împopoțona
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a împopoțona (third-person singular present împopoțonează, past participle împopoțonat) 1st conj.
- to bedizen
Conjugation
[edit] conjugation of împopoțona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a împopoțona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împopoțonând | ||||||
| past participle | împopoțonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împopoțonez | împopoțonezi | împopoțonează | împopoțonăm | împopoțonați | împopoțonează | |
| imperfect | împopoțonam | împopoțonai | împopoțona | împopoțonam | împopoțonați | împopoțonau | |
| simple perfect | împopoțonai | împopoțonași | împopoțonă | împopoțonarăm | împopoțonarăți | împopoțonară | |
| pluperfect | împopoțonasem | împopoțonaseși | împopoțonase | împopoțonaserăm | împopoțonaserăți | împopoțonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împopoțonez | să împopoțonezi | să împopoțoneze | să împopoțonăm | să împopoțonați | să împopoțoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împopoțonează | împopoțonați | |||||
| negative | nu împopoțona | nu împopoțonați | |||||