzire (37) emit o parte a căldurii radiale, direct pe placa de sticlă (20, 21) care are o axă de simetrie în oglindă (A-A), în care planul definit în general de un scut (35, 45, 115, 125) este în unghi drept față de axa (A-A).

14. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicării 7...13, caracterizat prin aceea că, pentru ajustarea poziției unui scut (35, 45, 115, 125) din exteriorul cuptorului, conține mijloace de ajustare (70, 71, 80, 81)

15. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicărilor 7...14, caracterizat prin aceea că, cel puțin un element principal de încălzire (37), adiacent în mod direct față de un scut (35, 45, 115, 125], se extinde paralel cu scutul (35, 45, 115, 125) și cel puțin un element principal de încălzire (37), din aceeași zonă de încălzire, se extinde în unghi drept față de elementul de încălzire (37).

16. Cuptor pentru realizarea procedeului de la revendicarea 1, conform revendicărilor 7...15, caracterizat prin aceea că, scutul (35, 45, 115, 125) este amplasat, practic perpendicular, fată de direcția de deplasare a matriței (52).