FRONTIERS OF THE ROMAN EMpIRE

FRONTIERELE IMpERIULUI ROMAN

THE ROMAN FRONTIERS OF DACIA

FRONTIER ELE ROMANE ALE DACIEI
DAVID J. BREEZE – FELIX MARCU – GEORGE CUpCEA
Archaeopress Publishing Ltd

Summertown pavilion
18-24 Middle Way
Summertown
Oxford OX2 7LG

www.archaeopress.com

ISBN: 978-1-80327-134-7 - (print)

ISBN: 978-1-80327-135-4 - (epdf)

Cover photo: denarius of Trajan (back) with the personification of Dacia (front) (103–111 C.E.)
© MNIT

© Archaeopress, Authors 2021

Translations by Monica Gui

Designed by Anna Adamczyk
printed by Hussar Books www.hussarbooks.pl

This work is licensed under the Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International
License. To view a copy of this license, visit http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/ or send a letter to
Creative Commons, pO Box 1866, Mountain View, CA 94042, USA.

This book is available direct from Archaeopress or from our website www.archaeopress.com
 Frontiers of the Roman Empire
Frontierele Imperiului Roman

David J. Breeze

The Roman frontiers of Dacia

Frontierele romane ale Daciei
Felix Marcu
George Cupcea

Archaeopress Archaeology
The authors / Autorii

Professor David J. Breeze has published several books on Roman frontiers and the Roman army.
He is a former chairman of the International Congress of Roman Frontier Studies and led the team which
successfully nominated the Antonine Wall as a World Heritage Site
Prof. David J. Breeze a publicat mai multe cărți despre frontierele romane și despre armata romană.
Este fostul președinte al Congresului Internațional de Studii asupra Frontierelor Romane și a condus echipa
care a reușit să nominalizeze Zidul Antonin ca Sit al Patrimoniului Mondial

Dr. Felix Marcu is specialised in the study of Roman fortifications, publishing several studies and books on
the subject. He is the President of the Romanian Limes Commission since 2016 and responsible for the enlist-
ment of the Roman frontiers in Romania on the UNESCO World Heritage List
Dr. Felix Marcu, este specializat în studierea fortificațiilor romane, publicând mai multe cărți și studii pe
această temă. Este președintele Comisiei Naționale Limes din 2016, fiind responsabil cu înscrierea siturilor
care formează granițele romane de pe teritoriul României pe listele UNESCO

Dr. George Cupcea is specialised in the study of the Roman army and author of a series of studies on the
matter and also of a representative book for the Roman army in Dacia. He is a member of the Romanian
Limes Commission and manages the National Programme LIMES from the part of the National History
Museum of Transylvania, in Cluj
Dr. George Cupcea este perfecționat în organizarea armatei romane, având publicate numeroase studii pe
această temă și o carte reprezentativă pentru armata romană din Dacia. Este membru în Comisia Națională
Limes și responsabil cu derularea Programului Național Limes din partea Muzeului Național de Istorie
a Transilvaniei
CONTENTS CUPRINS

FRONTIERS OF THE ROMAN EMPIRE FRONTIERELE IMPERIULUI ROMAN

Foreword by Simona-Mirela Miculescu ................................ 5 Cuvânt înainte de Simona-Mirela Miculescu .................... 5
Common cultural heritage of the Roman empire .................. 9 Patrimoniul cultural comun al Imperiului Roman .............. 9
The Roman empire ................................................................ 10 Imperiul Roman ...................................................................... 11
Frontiers and trade ................................................................. 13 Frontierele și comerțul ........................................................... 13
The “Frontiers of the Roman Empire” Situl Patrimoniului Mondial
World Heritage Site ............................................................. 15 „Frontierele Imperiului Roman” ............................................. 15
The definition of a World Heritage Site ................................. 17 Definiția unui Sit al Patriomniul Cultural Mondial ................ 17
The task ahead ....................................................................... 18 Misiunea de îndeplinit ............................................................ 19
History and extent of frontiers ........................................... 21 Istoria și întinderea frontierelor ............................................ 21
Rome´s foreign policy ............................................................. 22 Politica externă a Romei ........................................................ 22
The location of frontiers ......................................................... 23 Localizarea frontierelor .......................................................... 23
The army and frontiers ....................................................... 26 Armata și frontierele ................................................................ 27
The purpose of frontiers ......................................................... 28 Rolul frontierelor ..................................................................... 29
Soldiers and civilians ........................................................... 30 Soldați și civili ......................................................................... 31
Military administration ........................................................... 30 Administrația militară ............................................................ 31
Research on Roman frontiers ............................................ 32 Cercetarea frontierelor ............................................................ 32
Inscriptions and documents ................................................. 32 Inscripții și documente ........................................................... 32
Survey and excavation ........................................................... 33 Sondaje și săpături arheologice ............................................ 33
Aerial survey ........................................................................... 34 Fotografia aeriană .................................................................. 34
Protection and presentation of frontiers ................................ 35 Protejarea și prezentarea frontierelor .................................... 35
Future perspectives ................................................................ 37 Perspective de viitor ............................................................... 37

THE ROMAN FRONTIERS OF DACIA FRONTIERELE ROMANE ALE DACIEI

The context of the conquest of Dacia .................................. 39 Premisele cuceririi Daciei ..................................................... 39
The invasion of Dacia ........................................................... 42 Cucerirea Daciei .................................................................... 42
Dacia ...................................................................................... 47 Dacia ....................................................................................... 47
The categories of fortifications ............................................. 60 Tipurile de fortificații ............................................................... 60
Temporary camps .................................................................. 60 Castre temporare ................................................................... 60
Auxiliary forts ......................................................................... 61 Castre auxiliare ...................................................................... 61
Fortresses .............................................................................. 64 Castre legionare ..................................................................... 64
Towers .................................................................................... 66 Turnuri ..................................................................................... 66
Fortlets ................................................................................... 67 Burgi ....................................................................................... 67
Earthen ramparts ................................................................... 68 Valuri de pământ .................................................................... 68
Chronology ............................................................................. 70 Cronologie .............................................................................. 70
The type and the organisation of the province ................ 75 Tipul și organizarea provinciei ............................................... 75
The army of Dacia ................................................................. 80 Armata Daciei ......................................................................... 80
The legions ............................................................................. 80 Legiunile .................................................................................. 80
Must see archaeological sites ............................................... 84 De văzut – situri arheologice ................................................. 85
Select bibliography for Dacia ................................................ 94 Bibliografie selectivă referitoare la Dacia .............................. 94
Illustration acknowledgemts ................................................. 96 Autorii fotografiilor .................................................................. 96
Foreword Cuvânt înainte

I gladly greet this useful and important presentation Salut cu plăcere această utilă și importantă prezen-
regarding the National Limes Programme aimed at in- tare legată de Programul Național Limes dedicat
scribing on the UNESCO World Heritage List the Ro- înscrierii siturilor romane care formează granițele
man sites forming the frontiers of the Roman Empire Imperiului Roman de pe teritoriul României, care a
on the territory of Romania. Although the Programme fost inițiat în 2014, dar a început să fie finanțat doar
was initiated in 2014, it started receiving funds only in din 2016, relativ târziu față de restul țărilor europene.
2016, relatively late compared to the other European Munca specialiștilor – pe care îi felicit cu căldură pen-
countries. Since then, the work of specialists, whom I tru pasiunea și efortul susținut, dar și pentru această
warmly congratulate for their passion and sustained inițiativă editorială – a fost, de atunci, constantă. La
effort, and also for this editorial initiative, has been începutul anului 2020, aproximativ 350 de situri arhe-
constant. At the beginning of 2020, approximately ologice de pe “limesul românesc” au fost înscrise pe
350 archaeological sites on the ‘Romanian limes’ Lista Indicativă.
were registered on the Tentative Lists. Dosarul LIMES este unul cu adevărat internați-
The LIMES dossier is truly international. So far, onal, deocamdată fiind înscrise pe listele UNESCO
three parts of the frontier have been inscribed on the trei porțiuni de graniță: “Zidul lui Hadrian” (1987) și
UNESCO lists: ‘Hadrian’s Wall’ (1987) and the ‘Anto- “Valul lui Antoninus Pius” (2008), ambele din Anglia,
nine Wall’ (2008), both in Britain, as well as the arti- precum și porțiunea artificială de graniță dintre Rin și
ficial frontier portion between the Rhine and Danube Dunăre, din Germania (2005). Au mai fost depuse,
(2005) in Germany. Recently, two other nominations recent, alte două nominalizări, dosarul pentru inclu-
were submitted, namely the dossier for the inclusion derea limes-ului Dunărean, segmentul vestic (Ger-
of the western segment of the Danube limes (Ger- mania, Austria, Slovacia și Ungaria), și documentația
many, Austria, Slovakia and Hungary) and the docu- privind granița de-a lungul Rinului (Germania și Olan-
mentation for the frontier along the Rhine (Germany da). Singurele porțiuni de graniță romană din Euro-
and The Netherlands). The only remaining parts of pa, care urmează să fie propuse spre nominalizare,
the limes to be proposed for nomination are those in rămân cele ale Daciei și cele ale granițelor Dunării
Dacia and on the eastern Danube. Romania is the de est. România este singura țară implicată în primul
only country involved in the first dossier, whereas in dosar, iar în cel de-al doilea, un dosar transnațional,
the second, a transnational file, it does so together o face împreună cu Croația, Serbia și Bulgaria, co-
with Croatia, Serbia and Bulgaria, the collaboration laborarea cu toate țările implicate fiind de excepție.
between all countries being exceptional. Cu aceste dosare toate siturile arheologice din
With these last two dossiers, all the archaeologi- Europa care aparțin graniței romane și care își păs-
cal sites in Europe that belong to the Roman frontier, trează autenticitatea-integritatea și pot fi administrate
have maintained their authenticity and integrity and în viitor, vor aparține Patrimoniului Mondial. Este un
can be administered in the future, will belong to World efort comun inițiat în 2005 de când FRE (Frontiers
Heritage. It is a joint effort initiated in 2005, when the of the Roman Empire) a fost acceptat ca sit unitar,
FRE (Frontiers of the Roman Empire) was accepted ca recunoaștere a unuia dintre cele mai importante
as a unitary site, in recognition of one of the most monumente istorice de pe Glob.
important historical monuments in the world. România va contribui la completarea sitului FRE
Romania will contribute to the completion of the cu cel mai lung și cel mai complex sector de grani-
FRE site with the longest and most complex frontier ță al unei foste provincii romane din Europa actuală,
sector of a former Roman province in present-day Eu- care este limesul Daciei, și cu siturile situate în Do-
rope, i.e. the Dacian limes, as well as with the sites brogea, cu particularități remarcabile privind inclusiv

5
1. Map of the Roman empire under the Emperor Hadrian (AD 117–138)
Harta Imperiului Roman în timpul împăratului Hadrian (117–138 p. Chr.)

6
situated in Dobruja, with remarkable particularities epoca bizantină. Cu câteva excepții toate aceste si-
concerning also the Byzantine period. With a few ex- turi arheologice sunt instalații militare, de la castre
ceptions, all these archaeological sites are military legionare la cele de foarte mici dimensiuni, cum sunt
installations, ranging from legionary fortresses to turnurile de observație, localizate în puncte strategi-
very small ones, such as the watchtowers, emplaced ce, ultimele pe înălțimi pentru a supraveghea mișcă-
in strategic points, the latter on heights, in order to rile de populații și traficul comercial. Pe lângă toate
supervise population movements and commercial aceste fortificații se dezvoltă așezări civile, locuite de
traffic. Next to fortifications, civilian settlements de- coloniști de prin toată lumea romană, dar și de local-
veloped, which were inhabited by settlers from all nici. A fost locul în care populații de diverse etnii, din
over the Roman world, as well as by natives. These Britannia și Spania, până în Palmyra, Syria și Africa,
were places where populations with various ethnic s-au amestecat adoptând și stilul de viață roman, un
backgrounds, from Britain and Spain to Palmyra, Syr- model până astăzi. Obiecte tipice ale acestora pot fi
ia and Africa, mingled and adopted the Roman way văzute în muzeele din România, fiind descoperite în
of life, being a model up to this day. Material traces of numeroasele situri arheologice care, în majoritatea
their existence, the objects they used, can be seen in lor, au un grad de autenticitate și integritate ridicat,
museums across Romania. These were discovered nefiind suprapuse de așezări moderne.
in numerous archaeological sites that, for the most Mulțumesc distinșilor specialiști inițiatori ai aces-
part, preserve a high degree of authenticity and in- tui proiect editorial pentru a fi creat această bineve-
tegrity, not being overlapped by modern settlements. nită oportunitate de a arăta lumii o parte interesantă,
I wish to thank the distinguished specialists who importantă și complexă a istoriei sale, organic legată
have initiated this editorial project for creating a wel- de România!
comed opportunity to show the public an interesting,
important and complex part of its history, organically
tied to Romania’s fabric.

Simona-Mirela Miculescu

Ambassadeur extraordinaire et plénipotentiaire

Déléguée permanente de la Roumanie
auprès de l’UNESCO

7
2. The landscape of one of the main battlefield during the Dacian Wars and the recent Lidar measurements
at Cioclovina-Ponorici
Peisajul unuia dintre principalele locuri de bătălie din timpul războaielor dacice și măsurătorile Lidar recente
de la Cioclovina-Ponorici

8
3. Marcus Aurelius (Alec Guinness) addressing the soldiers 4. The walls of Constantinople (Turkey). It was in 1453 that
in Anthony Mann’s “The Fall of the Roman Empire” (1964) they fell to the Turks and the Roman empire came to an end
Marcus Aurelius (Alec Guinness) adresându-li-se soldaților Zidurile orașului Constantinopol (Turcia). În anul 1453 au
în „Decăderea Imperiului Roman” a lui Anthony Mann (1964) fost cucerite de turci, ceea ce a însemnat sfârșitul Imperiului
Roman

FRONTIERS OF THE ROMAN EMPIRE FRONTIERELE IMPERIULUI ROMAN

Common cultural heritage Patrimoniul cultural comun

of the Roman empire al Imperiului Roman

Roman frontiers are part of a common heritage of the Frontierele romane fac parte din patrimoniul cultural
countries circling the Mediterranean Sea. Successive comun al țărilor din jurul Mării Mediterane. Generații
generations have built on that heritage and modified succesive au construit peste acest patrimoniu și l-au
it thus helping to create our modern world. Today, our modificat, contribuind astfel la crearea lumii noastre
world appears to be diverse, divided by language, reli- moderne. Azi, lumea noastră pare a fi diversă, diviza-
gion and traditions. Yet, our heritage is more common tă în diferite limbi, religii și tradiții. Totuși, patrimoniul
and interconnected than we sometimes appreciate. nostru cultural e mai colectiv și mai interconectat de-
Much knowledge of the ancient world has come to us cât ne dăm seama uneori.
through the Arab world, the real inheritors of the late Faptul că romanii au reușit să-și conducă imperiul
Roman empire. lor enorm cu ajutorul unei armate profesioniste rela-
How the Romans managed to rule their enormous tiv mici, ne demonstrează într-un mod spectaculos
empire with a relatively small professional army is a puterea lor și continuă să ne fascineze. Romanii nu
spectacular statement of power and a constant fasci- erau experți doar în folosirea puterii – și a forței – ci și
nation. The Romans were not only experts in the use în a-și crea o redutabilă imagine de sine. Într-adevăr,
of power – and force – but also in portraying a strong reputația lor a fost atât de puternică, încât continuă
image about theselves. Indeed, that image was so să ne stârnească imaginația și în prezent. Literatu-
strong that it still excites our imagination today. Great ra mare și filmele incitante demonstrează fascinația
literature and fantastic films demonstrate our continu- noastră constantă pentru acea imagine.
ing fascination with that image.

9
5. Relief with soldiers wearing elephant helmets, 8. Military documents of the Han period,
Tell el-Herr (Egypt) 200 BC – AD 220 (China)
Relief cu soldați purtând coifuri de elefant, Documente militare din perioada Han,
Tell el-Herr (Egipt) 200 a. Chr. – 220 p. Chr. (China)

The Roman empire

The Roman state, in one form or another, survived for

over 2000 years. Its empire was one of the greatest
states which the world has seen, close only to China
in its size and longevity. Indeed, our knowledge of the
administrative arrangements of the Chinese empire,
which have survivedin better condition and more de-
tail than those for the Roman empire, aids our under-
standing of the workings of Roman frontiers.
Many great monuments of the Roman empire are
World Heritage Sites, including Rome itself, but al-
6. The Arch of Severus in the Forum Romanum
in Rome (Italy) so many of its important cities such as Mérida and
Arcul lui Septimius Severus din Forum Romanum Lugo (Spain), Orange and Arles (France), Split (Cro-
de la Roma (Italia) atia), Istanbul (Turkey), Petra (Jordan), Lepcis Mag-
na (Libya) and Volubilis (Morocco). Yet these most
developed parts of the Roman world were protected
and at the same time defined by frontiers. It was as
if these frontiers were, as Aelius Aristides remarked
in the 2nd century AD, “enclosing the civilised world
in a ring”. The frontiers did define the Roman empire
and were essential for the stability and therefore eco-
nomic growth of the interior: they allowed the cities
of the empire to flourish. An essential part of the Ro-
man genius was its ability to win the support of the
people it conquered. It respected local traditions and
ethnic characteristics, so long as the superior status
7. The Roman city of Volubilis (Morocco) of Rome was not challenged.
Orașul roman Volubilis (Maroc)

10
9. The Great Wall of China, World Heritage Site
since 1987
Marele Zid Chinezesc, Sit al Patrimoniului
Mondial din 1987

Imperiul Roman

Într-o formă sau alta, statul roman a dăinuit pentru mai

bine de 2000 de ani. Imperiul său a fost unul dintre
cele mai mărețe din lume, asemănător doar cu China
în ceea ce privește întinderea și longevitatea. Într-
adevăr, cunoștințele noastre despre aranjamentele
administrative ale Imperiului Chinez, care au supra-
viețuit în condiții mai bune și mai în detaliu, ne ajută
să înțelegem cum funcționau frontierele romane.
Multe monumente impozante ale Imperiului Ro-
man sunt Situri ale Patrimoniului Mondial, însăși
Roma, dar și multe dintre marile sale orașe, cum ar
fi Mérida și Lugo (Spania), Orange și Arles (Franța),
Split (Croația), Istanbul (Turcia), Petra (Iordania), Lep-
cis Magna (Libia) și Volubilis (Maroc). Totuși, aceste
părți mai dezvoltate ale lumii romane erau protejate
și în același timp definite de frontiere. Era ca și cum
aceste frontiere „încercuiau lumea civilizată”, după
cum remarca Aelius Aristides în secolul II p. Chr.
Frontierele romane delimitau efectiv Imperiul Roman
și erau esențiale pentru stabilitatea și, prin urmare,
creșterea economică a interiorului: permiteau înflori-
rea orașelor Imperiului. O parte esențială a geniului
roman era abilitatea de a câștiga sprijinul popoarelor
pe care le cucerea. Tradițiile locale și caracteristicile
10. Tombstone of civilians from Aquincum (Hungary)
etnice erau respectate, atât timp cât statutul superior wearing the local Pannonian dress
al Romei nu era contestat. Cu câteva mici excepții, Piatră funerară a unor civili din Aquincum (Ungaria),
printre acestea statul dac. purtând costumul local din Pannonia

11
 It encouraged local self-government, merely plac- Romanii încurajau autonomia locală, de obicei,
ing on top the relatively small imperial administration. doar plasând-o sub autoritatea unei administrații im-
This imperial administration helped to hold the whole periale destul de restrânse. Această administrație
fabric of the empire together. Members of the aris- imperială ajuta la menținerea unitară a întregului or-
tocracy criss-crossed the empire from one appoint- ganism al Imperiului. Membrii aristocrației traversau
ment to another. The army brought a touch of Rome Imperiul de la o numire într-un post la alta. Armata
to the furthermost corners of the empire. More than aducea ceva din Roman în cele mai îndepărtate col-
that, it was a catalyst, helping to create a new frontier țuri ale Imperiului. Mai mult decât atât, constituia un
society. adevărat catalizator, contribuind la crearea unei noi
societăți de-a lungul frontierelor.

12. Artefacts from Berenice (Egypt): obverse and reverse

of a silver coin of the Western Indian monarch
Rudrasena III (AD 362)
Artefacte de la Berenice (Egipt): aversul și reversul
unei monede de argint a monarhului
Rudrasena III (362 p. Chr.) din India de vest.

11. The tombstone of Regina, wife of Barathes of Palmyra, 13. A graffito in Tamil-Brahmi on a Roman Dressel 2–4
from South Shields (UK). The inscription reads in amphora. The text mentions a man named Korra, a south
Palmyrene: “Regina, the freedwoman of Barathes, alas” Indian chieftain, from the mid-first century AD
(Berenice, Egypt)
Piatra funerară a Reginei, soția lui Barathes din Palmyra,
ridicată la South Sheilds (Marea Britanie). Inscripția în Un graffiti în scriere Tamil-Brahmi pe o amforă romană
limba palmyreană spune „Regina, liberta lui Barathes, Dressel 2-4. Textul menționează un bărbat pe nume Korra,
ce păcat” o căpetenie sud-indiană de la mijlocul secolului I p. Chr.
(Berenice, Egipt)

12
14. Career-map of Claudius Paternus Clementianus, a senior officer, who made his way from the lower Rhine, to the Danube,
to the Middle East, to Sardinia, Tunisia and finally Austria
Cartarea carierei lui Claudius Paternus Clementianus, ofițer de rang superior, care a pornit de la Rinul inferior, trecând pe la
Dunăre, apoi în Orientul Mijlociu, Sardinia, Tunisia și în final Austria

Frontiers and trade Frontierele și comerțul

Frontiers were the membrane through which Roman Frontierele erau membranele prin care atât ideile, cât
ideas as well as artefacts percolated into the outside și produsele romane pătrundeau în lumea exterioară.
world. Roman trade extended eastwards to India and Comerțul roman se întindea spre est până în India și
beyond, southwards into the Sahara Desert and north- chiar mai departe, spre sud până la deșertul Sahara
wards to the shores of the Baltic Sea, and, in return, și spre nord până la țărmurile Mării Baltice, aducând
brought a vast range of goods and products into the la rândul său în Imperiu o gamă foarte variată de
empire. The museums of many countries beyond bunuri și produse. Muzeele multor țări din afara Im-
the empire contain Roman artefacts and hint at the periului dețin obiecte de factură romană și ne indică
extent of Roman influence. proporțiile influenței romane.

13
15. Fragment of Chinese silk from Palmyra (Syria) with an inscription in Chinese characters
Fragment de mătase chinezească de la Palmyra (Syria) ce poartă o inscripție cu caractere chinezești

16. Finger ring with the depiction of a female bust from 17. Bandoleers with the depiction of eagles from the war
Aquileia (Italy) made of amber from the Baltic Sea region booty sacrifice at Vimose (Funen, Denmark)
Inel cu reprezentarea bustului unei femei de la Aquileia Insigne cu vulturi din cadrul prăzii de război sacrificate
(Italia), confecționat din chihlimbar din zona Mării Baltice la Vimose (Funen, Danemarca)

14
18. Stone masonry in Bratislava-Dúbravka (Slovakia), beyond the empire, built in the Roman manner, is just one
of the buildings beyond the frontier which imitated Roman styles
Zidăria de la Bratislava-Dúbravka (Slovacia), din afara Imperiului, construită în manieră romană, e doar una dintre
clădirile din afara frontierelor care imitau stilul roman

The “Frontiers of the Roman Empire” Situl Patrimoniului Mondial

World Heritage Site „Frontierele Imperiului Roman”

In 1987 Hadrian’s Wall (UK) was added to the list of În 1987, Zidul lui Hadrian (Marea Britanie) a fost
World Heritage Sites. In 2005 the German frontier adăugat în lista Siturilor Patrimoniului Mondial. În
between the rivers Rhine and Danube, known locally 2005, frontiera Germaniei dintre Rin și Dunăre, cuno-
as the Obergermanisch-Raetische Limes, achieved scută ca „limes-ul Germaniei superioare și Raetiei”,
the same accolade. By this act a new, transnational a primit aceeași distincție. Prin acest act a luat fi-
World Heritage Site, Frontiers of the Roman Empire, ință un nou sit multinațional al patrimoniului mon-
was created. This was the first step of many towards dial, „Frontierele Imperiului Roman”. Acesta a fost
the creation of a truly transnational World Heritage doar primul din numeroșii pași înspre crearea unui
Site encompassing countries in Europe, the Middle adevărat Sit Multinațional al Patrimoniului Mondial
East and North Africa. In 2008, the Antonine Wall care să cuprindă țări din Europa, Orientul Mijlociu
in Scotland was added to the World Heritage Site. și Africa de nord. În 2008, Valul Antonin din Scoția
To date, the three main artificial frontiers of the Ro- a fost adăugat în lista patrimoniului cultural. În pre-
man empire have been included in the World Herit- zent, obiectivul noilor nominalizări se concentrează
age Site. Now, the focal point for new nominations pe frontierele riverane de-a lungul Rinului inferior, în
concentrates on river frontiers along the Lower Rhine Germania și în Țările de Jos, și din țările dunărene,
in Germany and The Netherlands and the Danube din Bavaria, trecând prin Austria, Slovacia și Ungaria,
countries from Bavaria through Austria, Slovakia and Croația, Serbia, Bulgaria și România. La acestea se
Hungary to the Croatian border. adaugă granița Daciei, care pentru c. 150 de ani a
întrerupt bariera naturală a Dunării.

15
 This project is a truly challenging concept with Acest proiect constituie într-adevăr un concept
no real precedent. It involves the co-operation of ambițios, fără precedent, implicând cooperarea ar-
archaeologists and cultural resource managers in heologilor și a managerilor de resurse culturale din
many countries – and in international agencies. multe țări – și din agenții internaționale. Anumite
Certain rules have to be accepted and standards met. reguli trebuie să fie acceptate și anumite standarde
Yet, each country has its own traditions of undertak- întrunite. Totuși, fiecare țară are propriile tradiții în ce-
ing its archaeology, protecting and managing its sites, ea ce privește arheologia, protejarea și gestionarea
and presenting and interpreting its monuments to the siturilor, prezentarea și interpretarea monumentelor
public. There is no intention to force each country pentru public. Nu există nici o intenție de a forța dife-
to change its traditions. Rather, archaeologists and rite țări să își schimbe tradițiile. În schimb, arheologii
administrators are working together to create over- și administratorii colaborează pentru a crea o su-
arching frameworks within which each country can prastructură în cadrul căreia fiecare țară să își poată
adapt and enhance its own ways of working. adapta și intensifica propriile moduri de lucru.

19. Hadrian’s Wall at Highshield Crags near Housesteads (UK)

Zidul lui Hadrian la Highshield Crags, în apropiere de Housesteads (Marea Britanie)

16
20. The wood-covered frontier in the Taunus mountains (Germany)
Frontierele acoperite de pădure din Munții Taunus (Germania)

The definition of a World Heritage Site Definiția unui Sit al Patriomniul Cultural Mondial

To that end, the co-ordinators of those countries Pentru acest scop, coordonatorii acelor țări care și-au
which have already declared their intention to nomi- declarat deja intenția de a nominaliza sectoarele lor
nate their stretches of the Roman frontier as a World de frontieră romană pentru lista Siturilor Patrimoniului
Heritage Site have formed themselves into a group. Cultural Mondial au format un grup de lucru. Acesta,
Named the Bratislava Group after the location of their numit Grupul Bratislava după locul primei întâlniri în
first meeting in March 2003, it contains delegates from martie 2003, cuprinde delegați din Austria, Bulgaria,
Austria, Bulgaria, Croatia, Germany, Hungary, the Croația, Germania, Ungaria, Olanda, România, Serbia,
Netherlands, Romania, Serbia, Slovakia, and the UK. Slovacia și Marea Britanie.
The Bratislava Group acts as an adviser on ar- Grupul Bratislava consiliază în privința aspectelor
chaeological and scientific aspects of the frontier. It arheologice și științifice ale frontierei. Acesta a propus
has proposed the following definition for the Frontiers următoarea definiție pentru Situl Patrimoniului Mondi-
of the Roman Empire World Heritage Site: al al Frontierelor Imperiului Roman: „Situl Patrimoniu-
‘The Frontiers of the Roman Empire World Heritage lui Mondial al Frontierelor Imperiului Roman ar trebui
Site should consist of the line(s) of the frontier at the să cuprindă linia (sau liniile) frontierei în perioada ex-
height of the empire from Trajan to Septimius Severus tinderii maxime a Imperiului, între domniile împăraților
(about AD 100 to 200), and military installations of Traian și Septimius Severus (circa 100 – 200 p. Chr.),
different periods which are on that line. The installa- și dispozitivele militare din diferite perioade aflate pe
tions include fortresses, forts, towers, the limes road, acea linie. Dispozitivele cuprind cetăți, castre și tur-
artificial barriers and immediately associated civil nuri, drumul de frontieră, barierele artificiale și struc-
structures’. turile civile din imediata apropiere”.

17
 22. Coin depicting the Emperor Septimius Severus
(193–211), who campaigned on many frontiers and
expanded the empire to the east, south and north
Monedă care îl înfățișează pe împăratul Septimius
Severus (193–211), care a condus campanii pe numeroase
frontiere și a extins Imperiul înspre est, sud și nord

This definition excludes outpost and hinterland

forts. But it has the main advantage that it is relatively
simple, an important element when seeking to under-
take an entirely new concept. Roman military instal-
lations stretch across many kilometres of the Roman
empire and to seek to include all within this single
World Heritage Site would involve enormous tasks of
definition, too complex to undertake at this most early
stage in the process. It would, of course, be possible
to amend the proposed definition in due course.

The task ahead

The present task is daunting enough. Agriculture, and

later industrialisation and the growth of towns and cit-
ies, has dealt harshly with some sections of the fron-
tier. Many sectors are now no longer visible to the
naked eye, yet they remain in the ground as an im-
portant archaeological resource. Their preservation
is imperative for they hold the key to understanding
frontiers better through controlled scientific research.
21. Statue of the Emperor Trajan (AD 98–117), who The Frontiers of the Roman Empire are therefore
conquered Dacia (Romania) and Parthia (Iraq and Iran),
Rijksmuseum Leiden (Netherlands) well suited to convey the message that the protection
of archaeological sites whether visible or invisible is
Statuia împăratului Traian (98-117 p.Chr.), cel care
a cucerit Dacia (România) și Parthia (Irak și Iran), vital for the preservation of the collective memory of
Rijksmuseum Leiden (Olanda) mankind. The best way to protect the remains of the

18
23. The east-gate of the Roman fort at
Traismauer on the Danube (Austria) dates
to the 4th century but qualifies for nomina-
tion under the proposed definition
Poarta de est a castrului roman de la
Traismauer pe Dunăre (Austria) datează
din secolul IV p. Chr., dar se califică pentru
nominalizare conform definiției propuse

Definiția exclude avanposturile și castrele din in-

terior, dar are marele avantaj de a fi relativ simplă.
Acesta este un element important când vine vorba
de a pune în practică un concept cu totul nou. Dispo-
zitivele militare romane se întind pe mulți kilometri în
cuprinsul Imperiului Roman. A încerca să le includem
pe toate în acest unic Sit al Patrimoniului Mondial ar
implica o sarcină enormă de definire, prea complexă
pentru a fi întreprinsă în acest stadiu incipient al pro-
cesului. Desigur, ar fi posibilă completarea definiției
propuse, la momentul potrivit.

Misiunea de îndeplinit
24. This inscription from Intercisa (Hungary) is one of
Misiunea prezentă e destul de intimidantă. Agricultu- several recording the erection of watch-towers to protect
the empire from the illicit incursions of bandits during
ra și apoi industrializarea și dezvoltarea orașelor și the reign of the Emperor Commodus (161–180)
metropolelor au afectat în mod serios unele porțiuni Această inscripție de la Intercisa (Ungaria) este una dintr-o
ale frontierei. Multe sectoare nu mai sunt acum vizi- serie care înregistrează construirea turnurilor de pază
bile cu ochiul liber, dar rămân totuși în pământ, fiind pentru protejarea Imperiului de incursiunile ilicite ale ban-
diților în timpul domniei împăratului Commodus (161-180)
o importantă resursă arheologică. Conservarea lor
este imperativă, întrucât ele reprezintă cheia pentru
a înțelege mai bine frontierele, prin intermediul cer-
cetărilor științifice controlate. Prin urmare, frontierele
Imperiului Roman sunt foarte potrivite pentru a trans-
mite mesajul că protecția siturilor arheologice, vizibile
sau invizibile, este vitală pentru păstrarea memoriei
colective a umanității. Cea mai bună modalitate de

19
frontier in urban contexts has yet to be determined. a proteja vestigiile frontierei în mediul urban rămâ-
This is all the more important because modern exca- ne a fi determinată. Aceasta cu atât mai mult cu cât
vation has demonstrated that archaeological deposits săpăturile actuale au demonstrat că deseori urmele
often survive better in towns than in the countryside. arheologice sunt mai bine păstrate în orașe decât la
A further problem stems from the way that țară.
we protect our heritage. Museums cannot be World O problemă suplimentară provine din modul în
Heritage Sites. Yet parts of Roman frontiers – in- care ne protejăm patrimoniul. Muzeele nu pot fi Situri
scriptions, sculpture, pottery, artefacts, in short all ale Patrimoniului Mondial. Totuși, părți ale frontierelor
the material which aids our understanding of life on romane – inscripții, sculpturi, ceramică, alte obiecte,
the frontier – are displayed and stored in museums. pe scurt tot materialul care ne poate ajuta să înțele-
Inscriptions are vital to our understanding of fron- gem viața pe frontiere – sunt expuse și depozitate în
tiers. They inform us when they were built, why and muzee. Inscripțiile sunt esențiale pentru înțelegerea
by whom, and what the constituent parts were called. frontierelor. Ne spun când au fost construite acestea,
Cramp holes demonstrate that they were once fixed de ce și de către cine, dar și cum erau numite părțile
to frontier buildings. In some manner, a way has to componente. Găurile de piroane ne arată că inscrip-
be found to associate them with the World Heritage țiile au fost odată fixate pe clădirile de pe frontieră.
Site itself. Într-un fel sau altul, trebuie găsită o modalitate de
a le asocia cu respectivul Sit al Patrimoniului Mondial.

25. The Roman fort at Gerulata lies in the outskirts of Bratislava (Slovakia)
Castrul roman de la Gerulata se află la periferia Bratislavei (Slovacia)

20
26. An inscription from the Antonine Wall
(Scotland, UK) recording the construction
of a section of the frontier
Inscripție de pe Zidul Antonin
(Scoția, Marea Britanie) consemnând
construirea unui sector de frontieră

History and extent of frontiers Istoria și întinderea frontierelor

The Roman perspective was that they had subjected Din perspectiva lor, romanii aduseseră întregul orbis
the entire orbis terrarum to the rule of Roman people terrarum sub stăpânirea poporului roman – în măsu-
– as far as they had knowledge about it or considered ra în care aveau cunoștință depre acesta sau consi-
it worth conquering. This philosophy did not encom- derau că merită efortul de cucerire. Această filozofie
pass the idea of boundaries at all except the idea that nu îngloba deloc ideea de granițe, ci doar aceea că
“barbarians” should stay outside the Roman concept „barbarii” ar trebui să stea în afara conceptului roman
of the civilised world. However, Rome’s boundaries de lume civilizată. Granițele Romei însă rareori au
rarely remained stable. Constant political crises, ma- rămas stabile. Crizele politice constante, războaiele
jor warfare and even border skirmishes created situ- majore și chiar hărțuielile de pe frontieră au creat si-
ations to which Rome had to react. In time, firm lines tuații în care Roma a trebuit să reacționeze. În timp,
came into existence. linii fixe au luat naștere.
The man who did most to define the edges of Omul care a contribuit cel mai mult la definirea
the Roman state was its first emperor, Augustus marginilor statului roman a fost primul său împărat,
(27 BC–AD 14). Towards the turn of the Common Era Augustus (27 a. Chr. – 14 p. Chr.). Spre începuturile
he completed the conquest of the Alps and Spain, erei noastre, el a finalizat cucerirea Alpilor și a Spani-
defined the eastern boundary by treaty with the Par- ei, a definit frontiera estică prin tratat cu parții, a trimis
thians, sent expeditions up the Nile and into the Sa- expediții pe Nil și în deșertul Sahara și a adus forțele
hara Desert, and brought Roman arms to the Danube armate romane până la Dunăre și Elba. Augustus a
and the Elbe. He famously gave advice to keep the dat celebrul sfat de a se păstra imperiul în limitele
empire within its present boundaries; advice conspic- existente, un sfat ignorat în mod frapant de mulți din-
uously ignored by many of his successors, though tre succesorii săi, deși realizările lor au fost mult mai
their achievements were much less than his. puține decât ale lui.

21
Rome´s foreign policy Politica externă a Romei

Yet, Rome’s expansion was slowing down and her Cu toate acestea, expansiunea Romei încetinea și
main aim became the maintenance of imperial secu- principalul ei scop a devenit menținerea securității
rity. In doing so Rome’s foreign policy used a wide imperiului. În acest scop, politica externă a Romei
range of different instruments and strategies to main- a utilizat o largă varietate de instrumente și strategii
tain her superior status. Her army did not rely only on pentru a-și păstra statutul superior. Armata ei nu s-a
force but also on the image of Rome itself as a pol- bazat doar pe forță brută, ci și pe însăși imaginea
icy instrument. Adrian Goldsworthy has stated that Romei ca instrument de politică. Adrian Goldsworthy
“the Roman genius was to combine the practical a afirmat că „geniul romanilor a constat în îmbinarea
with the visually spectacular so that the army’s ac- aspectului practic cu scenografia spectaculoasă,
tions were often designed to overawe the enemy with astfel încât acțiunile armatei erau deseori concepute
a display of massive power before they actually pentru a intimida dușmanul printr-o demonstrație de
reached him”. Thousands of military buildings and forță masivă, înainte de a-l confrunta”. Mii de clădiri
installations erected along the borders of the empire, și dispozitive militare ridicate de-a lungul frontierelor
many of which have survived until today, represent Imperiului, dintre care multe au supraviețuit până în
this two-fold demonstration of Roman power and zilele noastre, reprezintă această demonstrație dublă
influence, at once both architectural and imaginative. a puterii și influenței romane, atât arhitecturală, cât
și imaginată.

27. The Tropaeum Alpium at La Turbie (France) comme- 28. A Roman centurion named Aurelios carved his name
morates the conquest of the Alps by the Emperor Augustus on the rock at the Garamantian hill-fort of Zinkekra deep
in the Sahara Desert (Libya)
Tropaeum Alpinum de la La Turbie (Franța) comemorează
cucerirea Alpilor de către împăratul Augustus Un centurion roman numit Aurelios și-a gravat numele pe
stânca de la oppidum-ul garamant de la Zinkekra, în inima
Saharei (Libia)

22
29. Recent archaeological investigations have led to 30. Towers, such as this one in Turkey, aided communica-
the discovery of towers erected beside the Rhine tion along the frontier roads
in the Netherlands under Claudius (41–54) Turnurile, ca acesta din Turcia, facilitau comunicațiile
Săpături arheologice recente au dus la descoperirea unor de-a lungul drumurilor de frontieră
turnuri construite de-a lungul Rinului, în Olanda,
în timpul lui Claudius (41–54)

The location of frontiers Localizarea frontierelor

The Roman empire encircles the Mediterranean Sea Imperiul Roman încercuiește Marea Mediterană –
– Mare Nostrum, Our Sea, as they called it – and Mare Nostrum, Marea Noastră, după cum o numeau
beyond that lay its frontiers. These, in time, stretched – și frontierele sale se găsesc dincolo de ea. Aces-
from the Atlantic Ocean, across Europe to the Black tea, în timp, au ajuns să se întindă în Europa de la
Sea, through the deserts and oases of the Middle Oceanul Atlantic la Marea Neagră, peste deșerturile
East to the Red Sea, and thence across North Africa, și oazele Orientului Mijlociu până la Marea Roșie, și
skirting the edge of the Sahara Desert, to the Atlantic de-acolo peste Africa de nord, până la marginea Sa-
coast of Morocco. harei și coasta atlantică a Marocului.
In the UK the frontier became established on the În Marea Britanie, frontiera a ajuns să fie stabilită
line of Hadrian’s Wall, though for a time even that was pe linia Zidului lui Hadrian, deși la un moment dat
abandoned in favour of a more northern frontier, the a fost abandonată în favoarea unei frontiere mai
Antonine Wall. Through much of Europe the frontier nordice, reprezentate de Valul lui Antoninus Pius. Ini-
lay initially along the rivers Rhine and Danube. In țial, în mare parte din Europa frontierele au fost sta-
the later 1st century AD, thefirst steps were taken to bilite de-a lungul Rinului și Dunării. Spre sfârșitul se-
shorten the line between the headwaters of the riv- colului I p. Chr., s-au făcut primii pași pentru a scurta
ers. Under Antoninus this was formalised through the linia dintre cursurile superioare ale celor două fluvii.
construction of a palisade for about 500 km. In con- În timpul împăratului Antoninus Pius, această idee
trast to the usual practice for purely defensive instal- s-a realizat sub forma ridicării unei palisade de apro-
lations, its course is often mathematically straight, ximativ 500 km. În contrast cu modul de construcție
completely ignoring the topography of the land. The folosit la dispozitivele exclusiv defensive, de multe ori
territory now brought into the empire developed into cursul acestei palisade este absolut drept, ignorând
a rich agricultural area supporting many villas and complet topografia terenului. Teritoriul înglobat cu
farms. această ocazie în Imperiu s-a dezvoltat într-o zonă
agricolă bogată, unde au înflorit numeroase vile și
ferme.

23
 From Bavaria (Germany) to the Black Sea
(Romania) the frontier ran along the river Danube.
An exception to this was Dacia (modern Transylvania
in Romania) which was conquered by the Emperor
Trajan in 106. The frontier now moved from the river to
the more difficult terrain of the Carpathian Mountains.
In the East, the Romans faced two enemies, the
powerful kingdom of the Parthians and the desert.
Together, these defined Rome’s Eastern frontier. No
running barrier was erected, unnecessary in the de-
sert, though a stretch of a major river, the Euphrates,
was used. A significant feature of this frontier were
the roads running for hundreds of kilometres along
the edge of the desert and to all intents and purposes
defining the frontier itself.
The Sahara Desert defined most of the frontier in
North Africa. In Egypt, the army monitored both the
population of major cities, the distribution of wheat,
the mineral resources of the desert, the commercial
routes, and, of course, the southern frontier. Where
necessary, as in modern Algeria, barriers controlled
31. A wall at Bir Oum Ali in Tunisia controlled access
the movement of the transhumance farmers.
through a mountain pass along a wadi
Un zid de la Bir Oum Ali în Tunisia controla accesul
printr-o trecătoare din munți de-a lungul unui wadi

32. The northern fringes of the Carpathian mountains 33. The limes-gate of Dalkingen (Germany). It has been
(Romania) argued that this special façade was created to mark the visit
of the Emperor Caracalla in 213
Marginile nordice ale Munților Carpați (România)
Poarta de limes de la Dalkingen (Germania). S-a afirmat că
această fațadă specială a fost creată pentru a marca vizita
împăratului Caracalla în 213

24
 Din Bavaria (Germania) până la Marea Neagră
(România), frontiera urma cursul Dunării. O excepție
a constituit-o Dacia (Transilvania și, parțial, Banat și
Oltenia, în România), care a fost cucerită de împăra-
tul Traian în anul 106. Acum, frontiera s-a mutat de
la râu în regiunea mult mai dificilă a Munților Carpați.
În est, romanii s-au confruntat cu doi inamici,
puternicul Regat al Parților și deșertul. Împreună,
aceștia au definit frontiera orientală a Romei. Nu s-a
ridicat nici o barieră continuă, care ar fi fost inutilă în 35. One of the earliest archaeological parks was that at the
deșert, dar a fost folosit un segment al fluviului Eu- Saalburg (Germany)
frat. O trăsătură semnificativă a acestei frontiere erau Unul dintre primele parcuri arheologice a fost cel de la
drumurile care mergeau sute de kilometri de-a lungul Saalburg (Germania)
marginilor deșertului și, după toate probabilitățile, de-
fineau însăși frontiera.
Deșertul Sahara a delimitat cea mai mare parte
a frontierei în Africa de nord. În Egipt, armata supra-
veghea atât populația din cele mai importante orașe,
cât și distribuția cerealelor, resursele minerale din
deșert, rutele comerciale și, desigur, frontiera sudi-
că. Unde era necesar, de exemplu în Algeria moder-
nă, barierele controlau mișcările păstorilor în timpul
transhumanței.
36. The legionary fortress at Satala (Turkey) on the
Euphrates River was carefully placed to control a potential
invasion route
Castrul legionar de la Satala (Turcia), pe malul Eufratului,
a fost amplasat cu grijă, astfel încât să controleze o posibilă
rută de invazie

34. A reconstruction of a section of the palisade and 37. The fortlet of Boljetin (Serbia) on the bank of the
a tower in Germany Danube was excavated in 1969 and flooded after
the construction of the dam across the river
Reconstrucția unui segment de palisadă și a unui turn
în Germania Castrul de mici dimensiuni de la Boljetin (Serbia), de pe
malul Dunării, a fost excavat în 1969 și ulterior inundat,
după construirea unui baraj

25
38. The north gate of the fort at Bu Njem (Libya) in 1967 before the present campaign of excavation
Poarta nordică a castrului de la Bu Njem (Libia) în 1967, înainte de campaniile arheologice curente

The army and frontiers

Rome always reacted to the local situation and devel-

oped individual solutions to its different problems. The
military installations on every frontier were connected
by a road, often forming a major highway. Indeed, it
appears that the very name of a frontier – limes –
derives from the Roman name for a frontier road.
39. Trajan’s Column in Rome (Italy) shows soldiers The Roman army used local materials to construct
building a fort its forts and frontiers. Stone, turf, clay, mud-brick,
Columna lui Traian de la Roma (Italia) ne înfățișează timber, tile, slate, thatch, mortar and plaster were
soldați construind un castru amongst those used. Nor were these plain, unadorned
or make-shift structures. Walls, whether of stone or
timber, were often plastered and even painted. Paint-
ed wall-plaster has even been found in barrack-blocks.

40. Model of the legionary fortress of Bonn (Germany)

with the harbour and the civil settlement in the background
Machetă a castrului legionar de la Bonn (Germania),
cu portul și așezarea civilă în fundal

26
41. Gasr Bshir (Jordan) is typical of the forts in the desert, yet unique in its state of survival
Gasr Bshir (Iordania) e tipic pentru castrele din deșert, dar unic în ceea ce privește starea de conservare

Armata și frontierele

Roma a reacționat întotdeauna la situațiile locale și

a dezvoltat soluții individuale pentru diferitele proble-
me apărute. Dispozitivele militare de pe fiecare fron-
tieră erau legate între ele de un drum, de multe ori
constituindu-se drumuri magistrale. Într-adevăr, se
pare că numele frontierei – limes – e derivat tocmai
din termenul folosit de romani pentru a se referi la un
drum de frontieră.
Armata romană a folosit materiale locale pentru
a-și construi castrele și frontierele. Printre materiale-
le folosite se numără piatra, lutul, brazdele de iarbă,
42. Dura on the Euphrates River (Syria). As in many
cărămizile de chirpici, lemnul, țiglele, ardezia, stuful,
cities along the Eastern frontier, it contained a regiment
mortarul sau tencuiala. Structurile nu erau însă sim- of the Roman army
ple, nedecorate ori improvizate. Pereții, fie de piatră Dura pe râul Eufrat (Siria). Asemeni multor orașe
sau de lemn, erau de multe ori tencuiți și chiar pictați. de-a lungul frontierei estice, aici a staționat un regiment
al armatei romane
Tencuială pictată a fost găsită inclusiv în barăcile
soldaților.

27
43. The Antonine Wall (Scotland, UK) was built of turf, which survives as a low mound; the ditch is to its left
Zidul Antonin (Scoția, Marea Britanie) a fost construit din brazde de iarbă și s-a păstrat până în zilele noastre sub forma unei
movile joase; șanțul e la stânga acestuia

The purpose of frontiers

Although bristling with military structures of every

kind, and the base of armies whose main purpose
was to defend the empire, the primary function of the
frontiers themselves was the control of movement
44. Roman military equipment from Augst (Switzerland) into and out of the empire, including the prevention
Echipament militar roman de la Augst (Elveția) of raiding. The buildings – walls, fortlets and tow-
ers – were supplemented by scouts whose duties
were to maintain watch on land, and fleets whose
sailors maintained surveillance over the river and sea
boundaries of the empire.
The core of the provincial armies was formed by
the legions. Only about 30 of these existed at any one
time and they were strung out along the frontiers of
the empire, sometimes on the actual line, elsewhere
some distance to the rear. The main body of the provin-
cial army was formed by auxiliary units – literally sup-
port troops – and these occupied much smaller forts
than the legions. In the disturbed times following the
fall of the Roman empire, fort walls provided protec-
45. A terracotta model of a fort gate, found at Intercisa
(Hungary) tion. Many of today’s major cities have at their centre
O machetă de teracotă a porții unui castru, descoperită a legionary fortress.
la Intercisa (Ungaria)

28
46. Milecastle 42 (Cawfields) on Hadrian’s Wall (UK). Gates such as this allowed passage through the frontier
Castrul de mici dimensiuni („milecastle”) 42 de pe Zidul lui Hadrian (Marea Britanie). Porți ca aceasta permiteau
traversarea frontierei

Rolul frontierelor

Deși pline de structuri militare de toate tipurile și de

asemenea bază a armatelor care aveau în primul rând
rolul de a apăra imperiul, funcția principală a frontie-
relor era aceea de a controla mișcările înspre și din- 47. Tile stamp of the First Legion Italica from Novae
(Bulgaria) depicting a boat
spre Imperiu, inclusiv prevenirea raidurilor. Clădirile –
Cărămidă ștampilată de legiunea I Italica de la Novae
ziduri, castre de mici dimensiuni și turnuri – erau com-
(Bulgaria), ilustrând o barcă
pletate de cercetași, al căror rol era de a supraveghea
ținuturile, și de flote, ai căror marinari supravegheau
frontierele riverane și maritime ale Imperiului.
Legiunile reprezentau nucleul armatelor provin-
ciale. În orice moment, nu au existat mai mult de circa
30 de legiuni. Acestea au fost repartizate de-a lungul
frontierelor Imperiului, uneori chiar pe linia de frontie-
ră, alteori în interior, la o anumită distanță de aceas-
ta. Corpul principal al armatei provinciale era format
din trupele auxiliare – literalmente „trupe de suport”
– și acestea ocupau castre mult mai mici decât le-
giunile. În perioada turbulentă de după căderea Im- 48. Strasbourg (France), one of the seats of the European
periului Roman, zidurile castrelor asigurau o anumită Parliament, has at its core the fortress of the Eighth Legion
Augusta
protecție. Multe din marile orașe ale zilelor noastre au
Strasbourg (Franța), unul din sediile Parlamentului
în centrul lor câte un castru legionar. European, are în centrul său castrul legiunii a VIII-a
Augusta

29
 51. An ostracon, a drawing on a pottery sherd from Mons
Claudianus, showing an auxiliary cavalryman such as we
know from the documentation was involved with commu-
nication and control along the desert roads (Egypt)
Un ostracon (desen pe un ciob de ceramică) de la Mons
Claudianus, ilustrând unul din călăreții auxiliari despre
care știm din documente că aveau rolul de a asigura
comunicațiile și controlul de-a lungul drumurilor din
deșert (Egipt)

Soldiers and civilians

Nearly every fort in the empire attracted civilians to

49. Aerial view of the town outside the legionary fortress
of Carnuntum (Austria) cater for the needs of the soldiers. Civilian settle-
Vedere aeriană asupra orașului din afara castrului legionar ments sprang up along the frontier. The military in-
de la Carnuntum (Austria) stallations together with these civilian settlements
created a significant economic power, which can only
be compared to the great cities of the interior of the
empire. This market sucked in goods and attracted
trade from both its hinterland as well as from the peo-
ple beyond the frontier.

Military administration

Both soldiers and civilians required management.

The Roman army was excessively bureaucratic, even
to our eyes – a receipt in quadruplicate, for example,
survives. Every soldier had his own file, and even
every horse. Each regiment created a day report.
Strength returns were regularly made to Rome. A tiny
sample of such documents survive from frontier forts,
50. This writing tablet found at Vindolanda by Hadrian’s
but they cast strong light on the workings of the Ro-
Wall (UK) is a list of food
man army.
Această tăbliță pentru scris de la Vindolanda, în apropierea
Zidului lui Hadrian (Marea Britanie), reprezintă o listă de
alimente

30
52. Detail of the arch that formed the forehall of
the headquarters building at Lambaesis (Algeria)
Detaliu al arcului care forma pridvorul de la int-
rarea în clădirea comandamentului la Lambaesis
(Algeria)

Soldați și civili

Aproape toate castrele din Imperiu atrăgeau civili ca-

re asigurau serviciile și bunurile necesare soldaților.
Astfel, de-a lungul frontierelor apăreau așezări civi-
le. Împreună, dispozitivele militare și așezările civile
53. After 25 years of service the auxiliary soldiers
creau o putere economică semnificativă, care poate were rewarded with the Roman citizenship, which was
fi comparată doar cu marile orașe din interiorul Impe- confirmed and certified by a military diploma
riului. Această piață atrăgea bunuri și determina co- După 25 de ani de serviciu militar, soldații auxiliari erau
merțul atât din interior, cât și cu populațiile din afara recompensați cu primirea cetățeniei romane, confirmată
și certificată de o diplomă militară
frontierelor.

Administrația militară

Atât soldații, cât și civilii trebuiau să fie gestionați.

Armata romană era excesiv de birocratică, chiar și
pentru noi – de exemplu, se cunoaște o chitanță în
patru exemplare. Exista câte un dosar pentru fiecare
soldat, și chiar pentru fiecare cal. Fiecare regiment
întocmea un raport zilnic. Rapoarte privind efectivele
erau trimise în mod regulat la Roma. Doar un eșanti-
on infim din această documentație a castrelor de pe
54. Soldiers, including the flag-bearer (vexillarius), painted
frontiere a supraviețuit până în zilele noastre. Chiar și on the wall of a room in Dura (Syria)
așa, ne dezvăluie informații esențiale despre funcțio- Pictură murală dintr-o încăpere de la Dura (Siria) ilustrând
narea armatei romane. soldați, inclusiv un purtător de stindarde (vexillarius)

31
Research on Roman frontiers Cercetarea frontierelor

Roman literature and other ancient sources have Literatura romană și alte izvoare antice constituie o
long provided a valuable source of information about sursă valoroasă de informații privind dispozitivele de
frontier installations. These sources include several pe frontieră. Aceste izvoare cuprind o serie de trata-
military treatises describing the Roman army and its te militare ce descriu armata romană și structurile ei,
structures, though, alas, generally not frontiers. They dar, din păcate, mai puțin frontierele. De asemenea,
also include specific documents such as the report includ documente specifice, cum ar fi raportul guver-
of the governor Arrian on the forts along the eastern natorului Arrian despre castrele de-a lungul țărmului
shore of the Black Sea. estic al Mării Negre.

Inscriptions and documents Inscripții și documente

Literary sources are supplemented by thousands of Surselor literare li se adaugă mii de inscripții de pe
inscriptions from every frontier describing the con- fiecare frontieră, ce descriu construcția și scopul
struction and purpose of military structures as well structurilor militare, oferind de asemenea detalii des-
as providing details of the careers and movements of pre carierele și mișcările ofițerilor și soldaților din ar-
the officers and soldiers of the Roman army. More re- mata romană. Mai recent, săpăturile arheologice au
cently, documents on papyrus, parchment and wood descoperit documente scrise pe papirus și lemn, care
have been discovered through excavation and pro- reprezintă o altă sursă de informații valoroase.
vide another valuable source of information. Savanții au început să descrie și să cartografie-
Scholars started describing and planning Roman ze vestigiile romane începând cu secolul al XVI-lea.
remains in the 16th century. Their records are espe- Documentația lor e în special importantă azi datorită
cially valuable today in view of the great changes in marilor transformări suferite de peisaj și a distrugerii
the landscape and the damage to the archaeological vestigiilor arheologice în secolele următoare. Aceștia
remains inflicted during the following centuries. They au colecționat și inscripții și sculpturi, care, în multe
also collected inscriptions and sculpture, and these cazuri, constituie în prezent o parte importantă a ma-
frequently form an important element of great nation- rilor colecții naționale ori regionale.
al and regional collections.

55. This inscription from milecastle 38 (Hotbank)

records its building under Hadrian by the Second Legion
Inscripția provenită din castrul de dimensiuni mici
(„milecastle”) 38 (Hotbank) înregistrează construcția
acestuia de către legiunea a II-a în timpul lui Hadrian

32
Survey and excavation Sondaje și săpături arheologice

Although excavations were undertaken in the earlier Deși au fost efectuate săpături de la începutul seco-
19th century, it was the 1890s which saw the begin- lului al XIX-lea, perioada modernă a cercetărilor ar-
ning of the modern era of scientific archaeological heologice începe abia în anii 1890. Această muncă
investigations. This work did not just encompass nu a implicat doar săpături, observarea și documen-
excavation; an important element was the surveying tarea vestigiilor existente fiind un element important.
and recording of existing remains. This work was De multe ori, cercetarea a fost întreprinsă de instituții
often undertaken by institutions such as the Reichs- cum ar fi Reichs-Limeskommission în Germania, fon-
-Limeskommission in Germany, founded in 1892 by dată în anul 1892 de marele istoric german Theodor
the great German historian and winner of the Nobel Mommsen, câștigător al premiului Nobel.
Prize Theodor Mommsen. Cercetarea din secolul al XX-lea a fost dominată
Research in the 20th century was dominated by de săpături. Inițial, acestea s-au concentrat pe dez-
excavation. Early work focussed on uncovering struc- groparea elementelor structurale, de multe ori igno-
tural remains often neglecting the more detailed histo- rând istoria mai detaliată a siturilor. Castre întregi au
ry of each site. Whole forts might be laid open. Yet at putut fi degajate. În același timp, membrii Reichs-Li-
the same time, members of the Reichs-Limeskommis- meskommission din Germania au putut confirma că
sion in Germany were able to confirm that the frontier frontiera a avut într-adevăr o palisadă de lemn, iar
had indeed a timber palisade, while in Scotland it was în Scoția s-a arătat că Valul lui Antoninus Pius a fost
revealed that the Antonine Wall was built of turf as construit din brazde, așa cum fusese descris în Histo-
described in the Historia Augusta. Techniques soon ria Augusta. Curând, tehnicile s-au îmbunătățit. Des-
improved. Better use was made of dating eviden- coperirile cu valoare cronologică, cum ar fi monedele
ce such as coins and pottery and, in time, weapons sau ceramica, au fost folosite mai eficient, apoi și ar-
and other small finds. The advantages of stratigraphy mele și alte descoperiri mărunte. A fost apreciat și
in helping understand the history of sites was also avantajul stratigrafiei pentru înțelegerea mai bună a
appreciated. istoriei unui sit.

56. The timber palisade in Germany,

excavated in 1894
Palisada de lemn din Germania,
excavată în 1894

33
57. Excavations started in Vienna during the major 58. The military fortification at Hân al-Manqoûra (Syria),
construction work removing the former city defences probably dating to the middle of the second century AD,
in the second half of the 19th century recorded by A. Poidebard in 1930
Săpăturile au început la Viena în a doua parte a secolului Fortificația militară de la Hân al-Manqoûra (Siria), datând
al XIX-lea, în timpul lucrărilor de demolare a elementelor probabil de la mijlocul secolului II p. Chr., documentată de
de fortificație ale orașului A. Poidebard în 1930 (A. Poidebard, Le Trace de Rome dans
le Désert de Syrie, Paris 1934, Pl. 20.1)

Aerial survey Fotografia aeriană

Aerial photography provided another valuable tool. Fotografia aeriană s-a dovedit a fi o altă unealtă
Antoine Poidebard’s great survey of Roman military valoroasă. Importanta prospectare a siturilor militare
sites in Syria, undertaken in the 1920s, and Sir Au- romane din Siria de către Antoine Poidebard în 1920
rel Stein’s survey of Jordan remain major sources for și prospectarea Iordaniei de către Sir Aurel Stein
the study of the Eastern frontier. Jean Baradez’s Fos- rămân o sursă majoră pentru studiul frontierei esti-
satum Africae, published in 1949, is based upon his ce. Lucrarea Fossatum Africae a lui Jean Baradez,
aerial reconnaissance of North Africa and remains a publicată în 1949, e bazată pe explorarea sa aeriană
major source for any study of this area. a Africii de nord și rămâne importantă pentru orice
Today, terrestrial and aerial survey is supplement- studiu al acestei regiuni.
ed by remote sensing, in particular geophysical sur- În prezent, prospecțiunile terestre și aeriene sunt
vey. So much of this work is facilitated by advances completate de teledetecție, în principal de investigații
in computer technology in helping documenting and geofizice. Progresul înregistrat de tehnologia infor-
mapping. mației a facilitat foarte mult munca de documentare
International co-operation in work on Roman fron- și cartografiere.
tiers began in the 19th century. In 1949 the Congress Cooperarea internațională în privința frontierelor
of Roman Frontier Studies was founded and has met romane a început în secolul al XIX-lea. În 1949, a fost
regularly since in various countries. Today, research inițiat Congresul Internațional de Studii asupra Fron-
on the Frontiers of the Roman Empire brings together tierelor Romane, care s-a desfășurat de-atunci în
scientists from all over the world: the 24th Congress mod regulat în diferite țări. Azi, cercetarea frontierelor
in Serbia in 2018 was attended by 360 scholars from Imperiului Roman aduce împreună oameni de știință
28 countries. din întreaga lume. La al 24-lea Congres, desfășurat
în 2018 în Serbia, au participat 360 de cercetători din
28 de țări.

34
59. Geophysical survey of the fort and civil settlement at Maryport (UK)
Investigație geofizică a castrului și a așezării civile de la Maryport (Marea Britanie)

Protection and presentation of frontiers Protejarea și prezentarea frontierelor

The survey, excavation and recording of archaeolo- Prospectarea, excavarea și înregistrarea siturilor ar-
gical sites are but one part of the story. From the very heologice nu este decât o parte din poveste. Chiar
beginning of excavation in the late nineteenth centu- de la debutul săpăturilor, la sfârșitul secolului al XIX-
ry, visitors wanted to see the remains which had been lea, vizitatorii au dorit să vadă ruinele dezgropate. De
uncovered. Often, such archaeological sites were left multe ori, astfel de situri arheologice au fost lăsate
open and unprotected. Archaeologists removed the descoperite și neprotejate. Arheologii au extras des-
valuable finds to museums, but visitors also wanted coperirile valoroase pentru muzee, dar și vizitatorii
their own souvenirs and as a result some sites prac- doreau să aibă propriile suveniruri și din această ca-
tically disappeared. uză unele situri au dispărut pur și simplu.
The same years saw the first steps towards pro- În aceeași perioadă s-au făcut primii pași pentru
tecting ancient monuments. Country after country protejarea monumentelor antice. Fiecare țară, la
passed legislation to secure the future of their her- rândul ei, a elaborat o legislație pentru a asigura
itage. Agriculture had long threatened the survival of viitorul patrimoniului său. Supraviețuirea vestigiilor
archaeological remains; now industry and its infra- arheologice a fost pentru multă vreme amenințată
structure competed with its destructive power. Vast de agricultură. Acum, industria și infrastructura
economical developments everywhere gradually au început să o concureze în ceea ce privește

35
60. Aquincum museum in Budapest (Hungary) 61. Roman stone monuments and inscriptions in
founded in 1894 Osijek Museum (Croatia)
Muzeul Aquincum din Budapesta (Ungaria), Monumente și inscripții romane de piatră în muzeul din
fondat în 1894 Osijek (Croația)

changed the face of archaeology, leading to large and capacitatea distructivă. Vastele programe de dezvol-
complex rescue excavations. tare economică de pretutindeni s-au schimbat în timp
The needs of increasing numbers of visitors re- fața arheologiei, ducând la săpături de salvare ample
quired to be met. Military sites were laid out for public și complexe.
inspection; museums were built to house the large Au trebuit atrași cât mai mulți vizitatori. Siturile
collections of artefacts, and, in time, other facil- militare au fost amenajate pentru public, iar muzee
ities were provided, such as archaeological parks, au fost construite pentru a adăposti marile colecții de
many containing reconstructions, and reaching out obiecte. În timp, au fost furnizate și alte facilități, cum
to involve the public by means or re-enactment and ar fi parcurile arheologice, multe cuprinzând recon-
Roman military displays. strucții și încercând să implice publicul prin reconsti-
tuiri istorice (re-enactment) și demonstrații militare
romane.

62. Tourism is not a modern phenomenon.

This bowl was probably made as a souvenir
of Hadrian’s Wall (UK) in the 2nd century
Turismul nu este un fenomen modern. Acest
bol este probabil un suvenir de pe Zidul lui
Hadrian (Marea Britanie), datat la mijlocul
secolului II p.Chr.

36
Future perspectives Perspective de viitor

Today’s world offers many challenges. Roman fron- Ziua de azi ne întâmpină cu numeroase provocări.
tiers defined a single state, albeit one which no longer Frontierele romane au definit un singur stat, care în
exists. The very commonality of Roman frontiers de- prezent nu mai există. Caracteristicile comune ale
mands that they are treated as a single monument. frontierelor romane impun tratarea lor ca un singur
Roman frontiers are the joy of the aficionado of cul- monument. Frontierele romane constituie bucuria îm-
tural tourism – here is one great cultural route running pătimiților turismului cultural – avem aici o mare rută
right round the Roman empire, offering not just differ- culturală care înconjoară Imperiul Roman, prezen-
ent sites but a wide range of landscape and scenery. tând nu doar situri, ci și o mare varietate de peisaje
Protection is still a complex issue in the face of și priveliști.
our modern society and its demands. Archaeolo- Protecția a rămas o problemă complexă în fața
gical investigation is an increasingly complex oper- societății noastre moderne și a nevoilor ei. Investi-
ation requiring more resources. Visitors have high gația arheologică a devenit o operațiune din ce în ce
expectations, fuelled by television and other media mai complexă, necesitând mai multe resurse. Vizi-
presentations. To create and manage a single large tatorii au așteptări mari, alimentate de televiziune și
monument such as the Frontiers of the Roman Em- de alte mijloace media. Pentru a crea și gestiona un
pire demands a management philosophy in which monument de o asemenea amploare ca Frontierele
the different parts of the frontier complex are treated Imperiului Roman este nevoie de o filosofie de mana-
holistically while respecting local traditions and prac- gement în care părțile diferite ale complexului frontie-
tices: this is a considerable challenge as well as a rei să fie tratate ca un tot, în același timp respectând
great opportunity for international co-operation. tradițiile și practicile locale. Aceasta este o provoca-
It is clear that the protection and enhancement of re imensă, dar și o mare oportunitate de cooperare
our common heritage requires much energy and toler- internațională.
ance, between the scientific community and adminis- Este clar că protejarea și promovarea patrimoniu-
trators, at every level from the local to the international. lui nostru cultural comun necesită multă energie și
toleranță între comunitățile științifice și administratori,
la fiecare nivel, de la cel local la cel internațional.

63. THe 3 genii at Housesteads wear the cucullatus, a long,

hooded cloak, appropriate protective clothing
Trei genii de la Housesteads purtând cucullatus, o mantie
lungă cu glugă, o îmbrăcăminte de protecție adecvată

37
64. Map of Dacia
Harta Daciei
THE ROMAN FRONTIERS OF DACIA FRONTIERELE ROMANE ALE DACIEI

The context of the conquest of Dacia Premisele cuceririi Daciei

The conquest of Dacia was considered one of the Cucerirea Daciei a fost considerată una dintre cele
most important Roman military operations after the mai importante operațiuni militare romane alături de
Civil Wars and both ancient and modern historians războaiele civile, fapt explicat în istoriografiile mod-
have explained the reason. The Dacians, along with erne și antice. Dacii, alături de parți, sunt percepuți
the Parthians, from the beginning of the Empire are ca cei mai importanți inamici încă de la începutul
mentioned as the most important Roman foe, with Imperiului Roman, ca dovadă cei 150.000 de soldați
some 150,000 soldiers needed to ensure their defeat. mobilizați pentru înfrângerea lor.
The area of the Lower Danube was one of per- Zona Dunării de Jos a fost una de conflicte perma-
manent conflict for a long time, due to multiple popu- nente pentru o lungă perioadă, datorită numeroaselor
lation movements, from Dacians and Getae to Celts, mișcări de populații, din zonă de la daci-geți, la celți,
Greeks, Germanics, various Asian peoples, Slavs, greci, germanici, asiatici (numeroase ramuri), slavi,
Bulgarians, etc. The list of conflicts between Dacians bulgari etc. Lista conflictelor dintre daci și romani nu
and Romans is not long, but it starts in the 2nd cen- e lungă, dar începe deja din sec. II a.Chr., cele mai se-
tury BCE. Caesar had serious plans to deal with the rioase planuri de a-i liniști pe daci avându-le Caesar,
Dacians; the conflicts eventually ended under the conflicte fiind tranșate abia sub Domitian și Traian.
reigns of Domitian and Trajan. Pannonia și Moesia sunt provincii romane create
Pannonia and Moesia were created west and la vest și la sud de Dunăre în 9, respectiv în 15 p.Chr.,
south of the Danube in 9 and 15, respectively, and iar după vreo 5 ani, neamuri iraniene, sarmații iazigi,
after about five years, certain Iranian tribes, the Sar- sunt mutate din est în spațiul dintre Tisa și Dunăre
matian Iazyges, moved from the east into the area (“Câmpia Panoniei”), romanii stabilind cu ei tratate
between the Tisza and the Danube (the Great Hun- de alianță.
garian Plain), with Romans agreement. Dacii, un “neam niciodată cu credință”, potrivit lui
The Dacians, ‘an untrustworthy people’ according Tacitus (Historiae, III, 46, 2), au, până la războaiele
to Tacitus (Historiae, III, 46, 2), undertook five mili- din timpul lui Domitian, cinci campanii militare la sud
tary campaigns south of the Danube and in Dobro- de Dunăre și în Dobrogea, patru la început de secol
gea, prior to the reign of Domitian, four of them at I p.Chr. și una, mai bine planificată, în 69 p.Chr. În
the beginning of the 1st century and a much better 84 p.Chr., când dacii sunt conduși de predecesorul
planned last one in 69. In 84, when the Dacians un- lui Decebal, Duras-Diurpaneus, romanii încearcă să
der Duras-Diurpaneus attacked south of the Danube, riposteze. Acesta este contextul în care Decebal pre-
the Romans unsuccessfully tried to strike back. This ia tronul dacic. După victoria romanilor de la nord de
is the context for the Dacian throne being taken by Dunăre (Tapae) este încheiată pacea (89 p.Chr.), dacii
Decebalus. In 89 the Romans gained a victory at redevenind “clienți” ai romanilor, primind suficient de
Tapae, north of the Danube, and peace was agreed, multe favoruri, între altele subsidii. Unii contempora-
the terms favouring the Dacians, who became clients ni, poate și datorită propagandei lui Traian, au văzut
of Rome and received benefits, such as subsidies. în această pace un eșec al romanilor. Domitian a
This peace was seen as a failure by some Romans, suferit, însă, damnatio memoriae, prin urmare trebuia
though modern perception may be Influenced by discreditat, iar actele lui uitate sau minimalizate.
Trajan’s later propaganda. After his assassination, Cu certitudine, conflictele din timpul lui Domitian
Domitian was subjected to damnatio memoriae and au fost intense, iar victoria romanilor foarte impor-
all his actions were discredited and minimized. tantă. Totuși, Domitian refuză titlul de Dacicus, deși

39
65. The construction of Trajan«s Markets was part of Trajan’s Forum building project. The inscription on the Column states
that its top indicates the height of the hill that was demolished to create the Forum. Trajan,s Markets rise to the height of the
top of the Column
Construirea Pieței lui Traian a făcut parte din programul de construire al Forului lui Traian. În inscripția de pe Columnă
se precizează că înălțimea ei este aceeași cu a dealului excavat pentru a face loc Forului. Înălțimea structurilor din Piață este
la fel cu a Columnei

There is no doubt that the conflicts during Domi- există numeroase dovezi ale celebrării victoriei asu-
tian’s reign were extremely serious, and the victory of pra dacilor. Proiectele arhitectonice ale lui Domitian
the Romans very important. Even though Domitian erau similare cu cele ale lui Augustus, forul lui Traian
refused to take the title of Dacicus, there is ample suprapunând Forum Magnum al lui Domitian, neter-
evidence that his victory was celebrated at the time. minat atunci când acesta a fost asasinat. Zeci de
Domitian’s building projects In Rome mirrored those fragmente de statui de daci, de o rară calitate, au fost
of Augustus. His Forum Magnum was left unfinished refolosite la proiectele lui Traian, inclusiv cele 82 de
when he was assassinated. and then was partly statui colosale din forul lui Traian sau din alte părți ale
overlain by the forum of Trajan. Tens of high-quality Romei. Celebra “Dacian frieze” și alte statui de da-
statues of Dacians were reused in Trajan’s projects, ci refolosite la Arcul lui Constantin datează, se pare,
including the 82 colossal statues in Trajan’s forum din timpul lui Domitian. Din aceeași perioadă pare să
and other parts of Rome. The famous ‘Dacian frieze’ provină și o altă serie de statui de daci, de mari di-
and other statues of Dacians reused at the Arch of mensiuni, neterminate și abandonate în cariere din
Constantine are, apparently, from the time of Domi- Asia Mică. Numeroase monede pe care apar reprez-
tian. From the same period seem to come another entări de arme dacice, unele sugerând personificar-
series of unfinished large-scale statues of Dacians ea Dunării și a Daciei, sunt emise la începutul dom-
abandoned in quarries of Asia Minor. Numerous niei lui Traian. Una dintre scenele de pe Columna lui
coins were issued early in Trajan’s reign on which Traian îi arată pe romani încărcând pe samare prada
representations of Dacian weapons appear, some de la daci. Cu aceasta a construit Traian și forul de la

40
66. The ’Dacian frieze’ on the Arch of Constantine
„Friza dacică” de pe Arcul lui Constantin

suggesting the personification of the Danube and of Roma, și multe altele construcții, alături de darurile
Dacia. One of the scenes of the Trajan’s Column is și spectacolelel oferite romanilor. După știrea pe
displaying Roman soldiers loading booties on pack- care o avem de la medicul său, Crito, păstrată la
saddles. With these spoils Trajan has built the forum scriitorul bizantin Ioannes Lydus, “prada ...depășea
of Rome, and many other constructions, together with orice închipuire”, fiind estimată la 500.000 de livre ro-
the gifts and the spectacles offered to the Romans. mane de aur și o cantitate dublă de argint, echivalent
According to the news from Crito, Trajan’s personal a c. 165.000 kg de aur și 330.000 kg de argint.
physician, passed on to us by a Byzantine writer, Io-
annes Lydus, the booty ...it was beyond imagination’,
estimated at 500.000 Roman librae of Gold and a
double quantity of Silver, equivalent to c. 165.000 kg
of Gold and 330.000 kg of Silver.

67. Colossal Dacian statues on the Arch of Contantine in Rome 68. A Dacian head in the Vatican Museum
Statui colosale de daci de pe Arcul lui Contantin de la Roma Cap de dac din Muzeul Vatican

69. Coin with the personification of Dacia (103 – 111 C.E.) 70. Coin with the personification of the Danube (107 C.E.)
Monedă cu personificarea Daciei (103 – 111 p.Ch.) Monedă cu personificarea Dunării (107 p.Ch.)

41
The invasion of Dacia Cucerirea Daciei

Trajan carefully prepared the springboard for the Traian a făcut pregătiri intense pentru cucerirea teri-
campaign which he launched In 101 into the territories toriilor de la nord de Dunăre. Se spune că din motive
north of the Danube. There were economic reasons, economice, dorindu-și să anuleze subsidiile către
it was said, as he wanted to revoke the payment to Decebal, stabilite de către Domitian sau înainte, dar
Decebalus established by Domitian or before, but the cel mai important factor a fost cel politic, dacii deve-
most important reason was political, as the Dacians nind periculoși (Dio 68, 6.1). Drept consecință, roma-
were growing powerful (Dio 68, 6.1). Accordingly, the nii fac eforturi de descurajare a acestora prin metode
Roman aggressively increased the level of deter- agresive, fără îndoială, schimbând status quo-ul din
rence, thus changing the status quo in the region. regiune.
The large Invading force he assembled was main- Armata de cucerire, concentrată în Moesia Supe-
ly concentrated in Moesia Superior, with additional rior, a fost foarte mare, dar cunoaștem doar câteva
troops brought in from elsewhere, but few fortifica- dintre fortificațiile necesare să o cazeze, unele unități
tions associated with this army have been Identified. militare fiind aduse special pentru expediția dacică.
The main invasion routes followed by the Ro- Cele mai importante rute de înaintare ale roma-
mans must have been those later developed Into the nilor trebuie să fi fost arterele principale ale viitoa-
roads of the future province of Dacia. Fortifications in rei provincii de la nord de Dunăre. Fortificațiile din
south-west Dacia and in north-west Wallachia date sud-vestul extrem al Daciei și cele din nord-vestul
to this time but were abandoned in the late Trajan- Munteniei sunt datate doar sub Traian, fiind aban-
ic period or under Hadrian. Other indirect evidence donate la sfârșitul domniei acestuia sau la începutul
for the occupation of the territories north of the Dan- domniei lui Hadrian. Alte dovezi directe cu privire la
ube after the first Dacian war are the title of Dacicus ocuparea teritoriilor de la nord de Dunăre după pri-
which Trajan took in 102, the statement of Cassius mul război dacic sunt: preluarea în 102 p.Chr. a titlului
Dio that he left troops behind at Zermizegehusa and de Dacicus de către Traian, afirmația lui Cassius Dio
in other places (Dio 68,9.6,) and the construction of conform căreia au fost lăsate trupe la Zermizegethu-
the bridge at Drobeta. Moreover, Decebalus request- sa și în alte părți (68,9.6) și construirea podului de la
ed before the second war, to have the land as far as Drobeta. Plus, solicitarea lui Decebal, de dinainte de
Ister (Danube) returned in exchange for the Roman al doilea război, de i se returna teritoriile până la Ister
general Pompeius Longinus he had taken prisoner (Dunăre) în schimbul lui Longinus (Dio 68,12.2).
(Dio 68, 12.2). Romanii, în timpul înaintării lor înspre cetățile
During their advance towards the Dacian fortress- dacice din Munții Șureanu nu au urmat, acolo unde
es in the Șureanu Mountains, the Romans did not fol- terenul devenea mai dificil, văile folosite în traficul de
low the valleys used by today’s traffic but when the azi, ci crestele și pasurile montane. Cu toate acestea,
terrain became difficult he used the mountain ridges un pasaj din Comentariile lui Traian (Priscian 6. 13,
and passes instead. Yet, a fragment of Trajan’s Com- p. 682) ne arată că în primăvara lui 101 p.Chr., la
mentaries (Priscian 6. 13, p. 682) reveals that, at the începutul războiului, cele două coloane de marș
beginning of the war in the Spring of 101, the two main principale au avansat dinspre Lederata înspre Ber-
columns were marching across the open plain from zovia și Aizis, în câmp deschis, probabil pornind de la
Lederata to Berzovia and Aizis, probably starting at Viminacium. O bătălie însemnată a avut loc la Tapae.
Viminacium. A fierce battle took place at Tapae. After Mai departe, Traian a cucerit câteva cetăți dacice,
that Trajan captured some Dacian fortresses, includ- dintr-una recuperând stindardele, armele și mașinări-
ing one where he recovered the captured standards, ile de luptă pierdute de Cornelius Fuscus, un general
weaponry and war machines of Domitian’s general prefectul pretoriului al lui Domitian. În același timp

42
71. The landscape of Parâng and Șureanu Mountains where the Roman marching 72. Trajan’s Column
camps are located
Columna lui Traian
Peisaj din Munții Parâng și Șureanu unde sunt localizate castre de marș romane

Cornelius Fuscus. At the same time, the governor of guvernatorul Moesiei Inferior, M. Laberius Maximus
Moesia Inferior, M. Laberius Maximus, captured Dece- o capturează pe sora lui Decebal, dintr-o altă cetate
balus’ sister in another stronghold (Cassius Dio 68, 9). dacică (Cassius Dio 68, 9).
However, the reality must have been more com- Cu siguranță, faptele trebuie să fi fost mai comple-
plex than the facts revealed in the surviving texts or xe, nu toate fiind descrise în textele antice care au su-
can be demonstrated archaeologically. So far, march- praviețuit, cum nu toate pot fi dovedite arheologic. Mo-
ing camps have only been identified in the mountains, mentan, avem informații referitoare doar la castrele de
with few exceptions located along the routes that the marș din munți, cu câteva excepții, de-a lungul rutelor
Romans must have followed along the mountain ridg- pe care romanii trebuie să le fi urmat pe crestele mon-
es east of the Jiu Valley. Pliny the Younger confirmed tane de la est de Valea Jiului. Plinius ce Tânăr confir-
that Trajan boasted of his achievements, among them mă meritele pe care și le asumă Traian, între acestea
garrisoning troops in the mountains (Pliny VIII.4). pe acela de a lăsa garnizoane în munți (Plin. VIII.4).
We know less from the scenes on Trajan’s Col- Știm puține lucruri de pe Columna lui Traian. Cu-
umn. The conquerors are rarely portrayed besieged ceritorii sunt portretizați, uneori, sub asediu sau chiar
or wounded, though Trajan Is shown helping to give răniți, însuși Traian ajutând la bandajarea rănilor.
first aid to wounded soldiers. The drama of the wars Dramatismul războaielor e ilustrat și în alte scene,
is demonstrated In other scenes such as those where de exemplu cele cu dacii care-și distrug propriile forti-
Dacians are depicted destroying their own fortifica- ficații. Scenele în care romanii sunt înfățișați tâind co-
tions. The scenes showing Romans cutting trees and paci și ridicând fortificații sunt numeroase, dar niciun
building fortifications are numerous. However, no bat- loc de bătălie sau vreo fortificație nu au fost cercetate
tlefields or fortifications have yet been investigated în detaliu. Urme impresionante sunt cele mențion-
in detail. Impressive traces were noted by I. Martian ate la Cioclovina, unde I. Martian observă în prima
at Cioclovina in the first half of the 20th century and jumătate a sec. al XX-lea existența unor “rămășițe
described as ‘remains of cyclopian walls’. ale unor ziduri ciclopice”.

43
 74. Dacian earthworks at Cioclovina-Ponorici
Valurile de pământ dacice de la Cioclovina-Ponorici

73. Scene on the Trajan’s Column with soldiers

cutting trees and erecting forts
Scenă de pe Columna lui Traian reprezentând
soldați care taie copaci și construiesc castre

The marching camps are built at high altitudes, Fortificațiile de marș sunt localizate pe înălțimi,
generally positioned on a gentle slope. They are usu- de regulă pe o pantă ușoară. În general, au o formă
ally rectangular in shape and, for a marching army, rectangulară, pentru niște castre de marș fiind de di-
of medium to small size (4–7 ha), no doubt due to mensiuni medii înspre mici (4–7 ha), dar nu trebuie
the morphology of the terrain they had to follow, at să uităm aspectul morfologic al peisajului în care au
altitudes of 1000–2000 m. trebuit să se deplaseze, la înălțimi de 1000–2000 m.
In the three years, 102–105, between the two Între războaie fortificațiile dacice (ex. Grădiștea
wars, some of the Dacian citadels (e.g. Grădiștea Muncelului și Căpâlna) au fost ocupate de forțele
Muncelului and Căpâlna) were occupied by Roman militare romane. Avem dovezi clare de construcții
soldiers. Evidence of construction and reconstruc- și reconstrucții din ambele cetăți, și numeroase de-
tion occurs at both fortresses with Roman finds at scoperiri romane în prima, cele mai importante fiind
the former, the most important being building stone blocurile de construcție cu numele a trei sau patru le-
bearing the names of three or four legions. However, giuni. Totuși, specialiștii nu sunt de acord în unanim-
specialists have yet to agree on the precise date of itate în ce privește cronologia evenimentelor. Planul
these events. The plan of the fortress at Grădiștea cetății de la Grădiștea Muncelului e neobișnuit atât
Muncelului is unusual for both Dacians and Romans. pentru o fortificație dacică, cât și pentru una romană.
Furthermore, new discoveries in the Buzău Pass in- Alte descoperiri noi din Pasul Buzău indică, de
dicate that the Romans also moved against Dacian asemenea, faptul că romanii au înaintat și înspre alte
fortresses in south-east Transylvania. cetăți dacice, în acest caz din sud-estul Transilvaniei.
To conclude, the evidence confirms a military Concluzionând, datele confirmă prezența militară
presence south and south-west of the Carpathian romană la sud-vest și la sud de Munții Carpați între
Mountains between the wars. These territories were războaie. Aceste teritorii nu au fost abandonate ime-
not abandoned after the first Dacian war, as has been diat după primul război, cum s-a presupus în legătură
suggested for some forts, such as Sarmizegetusa cu unele dintre ele: Sarmizegetusa și Căpâlna.

44
75. Marching camps in the Șureanu Mountains, Comărnicel
Castre de marș din Munții Șureanu, Comărnicel

Regia and maybe Căpâlna. It Is likely that some of Cu siguranță, unele castre ocupate de către romani
the forts that the Romans occupied later within the în timpul provinciei fuseseră, construite în timpul cam-
province were initially built during the conquest pe- paniilor de cucerire. Urme ale unor fortificații, romane
riod. Evidence for fortifications, either Roman or Da- sau dacice, sunt vizibile pe traseele înspre cetățile da-
cian, are found also on the route to the main Dacian cice importante, înaintarea făcându-se, după câte știm
citadels through southern mountain passes. acum, prin pasurile montane de la sud.
The Dacians attacked the Roman forts In 105, Dacii ar fi atacat fortificațiile romane în 105 p.Chr.,
thereby initiating the second Dacian war. The hasty declanșând cel de-al doilea război. Reconstrucțiile
rebuilding Identified archaeologically in some Dacian sumare detectate arheologic în unele cetăți dac-
fortresses may date from this period. Trajan’s Column ice pot data din această perioadă. Scenele de pe
depicts the siege of Sarmizegetusa Regia, suggest- columnă înfățișează asediul Sarmizegetusei Regia,
ing that the rest of the territory was indeed controlled subînțelegîndu-se faptul că restul teritoriilor fuseseră
by the Romans, though the Iazyges complained that într-adevăr controlate de romani, deși iazigii se plâng
Trajan did not return the land taken from them by că Traian nu le-a returnat terenul luat de către Dece-
Decebalus, thus indicating a short seizure of some bal, sugerându-se o scurtă ocupare a teritoriilor de
south-western territory by the Dacians. The Dacian sud-vest de către daci.
fortresses were reconquered in 105–106 and imme- Cetățile dacice au fost recucerite în 105–106
diately after, at the latest in 108, the new province p.Chr. și imediat după aceea, cel târziu în 108 noua
was formalised. provincie a fost organizată.

45
 How far had the Romans advance towards the Cât de mult au înaintat romanii înspre nord, est
north, east and west and how much of their own ter- sau vest și cât de mult din teritoriu a rămas contro-
ritory the Dacians retained between the two wars is lat de către daci între cele două războaie este greu
hard to tell. It used to be believed that their territory de spus. S-a presupus că acest areal s-a rezumat la
was reduced to Transylvania. Yet the Romans ad- Transilvania, deși romanii ajung în regiuni îndepăr-
vanced further, deep into Moldova, along the Siret tate, până adânc în Moldova, pe Siret, la Galați-Bar-
River, at Galați-Barboși, and as far as the Dacian boși, sau până la cetățile de la Bâtca Doamnei, Co-
fortresses of Bâtca Doamnei, Cozila and Piatra Șo- zia sau Piatra Șoimului, ocupând și sudul Basarabiei
imului, also occupying southern Bessarabia and the și țărmul nordic al Mării Negre, ajungând până la
northern shore of the Black Sea, including Orlovka Orlovka (Cahul) și Novoselskoe (Satu Nou). În nord
(Cahul) and Novoselskoe (Satu Nou). In the north- romanii ajung, pare-se, până în zona Satu-Mare.
west, the Romans apparently reached as far as Sa- Toate cetățile dacice care mai funcționau vor
tu-Mare and perhaps beyond. All Dacian fortresses înceta să existe.
still in use were now abandoned.

76. Legionary building stones at Grădiștea Muncelului 77. The fortifications of Grădiștea Muncelului
Blocuri de construcție legionare de la Grădiștea Muncelului Fortificația de la Grădiștea Muncelului

46
DACIA DACIA

The province of Dacia had a relatively short life being Dacia a fost creată și nu după mult timp abandonată
abandoned due to economic and strategic reasons din motive strategice și economice. A fost o provincie
in the 260s. It was heavily militarized and therefore puternic militarizată, prin urmare rolul armatei a fost
the role of the army was crucial in Its development crucial.
and life. Granița romană a Daciei combină mai multe
The Roman frontier In Dacia combined several sisteme de graniță în funcție de peisaj: granițe river-
elements, each relating to the landscape: there were ane, montane, unele fiind descrise de drumuri, altele,
riverain and mountain borders, some supplemented de bariere artificiale. Ca peste tot, sistemul complex
by linear barriers, and all connected by roads. Every- al graniței e format în primul rând dintr-o rețea de tur-
where, the complex system of the border consisted nuri de semnalizare, fortificații mai mici sau mai mari
primarily of a network of watch-towers, smaller or și baraje artificiale de pământ sau de piatră. Scopul
larger forts and artificial earthen ramparts or stone principal era să se controleze și să se supravegheze
walls. Their main purpose was to control and super- mișcările de populații, fortificațiile fiind cele mai im-
vise population movements, but they represented the portante simboluri ale puterii Romei.
most important symbols of Rome’s power. Frontierele fortificate din Dacia, în mod similar cu
The fortified frontiers of Dacia, as in other prov- cele din alte provincii, înglobează teritoriile cele mai
inces, encompassed the most fertile territories, nec- fertile, necesare pentru aprovizionarea unei armate
essary for the supply of a large army. In addition, numeroase. În plus, sunt încorporate zonele cele mai
the areas richest in mineral deposits were incorpo- bogate în zăcăminte, cum e zona auriferă a Carpaților
rated, including the gold-mining area of the Apuseni Apuseni, dar și zonele cele mai bogate în zăcăminte
Carpathians, and the areas rich in surface saline saline de suprafață.
deposits. Linia graniței din nordul și din estul Transilvaniei,
The border line and the location of the fortifica- compusă din cele mai importante fortificații, este foar-
tions in northern and eastern Transylvania was de- te aproape de carierele de sare folosite azi (Rupea,
termined by the salt quarries used today at Rupea, Sînpaul, Odorheiu Secuiesc, Praid, Sovata, Bistrița,
Sînpaul, Odorheiu Secuiesc, Praid, Sovata, Bistrița, Beclean sau Dej), încorporându-le. Castrele legionare
Beclean and Dej. The fortresses at Apulum and de la Apulum și Potaissa sunt localizate în apropiere de
Potaissa lay close to the gold-mining area with the zona auriferă respectiv, în imediata proximitate a unor
latter also close to important salt deposits. The next importante zăcăminte de sare. La fel și următorul cas-
most important fort in the province, that of the ala tru ca importanță din provincie, cel al alei milliaria de la
milliaria at Războieni, was placed beside the Ocna Războieni, situat foarte aproape de Salina Ocna Mureș.
Mureș salt mine. Alte castre sunt situate, după cum am văzut, pe
Other forts were positioned along the most impor- cele mai importante rute comerciale sau de migrații.
tant trade or military routes. Auxiliary forts formed the Castrele auxiliare formează baza sistemului militar al
core of military deployment in the frontier provinces. provinciilor de graniță. Sunt localizate, de regulă, la o zi
As a rule they were located one day apart, about 25- de marș distanță unele față de celelalte, c. 25–30 km.
30 km. However, this distance was affected by the Or, această distanță nu era atât de strictă, peisajul,
topography, the important communication routes and căile de comunicare importante și status quo-ul din
the strategic situation beyond the frontier. fața granițelor fiind determinante.
In the western part of Dacia, the forts lay along În vestul Daciei fortificațiile se înșiră de-a lungul
main roads, though with a less dense distribution drumurilor importante și, mai puține, în interiorul

47
78. The main routes and fortifications of the Dacian limes
Principalele drumuri și fortificații ale limesului dacic (Least Cost Path în GIS)

than elsewhere. South of Sarmizegetusa and Tibis- provinciei, aici tot pe rutele importante. Până la
cum, from Pojejena and Drobeta/ Dierna, respective- Sarmizegetusa, pe ambele drumuri sud-nord para-
ly, the forts are 20–30 km apart as the crow flies. So lele care ajung la Tibiscum, de la Pojejena, respectiv
far only one legionary fortress, that at Berzovia, is Drobeta/Dierna, castrele sunt poziționate unele față
known along this line, occupied only during the reign de celelalte la 20–30 km distanță în linie dreaptă.
of Trajan. From Tibiscum to Micia, 70 km to the north- Până aici doar un castru legionar, cel de la Berzovia,
east as the crow flies, the road must have bypassed este intercalat, acesta funcționând numai în timpul lui
the Poiana Ruscă Mountains, either to the west or Traian. De la Tibiscum până la Micia, cu o distanță
the south. The latter option is more probable as Ulpia înspre nord-est de 70 de km în linie dreaptă, drumul
Traiana Sarmizegetusa Is on this route. trebuie să fi ocolit Munții Poiana Ruscă, fie pe la vest,
After Trajan’s reign the forts and the roads in fie pe la sud. Mai probabilă e ultima variantă, pe acest
south-western Dacia were abandoned. The main traseu aflându-se Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
communication artery remained the one running După Traian drumul și castrele din extrema de sud-
north from Dierna/Drobeta on the Timiș – Cerna cor- -vest erau deja părăsite. Artera principală de comuni-
ridor to Tibiscum. We have the most complex overlap care rămâne cea care pornea de la Dierna/Drobeta,
of forts here, Tibiscum being an important commu- pe culoarul Timiș-Cerna și ajungea la Tibiscum. Aici
nication node. From here, Sarmizegetusa was just avem cea mai complexă suprapunere de castre, fiind

48
79 The modern landscape of Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, peisajul modern

80. The fort of Tibiscum

Castrul de la Tibiscum

49
81. The fort of Drobeta
Castrul de la Drobeta

82. The fort of Micia

Castrul de la Micia

50
c. 50 km to the east, and halfway between there was un vorba despre nod de comunicare important. De
a legionary fortress at Zăvoi with another small fort aici până la Sarmizegetusa nu mai era mult înspre est
nearby at Voislova. The latter was apparently asso- (c. 50 km), iar la mijlocul distanței cunoaștem lacunar
ciated with the adjacent marble quarries ad proba- un alt castru legionar, cel de la Zăvoi, și o altă mică
bly dated after the middle of the 2nd century. From fortificație în apropiere, la Voislova. Ultima avea, se
Sarmizegetusa the imperial road, at the same time pare, legătură cu exploatările de marmură din apropi-
the boundary of the province, continued northwards ere, fiind construit, probabil, după mijlocul secolului al
for 130 km to Micia the next important point. Thence II-lea. De la Sarmizegetusa drumul imperial, în același
the road passed through the most important civil set- timp granița provinciei, continuă înspre nord, distanța
tlements at Apulum, Potaissa and Napoca en route to de 130 km până la următorul punct important, Micia,
Porolissum. Only at the first two were there legionary fiind considerabilă. Apoi, drumul trece prin cele mai
fortresses, Potaissa not being built until the Marco- importante așezări civile de la Apulum, Potaissa,
mannic wars of the 170s. Napoca și Porolissum. Doar în primele două avem și
castre legionare, la Potaissa construit mai târziu, în
contextul războaielor marcomanice de după mijlocul
secolului al II-lea.

83. Plan of the fort of Tibiscum 84. The fortress of Apulum

Planul castrului de la Tibiscum Castrul legionar de la Apulum

51
85. The fortress of Potaissa
Castrul legionar de la Potaissa

86. The fort and settlement at Porolissum

Castrul auxiliar și așezarea de la Porolissum

52
 The Mureș Valley was an important trade route Valea Mureșului era, cu siguranță, o rută comer-
to Pannonia and it is no coincidence that there are cială importantă înspre Pannonia, nu întâmplător
several Roman discoveries along it beyond what we de-a lungul ei existând mai multe descoperiri romane,
consider the western frontier of the province. Apart în afara a ceea ce noi considerăm granița vestică.
from Apulum, the most important settlement in the În afară de Apulum, cea mai importantă așeza-
Mureș Valley, and indeed in Dacia, was the fort and re de-a lungul Mureșului și din Dacia, în același timp
harbour at Micia, near Deva. Parallel to the Mureș castru și port, era cea de la Micia, de lângă Deva.
there must have been a road, its existence confirmed Paralel cu Mureșul trebuie să fi fost și un drum, exis-
by the discovery of a Roman milestone recording the tența sa fiind confirmată de descoperirea unei borne
distance between Micia and Apulum (IDR III / 3, 50). kilometrice romane de unde aflăm distanța între Micia
The territory north of Micia as far as the Arieș Valley și Apulum (IDR III/3, 50). Teritoriul de la nord de Micia
was controlled by the Romans as here there were the până la Valea Arieșului era, de asemenea, controlat
most important metal deposits of Dacia. The exist- de romani, aici aflându-se cele mai importane zăcă-
ence of small forts, but also of important settlements, minte de metal ale Daciei. Existența micilor fortificații,
Ampelum/Zlatna becoming a municipium under Sep- dar și a unor așezări importante, Ampelum (Zlatna)
timius Severus, indicates the military and administra- fiind asociată unui municipium în timpul lui Septimius
tive control of the area, though not from the beginning Severus, indică, fără îndoială, controlul militar și
of the province. There was also a customs station administrativ al zonei, dar nu chiar de la începutul
here, emphasizing that the territory belonged to the provinciei. Aici era și o stație vamală, controlând un
imperial treasury. teritoriu al fiscului imperial.

87. The landscape of the settlement at Ampelum

Peisajul așezării de la Ampelum

53
88. The landscape of the settlement at Alburnus Maior
Peisajul așezării de la Alburnus Maior

Some small forts served as outposts guarding

quarries or mineral deposits in territory controlled and
colonized by the Romans. Examples are the small
forts at Ighiu, Trâmpoiele and Abrud, all close to the
roads that connected the most important settlements
in the gold-mining area of Apulum, Ampelum and Al-
burnus Maior.
From Micia the intervals between the forts are
longer, with averages of about 40 km. The most im-
portant are the fortresses at Apulum/Alba-Iulia and
later at Potaissa/Turda. From here, the road must
have split, with the most important transect leading to
Napoca and the other to Gilău to the north-west and
thence to Bologa about 45 km distant.
89. One of the Roman wax tablets discovered in the mine To the north-west of Bologa is the densest deploy-
shafts of Alburnus Maior (20.06.162 CE) ment of auxiliary forts protecting the north-western and
Una dintre tăblițele cerate descoperite în galeriile romane northern sector of the Roman frontier; they are also the
de la Alburnus Maior (20.06.162 p.Chr.) best known in Dacia. Four forts are clustered, at dis-
tances of 10–15 km apart, near the busy access point
in and out of the province at Porolissum. Also in this
area, due to the topography, are most of the Roman
watch-towers, most fortlets and most linear barriers.

54
90. The landscape of Bologa fort
Peisajul castrului de la Bologa

Unele mici fortificații, care au legătură cu

cariere sau zăcăminte, sunt un soi de avanpos-
turi, deși teritoriul era controlat și colonizat de
coloniști romani. Așa sunt micile fortificații de
la Ighiu, Trâmpoiele și Abrud, toate în apropi-
ere de căile rutiere care făceau legătura dintre
cele mai importante localități din zona auriferă
(Apulum, Ampelum și Alburnus Maior) .
De la Micia intervalele dintre castre sunt ce-
va mai mari, cu medii de c. 40 de km, cele mai
importante fiind cele legionare de la Alba-Iulia
(Apulum) și, mai târziu, de la Turda (Potaissa). De
aici, drumul trebuie să se fi ramificat, cu cea mai
importantă arteră înspre Napoca, iar cealaltă îns-
pre nord-vest, până la Gilău, la vest de Napoca. 91. The landscape of the north-western limes in the
Cea din urmă trebuie să fi constituit drumul lime- Meseș Mountains
sului, de aici până la Bologa măsurând c. 45 km. Peisajul graniței romane de nord-vest, M-ții Meseș
De la Bologa înspre nord avem cele mai
multe și cel mai bine cunoscute castre auxiliare,
sectorul de nord-vest și de nord al graniței
romane fiind cel mai bine fortificat. Patru castre
sunt concentrate, la distanțe de 10–15 km unele

55
 The location of the fortresses and the key forts față de celelalte, în apropiere de accesul cel mai folosit
at Tibiscum, Micia and Porolissum show that this în și dinspre provincie, de la Porolissum. Tot în această
was the main north-south axis of Dacia. The major zonă vor fi poziționate cele mai multe turnuri de sem-
civil settlements also developd, with few exceptions, nalizare romane, datorită reliefului, cele mai multe for-
along this road, including an important centre at Am- tificații de mai mici dimensiuni și cele mai multe bariere
pelum/Zlatna, probably the main settlement in the artificiale.
gold-mining zone, and in south-east Dacia the Impor- Amplasarea castrelor legionare și a celor mai
tant fort at Romula on the river Olt. importante castre auxiliare de la Tibiscum, Micia și
East of Porolissum the structure of the frontier Porolissum, ne arată că aceasta era axa nord-sud
was broadly similar with the auxiliary forts being principală a Daciei. Tot de-a lungul acestui drum se
located about 10 km behind the network of towers dezvoltă așezările civile cu cele mai mari dimensiuni,
slightly more than on north-western frontier. Contin- cu puține excepții. Între ele este localizat un centru
uing eastwards, the northern border of Dacia was an civil important la Ampelum (Zlatna), așezarea din zo-
area with high hills on which the towers were cleverly na auriferă cu cel mai important rol, iar în sud-estul
placed while the forts lay in the valleys behind, where Daciei, pe Olt, la Romula, ultimul și un centru militar
there were easy access roads to and from Barbari- deosebit.
cum. Fortlets were placed on the routes across the Structura graniței rămâne similară la est de Po-
border, sometimes structurally connected to the lin- rolissum, castrele auxiliare fiind localizate puțin în
ear barriers. spatele rețelei de turnuri, de această dată cu distanțe
mai mari, față de granița de nord-vest, de c. 10 km.
De aici, înspre est, putem vorbi despre granița de
nord a Daciei, o zonă cu dealuri înalte pe care sunt
amplasate, inteligent, turnurile, în văi fiind localizate
castrele auxiliare, acolo unde existau căi de acces
facile dinspre și înspre Barbaricum. Pe traseele care
traversau granița au fost construite fortificații de mai
mici dimensiuni, amplasate direct pe linia graniței,
uneori integrate în barierele artificiale.

92. The landscape of Romula, with the known Roman 93. The watch-tower at Ibănești
structures marked
Turnul de semnalizare de la Ibănești
Peisajul Romulei cu marcarea structurilor romane cunoscute

56
94. The fortlets at Brebi adjacent to the
earthern rampart
Castrele de la Brebi adiacente valului de
pământ

The border in eastern Transylvania is similar to the Granița din estul Transilvaniei este similară cu
northern sector, with the mountainous terrain creat- cea de nord, cu mici diferențe datorate peisajului
ing some differences such as the wider spacing of the montan de la est. Tot din aceste motive turnurile nu
watch-towers. It is interesting how some watch-tow- mai sunt la fel de dese. Este interesant cum o serie
ers, if Roman, were located behind the two forts at de turnuri apar, dacă sunt romane, în spatele celor
Livezile and Orheiul Bistriței on the north-eastern două castre din colțul nord-estic al provinciei, de la
corner of Dacia. Travel between these two forts was Livezile și Orheiul Bistriței. Legătura directă între cele
only possible via a bypass to the south-west through două fortificații se face doar printr-un ocol înspre sud-
the area where the towers stood. vest, exact prin zona în care sunt turnurile.
The volcanic massifs of the Eastern Carpathians Masivele vulcanice de aici făceau inutilă localiza-
made it unnecessary to locate forts there. Instead, rea castrelor în apropiere. Acestea sunt retrase la
they lie to the west separated by the strip of the vest de fâșia Subcarpaților Transilvaniei. Fortifi-
Transylvania’s Subcarpathian hills. The forts were cațiile sunt localizate tot la distanțe de c. 25–30 km
approximately 25–30 km apart, with exceptions In în linie dreaptă, cu câteva excepții în zona celor două
the approaches to ​​the two most important mountain trecători montane mai importante, cea prin Cheile Bi-
passes, the Bicaz Gorge and the Oituz Pass. At the cazului și cea prin Pasul Oituz. În primul caz, trei for-
former, three forts were located about 15 km apart, tificații sunt amplasate la distanțe de c. 15 km unele
up to 60 km from the entrance to the pass, with the față de celealte, chiar dacă până la intrarea în Pasul
Gurghiului Mountains and the Giurgeu Depression in Bicazului mai erau 60 de km, fiind intercalați Munții
between. The few known towers and fortlets are in Ghurghiului și Depresiunea Giurgeului. Puținele tur-
areas where closer surveillance was needed, espe- nuri și micile fortificații cunoscute sunt în zone în care
cially in front of the Călugăreni fort. The position of era necesară o supraveghere mai atentă, în special
the fortlets is similar to those on the northern border, în fața castrului de la Călugăreni. Poziția burgusurilor
except for that at Ibănești, about 25 km from the fort e similară cu a celor de pe granița de nord, cu ex-
at Brâncovenești, protecting an important route. The cepția burgusului de la Ibănești, care era la o distanță
existence of two parallel lines of military installations de c. 25 km de castrul de la Brâncovenești, pe o rută
in the Brâncovenești – Călugăreni sector has been importantă. De aceea, s-a presupus existența în sec-
postulated, the outer one of fortlets, located further torul Brâncovenești – Călugăreni a două linii paralele,
from the auxiliary forts of the Inner line compared to cea exterioară fiind formată din fortificațiile de mai mi-
the northern sector. The fortlets known so far in this ci dimensiuni, situate la o distanță mai mare de cas-

57
95. The reconstruction of the watch-tower at Ibănești 96. The fort at Brețcu
Propunere de reconstituire a turnului de la Ibănești Castrul de la Brețcu

sector are at variable distances of 8–25 km on the trele auxiliare în comparație cu sectorul de nord. Or,
western terraces and saddles of the mountains in the situația este diferită, fortificațiile de mici dimensiuni
interfluvial areas. Four of the six known fortlets on the fiind amplasate la distanțe variabile, de 8–25 km pe
eastern segment sit in front of Călugăreni fort. Some, terasele și șeile munților, în zone de interfluvii. Din-
however, are not proper fortlets, but watch-towers sit- tre cele șase fortificații cunoscute în sectorul de est,
ting within a larger enclosure about 20 m square and patru se află în fața castrului de la Călugăreni. Unele
protected by an earthen rampart and ditch, or having sunt doar turnuri de semnalizare cu anexe sau prote-
an annexe. jate de incinte (val de pământ și șanț cu dimensiuni
In the south-eastern corner of Transylvania forts de c. 20 x 20 m, mai mult sau mai puțin) mai extinse,
are known but no watch-towers or fortlets. There was nu doar de jur-împrejurul structurii.
an outpost at Brețcu, on the easternmost point of În zona de sud-est a Transilvaniei nu se cunosc,
this sector, the only fort located at the entrance to a deocamdată, alte fortificații cu excepția unor castre
mountain pass in the Eastern Carpathians. Two im- auxiliare. Un avanpost e cunoscut la Brețcu, fiind
portant routes led to this fort and continued towards considerat cel mai estic punct din acest sector, sin-
Moldova, one from Transylvania and the Olt Valley gurul castru localizat la intrarea într-un pas montan
and the other from the Danube through the Rucăr- în Carpații Răsăriteni. Sunt două rute importante
Bran Pass. The latter was in use from the wars of care ajung la această fortificație și merg mai departe
Trajan, as was the Buzău pass further east, which înspre Moldova, cea care vine dinspre Transilvania și
also connected to south-eastern Transylvania. In the Valea Oltului și cea care vine dinspre Dunăre și trece
northern area of both passes lay two forts at Râșnov prin Pasul Rucăr-Bran. Ultima este folosită încă din
and Boroșneu Mare. The forts in northern Muntenia, timpul războaielor lui Traian, asemenea unui alt pas
in use under Trajan but lying within Lower Moesia, montan, al Buzăului, de la est, prin care se ajunge tot
were connected to this route. în sud-estul Transilvaniei. În partea de nord a acestor
The connection between the Rucăr-Bran Pass pasuri montane sunt amplasate două castre, la Râșn-
and the Danube was by a road which at one point ov și Boroșneu Mare. Castrele din Muntenia de nord,
was protected by an earthen rampart and a palisade folosite în timpul lui Traian, dar aparținând Moesiei
and guarded along its entire length by forts and some Inferior, sunt în directă legătură cu această rută.
towers, the so-called Limes Transalutanus. Most forts Legătura dintre Pasul Rucăr-Bran și Dunăre era
here, however, seem to have been occupied at the be- făcută printr-un drum care, la un moment dat, a fost
ginning of the 3rd century, although earlier construc- protejat, unde a fost necesar, cu un val de pământ și

58
tion dates are not excluded. The distance between the o palisadă și supravegheat pe toată lungimea lui și de
forts is less than usual, on average 10–15 km, with a fortificații de mai mici dimensiuni și de puține turnuri,
maximum of 20 km. Some sites display two separate delimitând așa-numitul Limes Transalutan. Majori-
enclosures, a specific feature of this sector. tatea fortificațiilor de aici par să fi funcționat mai ales
The route along the river Olt through the Tur- la începutul secolului al III-lea, deși construirea mai
nu-Roșu Pass also does not seem to have been timpurie nu e exclusă. Distanța dintre fortificații este
used from the beginning. Clear evidence for the con- mai mică, în medie de 10–15 km, în linie dreaptă, cu
struction of the first forts here dates to the reign of maxime de 20 km. Unele dintre acestea sunt duble,
Hadrian; characteristically most of them are smaller caracteristică specifică a acestui sector.
than average. The existence of a road is attested by Ruta de-a lungul Oltului prin Pasul Turnu-Roșu nu
a milestone discovered at Copăceni. pare nici ea să fi fost folosită de la început. Dovezi clare
A parallel road from Buridava on the Danube, privind construirea primelor castre aici avem începând
a place mentioned in the Hunt Papyrus during the cu domnia lui Hadrian, ele având oricum un caracter
Dacian wars on account of its garrison, from Jiblea mai special, majoritatea fiind de mai mici dimensiuni.
bypassed Mount Cozia to the east and rejoined the Dinspre sud, din zona Buridavei dacice, pomenită
main road along the Olt before Red Tower Pass. în Papirusul Hunt în timpul războaielor, primind și o
The forts from the point where the Olt exits the garnizoană, exista și un drum paralel, care pornește
mountains flowing south to the Danube are little de la Jiblea înspre est, ocolind pe la est Muntele Co-
studied. They are wider apart than normal at approx- zia, unindu-se cu drumul de-a lungul Oltului înainte
imately 40 km, though the most forts at Slăveni and de Pasul Turnu Roșu. Existența drumurilor e confir-
Romula/Reșca are only 35 km apart. mată și de descoperirea la Copăceni a unei borne
kilometrice.
De la ieșirea Oltului din munți înspre Dunăre, for-
tificațiile accesibile, dar puțin cercetate, sunt ampla-
sate la distanțe mai mari, de până la 40 km în linie
dreaptă, cele mai importante fiind cele de la Slăveni
și de la Romula-Reșca, acestea fiind, de altfel, și cele
mai apropiate (c. 15 km).

97. The fort at Slăveni

Castrul de la Slăveni

59
The categories of fortifications Tipurile de fortificații

Temporary camps Castre temporare

Two types have been recorded In Dacia, most be- Dintre acestea cunoaștem în Dacia două tipuri, ma-
ing marching or campaign camps, occupied briefly. joritatea fiind castre de marș sau de campanie. Sunt
These large rectangular camps usually accommodat- fortificații de scurtă durată, de mari dimensiuni, în
ed legions or parts of legions and auxiliary troops on care erau cazate trupele în marș, de obicei detașa-
the march. Such camps can extend up to 70 ha, but mente din legiuni și trupe auxiliare. Pot avea dimen-
the examples so far found In Dacia cover only 6–7 ha, siuni de până la 70 ha, cele cunoscute din Dacia fiind
owing to the mountainous landscape in which they sit. de doar 6–7 ha, mai mici datorită peisajului montan
The camps had an earthen rampart and one or în care au fost construite, cel puțin cele pe care le
more ditches, usually with baffled gates typical of cunoaștem azi.
these types of structures, known as tituli and clavicu- Se disting datorită incintelor rectangulare constru-
lae. The best known camps in Dacia are those in the ite dintr-un val de pământ și un șanț sau mai multe
Șureanu Mountain where 16 have so far been iden- în față, de obicei cu porți în șicană tipice doar acestor
tified. Others probably lay along the invasion routes tipuri de fortificații (tituli și claviculae). Cele mai cu-
along which the army would have camped overnight. noscute din Dacia sunt cele din Munții Șureanu, până
They would have been built, as a rule, a day’s march acum fiind identificate 16. E foarte posibil, însă, să mai
apart, about 25-30 km. The most spectacular march- existe și altele de-a lungul traseelor urmate, fiind cu-
ing camps are In the overlapping group at Comărni- noscut faptul că marșul armatei romane de la Dunăre
cel, the point where Roman columns advancing on înspre cetățile dacice nu a fost nici neîntrerupt, nici pe
several fronts converged. o singură cale. Acestea trebuie să fi fost construite, de
regulă, la distanță de o zi de marș (c. 25–30 km). Cele
mai spectaculoase castre de marș, suprapuse, din zonă
sunt cele de pe Comărnicel, punctul în care o parte din
vexilațiile romane care au înaintat pe mai multe rute au
făcut joncțiunea.

98. Plans of some marching camps in Dacia 99. The tituli and claviculae at Comărnicel
Planurile unor castre de marș din Dacia Tituli și claviculae de la Comărnicel

60
Auxiliary forts Castre auxiliare

Auxiliary regiments form the largest component of Trupele auxiliare sunt cele mai numeroase detașa-
the army of Dacia. Smaller than the legions, but much mente militare romane. De mai mici dimensiuni decât
more flexible, they occupied most Roman forts. A fort legiunile, dar mult mai mobile, acestea ocupau major-
of this type was usually occupied by a single military itatea fortificațiilor romane. Un castru de acest tip es-
unit, either 500 or 1000 infantrymen which could also te ocupat, de regulă, de o singură unitate militară, fie
have a mounted detachment, or a cavalry regiment of de câte 500 sau de 1000 de infanteriști, care puteau
500 or 1000 soldiers, the latter being an exception. avea și efective de cavalerie, fie de trupe de cavalerie
Rarely, and in special circumstances, a fort could de 500 sau de 1000 de soldați, ultimele fiind excepții.
be occupied by troops from different units. Among Mai rar, un castru putea fi ocupat de mai multe trupe,
these, and the most important, are those at Tibis- iar acestea reprezintă situații speciale. Între ultimele,
cum, Micia and Porolissum, but the earlier arrange- cele mai importante sunt cele de la Tibiscum, Micia
ments at these sites were simpler. Another rare cir- și Porolissum, dar nu sunt atât de complexe de la
cumstance was when there were two adjacent forts, începutul provinciei. Tot speciale sunt și situațiile în
but here the chronology is uncertain. Other special care există două castre unul lângă celălalt, dar sunt
forts were those occupied by the governor’s guard, cazuri rare în Dacia, iar cronologia lor e incertă. Alte
one little known and partially destroyed in the area of​​ castre speciale sunt cele ocupate de garda guverna-
the Dacian fortresses at Orăștioara de Sus, the oth- torului, unul puțin cunoscut și parțial distrus, în zo-
er close to the resort of Germisara/Geoagiu Băi, not na cetăților dacice, de la Orăștioara de Sus, celălalt,
far from Apulum, near the current village of Cigmău. aproape de stațiunea balneară de la Germisara (Geo-
Its plan is unusual, missing an important element, its agiu Băi), nu departe de Apulum, în apropiere de ac-
praetentura, the front part of the fort. tualul sat Cigmău. Planimetria acestuia e neobișnu-
ită, lipsindu-i una din părțile importante, așa-numita
praetentura, partea din față a castrului.

100. Plan of the fort of Micia 101. Plan of the fort of Porolissum
Planul castrului de la Micia Planul castrului de la Porolissum

61
102 Map with the position of the marching camps
Harta cu localizarea castrelor de marş

The dimensions of each fort related to the number Dimensiunile fortificațiilor sunt adaptate număru-
of soldiers within but typically they have an area of be- lui de soldați, fiind tipice cele cu suprafețe între
tween 1.30 and 3 ha. Exceptions are the three special 1,30–3 ha. Excepții fac primele trei, amintite mai
forts holding more than one unit and the only fort of sus ca speciale, și singurul castru de ala milliaria din
an ala milliaria in Dacia at Războieni of about 5–6 ha. Dacia, de la Războieni, de c. 5–6 ha.
The forts housing cavalry only were usually lo- Trupele exclusiv de cavalerie erau amplasate, de
cated deeper inside the province as they were very obicei, mai în interiorul provinciei, fiind foarte mobile,
mobile, the most important being the ala I Batavorum în Dacia cea mai importantă era ala I Batavorum de
at Războieni. Nevertheless, some cavalry units were la Războieni. Or, aici sunt unități de cavalerie canto-
stationed directly on the frontier, Including the ala Si- nate și direct pe graniță, cum e ala Siliana de la Gilău
liana at Gilău (Cluj county) and the ala I Tungrorum (jud. CJ) sau ala I Tungrorum Frontoniana de la Ilișua
Frontoniana at Ilișua (Bistrița Năsăud county). All (jud. BN). Dar nimic nu era făcut la întâmplare.
such military dispositions were undertaken with care. În plus, începând cu Hadrian apar și alte trupe
In addition to the auxiliary units, from the time speciale, acelea de numeri, unități etnice, majorita-
of Hadrian the frontiers were strengthened by spe- tea formate din orientali sau africani (palmireni, siri-
cial troops, the numeri, ethnic units, mostly recruited eni sau mauri), și acestea făcând parte din reacția
from Orientals or Africans (Palmyrennes, Syrians or romanilor la situația din apropierea granițelor, având

62
Moors), each having their own style of combat and propriul stil de luptă și arme distincte. Deocamdată,
distinctive weapons. At present, their presence is not prezența acestora nu se reflectă și în arhitectura cas-
reflected in the planning of forts or their buildings. trelor sau a clădirilor.
It is usually assumed that the auxiliaries had no Se spune că auxiliarii nu erau capabili să-și con-
construction capabilities, but the evidence from Da- struiască propriile fortificații, dar și dovezile din Dacia
cia also contradicts this hypothesis. contrazic această ipoteză.

103. Plan of the fort at Cigmău 105. The plateau with the Roman fort and the medieval
castle of Gilău
Planul castrului de la Cigmău
Platoul de la Gilău cu localizarea castrului roman și a
castelului medieval

106. Ensign with an Oriental bow shape

discovered at Apulum
Insignă în formă de arc oriental
descoperită la Apulum

104. Plan of the fort at Războieni

Planul castrului de la Războieni

63
Fortresses Castre legionare

As seen earlier, the legionary fortresses were locat- După cum am văzut, castrele legionare din Dacia sunt
ed along the main road of the province, which formed localizate pe artera principală a provinciei, care forma
the western border of Dacia. The fortress at Berzovia și limita de vest a Daciei. Primul castru legionar din
in the south-west of Dacia was the first to be built provincie e cel de la Berzovia, din sud-vestul Daciei,
in the province and was occupied by legio IIII Flavia cu legiunea a IIII Flavia Felix în garnizoană. Legiunea
Felix. This legion also built the colony of veterans construiește și colonia de veterani de la Ulpia Traiana
at Ulpia Traiana Sarmizegetusa. It is not impossible Sarmizegetusa. Nu este imposibil ca inițial și aici să fi
that initially there was a semi-permanent fortress existat un castru legionar semi-permanent, dar unul
here, for a temporary base during construction work temporar, de construcție, cu siguranță ar fi fost nece-
would have been necessary. Between Berzovia and sar. Nici unul, nici celălalt, nu sunt, însă, dovedite fără
Sarmizegetusa, but closer to the latter, there was an- dubiu. Între Berzovia și Sarmizegetusa mai e un cast-
other fortress at Zăvoi, large enough at 22 ha for an ru legionar, în apropiere de ultima localitate, la Zăvoi,
entire legion, but It seems to have had a short life. suficient de mare pentru o întreagă legiune (22 ha),
Both fortresses seem to have been in use only during care pare să nu fie ocupat pentru o perioadă lungă
the wars under Trajan. de timp. Ambele castre par să fi funcționat doar în
Between and after the two Dacian wars, a Roman perioada războaielor și/sau sub Traian.
garrison formed of legionary detachments occupied Între și după cele două războaie dacice o
the former capital of the Dacians, Sarmizegetusa/ garnizoană romană formată din vexilații legionare
Grădiștea de Munte, adapting the Dacian fortification ocupă fosta capitală a dacilor, Sarmizegetusa
to the landscape with an unusual plan. (Grădiștea de Munte), adaptând fortificația dacică
și în funcție de configurația terenului, planul fiind
neobișnuit.

107. Plan of the fortress of Apulum

Planul castrului legionar de la Apulum

64
 The longest-lived legionary fortress in Dacia lay Castrul legionar cel mai îndelung ocupat în Dacia
at Apulum and was the base of legio XIII Gemina este cel de la Apulum, bază a legiunii a XIII Gemi-
throughout the province’s existence. Here was the na pe toată durata de existență a provinciei. Aici era
administrative capital of the province, which encour- capitala administrativă a provinciei, dezvoltându-se
aged the development of several important civil set- în apropiere mai multe așezări civile importante.
tlements nearby. About 60 km north, the fortress at La c. 60 de km nord se construiește în contextul
Potaissa was built around 170 in the context of the războaielor marcomanie din jurul anului 170 p.Chr.
Marcomannic wars. castrul legionar de la Potaissa.
The Roman army was extremely flexible and It Armata romană era extrem de mobilă, detașa-
Is possible that legionary detachments were based mente legionare trebuie să fi existat și în alte castre
in some auxiliary forts. It Is also likely that legion- auxiliare, însă dovezile foarte sigure (ex. inscripțiile
aries were sent on special missions all over Dacia de construcție) lipsesc, cu puține excepții. Mulți le-
and beyond but there is no reliable evidence such as gionari trebuie să fi fost dislocați în misiuni speciale
building inscriptions for that with but few exceptions. în Dacia sau în afara ei. Avem, în schimb, numeroase
Instead, many bricks and tiles with the abbreviation cărămizi și țigle cu abrevierea numelor legiunilor
of the names of legions have been discovered in aux- descoperite în castre auxiliare, dar acestea ajung
iliary forts, but they arrived there mainly as building acolo mai ales ca materiale de construcții, implicar-
materials; the involvement of the legionaries being ea legionarilor limitându-se, de obicei, la furnizarea
usually limited to providing specialists. specialiștilor.

108. Plan of the fortress

of Potaissa
Planul castrului legionar
de la Potaissa

65
Towers Turnuri

Towers are little known from written sources, but their Turnurile sunt puțin cunoscute din sursele scrise,
shape must have been similar to those represented iar forma acestora trebuie să fi fost similară cu cele
on the columns of Trajan and Marcus Aurelius. They reprezentate pe columnele lui Traian și a lui Marcus
were simple rectangular structures, probably with Aurelius. Erau structuri rectangulare simple, probabil
three levels, the ground floor being for storage, the cu trei niveluri, la parter cu o zonă de depozitare, la
first level a living area, while the top floor provided primul nivel, o zonă de locuit, iar la ultimul, zona de
space for observation, either directly through openin- unde se supraveghea, fie direct prin deschideri în zid,
gs in the wall or from platforms. fie de pe platforme.
Most of the towers known so far in Dacia, almost Cele mai multe turnuri cunoscute până acum în
300, are located on the north-western and northern Dacia, aproape 300, sunt amplasate pe granița de
borders of the province. In the first phases of con- nord-vest și de nord a provinciei. În primele faze de
struction most of the towers must have been of tim- construcție majoritatea turnurilor trebuie să fi fost de
ber, but we have very little evidence for this type of lemn, dar în Dacia avem foarte puține elemente pen-
structure. Most known towers were built of stone, tru acest tip de structuri. Aici, majoritatea turnurilor
about 5 m square, though some were circular. Many sunt rectangulare, din piatră, de c. 5 x 5 m. Multe tre-
must have had timber superstructures. Some protec- buie să fi avut suprastructuri de lemn. Aveau în jurul
tion was provided by a ditch, and maybe a palisade. lor un șanț, poate și o palisadă, fiind semi-protejate.
There are exceptions, some towers being larger, Există și excepții, unele turnuri sunt de mai mari di-
others with small household annexes, and others mensiuni, altele având mici anexe gospodărești, iar
being protected within a wider perimeter by earth or altele sunt protejate pe un perimetru mai larg de in-
stone enclosures. cinte de pământ sau de piatră.
Following complex topographic analyses, it has În urma analizelor complexe de topografie se
been found that the towers were never placed at ran- constată că turnurile nu sunt niciodată amplasate
dom, but in a complicated network, each within the la întâmplare, ci într-o rețea complicată, fiecare
visibility range of Its neighbouring towers and located aflându-se în raza de vizibilitate a celor învecinate, în
near dominant peaks. apropiere de vârfurile dominante.

109. Model of a limes watch-tower 110. A Roman watch-tower at Dealu’ lui Gyuri,
Sălaj County (centre)
Replica a unui turn de semnalizare de pe limes
Un turn roman în centrul imagini (Dealu’ lui Gyuri,
Sălaj County)

66
111. Details with the position of the towers on the northern frontier of Dacia
Detalii cu poziția unor turnuri de pe granița de nord a Daciei

Fortlets Burgi

A fortlet is known, especially in the western part of Un castru de mai mici dimensiuni e cunoscut, mai
the Roman Empire, as a burgus or praesidium. They ales în partea occidentală a Imperiului roman, ca:
were located in strategic places but where larger burgus sau praesidium. Sunt amplasate în locuri stra-
forts were not needed. In Dacia, they were located at tegice, acolo unde nu erau necesare castre de mai
crossing points on the border, supplementing the net- mari dimensiuni.
work of towers and being in direct contact with them. În Dacia micile fortificații sunt amplasate în zone
They are similar to other fortifications in the Roman de trecere de pe linia frontierei, completând rețeaua
Empire, from Britain to Africa, with the highest con- de turnuri de semnalizare, fiind în directă legătură cu
centration along Hadrian’s Wall, where they were acestea. Sunt similare cu alte fortificații din Imperiul
placed at every mile, hence the name ‘milecastle’. In Roman, din Britannia în Africa, cele mai concentrate
Dacia, the only ones known so far, that are identical ca număr fiind pe Zidul lui Hadrian, amplasate la
in location, adjacent to the artificial border line, are interval de o milă, de aici numele de “milecastle”. În
the two fortlets at Brebi in Sălaj County. Dacia, singurele cunoscute până acum, identice ca
amplasament, adiacente liniei artificiale a valului sunt
cele două fortificații de la Brebi, jud. Sălaj.

67
112. The fortlet at Brebi 113. Plan of the forts at Urluieni
Castrul mic de la Brebi Planul castrelor de la Urluieni

These smaller fortifications were located follow- Fortificațiile de mai mici dimensiuni erau local-
ing military requirements, often close to the border, izate în funcție de necesități, de cele mai multe ori
and occupied either by numeri troops or, more fre- cel mai aproape de linia graniței, ocupate fie de trupe
quently, by small detachments of soldiers from near- speciale de numeri, fie, mai des, din mici detașa-
by auxiliary units. mente de soldați ai trupelor auxiliare din apropiere.
Fortlets are rarely found on the western frontier. În Dacia, castre reduse ca dimensiuni apar, rareori,
They were located along the main road at Voislova și pe limesul de vest, de-a lungul drumului imperial,
in Caraş-Severin County and Abrud, Ighiu and Trâm- la Voislova (jud. Caraș-Severin) sau Abrud, Ighiu sau
poiele in Alba-Iulia County, in strategic positions Trâmpoiele, (jud. Alba-Iulia), în poziții strategice, tot
on higher ground; in the last two cases, they were pe înălțimi, în ultimele două cazuri fiind în legătură
placed to undertake surveillance over roads and cu supravegherea drumurilor și a carierelor. Altele
quarries. Others are known on the eastern border, se cunosc pe granița de est, în Transilvania, acestea
in Transylvania where they provided a parallel line at dublând, uneori la distanță mai mare, linia castrelor,
some distance to the auxiliary forts, and in the Olt iar în zona Văii Oltului, în zone adiacente drumurilor,
Valley where they were placed adjacent to the road. unele cu o planimetrie ciudată. Atipice sunt și unele
More atypical are some double fortlets on the Limes castre duble de pe așa-numitul limes transalutan, adi-
Transalutanus where fortlets were placed beside acent castrelor auxiliare fiind construite fortificații de
auxiliary forts. mai mici dimensiuni.

Earthen ramparts Valuri de pământ

Roman fortifications, of course, had a strategic role, Fortificațiile aveau, desigur, și un rol strategic, dar nu
but they were neither defensive installations, like me- erau nici instalații defensive, ca cetățile medievale, nici
dieval fortresses, nor offensive. Rather, the towers, ofensive. Turnurile și castrele de mai mici dimensiuni
fortlets and linear barriers had a secondary role, an aveau rol militar secundar, mai degrabă unul econo-
economic one of traffic control. In fact, this was gen- mic, de control al traficului, la fel și barierele artificiale.
erally the practical purpose of all such fortifications in Valuri de pământ simple, probabil cu un șanț în
the 2nd and 3d centuries. față se cunosc pe granița de nord-vest a Daciei, în

68
 Simple earthen ramparts, probably with a ditch in zonele de văi, dar și pe culmi, acolo unde traficul tre-
front, are known on the north-western border of Da- buia dirijat. Cele mai spectaculoase se află în zona
cia, crossing the valleys, but also sitting on the ter- Porolissum, unde, la un moment dat, valul este în-
races and saddles, so as to control traffic. The most locuit cu un zid.
spectacular were in the Porolissum area, where at Limes Transalutanus a fost descris de autorii
one point the rampart was replaced by a wall. români ca un val de pământ, deși, recent, unii cer-
The Limes Transalutanus has been described by cetători au îndoieli, considerându-l un simplu drum.
Romanian authors as an earthwork, though recently Cert este că e foarte aplatizat, că în apropiere sunt
some researchers have had doubts, considering it a fortificații și, pe alocuri, au apărut urme de la stâlpi
simple road. What is certain is that it is very flattened, de lemn, de la o posibilă palisadă. Face legătura între
that there are fortifications about 10–20 km apart Dunăre și Pasul Rucăr-Bran prin care se ajunge în
nearby and, in some places, traces of wooden stakes sud-estul Transilvaniei, pe o linie paralelă cu Oltul, la
from a possible palisade have been found. It con- o distanță variabilă de 5–50 km. Fortificațiile sunt am-
nected the Danube and the Rucăr-Bran Pass through plasate la 10–20 km distanță unele față de celelalte.
which south-east of Transylvania was approached, Fortificații liniare, uneori sub forma mai multor li-
on a line parallel to the river Olt, at a variable distance nii paralele, se mai cunosc în Banat. În nord (Supuru
of 5–50 km. de Sus, jud. Satu-Mare), în afara provinciei, mai este
Linear fortifications, sometimes in the form of sev- identificat un șanț săpat în tehnica romană, dar, din
eral parallel lines, are also known in the Banat. In the nou, e nesigură autenticitatea. Alt val de mari dimen-
north at Supuru de Sus in Satu-Mare County, outside siuni, cunoscut ca Brazda lui Novac, a fost identificat
the province, another ditch dug in a Roman technique în sudul fostei provincii, cel mai clar sector pornind de
has been identified, but Its authenticity is uncertain. la Drobeta și ajungând, după c. 300 km, la Urluieni,
Another large rampart, known as Brazda lui Novac situat la c. 100 km nord de Dunăre. Este cu certitu-
(Novac’s Furrow) and post-Roman in date, was iden- dine mai târziu, fără să știm din ce epocă, poate de

115. Example of earthen rampart adjacent to the towers at

Păstaie Hil, Sălaj county, on LiDAR
114. Plan of the forts at Săpata de Jos Exemplu de val de pământ adiacent tunurilor de pe Dealul
Planul castrelor de la Săpata de Jos Păstaie vizibile pe măsurătorile LiDAR (jud. Sălaj)

69
tified in the southern part of the former province. The când romanii se retrăseseră din Dacia, dar mai cont-
clearest sector runs for about 300 km from Drobeta to rolau fortificații de la nord de Dunăre, deși nu cunoaș-
Urluieni, about 100 km north of the Danube. Perhaps tem fortificații târzii în apropiere de val, cu excepția
after the Romans withdrew from Dacia they still con- celor de pe linia Dunării. Acesta ajunge, cu întrerupe-
trolled fortifications north of the Danube; however, ri, până în zona de sud a Moldovei, fiind uneori aso-
the only known late Roman fortifications were near ciat cu valurile din jurul Galaților. Un alt val, mai puțin
the Danube. The rampart stretched intermittently lung, de c. 150 km, “Brazda lui Novac de Sud”, se află
into the southern part of Moldova being sometimes la sud de cea descrisă mai sus și la est de Olt.
associated with the ramparts around Galaţi. Anoth-
er shorter rampart, about 150 km long, ‘Brazda lui
Novac de Sud’ (Novac’s Southern Furrow), is located
south of the main line and east of the river Olt.

Chronology Cronologie

The first Roman fortifications in Dacia were the tem- Primele fortificații din viitoarea provincie sunt castrele
porary camps, constructed along the routes towards temporare, majoritatea întâlnite pe traseele dinspre
the Dacian fortresses during Trajan’s wars. cetățile dacice, din timpul războaielor dacice.
Unfortunately, we do not have enough chronolog- Din păcate, nu avem suficiente date cronologice
ical data on the evolution of the defense system in privind evoluția sistemului de apărare din Dacia. Cu
Dacia. Certainly, the network did not operate in the certitudine, rețeaua nu a funcționat la fel de la cuceri-
same way from the conquest to the abandonment rea până la părăsirea provinciei. Din majoritatea cas-
of the province. There is evidence from most forts of trelor avem dovezi ale existenței lor timpurii, multe
their early existence, many having initial phases dintre acestea au faze inițiale ale unor incinte de
of ‘earth and timber’, i.e. earthen ramparts with a pal- “pământ și lemn”, adică valuri de pământ cu o pali-
isade, towers and wooden gates, surrounded by one sadă, turnuri și porți de lemn, cu unul sau mai multe
or more ditches. The buildings inside have several șanțuri care le mărgineau înspre exterior. Clădirile din
building phases due to dilapidation over time, but interior au, firește, mai multe faze de construcție și
also as a result of the number and personal tastes reconstrucție, datorită degradărilor în timp, dar și ca
of the commilitones. urmare a numărului și a gusturilor comilitonilor.

116. The south-eastern

corner of the praetorium at
Bologa, with two different
phases of the heating
(hypocaustum)
Colțul de sud-est al
praetorium-ului de la
117. A sketch of the milestone (milliarium) at Aiton
Bologa, cu două faze diferite
dating to 108
ale sistemului de încălzire
(hypocaustum) Schița bornei (milliarium) de la Aiton, 108 p.Chr.

70
 We have few building inscriptions that could pro- Avem puține “inscripții de construcție”, care ne-
vide us with a chronology. Rebuilding in stone start- -ar fi indicat o succesiune a evenimentelor. Con-
ed in the first half of the 2nd century. The earliest strucții în piatră sunt făcute deja în prima jumătate
inscriptions that indicate the date by which the prov- a secolului al II-lea. Cele mai timpurii inscripții care
ince existed are for the construction of the Sarmize- ne indică și data la care provincia exista sunt borna
getusa forum and the Aiton milestone dated to 108. de la Aiton (108 p.Chr.) și cea de construcție a foru-
In Ptolemy’s list of 44 places, the earliest topographic lui de la Sarmizegetusa. În lista celor 44 de locali-
account relating to Dacia, a Sarmizegetusa Is men- tăți existente la Ptolemeu, cea mai timpurie relatare
tioned, but it is the former capital of the Dacians, topografică legată de Dacia, apare și o Sarmizege-
which continued to be occupied for a short time after tusa, dar este vorba de fosta capitală a dacilor, care
the conquest. Few forts in Dacia have been examined mai este ocupată pentru scurt timp și după cucerire.
in detail, but we do have archaeological evidence Prea puține castre din Dacia sunt cercetate în deta-
for the early stone construction of some buildings, liu, avem, însă, și dovezi arheologice ale construirii
the earliest being from the forts at Drajna de Sus, destul de devreme în piatră a unor clădiri, cele mai
then in Lower Moesia, and Vărădia Pustă. Around timpurii fiind din castrele de la Drajna de Sus, pe atun-
the middle of the 2nd century a series of buildings ci în Moesia Inferior, sau Vărădia-Pustă. Pe la mijloc-
were rebuilt in stone, starting with the headquarters ul secolului al doilea o serie de clădiri sunt refăcute
building, e.g. Gilău and Porolissum. There was no în piatră, începând cu clădirile de comandament

118. Ptolemy’s toponyms of the sites of Dacia

Toponimele lui Ptolemeu pentru siturile din Dacia

71
119. The position of the two forts at Vărădia, the earliest on the left
Poziția castrelor de la Vărădia cel din stânga fiind cel mai timpuriu

general programme to replace all the structures in the (ex. Gilău, Porolissum). Nu existau programe gener-
forts. They were rebuilt piecemeal, with priority given ale de înlocuire a tuturor structurilor din castre. Erau
to the most dilapidated ones, but especially the main refăcute pe rând, având, desigur, prioritate cele deg-
buildings. Most ramparts were built in stone at the radate, dar în special clădirea principală. Majoritatea
beginning of the 3rd century, but even in that period incintelor se construiesc în piatră la începutul secolu-
some ramparts were restored In turf (caespites), as lui al III-lea, dar chiar și în acea perioadă continuă re-
at Bumbești-Jiu. facerea unor incinte tot din glii de pământ (caespites),
Archaeological details confirm the dynamics of a cum e cazul la Bumbești-Jiu.
relatively static frontier. The fortifications along the Detaliile arheologice ne confirmă dinamica unei
road in the extreme south-west of Dacia, also used frontiere relativ statice. Fortificațiile de-a lungul dru-
by Trajan in the first Dacian war, were apparent- mului din extrema de sud-vest a Daciei, folosit și de
ly abandoned after his death or even earlier, when Traian deja în primul război, și aflăm acest detaliu din
he needed reinforcements for his Parthian war; this singurul paragraf păstrat din Comentariile lui, sunt, se
is recorded in the only paragraph preserved of his pare, părăsite după moartea lui Traian sau înainte,
Commentaries. când Traian avea nevoie de întăriri pe frontul partic.
At the beginning of Hadrian’s reign, due to warfare La începutul domniei lui Hadrian, din cauza tul-
on the western frontier, most important changes took burărilor din zona graniței de vest, se petrec cele
place in the administration and the defense system mai importante schimbări în sistemul administrativ și
of Dacia. Hadrian decided to retain the province, but de apărare al Daciei. Acum e divizată Dacia în trei
divided it into three, eventually with separate com- provincii, în final cu trei comandamente, și tot acum
mands, while new, more mobile, troops were trans- sunt aduse pe frontiere alte trupe, mai mobile, după
ferred to the provinces and some forts were enlarged ce Hadrian decide să nu părăsească, totuși, pro-

72
120. Plans of known headquarters buildings (principiae) in Dacia
Planurile clădirilor de comandament (principiae) din Dacia

121. Text of the inscription of Bumbești-Jiu erected to mark the rebuilding of the turf rampart
(muros caespiticios) in the early 3rd century
Textul inscripției de la Bumbești-Jiu pusă o dată cu refacerea valului de pământ (glii = muros caespiticios)
la începutul secolului al III-lea p.Chr.

73
following changes to their garrisons. Other changes vincia de la nord de Dunăre. Castrele se măresc,
took place at the beginning of the reign of Antoninus ca urmare a modificărilor din garnizoană. Modificări
Pius. To this time is dated the only inscription from se petrec și la începutul domniei lui Antoninus Pius,
Dacia, at Rădăcinești in the Olt Valley, that recorded de acum datând singura inscripție din Dacia, de la
the doubling of the precinct and the addition of towers Rădăcinești, de pe Valea Oltului, care ne informează
(CIL III 13796). Also, from this period there is a build- asupra dublării unei incinte și a adăugirii de turnuri
ing inscription at Gherla that indicates the construc- (CIL III 13796). Tot din această perioadă avem o altă
tion in stone either of a building or the fort itself (AE inscripție de construcție care se referă la construcția
1906, 112). During this period, the first conflicts with în piatră a unei clădiri sau a castrului de la Gherla (AE
the Dacians beyond the borders took place, as re- 1906, 112). În aceeași perioadă au loc primele con-
corded by Aelius Aristides (Orationes, XXVI, 70) due flicte ale dacilor din afara granițelor, după cum aflăm
to ‘...the madness of the Getae’. Proof is provided by din Aelius Aristides, Orationes, XXVI, 70, datorate “…
the numerous discharges of soldiers after the middle nebuniei geților”. Dovada o constituie și numeroasele
of the 2nd century. Archaeological evidence indicates lăsări la vatră de după mijlocul secolului al II-lea. Din
that the pattern of towers on the northern frontier Is timpul împăraților Hadrian și Antoninus Pius provin
most complex at this time. și indiciile arheologice din turnurile de pe granița de
Structural changes constantly occurred, not nec- nord a Daciei, cea mai complexă din punctul de ve-
essarily because of a change of strategy, but mere- dere al rețelei de turnuri și fortificații.
ly through adaptation to minor situations. Only the Modificări structurale se petrec permanent, fără
near ubiquitous amendment to the shape of the gate să fie neapărat o schimbare a strategiei, ci doar
towers and their design with horseshoe projections adaptări la diverse situații. Doar modificarea aproape
beyond the fort walls indicates a change in the de- generalizată a formei turnurilor porților și proiectarea
fensive strategy of the Roman army. This occurs from lor puțin în afara incintei indică o schimbare în strate-
the end of the 2nd century and especially towards gia defensivă a armatei romane, dar aceasta se pe-
the end of Caracalla’s reign in preparation for his visit trece la sfârșitul secolului al II-lea și, în Dacia, mai
to Dacia. ales înspre sfârșitul domniei lui Caracalla, odată cu
planificarea vizitei acestuia în Dacia.

122. Discharge certificate (military diploma) discovered at 123. Virtual reconstruction of the northern gate (porta
Cășeiu dated to 24.09.151 praetoria) of Bologa
Livretul militar (diploma militară) descoperită la Cășeiu, Reconstrucție virtuală a porții de nord (porta praetoria) de
24.09.151 p.Chr. la Bologa

74
 After the abandonment of Dacia In the 260s, it is După părăsirea Daciei este posibil ca unele ter-
possible that some of Its territory was still controlled, itorii ale fostei provincii să fi fost încă controlate, cel
at least periodically, by the Romans. Archaeological- puțin periodic, de romani. Arheologic, avem dovezi
ly, we have clear evidence of late fortifications north clare ale unor fortificații târzii la nord de Dunăre
of the Danube at Drobeta, Hinova, Desa or Sucidava. (Drobeta, Hinova, Desa sau Sucidava). Este clar
It is clear that the former forts or settlements con- că fostele castre sau așezări continuă să fie parțial
tinued to be partially occupied, but it is unlikely that ocupate, dar este improbabil ca armata romană să fi
the Roman army maintained them for long. We learn continuat această refortificare. De la un autor antic,
from an ancient author, Procopius, that even before Procopius, aflăm că împărați și de dinainte de Iustin-
Justinian emperors recaptured parts of Dacia; but ian recuceresc părți din Dacia, dar e vorba, probabil,
the statement probably referred to the northern bank doar de malul de nord al Dunării, chiar dacă materi-
of the Danube even though Roman artefacts contin- ale romane continuă să ajungă și în interiorul fostei
ued to reach the interior of the former province. In provincii. Pentru a salva aparențele și ca urmare a
order to save appearances, and as a result of new unor noi organizări militare și administrative de după
military and administrative changes after the ‘Aureli- “retragerea aureliană”, unele teritorii de la sud de
an retreat’, some territories south of the Danube later Dunăre vor forma o viitoare Dioceză a Daciei. Un alt
became the Diocese of Dacia. Another obvious rea- motiv firesc era acela că aici au ajuns și majoritatea
son for the title was that most of the troops and the trupelor și a administrației retrase din Dacia.
administration that withdrew from Dacia settled here.

The type and the organisation of the province Tipul și organizarea provinciei

A provincia Dacia, in the Republican meaning of the Între cele două războaie dacice, o provincia Dacia,
term, which is the area of competence of a Roman în sensul republican al termenului, adică de domeniu
magistrate, had probably been established north de competență al unui magistrat roman, probabil deja
of the Danube in between the two Dacian wars. fusese stabilită la nordul Dunării. Totuși, data oficială
Still, the official date of birth of the province itself is a nașterii provinciei propriu-zise este 11 august
11 August 106, when, a military diploma discover- 106, când, dintr-o diplomă militară descoperită la
ed at Porolissum (CIL XVI 160) demonstrates that Porolissum (CIL XVI 160) aflăm că războiul a luat
the war had ended. Before 108, the main road of the sfârșit. Până în anul 108, drumul principal al pro-
province from Drobeta to Porolissum had been al- vinciei, Drobeta – Porolissum, era deja aproape în
most entirely completed (CIL III 1627), and the first totalitate construit (CIL III 1627), iar înainte de 112
coins with the legend DACIA AVGVSTI PROVINCIA apar primele monede cu legenda DACIA AVGVSTI
were minted before 112. PROVINCIA.
Dacia from the start was an imperial province De la bun început, Dacia a fost o provincie impe-
that was strongly militarised. During Trajan’s reign rială puternic militarizată. În timpul domniei lui Traian
(98– 117) Dacia’s army included at least two legions (98–117), Dacia avea în armata sa cel puțin două le-
(XIII Gemina at Apulum, IIII Flavia Felix at Berzovia, giuni (XIII Gemina – Apulum, IIII Flavia felix – Berzo-
while part or all of I Adiutrix was also at Apulum), as via, dar și I Adiutrix – cu efective complete sau parția-
a result, its governor was a former consul (legatus le, tot la Apulum) prin urmare, un guvernator de rang
Augusti pro praetore), a very senior official at the consular în fruntea ei – legatus Augusti pro praetore,
height of his military and political career. The first un personaj foarte important, aflat la apogeul carierei
governor of Dacia was Iulius Sabinus (106–109). militare și politice. Primul guvernator al Daciei a fost

75
A financial procurator served besides him and was Iulius Sabinus (106-109). Alături de acesta, un pro-
responsible for the province’s finances, including the curator financiar, responsabil pentru toate finanțele
payment of the army. He was based at Ulpia Traiana provinciei, inclusiv solda armatei, își avea sediul la
Sarmizegetusa, the first city in the province, established Ulpia Traiana Sarmizegetusa, primul oraș al provinci-
sometime after Roman authority was fully formalised. ei, fondat cândva după stabilirea definitivă a autorită-
The beginning of Hadrian’s reign (117–138) saw ții romane la nordul Dunării de Jos.
significant conflicts with the Sarmatians and the Da- Începutul domniei lui Hadrian (117–138) prileju-
cians living beyond the borders of the Trajanic prov- iește conflicte semnificative cu sarmații și dacii care
ince and even the governor C. Iulius Quadratus Bas- trăiau în jurul provinciei Traianice, cărora le cade vic-
sus (117–118?) fell victim. The emperor was forced timă chiar guvernatorul C. Iulius Quadratus Bassus
to take extreme measures. Following the defeat of (117–118?), iar împăratul se vede nevoit să ia mă-
the barbarians, under the extraordinary command suri drastice de reorganizare. După înfrângerea bar-
of Q. Marcius Turbo, the emperor decided to abandon barilor, sub extraordinara comandă a lui Q. Marcius
the territories In Muntenia and southern Moldova that Turbo, împăratul decide să abandoneze teritoriile din
Trajan had annexed to Moesia Inferior, and to form Muntenia și sudul Moldovei anexate de Traian Moe-
Oltenia and south-eastern Transylvania into the prov- siei Inferior, să reconfigureze teritoriile din Oltenia și
ince Dacia Inferior, the Trajanic province thus becom- sud-estul Ardealului în provincia Dacia Inferior, pro-
ing Dacia Superior. Sometime between November vincia Traiană devenind Dacia Superior. Cândva între
119 and April 123, the extreme north of that province, noiembrie 119 și aprilie 123, nordul extrem (la nord
the land north of the Mureș and Arieș rivers was or- de cursul râurilor Mureș și Arieș) devine o a treia pro-
ganised Into a third province, Dacia Porolissensis. vincie, Dacia Porolissensis.
Dacia Superior was now the only province of Dacia Superior este singura dintre aceste trei
the three that still retained a legion in its army, XIII provincii care păstrează o legiune în armata sa, XIII
Gemina at Apulum, and the legatus Augusti pro prae- Gemina, la Apulum, iar legatus Augusti pro praetore
tore, now of the lower praetorian rank, was also the (acum de rang pretorian) este totodată și comandan-
legion’s commander. The other two provinces were tul legiunii. Celelalte două provincii vor primi în frun-
each governed by a praesidial procurator of ducenary tea lor câte un procurator praesidial de rang ducenar
rank, one based at Napoca, the other at Romula, (cu sediul la Napoca, respectiv Romula), iar econo-
while the economy of Dacia Superior was supervised mia Daciei Superior va fi supervizată de un procu-
by a financial procurator of centenary rank located at rator financiar de rang centenar (cu sediul la Ulpia
Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Traiana Sarmizegetusa).
During Marcus Aurelius’s reign there is a second O a doua re-organizare a provinciilor dacice are
reorganisation of the Dacian provinces, following loc sub Marcus Aurelius, în condițiile efectelor devas-
the devastating effects that the Marcommanic Wars tatoare pe care războaiele marcomanice le au în pro-
had on the province from 168 onwards; two essential vincie (începând cu anul 168): cu această ocazie, ies
problems were revealed – the lack of a second legion la iveală două probleme esențiale – lipsa unei a doua
and a unitary command over the army. In response, legiuni și comanda unitară a armatei.
the legion V Macedonica was moved from its base at Drept răspuns, legiunea V Macedonica este adu-
Troesmis, Moesia Inferior, to Potaissa, where it would să din castrul ei de la Troesmis, Moesia Inferior, la
stay for the remaining life of the province, a move that Potaissa, unde va și rămâne pe întreaga perioadă
led to major changes to the provincial government. de existență a provinciei, mutare ce va cere modifi-
The three established provinces now benefited from cări substanțiale în guvernarea provinciei. Cele trei
unity of command and jurisdiction in the person of a provincii stabilite primesc o unitate de comandă și ju-
single governor of consular rank with the title legatus risdicție, în persoana unui singur guvernator de rang

76
124. The three provinces of Dacia organized by Hadrian
Cele trei provincii ale Daciei organizate de Hadrian

Augusti pro praetor or the less official consularis trium consular, cu titlul legatus Augusti pro praetore sau mai
Daciarum. He received military and civilian jurisdic- puțin oficialul consularis trium Daciarum. Acesta pri-
tion and complete administrative authority over the mește jurisdicția militară și civilă și administrația com-
three provinces, that were reunited under the sim- pletă a celor trei provincii, care se reunesc sub numele
ple name of Dacia or tres Daciae. The governor did simplu de Dacia sau tres Daciae. Comanda militară
not have absolute military command of the army as absolută a trupelor nu aparține exclusiv consularului,
each of the two legions were still commanded by a fiecare dintre cele două legiuni având în continuare
legatus Augusti legionis of praetorian rank. Adminis- la comandă câte un legatus Augusti legionis, de rang
tratively speaking, the three Hadrianic provinces no pretorian. Din punct de vedere administrativ, cele trei
longer needed separate governors (praesides), so provincii Hadrianice nu mai au nevoie de guvernatori
they remained merely financial districts, their names unici – praesides, astfel că ele rămân simple districte
including the terms Apulensis (Superior) and Malven- financiare, primind și denumirea suplimentară de Apu-
sis (Inferior); Dacia Porolissensis retained its well es- lensis (Superior) și Malvensis (Inferior), Dacia Porolis-
tablished name. sensis rămânând cu numele deja consacrat.

77
 The year 168 was the moment when these chang- Momentul acestor schimbări este anul 168, când,
es took place, when, during the war, the reorganisa- în condiții de război, se decide reorganizarea și uni-
tion and military unification of Dacia and Moesia Su- ficarea militară a Daciei și Moesiei Superior, sub
perior, under the command of M. Claudius Fronto, a comanda lui M. Claudius Fronto, un veritabil erou al
true hero of Rome and Dacia, was decided. Romei și Daciei.
Dacia remained organised as such until the end Dacia va rămâne cu aceeași organizare până la
of its existence as a province, with the exception that finalul existenței sale, cu mențiunea că, din secolul al
from the beginning of the 3rd century, senators were III-lea senatorii vor fi treptat înlăturați de la comanda
gradually removed from military commands, making militară, lăsând loc unei clase de profesioniști mult
room for the equites, professional soldiers more loy- mai loială împăratului – cavalerii. Aceștia practic vor
al to the emperor. They replaced the governor and înlocui guvernatorul și comandanții de legiune din
the legionary commanders in the posts of agens vice postul de agens vice praesidis sau agens vice legati,
praesidis or agens vice legati, completely taking over preluând în totalitate jurisdicțiile militară și civilă. Cine
the military and civilian jurisdiction. It is still hard to sunt acești cavaleri ajunși comandanți și guvernatori,
determine who were these knights that become com- este încă greu de spus. Pot fi prefecți de legiune sau
manders and governors. They could be legionary primi pili II, comandanți în funcție ai trupelor auxili-
prefects or senior centurions, acting commanders are din provincie sau chiar procuratori financiari în
of the province’s auxiliary units or even the financial funcție.
procurators. Trupe din armata Daciei au jucat un rol impor-
Troops from Dacia’s army played an important tant în ascensiunea lui Septimius Severus la tron și
role in Septimius Severus’s ascension to power and la eliminarea rivalilor săi (Pescennius Niger și Clo-
the elimination of his rivals Pescennius Niger and dius Albinus) în timpul războaielor de succesiune din
Clodius Albinus during the succession wars between anii 193-197, drept răsplată provincia cunoscând o
193 and 197; the province duly received its reward in perioadă de maximă înflorire pe perioada dinastiei
the form of a period of maximum development during instaurate de acesta. Cu aceeași ocazie, un număr
the life of the dynasty he established. A significant însemnat din așezările civile din proximitatea castre-
number of civilian settlements located near Roman lor primesc statut municipal: Apulum, Porolissum, Po-
forts received municipal status, Apulum, Porolissum, taissa, Tibiscum, (poate și Dierna și Ampelum?), iar
Potaissa, Tibiscum, and maybe even Dierna and Am- altele sunt promovate la statut de colonia – Drobeta,
pelum, while others, Drobeta and possible Romula, Romula (?).
were upgraded to the status of colonies. Perioada dinastiei Severilor înseamnă un maxi-
The period of the Severan dynasty led to a time mum de dezvoltare al provinciei, datorat investițiilor
of maximum development for the province due to fără precedent realizate în infrastructura generală,
unprecedented investments both generally and in cea militară, dar și în arhitectură și artă la calități de
particular in the military infrastructure, as well as in ne-egalat până atunci: forum vetus din Sarmizegetu-
architecture and art to a quality never before encoun- sa cunoaște faza de maximă amenajare și decorare,
tered: the forum vetus from Sarmizegetusa saw its mai toate castrele își refac incintele și clădirile prin-
maximum development and decoration, the defenc- cipale în piatră, practic fiecare forum și principia din
es and main Internal buildings of most of the Roman provincie primește statui ale împăraților Severieni cu
forts were rebuilt in stone, and practically every forum baze monumentale de marmură etc.
and principia in the province received statues of the Orașele Daciei au toate instituțiile tipice munici-
Severan emperors with marble monumental bases. pale romane, au produs o veritabilă aristocrație pro-
The cities of Dacia had all the typical Roman mu- vincială foarte activă chiar și la nivel ritual (concilium
nicipal institutions that led to the creation of a true trium Daciarum, întrunit la Ulpia Traiana Sarmizegetu-

78
provincial aristocracy, very active even at the reli- sa, precum și grupuri sociale mai mult sau mai puțin
gious level, including the concilium trium Daciarum, oficiale (augustales, collegia). Cu toate acestea, cea
which convened at Ulpia Traiana Sarmizegetusa, as mai întinsă parte a teritoriului Daciei rămâne însă în
well as social groups that were primarily official such mediul rural.
as the augustales. At the same time, most of Dacia’s În ultimele decenii de existență, practic după că-
territory remained rural. derea dinastiei Severilor și instaurarea anarhiei mi-
In the last three decades of its existence, start- litare, Dacia a cunoscut mai multe perioade de ne-
ing with the fall of the Severan dynasty In 235 and siguranță, din cauza mișcărilor de populații care se
the beginning of the military anarchy, Dacia passed petrec în zonă în această perioadă. Climatul general
through periods of uncertainty due to the population de instabilitate din întreaga regiune a provocat și o
movements that took place beyond its borders during criză nemaiîntâlnită în societatea provincială. Este de
this time. The general climate of instability across the fapt o criză generală de sistem, din care Imperiul Ro-
entire region led to a unique crisis in provincial so- man nu-și va mai reveni până la sfârșitul secolului III,
ciety. It was in fact a crisis that affected the entire când, pentru Dacia, va fi prea târziu. După mai multe
Roman Empire, one from which It did not escape until conflicte la granițele sale, rezolvate mai mult sau mai
the end of the 3rd century, when it was too late for puțin eficient, provincia este abandonată definitiv de
Dacia. After several conflicts along its borders that către împăratul Aurelian.
were concluded in a efficient manner, the province
was abandoned by the emperor Aurelian in the 260s.

125. The Forum vetus of Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Vechiul for de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

79
The army of Dacia Armata Daciei

The legions Legiunile

During the course of its history, Dacia housed several Dacia a găzduit mai multe legiuni și detașamente le-
legions and legionary detachments. gionare, de-a lungul istoriei ei.
Legio XIII Gemina took part in the wars of con- Legio XIII Gemina a participat la războaiele de
quest and was based in the fortress at Apulum cucerire a Daciei și a rămas în castrul legionar de
throughout the life of the province. For almost half a la Apulum (Alba-Iulia) pe toată durata de existență a
century, its commander was also the governor for the provinciei Dacia. Pentru aproape o jumătate de se-
province of Dacia Superior. col, comandantul ei a fost și guvernator al provinciei
Legio IIII Flavia also took part in the wars of con- Dacia Superior.
quest and Is presumed to have been first based at Legio IIII Flavia a participat de asemenea la răz-
Ulpia Traiana Sarmizegetusa and afterwards at boaiele de cucerire și a rămas cantonată într-un pre-
Berzovia in the Banat. Following Trajan’s death it supus castru legionar, la Ulpia Traiana Sarmizegetu-
was moved south of the Danube to the fortress at sa și ulterior la Berzovia, în Banat. După moartea lui
Singidunum/Belgrade. Traian a fost mutată la sud de Dunăre, în castrul de la
Legio V Macedonica, although it took part in the Singidunum (Belgrad).
wars of conquest, then left the province, occupying Legio V Macedonica, deși a luat parte la războa-
the fortress at Troesmis in Dobrogea. It returned to iele de cucerire, a părăsit noua provincie, ocupând
Dacia during the Marcomannic Wars and remained, castrul de la Troesmis, în Dobrogea. S-a întors în Da-
based in the fortress at Potaissa/Turda. cia cu ocazia războaielor marcomanice și a rămas
Other legionary detachments that were present at cantonată în castrul de la Potaissa (Turda).
some point in Dacia include: I Adiutrix, II Adiutrix, III Alte detașamente legionare care au fost prezente
Gallica, VI Ferrata, VII Claudia, VII Gemina, X Gemi- la un moment dat în Dacia sunt: I Adiutrix, II Adiu-
na, XIIII Gemina and XXII Primigenia. trix, III Gallica, VI Ferrata, VII Claudia, VII Gemina,
During the course of time, all manner of auxiliary X Gemina, XIIII Gemina, XXII Primigenia.
troops served in the province: cohortes peditatae and Toate categoriile de trupe auxiliare au fost folo-
equitatae, alae and numeri. It is remarkable to note site pentru a alcătui garnizoana provinciei de-a lun-
the variety of ethnic and tactical characteristics of the gul timpului: cohortes (peditatae și equitatae), alae
troops brought here, initially for the conquest but with și numeri.

126. Tilestamp with the abbreviation of the name of the 127. Tilestamp with the abbreviation of the name of
legion XIII Gemina the legion IIII Flavia Felix
Țiglă cu ștampila legiunii a XIII Gemina Țiglă cu ștampila legiunii a IIII Flavia Felix

80
most staying in the new province. Alongside the three Remarcabilă este varietatea de specificități etni-
legions and detachments already mentioned, these ce și tactice a trupelor aduse aici, inițial pentru cuce-
Included five or six cavalry regiments, 23 or 24 In- rire și care, în cea mai mare parte a lor, au și rămas
fantry cohorts as well as irregular guard troops and în noua provincie. Între acestea, în plus față de cele
exploratores. The percentage of cavalry and mixed trei legiuni și alte vexilații menționate mai sus, au fost
troops is very high, thus offering clues to the defence cantonate 5 (sau 6) alae, 23 (sau 24) de cohorte și
strategy of the new province. In total, during the reign trupe neregulate de gardă și exploratores. Procentul
of Trajan, Dacia housed a total of about 30,000 sol- trupelor de cavalerie sau mixte este foarte ridicat,
diers, fractionally above 7% of the entire Roman ar- fapt ce ne poate da indicii despre strategia de apă-
my at that time rare a noii provincii. În orice caz, cu totul, pe timpul
Following the reorganisation of the province un- domniei lui Traian, Dacia a găzduit în jur de 30000
der Hadrian and the creation of Dacia Porolissensis, de soldați, practic puțin peste 7% din întreaga armată
each of the three provinces had its own army, an ex- imperială la acea vreme.
ercitus, attested on the coins issued during Hadrian’s După reorganizarea provinciilor realizată de
rule. The most important source of information about Hadrian și după nașterea Daciei Porolissensis, fieca-
the armies of Dacia is represented by military diplo- re dintre cele trei provincii aveau propria armată, in-
mas, lately discovered in large numbers. stituționalizată sub forma unui exercitus, atestate pe
What is remarkable for the entire army of the Da- legenda monedelor din timpul lui Hadrian. Cea mai
cia, especially for Dacia Porolissensis, is the high consistentă sursă pentru registrele armatelor provin-
percentage of mixed and cavalry units. This confirms ciale din Dacia rămân diplomele militare, descoperite
both the heavily militarised character of the north în număr foarte mare în ultima perioadă.
Danubian frontier, and a strategy based on quick re- Remarcabil pentru întreaga armată a provinciilor
sponse and an ability to control territiory when deal- dacice, dar mai ales pentru cea a Daciei Porolissen-
ing with external threats. sis, este procentajul semnificativ al trupelor de cava-
The troops came mainly from neighbouring prov- lerie și mixte. Aceasta vine să confirme atât caracte-
inces, though their recruitment areas and their ethnic rul puternic militarizat al graniței nord-dunărene, cât
character varied considerably; nevertheless, it can be și o strategie de răspuns rapid și control al zonei în
assumed that from the 2nd century onwards, local, fața amenințărilor din jurul provinciei.

128 Tilestamp with the abbreviation of the name 129. Funerary monument illustrating a rider in battle
of the legion V Macedonica equipment
Țiglă cu ștampila legiunii a V Macedonica Monument funerar ilustrând un călăreț în echipament
de luptă

81
or, at least, regional recruitment, took precedence Trupele sunt aduse în principal din provinciile ve-
over recruitment based on ethnic origin. In any case, cine, însă aria de recrutare și specificul etnic al aces-
in Dacia there were troops recruited from across the tora variază destul de mult, deși, din secolul al II-lea
entire Roman Empire: cavalry from the western Gal- se poate presupune că recrutarea locală sau cel mult
lic, British, Hispanic and Batavian tribes, men from regională prima în fața celei pe criterii de origine. În
the Alps and the Upper Danube area. The Illyrian and orice caz, în Dacia avem trupe recrutate din toate zo-
Balkan area is represented by cavalrymen from Pan- nele Imperiului Roman: călăreții din Occident vin din
nonia as well those generically named Illyrians, but triburile de gali, britoni, hispanici, batavi sau locuitori
especially Thracians, who were famous riders and ai Alpilor și Dunării Superioare. Zona Illyricum sau a
archers. To these we can add troops originating In Balcanilor este prezentă atât prin trupe de cavalerie
the Greek Islands and Cyprus. din panonici, cât și dintre cei denumiți generic illyri,
The Orient twice sent soldiers to Dacia, initially, dar mai ales din traci, cunoscuți călăreți și arcași.
archers and cavalry recruited from Iturea, Comma- Alături de aceștia, vin și trupe din zona insulelor gre-
gene and other parts of the Levant and later, at the cești sau Cipru.
start of Hadrian’s reign, came the famous Palmyrene Orientul contribuie cu militari în armata Daciei în
archers, very useful in the defence of the province; două rânduri. Inițial, trupe de arcași și călăreți dintre
they were eventually based in at least two crucial iturei, commageni sau alții din zona Levantului, iar ul-
points along the frontier at Tibiscum and Porolissum. terior, la începutul domniei lui Hadrian, cu acei vestiți
A similar situation emerges in relation to the arcași palmyreni, foarte utili în apărarea provinciei,
troops from Africa. The earliest auxiliary troops were amplasați, după stabilizare în cel puțin două puncte
recruited from Africa and Numidia but they were fol- cruciale ale limes-ului: Tibiscum și Porolissum.
lowed by detachments of the famous Mauri that were Situația trupelor din Africa e oarecum similară.
formed into numeri. At least four such units were Inițial vin trupe auxiliare regulate, recrutate din Afri-
posted to important points in the province, Tibiscum, ca și Numidia, iar ulterior vin remarcabilii mauri sub
Micia and Sutor. forma unor vexilații, care se vor stabiliza în formă de
In time, the defeated Dacians were also recruit- numeri. Cel puțin patru astfel de trupe vor râmane,
ed into the auxiliary units and sent to different cor- în locuri importante din provincie (Tibiscum, Micia,
ners of the Empire. This took place in several stages: Sutor).
troops were recruited during or immediately after the De cealaltă parte, dacii învinși au fost și ei recru-
conquest, and later reformed by Hadrian; a second tați în trupe auxiliare, trimise în diferite locuri din Im-
recruitment drive probably took place after the wars periu, în mai multe etape: în timpul sau imediat după
fought by Marcus Aurelius; a final recruitmenttook cucerire, de către Traian, trupe ulterior reformate de
place in the first half of the 3rd century. către Hadrian; o a doua recrutare are loc probabil
după războaiele din vremea lui Marcus Aurelius și în
fine, o ultima în prima jumătate a secolului al III-lea.

82
 U
M
¯
SS u
LI d Tiha
O igra Caseiu
Ro SAMUM Orheiu Bistritei
O
P M Brusturi
Romanasi CERTIAE Ilisua
LARGIANA ARCOBARA

Brancovenesti

NA
Bologa Gilau

PO
CA
Turda Calugareni
POTAISSA Sarateni

Razboieni Inlaceni
AD BATAVOS Odorheiu Secuiesc
Abrud
Sanpaul
Ighiu
AMPELUM Zlatna
Alba Iulia Baraolt Bretcu
APULUM Hoghiz Olteni ANGUSTIA
Vetel
MICIA Cigmau Cincsor Comalau
GERMISARA
Bretcu
CAPUT Boita Rasnov
Jupa Voislova
Berzovia BUBALI CAPUT STENARUM CUMIDAVA
TIBISCUM Racovita
BERZOBIS
Zavoi ULPIA TRAIANA PRETORIUM II
Surducu Mare SARMIZEGETUSA
Calimanesti
Sanbotin ARUTELA Jidova
Teregova CASTRA TRAIANA
Varadia
ARCIDAVA
Stolniceni
Legend BURIDAVA Purcareni
Mehadia
Pojejena AD MEDIAM
!
( Tower Albota
Drobeta-Turnu Severin Dragasani
!
( Fortresses DROBETA RUSIDAVA Izbasesti

! Fort Urlueni
Enosesti
Least Cost Path (LCP) ACIDAVA

The ancient borders Resca Gresia

ROMULA
Rosiorii de Vede
Digital Elevation Model Slaveni
Putineiu
metres (m)
High : 254 SUCIDAVA Flamanda
Low : 0
0 20 40 80 120 160
Km

130. A map of Dacia with the borders of modern Romania

Harta Daciei și conturul României moderne
131. The archaeological park at Drobeta
Parcul arheologic de la Drobeta

Must see archaeological sites

Drobeta / Drobeta-Turnu Severin

The archaeological park is located within the pre-
cincts of the Museum of the Iron Gates Region, which
hosts an exhibition of Roman archaeology. Nearby
can be seen a pillar from the bridge Trajan built in
preparing for his second Dacian war.

Tibiscum / Jupa
132. The new museum at Drobeta and part of the newly Further north, on the right side of the Caransebeş –
discovered Roman amphitheatre Lugoj road, a large part of the auxiliary fort and the ci-
Noul muzeu de la Drobeta și o parte din amfiteatrul roman vilian settlement of Tibiscum is visible in an archaeo-
nou recent descoperit
logical park that also hosts a small museum display-
ing artefacts discovered during the many archaeo-
logical campaigns that have taken place here.

84
133. The archaeological park at Tibiscum
Parcul arheologic de la Tibiscum

De văzut – situri arheologice

Drobeta – Drobeta-Turnu Severin

Parcul arheologic se află în incinta Muzeului Regiu-
nii Porților de Fier, care găzduiește și o expoziție de
arheologie romană. În imediata apropiere se poate
vedea și un picior al podului lui Traian edificat în ve-
derea celui de-al doilea război dacic.

Tibiscum – Jupa
Mai departe, înspre nord, în dreapta drumului Caran- 134. The catapult fragment from Orșova (Dierna)
sebeș-Lugoj, se poate vedea o mare parte din cas- Fragmentul de catapultă de la Orșova (Dierna)
trul auxiliar și așezarea civilă de la Tibiscum, care fac
parte dintr-un parc arheologic, unde se poate vizita
și un mic muzeu cu artefacte descoperite în cursul
numeroaselor campanii de cercetări arheologice.

85
135. The visibile ruins of the fort at Cigmău
Ruinele vizibile din castrul de la Cigmău

Ulpia Traiana Sarmizegetusa / Sarmizegetusa

The entire site of Ulpia Traiana Sarmizegetusa is part
of an archaeological park though partially overlain by
the modern village. Visible are the amphitheatre and
the adjacent buildings, the area of ​​the temples (Liber
Pater, Aesculap and Hygia, etc.), the headquarters of
the financial procurator of Dacia and a granary (hor-
reum), the forum, etc. Most of the enclosure is also
extant.

Micia / Veţel
Some walls of the civilian settlement next to the fort,
including part of the baths and the amphitheatre, are
visible.

Germisara / Cigmău
The position and some elements of the defenses are
136. Head of the Emperor Traianus Decius from visible, together with the remains of the main buildings
a life-size statue (bronze, mid 2nd C C.E., Ulpia Traiana
inside. Here is one of the few places where the strong
Sarmizegetusa)
room (aerarium) of the fort can be seen; it sits under
Cap al împăratului Traianus Decius de la o statuie
în mărime naturală (bronz, mijlocul sec. al III-lea p.Chr., the room where the troop’s standards were kept.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa)

86
137 Archaeological park at Sarmizegetusa with the small museum on the bottom right corner
Parcul arheologic de la Sarmizegetusa cu micul muzeum în colțul de jos dreapta

Ulpia Traiana Sarmizegetusa – Sarmizegetusa

Întreg situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa face
parte dintr-un parc arheologic și este suprapus parți-
al de satul modern. Se pot vizita: amfiteatrul și clădiri
adiacente; zona templelor (Liber Pater, Aesculap și
Hygia etc.); sediul procuratorului financiar al Daciei
și horreum; forum etc. Cea mai mare parte a incintei
este vizibilă pe teren.

Micia – Vețel
Se mai pot vedea puține conservări de ziduri din așe-
zarea de lângă castru, între ele o parte din terme și
din amfiteatru.

Germisara – Cigmău
Poziția și unele din elementele de fortificație sunt vi-
zibile la fața locului, precum și câteva conservări de
zidărie făcute la rămășițele clădirilor principale din 138. Fragment from a cuirass (lorica squamata)
interior. Aici este unul dintre puținele locuri în care a (bronze scales sewn on a flax backing; 3rd C C.E.;
Turda-Potaissa)
fost descoperit și se poate vedea camera de tezaur
Fragment dintr-o cuirasă de solzi (lorica squamata)
(aerarium) de sub încăperea în care se păstrau stin- (solzi de bronz cusuți pe o pânză de in; sec. III p.Chr.;
dardele trupei (aedes). Turda-Potaissa)

87
139. The principia museum with MNUAI in the background, Alba-Iulia
Muzeul – principia și MNUAI în fundal, Alba-Iulia

Alburnus Maior / Roşia Montana

A complex mining site, protected by a detachment of
the XIII Gemina legion. One can visit some of the Ro-
man galleries, as well as a local museum.

Apulum / Alba-Iulia
The majority of the visible remains inside the town
are of the legionary fortress of the XIII Gemina legion:
a gate (porta principalis dextra), the headquarters
building (principia) and the south and west fortress
wall. The National Museum of the Union has an ex-
hibition of Roman archaeology and part of the west
fortress wall can be seen in the Museikon building.

Potaissa / Turda
The fortress of the V Macedonica legion is in an ar-
140 A Roman shaft of Roșia Montană chaeological park on a plateau inside the town, close
Galerie romană de la Roșia Montană to the Alba-Iulia – Cluj road. Consolidated remains of
towers and gates, the headquarters building (princi-
pia) and the only baths of a legionary fort investigated
in Dacia are visible. The Turda City Museum has an
exhibition of Roman history and archaeology.

88
141. The principia and the baths of Potaissa fortress
Principia și termele din castrul legionare de la Potaissa

Alburnus Maior – Roșia Montană

Sit minier complex, a beneficiat de prezența militară
a unui detașament din legiunea XIII Gemina. O parte
din galeriile romane se pot vizita, precum și un muzeu
local.

Apulum – Alba-Iulia
Majoritatea vestigiilor vizibile și vizitabile aparțin de
castrul legiunii XIII Gemina, aflat în Cetatea bastiona-
ră Alba-Iulia: porta principalis dextra, clădirea coman-
damentului (principia), zidul de incintă de sud și vest.
Alături de acestea, Muzeul Național al Unirii are o ex-
poziție de arheologie romană, iar în clădirea Museikon
se mai pot vedea urme ale zidului de incintă de vest.

Potaissa – Turda
Castrul legiunii V Macedonica este adăpostit de un 142. Harness Applique; enamelled bronze; 3rd cent. AD;
parc arheologic, pe un platou din oraș, în apropierea Moigrad – Porolissum

drumului Alba-Iulia – Cluj. Sunt vizibile conservări ale Aplică de Harnaşament; bronze emailat; sec. III p.Chr.;
Moigrad – Porolissum
turnurilor și porților de pe incintă, principia și therme-
le, singurele băi ale unui castru legionar cercetate în
Dacia. Muzeul Orășenesc Turda are o expoziție de
istorie și arheologie romană.

89
143. Remains of the principia and porta decumana of the fort at Gilău
Rămășițele clădirii comandamentului și ale porții decumana de la Gilău

Gilău Gilău
The auxiliary fort is located in the courtyard of the Castrul auxiliar se află în curtea castelului Wass-Bán-
privately owned Wass-Bánnfy castle. Parts of the fort nfy, actualmente proprietate privată. Se pot observa
walls, two gates (porta decumana and porta dextra) conservări ale zidurilor de incintă, ale porților decu-
and headquarters building (principia) can be seen. mana și dextra, dar și ale clădirii comandamentului
(principia).
Buciumi
The auxiliary fort is located on an elevated plateau, Buciumi
on the north edge of the modern village. Extensive Castrul auxiliar se află pe un platou ridicat, la mar-
restoration works have been carried out recently, pre- ginea de nord a satului modern. Lucrări excesive
senting the southern half of the fort: the precinct, the de restaurare au fost realizate recent, prezentând
roads and the headquarters building (principia) (161). jumătatea de sud a castrului: incinta, drumurile sau
principia.
Porolissum / Moigrad
The most complex site in the area, it consists of two Porolissum – Moigrad
forts (Pomet and Citera), a town, at least one necrop- Cel mai complex sit al zonei, este alcătuit din două
olis, the only known aqueduct in Dacia and an exten- castre (Pomet și Citera), un oraș, cel puțin o necropo-
sive area of continuous frontier, comprising a rampart lă, singurul apeduct cunoscut în Dacia și o zonă ex-
or occasionally a wall, ditch, watch-towers and fort- tinsă de frontieră continuă, formată din val, șanț (pe
lets. The visitable stretches are on the Cluj-Zalău alocuri zid), turnuri și burgi. Zona vizitabilă se întinde
road to the east, on the top of Meseș, towards the de la drumul Cluj-Zalău, spre est, pe culmea Meseșu-
village of Brebi where can be seen two fortlets beside lui, până în localitatea Brebi. Aici se pot vedea două
an earthen rampart. fortificații de mai mici dimensiuni adiacente unui val
de pământ artificial.

90
144 The archaeological park at Buciumi
Parcul arheologic de la Buciumi

145. The fort and the amphitheatre of Porolissum

Castrul și amfiteatrul de la Porolissum

91
Călugăreni Călugăreni
The auxiliary fort is located on the western edge of Castrul auxiliar se află în marginea de vest a satului.
the village. Remains of the headquarters building Urmele cercetărilor din principia și de la thermele ală-
(principia) and bath-house can be seen in the field turate se pot vedea pe teren, din cadrul unei instalații
from within a dedicated installation (“time box”). speciale („time box”).

Câmpulung / Muscel ‘Jidova’ Câmpulung – Muscel „Jidova”

The fort lies beside the road to Pitseti. Part of the fort Castrul se află într-un cartier al orașului Câmpulung,
wall, including a tower, and some buildings inside, lie pe partea dreaptă a drumului de aici înspre Pitești.
in an archaeological park. There is also a small site Restaurări ale incintei și ale unor clădiri din interior,
museum. alături de reconstrucția unui turn de curtină sunt or-
ganizate sub forma unui parc arheologic deschis pu-
Sucidava / Celei blicului. În incintă există și un mic muzeu de sit.
The fort is located on the bank of a former arm of the
Danube and is now in an archaeological park. The Sucidava – Celei
eight-tower Byzantine precinct, the Paleo-Christian Cetatea se află pe malul unui fost braț al Dunării și
basilica and other late buildings have been consoli- este organizată într-un parc arheologic. Incinta bizan-
dated. The site museum contains finds from the exca- tină cu opt turnuri, bazilica paleo-creștină și alte clă-
vations. The site is also famous for a ‚secret fountain’ diri târzii sunt restaurate și vizitabile. Materiale des-
that can be visited. A pillar of the Roman bridge is coperite în cercetările arheologice din interior sunt
visible nearby. expuse în micul muzeu de sit. Situl mai este celebru
printr-o „fântână secretă”, care poate fi vizitată.
În apropiere mai este vizibil un picior de pod roman.

146. The ‚time-box’ at Călugăreni

«Time-box» de la Călugăreni

92
147. The fort at Câmpulung-Jidova
Castrul de la Câmpulung-Jidova

148. Roman ruins at Sucidava

Ruine romane de la Sucidava

93
General books on frontiers / Cărți generale despre frontiere

Austin, N. J. E. and Rankov, B., Exploratio: Military and political intelligence in the Roman world, London 1995
Bishop, M. C. Handbook to Roman Legionary Fortresses, Barnsley 2012
Breeze, D. and Jilek, S. (eds), Frontiers of the Roman Empire. The European Dimension of a World Heritage Site, Edinburgh 2008
Breeze, D. J., The Frontiers of Imperial Rome, revised edition, London 2019
Drummond, S. K. and Nelson, L. H., The Western Frontiers of Imperial Rome, New York 1994
Dyson, S., The Creation of the Roman Frontier, Princeton 1985
Elton, H., Frontiers of the Roman Empire, London 1996
Ferrill, A., Roman Imperial Grand Strategy, New York 1991
Graichen, G. (ed.), Limes, Roms Grenzwall gegen die Barbaren, Frankfurt am Main 2009
Green, D. and Perlman, S. (eds), The Archaeology of Frontiers and Boundaries, London 1985
Hanson, W. S., The Army and Frontiers of Rome, Portsmouth, RI 2009
Isaac, B., The Limits of Empire. The Roman Army in the East, Oxford 1992
Klee, M., Grenzen des Imperiums. Leben am römischen Limes, Mainz 2006
Klose, G., and Nünnerich-Asmus, A.Grenzen des römischen Imperiums, Mainz 2006
Luttwak, E. N., The Grand Strategy of the Roman Empire From the First Century CE to the Third, revised edition, Baltimore 2016
Mattern, S. P., Rome and the Enemy: Imperial strategy in the Principate, Berkley/Los Angeles/London 1999
Millar, F., The Roman Empire and its Neighbours, London/New York 1967
Parker, P., The Empire stops here, London 2009
Reddé, M., Les frontiers de l’Empire romain (1er siècle J.-C. – 5e siècle après J.C.), Lacapelle-Marival 2014
Schallmayer, E., Der Limes – Geschichte einer Grenze, München 2007
Whittaker, C. R., Frontiers of the Roman Empire: a Social and Economical Study, Baltimore/New York 1994
Whittaker, C. R. Rome and its Frontiers. The Dynamics of Empire, London 2004
Woolliscroft, D. J., Roman Military Signalling, London 2003

Individual frontiers / Frontiere individuale

Baatz, D., Der römische Limes, Berlin 2000

Baird, J. A. Dura-Europos, London 2018
Baradez, J., Vue-aerienne de l’organisation Romaine dans le Sud-Algerien, Fossatum Africae, Paris 1949
Barker, G. and Mattingly, D. (eds), Farming the Desert. The Unesco Libyan Valleys Archaeological Survey I-II, London 1996
Bechert, T. and Willem, W.J.H. (eds), Die römische Reichsgrenze von der Mosel bis zur Nordseeküste, Stuttgart 1995
Bogaers, J. E. and Rüger, C. B., Der Niedergermanische Limes, Köln 1974
Bogdan Cătăniciu, I. O. M., Evolution of the System of the Defence Works in Roman Dacia, BAR IS 116, Oxford 1981
Bogdan Cătăniciu, I. O. M., Wallachia in the Defensive System of the Roman Empire, 1st-3th centuries A.D., Alexandria 1997
Breeze, D. J., The Antonine Wall, Edinburgh 2006
Breeze, D. J., J. Collingwood Bruce’s Handbook to the Roman Wall, 14th edition, Newcastle upon Tyne 2006
Breeze, D. J. and Dobson, B., Hadrian’s Wall, 4th edition, London 2000
Breeze, D. J. and Hanson, W. S., The Antonine Wall. Papers in Honour of Professor Lawrence Keppie, Oxford 2020
Bülow, G. v. and Milćeva, A. (eds), Der Limes an der unteren Donau von Diokletian bis Heraklios, Sofia 1999
Euzennat, M., Le Limes de Tingitane, La Frontière Méridionale, Études d’Antiquités Africaines, Paris 1989
Fentress, E. W. B., Numidia and the Roman Army. Social, Military and Economic Aspects of the Frontier Zone. BAR IS 53, Oxford 1979
Freeman, P. and Kennedy. D., (eds), The Defence of the Roman and Byzantine East, BAR IS 297, Oxford 1986
French, D. H. and Lightfoot, C. S. (eds), The Eastern Frontier of the Roman Empire, BAR IS 553, Oxford 1989
Gassner, V., Jilek, S. and Stuppner, A., Der römische Limes in Österreich, Wien 1997
Goodchild, R. T., Libyan Studies, London 1976
Gudea, N., Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Daciens, Zalau 1997
Hanson, W. S. and Maxwell, G. S., Rome’s North-West Frontier, The Antonine Wall, Edinburgh 1986
Ivanov, R., Das römische Verteidigungssystem an der unteren Donau zwischen Dorticum und Durostorum (Bulgarien) von Augustus
bis Maurikios, in: Ber. RGK 78, 1997, 467–640
Kandler, M. and Vetters, H., Der römische Limes in Österreich. Ein Führer, Vienna1986
Kennedy, D., The Roman Army in Jordan, London 2000
Kennedy, D. and Riley, D., Rome’s Desert Frontier from the Air, London 1990
Kennedy, D. L. (ed.), The Roman Army in the East, Ann Arbor 1996
Lesquier, J., L’Armée romaine d’Égypte d’Auguste à Dioclétien, Cairo 1918
Matešić, S. and Sommer, C. S. (eds), At the Edge of the Roman Empire. A Tour along the Limes in Southern Germany, Deutsche
Limeskommission 2015

94
Mattingly, D. J., Roman Tripolitania, London 1995
Maxfield, V. A. (ed.), The Saxon Shore, A Handbook, Exeter 1989
Mirković, M., Römer an der mittleren Donau. Römische Strassen und Festungen von Singidunum bis Aquae, Belgrad 2003
Parker, S. T., Rome and Saracens, A History of the Arabian Frontier, Philadelphia 1986
Parker, S. T., The Roman frontier in central Jordan: final report on the Limes Arabicus Project, 1980–1989, Washington 2006
Petrović, P. (ed.), Roman Limes on the Middle and Lower Danube, Beograd 1996
Pinterović, D., Limesstudien in der Baranja und in Slawonien, Arch. Iugoslavica 9, Beograd 1968, 5–83
Poidebard, A., Le Trace de Rome dans le Désert de Syrie, Paris 1934
Reuter, M. and Thiel, A., Der Limes. Auf den Spuren der Römer, Stuttgart 2015
Trousset, P., Recherches sur le Limes Tripolitanus, Paris 1974
Symonds, M. F. A. Protecting the Empire: Fortlets, Frontiers and the Quest for Post-Conquest Security, Cambridge 2018
Vagalinski, L. (ed.), The Lower Danube in Antiquity (VI C BC – VI C AD), Sofia 2007
Visy, Zs., Ripa Pannonica in Hungary, Budapest 2003
Visy, Zs., The Roman Army in Pannonia, Pécs 2003
Zahariade, M., The Fortifications of Lower Moesia (A. D. 86–275), Amsterdam 1997
Zahariade, M., Scythia Minor, A History of a Later Roman Province (284–681), Amsterdam 2007

Select bibliography for Dacia / Bibliografie selectivă referitoare la Dacia

Ardevan, R., Viața municipală în Dacia romană, Timișoara 1998

Bogdan-Cătăniciu, I., Evolution of the system of defence works in Roman Dacia. BAR 116, Oxford 1981
Daicoviciu, C., La Transylvanie dans l’Antiquité, Bucarest 1945
Ferenczi, Șt., ‚Die erforschung des römischen Limes auf den Höhen des Meseș-Gebirges. (Ein Vorbericht)’, Dacia N. S. XI (1967)
143–62
Ferenczi, Șt., ‚Observații cu privire la sistemul și caracterul așa-zisului „limes dacicus”, Acta Musei Napocensis 5 (1968) 75–98
Ferenczi, Șt., Precizări în legătură cu limes dacicus, Apulum 9 (1971) 599–625
Gudea, N., ‘The Defensive System of Roman Dacia’, Britannia 10 (1979) 63–87
Gudea, N., ‘Contribuții la istoria militară a Daciei Porolissensis. I. Linia înaintată de fortificații mici de pe sectorul de NV al lime-
sului provinciei între castrele de la Bologa și Tihău’, Acta Musei Porolissensis (1985) 9, 143–218
Gudea, N., Der Meseș-Limes. Die vorgeschobene Kleinfestungen auf dem westlichen Abschnitt des Limes der Provinz Dacia Porolis-
sensis - Limesul de pe Munții Meseș. Linia de înaintată de turnuri de pază pe sectorul de vest al graniței provinciei Dacia Porolissensis,
Ghid al monumentelor arheologice din Dacia Porolissensis 8, Zalău 1997
Gudea, N., ‚Der dakische limes. Materialen zu seiner geschichte‘. JRGZM 44 (1997) 1–113
Isac, D., Castrele de cohortă şi ală de la Gilău/ Die Kohorten- und Alenkastelle von Gilău, Zalău 1997
Macrea, M., Viața în Dacia romană, București 1969
Marcu, F., The internal planning of Roman forts of Dacia, Cluj-Napoca 2009
Nemeti, S. et al (eds), The Dacians in the Roman Empire. Provincial Constructions, Cluj-Napoca 2019
Matei, Al., Limes Porolissensis – O nouă linie de apărare; Zid, şanţuri, turnuri – descoperită în faţa complexului militar roman de la
Porolissum, Acta Musei Porolissensis 20 (1996) 63-73
Nemeth, E., Die Armee im Südwesten des Römischen Dakien, Timişoara 2005
Oltean, I.A. and Hanson W.S., ‚Defining the Roman Limes in Romania: the Contribution of Aerial and Satellite Remote Sensing’,
in Vagalinski, L.F. and Sharankov, N. (eds), Proceedings of the 22nd International Congress of Roman Frontier Studies, Ruse, Bulga-
ria, September 2012, Sofia 2015, 889-900
Opreanu, C. and Lăzărescu, V., ‹The Province of Dacia, in Opreanu, C. and Lăzărescu, V. (eds), Landscape archaeology on the
northern frontier of the Roman Empire at Porolissum: an interdisciplinary research project, Cluj-Napoca 2016, 49-111
Petolescu, C.C., Auxilia Daciae, București 2002
Piso, I., Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger, Bonn 1993
Piso, I., Fasti provinciae Daciae II. Die ritterlichen Amtsträger, Bonn 2013
Piso, I., ‚Les legions dans la province de Dacie’, in Le Bohec, Y. and Wolff, C. (eds.), Les legions de Rome sous le Haut-Empire, Lyon
2000, 205-26
Protase, D., Gaiu, C. and Marinescu, G., Castrul roman de la Ilişua, Bistriţa 1997
Strobel, K., Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. Studien zur Geschichte des mittleren und unteren Donauraumes in der Hohen
Kaiserzeit, Bonn 1984
Teodor, E. S., ‘Watching and Warning along the Limes Transalutanus. The Research for Watchtowers along its Southern Sector’, in
Sommer, C. S. and Matešić, S. (eds), Limes XXIII. Proceedings of the 23rd International Limes Congress in Ingolstadt, 2015. Beiträge
zum Welterbe Limes Sonderband 4. Mainz 2018, 331–40
Torma, C., A limes Dacicus felső része, Budapest 1880

95
Tudor, D., Oltenia romană4, Bucureşti 1978
Visy Zs., ‘The Mapping of the South Western Limes of Dacia’, in W. S. Hanson (ed), The Army and Frontiers of Rome, Journal of
Roman Archaeology, Supplementary series. Portsmouth – Rhode Island 2009, 115–26.
Visy Zs., ‚Some Notes on the Eastern Corner of the Province Dacia’, in Cociş, S. (ed.), Archäologische Beiträge – Gedenkschrift zum
hundertsten Geburtstag von Kurt Horedt. Cluj-Napoca 2014, 65–8
Vlădescu, C.M., Fortificaţiile romane din Dacia Inferior, Craiova 1986

Illustration acknowledgements / Autorii fotografiilor

1 FRE project; 2, 69–70, 76, 89, 109, 115, 122, 126–128, 138 MNIT; 2, 71, 74–75, 77, 79–82, 84–88, 90–91, 94, 96, 105; 110, 112,
119, 133, 133, 135–137, 139, 141, 143–145 Máté Szabó, Pécs/HU; 51, 89, 92–94, 114–115, 118 Adam Bülow-Jacobsen; 3 Granada
Media Group, London/UK; 4 Richard Avent, Raglan/UK; 52, 135 Michael Mackensen, München/D; 6, 28, 30, 32–34, 38, 39,
65 David J. Breeze, Edinburgh/UK; 8 David Graf, Miami/USA; 9 Peter J. Brown Nijmegen/NL; 10, 60 Aquincum Museum,
Budapest/H; 11Tyne and Wear Archives and Museums, Newcastle/UK; 12, 13 Steven Sidebotham, Newark/USA; 14, 40 S. Boe-
decker, J. Kunow, H. J. Lauffer/LVR-Amt für Bodendenkmalpflege im Rheinland/D; 15 Andreas Schmidt-Colinet, Wien/A; 16
Museum Udine, Udine/I; 17 National Museum of Denmark, Kopenhagen/DK; 18, 25 Jan Rajtár, Nitra/SK; 19, 46 Avril Sinclair,
Aylesbury/UK; 20 Andreas Thiel, Esslingen/D; 21 Rijksmuseum Leiden, Leiden/NL; 22, 26 Hunterian, Glasgow University,
Glasgow/UK; 23, 49 Sonja Jilek, Wien/A; 27 Paul Tontur, Wien/A; 29 Erik Graafstal, Utrecht/NL; 31 Christof Flügel, Munich/D;
35 Saalburg Museum, Bad Homburg/D; 36 Lawrence Keppie, Glasgow/UK; 37 Archäologisches Institut Belgrad/SR; 41 Mark
Driessen, Leiden University/NL; 42 George Gerstein; 43 Historic Scotland, Edinburgh/UK; 44 Museum Augst/CH; 45 Museum
Intercisa, Dunaujvaros/H; 47 Janusz Recław, Warszawa/PL; 50 Vindolanda Trust/UK; 53 Zsolt Visy, Pécs/H; 54 Simon James,
Leicester University/U; 55, 63 English Heritage/UK; 56 RGK des DAI, Frankfurt/D; 57 Stadtarchäologie Wien, Wien/A; 58
A. Poidebard; 59 TimeScape, Newcastle upon Tyne/UK; 61 Igor Vukmanić, Osijek/HR; 62 Stuart Laidlaw and Portable Antiq-
uities Scheme/UK; 64, 111 Felix Marcu, Cluj-Napoca/RO, Marinus Polak, Nijmegen/NL; 66-68 Radu Oltean, Bucharest/RO; 72
https://en.wikipedia.org/wiki/Trajan%27s_Column; 73, 136 MNIR; 78, 83, 99, 102, 116, 120, 124, 130–132, 134, 140, 148, Felix
Marcu, Cluj-Napoca/RO; 92, 97, 125, Ovidiu Țentea, Bucharest/RO; 93 https://www.ibanesti.ro/comuna-ibănești/post/1758/
turnul-roman-de-supraveghere-de-la-ibăneşti---cetăţuia-mică/; 95 Szilamér Pánczél, Târgu-Mureș/RO (http://www.limes-
dacicus.ro/ro/sites/towers/); 100, 103 Ioana A. Oltean, Exeter/UK, William S. Hanson, Glasgow/UK; 101 Coriolan H. Opreanu,
Vlad Lăzărescu, Cluj-Napoca/RO (redrawn by Felix Marcu); 104 Carsten Mischka, Erlangen/D; Alexander Rubel, Iași/RO; Rada
Varga, Cluj-Napoca/RO; 106, 129 MNUAI; 107 Nicolae Gudea; 108, 118 Sorin Nemeti, Cluj-Napoca/RO; 113, 114 Ioana Bogdan-
-Cătăniciu (redrawn by Felix Marcu); 115 MNIT; 117 Iudita Winkler, Cluj-Napoca/RO; 121 CIL III, 14485a = IDR II, 174123
Felix Marcu, Károly Török, Cluj-Napoca/RO; 136, 138, 142 Alexandru Rădulescu, Cluj-Napoca/RO; 142 MJIAZ; 146 MJM; 147
Dan Costea, Bucharest/RO;

Abbreviations / Abrevieri
MIT – The History Museum Turda / Muzeul de Istorie Turda
MJIAZ – The County Museum of History and Art / Muzeul de Istorie și Artă Zalău
MJM – County Museum Mureș / Muzeul Județean Mureș
MNB – National Museum of Banat / Muzeul Național al Banatului
MNIR – National Museum of Romanian History / Muzeul Național de Istorie a României
MNIT – National Museum of Transylvanian History / Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei
MNUAI – National Museum of the Union / Muzeul Național al Unirii Alba-Iulia

96
Antonine Wall: www.antoninewall.org
Hadrian´s Wall: www.hadrians-wall.org
Austria: www.limes-oesterreich.at
Bulgaria: danubelimes-bg.eu
Danube Limes project homepage: www.danube-limes.eu
Upper German-Raetian Limes: www.deutsche-limeskommission.de
www.limesstrasse.de
Hungary: www.ripapannonica.hu
Netherlands: www.limes.nl
Saxon Shore: www.historicengland.org.uk
Slovakia: www.limes-slovensko.sk
Romania: www.limesromania.ro
Limes Tourism: www.romanfrontiers.eu
UNESCO: whc.unesco.org/en/list/430