Catalogul habitatelor, speciilor si siturilor Natura 2000 in Romania (2015)

Texte prezentare: Habitate Mamifere Reptile și amfibieni Pești Nevertebrate Plante Păsări Editare texte situri Coordonare știinţifică Grafică și DTP Planșe desenate Hărți și consultanță GIS Coordonator editorial Produs de Alexandru Sabin Bădărău Dumitru Murariu Cristina Staicu Neculai Patriche Constantin Ciubuc Alexandru Sabin Bădărău Dan Hulea Milca Petrovici, Tudor Brînzan SC Natura Management SRL - Atena Groza și Marius Groza Tiberiu Mănoiu Asociaţia ART I.K.S. Iurie Maxim Tudor Brînzan SC Exclus Prod S.R.L. în colaborare cu R.A. Monitorul Oficial © Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Protecția Naturii NOTA REDACȚIEI Prezenta lucrare își propune să crească gradul de conștientizare a autorităților centrale și locale și a publicului larg în legătură cu rețeaua de zone de interes conservativ european Natura 2000. Lucrarea prezintă habitatele, speciile și siturile Natura 2000 din România. În cazul siturilor, au fost realizate fișe de prezentare doar pentru cele declarate în 2007, siturile din 2011 urmând să fie abordate într-o lucrare viitoare. Conform seminariilor biogeografice în cadrul cărora s-a dezbătut și se actualizează în continuare lista habitatelor și speciilor Natura 2000 prezente pe teritoriul României, este posibil ca în viitor această listă să se îmbogățească. Pentru informații detaliate și complete privind speciile și habitatele care fac obiectul conservării în siturile Natura 2000, precum și pentru listele actualizate ale siturilor Natura 2000 din România, recomandăm cititorilor să urmărească lucrările științifice de specialitate și să consulte legislația națională și europeană la zi din domeniu. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România / graf.: Tiberiu Mănoiu; red.: Tudor Brînzan; ed.: Fundaţia Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă. - Bucureşti : Exclus Prod, 2013 ISBN 978-606-8534-17-6 I. Mănoiu, Tiberiu (il.) II. Brînzan, Tudor (red.) Cuprins 5 cuvânt înainte 7 Prezentare natura 2000 10 regiuni Biogeografice 15 Lista HaBitateLor și sPeciiLor de interes comunitar 18 Lista situriLor natura 2000 din românia 22 cataLoguL HaBitateLor natura 2000 din românia 67 cataLoguL sPeciiLor natura 2000 din românia 275 781 68 mamifere 86 rePtiLe și amfiBieni 94 Pești 108 neverteBrate 138 PLante 164 Păsări cataLoguL situriLor natura 2000 din românia 276 situri de imPortanță comunitară (sci) 620 arii de Protecție sPeciaLă avifaunistică (sPa) index fotografii 4 cuvânt înainte CuvâNT ÎNaINTE Biodiversitatea este o resursă în sine, pe care trebuie să învăţăm să o protejăm și să o conservăm. Până la urmă, de biodiversitate depinde sănătatea mediului și a fiecăruia dintre noi, precum și calitatea vieţii. În acest sens, dezvoltarea durabilă este profund legată de biodiversitate și fără aceste elemente orice viziune pe termen mediu și lung este sortită eșecului. Pe lângă valoarea intrinsecă, biodiversitatea are și o valoare economică ce devine evidentă prin utilizarea directă a componentelor sale: resursele naturale neregenerabile – sarea, petrolul, cărbunii, metalele feroase și neferoase, ș.a. – și resursele naturale regenerabile – speciile de plante și animale utilizate ca hrană, pentru producerea de energie sau pentru extragerea unor substanţe cum ar fi cele utilizate în industria farmaceutică sau cosmetică. La fel de important este rolul biodiversităţii în asigurarea serviciilor oferite de sistemele ecologice, cum ar fi reglarea condiţiilor pedo-climatice cu efecte directe în ameliorarea schimbărilor climatice, purificarea apelor, stabilizarea versanților, controlul inundațiilor, recreerea. Studiile efectuate până în prezent arată că valoarea monetară medie a bunurilor și serviciilor oferite anual de ecosisteme este aproape dublă față de produsul intern brut realizat la nivel global. Din aceste motive, interesele privind conservarea biodiversităţii nu pot fi limitate la nivelul frontierelor de stat, fiind abordate într-un context internaţional în care Uniunea Europeană și-a asumat rolul de lider prin conservarea speciilor sălbatice și a habitatelor naturale de interes comunitar. Această responsabilitate este centrată pe crearea unei reţele ce trebuie să includă un eșantion reprezentativ din toate aceste specii și habitate, în vederea protejării corespunzătoare a acestora, garantând viabilitatea lor pe termen lung. Această reţea – numită Natura 2000 – se opune tendinţei actuale de fragmentare a habitatelor naturale și are ca fundament faptul real că dezvoltarea sistemelor socio-economice se poate face numai pe baza sistemelor ecologice naturale și semi-naturale. Scopul reţelei Natura 2000 nu este acela de a crea niște așa-numite sanctuare în care protejarea naturii să se realizeze în dauna dezvoltării economice sau de altă natură. Dar pentru că patrimoniul nostru natural trebuie protejat, deciziile privind unele probleme majore cum ar fi transportul, energia, mineritul și agricultura trebuie luate ţinând seama de impactul acestor activităţi asupra speciilor sălbatice și habitatelor naturale. O abordare integrată a dezvoltării durabile este atât în interesul protejării naturii, cât și al nostru și al generaţiilor viitoare. De aceea, crearea reţelei Natura 2000 nu trebuie să transforme aceste zone în poli ai sărăciei și subdezvoltării, ci trebuie să ofere oportunităţi economice de dezvoltare durabilă a spațiului rural care să conducă la creșterea numărului de locuri de muncă prin diversificarea activităţilor economice și a investiţiilor verzi. În cele din urmă, biodiversitatea este o valoare uriașă a României și ea trebuie gestionată corect atât de către autorităţi, cât și de fiecare cetăţean în parte. Cu cât suntem mai conștienţi de beneficiile biodiversităţii pentru viaţa noastră și de importanţa utilizării durabile a acesteia, cu atât vom trăi mai bine și vom fi mai sănătoși. Rovana PLUMB Ministrul Mediului și Schimbărilor Climatice 5 6 reţeaua natura 2000 - LiantuL dintre natură și oameni PREzENTaRE NaTuRa 2000 Biodiversitatea sau diversitatea biologică semnifică diversitatea vieţii de pe pământ și implică patru nivele de abordare: diversitatea ecosistemelor, diversitatea speciilor, diversitatea genetică și diversitatea etno-culturală. Fiind principalul furnizor de resurse, dar și de servicii, capitalul natural stă la baza dezvoltării civilizației umane. El constituie, alături de capitalul uman și de cel financiar, pilonul dezvoltării socio-economice, fiind considerat la nivel european asigurarea noastră de viață. Deteriorarea și pierderea biodiversității reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa mediului la scară mondială, alături de schimbările climatice, punând în pericol existența și dezvoltarea societății umane. De aceea, politica Uniunii Europene privind conservarea biodiversității se bazează pe recunoașterea faptului că, pe lângă valoarea intrinsecă, bunurile și serviciile pe care aceasta le oferă au o valoare economică semnificativă rareori reflectată de piețe, care trebuie evaluată și inclusă în noile modele economice de dezvoltare. În acest context a fost stabilit principalul instrument ce se opune tendinţei actuale de pierdere a biodiversității - rețeaua Natura 2000. Aceasta este constituită pe baza prevederilor legale stipulate în cele două directive ce reglementează domeniul protecției naturii la nivelul UE și care trebuie transpuse și implementate în mod obligatoriu de către toate statele membre: Directiva Consiliului 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, înlocuită în 2009 cu Directiva 2009/147/CE și numită pe scurt Directiva „Păsări”, și Directiva Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatice, numită pe scurt Directiva „Habitate”. Această rețea include un eșantion reprezentativ din toate speciile și habitatele naturale de interes comunitar, garantând viabilitatea acestora pe termen lung, fiind constituită din: • Arii Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation - SAC) ce au ca bază Siturile de Importanţă Comunitară (Sites of Community Importance - SCI) desemnate de fiecare stat membru. Tipurile de habitate naturale și speciile de interes comunitar ce constituie obiectivele de conservare din aceste situri sunt menţionate în anexele I și II ale Directivei „Habitate”. • Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (Special Protected Areas - SPA) desemnate pentru protecţia speciilor de păsări sălbatice de interes comunitar menționate în Anexa I a Directivei „Păsări” și a celor migratoare. Concepţia Uniunii Europene pe baza căreia a fost creată rețeaua Natura 2000 pornește de la faptul că activitățile de conservare a biodiversității și cele de dezvoltare socio-economică durabilă sunt complementare, nu antagonice. Astfel, pentru conservarea unei zone și a unor specii nu trebuie exclusă desfășurarea unor activităţi economice noi sau tradiţionale. Este însă necesară o evaluare amănunţită a consecinţelor pe care acestea le pot avea asupra obiectivelor de conservare și găsirea unor soluții și proiecte care să asigure speciilor sălbatice și habitatelor naturale supraviețuirea pe termen lung. În plus, concepţia generală a acestei politici implică faptul că problemele de mediu pot și trebuie să fie integrate în cadrul politicilor sectoriale, deoarece distrugerea patrimoniului natural nu poate fi remediată sau, în cel mai bun caz, recuperarea se poate face doar parțial, cu costuri extrem de ridicate. O abordare integrată a dezvoltării este atât în interesul protejării naturii, cât și al nostru și al generaţiilor viitoare. Aceasta nu înseamnă că natura sau mediul vor anula importanţa tuturor celorlalţi factori. Din aceste considerente, în zonele vizate este necesară stabilirea unor programe speciale de dezvoltare a comunităților locale prin punerea în valoare și utilizarea durabilă a patrimoniului natural – folosirea celor mai bune practici în agricultură și silvicultură, a celor mai noi tehnologii cu impact cât mai redus asupra mediului, dezvoltarea sectorului de turism ecologic și promovarea practicilor și activităților tradiționale de utilizare și valorificare a resurselor naturale prin stabilirea unor mecanisme financiare adecvate susținerii unor astfel de activități. În prezent rețeaua Natura 2000 acoperă 18% din suprafața terestră a Uniunii Europene și include nouă regiuni biogeografice (bioregiuni): Alpină, Atlantică, Boreală, Continentală, Macroneziană, Mediteraneeană, Pontică (Marea Neagră), Panonică și Stepică. România este statul membru cu cea mai mare diversitate biogeografică, pe teritoriul său fiind prezente cinci din cele nouă bioregiuni și anume: Alpină, Continentală, Pontică, Panonică și Stepică, ultima regăsindu-se numai în ţara noastră. Suprafața siturilor Natura 2000 din România acoperă în prezent 22,68% din suprafața terestră a țării. 7 situri de imPortanță comunitară (sci) PREzENTaRE NaTuRa 2000 Siturile de Importanţă Comunitară (Sites of Community Importance - SCI) desemnate de fiecare stat membru constituie baza pentru Ariile Speciale de Conservare (Special Areas of Conservation - SAC), având ca obiectiv conservarea habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de interes comunitar altele decât păsările, menționate în Anexele I și II ale Directivei „Habitate”. Desemnarea acestor situri se face EXCLUSIV conform criteriilor știinţifice stabilite în Directiva „Habitate” și presupune mai multe etape: • Etapa 1: Evaluarea la nivel naţional a importanţei relative a siturilor pentru fiecare tip de habitat natural și pentru fiecare specie de interes comunitar. Această evaluare se face pe baza a două tipuri de criterii: Criterii de evaluare a siturilor pentru tipurile de habitate naturale: • gradul de reprezentativitate al fiecărui tip de habitat natural din situl respectiv • suprafaţa acoperită de habitat comparativ cu suprafaţa totală a habitatului la nivel naţional • gradul de conservare a structurilor și funcţiilor habitatului natural în cauză și posibilităţile de refacere/reconstrucţie a acestuia • evaluarea globală a importanţei ariei pentru conservarea habitatului natural respectiv. Criterii de evaluare a siturilor pentru specii: • mărimea și densitatea populaţiilor speciilor prezente în aria respectivă, în relaţie cu populaţiile prezente la nivel naţional • gradul de conservare a caracteristicilor habitatelor importante pentru speciile respective și posibilităţile de restaurare a acestora • gradul de izolare a populaţiilor prezente în situl respectiv în relaţie cu distribuţia naturală a speciilor • evaluarea globală a valorii sitului pentru conservarea speciilor respective. Criteriile enumerate mai sus stau la baza clasificării siturilor propuse pe listele naţionale ca situri eligibile pentru identificarea ca SCI-uri, conform valorii lor relative pentru conservarea fiecărui habitat natural și/sau a fiecărei specii vizate. • Etapa 2: Evaluarea importanţei comunitare a siturilor incluse pe listele naţionale se face atât la nivelul fiecărei regiuni biogeografice, cât și la nivelul întregului teritoriu al UE, după cum urmează: Toate siturile identificate de statele membre în etapa 1 vor fi considerate situri de importanţă comunitară. Evaluarea importanţei comunitare pentru alte situri, luându-se în considerare contribuţia acestora la menţinerea sau restabilirea statutului favorabil de conservare a unui habitat natural sau a unei specii de interes comunitar, va ţine seama de următoarele criterii: • valoarea relativă a sitului la nivel naţional • poziţia geografică a sitului, atunci când acesta aparţine unui ecosistem situat de ambele părţi ale uneia sau mai multor frontiere comunitare, și relaţia cu rutele de migraţie ale speciilor • suprafaţa totală a sitului • numărul de habitate naturale și de specii prezente în sit • valoarea ecologică globală a sitului, respectiv importanţa pentru regiunile biogeografice în cauză. Odată ce un SCI a fost adoptat, statul membru respectiv are obligația ca în maxim șase ani să stabilească măsurile de conservare pentru speciile și habitatele acestuia și să îl desemneze ca SAC. România se află în plin proces de desemnare, în anul 2007 fiind transmise Comisiei Europene 273 de propuneri de SCI-uri ce ocupau 13,21 % din suprafaţa ţării. Analiza făcută în cadrul seminariilor biogeografice din 2008 și 2010 privind desemnările pentru speciile și habitatele de interes comunitar a relevat deficiențe în stabilirea rețelei, astfel că în 2011 aceasta a fost extinsă prin mărirea suprafeței unor situri deja existente și prin desemnarea de noi situri, în prezent fiind aprobate 383 de SCI-uri ce acoperă 16,76% din suprafaţa terestră a ţării. 8 arii de Protecție sPeciaLă avifaunistică (sPa) Din cauza impactului devastator pe care l-au avut asupra speciilor de păsări agricultura intensivă, folosirea pe scară largă a pesticidelor și a fertilizatorilor chimici, distrugerea zonelor umede prin desecări și lucrări hidrotehnice de regularizare a cursurilor de apă, precum și vânătoarea, CE a stabilit încă din 1979 prima directivă privind protecţia naturii la nivel comunitar. Directiva „Păsări” se referă la toate speciile de păsări care trăiesc în mod natural în stare de sălbăticie pe teritoriul statelor membre. În România au fost identificate 364 de specii de păsări, dintre acestea 312 fiind migratoare. PREzENTaRE NaTuRa 2000 Această protecţie este extinsă la cuiburi și ouă și, în ceea ce privește păsările în sine, include interzicerea capturării, deţinerii sau uciderii intenţionate, a perturbării intenţionate și a oricărei activităţi privind comercializarea păsărilor, vii sau moarte, sau unor părţi și produse derivate din acestea, cu excepţia speciilor înscrise în Anexa III a Directivei „Păsări”. În mod special, speciile acceptate la vânătoare nu trebuie vânate în perioadele de creștere/cuibărit sau în diferite stadii ale reproducerii și, în cazul speciilor migratoare, în perioadele de întoarcere la locurile de cuibărit. De asemenea, este interzisă vânarea, capturarea sau uciderea păsărilor sălbatice prin metode și mijloace neselective sau capabile să cauzeze dispariţia locală a speciei. Pentru speciile de păsări periclitate menţionate în Anexa I a Directivei “Păsări” și pentru speciile migratoare a căror venire este regulată, statele membre trebuie să asigure protecția prin măsuri speciale, ce includ și conservarea habitatelor specifice, în cadrul Ariilor de Protecţie Specială Avifaunistică (Special Protection Areas - SPA), desemnate pe baza unor criterii știinţifice. Dacă în cazul SCI-urilor și SAC-urilor criteriile științifice sunt stabilite în Directiva „Habitate”, iar desemnarea SAC-urilor se face în cadrul unui proces complex împreună cu Comisia Europeană, SPA-urile sunt acceptate ca situri Natura 2000 așa cum sunt propuse de fiecare stat membru, Comisia Europeană evaluând doar suficiența desemnării. În aceste situri trebuie stabilite măsuri de conservare care să asigure menţinerea la un nivel corespunzător exigenţelor ecologice, știinţifice și culturale a populaţiilor speciilor de păsări ţinându-se seama de exigenţele economice și recreaţionale. De asemenea trebuie luate măsurile necesare pentru prezervarea, menţinerea sau restabilirea biotopilor și a habitatelor specifice. O atenţie specială este acordată speciilor migratoare și zonelor umede, în special celor de importanţă internaţională (situri Ramsar). În anul 2007 România a desemnat un număr de 108 SPA-uri ce acopereau 11,8% din suprafaţa terestră a ţării. Deoarece suprafața acestora era mai mică decât suprafaţa IBA-urilor (Important Bird Areas - Zone Importante pentru Păsări) stabilite de BirdLife International, CE a considerat că rețeaua este insuficientă și a cerut extinderea acesteia. În 2011 rețeaua a fost extinsă, în prezent fiind desemnate un număr de 148 de SPAuri ce acoperă 14,91% din suprafaţa terestră a României. Având în vedere faptul că zonele în care există păsări adăpostesc și alte specii de faună și habitate naturale de interes comunitar, în foarte multe cazuri SPA-urile se suprapun parțial sau total cu SCI-urile. În aceste situaţii, managementul celor două tipuri de arii naturale protejate trebuie să fie unul integrat, care să ia în considerare toate obiectivele de conservare ale celor două categorii de situri. 9 regiunea Biogeografică Pontică REGIuNI BIoGEoGRafICE Regiunea biogeografică pontică se întinde în jurul Mării Negre începând din nordul litoralului românesc, continuând de-a lungul coastei Bulgariei, trecând prin nordul Turciei și terminându-se în Georgia. Pe teritoriul Uniunii Europene, regiunea se întinde pe întreaga lungime a ţărmului României și Bulgariei. Această regiune biogeografică acoperă numai 0,3% din teritoriul Uniunii Europene și 1% din teritoriul României, dar are suficiente trăsături distincte încât să formeze o bioregiune de sine stătătoare. Climatul bioregiunii pontice este influențat în principal de Marea Neagră, curenții de aer umed dinspre mare moderând climatul continental, altminteri aspru. Iernile sunt în general mai blânde față de interiorul uscatului, valorile termice oscilând doar puțin sub pragul de îngheț, existând însă și excepții, când Marea Neagră îngheață la țărm. În timpul verii, briza marină menține temperatura nu foarte ridicată, media fiind de 24,5°C. Linia de coastă este dominată de zone lungi, pe alocuri destul de late, cu plaje și dune de nisip fin. În unele locuri, nisipul este înlocuit de golfuri, faleze și promontorii stâncoase. Dunele de nisip adăpostesc specii rare sau endemice de plante cum ar fi ciucușoara de nisip, opaiţa pontică, volbura de nisip persană, pesma pontică, garofiţa de nisip pontică, sirenia argintie și cârcelul. Majoritatea speciilor de plante ating apogeul dezvoltării la mijlocul lunii mai, după care aspectul vegetației este dominat de plantele rezistente la uscăciune precum rogozul de nisip, perișorul, limba boului, șerlaiul, jaleșul de nisip, cosacii de nisip, smeoaia, gușa porumbelului de nisip. Fauna specifică dunelor include amfibieni și reptile precum țestoasa dobrogeană și vipera cu corn. Tot aici întâlnim călugărița și leul furnicilor, al cărui adult este asemănător libelulei și ale cărui larve se hrănesc în special cu furnici. Zonele umede caracteristice acestei bioregiuni reprezintă habitatul unui număr mare de specii de pești, nevertebrate și amfibieni. În bioregiunea pontică se găsesc aproximativ o treime dintre speciile de pești incluse în Directiva „Habitate”. Un singur sit Natura 2000 din această bioregiune – Delta Dunării – găzduiește peste 70 de specii de pești, dintre acestea scrumbia de Dunăre și rizeafca de Dunăre fiind de interes comunitar pentru conservare. Vidra, bizamul și nurca europeană se numără printre cele mai rare mamifere prezente în jurul Mării Negre și în Delta Dunării. Vânată intensiv în trecut pentru blana sa, în prezent nurca recucerește teritoriile din care aproape dispăruse. În apele Mării Negre întâlnim delfinul și marsuinul. Aproape de zona litorală precum și în Delta Dunării întâlnim zăvoaie cu salcie și plop, galerii ripariene și tufărișuri unde își găsesc adăpost 12 specii de lilieci. La fel ca păsările, dar pe distanțe mult mai scurte, liliecii efectuează migrații, Delta Dunării și pădurile deltaice reprezentând pentru aceștia un loc de popas vital în timpul călătoriilor. Bioregiunea pontică este un refugiu de importanță vitală pentru viața sălbatică, în mod special în perioada migrației păsărilor de-a lungul rutei Via Pontica, a doua cale de migrație ca mărime din Europa. În total pe teritoriul regiunii biogeografice pontice se regăsesc nu mai puțin de 12 specii de păsări amenințate la nivel global. Acestea includ, printre altele, pelicanul creț, gâsca cu gât roșu, cormoranul mic, gârlița mică, rața roșie și eretele alb. În total, în bioregiunea pontică se găsesc 16 tipuri de habitate costiere, marine și de dune, cinci tipuri de habitate de ape dulci, șapte tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri, un tip prioritar de habitat de mlaștini și două tipuri de habitate de pădure, 79 de specii de animale și șase specii de plante din Directiva „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), precum și peste o treime din speciile de păsări incluse în Directiva „Păsări” a căror conservare necesită desemnarea de Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA). 10 regiunea Biogeografică stePică Regiunea biogeografică stepică reprezintă o zonă restrânsă ca areal în Uniunea Europeană, România fiind singurul stat membru pe teritoriul căruia aceasta este prezentă. Condițiile climatice aspre, combinate cu solurile poroase și cu prezența vânturilor uscate, accentuează caracterul secetos al zonei. Arborii lipsesc aproape cu desăvârșire, cu excepția zonelor situate de-a lungul cursurilor de apă sau din apropierea zonelor umede. Peisajul este dominat de ierburi înalte și alte plante rezistente la secetă. Vegetația naturală de stepă include în special ierburi precum pirul, colilia și păiușul, dar și plante ierboase cum ar fi pelinul, buruiana cu cinci degete sau lumânărica. Pornind de la est de București, bioregiunea stepică se întinde treptat în toată partea de răsărit a ţării, inclusiv în Dobrogea, până la întâlnirea cu bioregiunea pontică. Este caracterizată de câmpii joase și dealuri line sau platouri cu o altitudine medie de 200-300 m, aici putând fi întâlnite multe specii rare precum balaurul dobrogean, țestoasa dobrogeană, dihorul pătat sau hamsterul dobrogean. REGIuNI BIoGEoGRafICE Climatul stepic are un caracter continental excesiv, cu ierni foarte reci și veri calde și uscate. Temperatura poate oscila între -15°C în ianuarie și +35°C în iulie, diferența de temperatură între vară și iarnă fiind semnificativă. Vânturile calde sunt frecvente în timpul verii, în funcție de intensitate acestea putând conduce la fluctuații bruște ale temperaturii chiar și pe durata unei singure zile. Precipitațiile sunt reduse. Majoritatea pajiștilor stepice – mai mult de trei sferturi – au fost desțelenite și transformate în terenuri arabile, culturile de grâu, porumb, ovăz, orz, sfeclă de zahar sau floarea soarelui înlocuind treptat vegetația naturală. Rozătoarele de mici dimensiuni precum popândăul sau marmota de stepă s-au adaptat bine la climatul cald și secetos, săpând în solul moale adevărate labirinturi. Abundența rozătoarelor mici atrage o serie de mamifere mai mari, precum dihorul pătat, odinioară vânat intens pentru blană, dihorul de stepă și numeroase specii de păsări prădătoare precum șerparul, acvila de stepă, acvila de câmp, șoimul dunărean și șoimul călător. Dintre păsările tipice bioregiunii stepice amintim cocorul mic, prepelița, potârnichea, ciocârlia și presura. Cele mai importante păsări din zonele umede ale bioregiunii sunt pelicanul creț, rața roșie, gâsca cu gât roșu și cormoranul mic. Rața roșie este cea mai rară specie de rață sălbatică din Uniunea Europeană, România găzduind aproape o treime din perechile cuibăritoare ale Europei, în special în Delta Dunării și în bălțile din Lunca Dunării. Fragmentarea antropică a habitatelor naturale din regiunea biogeografică stepică (în special defrișările și desecările efectuate pentru a obține terenuri arabile) a condus la formarea unui întreg mozaic de habitate naturale, seminaturale și antropizate. Bioregiunea stepică a suferit în ultimele secole un impact antropic deosebit de puternic, atât ca intensitate cât și ca durată. Astfel, Rezervația științifică Valea Fagilor, inclusă în Parcul național „Munții Măcinului”, reprezintă un relict terțiar al codrilor seculari ce acopereau cândva Dobrogea, cu o prezență unică și viguroasă a fagului dobrogean, specie care prezintă caractere intermediare între fagul comun și cel oriental. Un element remarcabil este faptul că în bioregiunea stepică întâlnim cei mai bătrâni munți din ţara noastră – Munții Măcinului, dar și cel mai tânăr pământ românesc – Delta Dunării. În total, în bioregiunea stepică se găsesc două tipuri de habitate de dune, dintre care unul prioritar, șase tipuri de habitate de ape dulci, opt tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri, dintre care trei prioritare, două tipuri de habitate de stâncării și peșteri și opt tipuri de habitate de pădure, din care unul prioritar, menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” și pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC). 11 regiunea Biogeografică aLPină REGIuNI BIoGEoGRafICE Regiunea biogeografică alpină cuprinde zona montană a Europei, fiind reprezentată de lanțurile muntoase mari prezente în majoritatea țărilor de pe continent: Alpii pe teritoriul Franței, Germaniei, Austriei, Italiei, Sloveniei (state membre UE) și Elveției (țară non-UE), Apeninii pe teritoriul Italiei, Pirineii la granița dintre Franța și Spania, Alpii Scandinavi pe teritoriul Finlandei, Suediei (state membre UE) și Norvegiei (țară non-UE), Carpații pe teritoriul Slovaciei, Poloniei, României (state membre UE) și Ucrainei (țară non-UE), Balcanii și Rhodopii (în Bulgaria). Munții Carpați reprezintă cel mai lung lanț muntos din Uniunea Europeană, având o lungime de aproximativ 1.500 km. Dintre aceștia, 800 km sunt în România, acoperind cam 23% din teritoriul național. La noi, Munții Carpați au o altitudine medie de 1.050 m și se împart în trei grupe principale: Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Carpații Occidentali. Cele mai înalte trei vârfuri ale Carpaților românești se găsesc în Carpații Meridionali, în Munții Făgăraș: vârfurile Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m) și Viștea Mare (2527 m). Structura geologică a Carpaților este una complexă. În timp ce masivele vulcanice Gutâi, Oaș, Țibleș, Călimani-Gurghiu și Harghita sunt constituite mai mult din bazalt și andezit, munții din grupa nordică (Rodnei și Maramureșului), precum și Munții Bihorului și Muntele Mare sunt alcătuiți preponderent din șisturi cristaline. Munții Făgăraș și Iezerului conțin șisturi cristaline dure, gnaisuri și intruziuni magmatice, în special granite și granodiorite. Spre sud, în Carpații Orientali, zona Carpaților de Curbură, masivele Bucegi și Piatra-Craiului, întâlnim mai ales calcare, gresii și conglomerate. Relieful montan al Carpaților este diferit în funcție de rocile care îl fundamentează. Cheile, peșterile, dolinele și ponoarele se întâlnesc mai ales în masivele calcaroase (relieful carstic din Apuseni, Cheile Bicazului etc.), trecătorile sunt vechi albii glaciare dintre munți (Oituz, Predeal), calderele apărând în masivele vulcanice (Călimani, Gurghiu, Harghita). Indiferent de localizarea geografică și de topografia munților din cadrul bioregiunii alpine, climatul caracteristic este unul rece și aspru, de altitudine, cu precipitații medii semnificative și vânturi moderate sau puternice. Sunt de remarcat și benzile altitudinale ale vegetației: etajul pădurilor de fag și de amestec cu stejarul la baza cărora se află fânețe ce adăpostesc numeroase specii de orhidee, apoi etajul boreal al pădurilor de molid, etajul subalpin cu tufărișurile de jneapăn, ienupăr și smârdar. Ultimul etaj, cel alpin propriu-zis, este reprezentat de cele mai înalte vârfuri din masivele muntoase (2.000-2.200m) și stâncării. În Munții Carpați, acest ultim etaj alpin acoperă aproximativ 5% din suprafața totală. O particularitate extrem de importantă a ecosistemelor specifice acestei regiuni biogeografice pe teritoriul României este faptul că în anumite zone, în special în Carpații Meridionali (Munții Făgăraș și Retezat), se mai găsesc încă păduri naturale virgine și cvasivirgine, dispărute practic din restul Uniunii Europene, care polarizează o diversitate biologică deosebită. În ceea ce privește tipurile de habitate menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” și pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), în regiunea biogeografică alpină se găsesc cinci tipuri de habitate de ape dulci, 16 tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri, din care cinci prioritare, șase tipuri de habitate de turbării și mlaștini, din care două prioritare, șapte tipuri de habitate de stâncării și peșteri, din care unul prioritar, 14 tipuri habitate de pădure, din care patru prioritare. Varietatea vegetației Munților Carpați asigură suportul pentru o faună bogată în specii, în principal ierbivore și carnivore mari. Zona este caracterizată prin prezența ursului brun (circa 60% din populația europeană), a lupului (circa 40% din populația europeană) și a râsului (circa 40% din populația europeană). De asemenea, numărul pisicilor sălbatice a fost estimat la aproape 8000 de exemplare. O altă specie inclusă în Directiva „Habitate” și care își recâștigă treptat arealul în Munții Carpați este marmota alpină. Aceasta a fost reintrodusă începând cu anul 1971, iar astăzi poate fi întâlnită în mai multe masive muntoase, printre care Retezat, Rodna, Parâng și Făgăraș. Alături de aceste specii de interes comunitar ce necesită măsuri speciale de conservare, fauna cuprinde și alte specii importante precum capra neagră, numită și „antilopa Carpaților”. Pădurile de la poalele munților oferă o combinație de condiții ideale pentru multe specii de păsări, în special ciocănitori, huhurezi, muscari și acvile. 12 regiunea Biogeografică continentaLă Formată prin înaintarea și apoi retragerea ghețarilor în timpul glaciaţiunilor, această zonă vastă a fost în trecut acoperită cu păduri de fag și stejar, presărate cu lunci și terenuri mlăștinoase. O mare parte din aceste terenuri au fost defrișate și asanate, fiind în general înlocuite cu terenuri agricole. Transformarea a fost de o asemenea anvergură încât acum această regiune biogeografică este numită „coșul cu pâine al Europei”. Peisajul este de regulă plat în nord și deluros în sud, excepție făcând luncile vaste din bazinul Dunării. Spre sudul bioregiunii continentale vegetația este influențată puternic de clima mediteraneeană și de condițiile sub-alpine, existând o suprapunere cu bioregiunile stepică, pontică și alpină. Vârfurile mai joase ale Alpilor, Apeninilor și Carpaților, precum și zonele deluroase din Munții Vosgi, Platoul Ardeni și Muntii Pădurea Neagră adăpostesc numeroase specii și habitate ce se regăsesc și în zona alpină. În ţara noastră, bioregiunea continentală este străbătută de Dunăre, unul din cele mai importante fluvii ale Europei, și de mai multe râuri mari precum Oltul, Mureșul sau Siretul. Cele mai multe cursuri de apă au fost regularizate, pierzându-se astfel o zonă vastă de habitate și multe specii de luncă. Cu toate aceste intervenții antropice, biodiversitatea regiunii continentale este încă relativ bogată. REGIuNI BIoGEoGRafICE Regiunea biogeografică continentală acoperă peste un sfert din teritoriul Uniunii Europene, întinzându-se pe o fâșie largă de la vest la est pornind din centrul Franței. Clima se caracterizează în general prin contraste puternice între iernile reci și verile foarte călduroase, maximele depășind 40°C. Cu cât ne deplasăm spre est climatul continental devine din ce în ce mai pronunțat, iar condițiile extreme de căldură și frig, umezeală și secetă sunt frecvente, având un impact puternic asupra vegetației. În ceea ce privește tipurile de habitate menționate în Anexa I a Directivei „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), în bioregiunea continentală se găsesc patru tipuri de habitate de dune, dintre care unul prioritar, opt tipuri de habitate de ape dulci, 13 tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri, dintre care șapte prioritare, șapte tipuri de habitate de turbării și mlaștini, din care trei prioritare, șase tipuri de habitate de stâncării și peșteri, din care unul prioritar, 20 de tipuri de habitate de pădure, din care șase prioritare. În ceea ce privește speciile, întâlnim aici 184 de specii de animale și 102 specii de plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate”, precum și peste o treime dintre speciile menționate în Anexa I a Directivei „Păsări”. Pădurile din cadrul bioregiunii continentale sunt constituite majoritar din foioase precum fagul, cerul, gorunul, carpenul și teiul. Pădurile de fag, majoritare, adăpostesc și cele mai multe specii de interes european, printre care și specia prioritară croitorul fagului. Zone importante de fânețe și pășuni seminaturale sunt încă exploatate extensiv, pășunatul tradițional atrăgând numeroase specii de păsări protejate. Numărul speciilor de amfibieni, reptile și pești din bioregiunea continentală este de asemenea considerabil. Peste două treimi dintre speciile de pești menționate în Anexa II a Directivei „Habitate” trăiesc în această bioregiune, inclusiv specii endemice rare precum pietrarul, lostrița de Dunăre sau aspretele. Lostrița se găsește în bazinul Dunării și în afluenții săi (inclusiv în Mureș), fiind cel mai mare salmonid din România, ajungând la 1,2 metri lungime și 10-15 kg greutate. Aspretele este o fosilă vie, fiind cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. A fost contemporan cu ultimii dinozauri, cu peste 65 de milioane de ani în urmă, iar astăzi se confruntă cu pericolul dispariţiei sale din ultimul refugiu în care mai poate fi găsit, râul Vâlsan. Speciile de mamifere de apă dulce sunt și ele bine reprezentate. Datorită numărului mare de râuri, mlaștini, fânețe de luncă și alte habitate de zone umede din regiunea continentală, observăm prezența vidrei, care continuă să fie o specie relativ bine răspândită deși este supusă unei presiuni antropice tot mai ridicate, în special prin pierderea habitatului. Pe Valea Oltului a fost reintrodus și castorul, după ce acesta dispăruse din România încă din secolul al XIX-lea. Se întâlnesc în această bioregiune și populații reprezentative ale celor trei specii de carnivore mari de interes comunitar – ursul, lupul și râsul – și ale tuturor speciilor de lilieci. 13 regiunea Biogeografică Panonică REGIuNI BIoGEoGRafICE Regiunea biogeografică panonică reprezintă doar 3% din teritoriul Uniunii Europene, cea mai mare parte aflându-se pe teritoriul Ungariei (fiind de altfel singura bioregiune a acestei țări), parțial întâlnindu-se și în partea de vest a României. Deși acoperă o suprafață foarte mică, adăpostește 118 specii de animale și 46 specii de plante incluse în Anexa II a Directivei „Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), precum și aproximativ 70 de specii de păsări menționate în Anexa I a Directivei „Păsări” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA). În mod surprinzător, o trăsătură caracteristică o reprezintă apa – fluviile, râurile și lacurile sale. Dealurile și munții înconjurători constituie o sursă importantă de apă pentru această bioregiune, de altfel destul de aridă. În trecut, Dunărea și Tisa, având un debit considerabil dar cu o curgere lentă, inundau periodic regiuni întinse din acest bazin. Datorită acestora, apa a pătruns într-o mare parte a terenului plat, formând în zona de câmpie mlaștini efemere, puțin adânci și izolate, precum și unele lacuri a căror adâncime nu depășeste pe alocuri câteva zeci de centimetri. Pădurile au fost defrișate treptat în această zonă pentru a face loc pajiștilor destinate în principal pășunatului. Această așa-numită „pustă” reprezintă unul dintre cele mai vechi habitate artificiale din Europa, întreținut timp de secole prin cultura plantelor și în special prin pășunatul la scară restrânsă, fiind una din cele mai mari suprafețe de pajiște continuă rămase în Europa. Bioregiunea are o importanță majoră pentru păsări, printre acestea numărându-se specii rare precum gârlița mică, lopătarul și cristeiul de câmp. Multe dintre speciile pe cale de dispariție în Europa, de exemplu rața roșie, acvila de câmp și șoimul dunărean, cuibăresc aici în număr semnificativ. În ultimii ani s-a semnalat chiar și prezența unui număr crescut de dropii, neputându-se însă vorbi de o populație stabilă la noi în ţară. Păsările de pradă se hrănesc adesea cu rozătoarele mici care populează câmpiile nisipoase, pajiștile și tufărișurile, precum popândăul și șoarecele săritor de stepă, ambele specii fiind în prezent foarte rare din cauza pierderii habitatelor. Zonele umede puțin adânci și lacurile alcaline reprezintă un adevărat paradis pentru păsările acvatice și pentru cele migratoare. Dealurile joase adaugă elemente suplimentare biodiversităţii complexe a acestei bioregiuni și exercită o influență importantă asupra răspândirii speciilor și migrației. În habitatele de pădure și în pajiștile uscate distribuţia speciilor este diferită față de cea din câmpie, existând plante endemice, cum ar fi pălămida și dedițeii, și animale endemice, cum ar fi fluturele Dioszeghyana schmidtii. Bioregiunea panonică este foarte bogată în nevertebrate, 67 de specii fiind incluse în Anexa II a Directivei „Habitate”. Multe dintre ele populează pădurile care încă mai acoperă suprafețe întinse ale dealurilor joase. Acestea includ câțiva dintre cei mai rari și mai spectaculoși cărăbuși din Europa, precum rădașca și croitorul cenușiu nocturn sau micul gândac de cinabru. Habitatele cele mai întâlnite sunt stepele panonice nisipoase, care se formează pe marile depozite de nisip lăsate în urmă de Dunăre și Tisa, care inundau cândva suprafețe întinse de câmpie. Nisipul a fost purtat în derivă în direcţia vânturilor dominante, acumulându-se apoi sub forma dunelor continentale, care ating uneori 30-40 m înălțime. În timp ce dunele instabile rămân în mare măsură lipsite de vegetație, depresiunile adăpostite au fost fixate în timp de colilie și de alte plante cu înrădăcinare profundă, fapt care a condus treptat la crearea unui mozaic unic de habitate nisipoase extraordinar de bogate în plante și insecte. Speciile tipice de plante includ pipiriguțul și irisul de stepă. Speciile caracteristice de animale includ lăcusta, șopârla de câmpie și omniprezentul popândău. Viaţa sălbatică este deosebit de bogată în pădurile caracteristice bioregiunii panonice, alcătuite din carpen, gorun sau stejar pufos. În total, în regiunea biogeografică panonică se găsesc, dintre cele incluse în Anexa I a Directivei„Habitate” pentru a căror conservare este necesară desemnarea de Arii Speciale de Conservare (SAC), patru tipuri de habitate de dune, dintre care două prioritare, cinci tipuri de habitate de ape dulci, din care unul prioritar, nouă tipuri de habitate de pajiști și tufărișuri, dintre care patru prioritare, șase tipuri habitate de pădure, din care două prioritare. 14 1110 1140 1150* 1160 1170 1180 1210 1310 1410 1530* 2110 2130* 2160 2190 2340* 3130 3140 3150 3160 31A0 * 3220 3230 3240 3260 3270 4030 4060 4070* 4080 40A0* 40C0 * 6110 * 6120 * 6150 6170 6190 6210 6230* 6240* 6410 62C0* 6420 6430 • Bancuri de nisip acoperite în permanenţă cu un strat mic de apă marină........................ 23 • Suprafeţe de mâl şi nisip neacoperite de apa mării la reflux ............................................ 23 • Lagune costiere................................................................................................................. 24 • Melele (braţe marine înguste puţin adânci) şi golfuri ...................................................... 24 • Recifi ................................................................................................................................. 25 • Structuri submarine create de scurgeri de gaze................................................................ 25 • Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului.................................................................... 26 • Comunităţi cu Salicornia și alte specii anuale care colonizează terenurile umede și nisipoase .......................................................................................... 26 • Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi)............................................ 27 • Mlaştini şi stepe sărăturate panonice (şi vest-pontice)..................................................... 27 • Dune mobile embrionare (în formare) ............................................................................. 28 • Dune de coastă marină fixate cu vegetaţie herbacee perenă („dune gri”) ....................... 28 • Dune cu Hyppophaë rhamnoides ...................................................................................... 29 • Depresiuni intradunale umede ......................................................................................... 29 • Dune continentale panonice............................................................................................. 30 • Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae și/sau Isoëto-Nanojuncetea ...................................................... 30 • Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara........................ 31 • Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de tip Magnopotamion sau Hydrocharition ............. 31 • Lacuri distrofice naturale şi iazuri ..................................................................................... 32 • Ape termale din Transilvania acoperite de lotus (dreţe) ................................................... 32 • Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor alpine............................................................ 33 • Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane..................... 33 • Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane ............................... 34 • Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion ................................................................ 34 • Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri și Bidention .................... 35 • Tufărişuri europene uscate ................................................................................................ 35 • Tufărişuri alpine şi boreale ................................................................................................ 36 • Tufărişuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti)..... 36 • Tufărişuri subarctice cu Salix spp. ...................................................................................... 37 • Tufărişuri subcontinentale peripanonice .......................................................................... 37 • Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice .............................................................................. 38 • Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi ............................ 38 • Pajişti xerice şi calcifile pe nisipuri .................................................................................... 39 • Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios ....................................................................... 39 • Pajişti calcifile alpine şi subalpine..................................................................................... 40 • Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)................................................ 40 • Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco-Brometalia) ........................................................................ 41 • Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase ............................... 41 • Pajişti stepice subpanonice ............................................................................................... 42 • Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae) ........ 42 • Stepe ponto-sarmatice ..................................................................................................... 43 • Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion....................... 44 • Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin .......................................................... 44 6440 6510 6520 7110* 7120 7140 7150 7210* 7220* 7230 7240* 8110 8120 8160* 8210 8220 8230 8310 9110 9130 9150 9170 9180* 91D0* 91E0* 91F0 91H0* 91I0* 91K0 91L0 91M0 91Q0 91V0 91X0 91Y0 91AA* 9260 92A0 92D0 9410 9420 9530* • Pajişti aluviale cu Cnidion dubii ......................................................................................... 45 • Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) ....................... 45 • Fâneţe montane ............................................................................................................... 46 • Tinoave bombate active.................................................................................................... 46 • Turbării degradate capabile de regenerare naturală......................................................... 47 • Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare ........................................................ 47 • Comuntăţi depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase ............................. 48 • Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus și specii de Caricion davallianae ........................ 48 • Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)............................................... 49 • Mlaştini alcaline................................................................................................................ 49 • Formaţiuni pioniere alpine de Caricion bicoloris-atrofuscae.............................................. 50 • Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani) .............................................................. 50 • Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) ................................................................................................... 51 • Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan ........................... 51 • Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase ........................................ 52 • Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase ........................................... 52 • Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase ....................................................................................................... 53 • Peşteri în care accesul publicului este interzis .................................................................. 53 • Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum ................................................................................ 54 • Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum............................................................................. 54 • Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion............................................... 55 • Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum.......................................................... 55 • Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotișuri și ravene.................................... 56 • Turbării cu vegetaţie forestieră ......................................................................................... 56 • Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) ................................................................... 57 • Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris) ............................ 57 • Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens ........................................................ 58 • Păduri stepice euro-siberiene de stejar Quercus spp. ........................................................ 58 • Păduri ilirice de fag ........................................................................................................... 59 • Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpinion)................................................... 59 • Păduri balcano-panonice de cer şi gorun ......................................................................... 60 • Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros .................................................... 60 • Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)........................................................................... 61 • Păduri dobrogene de fag ................................................................................................. 61 • Păduri dacice de stejar şi carpen ...................................................................................... 62 • Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos ....................................................... 62 • Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa............................................................................. 63 • Zăvoaie cu Salix alba și de Populus alba ............................................................................ 63 • Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae) ..................... 64 • Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea) ....................... 64 • Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană................................. 65 • Vegetaţie forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica .......... 65 LISTa HaBITaTELoR șI SPECIILoR DE INTERES CoMuNITaR Lista HaBitateLor de interes comunitar din românia Lista sPeciiLor de interes comunitar din românia MAMIFERE CHIROPTERA Rhinolophus blasii (Liliacul cu potcoavă al lui Blasius) ............................................................... 69 Rhinolophus euryale (Liliac mediteranean cu potcoavă) ............................................................ 69 Rhinolophus ferrumequinum (Liliac mare cu potcoavă) ............................................................. 70 Rhinolophus hipposideros (Liliac mic cu potcoavă)..................................................................... 70 Rhinolophus mehelyi (Liliacul cu potcoavă al lui Mehely) .......................................................... 71 Barbastella barbastellus (Liliac cârn) ......................................................................................... 71 Miniopterus schreibersii (Liliac cu aripi lungi) ............................................................................ 72 Myotis bechsteinii (Liliac cu urechi mari).................................................................................... 72 Myotis blythii (Liliac comun mic) ............................................................................................... 73 Myotis capaccinii (Liliac cu picioare lungi) ................................................................................. 73 Myotis dasycneme (Liliac de iaz) ................................................................................................ 74 Myotis emarginatus (Liliac cărămiziu) ....................................................................................... 74 Myotis myotis (Liliac comun) ..................................................................................................... 75 RODENTIA Spermophilus citellus (Popândău, șuiţă) .................................................................................... 75 Mesocricetus newtoni (Grivan mic, hamster românesc).............................................................. 76 Microtus tatricus (Şoarece de Tatra) ........................................................................................... 76 Sicista subtilis (Șoarece săritor de stepă) ................................................................................... 77 Castor fiber (Castor, breb) .......................................................................................................... 77 CARNIVORA * Canis lupus (Lup) .................................................................................................................... 78 * Ursus arctos (Urs brun)............................................................................................................ 79 Lutra lutra (Vidră) ...................................................................................................................... 80 * Mustela lutreola (Noriţă, nurcă, vidră mică, dihor de apă)....................................................... 80 Vormela peregusna (Dihor pătat) ............................................................................................... 81 Mustela eversmanii (Dihor de stepă).......................................................................................... 81 Lynx lynx (Râs)........................................................................................................................... 82 * Monachus monachus (Vacă de mare, focă cu burta albă) ........................................................ 84 CETACEA Tursiops truncatus (Delfin mare, delfin cu bot gros) ................................................................... 83 Phocoena phocoena (Marsuin, porc de mare) ............................................................................ 83 ARTILODACTYLA * Bison bonasus (Zimbru) .......................................................................................................... 84 15 LISTa HaBITaTELoR șI SPECIILoR DE INTERES CoMuNITaR REPTILE CHELONIA (TESTUDINES) Testudo hermanni (Țestoasă de uscat bănăţeană)...................................................................... 87 Testudo graeca (Țestoasă de uscat dobrogeană) ........................................................................ 87 Emys orbicularis (Țestoasă de apă)............................................................................................. 88 OPHIDIA (SERPENTES) Elaphe quatuorlineata (Balaur mare)......................................................................................... 88 Vipera ursinii (Vipera ursinii moldavica, Vipera ursinii renardi şi/sau forme intermediare) (Viperă de stepă)....................................................................................................................... 89 * Vipera ursinii rakosiensis (Viperă de fâneaţă) .......................................................................... 89 AMFIBIENI CAUDATA Triturus cristatus cristatus (Triton cu creastă) ............................................................................. 90 Triturus cristatus dobrogicus (Triton cu creastă dobrogean) ....................................................... 90 Triturus montandoni (Triton carpatic) ....................................................................................... 91 Triturus vulgaris ampelensis (Triton comun transilvănean) ........................................................ 91 ANURA Bombina bombina (Buhai de baltă cu burta roşie)..................................................................... 92 Bombina variegata (Buhai de baltă cu burta galbenă) .............................................................. 92 PEȘTI CLUPEIFORMES Alosa pontica (immaculata) (Scrumbie de Dunăre) .................................................................... 95 Alosa tanaica (Rizeafcă de Dunăre)............................................................................................ 95 Alosa caspia caspia (Rizeafcă) .................................................................................................... 95 PETROMYZONIFORMES Eudontomyzon danfordi (Chişcar) .............................................................................................. 96 Eudontomyzon mariae (Cicar) .................................................................................................... 96 Eudontomyzon vladykovi (Cicar)................................................................................................. 97 SALMONIFORMES Hucho hucho (Lostriţă) .............................................................................................................. 97 Umbra krameri (Țigănuş) ........................................................................................................... 98 PERCIFORMES Gymnocephalus schraetzer (Răspăr) ........................................................................................... 98 Gymnocephalus baloni (Ghiborţ de râu)..................................................................................... 99 Zingel streber (Fusar) ................................................................................................................. 99 Zingel zingel (Pietrar) .............................................................................................................. 100 * Romanichthys valsanicola (Asprete) ...................................................................................... 100 CYPRINIFORMES Aspius aspius (Avat)................................................................................................................. 101 Barbus meridionalis (Moioagă) ................................................................................................ 101 Gobio albipinnatus (Porcuşor de nisip)..................................................................................... 102 Gobio uranoscopus (Petroc) ..................................................................................................... 102 Gobio kessleri (Petroc) ............................................................................................................. 103 Leuciscus (Telestes) souffia (Clean dungat)............................................................................... 103 Pelecus cultratus (Sabiţă)......................................................................................................... 104 Rutilus pigus (Babuşcă de Tur) ................................................................................................. 104 Rhodeus sericeus amarus (Boarcă) ........................................................................................... 105 Cobitis elongata (Fâsă mare) .................................................................................................... 105 Cobitis taenia (Zvârlugă) .......................................................................................................... 106 Misgurnus fossilis (Țipar sau vârlan) ........................................................................................ 106 Sabanejewia aurata (Dunariţă) ............................................................................................... 107 SCORPAENIFORMES Cottus gobio (Zglăvoc) ............................................................................................................. 107 NEvERTEBRATE CRUSTACEA * Austropotamobius torrentium (Rac de Ponoare) .................................................................... 109 INSECTA Coleoptera (gândaci) Bolbelasmus unicornis (Cărăbuş cu corn sau nasicorn) ............................................................. 109 Buprestis splendens (Gândac auriu) ......................................................................................... 110 Carabus hampei (Carab)........................................................................................................... 110 Carabus hungaricus (Carab) ..................................................................................................... 111 Carabus variolosus (Carab) ....................................................................................................... 111 Carabus zawadszkii (Carab)...................................................................................................... 112 Cerambyx cerdo (Croitor mare al stejarului).............................................................................. 112 Cucujus cinnaberinus ............................................................................................................... 113 Graphoderus bilineatus (Gândac de apă).................................................................................. 113 Lucanus cervus (Rădaşcă) ........................................................................................................ 114 Morimus funereus (Croitor cenușiu sau croitor de piatră) ......................................................... 114 Oxyporus mannerheimii ........................................................................................................... 115 * Osmoderma eremita (Pustnic sau gândac sihastru) ............................................................... 115 Pilemia tigrina (Croitor marmorat) .......................................................................................... 116 * Pseudogaurotina excellens .................................................................................................... 116 Rhysodes sulcatus .................................................................................................................... 117 * Rosalia alpina (Croitor alpin)................................................................................................. 117 Stephanopachys substriatus (Gândac)...................................................................................... 118 16 Lepidoptera (fluturi) Arytrura musculus ................................................................................................................... 118 Callimorpha quadripunctaria (Fluture vărgat) .......................................................................... 119 Catopta thrips .......................................................................................................................... 119 Colias myrmidone (Albiliţa portocalie) ..................................................................................... 120 Cucullia mixta lorica ................................................................................................................. 120 Dioszeghyana schmidtii ........................................................................................................... 121 Eriogaster catax (Molia catax).................................................................................................. 122 Euphydryas aurinia (Fluture auriu) .......................................................................................... 122 Euphydryas maturna (Fluturele maturna)................................................................................ 123 Erannis ankeraria ..................................................................................................................... 123 Gortyna borelii lunata .............................................................................................................. 124 Glyphipterix loricatella ............................................................................................................. 124 Lycaena helle ........................................................................................................................... 125 Lycaena dispar ......................................................................................................................... 125 Leptidea morsei ..........................................................................................................................126 Maculinea teleius (Fluturaş albastru cu puncte negre) ............................................................. 126 Maculinea nausithous (Fluturaş albastru) ................................................................................ 126 * Nymphalis vaualbum (Fluture ţestos) ................................................................................... 127 Pseudophilotes bavius (Albăstrel) ............................................................................................ 127 Odonata (libelule) Coenagrion ornatum ................................................................................................................ 128 Coenagrion mercuriale (Libelulă mercur) ................................................................................. 128 Cordulegaster heros (Calul dracului) ......................................................................................... 129 Leucorrhinia pectoralis (Calul dracului) .................................................................................... 129 Ophiogomphus cecilia .............................................................................................................. 130 Orthoptera (greieri și cosași) Isophya harzi (Cosaş) ............................................................................................................... 130 Isophya stysi (Cosaş) ................................................................................................................ 131 Isophya costata (Cosaş de munte) ............................................................................................ 131 Pholidoptera transsylvanica (Cosaş transilvan) ......................................................................... 132 Odontopodisma rubripes (Lăcustă de munte) .......................................................................... 132 Paracaloptenus caloptenoides (Calul dracului).......................................................................... 133 Stenobothrus (Stenobothrodes) eurasius .................................................................................. 133 MOLLUSCA Anisus vorticulus (Melc cu cârlig) ............................................................................................. 134 Chilostoma banaticum (Melc bănăţean carenat) ...................................................................... 134 Theodoxus transversalis (Melc acvatic dungat) ........................................................................ 135 Vertigo angustior ..................................................................................................................... 135 Vertigo genesii ......................................................................................................................... 136 Vertigo moulinsiana (Melcul lui Des Moulin) ........................................................................... 136 BIVALVIA Unio crassus (Scoica mică de râu) ............................................................................................ 136 PLANTE PTERIDOPHYTA Marsilea quadrifolia (Trifoiaş de baltă) .................................................................................... 139 Asplenium adulterinum (Feriguţă, ruginiţă)............................................................................. 139 ANGIOSPERMAE Echium russicum (Capul şarpelui) ............................................................................................ 140 Adenophora lilifolia (Clopoţel cu frunze de crin) ...................................................................... 140 Campanula romanica (Clopoţel dobrogean)............................................................................. 141 * Campanula serrata (Clopoţel) ............................................................................................... 141 Moehringia jankae (Merinană) ................................................................................................ 142 Centaurea jankae (Pesma lui Janka, vineţele, dioc).................................................................. 142 Centaurea pontica (Pesma Deltei Dunării, vineţele, dioc, zglăvoc) ........................................... 143 Ligularia sibirica (Curenchiu de munte) ................................................................................... 143 Cirsium brachycephalum (Pălămidă) ........................................................................................ 144 * Serratula lycopifolia (Gălbinare) ............................................................................................ 144 Crambe tataria (Târtan) ........................................................................................................... 145 Draba dorneri (Flămânzică) ..................................................................................................... 145 Thlaspi jankae (Punguliţă) ....................................................................................................... 146 Eleocharis carniolica (Pipiriguţ)................................................................................................ 146 Aldrovanda vesiculosa (Otrăţel) ............................................................................................... 147 Poa granitica ssp. disparilis (Firuţă de munte) .......................................................................... 147 Stipa danubialis (Colilie) .......................................................................................................... 148 Astragalus peterfii (Cosaci)....................................................................................................... 149 Gladiolus palustris (Gladiolă) ................................................................................................... 149 Iris aphylla ssp. hungarica (Iris sau stânjenel de stepă) ............................................................ 150 Iris humilis ssp. arenaria (Iris sau stânjenel de nisip) ................................................................ 150 Dracocephalum austriacum (Mătăciune sau capul dragonului) ................................................ 151 Colchicum arenarium (Brânduşă de toamnă de nisip) .............................................................. 151 Tulipa hungarica (Lalea galbenă)............................................................................................. 152 Syringa josikaea (Liliac ardelenesc sau lemnul vântului) ......................................................... 152 Cypripedium calceolus (Papucul Doamnei) ............................................................................... 153 Liparis loeselii (Moşişoare) ....................................................................................................... 153 Himantoglossum caprinum (Ouăle popii) ................................................................................. 154 Paeonia officinalis ssp. banatica (Bujor mov bănăţean)............................................................ 154 Pulsatilla patens (Dediţel, sisinel, dediţel de taiga) ................................................................. 155 Pulsatilla grandis (Dediţel mare) ............................................................................................. 156 PĂSĂRI GAVIIFORMES Gavia stellata (Fundac mic sau cufundac mic) ......................................................................... 165 Gavia arctica (Fundac polar sau cufundac polar)...................................................................... 166 PELECANIFORMES Phalacrocorax pygmaeus (Cormoran mic) ................................................................................ 167 Pelecanus onocrotalus (Pelican comun) ................................................................................... 168 Pelecanus crispus (Pelican creţ)................................................................................................ 169 CICONIFORMES Botaurus stellaris (Bou de baltă sau buhai de baltă) ................................................................ 170 Ixobrychus minutus (Stârc pitic) ............................................................................................... 171 Nycticorax nycticorax (Stârc de noapte).................................................................................... 172 Ardeola ralloides (Stârc galben) ............................................................................................... 173 Egretta garzetta (Egretă mică) ................................................................................................. 174 Egretta alba (Egretă mare)....................................................................................................... 175 Ardea purpurea (Stârc roşu) ..................................................................................................... 176 Ciconia nigra (Barză neagră) .................................................................................................... 177 Ciconia ciconia (Barză albă) ..................................................................................................... 178 Plegadis falcinellus (Țigănuş sau ibis negru) ............................................................................ 179 Platalea leucorodia (Lopătar sau stârc lopătar) ........................................................................ 180 ANSERIFORMES Cygnus cygnus (Lebădă de iarnă sau lebădă cântătoare).......................................................... 181 Cygnus columbianus bewickii (Lebădă mică) ............................................................................ 182 Anser erythropus (Gârliţă mică) ............................................................................................... 183 Mergus albellus (Ferestraş mic)................................................................................................ 184 Branta ruficollis (Gâscă cu gât roşu) ......................................................................................... 185 Tadorna ferruginea (Călifar roşu) ............................................................................................. 186 Aythya nyroca (Raţă roşie sau raţă cu ochii albi) ...................................................................... 187 Oxyura leucocephala (Raţă cu cap alb) ..................................................................................... 188 FALCONIFORMES Pernis apivorus (Viespar) ......................................................................................................... 189 Milvus migrans (Gaie brună sau gaie neagră) .......................................................................... 190 Milvus milvus (Gaie roşie sau şorliţă) ....................................................................................... 191 Haliaeetus albicilla (Codalb) .................................................................................................... 192 Neophron percnopterus (Hoitar)............................................................................................... 193 Gypaetus barbatus (Zăgan sau vultur bărbos).......................................................................... 194 Aegypius monachus (Vultur pleşuv brun sau vultur negru) ...................................................... 195 Gyps fulvus (Vultur pleşuv sur) ................................................................................................ 196 Circaetus gallicus (Șerpar) ........................................................................................................ 197 Circus aeruginosus (Erete de stuf) ............................................................................................ 198 Circus cyaneus (Erete vânăt) .................................................................................................... 199 Circus macrourus (Erete alb) .................................................................................................... 200 Circus pygargus (Erete sur) ....................................................................................................... 201 Accipiter brevipes (Uliu cu picioare scurte) ............................................................................... 202 Buteo rufinus (Șorecar mare) ................................................................................................... 203 Aquila pomarina (Acvilă ţipătoare mică) ................................................................................. 204 Aquila clanga (Acvilă ţipătoare mare)...................................................................................... 205 Aquila heliaca (Acvilă de câmp) ............................................................................................... 206 Aquila chrysaetos (Acvilă de munte) ........................................................................................ 207 Aquila pennata (Acvilă pitică sau acvilă mică) ......................................................................... 208 Pandion haliaetus (Vultur pescar sau uligan pescar) ................................................................ 209 Falco naumanni (Vânturel sau vinderel mic) ............................................................................ 210 Falco vespertinus (Șoimuleţ sau vânturel de seară) .................................................................. 211 Falco cherrug (Șoim dunărean) ................................................................................................ 212 Falco peregrinus (Șoim călător) ................................................................................................ 213 Falco columbarius (Șoim de iarnă) ........................................................................................... 214 GALLIFORMES Tetrao tetrix tetrix (Cocoş de mesteacăn) .................................................................................. 215 Tetrao urogallus (Cocoş de munte) ........................................................................................... 216 GRUIFORMES Porzana porzana (Cresteţ pestriţ sau cresteluţ pestriţ)............................................................. 217 Porzana parva (Cresteluţ mijlociu sau cresteţ mijlociu sau cresteţ cenuşiu) ............................. 218 Porzana pusilla (Cresteluţ pitic sau cresteţ pitic) ...................................................................... 219 Crex crex (Cristel de câmp sau cârstel de câmp) ....................................................................... 220 Grus grus (Cocor) ..................................................................................................................... 221 Otis tarda (Dropie) ................................................................................................................... 222 CHARADRIIFORMES Recurvirostra avosetta (Ciocîntors) ........................................................................................... 223 Himantopus himantopus (Piciorong sau cătăligă) .................................................................... 224 Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului) ................................................................................. 225 Glareola pratincola (Ciovlică ruginie) ....................................................................................... 226 Pluvialis apricaria (Ploier auriu) ............................................................................................... 227 Charadrius alexandrinus (Prundăraş de sărătură)..................................................................... 228 Charadrius (Eudromias) morinellus (Prundăraş de munte) ....................................................... 229 Gallinago media (Becaţină mare) ............................................................................................ 230 Numenius tenuirostris (Culic cu cioc subţire) ............................................................................ 231 Tringa glareola (Fluierar de mlaştină) ...................................................................................... 232 Phalaropus lobatus (Notatiţă).................................................................................................. 233 Philomachus pugnax (Bătăuş) ................................................................................................. 234 Xenus cinereus (Fluierar sur) .................................................................................................... 235 Larus melanocephalus (Pescăruş cu cap negru)........................................................................ 236 Larus genei (Pescăruş cu cioc subţire sau pescăruş roz sau pescăruş rozalb)............................. 237 Larus minutus (Pescăruş mic) .................................................................................................. 238 Sterna (Gelochelidon) nilotica (Pescăriţă râzătoare) ................................................................. 239 Sterna caspia (Pescăriţă mare)................................................................................................. 240 Sterna sandvicensis (Chiră de mare) ......................................................................................... 241 Sterna hirundo (Chiră de baltă) ................................................................................................ 242 Sterna albifrons (Chiră mică).................................................................................................... 243 Chlidonias hybridus (Chirighiţă cu obraz alb) ........................................................................... 244 Chlidonias niger (Chirighiţă neagră) ........................................................................................ 245 STRIGIFORMES Bubo bubo (Buhă sau bufniţă) ................................................................................................. 246 Glaucidium passerinum (Ciuvică) ............................................................................................. 247 Asio flammeus (Ciuf de câmp) ................................................................................................. 248 Aegolius funereus (Minuniţă)................................................................................................... 249 Strix uralensis (Huhurez mare) ................................................................................................. 250 CAPRIMULGIFORMES Caprimulgus europaeus (Caprimulg) ........................................................................................ 251 CORACIIFORMES Alcedo atthis (Pescăraş albastru) ............................................................................................. 252 Coracias garrulus (Dumbrăveancă) .......................................................................................... 253 PICIFORMES Picus canus (Ghionoaie sură) ................................................................................................... 254 Dryocopus martius (Ciocănitoare neagră) ................................................................................ 255 Dendrocopos syriacus (Ciocănitoare (pestriţă) de grădină)....................................................... 256 Dendrocopos medius (Ciocănitoare de stejar) ........................................................................... 257 Dendrocopos leucotos (Ciocănitoare cu spate alb) .................................................................... 258 Picoides tridactylus (Ciocănitoare de munte) ........................................................................... 259 PASSERIFORMES Melanocorypha calandra (Ciocârlie de Bărăgan) ...................................................................... 260 Calandrella brachydactyla (Ciocârlie de stol) ............................................................................ 261 Lullula arborea (Ciocârlie de pădure) ....................................................................................... 262 Anthus campestris (Fâsă de câmp) ........................................................................................... 263 Oenanthe pleschanka (Pietrar negru) ...................................................................................... 264 Luscinia svecica (Guşă vânătă) ................................................................................................. 265 Acrocephalus melanopogon (Privighetoare de baltă) ............................................................... 266 Sylvia nisoria (Silvie porumbacă) ............................................................................................. 267 Ficedula parva (Muscar mic) .................................................................................................... 268 Ficedula albicollis (Muscar gulerat) .......................................................................................... 269 Lanius collurio (Sfrâncioc roşiatic) ............................................................................................ 270 Lanius minor (Sfrâncioc cu frunte neagră sau sfrâncioc mic) .................................................... 271 Emberiza hortulana (Presură de grădină) ................................................................................ 272 LISTa HaBITaTELoR șI SPECIILoR DE INTERES CoMuNITaR * Pulsatilla pratensis ssp. hungarica (Dediţel roşu) ................................................................... 156 Agrimonia pilosa (Turiţă) ......................................................................................................... 157 Potentilla emilii-popii (Buruiană cu cinci degete sau sclipeţi de Adamclisi).............................. 157 Galium moldavicum (Sânziana de stepă moldavă) .................................................................. 158 Saxifraga hirculus (Saxifraga de turbărie, ochii şoricelului de turbărie, căpriţă) ....................... 158 Tozzia carpathica (Iarba gâtului) .............................................................................................. 159 Angelica palustris (Angelică de baltă) ...................................................................................... 159 * Ferula sadleriana (Aerelul lui Sadler) .................................................................................... 160 BRYOPHYTA Buxbaumia viridis (Muşchi de pământ) ................................................................................... 160 Dicranum viride (Muşchiul de pământ furculiţă) ...................................................................... 161 Drepanocladus (Hamatocaulis) vernicosus (Muşchiul seceră) ................................................... 161 Mannia triandra (Frunza stâncilor) .......................................................................................... 162 Meesia longiseta (Muşchi de pământ cu sete lungi)................................................................. 162 17 Lista situriLor natura 2000 din românia LISTa SITuRILoR NaTuRa 2000 sci (decLarate în 2007) 18 ROSCI0001 ROSCI0002 ROSCI0003 ROSCI0004 ROSCI0005 ROSCI0006 ROSCI0007 ROSCI0008 ROSCI0009 ROSCI0010 ROSCI0011 ROSCI0012 ROSCI0013 ROSCI0014 ROSCI0015 ROSCI0016 ROSCI0018 ROSCI0019 ROSCI0020 ROSCI0021 ROSCI0022 ROSCI0023 ROSCI0024 ROSCI0025 ROSCI0026 ROSCI0027 ROSCI0028 ROSCI0029 ROSCI0030 ROSCI0031 ROSCI0032 ROSCI0033 ROSCI0034 ROSCI0035 ROSCI0036 ROSCI0037 ROSCI0038 ROSCI0039 ROSCI0040 ROSCI0041 ROSCI0042 ROSCI0043 ROSCI0044 ROSCI0045 ROSCI0046 ROSCI0047 ROSCI0048 ROSCI0049 ROSCI0050 ROSCI0051 ROSCI0052 ROSCI0053 ROSCI0054 ROSCI0055 ROSCI0056 ROSCI0057 ROSCI0058 ROSCI0059 ROSCI0060 ROSCI0061 ROSCI0062 ROSCI0063 ROSCI0064 ROSCI0065 ROSCI0066 ROSCI0067 ROSCI0068 ROSCI0069 ROSCI0070 ROSCI0071 ROSCI0072 ROSCI0073 ROSCI0074 Aninișurile de pe Tărlung (BV) .............................................................................. 277 Apuseni (AB, BH, CJ) ............................................................................................. 278 Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare (MM) ......................................... 281 Băgău (AB) ........................................................................................................... 282 Balta Albă - Amara - Jirlău - Lacul Sărat Câineni (BR, BZ) ..................................... 283 Balta Mică a Brăilei (CT, IL, BR) ............................................................................. 284 Bazinul Ciucului de Jos (HR) ................................................................................. 285 Betfia (BH) ........................................................................................................... 286 Bisoca (BZ) ........................................................................................................... 287 Bistriţa Aurie (SV) ................................................................................................. 288 Braniştea Catârilor (OT) ........................................................................................ 289 Braţul Măcin (CT, TL, BR) ....................................................................................... 290 Bucegi (PH, DB, BV) .............................................................................................. 291 Bucşani (DB) ......................................................................................................... 294 Buila - Vânturariţa (VL)......................................................................................... 295 Buteasa (BH) ........................................................................................................ 296 Căldările Zăbalei (VN)........................................................................................... 297 Călimani - Gurghiu (HR, MS, BN, SV) ................................................................... 298 Câmpia Careiului (BH, SM).................................................................................... 300 Câmpia Ierului (BH, SM) ....................................................................................... 301 Canaralele Dunării (CT, CL, IL) ............................................................................... 303 Cascada Mişina (VN) ............................................................................................. 305 Ceahlău (NT) ........................................................................................................ 306 Cefa (BH) .............................................................................................................. 308 Cenaru (VN).......................................................................................................... 310 Cheile Bicazului - Hăşmaş (HR, NT) ...................................................................... 311 Cheile Cernei (HD) ................................................................................................ 312 Cheile Glodului, Cibului şi Măzii (HD, AB).............................................................. 313 Cheile Lăpuşului (MM) ......................................................................................... 314 Cheile Nerei - Beuşniţa (CS) .................................................................................. 315 Cheile Rudăriei (CS) .............................................................................................. 317 Cheile Şugăului - Munticelu (NT).......................................................................... 318 Cheile Turenilor (CJ) .............................................................................................. 319 Cheile Turzii (CJ) ................................................................................................... 320 Cheile Vârghişului (CV, HR) ................................................................................... 322 Ciomad - Balvanyos (CV, HR) ................................................................................ 323 Ciucaş (PH, BV) ..................................................................................................... 324 Ciuperceni - Desa (DJ)........................................................................................... 326 Coasta Lunii (CJ, MS)............................................................................................ 328 Coasta Rupturile Tanacu (VS) ................................................................................ 329 Codru Moma (AR, BH)........................................................................................... 330 Comana (GR, CL) ................................................................................................... 332 Corabia - Turnu Măgurele (TR, OT) ....................................................................... 334 Coridorul Jiului (DJ, OT, MH, GJ) ............................................................................ 335 Cozia (VL) ............................................................................................................. 337 Creasta Nemirei (CV, BC) ....................................................................................... 339 Crișul Alb (AR) ...................................................................................................... 340 Crișul Negru (AR, BH)............................................................................................ 341 Crișul Repede amonte de Oradea (BH).................................................................. 342 Cuşma (BN, MS, SV).............................................................................................. 343 Dăncioanea (CS) ................................................................................................... 345 Dealul Alah Bair (CT) ............................................................................................ 346 Dealul Cetăţii Deva (HD) ....................................................................................... 347 Dealul Cetăţii Lempeş - Mlaştina Hărman (BV) ..................................................... 348 Dealul Ciocaş - Dealul Viţelului (BV, CV) ................................................................ 349 Dealul Istriţa (BZ) ................................................................................................. 350 Dealul lui Dumnezeu (IS) ...................................................................................... 351 Dealul Perchiu (BC)............................................................................................... 352 Dealurile Agighiolului (TL) ................................................................................... 353 Defileul Crişului Negru (BH) ................................................................................. 354 Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului (BH, CJ).............................................. 355 Defileul Jiului (GJ, HD) .......................................................................................... 356 Defileul Mureşului (HD, TM, AR) ........................................................................... 357 Delta Dunării (CT, TL, GL) ...................................................................................... 358 Delta Dunării - zona marină (TL) .......................................................................... 363 Deniz Tepe (TL) ..................................................................................................... 365 Diosig (BH) ........................................................................................................... 366 Domogled - Valea Cernei (CS, MH, GJ, HD) ............................................................ 367 Drocea (AR).......................................................................................................... 369 Dumbrăveni - Valea Urluia - Lacul Vederoasa (CT) ................................................ 370 Dunele de nisip de la Hanul Conachi (GL) ............................................................. 372 Dunele marine de la Agigea (CT) .......................................................................... 373 Făgetul Clujului - Valea Morii (CJ) ......................................................................... 374 ROSCI0075 ROSCI0076 ROSCI0077 ROSCI0078 ROSCI0079 ROSCI0080 ROSCI0081 ROSCI0082 ROSCI0083 ROSCI0084 ROSCI0085 ROSCI0086 ROSCI0087 ROSCI0088 ROSCI0089 ROSCI0090 ROSCI0091 ROSCI0092 ROSCI0093 ROSCI0094 ROSCI0095 ROSCI0096 ROSCI0097 ROSCI0098 ROSCI0099 ROSCI0100 ROSCI0101 ROSCI0102 ROSCI0103 ROSCI0104 ROSCI0105 ROSCI0106 ROSCI0107 ROSCI0108 ROSCI0109 ROSCI0110 ROSCI0111 ROSCI0112 ROSCI0113 ROSCI0114 ROSCI0115 ROSCI0116 ROSCI0117 ROSCI0118 ROSCI0119 ROSCI0120 ROSCI0121 ROSCI0122 ROSCI0123 ROSCI0124 ROSCI0125 ROSCI0126 ROSCI0127 ROSCI0128 ROSCI0129 ROSCI0130 ROSCI0131 ROSCI0132 ROSCI0133 ROSCI0134 ROSCI0135 ROSCI0136 ROSCI0137 ROSCI0138 ROSCI0139 ROSCI0140 ROSCI0141 ROSCI0142 ROSCI0143 ROSCI0144 ROSCI0145 ROSCI0146 ROSCI0147 Pădurea Pătrăuţi (SV) ........................................................................................... 375 Dealul Mare - Hârlău (IS, SV, BT)........................................................................... 376 Fânaţele Bârca (IS)................................................................................................ 378 *Fânațele Clujului - Copârșaie (CJ) ........................................................................ 379 Fânaţele de pe Dealul Corhan - Săbed (MS) .......................................................... 380 Fânaţurile de la Glodeni (VS) ................................................................................ 381 Fâneţele seculare Frumoasa (SV) .......................................................................... 382 Fâneţele seculare Ponoare (SV) ............................................................................ 383 Fântâniţa Murfatlar (CT) ....................................................................................... 384 Ferice - Plai (BH) ................................................................................................... 385 Frumoasa (VL, HD, SB, AB).................................................................................... 386 Găina-Lucina (SV)................................................................................................. 388 Grădiştea Muncelului - Ciclovina (HD, AB) ............................................................ 389 Gura Vedei - Şaica - Slobozia (TR, GR, CL) ............................................................. 391 Gutâi - Creasta Cocoşului (MM)............................................................................. 392 Harghita Mădăraş (HR) ......................................................................................... 393 Herculian (CV, HR) ................................................................................................ 394 Igniş (MM)............................................................................................................ 395 Insulele Stepice Şura Mică - Slimnic (SB) .............................................................. 397 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia (CT)............................................. 398 La Sărătura (BN) ................................................................................................... 399 Lacul Bâlbâitoarea (PH) ........................................................................................ 400 Lacul Negru (VN) .................................................................................................. 401 Lacul Peţea (BH) ................................................................................................... 402 Lacul Ştiucilor - Sic - Puini - Bonţida (CJ) .............................................................. 403 Lacurile Fărăgău - Glodeni (MS) ........................................................................... 405 Larion (SV, BN)..................................................................................................... 406 Leaota (AG, DB, BV) .............................................................................................. 407 Lunca Buzăului (BZ, BR) ....................................................................................... 408 Lunca Inferioară a Crişului Repede (BH) ............................................................... 410 Lunca Joasă a Prutului (TL, GL, VS) ....................................................................... 411 Lunca Mijlocie a Argeşului (GR, DB) ...................................................................... 412 Lunca Mirceşti (IS) ................................................................................................ 413 Lunca Mureşului Inferior (TM, AR) ........................................................................ 414 Lunca Timişului (TM) ............................................................................................ 416 Măgurile Băiţei (HD)............................................................................................. 417 Mestecănişul de la Reci (CV) ................................................................................. 418 Mlaca Tătarilor (SB) ............................................................................................. 419 Mlaştina după Luncă (HR) .................................................................................... 420 Mlaştina Hergheliei - Obanul Mare şi Peştera Movilei (CT).................................... 421 Mlaştina Satchinez (TM, AR)................................................................................. 423 Molhaşurile Căpăţânei (AB,CJ).............................................................................. 424 Movila lui Burcel (VS) ........................................................................................... 425 Movilele de la Păucea (SB).................................................................................... 426 Muntele Mare (AB,CJ) ........................................................................................... 427 Muntele Tâmpa (BV)............................................................................................. 428 Muntele Vulcan (HD, AB) ...................................................................................... 429 Munţii Făgăraş (AG, VL, BV, SB)............................................................................. 430 Munţii Măcinului (TL) ........................................................................................... 432 Munţii Maramureşului (MM, SV) .......................................................................... 434 Munţii Rodnei (BN, MM, SV)................................................................................. 436 Munţii Ţarcu (CS,GJ, HD)....................................................................................... 438 Muntioru Ursoaia (BZ, VN) .................................................................................... 440 Nordul Gorjului de Est (VL, GJ, HD) ....................................................................... 441 Nordul Gorjului de Vest (GJ, MH, HD) .................................................................... 443 Oituz - Ojdula (CV, VN, BC) .................................................................................... 445 Olteniţa - Mostiştea - Chiciu (CL, CT) .................................................................... 446 Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu (VL, SB, BV) ...................................................... 447 Pădurea Bădeana (VS) .......................................................................................... 449 Pădurea Balta - Munteni (GL) ............................................................................... 450 Pădurea Bârnova - Repedea (IS, VS) ..................................................................... 451 Pădurea Bejan (HD) .............................................................................................. 453 Pădurea Bogăţii (BV) ............................................................................................ 454 Pădurea Bolintin (GR) ........................................................................................... 455 Pădurea Breana - Roşcani (GL).............................................................................. 456 Pădurea Călugărească (OT) ................................................................................... 457 Pădurea Ciornohal (BT)......................................................................................... 458 Pădurea Dălhăuţi (VN).......................................................................................... 459 Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului (BV) ........................................... 460 Padurea de gorun şi stejar de pe Dealul Purcăretului (BV) .................................... 461 Pădurea de la Alparea (BH)................................................................................... 462 Pădurea de stejar pufos de la Hoia (CJ) ................................................................. 463 Padurea de stejar pufos de la Mirăslău (AB).......................................................... 464 Pădurea de stejar pufos de la Petiş (SB) ................................................................ 465 Pădurea Eseschioi - Lacul Bugeac (CT) .................................................................. 466 Pădurea Gârboavele (GL) ...................................................................................... 467 Pădurea Floreanu - Frumuşica - Ciurea (IS, NT) ..................................................... 468 Pădurea Glodeasa (PH) ......................................................................................... 470 Pădurea Glodeni (MS)........................................................................................... 471 Pădurea Goronişte (BH) ........................................................................................ 472 Munţii Goşman (NT) ............................................................................................. 473 Pădurea Hagieni - Cotul Văii (CT) .......................................................................... 475 Pădurea Bălteni - Hârboanca (VS) ........................................................................ 476 Pădurea Homiţa (IS) ............................................................................................. 477 Pădurea Icuşeni (IS) .............................................................................................. 478 Pădurea Medeleni (IS) .......................................................................................... 479 Lunca Siretului Inferior (BR, GL, VN, BC) ............................................................... 480 Pădurea Mogoş - Mâţele (GL) ............................................................................... 482 Pădurea Plopeni (PH) ........................................................................................... 483 Pădurea Pogăneşti (GL) ........................................................................................ 484 Pădurea Reşca Hotărani (OT) ................................................................................ 485 Pădurea Roşcani (IS) ............................................................................................. 486 Pădurea Sarului (OT, VL)........................................................................................ 487 Pădurea Seaca - Movileni (VS) .............................................................................. 488 Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer (BV) .................................................. 489 Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti (IS).................................................................. 490 Pădurea şi Valea Canaraua Fetii - Iortmac (CT) ...................................................... 491 Pădurea Stârmina (MH) ....................................................................................... 493 Pădurea Studiniţa (OT) ......................................................................................... 494 Pădurea Tălăşmani (GL, VS) .................................................................................. 495 Pădurea Tătăruşi (IS)............................................................................................. 496 Pădurea Topana (OT, AG) ....................................................................................... 497 Pădurea Torceşti (GL) ............................................................................................ 498 Pădurea Troianu (TR) ............................................................................................ 499 Pădurea Uricani (IS) .............................................................................................. 500 Pădurea Verdele (VN) ........................................................................................... 501 Pădurea Vlădila (OT) ............................................................................................. 502 Pădurea Zamostea - Lunca (SV, BT) ...................................................................... 503 Păduricea de la Santău (BH) ................................................................................. 504 Pădurile de Stejar Pufos de pe Târnava Mare (SB, MS) .......................................... 505 Pajiştile lui Suciu (AB)........................................................................................... 506 Parâng (GJ, VL, HD) ............................................................................................... 508 Pârâul Barlangos (HR) .......................................................................................... 510 Penteleu (CV, BZ) .................................................................................................. 511 Peştera Limanu (CT) ............................................................................................. 513 Peştera Măgurici (SJ, MM) .................................................................................... 514 Peştera Tăuşoare (BN) ........................................................................................... 515 Piatra Craiului (AG, BV) ......................................................................................... 516 Piatra Mare (BV) ................................................................................................... 519 Pietrosul Broştenilor - Cheile Zugrenilor (SV)........................................................ 521 Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud (CT)......................................................... 522 Platoul Mehedinţi (MH, CS, GJ)............................................................................. 523 Platoul Meledic (BZ) ............................................................................................. 525 Platoul Vaşcău (AR, BH) ........................................................................................ 526 Podișul Nord Dobrogean (CT, TL)........................................................................... 527 Silvostepa Olteniei (DJ, MH) ................................................................................. 529 Poiana cu narcise de la Negrași (AG) ..................................................................... 531 Poiana Muntioru (VN) .......................................................................................... 532 Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului (BV) .................................................. 533 Porţile de Fier (MH, CS)......................................................................................... 534 Postăvarul (BV)..................................................................................................... 536 Putna - Vrancea (BZ, VN, CV, BC) .......................................................................... 538 Racâş - Hida (SJ) ................................................................................................... 540 Râpa Lechinţa (MS) ............................................................................................. 541 ROSCI0211 Podişul Secaşelor (SB, AB) .................................................................................... 542 ROSCI0212 Rarău-Giumalău (SV) ........................................................................................... 544 ROSCI0213 Râul Prut (GL, VS, IS)............................................................................................. 545 ROSCI0214 Râul Tur (SM) ........................................................................................................ 547 ROSCI0215 Recifii Jurasici Cheia (CT) ...................................................................................... 549 ROSCI0216 Reghiu Scruntar (VN) ........................................................................................... 550 ROSCI0217 Retezat (GJ, HD, CS) .............................................................................................. 551 ROSCI0218 Dealul Mocrei - Rovina - Ineu (AR) ....................................................................... 554 ROSCI0219 Rusca Montană (CS, HD, TM)................................................................................. 555 ROSCI0220 Săcueni (BH)......................................................................................................... 556 ROSCI0221 Sărăturile din valea Ilenei (IS).............................................................................. 557 ROSCI0222 Sărăturile Jijia Inferioară - Prut (IS) ...................................................................... 558 ROSCI0223 Sărăturile Ocna Veche (CJ) .................................................................................... 560 ROSCI0224 Scroviştea (DB, IF, PH) ........................................................................................... 561 ROSCI0225 Seaca - Optăşani (OT) ........................................................................................... 562 ROSCI0226 Semenic - Cheile Caraşului (CS) ............................................................................ 563 ROSCI0227 Sighişoara - Târnava Mare (BV, SB, MS, HR) .......................................................... 565 ROSCI0228 Şindriliţa (VN) ...................................................................................................... 567 ROSCI0229 Siriu (BZ, CV) ........................................................................................................ 568 ROSCI0230 Slănic (BC) ............................................................................................................ 570 ROSCI0231 Nădab - Socodor - Vărșad (AR).............................................................................. 571 ROSCI0232 Someșul Mare Superior (BN) ................................................................................ 572 ROSCI0233 Someşul Rece (AB, CJ) .......................................................................................... 573 ROSCI0234 Stânca - Ştefăneşti (BT) ........................................................................................ 574 ROSCI0235 Stânca Tohani (PH) ............................................................................................... 575 ROSCI0236 Strei - Haţeg (HD) ................................................................................................. 576 ROSCI0237 Structuri submarine metanogene - Sf. Gheorghe (TL) .......................................... 578 ROSCI0238 Suatu -Cojocna - Crairât (CJ) ................................................................................. 579 ROSCI0239 Târnovu Mare - Latorița (VL) ................................................................................. 581 ROSCI0240 Tăşad (BH) ............................................................................................................ 582 ROSCI0241 Tinovul Apa Lina - Honcsok (CV, HR) ..................................................................... 583 ROSCI0242 Tinovul Apa Roşie (CV).......................................................................................... 584 ROSCI0243 Tinovul de la Dealul Albinelor (HR, MS) ................................................................ 585 ROSCI0244 Tinovul de la Fântâna Brazilor (HR)....................................................................... 586 ROSCI0245 Tinovul de la Româneşti (SV) ................................................................................ 587 ROSCI0246 Tinovul Luci (HR) .................................................................................................. 588 ROSCI0247 Tinovul Mare Poiana Stampei (BN, SV) ................................................................. 589 ROSCI0248 Tinovul Mohoş - Lacul Sf. Ana (CV, HR).................................................................. 590 ROSCI0249 Tinovul Şaru Dornei (SV)....................................................................................... 592 ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor (CS, HD, TM) .......................................................................... 593 ROSCI0251 Tisa Superioară (MM) ........................................................................................... 594 ROSCI0252 Topliţa - Scaunul Rotund Borsec (HR) ................................................................... 596 ROSCI0253 Trascău (AB, CJ)..................................................................................................... 597 ROSCI0254 Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna (HD) ........................................................... 599 ROSCI0255 Turbăria de la Dersca (BT) ..................................................................................... 600 ROSCI0256 Turbăria Ruginosu Zagon (CV) .............................................................................. 601 ROSCI0257 Tusa - Barcău (SJ).................................................................................................. 602 ROSCI0258 Văile Brătiei şi Brătioarei (AG) ............................................................................... 603 ROSCI0259 Valea Călmăţuiului (BZ, BR) .................................................................................. 604 ROSCI0260 Valea Cepelor (AB, BH) .......................................................................................... 605 ROSCI0262 Valea Iadei (BH) .................................................................................................... 606 ROSCI0263 Valea Ierii (CJ) ....................................................................................................... 608 ROSCI0264 Valea Izei şi Dealul Solovan (MM, BN) ................................................................... 609 ROSCI0265 Valea lui David (IS)................................................................................................ 611 ROSCI0266 Valea Olteţului (OT) .............................................................................................. 612 ROSCI0267 Valea Roşie (BH) ................................................................................................... 613 ROSCI0268 Valea Vâlsanului (AG) ............................................................................................ 614 ROSCI0269 Vama Veche - 2 Mai (CT) ....................................................................................... 615 ROSCI0270 Vânători - Neamţ (NT, SV) ..................................................................................... 616 ROSCI0272 Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici (BZ)......................................... 618 ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla (CT) ....................................................................... 619 LISTa SITuRILoR NaTuRa 2000 ROSCI0148 ROSCI0149 ROSCI0151 ROSCI0152 ROSCI0153 ROSCI0154 ROSCI0155 ROSCI0156 ROSCI0157 ROSCI0158 ROSCI0159 ROSCI0160 ROSCI0161 ROSCI0162 ROSCI0163 ROSCI0164 ROSCI0165 ROSCI0166 ROSCI0167 ROSCI0168 ROSCI0169 ROSCI0170 ROSCI0171 ROSCI0172 ROSCI0173 ROSCI0174 ROSCI0175 ROSCI0176 ROSCI0177 ROSCI0178 ROSCI0179 ROSCI0181 ROSCI0182 ROSCI0183 ROSCI0184 ROSCI0185 ROSCI0186 ROSCI0187 ROSCI0188 ROSCI0189 ROSCI0190 ROSCI0191 ROSCI0192 ROSCI0193 ROSCI0194 ROSCI0195 ROSCI0196 ROSCI0197 ROSCI0198 ROSCI0199 ROSCI0200 ROSCI0201 ROSCI0202 ROSCI0203 ROSCI0204 ROSCI0205 ROSCI0206 ROSCI0207 ROSCI0208 ROSCI0209 ROSCI0210 sPa (decLarate în 2007) ROSPA0001 ROSPA0002 ROSPA0003 ROSPA0004 ROSPA0005 ROSPA0006 ROSPA0007 ROSPA0008 ROSPA0009 ROSPA0010 ROSPA0011 ROSPA0012 ROSPA0013 ROSPA0014 ROSPA0015 Aliman - Adamclisi (CT) ....................................................................................... 621 Allah Bair - Capidava (CT, IL) ................................................................................ 622 Avrig - Scorei - Făgăraş (SB, BV) .......................................................................... 624 Balta Albă - Amara - Jirlău (BR, BZ) ..................................................................... 625 Balta Mică a Brăilei (CT, IL, BR) ............................................................................ 627 Balta Tătaru (IL, BR, BZ) ....................................................................................... 629 Balta Vederoasa (CT) ........................................................................................... 630 Băneasa - Canaraua Fetei (CT) ............................................................................. 632 Beştepe - Mahmudia (TL) .................................................................................... 633 Bistreţ (DJ) .......................................................................................................... 634 Blahniţa (MH)...................................................................................................... 636 Braţul Borcea (CL, IL) ........................................................................................... 638 Calafat - Ciuperceni - Dunăre (DJ) ........................................................................ 639 Câmpia Cermeiului (AR) ...................................................................................... 641 Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru (AR, BH) ..................................................... 643 ROSPA0016 ROSPA0017 ROSPA0018 ROSPA0019 ROSPA0020 ROSPA0021 ROSPA0022 ROSPA0023 ROSPA0024 ROSPA0025 ROSPA0026 ROSPA0027 ROSPA0028 ROSPA0029 ROSPA0030 Câmpia Nirului - Valea Ierului (BH, SM) ............................................................... 645 Canaralele de la Hârşova (CT, IL) .......................................................................... 646 Cheile Bicazului - Hăşmaş (HR, NT)...................................................................... 647 Cheile Dobrogei (CT, TL) ....................................................................................... 648 Cheile Nerei - Beuşniţa (CS) ................................................................................. 650 Ciocăneşti - Dunăre (CL) ...................................................................................... 652 Comana (GR, CL).................................................................................................. 653 Confluenţa Jiu - Dunăre (DJ) ................................................................................ 655 Confluenţa Olt - Dunăre (TR, OT) ......................................................................... 656 Cozia - Buila - Vânturariţa (VL) ............................................................................ 657 Cursul Dunării - Baziaş - Porţile de Fier (MH, CS) ................................................. 658 Dealurile Homoroadelor (BV, CV, HR)................................................................... 660 Dealurile Târnavelor - Valea Nirajului (MS, HR) .................................................... 662 Defileul Mureşului Inferior - Dealurile Lipovei (TM, HD, AR) ................................ 664 Defileul Mureşului Superior (MS, HR) .................................................................. 666 19 LISTa SITuRILoR NaTuRa 2000 ROSPA0031 ROSPA0032 ROSPA0033 ROSPA0034 ROSPA0035 ROSPA0036 ROSPA0037 ROSPA0038 ROSPA0039 ROSPA0040 ROSPA0041 ROSPA0042 ROSPA0043 ROSPA0044 ROSPA0045 ROSPA0046 ROSPA0047 ROSPA0048 ROSPA0049 ROSPA0050 ROSPA0051 ROSPA0052 ROSPA0053 ROSPA0054 ROSPA0055 ROSPA0056 ROSPA0057 ROSPA0058 ROSPA0059 ROSPA0060 ROSPA0061 ROSPA0062 ROSPA0063 ROSPA0064 ROSPA0065 ROSPA0066 ROSPA0067 ROSPA0068 ROSPA0069 ROSPA0070 Delta Dunării şi Complexul Razim - Sinoie (CT, TL, GL) ......................................... 667 Deniz Tepe (TL) .................................................................................................... 671 Depresiunea şi Munţii Giurgeului (HR, MS).......................................................... 672 Depresiunea şi Munţii Ciucului (HR) .................................................................... 674 Domogled - Valea Cernei (MH, CS, GJ, HD) ........................................................... 676 Dumbrăveni (CT) ................................................................................................. 678 Dumbrăviţa - Rotbav - Măgura Codlei (BV, CV) .................................................... 679 Dunăre - Olteniţa (GR, CL) ................................................................................... 681 Dunăre - Ostroave (CT, CL) ................................................................................... 682 Dunărea Veche - Braţul Măcin (CT, TL, BR) ........................................................... 683 Eleşteele Iernut - Cipău (MS) ............................................................................... 685 Eleşteele Jijiei şi Miletinului (IS) .......................................................................... 686 Frumoasa (VL, HD, SB, AB)................................................................................... 688 Grădiştea - Căldăruşani - Dridu (IF, IL) ................................................................. 690 Grădiştea Muncelului - Cioclovina (HD, AB) ......................................................... 692 Gruia - Gârla Mare (MH) ...................................................................................... 694 Hunedoara Timişană (TM, AR) ............................................................................. 695 Ianca - Plopu - Sărat (BR) .................................................................................... 696 Iazurile de pe valea Ibănesei - Başeului - Podrigăi (BT) ....................................... 697 Iazurile Miheşu de Câmpie - Tăureni (MS)............................................................ 698 Iezerul Călăraşi (CL) ............................................................................................. 700 Lacul Beibugeac (TL) ........................................................................................... 701 Lacul Bugeac (CT) ................................................................................................ 702 Lacul Dunăreni (CT) ............................................................................................. 703 Lacul Gălăţui (CL) ................................................................................................ 704 Lacul Oltina (CT) .................................................................................................. 705 Lacul Siutghiol (CT) ............................................................................................. 706 Lacul Stânca Costeşti (BT).................................................................................... 707 Lacul Strachina (IL).............................................................................................. 708 Lacurile Taşaul - Corbu (CT) ................................................................................. 709 Lacul Techirghiol (CT) .......................................................................................... 710 Lacurile de acumulare de pe Argeş (AG) .............................................................. 712 Lacurile de acumulare Buhuşi - Bacău - Bereşti (VN, BC) ..................................... 713 Lacurile Fălticeni (SV) .......................................................................................... 714 Lacurile Fundata - Amara (IL) .............................................................................. 715 Limanu - Herghelia (CT) ...................................................................................... 716 Lunca Barcăului (BH) ........................................................................................... 717 Lunca inferioară a Turului (SM) ............................................................................ 718 Lunca Mureşului Inferior (TM, AR) ....................................................................... 720 Lunca Prutului - Vlădeşti - Frumuşiţa (GL) ........................................................... 722 ROSPA0071 Lunca Siretului Inferior (BR, GL, VN) .................................................................... 723 ROSPA0072 Lunca Siretului Mijlociu (BC, NT, IS) ..................................................................... 725 ROSPA0073 Măcin - Niculiţel (TL) ........................................................................................... 727 ROSPA0074 Maglavit (DJ) ....................................................................................................... 729 ROSPA0075 Măgura Odobeşti (VN)......................................................................................... 730 ROSPA0076 Marea Neagră (CT, TL) .......................................................................................... 731 ROSPA0077 Măxineni (BR) ..................................................................................................... 733 ROSPA0078 Mlaştina Satchinez (TM) ...................................................................................... 734 ROSPA0079 Mlaştinile Murani (TM)........................................................................................ 735 ROSPA0080 Munţii Almăjului - Locvei (MH, CS) ...................................................................... 736 ROSPA0081 Munţii Apuseni - Vlădeasa (AB, BH, CJ)................................................................ 738 ROSPA0082 Munţii Bodoc - Baraolt (BV, CV, HR) ..................................................................... 740 ROSPA0083 Muntii Rarău-Giumalău (SV) ............................................................................... 742 ROSPA0084 Munţii Retezat (GJ, HD, CS) .................................................................................. 743 ROSPA0085 Munții Rodnei (BN, SV, MM) ................................................................................ 745 ROSPA0086 Munţii Semenic - Cheile Caraşului (CS) ................................................................ 747 ROSPA0087 Munţii Trascăului (AB, CJ) .................................................................................... 748 ROSPA0088 Munții Vrancei (BZ, VN, CV, BC) ............................................................................ 750 ROSPA0089 Obcina Feredeului (SV) ........................................................................................ 752 ROSPA0090 Ostrovu Lung - Gostinu (GR) ................................................................................ 753 ROSPA0091 Pădurea Babadag (TL) ......................................................................................... 754 ROSPA0092 Pădurea Bârnova (VS, IS) ..................................................................................... 756 ROSPA0093 Pădurea Bogata (BV) ........................................................................................... 757 ROSPA0094 Pădurea Hagieni (CT)........................................................................................... 758 ROSPA0095 Pădurea Macedonia (TM) .................................................................................... 760 ROSPA0096 Pădurea Micleşti (VS, IS)...................................................................................... 761 ROSPA0097 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani (BH) .................................................................. 762 ROSPA0098 Piemontul Făgăraş (AG, SB, BV) ........................................................................... 765 ROSPA0099 Podișul Hârtibaciului (SB, BV, MS) ....................................................................... 766 ROSPA0100 Stepa Casimcea (CT, TL) ....................................................................................... 768 ROSPA0101 Stepa Saraiu - Horea (CT)..................................................................................... 769 ROSPA0102 Suhaia (TR).......................................................................................................... 770 ROSPA0103 Valea Alceului (BH) .............................................................................................. 772 ROSPA0104 Bazinul Fizeşului (CJ) ........................................................................................... 773 ROSPA0105 Valea Mostiştea (CL) ............................................................................................ 775 ROSPA0106 Valea Oltului Inferior (OT, TR, VL) ......................................................................... 776 ROSPA0107 Vânători - Neamţ (NT, SV) .................................................................................... 777 ROSPA0108 Vedea - Dunăre (TR, GR) ...................................................................................... 778 sci (decLarate în 2011) ROSCI0275 ROSCI0277 ROSCI0278 ROSCI0279 ROSCI0280 ROSCI0281 ROSCI0283 ROSCI0284 ROSCI0285 ROSCI0286 ROSCI0287 ROSCI0289 ROSCI0290 ROSCI0291 ROSCI0292 ROSCI0293 ROSCI0294 ROSCI0295 ROSCI0296 ROSCI0297 ROSCI0298 ROSCI0299 ROSCI0300 ROSCI0303 ROSCI0304 ROSCI0305 ROSCI0306 ROSCI0307 ROSCI0308 ROSCI0309 ROSCI0310 ROSCI0314 ROSCI0315 ROSCI0316 ROSCI0318 ROSCI0319 20 Bârsău - Şomcuta (MM, SM) Becicherecu Mic (TM) Borduşani - Borcea (IL) Borzont (HR) Buzăul Superior (BZ, CV) Cap Aurora (CT) Cheile Doftanei (PH) Cheile Teregovei (CS) Codrii seculari de la Strâmbu - Băiuţ (MM) Colinele Elanului (VS) Comloşu Mare (TM) Coridorul Drocea - Codru Moma (AR) Coridorul Ialomiţei (IL, IF, PH) Coridorul Munţii Bihorului - Codru Moma (AR, BH) Coridorul Rusca Montană - Ţarcu - Retezat (HD, CS) Costinesti - 23 August (CT) Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu (AR) Dealurile Clujului Est (CJ) Dealurile Drăgăşaniului (OT, VL) Dealurile Târnavei Mici - Bicheş (MS, HR) Defileul Crişului Alb (HD, AR) Dunărea la Gârla Mare - Maglavit (DJ, MH) Fânațele Pietroasa - Podeni (CJ) Hârtibaciu Sud - Est (BV) Hârtibaciu Sud - Vest (SB) Ianca - Plopu - Sărat - Comăneasca (BR) Jiana (MH) Lacul Sărat - Brăila (BR) Lacul şi Pădurea Cernica (CL, IF) Lacurile din jurul Măscurei (VS, BC) Lacurile Fălticeni (SV) Lozna (SJ) Lunca Chineja (GL) Lunca Râului Doamnei (AG) Măgura Târgu Ocna (BC) Mlaştina de la Feteşti (CL, IL) ROSCI0320 ROSCI0321 ROSCI0322 ROSCI0323 ROSCI0324 ROSCI0325 ROSCI0326 ROSCI0327 ROSCI0328 ROSCI0329 ROSCI0330 ROSCI0331 ROSCI0333 ROSCI0334 ROSCI0335 ROSCI0336 ROSCI0337 ROSCI0338 ROSCI0339 ROSCI0341 ROSCI0342 ROSCI0343 ROSCI0344 ROSCI0345 ROSCI0346 ROSCI0347 ROSCI0348 ROSCI0349 ROSCI0350 ROSCI0352 ROSCI0353 ROSCI0354 ROSCI0355 ROSCI0356 ROSCI0357 ROSCI0358 Mociar (MS) Moldova Superioară (SV) Muntele Şes (BH, CJ, SJ) Munții Ciucului (HR, BC, NT) Munţii Bihor (HD, AR, AB, BH) Munţii Metaliferi (HD) Muscelele Argeşului (AG) Nemira - Lapoş (CV, HR, BC) Obcinele Bucovinei (SV) Oltul Superior (BV, CV) Oseşti - Bârzeşti (VS) Pajiştile Balda - Frata - Miheşu de Câmpie (MS, CJ) Pajiştile Sărmăşel - Milaş - Urmeniş (MS, BN, CJ) Pădurea Buciumeni - Homocea (GL, VN) Pădurea Dobrina - Huşi (VS) Pădurea Dumbrava (TM) Pădurea Neudorfului (TM, AR) Pădurea Paniova (TM) Pădurea Povernii - Valea Cerniţa (HD, AB) Pădurea şi Lacul Stolnici (AG, OT) Pădurea Târgu Mureş (MS) Pădurile din Silvostepa Mostiştei (CL) Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti (DB) Pajiştea Cenad (TM) Pajiştea Ciacova (TM) Pajiştea Fegernic (BH) Pajiştea Jebel (TM) Pajiştea Pesac (TM) Lunca Teuzului (AR, BH) Perşani (BV) Peştera - Deleni (CT) Platforma Cotmeana (OT, AG, VL) Podişul Lipovei - Poiana Ruscă (CS, HD, TM, AR) Poienile de la Şard (CJ) Porumbeni (HR, MS) Pricop - Huta - Certeze (SM, MM) Prigoria - Bengeşti (GJ) Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu (GL, VS) Râul Caraş (CS) Râul Gilort (GJ) Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti (NT, IS, SV) Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman (NT, IS) Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi (NT, SV) Râul Motru (MH, GJ) Râul Mureş între Moreşti şi Ogra (MS) Râul Mureş între Deda şi Reghin (MS) Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş (MS) Râul Mureş între Lipova şi Păuliş (AR) Râul Mureş între Brănişca şi Ilia (HD) Râul Negru (CV) Râul Nera între Bozovici şi Moceriş (CS) Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele (TR, OT) Râul Putna (VN) Râul Siret între Paşcani şi Roman (NT, IS) Râul Suceava (SV) Râul Suceava Liteni (SV) Râul Târgului - Argeşel - Râuşor (AG, BV) Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ (AB, SB) ROSCI0383 Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători (MS, HR) ROSCI0384 Râul Târnava Mică (MS) ROSCI0385 Râul Timiș între Rusca şi Prisaca (CS) ROSCI0386 Râul Vedea (TR, OT, AG) ROSCI0387 Salonta (BH) ROSCI0388 Sărăturile de la Foeni - Grăniceri (TM) ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiţei - Mihai Bravu (IL, BR) ROSCI0390 Sărăturile Diniaş (TM) ROSCI0391 Siretul Mijlociu - Bucecea (SV, BT) ROSCI0392 Slatina (SV) ROSCI0393 Someşul Mare (BN) ROSCI0394 Someşul Mic (CJ) ROSCI0395 Soveja (VN, BC) ROSCI0398 Straja - Cumpăna (CT) ROSCI0399 Suharau - Darabani (BT) ROSCI0400 Şieu - Budac (BN) ROSCI0401 Turnu - Variaşu (AR) ROSCI0402 Valea din Sânandrei (TM) ROSCI0403 Vânju Mare (MH) ROSCI0406 Zarandul de Est (HD, AR) ROSCI0407 Zarandul de Vest (AR) ROSCI0408 Zau de Câmpie (MS) LISTa SITuRILoR NaTuRa 2000 ROSCI0359 ROSCI0360 ROSCI0361 ROSCI0362 ROSCI0363 ROSCI0364 ROSCI0365 ROSCI0366 ROSCI0367 ROSCI0368 ROSCI0369 ROSCI0370 ROSCI0373 ROSCI0374 ROSCI0375 ROSCI0376 ROSCI0377 ROSCI0378 ROSCI0379 ROSCI0380 ROSCI0381 ROSCI0382 sPa (decLarate în 2011) ROSPA0109 ROSPA0110 ROSPA0111 ROSPA0112 ROSPA0113 ROSPA0114 ROSPA0115 ROSPA0116 ROSPA0117 ROSPA0118 ROSPA0119 ROSPA0120 ROSPA0121 ROSPA0122 ROSPA0123 ROSPA0124 ROSPA0125 ROSPA0126 ROSPA0127 ROSPA0128 Acumulările Belceşti (IS) Acumulările Rogojești - Bucecea (SV, BT) Berteştii de Sus - Gura Ialomiţei (IL, BR) Câmpia Gherghiţei (IL, PH, BZ) Cânepişti (CJ) Cursul mijlociu al Someşului (SJ, MM) Defileul Crişului Repede - Valea Iadului (BH, CJ) Dorohoi - Şaua Bucecei (IS, SV, BT,) Drocea - Zarand (AR) Grindu - Valea Măcrişului (IL) Horga - Zorleni (VS) Kogălniceanu - Gura Ialomiţei (IL) Lacul Brateş (TL, GL) Lacul şi Pădurea Cernica (CL, IF) Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede (BH) Lacurile de pe Valea Ilfovului (DB) Lacurile Vaduri şi Pângăraţi (NT) Livezile - Dolaţ (TM) Lunca Bârzavei (TM) Lunca Timişului (TM) ROSPA0129 Masivul Ceahlău (NT, HR) ROSPA0130 Maţa - Cârja - Rădeanu (GL, VS) ROSPA0131 Munții Maramureşului (MM, SV) ROSPA0132 Munții Metaliferi (HD, AB) ROSPA0133 Munţii Călimani (MS, HR, BN, SV) ROSPA0134 Munții Gutâi (MM) ROSPA0135 Nisipurile de la Dăbuleni (OT, DJ) ROSPA0136 Olteniţa - Ulmeni (CL) ROSPA0137 Pădurea Radomir (OT, DJ) ROSPA0138 Piatra Şoimului - Scorţeni - Gârleni (BC, NT) ROSPA0139 Piemontul Munților Metaliferi - Vinţu (HD, AB) ROSPA0140 Scroviştea (DB, IF, PH) ROSPA0141 Subcarpaţii Vrancei (BZ, VN) ROSPA0142 Teremia Mare - Tomnatic (TM) ROSPA0143 Tisa Superioară (MM) ROSPA0144 Uivar - Diniaş (TM) ROSPA0145 Valea Călmăţuiului (BR, BZ) ROSPA0146 Valea Câlniştei (GR, TR) ROSPA0148 Vităneşti - Răsmireşti (TR) ROSPA0149 Depresiunea Bozovici (CS) oBservații: Lista habitatelor naturale și cea a speciilor de importanță comunitară pentru a căror conservare este necesară desemnarea SCI-urilor și SAC-urilor au fost stabilite pe baza Anexelor I și II din Directiva Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, a Anexelor nr. 2 și 3 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, și a anexelor Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 2387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Lista speciilor de păsări de interes comunitar pentru a căror conservare este necesară desemnarea SPA-urilor a fost stabilită pe baza Anexelor I și II din Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice, a Anexei nr. 3 din OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, și a anexelor din HG nr. 971/2011 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. În listele de mai sus există un număr de coduri pentru care nu sunt alocate situri. Aceasta este urmare a faptului că o parte din siturile declarate în 2007 au fost în 2011 incluse în alte situri mai mari, cum este cazul ROSCI0078 Fânațele Clujului - Copârșaie ce a fost inclus în ROSCI0295 Dealurile Clujului Est. Siturile declarate în 2011, atât SCI cât și SPA, nu fac obiectul prezentării în această lucrare. În cazul în care modificările aduse în 2011 au vizat extinderea și/sau diferențe în ceea ce privește obiectivele de conservare ale siturilor din 2007, datele prezentate în lucrare sunt cele actualizate la nivelul anului 2011. 21 HaBITaTE CaTaLoGuL HaBITaTELoR NaTuRa 2000 DIN RoMâNIa 22 1110 • BaNCuRI DE NISIP aCoPERITE ÎN PERMaNEnţă cu un sTRAT mIc dE Apă mARInă SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării, Delta Dunării-zona marină, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. HaBITaTE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat edificat de pajişti de ierburi submarine, pe substrat de nisipuri şi mâluri nisipoase fine aflate chiar sub limita liniei valurilor. Apare sporadic de-a lungul ţărmului Mării Negre, principalele specii fiind „ierburile” marine zostera şi zannichelia. La noi aceste habitate sunt în pericol de dispariţie din cauza amenajării plajelor. 1140 • supRAfEţE dE mâl şI nIsIp nEAcopERITE dE ApA măRII lA REflux cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat lipsit de vegetaţie, expus aerului în momentul refluxului, când de sub apa mării apar cordoane late de zeci, uneori sute de metri acoperite de adevărate tapiserii de nevertebrate. În bazinul Mării Negre, amplitudinea flux-reflux nu este mai mare de 30 cm, fiind total mascată de valurile obişnuite. Pe coastele româneşti se disting următoarele forme: nisipuri supralitorale, cu sau fără depozite detritice şi cu uscare rapidă, ce ocupă partea plajei care nu este udată de valuri decât în timpul furtunilor şi depozite detritice supralitorale cu uscare lentă, ce nu sunt udate de valuri decât în timpul furtunilor. În spaţiile libere dintre bolovani se acumulează resturi detritice, dar datorită umidităţii ridicate detritusul se usucă greu. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Costinesti-23 August, Delta Dunării-zona marină, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. 23 HABITATE 1150* • lAgunE cosTIERE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este edificat de bazine costiere cu ape cu salinitate variabilă ce au o legătură redusă cu marea, de care sunt separate prin grinduri de nisip. Complexul lagunar Razelm – Sinoe şi laguna Zăton se înscriu în această categorie, cu regim lagunar încă bine păstrat fiind considerată doar laguna Sinoe. Vegetaţia caracteristică acestor habitate (dar nu întotdeauna prezentă) este cea de iarbă de lagună (Ruppia). SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării. 1160 • mElElE (BRAţE mARInE îngusTE puţIn AdâncI) şI golfuRI cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul are o extindere mică pe litoralul românesc, fiind prezent doar în zona marină a Deltei Dunării sub forma aşa-numitelor „băi” (baia Musura şi baia Sacalin). Vegetaţia poate fi uneori luxuriantă, reprezentată de specii de iarba broaştei, iarbă de lagună (Ruppia) şi iarbă spinoasă de mare sau naiadă. Toate constituie adevărate „pajişti” marine ce adăpostesc un mare număr de specii de nevertebrate. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării-zona marină. 24 1170 • REcIfI HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat legat de ridicături bine delimitate ale fundului mării, de obicei dure (dar care pot fi şi cordoane de nisip sau acumulări de moluşte), care se află la mai puţin de 11 m (6 fathomi) adâncime. Înţelesul general al termenului a fost deturnat în ultimele decenii, mulţi oameni asimilând termenul de recif, nautic la origine, cu varianta tropicală construită exclusiv de către corali (recifele de corali). Recifele biogene ce au fost identificate în lungul litoralului românesc sunt de două tipuri, cele construite de viermele polichet tubicol Ficopomatus ale cărui tuburi calcaroase cresc aglomerate şi cimentate între ele în apele liniştite şi adăpostite din mici golfuri şi cele constituite din bancuri de midii, ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul timpului, formând un suport dur supraînălţat faţă de sedimentele înconjurătoare pe care trăiesc coloniile de midii vii. Este deosebit de important să menţionăm rolul ecologic al aglomerărilor de midii în autoepurarea apei marine. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Cap Aurora, Costinesti-23 August, Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. 1180 • sTRucTuRI suBmARInE cREATE dE scuRgERI dE gAzE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este edificat de emisiile de gaze, în primul rând metan, din dreptul coastelor marine. Aceste depozite de gaze sunt răspândite în lungul tuturor ţărmurilor de pe glob şi este generat de descompunerea sub sedimente a substanţei organice acumulate în timp îndelungat pe seama biomasei enorme a ecosistemelor litorale. În dreptul ţărmului românesc al Mării Negre există două astfel de structuri. Aşa numitele recife cu emisii de bule de gaz sunt construite din minerale precipitate chimic în momentul ieşirii gazului în apa mării. Acestea pot avea forme dintre cele mai diverse, de la cele simple de con la cele de horn şi chiar de copaci. În aceste structuri îşi găsesc adăpost foarte multe specii de nevertebrate marine şi de peşti. Una dintre speciile legate în mod deosebit de aceste structuri este scoica Kellia, alături de numeroase moluşte, viermi tubiferi, stele de mare etc. Structurile depresionare cu bule de gaz sunt excavaţii create de emisiile de gaz, adânci de câteva zeci de metri şi late de câteva sute. Astfel de structuri consituie adpost pentru un număr mare de specii de nevertebrate. Biodiversitatea acestora este însă net mai scăzută decât cea a primelor structuri. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe. Fotografia reprezintă plaja de la Sfântul Gheorghe. Fiind vorba despre structuri submarine nu sunt disponibile fotografii ale habitatului. 25 1210 • VEgETAţIE AnuAlă dE-A lungul lInIEI ţăRmuluI habitatului sunt pirul-papură basarabean (specie endemică), iarba grasă (salicornia sp.) târâtoare, loboda săgeată, lăptuca albastră tătărască, macul cornut galben etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării. HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul include plante efemere care trăiesc doar un an sau doi şi cresc pe ţărm, conturându-l pe linia unde pot fi atinse de valurile ceva mai mari, pe detritus de nisip marin şi sfărâmături de cochilii. Unele specii sunt foarte strict adaptate acestui tip de habitat, cele mai frecvente fiind argusia siberiană şi varza cakile maritimă. Alte specii proprii 1310 • comunITăţI cu Salicornia şI AlTE spEcII AnuAlE cARE colonIzEAză TEREnuRIlE umEdE şI nIsIpoAsE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat compus din specii de plante anuale, multe suculente, ce ocupă arealele umede (sau periodic umede) din sărături, în zone cu concentrație maximă a sărurilor (aşa numitele chelituri). Toate speciile care supravieţuiesc în acest mediu extrem din punct de vedere geochimic au o adaptare specială. La plantele obişnuite sucul celular din celulele rădăcinii are o concentraţie de săruri mai mare decât apa din sol. Prin ceea ce se cheamă presiune osmotică apa trece din pământ în rădăcinile plantei. Acesta e motivul pentru care plantele nu pot creşte în sărături, nu pentru că sarea ar fi toxică, ci pentru că apa din solul sărăturii are o concentraţie mult mai mare decât a sucului celular iar solul ar absorbi apa din plantă, nu invers, prin osmoză. Puţinele specii de plante strict adaptate acestui habitat au o serie de substanţe organice speciale (betaina, prolina) în sucul celular, ce creză o presiune osmotică foarte mare în mod artificial, dând posibilitatea plantei să extragă apa din solul puternic sărăturat. Solurile de acest tip poartă denumirea de solonceacuri iar cele mai răspândite comunităţi vegetale de solonceac sunt pajiştile de iarbă grasă de sărătură (salicornia sp.) şi sueda maritimă. Acolo unde solul este mai uscat se instalează pajiştile rare de iarbă crypsis sau heleochloa. Mai rare sunt comunităţile de lobodă kochia, orz de mare, trestioară panonică, iarbă de leşie, spergulă de sărătură cu uiarbă de sare (puccinellia sp.). Alte specii caracteristice acestor sărături sunt margareta albastră de sărătură, pelinul de sărătură, pipiricul lui Gerard, păpădia basarabeană, loboda de camfor, pirul lung, loboda albastră, loboda litorală, ghizdeiul de sărătură, sulfina de sărătură etc. 26 SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Delta Dunării, Ianca-Plopu-Sărat-Comăneasca, Lacul Sărat-Brăila, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mihai Bravu, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Sărăturile Ocna Veche. 1410 • pAjIşTI săRăTuRATE dE TIp mEdITERAnEAn (Juncetalia maritimi) HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt mlaştini sărăturate ce alcătuiesc un tip de habitat special, prezent mai ales în arealul litoralului Mării Negre (pe areale foarte restrânse rămase după perioada industrializării) şi în Delta Dunării. Apele sărate provin mai ales din apele marine infiltrate sau rămase captive în limane şi lagune de mici dimensiuni. Cele mai răspândite comunităţi sunt cele de pipirig litoral şi pipirig marin cu pelin de sărătură. Mai rare sunt mlaştinile cu pipirigel negricios şi dumbeţ de baltă. Toate celelalte specii prezente sunt în general proprii acestui tip de habitat, precum iarba aeluropus, pirul lung, iarba de sare, iarba grasă (Salicornia sp.), sueda, mărţişorul violet, păpădia basarabeană, margareta albastră de sărătură, iarba săgeată (triglochin), loboda albastră. Dintre speciile rare care cresc în aceste mlaştini sărate se remarcă cele de Samolus şi brânduşa de primăvară merendera. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării. 1530* • mlAşTInI şI sTEpE săRăTuRATE pAnonIcE (şI VEsT-ponTIcE) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este foarte cuprinzător, cu numeroase tipuri de comunităţi vegetale de sărătură continentală din Bazinul Panonic (Câmpia de Vest) şi Transilvania. Solurile sărăturate pe care se dezvoltă sunt de tipul soloneţurilor şi solonceacurilor, apărute din cauza climatului mai secetos în microdepresiuni şi lunci din Panonia, respectiv deasupra masivelor de sare din Transilvania, unde climatul mai umed nu ar fi permis altfel apariţia sărăturilor cu geneză climatică. Din păcate, majoritatea suprafeţelor ocupate de acest tip de habitat au fost degradate puternic prin suprapăşunat (fapt de înţeles având în vedere că pe lângă furaj de calitate se oferă oilor şi bovinelor direct şi sarea atât de necesară). Numeroasele comunităţi vegetale de sărături continentale din Câmpia Română (mai ales stepa Bărăganului), Moldova de sud, Delta Dunării şi chiar stepele şi mlaştinile sărăturate cu specii de pipirig şi ierburi scunde din arealul litoralului Mării Negre, foarte diverse, au fost incluse tot aici, fiind prin natura lor foarte diversificate faţă de sărăturile panonice. Cel mai comun tip de pajişte stepică de sărătură panonică este cel de păiuş de sărătură şi coada şoricelului colinară, larg răspândit în Câmpia de Vest, Transilvania şi toate regiunile din sud-estul ţării, menţionate mai sus. Multe din aceste pajişti sunt puternic ruderalizate din cauza suprapăşunatului. Pe locurile mai apătoase, alternând cu acestea şi având aceeaşi răspândire largă, sunt pajiştile umede edificate de pipirigul lui Gerard şi cele de mărţişor violet de sărătură, pelin de sărătură, iarbă de sare (Puccinellia sp.) şi pătlagină galbenă maritimă. Pe soluri mai puţin sărăturate cu un regim optim al umidităţii se instalează pajişti de trifoi fragifer, piciorul cocoşului sardinian şi gramineul dintele câinelui. Pajiştile cu orz geniculat sunt mai rare, răspândite în toate arealele amintite mai sus, mai puţin Transilvania. Pajiştile cu mărar medicinal, pelin de sărătură, firuţă de sărătură şi margaretă albastră cu frunze grase sunt rare şi în continuă restrângere, deşi prima specie edificatoare este descrisă în multe lucrări ca fiind frecventă în flora ţării. Pajiştile cu iarbă de Montpellier şi cele cu rogoz de grind sunt rare şi întâlnite doar în Deltă şi pe litoral. Un aspect estetic deosebit au la sfârşitul lunii aprilie pajiştile umede sărăturate de stânjenel de sărătură, prezente doar în silvostepă, în luncile salinizate ale Ialomiţei şi Jijiei. Comunităţile de anghinare de sărătură (leuzea) şi varză pipărată lată sunt de asemenea extrem de rare, prezente în locuri umede sărăturate din lunca comună a Buzăului şi Călmăţuiului şi în lunci din silvostepa Moldovei. Numai în Bărăgan şi silvostepa Moldovei sunt prezente în locuri umede comunităţile de varză pipărată cu frunze groase şi cele cu lobodă râioasă. Crovurile (microdepresiuni în câmpiile de loess) sărăturate cu umiditate alternantă ale Bărăganului se disting prin comunităţile de pir lung. Pajiştile cu pătlagină cu flori subţiri şi iarba pholiurus se află pe un areal larg în sudul ţării, dar numai pe suprafeţe foarte mici. În lunca Buzăului sunt caracteristice pajiştile de trestioară Beckmann şi agrostis (bucăţel) de Pisidia. Numai în Subcarpaţii Buzăului, în perimetrul vulcanilor noroioşi din Depresiunea Pâclele, se află în România tufărişurile de nămoluri sărăturate cu gărdurariţa lui Schober (Nitraria sp.), o specie cu un areal foarte mare (spre est până în Australia) dar având populaţii foarte mici şi izolate geografic. În Câmpia Siretului inferior şi lunca Jijiei sunt localizate sărăturile cu lobodă de camfor şi lobodă kochia. Pe grindurile umede sărăturate din Deltă se pot găsi pajişti cu mărţişor Meyer şi gramineul aeluropus. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Becicherecu Mic, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Jiului, Dealurile Clujului Est, Delta Dunării, Ianca-Plopu-Sărat-Comăneasca, La Sărătura, Lacul Sărat-Brăila, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Buzăului, Mlaştina Satchinez, Munţii Măcinului, Nădab-Socodor-Vărşad, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Salonta, Sărăturile de la Foeni-Grăniceri, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mihai Bravu, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Diniaş, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Sărăturile Ocna Veche, Suatu-Cojocna-Crairât, Turnu-Variaşu, Valea Călmăţuiului, Valea lui David, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici. 27 HABITATE 2110 • dunE moBIlE EmBRIonARE (în foRmARE) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este format din dune de nisip de la malul mării, cu nisip mişcător modelat mereu de vânt. Plantele care apar în acest tip de habitat trebuie să aibă adaptări speciale în sensul de a rezista cu bine acoperirii temporare cu mase de nisip şi de a creşte rapid pentru a reajunge la suprafaţă în cazul în care dunele le acoperă. Comunităţile vegetale din cadrul habitatului cu caractere atât de aparte conţin puţine specii de plante, dar toate sunt foarte legate de acesta. Cel mai bun exemplu sunt pajiştile rare de pir albastru de nisip şi de pir-papură, ambele specii foarte înalte de graminee cu creştere rapidă şi numeroşi stoloni lungi. Acestea sunt destul de frecvente în tot lungul litoralului românesc, adaptându-se destul de bine şi nisipului plajelor amenajate, ca şi comunităţile de pesmă de nisip, castravete de mare, scai vânăt marin, varză marină şi varză de nisip, cu care face frecvent mozaicuri. O prezenţă mai nouă în continuă extindere în cadrul acestora, o specie rară cândva, este ipcărigea de nisip perfoliată. De asemenea captalanul de nisip, cândva socotită o specie foarte rară în România, este în continuă expansiune în Delta Dunării pe dunele în formare. Mai rare sunt comunităţile de obsigă de acoperiş şi secară sălbatică, de pelin de nisip şi de apera maritimă, ca şi cele de sulfină albă, capul şarpelui italic şi pătlagină de nisip. Specia cea mai importantă a habitatului este ciucuşoara de nisip a lui Borza, endemică pentru dunele de nisip din vestul Mării Negre, rămasă la noi numai în arealul rezervaţiei de la Agigea, mult restrânsă odată cu construirea ecluzei terminale de est a Canalului Dunăre-Marea Neagră în anii ´80 ai secolului trecut. Foarte rare sunt şi pătlagina cu frunze crestate, pesma pontică (specie endemică locală), opaiţa pontică, petunia cu flori mici (specie adventivă) etc. 2130* • dunE dE coAsTă mARInă fIxATE cu VEgETAţIE HERBAcEE pEREnă („dunE gRI”) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt dune de nisip de pe litoralul Mării Negre fixate de un covor vegetal relativ compact, care împiedică mobilizarea nisipului de către vânturi. Acest habitat a devenit extrem de rar în România odată cu amenajarea plajelor, singurul areal de pe ţărmul mării unde poate fi regăsit, pe o suprafaţă relativ mică, fiind rezervaţia de dune de la Agigea, mult redusă în urma construirii în anii 80 ai secolului trecut a ecluzei terminale estice a Canalului DunăreMarea Neagră. Un alt areal unde se consideră a fi prezent acest tip de habitat este Grindul Letea din Delta Dunării, care însă nu are un caracter marin. Dintre tipurile de pajişti din cadrul dunelor de nisip fixate cele mai importante sunt cele de rogoz de Colchida, sipică argintie şi cârcel (Ephedra – un gimnosperm primitiv rar), pajiştile de koeleria albastră şi colilie de Nipru, sau cele de pătlagină de nisip. Întâlnim aici unele specii foarte rare cum sunt astragalusul vargă, opaiţa pontică, volbura de nisip persană, cărcelul, pesma pontică, garofiţa de nisip pontică, sirenia argintie. Tot aici se regăsesc unele specii din habitatele de stepă ponto-sarmatică din jur (62C0*) precum laptele câinelui lui Seguier, mărarul de câmp, pirul crestat etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării, Dunele marine de la Agigea. 28 SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat destul de răspândit în Delta Dunării, în areale de depresiuni interdunale mai umede, unde se găsesc mici desişuri naturale de cătină albă cu trestioară comună (epigee). Habitatul se aseamănă datorită speciei dominante şi substratului de nisip aluvionar cu desişurile de cătină albă şi salcie argintie din Subcarpaţi (habitatul 3240). Compoziţia floristică simplă şi destul de diferită (aici apar multe din elementele specifice habitatelor 2110 şi 2130*) ca şi condiţiile de mediu particulare fac din cătinişele albe deltaice un habitat aparte. HABITATE 2160 • dunE cu HyppopHaë rHamnoideS SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Ciuperceni-Desa, Delta Dunării. 2190 • dEpREsIunI InTRAdunAlE umEdE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un tip de habitat complex pe ţărmurile Atlanticului, Mării Baltice, Mării Nordului şi Mediteranei, unde constă dintr-un mozaic foarte divers de comunităţi vegetale. Pe ţărmul românesc al Mării Negre apare cu totul fragmentar şi are o structură cu mult mai simplă, fiind întâlnit numai în Delta Dunării. Cei mai mulţi specialişti consideră că se regăseşte şi pe dune din interiorul uscatului. La noi în ţară, cel mai comun tip de vegetaţie adiacent acestui habitat sunt desişurile de salcie târâtoare (sau cu frunze de rosmarin) cu trestioară mare, pipirig holoschoenus şi terenurile umede de pipirig negricios cu orhidee de apă şi pătlagină cornută. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Câmpia Careiului, Ciuperceni-Desa, Delta Dunării. 29 HABITATE 2340* • dunE conTInEnTAlE pAnonIcE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de dune de nisip din Bazinul Panonic, întâlnit la noi numai în Câmpia Careilor şi cu totul izolat şi local în Ostrovul Moldova Veche, spre ieşirea Dunării din Panonia. Speciile dominante sunt iarba de argint (Corineforus sp.) şi păiuşul de nisip panonic, alături de koeleria albastră, onosma de nisip, ciucuşoara lui Gmelin, rogozul târâtor de nisip, garofiţa de nisip panonică, spergula. O plantă endemică specifică dunelor de nisip panonice apare şi în Câmpia Careilor, dediţelul vişiniu de nisip, iar în ostrovul Moldova Veche s-a semnalat brânduşa de toamnă de nisip, o specie foarte rară. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Câmpia Careiului. 3130 • ApE sTăTăToARE olIgoTRofE până lA mEzoTRofE cu VEgETAţIE dIn littorelletea uniflorae şI/sAu iSoëto-nanoJuncetea cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul constă în vegetaţie scundă dominată de rogozuri de talie joasă de la marginea lacurilor, bălţilor sau de pe malurile râurilor cu scurgere lentă, adesea pe zone care se usucă temporar la suprafaţă în timpul verii. Se dezvoltă pe sedimente fine de tipul mâlurilor sau nisipurilor, sărace în nutrienţi. Dintre speciile dominate de rogozuri sunt frecvente cele din genul Ciperus (sau papirusul) galben şi ciperus brun, alături de pipirigul broaştei râioase, pipirigul bulbos, pipirigelul acicular, buzduganul bălţii pitic, scirpusul setaceu, părpianul (gnafaliul) de baltă, limosella, piciorul cocoşului cu flori laterale, ţintaura pitică, pe alocuri aparând şi o specie deosebit de rară, caldesia. Trebuie menţionat că acest habitat de margini de ape are un rol deosebit în reglarea eroziunii malurilor prin atenuarea curenţilor de apă la viituri, reglarea regimului sedimentării şi a vitezei apei, oferind adăpost şi locuri de hrănire pentru multe specii de peşti, păsări şi nevertebrate şi îndeplinind o funcţie de interfaţă foarte importantă între habitatele de uscat şi cele de apă dulce. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Lunca Buzăului, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Porţile de Fier, Sighişoara-Târnava Mare. 30 3140 • ApE puTERnIc olIgo-mEzoTRofE cu VEgETAţIE BEnTonIcă dE spEcII dE cHara HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul acvatic este alcătuit din lacuri şi bălţi cu apă limpede datorită reacţiei chimice neutre sau slab acide a apei şi a sărăciei relative în nutrienţi. Fundul apei este acoperit de un covor dens de alge verzi şi roşii din genurile Chara, Nitella Lychnothamnos, care fac ca aceste ape să aibă o aprovizionare bună şi echilibrată cu oxigen. La suprafaţa apei se dezvoltă covoare de plante mici plutitoare cum ar fi lintiţa (mică, trisulcă), salvinia, azolla. În arealele mai puţin adânci se fixează frecvent pipirigelul de baltă, pipirigul mare (Schoenoplectus sp.), pătlagina bălţii, crinul bălţii, trestia. Este de remarcat că acest habitat tipic de ape curate şi bun indicator al unei stări excepţionale de curăţenie naturală a apei este foarte important pentru numeroase specii de peşti şi amfibieni dar şi pentru multe specii de păsări, ca loc de hrănire şi reproducere. Din păcate, din motive evidente legate de poluarea şi eutrofizarea habitatelor acvatice, ocupă suprafeţe tot mai mici. Arealul său natural la noi în ţară cuprinde în primul rând lunca şi Delta Dunării. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Porţile de Fier. 3150 • lAcuRI EuTRofE nATuRAlE cu VEgETAţIE dE TIp magnopotamion sAu HydrocHarition cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat acvatic care constă în lacuri şi bălţi puternic eutrofizate (suprasaturate în nutrienţi) cu reacţie chimică uşor alcalină a apei, cu o descompunere activă a resturilor organice, apă tulbure şi adesea cu un miros neplăcut. Este foarte larg răspândit în lunca şi Delta Dunării dar şi în toate arealele de câmpie şi colinare. Există mai multe variante ale acestui habitat, în funcţie de vegetaţia care se instalează. Astfel sunt comunităţile plutitoare de lintiţă (mică, trisulcă, wolffia) care alcătuiesc covoare de culoare verde deschis, adesea continue, la suprafaţa bălţilor, comunităţile de feriguţe plutitoare (Salvinia sp., Marsilea sp., Azolla sp.), bălţile cu Riccia. Adesea, aceste asociaţii de plante plutitoare se găsesc mozaicat în aceleaşi areale. Tot în acest habitat sunt incluse şi asociaţii de plante fixate de mâlul de pe fundul apei, cu foarfeca bălţii, iarba broaştei, otrăţelul de baltă (plantă carnivoră), săgeata apei etc., în care adesea se află şi populaţii de nuferi albi şi galbeni. Habitatele de lacuri şi bălţi natural eutrofe aveau o funcţie excepţional de importantă în reglarea inundaţiilor râurilor mari de câmpie şi ale Dunării, în urma îndiguirilor suprafeţele ocupate de acestea reducându-se foarte mult. Consecinţa este şi reducerea drastică a populaţiilor multor păsări de baltă care găseau aici unele dintre cele mai importante locuri de hrănire. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Canaralele Dunării, Câmpia Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fânaţele Bârca, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Mestecănişul de la Reci, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Porţile de Fier, Râul Prut, Râul Tur, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Scroviştea, Sighişoara-Târnava Mare, Turbăria de la Dersca, Valea Izei şi Dealul Solovan. 31 HABITATE 3160 • lAcuRI dIsTRofIcE nATuRAlE şI IAzuRI cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul cuprinde ape stătătoare limpezi din luncile râurilor mari de la câmpie şi din arealul colinar de joasă altitudine, cu vegetaţie abundentă cu rădăcinile înfipte în substrat, de cele mai multe ori cu specii de plante cu frunze şi flori ce plutesc pe suprafaţa apei. Există mai multe tipuri de asociaţii vegetale incluse în cadrul acestui habitat, respectiv „pajiştile” acvatice cu nufăr galben şi miriofilum, cele de nufăr alb, nufăr candid, nufăraş galben (Nimfoides sp.), multe specii de iarba râului (Potamogeton sp.), cornaci, buzdugan mic de baltă etc. Datorită prezenţei speciilor de talie mică plutitoare printre plantele fixate de substrat proprii acestui habitat, de multe ori acesta apare mozaicat cu habitatul 3130. Valoarea conservativă a habitatului 3160 este mare, cu un aspect estetic deosebit (mai ales în cazul în care există populaţii mari de nuferi albi şi galbeni), valoarea lui ecologică fiind de asemenea semnificativă ca loc de adăpost, hrănire şi reproducere pentru foarte multe specii de peşti, păsări şi nevertebrate, dar şi ca factor de atenuare a inundaţiilor râurilor adiacente. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Borduşani-Borcea, Cefa, Comana, Delta Dunării, Lacurile Fărăgău-Glodeni, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Râul Prut, Râul Tur, Scroviştea. 31A0 * • ApE TERmAlE dIn TRAnsIlVAnIA AcopERITE dE loTus (dREţE) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat cu caracter endemic local, extrem de restrâns (Băile Felix - Pârâul Peţea, în apropiere de municipiul Oradea) şi relict (are specii tropicale în componenţă şi este total dependent de izvoarele termale din arealul respectiv). Este singurul punct din Europa în care apare în mod natural specia de nufăr tropical (termal) numită local dreţe. Există şi două specii de apă caldă strict endemice în lacurile termale, peştele roşioara lui Racoviţă şi melcul melanopsis. Alături de nufărul termal se întâlnesc multe alte specii acvatice mai larg răspândite precum crinul bălţii, trestia, buzduganul de apă drept, pătlagina de apă etc. Din păcate, în decursul anilor s-au aclimatizat aici unele specii tropicale de apă 32 care fac o concurenţă puternică şi ameninţă existenţa nufărului tropical, cum sunt lotusul, miriofilumum brazilian, zambila de apă. Este tipul de habitat cu cel mai restrâns areal din România şi din Europa, necesitând măsuri cu totul speciale de protecţie. În ultimii ani acesta a fost cu totul neglijat, apa termală fiind folosită în exces de către complexele hoteliere, motiv pentru care ochiurile de apă caldă s-au drenat, iar dreţele şi întreg ecosistemul s-au degradat şi restrâns foarte mult, fiind chiar ameninţate cu extincţia. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Lacul Peţea. 3220 • VEgETAţIE HERBAcEE dE pE mAluRIlE RâuRIloR AlpInE HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul cuprinde vegetaţia iubitoare de umiditate din lungul pâraielor din munţii înalţi (etajele alpin şi subalpin, la peste 1800 m altitudine). Substratul este umed dar pietros, format din pietrişurile şi grohotişurile din patul albiei acestor torenţi alpini. Sezonul de vegetaţie este foarte scurt (cam două luni pe an) din cauza dezgheţului foarte târziu. Dintre plantele caracterisitce se pot menţiona arginţica, ipcărigea târâtoare, măcrişul alpin, saxifraga galbenă, saxifraga pitică, trifoiul alpin palid, trestioara alpină, pufuliţa alpină, iarba vântului mare, vânturătoarea alpină, clopoţelul cu frunze de cohlearia etc. Habitatul apare în toate masivele muntoase înalte din Carpaţii Meridionali şi Orientali. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciucaş, Cozia, Creasta Nemirei, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Igniş, Muntele Mare, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Parâng, Pădurea Verdele, Piatra Craiului, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Soveja, Târnovu Mare-Latoriţa, Valea Cepelor. 3230 • VEgETAţIE lEmnoAsă cu myricaria germanica dE-A lungul RâuRIloR monTAnE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este edificat de tufărişuri de cătină mică ce invadează gradual depozitele de prundişuri din albia majoră a râurilor de munte. Este aşadar un tip de vegetaţie arbustivă pionieră ce fixează pietrişul aluvial şi contribuie decisiv la diminuarea inundaţiilor şi la reglarea debitului de aluviuni şi a ratei eroziunii în patul albiei. Din păcate, suprafeţele ocupate de cătina mică au ajuns să fie foarte restrânse. Alături de specia dominantă participă în aceste comunităţi pioniere şi salcia purpurie, salcia argintie, salcia dafin. Gramineele cele mai frecvente, care ajută la fixarea aluviunilor, sunt agrostisul alb (bucăţelul), firuţa de livezi, golomăţul. Alte specii ierboase frecvent întâlnite în cadrul habitatului sunt trifoiul roşu, lisimahia, podbalul, piciorul lupului, piciorul caprei, piciorul cocoşului târâtor, hameiul, săpunariţa, trestioara de munte. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş, Cozia, Creasta Nemirei, Defileul Jiului, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Penteleu, Piatra Craiului, Putna-Vrancea, Râul Suceava, Retezat, Siriu, Slănic, Valea Iadei, Vânători-Neamţ. 33 HABITATE 3240 • VEgETAţIE lEmnoAsă cu Salix eleagnoS dE-A lungul RâuRIloR monTAnE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat care în Europa Centrală şi nordică apare în etajul şi zona boreală (a molidului sau de taiga) în luncile râurilor, pe când la noi în ţară este plasat la o altitudine mult mai joasă, mai ales în ceea ce priveşte comunităţile de salcie argintie. Acestea sunt cantonate în Subcarpaţii Curburii, habitatul extinzându-se în lungul râurilor din Câmpia Română estică şi din Moldova de sud (unde dominanţa este asumată de cătina albă), până în Delta Dunării (unde rolul principal este luat de către cătina roşie, o interferenţă cu habitatul 92D0*). Alături de cele trei specii principale menţionate apar numeroase specii de tufărişuri de pădure precum cornul, cruşinul, lemnul câinesc, sângerul, dracila, apoi murul de câmp, măcieşul. Diseminat apar şi arbori de luncă precum frasinul danubian, frasinul pufos, salcia albă, plopul alb. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bistriţa Aurie, Bucegi, Ceahlău, Ciucaş, Comana, Cozia, Dealul Perchiu, Defileul Jiului, Lunca Buzăului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Mare, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Târnovu Mare-Latoriţa, Vânători-Neamţ. 3260 • cuRsuRI dE Apă dIn zonElE dE câmpIE, până lA cElE monTAnE, cu VEgETAţIE dIn ranunculion fluitantiS şI callitricHo-BatracHion cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat acvatic din albiile râurilor de câmpie sau colinare cu scurgere lentă, cu plante fixate de substrat sau plutitoare în masa se apă. În România este larg răspândit în luncile râurilor din Câmpia de Vest, Câmpia Română, Delta Dunării, lunca Dunării, Moldova sudică. Cea mai importantă formaţiune este cea edificată de piciorul cocoşului alb acvatic (broscariţa) şi ciuboţica cucului de apă (Hottonia sp.), însoţite de Miriofilum sp., Ceratofilum sp., poligonul amfibiu, papura cu frunza îngustă, Potamogeton sp. (iarba broaştei). La suprafaţa apei, destul de des se formează covoare de lintiţă. Şi acest habitat bogat în specii de plante joacă un rol esenţial în filtrarea apei, atenuarea viiturilor şi serveşte ca loc de hrănire, adăpost şi reproducere pentru multe specii de nevertebrate, peşti, amfibieni şi păsări. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Mestecănişul de la Reci, Mlaştina Hergheliei-Obanul Mare şi Peştera Movilei, Muntele Şes, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Platforma Cotmeana., Poiana cu narcise de la Negraşi, Porţile de Fier, Valea Călmăţuiului. 34 cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul bordează cursul râurilor şi al pâraielor de la câmpie până în etajul montan inferior, cu specii de buruieni în acelaşi timp iubitoare de azot mult în sol (de la cantitatea mare de substanţe organice acumulate, plante nitrofile) cât şi de exces de apă. Este de asemenea un habitat caracteristic adăpătorilor de animale. Principalele specii edificatoare sunt loboda roşie (o specie relativ rară la noi), loboda hibridă, dentiţa (Bidens sp.), poligonumul de apă, holera cu frunza lată, iarba creasta cocoşului (Echinochloa sp.), gălbeneaua austriacă, veronica de apă, piciorul cocoşului scelerat, coada vulpii de apă. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Borduşani-Borcea, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Diosig, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Muntele Şes, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Platforma Cotmeana, Porţile de Fier, Râul Prut, Râul Tur, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut. HABITATE 3270 • RâuRI cu mAluRI nămoloAsE cu VEgETAţIE dE cHenopodion ruBri şI Bidention 4030 • TufăRIşuRI EuRopEnE uscATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat alcătuit din comunităţi de tufărişuri foarte joase, cu frunze mici (microfile), iubitoare de soluri foarte acide. Este larg răspândit în Europa Atlantică, dar în climatul continental mai aspru din ţara noastră este rar şi, mai mult decât atât, lipseşte componenta principală, arbuştii pitici dar cu flori viu colorate numiţi Erica. Habitatul se găseşte ceva mai frecvent în Carpaţii Occidentali, unde pe faţadele vestice se regăsesc influenţe clare de climat oceanic, mai rar în Orientali şi Meridionali. Principalele componente sunt iarba neagră sau calluna, drobul pitic lânos, afinul, merişorul, bruckenthalia, cu numeroase specii ierbacee carpato-balcanice precum clopoţelul fierăstrău, clopoţelul de brădet, panseluţa carpatină, panseluţa dacică, luceafărul roz, ceea ce dă habitatului din Carpaţi distincţie regională faţă de cel similar din Europa Centrală. Alături de aceste specii se regăsesc părul porcului, păiuşul roşu, genţiana alpină, orhideea albă, iarba împuşcată alpină, drobişorul, citisul negru, antenaria, vulturica etc. Solurile pe care vegetează tufărişurile pitice sunt foarte acide, de tipul podzolurilor cambice şi tipice. Tufărişurile pitice de vuietoare (sau empetrum) sunt o variantă mai rară de locuri mai umede a acestui habitat, care are în compoziţie şi afinul vânăt în Carpaţii Merdionali. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Buteasa, Creasta Nemirei, Gutâi-Creasta Cocoşului, Munţii Maramureşului, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău. 35 HABITATE 4060 • TufăRIşuRI AlpInE şI BoREAlE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un tip de habitat foarte complex format din tufărişuri joase şi pitice subalpine şi boreale (din etajul molidului), care cuprinde numeroase subtipuri, unele foarte frecvente în peisajul munţilor noştri înalţi, altele rare. Solurile sunt de tipul podzolurilor în cele mai multe cazuri, cambice şi tipice, foarte subţiri şi lesne erodabile, dar de multe ori tufărişurile din acest habitat pot vegeta direct pe stânci şi grohotişuri. Cel mai răspândit subtip este cel al tufărişurilor de ienupăr pitic (sau siberian) care ocupă suprafeţe foarte mari în etajul subalpin, destul de des şi în cel boreal al Carpaţilor (ca de altfel în întreaga emisferă nordică), includerea tot la acest tip de habitat a tufărişurilor cu ienupăr târâtor (sau sabin sau cetină de negi) care cresc pe versanţii masivelor calcaroase de joasă altitudine fiind o eroare ce va trebui revizuită. Un subtip de asemenea larg răspândit este cel al tufărişurilor pitice de afin şi merişor care invadează suprafeţe considerabile de pajişti subalpine din toţi Carpaţii, ducând la degradarea calitativă a acestora. O variantă interesantă şi destul de rară este dată de tufărişurile de afin, merişor şi rododendron mirt (sau smârdar) care ocupă suprafeţe mai reduse, deşi este întânită în multe grupe montane din Orientali şi Meridionali. Tufărişurile cu azalea pitică de munte (Loiseleuria sp.) sunt de asemenea larg răspândite în Carpaţi, cu excepţia Apusenilor. Tot aici sunt incluse şi tufărişurile pitice de arginţică (Dryas sp.), la care specia principală se distinge în timpul verii alpine prin frumoasele flori albe cu opt petale, unice ca şi configuraţie. În masivul calcaros ScăriţaBelioara din Apuseni există o insulă de tufărişuri pitice subalpine cu specia relictă rară strugurii ursului (la o altitudine mai joasă decât cea obişnuită). Există o serie de specii carpato-balcanice care dau un putenic colorit regional tufărişurilor joase şi pitice alpine şi boreale din Carpaţi, în primul rând clopoţelul fierăstrău, clopoţelul de brădet, arbustul bruckenthalia, panseluţa carpatină, panseluţa dacică, drobişorul carpatin, luceafărul roz, alături de speciile comune precum părul porcului, cruciuliţa subalpină, parnassia, garofiţa glacială, clopoţelul alpin, cărbunii alpini, panseluţa alpină etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş, Cozia, Creasta Nemirei, Cuşma, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Leaota, Muntele Mare, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Parâng, Pădurea Glodeasa, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Siriu, Soveja, Târnovu Mare-Latoriţa, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Trascău, Valea Cepelor. 4070* • TufăRIşuRI cu pinuS mugo şI rHododendron HirSutum (mugo-rHododendretum HirSuti) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat subalpin care în Alpi este edificat de jneapăn (sau pinul pitic) şi rododendronul ruginiu şi cel păros, ultimele două specii fiind înlocuite la noi în Carpaţi de rododendronul mirt (sau smârdar), specie carpato-balcanică. Este larg răspândit în Carpaţii Meridionali şi Orientali dar foarte rar în Apuseni (unde lipseşte specia de rododendron iar jneapănul e întâlnit pe suprafeţe mai consistente doar în Vlădeasa şi Biharia). Adeseori jnepenişurile se cantonează pe stâncării, bolovănişuri, grohotişuri, având un rol crucial în formarea stratelor de sol subţire din etajul subalpin din arealul circurilor, custurilor, morenelor glaciare. Specia dominantă este jneapănul, care formează tufărişuri foarte dense, cu ramuri flexibile, greu de străbătut, însoţit sau nu de rododendron mirt, ienupăr pitic, arin verde, afin, merişor, coacăz de piatră, vulturică alpină, firuţă medie, firuţă alpină, margaretă alpină, lăptucă mare alpină, deşampsia flexibilă, clopoţel de brădet, clopoţel fierăstrău, toporaş galben boreal, coada iepurelui alpină, clopoţel alpin, primulă pitică etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Ciucaş, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Creasta Nemirei, Frumoasa, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Piatra Craiului, Putna-Vrancea, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Valea Cepelor. 36 4080 • TufăRIşuRI suBARcTIcE cu Salix Spp. însoţite de salcia cenuşie, rogozul spinos, rogozul brun, iarba vântului canină, bumbăcariţa de munte, flocoşica sudetică, muşchii de turbă sfagnum, valeriana cu frunze simple, daria de apă, cerenţelul de turbărie, pălămida de apă, sânziana de apă, cardamina violet, pufuliţa nutantă etc. Varianta de pe stâncării calcaroase şi conglomeratice din etajul subalpin conţine în afară de salcia pitică hastată şi alte specii subalpine calcifile precum ovăsciorul brun, trestioara lânoasă, clopoţelul de brădet, sunătoarea alpină, păiuşul colorat, brânca ursului palmată, omagul tauric, coada şoricelului roşie, ştevia alpină, cruciuliţa subalpină, toporaşul galben, multe dintre ele subendemice. HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat boreal-subalpin de tufărişuri scunde edificat de specii de sălcii pitice. Sunt prezente două variante de bază ale acestui habitat, foarte diferite, şi anume cea edificată pe substrate de calcare şi conglomerate calcaroase de către salcia pitică hastată (sau cu frunze în formă de săgeată) şi cea din turbării acide din etajul boreal (al molidului), edificată pe roci cristaline şi magmatice acide, unde rolul dominant revine salciei pitice bicolore (întâlnită doar pe calea Sebeşului în Carpaţii Meridionali). Unii autori introduc la acest tip de habitat şi tufărişurile joase de salcie sileziană din lungul pâraielor din etajul subalpin şi cel boreal (al molidului). Solurile pe care se instalează prima variantă a acestor tufărişuri sunt foarte subţiri, de tipul podzolurilor tipice şi cambice, având astfel un rol important în protejarea acestora împotriva eroziunii. A doua variantă se dezvoltă pe soluri turboase profunde, acide. De asemenea, flora celor două variante ale habitatului este extrem de diferită, dată fiind natura diferită a substratului. Astfel, tufărişurile cu salcie bicoloră din turbăriile acide sunt SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Bucegi, Ceahlău, Frumoasa, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Piatra Craiului, Piatra Mare, Postăvarul, Retezat. 40A0* • TufăRIşuRI suBconTInEnTAlE pERIpAnonIcE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat complex de tufărişuri de climate şi microclimate semiaride din silvostepă şi din arealul masivelor calcaroase din munţii şi dealurile din jurul Bazinului Panonic. Cuprinde mai multe subtipuri foarte diferite reunite în aceeaşi categorie. În arealele de silvostepă din Câmpia de Vest, Dealurile de Vest şi Transilvania, mai rar pe masivele calcaroase din Apuseni, se află, tot mai restrânse, tufărişurile de migdal pitic, originare din silvostepele pontice, care primăvara devreme în aprilie formează largi pete de culoare roz intens datorită mulţimii de flori. Alături de migdalul pitic se întâlneşte un număr mare de specii stepice iubitoare de uscăciune ca meiul transilvan, irisul pitic de stepă, varza de stepă, pirul crestat, salvia de stepă nutantă, capul şarpelui roşu, frăsinelul, păiuşul rupicol, firuţa cu frunze înguste, astragalul de Montpelier, pătlagina argintie, inula germanică, mărarul galben de Crimeea şi chiar unele specii foarte rare cum ar fi pesma ruteană, goniolimonul tataric, joltina radiată, busuiocul ucrainean etc. Tot originare din silvostepele pontice, însă cu o largă răspândire în Bazinul Panonic, sunt tufărişurile de vişinel pitic. Acestea devin rare în Transilvania, dar redevin frecvente în silvostepa Moldovei şi Dobrogei. O altă variantă a habitatului, de data aceasta submediteraneană, cu totul deosebită, o reprezintă tufărişurile mult mai înalte de tip şibliac, cu liliac sălbatic şi mojdrean, habitat deosebit de decorativ în luna mai, în momentul înfloririi celor două specii dominante. Este răspândit cu deosebire pe masivele de calcare şi conglomerate din Munţii Banatului (unde frecvent apare şi cărpiniţa) şi spre nord, până la Deva, în Munţii Poiana Ruscă. Cea mai nordică insulă de şibliac din întreg arealul său geografic se află, cu totul izolată, în bazinul superior al Crişului Alb, în arealul Cheilor Ribiţei şi Uibăreştilor, până la masivul calcaros Strâmba. Tufărişuri alcătuite doar din mojdrean se află şi pe valea Mureşului între Lipova şi Deva şi înaintează spre nord până la Râmeţ în Munţii Trascău. O insulă naturală izolată de tufărişuri de mojdrean se găseşte în jurul localităţii Saschiz din Transilvania. Tufărişurile de cununiţă albă sau taulă de stâncă sunt specifice versanţilor umbriţi şi semiumbriţi din masivele calcaroase de joasă altitudine, nefiind iubitoare de microclimat uscat ca precedentele variante ale habitatului. Tot numai în masivele calcaroase apar insular, rar, tufărişurile de ienupăr târâtor (sabin sau cetină de negi). Deşi specia dominantă este un conifer pitic, este probabil eronat ca acestea să fie introduse în rândul tufărişurilor boreale şi alpine (habitatul 4060), aflate la altitudini mult mai mari. Deosebit de rare în România sunt tufărişurile de cununiţă sau taulă crenată identificate în câteva puncte din Munţii Trascău-Cheile Tureni, Postăvarul-Tâmpa, Munţii Vâlcan şi Munţii Măcin. Sorbul dacic, specie endemică pentru Munţii Apuseni, apare destul de des în arealul masivelor calcaroase din Apusenii sudici, dar numai în Cheile Vălişoarei din Munţii Trascău alcătuieşte o pădurice compactă, care a fost introdusă ca variantă a acestui tip de habitat. În Munţii Banatului nu s-au găsit încă tufărişuri compacte similare edificate de specia soră a sorbului dacic, şi anume sorbul lui Borbas. Următoarea variantă a habitatului este în contrast total cu precedentele, fiind vorba despre un ecosistem din locaţii cu exces de umiditate, lunci şi chiar turbării. Este vorba despre păduricile de luncă montană edificate de arinul alb şi liliacul transilvănean, specie subendemică (se mai află în Carpaţii Păduroşi din Ucraina), prezentă în România doar în luncile râurilor din Munţii Bihor-Vlădeasa. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Câmpia Ierului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turenilor, Crişul Alb, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Clujului Est, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Frumoasa, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Mureşului Inferior, Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Pajiştea Fegernic, Pajiştile Balda-Frata-Miheşu de Câmpie, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Platoul Mehedinţi, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu-Cojocna-Crairât, Zau de Câmpie. 37 HABITATE 40c0 * • TufăRIşuRI dE foIoAsE ponTo-sARmATIcE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt tufărişuri iubitoare de climat uscat din silvostepele din nordul Mării Negre, prezente la noi mai ales în Dobrogea, dar şi în Subcarpaţii de Curbură, Moldova sudică, Bărăgan. Există mai multe variante, în funcţie de specia edificatoare. Astfel, foarte răspândite în Dobrogea sunt tufărişurile de păliur (sau spinul lui Hristos). Mai rare dar proprii numai Dobrogei sunt tufărişurile de iasomie galbenă şi spinul cerbului, adesea amestecate cu cărpiniţă, stejar pufos şi vişinel turcesc. Foarte rare sunt tufărişurile de sâmbovină (sau celtis) dobrogeană. Alături de acestea trebuie incluse tot aici tufărişurile de mojdrean dobrogene, numite regional hrastalac, şi cele de migdal pitic. Acestea au o compoziţie floristică net diferită de a celor din vestul ţării (habitatul 40A0*). Numeroase specii ierboase prezente în aceste tufărişuri atestă apartenenţa lor la peisajul silvostepelor şi stepelor ponto-sarmatice cum ar fi cimbrişorul dobrogean, koeleria dobrogeană, volbura cantabrică, coada-şoricelului galbenă, clopoţelul românesc, garofiţa dobrogeană, garofiţa albă dobrogeană, pesma orientală, margareta milefoliată etc. Solurile pe care se dezvoltă sunt foarte variate, de la cernoziomuri şi castanoziomuri la stâncării. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Braniştea Catârilor, Canaralele Dunării, Coasta Rupturile Tanacu, Colinele Elanului, Comana, Coridorul Ialomiţei, Dealul Istriţa, Dealul lui Dumnezeu, Dealul Perchiu, Dealurile Agighiolului, Delta Dunării, Deniz Tepe, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fânaţele Bârca, Fâneţele seculare Ponoare, Fântâniţa Murfatlar, Mlaştina Hergheliei-Obanul Mare şi Peştera Movilei, Munţii Măcinului, Pădurea Breana-Roş- cani, Pădurea Ciornohal, Pădurea Dobrina-Huşi, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Mogoş-Mâţele, Pădurea Studiniţa, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Troianu, Pădurile din Silvostepa Mostiştei, Platforma Cotmeana, Platoul Meledic, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia, Silvostepa Olteniei, Stânca Tohani, Suharau-Darabani, Valea lui David. 6110 * • comunITăţI RupIcolE cAlcIfIlE sAu pAjIşTI BAzIfITE dIn alySSo-Sedion alBi cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este alcătuit din comunităţi de ierburi scunde, rare, alcătuind pajişti slab închegate pe suprafeţe de roci nude sau sfărâmături de roci (grohotişuri de platou şi versant, pietrişuri din albiile ravenelor sau de la gurile de vărsare ale acestora etc). Rocile sunt întotdeauna calcaroase sau conglomeratic-calcaroase, ori de natură bazaltică. Principalele specii edificatoare sunt iarba-acră albă şi galbenă (specii suculente), ciucuşoara de piatră, petrorhagia, firuţa cu bulb, sclerantusul, cimbrişorul comun, trifoiul de câmp, crupina, vulturica mică, iarba fierului, coada iepurelui carpatină, urechelniţa de munte, saxifraga cu-trei-degete etc. Aceste pajişti rare sunt considerate ca având un caracter pionier, ele pregătind în timp solurile de tipul rendzinei sau cambisolului eutric pentru instalarea unei vegetaţii mai consistente. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Ceahlău, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Codru Moma, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Piatra Craiului, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului, Stânca-Ştefăneşti. 38 cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat cu totul aparte de pajişti pe dune de nisip din interiorul uscatului (continentale), având o natură submediteraneană. Astfel de dune întâlnim în vestul Câmpiei Române (Oltenia) şi în sudul Moldovei, îndeosebi în arealul protejat Hanu Conachi. Numeroase specii rare, subendemice şi endemice de plante şi animale se află cantonate în aceste habitate de dune deosebit de sensibile la impactul antropic (mai ales la suprapăşunat). Aceste pajişti sunt foarte deosebite din toate punctele de vedere de habitatele de dune panonice (2340, 6260) sau costiere (2110, 2130). Există mai multe subtipuri în cadrul acestui habitat, toate foarte valoroase din punct de vedere al conservării naturii, pe care le menţionăm succint: pajiştile cu firuţa lui Becker (la noi fiind prezentă doar o anumită subspecie) şi garofiţa mare de nisip (specie foarte rară) ce se află doar la Hanu Conachi, dunele cu molugo (plantă de nisipuri rară, aflată mai ales în Oltenia), pajiştile de pătlagină de nisip şi pajiştile cu obsigă de nisip (prezente în ambele regiuni). Alături de speciile edificatoare, în cadrul acestor dune se mai întâlnesc multe alte specii rare precum siminocul auriu de nisip, Astragalus virgatus, opaiţa de nisipuri, panseluţa de nisip etc. Alături de speciile care cresc numai pe nisipuri există aici HABITATE 6120 * • pAjIşTI xERIcE şI cAlcIfIlE pE nIsIpuRI şi numeroase specii de factură stepică, dat fiind că la noi aceste dune se cantonează pe teritoriul silvostepei, cum ar fi laptele câinelui de stepă (sau al lui Seguier), colilia ucraineană, firuţa de stepă etc. Ca toate comunităţile de dune şi aces- tea sunt considerate din punct de vedere ecologic ca având caracter pionier şi le este atribuit un rol important în fixarea nisipurilor mobile. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Câmpia Careiului, Ciuperceni-Desa, Coridorul Jiului, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Mestecănişul de la Reci, Porţile de Fier, Râul Tur. 6150 • pAjIşTI BoREAlE şI AlpInE pE suBsTRAT sIlIcIos cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti prezent din etajul boreal (al molidului) până în cel subalpin, de substrat umed acid (roci silicioase precum şisturile cristaline sau cele magmatice). Solurile pe care se dezvoltă au şi ele o reacţie acidă, fiind de tipul podzolurilor cambice şi tipice, dar de multe ori roca poate avea doar petice de humus brut acumulat în crăpături. Speciile dominante sunt cele de pipirig alpin trifid, iarbă de munte (Oreochloa sp.) şi rogozuri alpine, care pot să se dezvolte pe roca nudă cu un înveliş de sol inexistent sau foarte superficial. Suprafeţe mari sunt ocupate şi de pajiştile de rogoz coarnă şi ciuboţica cucului (primula) pitică, iar gradul cel mai ridicat de înţelenire în acest tip de habitat este ilustrat de instalarea pajiştilor de păiuş supin şi scrântitoare ternată alpină. O variantă aparte a acestui tip de habitat este dată de comunităţile ce se înfiripează în locurile cu acumulare şi persistenţă mare a zăpezii (numite chionofile), unde dominante sunt plantele adaptate special la asemenea micromedii precum arenaria bifloră, muşchiul de pământ sexangular, flocoşica alpină, piciorul cocoşului alb crenat, degetăruţul pitic, gnafaliul supin (o rudă a florii de colţ), firuţa supină, lâna caprei (sau Cerastium sp.) alpină. Un număr important de specii endemice de mare interes conservativ s-au format în aceste pajişti, precum opaiţa Rodnei şi opaiţa vişinie de Făgăraş (ambele endemisme locale), romaniţa carpatină etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Călimani-Gurghiu, Cozia, Frumoasa, Leaota, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Someşul Rece, Valea Ierii. 39 HABITATE 6170 • pAjIşTI cAlcIfIlE AlpInE şI suBAlpInE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti din munţii înalţi, din etajele subalpin şi alpin, instalate pe substrate bogate în carbonat de calciu precum calcarele, conglomeratele calcaroase, gresiile cu ciment calcaros etc. Sunt mai răspândite în arealele unde se găseşte la înălţimi mari un astfel de substrat geologic, ca Munţii Rodnei (insule de calcare), Piatra Craiului, Bucegi, Ceahlău, Ciucaş, Latoriţa, Retezat (sud), Cernei, Godeanu (arealul Piule-Albele), dar şi în alte grupe montane unde gresiile calcaroase predomină. Solurile sunt de tipul rendzinelor subţiri, dar de multe ori aceste pajişti se instalează mai mult pe roca nudă. Foarte răspândite în cadrul habitatului sunt pajiştile de rogoz pitic kobresia cu linte carpatină, cele de păiuş de colţi cu coada iepurelui lui Haynald, pajiştile de păiuş de stâncă, de păiuş de ametist cu garofiţă carpatină. În Munţii Cernei, la altitudini ceva mai joase, apar pajiştile cu păiuş galben. Aceste habitate cu caracter insular au favorizat apariţia unui număr destul de mare de specii endemice şi subendemice de un mare interes conservativ cum ar fi garofiţa Pietrei Craiului, pesma lui Kotschy, albăstriţa pinatifidă carpatină, ciulinele de Godeanu, păiuşul Bucegilor etc. Tot în aceste pajişti se află cele mai numeroase şi consistente populaţii de floare de colţ din România. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş, Domogled-Valea Cernei, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Mun- 6190 • pAjIşTI pAnonIcE dE sTâncăRII (Stipo-feStucetalia pallentiS) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti de stâncării calcaroase şi conglomeratic-calcaroase, uneori şi bazaltice, din munţii de altitudine joasă şi din dealurile înalte. Se dezvoltă de multe ori pe roca nudă sau în unele cazuri pe rendzine, soluri de culoare neagră asemănătoare celor din stepe şi silvostepe, cu ale căror habitate pajiştile de stâncării se aseamănă destul de mult. Habitatul apare în toate arealele calcaroase din jurul şi din interiorul Bazinului Panonic, în România fiind foarte răspândit în Apuseni (Munţii Trascău, Scăriţa-Belioara, Metaliferi, Bihor) şi Munţii Banatului, mai rar în jumătatea de vest a Carpaţilor Meridionali sau Dealurile Feleacului. Speciile indicatoare pentru aceste pajişti sunt colilia de stâncă (sau cu tulpina lânoasă) şi păiuşul albastru, care dau şi denumirea ştiinţifică. Endemismele florei României cu cel mai larg areal, ovăsciorul carpatin, cimbrişorul comat şi sipica transilvană (sau cefalaria radiată) s-au format şi se găsesc în primul rând în acest tip de habitat. Dintre speciile cele mai larg răspândite enumerăm coada iepurelui carpatină (Sesleria rigida), margareta albastră alpină, primula sau ciuboţica cucului de calcare, draba galbenă, scrofularia galbenă, cărbunii albaştrii, mărarul galben gracil, mărarul alb de stâncă, pesma de foc, ovăsciorul carpatin, garofiţa albă. Există aici şi un număr destul de însemnat de specii care îşi au originea în silvostepele panonice, cu care habitatul are multe asemănări, ca frăsinelul, joltina (sau fierăstraiţa) radiată, mărarul de os, unghia găii, albăstriţa de stepă, rogozul pitic, păiuşul rupicol etc. Ca o ciudăţenie, specii care în estul Europei şi în Asia sunt tipice pentru stepe şi silvostepe, în România şi Europa Centrală se întâlnesc foarte rar şi numai în acest tip de habitat, cum ar fi capul dragonului austriac, ligularia albastră şi usturoiul Cheilor Turzii. Un număr de specii endemice valoroase s-au format în masivele calcaroase insu- 40 lare, izolate, dintre acestea putând aminti mărarul de Banat (sau atamanta), minuartia de Banat, pesma lui Reichenbach, nemţişorul lui Simonkai etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Domogled-Valea Cernei, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului, Trascău. ţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Piatra Craiului, Postăvarul, Rarău-Giumalău, Retezat, Târnovu Mare-Latoriţa, Trascău. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Acest habitat este larg răspândit în regiunile colinare ale ţării, cu deosebire în Podişul Transilvaniei, Dealurile de Vest, Podişul Moldovei, Subcarpaţi, dar şi în munţii mai puţin înalţi, în arealul masivelor calcaroase (Trascău, Metaliferi, Munţii Banatului). Substratul calcaros (acoperit de soluri de tipul rendzinelor) este întâlnit doar în munţi, în arealele colinare el fiind reprezentat de roci marnoase, argile carbonatice, gresii calcaroase etc., acoperite de cambisoluri eutrice şi feoziomuri în cele mai multe cazuri. Pajiştile au un caracter mezoxerofil prin excelenţă şi sunt considerate ca având regim prioritar numai dacă adăpostesc populaţii mari ale unor specii de orhidee (de obicei acestea fiind orhideea tridentată, orhideea militară, orhideea arsă). Cele mai frecvente sunt cele edificate de către obsiga pieptene, obsiga dreaptă, obsiga fără spini şi păiuşul rupicol, alături de rogozul tomentos, păiuşul de livadă, firuţa de livadă, salvia de câmp, salvia austriacă, scaiul de câmp, lucerna galbenă, coroniţa comună, ciuboţica cucului, garofiţa de câmp şi alte specii comune central europene. Când pajiştile de obsigă nu sunt degradate prin suprapăşunat, adeasea apar, mai ales în regiunile colinare, specii prioritare precum varza tătărească de stepă, capul şarpelui roşu, salvia nutantă etc. HABITATE 6210 • pAjIşTI uscATE sEmInATuRAlE şI fAcIEsuRI cu TufăRIşuRI pE suBsTRAT cAlcARos (feStuco-Brometalia) SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Defileul Crişului Negru, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Movilele de la Păucea, Muntii Ciucului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Platoul Mehedinţi, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşu- lui, Sighişoara-Târnava Mare, Stânca Tohani, Târnovu Mare-Latoriţa. 6230* • pAjIşTI monTAnE dE narduS BogATE în spEcII pE suBsTRATuRI sIlIcIoAsE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Părul porcului (Nardus) este o specie de graminee acidofilă larg răspândită din dealurile înalte până în etajul alpin, în acest habitat fiind cuprinse pajiştile dominate de această specie din etajul colinar şi montan de pe substrate acide (gresii silicioase, nisipuri, şisturi cristaline, roci magmatice acide) ce duc la dezvoltarea unei cuverturi de sol de tipul cambisolurilor districe (soluri brune acide) sau luvisolurilor albice. Părul porcului ocupă până la 50% din suprafaţa acestor pajişti foarte bogate în specii (când sunt bine conservate, folosite ca fâneţe) cum ar fi toporaşul câinelui, sunătoarea de munte, vulturica stacojie, păiuşul roşu, iarba vântului, luceafărul roz, păiuşul negricios, coada câinelui, multe specii de orhidee, arnica şi specii endemice carpatine precum toporaşul carpatin, clopoţelul fierăstrău, clopoţelul de brădet. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Ciucaş, Cozia, Creasta Nemirei, Frumoasa, Gutâi-Creasta Cocoşului, Muntele Mare, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Piatra Mare, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Valea Cepelor, Vânători-Neamţ. 41 HABITATE 6240* • pAjIşTI sTEpIcE suBpAnonIcE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat prioritar de pajişti uscate şi semiuscate de tipul stepelor, răspândit pe scară largă în Transilvania şi în mai mică măsură în Dealurile de Vest. Pajiştile stepice transilvane apar în contextul climatului mai umed al acestei regiuni doar pe versanţii însoriţi şi semiînsoriţi, mai rar pe platouri. Cele mai reprezentative habitate de acest tip se află în Câmpia Transilvaniei şi în vestul Podişului Târnavelor, unde climatul local regional este ceva mai arid şi solurile sunt de tipul cernoziomurilor. Speciile caracteristice dominante sunt colilia frumoasă, colilia mică, colilia penată, năgara, păiuşul de stepă, firuţa subţire, rogozul pitic, obsiga pieptene, în regiunea Târnavelor fiind prezentă şi barba aurie. În aceste pajişti apar frecvent speciile prioritare capul şarpelui roşu, varza de stepă sau târtanul, salvia de stepă precum şi specii stepice foarte rare precum pesma ruteană, scutelaria de stepă, pesma cu trei nervuri, stânjenelul pontic, busuiocul ucrainean, mărarul de Crimea, cosaciul auriu etc. Există şi câteva specii endemice transilvane ce cresc numai în acest habitat precum cosaciul lui Peterfi, cosaciul fără tulpini transilvan (ambele prezente numai în Câmpia Transilvaniei), jurinea transilvană, salvia transilvană. Din păcate, majoritatea pajiştilor sunt în cea mai mare parte degradate prin suprapăşunat cu oi, puţinele şi micile rezervaţii naturale existente nereuşind decât foarte puţin să îndrepte situaţia destul de gravă în care se află cel mai caracteristic habitat al Transilvaniei. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Cheile Turzii, Coasta Lunii, Dealul Mocrei-Rovi- na-Ineu, Dealurile Clujului Est, Fânaţele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Muntele Şes, Pajiştile Balda-Frata-Miheşu de Câmpie, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Podişul Secaşelor, Râpa Lechinţa, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Suatu-Cojocna-Crairât, Zau de Câmpie. 6410 • pAjIşTI cu molinia pE soluRI cAlcARoAsE, TuRBoAsE sAu ARgIloAsE (molinion caeruleae) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti care apare pe soluri cu exces de umiditate de pe substrate geologice variate, dominat de gramineul înalt iarba albastră (Molinia sp.). Uneori, pe soluri acide cum sunt luvisolurile albice gleizate, ca specie codominantă se poate instala părul porcului (Nardus sp.). Nu sunt habitate secundare, rezultate din degradarea unor tipuri de fânaţe sau turbării aşa cum se consideră în unele lucrări ci au de cele mai multe ori o origine primară, fiind fâneţe ancestrale relicte. Cele mai mari suprafeţe se află în luncile râurilor din Dealurile de Vest, luncile din Ţara Oaşului, insular pe versanţii lungi puţin înclinaţi şi umbriţi din Depresiunea Transilvaniei, pe terasele înalte din Depresiunea Sibiului şi Haţegului, în sudul Piemontului Getic, depresiunile Gurghiu, Ciuc şi Braşov din Carpaţii Orientali, Podişul Moldovei. În toate aceste regiuni, de multe ori interferează cu rariştile de stejar de pe solurile cu exces de umiditate (habitatul 9160). Printre cele mai caracteristice specii se numără genţiana plămânariţă, garofiţa superbă, specii de Lisimahia, coada şoricelului de turbărie, rogozul palid, rogozul oval, betonica, agrostisul alb (sau bucăţelul), pipirigul conglomerat, sorbestreaua mare, joltina comună (sau gălbinarea), angelica de pădure, gladiola sălbatică etc. În vestul şi centrul ţării (Haţeg, Sibiu, Plopeni, Lugoj-Făget) în acest habitat se găseşte o specie endemică de mare interes conservativ, mărarul bănăţean Peucedanum rochelianum. 42 SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bazinul Ciucului de Jos, Borzont, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Dealurile Clujului Est, Delta Du- nării, Domogled-Valea Cernei, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Fâneţele seculare Ponoare, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Igniş, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Bâlbâitoarea, Mlaştina după Luncă, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Râul Tur, Semenic-Cheile Caraşului, Tinovul Apa Lina-Honcsok. 62c0* • sTEpE ponTo-sARmATIcE SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Borduşani-Borcea, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Coasta Rupturile Tanacu, Colinele Elanului, Dealul Alah Bair, Dealul Istriţa, Dealul lui Dumnezeu, Dealul Perchiu, Dealurile Agighiolului, Delta Dunării, Deniz Tepe, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fânaţele Bârca, Fânaţurile de la Glodeni, Fâneţele seculare Frumoasa, Fâneţele seculare Ponoare, Fântâniţa Murfatlar, HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Acest tip de habitat este reprezentat de pajiştile uscate din stepa şi silvostepa Dobrogei, Moldovei şi Câmpiei Române de est. Acesta se extinde însă din punct de vedere geografic în tot arealul de stepă şi silvostepă de la nord de Marea Neagră până la Marea Caspică. Pe depozitele de loess şi aluviale, pe soluri de tip cernoziom, castanoziom şi feoziom, apar cele mai tipice pajişti din acest habitat, dominate de păiuşul de stepă, firuţa cu frunze înguste, barba aurie, pirul hispid, pirul cristat, perişorul bulgar, năgară, colilia ucraineană, colilia mică, păpădia roşcată, bujorul cu frunze de mărar, scorzonera lânoasă, zambila de stepă, ruşcuţa de Volga, pelinul austriac, garofiţa de stepă, salvia nutantă, sipica de Urali, stânjenelul mic de stepă, laptele câinelui dobrogean, pesma orientală, pesma de Salonic, varza tătărască de stepă, coada şoricelului balcanică, volbura cantabrică. În anumite areale de pe loess, apar în aceste stepe şi tufărişurile de semideşert cu măturică (Kochia sp.) şi pir cristat. Pajiştile stepice cu colilii şi rogoz pitic din Transilvania nu trebuie incluse la acest habitat, precum consideră unii autori, având o compoziţie floristică net diferită. Cea mai valoroasă variantă a pajiştilor de stepă ponto-sarmatice de la noi sunt însă cele de substrat pietros, prezente mai ales în Dobrogea de nord şi centrală (Podişul Casimcei, Dealurile Tulcei, Podişul Babadag) dominate de koeleria lobată, anasonul sălbatic de piatră, cimbrişorul de stepă. Numeroase specii rare se află în aceste pajişti, multe endemice şi subendemice, precum pesma lui Janka, garofiţa pitică, țepoşica, pelinul alb de stepă, astragalul glauc, cimbrul de stepă albastru, pirul lui Brândză, inul galben tauric, ajuga de stepă galbenă, drobul lui Janka, coada şoricelului tracică, scutelaria orientală. Movila lui Burcel, Munţii Măcinului, Pădurea Breana-Roşcani, Pădurea Dobrina-Huşi, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Roşcani, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia, Silvostepa Olteniei, Suharau-Darabani, Valea lui David. 43 HABITATE 6420 • pAjIşTI mEdITERAnEEnE umEdE cu IERBuRI înAlTE dE molinio-HoloScHoenion cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti care se dezvoltă pe soluri cu exces de umiditate, gleice, gleizate sau stagnogleizate (în funcţie de tipul de exces de umiditate, izvoare, infiltrări din râuri sau băltire a apei din precipitaţii în mici depresiuni). Speciile edificatoare sunt cele de pipirig (conglomerat, inflex, albastru), rogoz (de luncă, galben, ascuţit), graminee înalte de apă (gliceria, firuţa trivială, leersia, trestioara), papură şi trestie comună. Alături de acestea se găsesc numeroase specii comune iubitoare de umiditate ca menta de apă, sunătoarea de apă, lisimahia, sipica albastră, pălămida galbenă uleioasă, pălămida cenuşie, veronica de apă, sânziana de apă, pipirigul ruginiu, purecherniţa, răchitanul, orhideea de apă, orhideea incarnată etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Delta Dunării. 6430 • comunITăţI dE lIzIERă cu IERBuRI înAlTE HIgRofIlE dE lA nIVElul câmpIIloR, până lA cEl monTAn şI AlpIn cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat alcătuit din comunităţi („buruienări”) de plante ierboase foarte înalte, diverse din punct de vedere al compoziţiei speciilor. Cele mai multe se cantonează de-a lungul pâraielor şi pădurilor galerii din lungul acestora, iar cele mai reprezentative se găsesc în etajul dealurilor înalte şi până la nivelul etajului molidului. Solurile pe care se instalează sunt jilave, cu un exces de umiditate moderat, permanent umectate de către pâraiele din imediata apropiere. Cele mai reprezentative comunităţi de buruienării înalte (care nu trebuie confundate cu comunităţile de buruieni ce se leagă nemijlocit de activităţile omului) sunt cele formate din omag tauric, omag galben vulpesc, iarba ciutei austriacă, pălămida lui Waldstein, brânca ursului palmată, diverse specii de captalan, telekia, creţuşcă, anghelică aromată, mărar aromat, cânepa codrului, lăptucă mov alpină, piciorul caprei, iarba zburătorului etc. Comunităţile de la altitudini joase sunt adesea puternic degradate şi invadate de buruieni antropofile, uneori masiv chiar de specii venite de pe alte continente (floarea soarelui, nap porcesc, rudbeckia, reynoutria etc). Aceste comunităţi sunt adăpost pentru o gamă foarte largă de nevertebrate dar sunt şi un habitat de bază şi loc de hrănire important pentru multe specii de mamifere mici şi mari, de aceea protejarea lor atentă fiind o necesitate. Ele completează adesea cu biomasa lor mare habitatul pădurilor galerii de luncă (91E0*) şi rolul acesteia de coridor ecologic. De aceea, în problemele legate de conservare trebuie vizate împreună pentru menţinerea unei funcţionări adecvate a acestor coridoare. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Buteasa, Buzăul Superior, Canaralele Dunării, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ceahlău, Cefa, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Cozia, Creasta Nemirei, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Dumbră- 44 veni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fânaţele Bârca, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Igniş, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Râului Doamnei, Măgura Târgu Ocna, Mestecănişul de la Reci, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Parâng, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Verdele, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Penteleu, Piatra Craiului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Platforma Cotmeana, Platoul Mehedinţi, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porţile de Fier, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Prut, Râul Suceava, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Râul Tur, Râul Vedea, Retezat, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea, Siriu, Soveja, Târnovu Mare-Latoriţa, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Turbăria de la Dersca, Valea Izei şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de pajişti de luncă de la câmpie până în etajul montan inferior, dezvoltate pe soluri cu un uşor exces de umiditate, uneori prezent doar în perioadele mai bogate în precipitaţii ale anului, în care speciile iubitoare de umezeală se amestecă cu cele care preferă un regim echilibrat al umidităţii solului. Specia edificatoare, mărarul alb de luncă Cnidium (de la care provine numele ştiinţific), este foarte rară în România. Cele mai reprezentative din acest punct de vedere rămân la noi în ţară pajiştile de firuţă de livadă, coada vulpii cu piciorul cocoşului târâtor, agrostis alb (bucăţel), firuţă silvicolă (în Oltenia), deşampsia înaltă, anghelică de pădure, pălămidă cenuşie, răchitan, numeroase specii de rogoz şi pipirig. HABITATE 6440 • pAjIşTI AluVIAlE cu cnidion duBii SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Bazinul Ciucului de Jos, Borzont, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Delta Dunării, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Mestecănişul de la Reci, Podişul Secaşelor, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului. 6510 • fânEţE dE joAsă AlTITudInE (alopecuruS pratenSiS, SanguiSorBa officinaliS) cARAcTERIzAREA HABITATULUI În acest habitat sunt incluse fâneţe bogate în specii şi foarte valoroase din punct de vedere furajer prezente de la câmpie până în etajul montan inferior, edificate de ovăscior (Arrhenatherum), un gramineu înalt specific pentru solurile bogate în nutrienţi, profunde, cu un regim foarte echilibrat al umidităţii. Fâneţele cu ovăscior, foarte valoroase din punct de vedere economic, sunt în plină floare în perioada mai-iunie. Alături de specia dominantă se află un număr mare de alte specii precum firuţa de livezi, păiuşul de livezi, sipica roz, sipica albă, barba ţapului orientală, garofiţa comună, ovăsciorul auriu, anasonul sălbatic mare, pesma frigiană, barba lupului, margareta comună, morcovul sălbatic, clopoţelul patul, capul călugărului hispid, inul galben, nalba de pădure etc., ceea ce face ca aceste habitate să fie destul de diverse din punct de vedere biologic. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bazinul Ciucului de Jos, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Cefa, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciuperceni-Desa, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Dealurile Clujului Est, Defileul Crişului Alb, Delta Dunării, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Mlaştina după Luncă, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Muscelele Argeşului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Podişul Secaşelor, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Râul Prut, Râul Tur, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu-Cojocna-Crairât, Valea Cepelor, Valea Izei şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ. 45 HABITATE 6520 • fânEţE monTAnE cARAcTERIzAREA HABITATULUI În arealul munţilor de înălţime medie dar şi în cel al dealurilor înalte, acolo unde pădurea a fost defrişată din timpuri străvechi pentru a face loc păşunilor şi fâneţelor obştilor săteşti, acest tip de habitat este componenta principală a peisajului alături de pădurile de fag sau molid. Mai mult decât atât, alături de pădure el este componenta esenţială a vieţii satelor de munte şi de sub munte, fiind baza creşterii animalelor în aceste regiuni. Principalele graminee de mare valoare furajeră sunt iarba vântului, păiuşul roşu, ovăsciorul auriu, viţelarul, coada câinelui. Alături de acestea apar alte plante valoroase pentru creşterea animalelor precum lucerna galbenă, lintea pratului galbenă, măcrişul, chimenul, coada şoricelului roşie, pătrunjelul de munte, cruciuliţa lui Iacob, genţiana cruciată, garofiţa comună, garofiţa superbă. Degradarea prin suprapăşunat duce la distrugerea structurii originale, dominante devenind speciile de buruieni înalte ca şteregoaia albă, brânca ursului, ştevia alpină, pesma frigiană. Deşi nu sunt un habitat prioritar, fiind larg răspândite în munţii Europei Centrale, fâneţele montane au o diversitate biologică excepţională, mai ales în porţiunile unde sunt folosite doar pentru cosit. Se întâlnesc destul de des populaţii mari de narcise, crin sălbatic sau bulbuc galben, toate plante rare deosebite. Tot aici se află şi cele mai numeroase specii de orhidee din toate habitatele europene. Dintre acestea, la noi sunt frecvente orhideea de soc, orhideea bărbătească, orhideea pătată, or- hideea de mai, papucul doamnei, poroinicul etc. Există în aceste fâneţe şi specii endemice locale sau regionale precum pesma Retezatului, garofiţa compactă carpatină, genţiana mov carpatină sau orhideea lui Schur. Menţinerea acestor habitate şi a diversităţii lor biologice în cadrul peisajelor patriarhale montane în care se integrează reprezintă un obiectiv important pentru dezvoltarea durabilă a comunităților rurale. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bisoca, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Şugăului-Munticelu, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Măgurile Băiţei, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Parâng, Pădurea Verdele, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Poiana Muntioru, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Slănic, Someşul Rece, Soveja, Şindriliţa, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Valea Izei şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est. succesive de turbă. Polenul din diferite strate şi perioade, bine conservat în mediul acid al turbăriei, permite aflarea compoziţiei în specii a vegetaţiei din regiunea respectivă la diferite momente. Urmărindu-se schimbările acesteia putem afla consecutiv şi schimbările climatului. Corelânduse datele obţinute pe baza polenului analizat din diferite turbării de pe glob putem realiza baze de date privind schimbările de mediu la scara întregii planete. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Călimani-Gurghiu, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Frumoasa, Găina-Lucina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Igniş, Lacul Bâlbâitoarea, Lacul Negru, Molhaşurile Căpăţânei, Muntele Mare, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Semenic-Cheile Caraşului, Siriu, Someşul Rece, Tinovul Apa Roşie, Tinovul de la Româneşti, Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tinovul Şaru Dornei, Valea Izei şi Dealul Solovan. 7110* • TInoAVE BomBATE AcTIVE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de mare importanţă biogeografică constând în acumulări de turbă în microdepresiuni din etajul boreal (al molidului sau de taiga montană). Cele mai multe astfel de turbării sunt alimentate de precipitaţii dar există cazuri când este vorba despre lacuri colmatate, mlaştini produse de acvifere alimentate de râuri etc. Tinoavele de acest tip sunt bombate în centru, unde se acumulează activ turba prin creşterea intensă a speciilor de muşchi de turbă. Din această cauză, tinoavele tipice sunt înconjurate la periferia mai joasă de un inel de apă numit „lagg” (expresie scandinavă). În Europa tinoavele active bombate sunt o raritate, cu excepţia Scoţiei, Finlandei şi Suediei, unde reprezintă un habitat comun, fiind de asemenea încă numeroase în taigaua de pe teritoriul Federaţiei Ruse. În ţara noastră sunt răspândite mai ales în depresiunile din Carpaţii Orientali, dar apar şi în Apusenii nordici, insular şi rar şi în Carpaţii Meridionali. Dintre tipurile de asociaţii vegetale, cele mai importante sunt cele cu bumbăcariţă de munte şi muşchi de turbă (Sphagnum) recurbat şi cele cu muşchi de turbă magelanic. Există în destul de multe situaţii, mai ales la periferia tinovului, şi arbori precum molidul, laricele, pinul silvestru, mesteacănul pufos, jneapănul, de obicei în exemplare debile din cauza solului turbos foarte acid. În stratul arbuştilor predomină cei de talie mică, aproape toate speciile fiind foarte legate numai de acest habitat, precum mesteacănul mic, mesteacănul pitic, afinul de turbărie, afinul cu fructe mici, vuietoarea, andromeda. Dintre speciile ierboase se remarcă numeroase specii relicte glaciare ca roua cerului (trei specii), ligularia siberiană, daria sceptrul lui Carol, rogozul 46 brun, rogozul negru, rogozul pauciflor, otrăţelul de turbărie, scheuczeria etc. Din păcate, din cauza drenajelor şi a suprapăşunatului, foarte multe tinoave au fost grav degradate. Tinoavele bombate, cu acumulare de turbă uneori veche de câteva zeci de mii de ani, sunt instrumente foarte preţioase şi dintr-un alt punct de vedere, permiţând reconstituirea paleomediilor de viaţă din timpul ultimelor perioade glaciare şi interglaciare pe baza analizei polenului adus de vânt şi depus odată cu stratele cARAcTERIzAREA HABITATULUI Degradarea unei suprafeţe mari de tinoave, mai ales a periferiilor acestora, a făcut ca, pentru asigurarea pe viitor a sustenabilităţii şi eficienţei conservării habitatelor 7110, să fie protejate şi aceste arii periferice afectate. De obicei, drenajele şi suprapăşunatul afectează mai mult sau mai puţin profund regimul hidric şi compactitatea turbei iar structura ecosistemului este perturbată, proporţia dintre specii ca şi compoziţia floristică fiind modificată. În astfel de situaţii suprafeţele de tinov afectate încă sunt capabile de regenerare naturală mai ales dacă în apropiere se află suprafeţe de tinov neafectate. HABITATE 7120 • TuRBăRII dEgRAdATE cApABIlE dE REgEnERARE nATuRAlă SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Muntele Şes, Semenic-Cheile Caraşului, Soveja, Tinovul Mare Poiana Stampei, Turbăria de la Dersca. 7140 • mlAşTInI TuRBoAsE dE TRAnzIţIE şI TuRBăRII mIşcăToARE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de mlaştini turboase mai mult sau mai puţin întinse, fără caracteristicile de ridicare centrală descrise la tinoavele bombate (habitatul 7110). De cele mai multe ori includ tapete vegetale nefixate de substrat. Acestea se află în etajul boreal (al molidului, de taiga montană) din toţi Carpaţii României acolo unde relieful mai mult sau mai puţin plan permite acest lucru. Există mai multe variante descrise la noi în ţară. Astfel, sunt turbăriile cu rogoz cu fructe lânoase, cele cu rogoz de mlaştină, care au o răspândire mai largă. Cu un areal limitat în România la Carpaţii Orientali apar turbăriile cu rogoz diandru (cu două stamine). Foarte rare sunt turbăriile cu rogoz panglică şi swertia violetă, prezente doar în Munţii Rodnei şi considerate un tip de ecosistem endemic pentru Carpaţii de sud-est. Alături de speciile edificatoare, în acest habitat se regăsesc multe alte specii legate strâns de mediul acid turbos, cum sunt numeroasele specii de muşchi de turbă (Sphagnum) magellanic, cuspidat, al lui Warnstorf, trifoiştea de mlaştină (Menyanthes), bumbăcăriţa de munte, roua cerului, arbuştii andromeda, afinul de turbărie, vuietoarea etc. Unele specii sunt deosebit de rare, considerate relicte glaciare, precum scheuczeria, roua cerului anglică, roua cerului obovată, orhideele de turbărie hammarbya şi liparis, rogozelul alb (Rhinchospora), mesteacănul mic. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Băgău, Bucegi, Creasta Nemirei, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Gutâi-Creasta Cocoşului, Igniş, Lacul Negru, Munţii Rodnei, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Tinovul Apa Roşie, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Turbăria Ruginosu Zagon, Valea Izei şi Dealul Solovan. 47 HABITATE 7150 • comunTăţI dEpREsIonARE dIn rHyncHoSporion pE suBsTRATuRI TuRBoAsE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt pături de turbărie puţin adânci periferice tinoavelor (habitatele 7110, 7120) sau existând de sine stătător. Acestea se găsesc doar în Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Călăţele pe scară mai largă, pe podurile teraselor fluviale largi, în depresiuni largi şi puţin adânci, multe rezultate prin coborârea terenului în urma topirii unor lentile de gheaţă din perioada glaciară. Principalele specii edificatoare sunt rogozul de mlaştină, rogozul brun, rogozul negru, rogozul solzos şi rogozelul alb (specie rară), agrostisul (bucăţelul) canin, alături de masa mare a muşchilor de turbă reprezentaţi de mai multe specii (contort, magellanic, cuspidat). Sunt prezenţi şi arbuşti tipici turbăriilor ca vuietoarea, andromeda, afinul de turbărie. Mlaştinile cu rogoz spinos şi rogozel alb sunt o variantă caracteristică numai Depresiunii Făgăraşului. Este prezent şi un număr de specii relicte glaciare rare ca roua cerului mijlocie, roua cerului anglică, pedicuţa de turbărie. Din păcate, drenajele şi păşunatul au transformat în pajişti banale multe dintre turbăriile de acest tip, terenurile plane pe care s-au instalat de mii de ani fiind dorite pentru extinderea păşunilor satelor din regiune. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Mlaca Tătarilor. 7210* • mlAşTInI cAlcARoAsE cu cladium mariScuS şI spEcII dE caricion davallianae cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de mlaştini pe substrat alcalin sau acid, comun în Europa Centrală, relativ rar la noi. Pipirigul ramificat, specia edificatoare, alcătuieşte pâlcuri sporadice aflate în contact atât cu turbăriile acide cât şi cu mlaştinile alcaline (de aici şi flora deosebit de variată în funcţie de condiţiile în care apare). Nu este însă un habitat tipic pentru România, de unde nimeni nu a descris asociaţia vegetală corespondentă. Unii autori consideră acest tip de habitat doar o formă de degradare sau fază de succesiune de scurtă durată în evoluţia mlaştinilor. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Delta Dunării, Făgetul Clujului-Valea Morii, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer. 48 cARAcTERIzAREA HABITATULUI Are întotdeauna o extindere mică, fiind asociat altor habitate de naturi foarte diverse. Pentru apariţia izvoarelor petrifiante cu formare de travertin este necesar să existe condiţii geografice particulare, respectiv masive calcaroase, fenomene vulcanice care să genereze izvoare cu apă caldă acidă, aceasta dizolvând rapid calcarul şi redepunând-ul sub formă de travertin (tuf calcaros). Adeseori acesta se mulează încet peste plantele din comunităţile din apropiere petrifiindu-le, de unde şi numele habitatului. La noi în ţară asemenea situaţii sunt deosebit de rare şi apar la scară mică. Totuşi, accepţiunea ecologică a habitatului este mai largă, extinzându-se la toate izvoarele din arealele muntoase stâncoase, cu apă ce se prelinge pe suprafaţa rocii în permanenţă şi unde se găsesc perniţe întinse de muşchi de pământ ce cresc direct pe stânca nudă, în primul rând specia caracteristică Cratoneurion. Din acest punct de vedere, habitatul este frecvent în Carpaţii Româneşti. Muşchii de pământ ataşaţi de stâncile ude ajung şi la 40% din biomasa habitatului, la care se adaugă pinguicula comună, saxifraga stelată, opaiţa mică, calcea calului, splinuţa aurie alpină, văr- HABITATE 7220* • IzVoARE pETRIfIAnTE cu foRmARE dE TRAVERTIn (cratoneurion) zuţa amară, pufuliţa nutantă, mărarul păros, toporaşul galben etc. Specia caracteristică pentru Europa Centrală şi de vest, cohlearia de Pirinei (la noi fiind prezentă o subspecie endemică), este foarte rară în Carpaţi. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Ciucaş, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nor- dul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Mare, Semenic-Cheile Caraşului, Topliţa-Scaunul Rotund Borsec, Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna. 7230 • mlAşTInI AlcAlInE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul, cu acoperire largă, reprezintă turbăriile mai mici sau mai mari de la altitudini joase, în care reacţia apei de turbă este neutră-uşor alcalină şi nu acidă, ca în habitatele de turbării montane. La fel ca şi în cazul acestora, mlaştinile de turbă alcaline au un rol deosebit în descifrarea evoluţiei mediului pe durata ultimelor milenii deoarece conservă foarte bine polenul şi alte resturi vegetale. Sunt incluse aici şi mlaştinile cu rogozuri scunde fără formare de turbă. Sunt descrise mai multe variante ale habitatului, unele de largă răspândire, altele mai restrânse geografic, cu răspândire regională. Astfel, mlaştinile şi turbăriile cu bumbăcariţă lată şi rogoz galben sunt comune în toată ţara, din etajul colinar inferior până în etajul molidului. La altitudini mari sunt înlocuite adesea de mlaştinile cu pipirig plan şi rogoz solzos, rogoz tomnatic, rogoz galben. Cea mai rară şi valoroasă variantă a habitatului este cea formată din turbării edificate de pipirig negricios, prezente doar în câteva puncte din Dealurile Feleacului şi Carpaţii Orientali. Aici se găsesc numeroase specii foarte rare de plante precum crinul tofieldia, orhideea maculată, orhideea liparis, orhideea epipactis de mlaştină, ligularia siberiană, roua cerului anglică, ciuboţica cucului făinoasă, swertia galbenă. Turbăriile cu rogozul lui Davall sunt de asemenea o variantă rară a acestui habitat, prezentă în Depresiunile Braşov şi Ciuc din Carpaţii Orientali şi în Depresiunea Iara din Dealurile Feleacului. Şi acestea conţin multe specii rare precum coada iepurelui de mlaştină, ciuboţica cucului de mlaştină, armeria bârsană (endemism în Depresiunea Braşov), daria, sceptrul lui Carol. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Bazinul Ciucului de Jos, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Făgetul Clujului-Valea Morii, Gutâi-Creasta Cocoşului, Mlaştina după Luncă, Muntii Ciucului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Rarău-Giumalău, Tinovul Apa Lina-Honcsok. 49 HABITATE 7240* • foRmAţIunI pIonIERE AlpInE dE caricion BicoloriS-atrofuScae cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt turbării de altitudine mare (din etajul boreal al molidului până în cel alpin), incipiente şi cu strat subţire de turbă. La noi în ţară speciile edificatoare nu sunt rogozul bicolor şi brun-negricios ca în Europa Centrală ci rogozul rostrat şi muşchiul de turbă (Sphagnum) recurbat. În Apusenii nordici apare o variantă cu specia subendemică daria de mlaştină, iar în Carpaţii Orientali ca specie indicatoare de bună conservare a acestor turbării incipiente găsim relictul glaciar ligularia siberiană. Alte specii importante sunt rogozul negru dacic, coada iepurelui de mlaştină, bumbăcariţa cu frunze înguste, daria sceptrul lui Carol, pipirigul alpin, trifoiştea de baltă, daria de apă, calla de apă etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Călimani-Gurghiu, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Parâng, Retezat. 8110 • gRoHoTIşuRI sIlIcIoAsE dIn ETAjul monTAn până în cEl AlpIn (androSacetalia alpinae şI galeopSietalia ladani) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul se dezvoltă pe grohoturile de roci silicioase (rezultate din sfărâmarea naturală a granitelor, andezitelor, şisturilor cristaline dure etc.) din etajul boreal până în cel alpin şi care acoperă de foarte multe ori baza crestelor alpine, perimetrul circurilor glaciare care găzduiesc frumoasele lacuri alpine glaciare, perimetrele morenelor (sfărâmături vehiculate de foştii gheţari din Carpaţi acum circa paisprezece-optsprezece milenii). În humusul brut care se înfiripă cu greutate între sfărâmăturile de piatră ale grohotişului de mare altitudine se fixează comunităţi de plante specifice, rezistente la condiţiile foarte dure de mediu. Există descrise din munţii noştri mai multe variante ale acestui tip de habitat. Una dintre ele, pajiştile cu păiuş pictat şi cruciuliţă carniolică, are o răspândire restrânsă în 50 Munţii Făgăraş, Rodnei şi Vâlcan. Numai în Munţii Rodnei se află pajiştile rare de saxifragă cimoasă şi saxifragă carpatină (endemice în respectiva grupă montană). Cele mai slab fixate grohotişuri din etajele subalpin şi alpin sunt populate de o variantă a habitatului formată din pajişti foarte slab închegate de măcrişor alpin (sau oxyria) cu firuţă contractă alpină. În Munţii Retezat sunt endemice pajiştile de grohotiş edificate de saxifraga alpină brioidă, veronica lui Baumgarten şi opaiţa alpină pitică. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Ciucaş, Cozia, Domogled-Valea Cernei, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Putna-Vrancea, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Valea Cepelor. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul se dezvoltă pe grohotişurile calcaroase rezultate mai ales din sfărâmarea prin îngheţ-dezgheţ a calcarelor, dolomitelor, conglomeratelor calcaroase, gresiilor calcaroase din munţii înalţi, din etajul boreal (al molidului) până în cel alpin. Puţinul humus negru brut ce se dezvoltă pe aceste grohotişuri bogate în carbonat de calciu ajută la instalarea unei flore foarte specifice. Şi în cadrul acestui habitat au fost descrise mai multe variante. Una dintre ele este larg răspândită, cea a pajiştilor slab închegate de saxifraga galbenă, saxifraga moscată şi lâna caprei de calcar. Tot larg răspândite sunt şi pajiştile de grohotişuri calcaroase alpine până la boreale umede, edificate de măcrişul scutat alpin şi iarba ciutei. Numai în restrânsele areale calcaroase din Munţii Bucegi, Făgăraş şi Rodnei găsim pajişti de mac galben alpin (sau coroana Sfântului Ştefan, specie endemică), verzişoară roz de munte şi iarba ciutei carpatină (toate cele trei specii edificatoare fiind deosebit de valoroase şi rare). Numai în Carpaţii Meridionali, şi mai ales specifice masivului calcaros Piatra Craiului, sunt pajiştile de grohotiş calcaros dominate de lâna caprelor alpină (două specii, cea a lui Lerchenfeld şi cea a transilvană) şi macul galben alpin. HABITATE 8120 • gRoHoTIşuRI cAlcARoAsE şI dE şIsTuRI cAlcARoAsE dIn ETAjul monTAn până în cEl AlpIn (tHlaSpietea rotundifolii) SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Craiului, Piatra Mare, Porţile de Fier, Postăvarul, Rarău-Giu- malău, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Târnovu Mare-Latoriţa, Trascău. 8160* • gRoHoTIşuRI mEdIo-EuRopEnE cAlcARoAsE AlE ETAjEloR colInAR şI monTAn cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat de grohotişuri rezultate din sfărâmarea calcarelor, conglomeratelor şi gresiilor calcaroase din munţii de joasă altitudine (până la 1400 m, în etajul fagului) cu o floră fundamental diferită faţă de cea a pajiştilor de pe grohotişurile calcaroase alpine, larg răspândit în toţi Carpaţii şi uneori prezent şi în arealul dealurilor înalte. Există două variante ale acestor pajişti slab închegate de grohotişuri calcaroase de joasă altitudine. Cea mai larg răspândită este cea a comunităţilor de feriguţa lui Roberts şi cimbrişor comat carpatin (aceasta se dezvoltă la contactul grohotişurilor cu habitatele de păduri de fag limitrofe, de unde importă numeroase specii de pădure), dar cele mai tipice sunt pajiştile de sânziană albă de grohotiş, iarba fiarelor şi cimbrişor comat carpatin (această din urmă variantă fiind inclusă de unii specialişti printre pajiştile de grohotişuri calcaroase alpine pentru că au fost găsite, mai rar, şi în etajul boreal). În Munţii Banatului se găsesc două tipuri de pajişti de grohotiş proprii numai acestor munţi, unul dintre ele edificat de colilia trestioară (Acnatherum) şi celălalt de priboiul cu rădăcini mari şi iarba dragostei roşie. Comunităţile de urzica păreţilor (Parietaria) incluse uneori aici au adesea caracter de buruienişuri din vetrele aşezărilor umane. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Cheile Turzii, Domogled-Valea Cernei, Leaota, Trascău, Valea Iadei. 51 HABITATE 8210 • VERsAnţI sTâncoşI cu VEgETAţIE cHAsmofITIcă pE RocI cAlcARoAsE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este format din comunităţile de plante neînchegate din crăpăturile pereţilor stâncoşi de calcar şi conglomerate calcaroase, cu separarea unor variante din munţii de joasă altitudine (etajul fagului, până la 1500 m) şi a unor variante boreale până la alpine (1500-2400 m). Dintre variantele de joasă altitudine, cea mai larg răspândită este cea a comunităţilor de feriguţă de stâncă brună şi verde, unde alături de speciile dominante de ferigă se află multe alte specii calcifile de stâncărie de altitudine joasă ca feriga dulce, iarba dragostei, valeriana cu trei frunze, verzişoara de stâncă, ciucuşoara de stâncă, feriga fragilă, iarba acră albă, opaiţa carpatină, cimbrişorul comat carpatin, garofiţa albă, mărarul gracil, pesma de foc, saxifraga comună, draba de stâncă galbenă, saxifraga lui Rochel (în Carpaţii Occidentali), clopoţelul carpatin (în Carpaţii Orientali), specii de pădure (frecvent firuţa de pădure). Pe pantele vestice ale Carpaţilor Occidentali, cu influenţe oceanice, pe pereţii calcaroşi abrupţi de joasă altitudine, apare o variantă „atlantică” a acestui habitat edificată de feriguţa unghia ciutei, ciuboţica cucului (primula) mică şi clopoţelul lui Kitaibel. Numai în Carpaţii Bănăţeni apar comunităţile de stâncării calcaroase abrupte cu opaiţă de stăncă şi feriguţă de zid, care au pe lângă speciile obişnuite habitatului şi specii endemice precum mărarul atamanta, minuartia ungurească, garofiţa bănăţeană etc. În Cazanele Dunării, poate şi în Cheile Caraşului, sunt strict endemice comunităţile de stâncărie edificate de clopoţelul Cazanelor şi coada iepurelui filiformă alături de alte specii locale endemice precum laleaua Cazanelor şi minuartia Cazanelor. În etajele boreal (al molidului), alpin şi subalpin, comunităţile diferă destul de mult din punct de vedere floristic, multe fiind edificate de specii endemice cum sunt cele de coada şoricelului lui Schur şi clopoţelul cu frunze de cohlearia, saxifraga pitică, saxifraga lui Rochel şi ipcărige de piatră, pelin alpin cu saxifraga moscată şi draba lui Kotschy, cimbrişor frumos cu firuţa lui Rehman, opaiţa lui Zawadzk cu rogoz de stâncă şi saxifraga verde (ultima numai în nordul Carpaţilor Orientali). SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Cheile ŞugăuluiMunticelu, Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Cheile 8220 • VERsAnţI sTâncoşI cu VEgETAţIE cHAsmofITIcă pE RocI sIlIcIoAsE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul se dezvoltă pe abrupturi de stânci silicioase (granite, granodiorite, andezite, şisturi cristaline) cu specii de plante care reuşesc să se adapteze la viaţa în crăpăturile pereţilor de piatră. Se împarte în comunităţi din munţii de altitudine joasă (până în 1400 m) şi comunităţi din munţii înalţi (din etajul boreal al molidului până în cel alpin). Dintre comunităţile de joasă altitudine cele mai răspândite sunt cele cu feriguţă neagră de stâncă, feriguţă septentrională şi opaiţă carpatină (specie endemică pentru Carpaţi). În arealele de pereţi de stâncă umbriţi se dezvoltă comunităţi de feriguţă dulce în perniţe mari de muşchi de pământ hypnum şi ctenidium sau de feriguţă brună de stâncă cu firuţă de pădure. Numai în estul şi centrul Carpaţilor Meridionali apar comunităţile endemice de urechelniţă (sau jovibarba) lui Heuffel şi veronica lui Bachoffen şi cele de garofiţa lui Henter cu feriguţa woodsia. Dintre comunităţile de altitudine mare, trei sunt strict endemice, limitate la câte un singur masiv muntos, şi de mare valoare conservativă. Astfel, strict endemice pentru Munţii Făgăraş sunt comunităţile cu opaiţa vişinie a Făgăraşului, pentru Munţii Retezat caracteristice sunt cele cu opaiţa lui Lerchenfeld şi cruciuliţa mare alpină, iar în Munţii Parâng se disting cele cu opaiţa lui Lerchenfeld şi scrântitoarea albă a lui Haynald. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Codru Moma, Cozia, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Frumoasa, Muntele Şes, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Parâng, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Porţile de Fier, Reghiu Scruntar, Retezat. 52 Vârghişului, Ciucaş, Codru Moma, Domogled-Valea Cernei, Măgurile Băiţei, Muntele Şes, Muntele Vulcan, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Craiului, Piatra Mare, Porţile de Fier, Postăvarul, Rarău-Giumalău, SemenicCheile Caraşului, Stânca Tohani, Târnovu MareLatoriţa, Valea Izei şi Dealul Solovan. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul ocupă arealele cu roci silicatice uscate sfărâmate cu sol superficial, unde se formează comunităţi neînchegate de plante de tipul celor suculente, cu puţine graminee şi însoţite întotdeauna de muşchi de pământ bruni ce suportă uscăciunea şi licheni, toate la altitudine joasă. Cea mai larg răspândită comunitate este cea cu iarbă acră galbenă, iarbă acră albă şi petrorhagia. În Carpaţii Occidentali sunt specifice pajiştile de pantă mare cu gramineele Aira sp. şi Vulpia sp. În Banat şi mai puţin în Dobrogea găsim mult mai rarele comunităţi cu grâul lui Haynald, trifoiul lui Moliner şi ventenata, de mare valoare conservativă. În estul Munţilor Rodnei, unice în ţară, se află stâncăriile cu opaiţa rupestră şi iarbă acră anuală. HABITATE 8230 • comunITăţI pIonIERE dIn Sedo-SclerantHion sAu dIn Sedo alBi-veronicion dilleni pE sTâncăRII sIlIcIoAsE SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Munţii Măcinului, Munţii Maramureşului, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Stânca Tohani. 8310 • pEşTERI în cARE AccEsul puBlIculuI EsTE InTERzIs cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul este legat de principalele areale carstice, formate pe masivele importante de calcar din România. Cele mai multe astfel de areale se găsesc în Carpaţii Occidentali, respectiv în Munţii Apuseni de nord (Munţii Bihor, Pădurea Craiului, Trascău, Metaliferi), Munţii Banatului, mai puţin în Carpaţii Meridionali (Munţii Cernei, Munţii şi Podişul Mehedinţi, Şureanu, Piatra Craiului), Carpaţii Orientali (Hăghimaş, Rodnei, vulcanocarstul din Călimani). Există areale importante cu relief carstic şi în zonele colinare (Platoul Someşan de nord, Podişul Dobrogei de sud). Există un număr restrâns de peşteri în România în care accesul publicului este permis parţial, dar din cauza sensibilităţii deosebite a ecosistemelor de peşteră cele mai multe sunt interzise vizitării. Se remarcă în mod deosebit peşterile cu gheţari permanenţi şi cele cu schelete de urs de peşteră din Apuseni, peşterile bogat concreţionate din Banat şi vestul Meridionalilor, peştera de la Movile din Dobrogea de sud (cu un ecosistem „sigilat”, practic independent faţă de sistemul biosferei terestre), peştera de la Cuciulat din Platoul Someşan şi cea de la Coliboaia din Valea Sighiştelului, Munţii Bihor cu desene rupestre. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Vârghişului, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Harghita Mădăraş, Mlaştina Hergheliei-Obanul Mare şi Peştera Movilei, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, Munţii Rodnei, Pârâul Barlangos, Peştera Limanu, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Recifii Jurasici Cheia, Semenic-Cheile Caraşului, Strei-Haţeg, Tăşad. 53 HABITATE 9110 • păduRI dE fAg dE TIp luzulo-fagetum cARAcTERIzAREA HABITATULUI Pădurile de fag de soluri acide din Europa Centrală sunt larg răspândite în această regiune, fiind prezente şi la noi în ţară, îndeosebi în etajul dealurilor înalte şi mai rar în etajul montan inferior, la peste 600-700 m altitudine, pe soluri cu reacţie acidă dezvoltate pe nisipuri, gresii silicioase, roci vulcanice acide (andezite, granodiorite) sau şisturi cristaline. Cambisolurile districe (solurile brune acide) şi luvisolurile albice de culoare palidă galben-deschis (din cauza sărăciei relative în nutrienţi) sunt întâlnite în subasmentul acestor păduri. Există destul de numeroase situaţii în Transilvania, Sucarpaţi şi Carpaţi, îndeosebi în areale mai ploioase aflate la limita inferioară a nevoilor făgetelor, în care plantele specifice habitatului pădurilor de fag carpatine (91V0) lipsesc cu desăvârşire, fiind prezente doar specii caracteristice solurilor acide comune din Europa Centrală, cum ar fi păiuşurile mari de pădure, flocoşica de pădure, măcrişul iepurelui, trestioara lânoasă, feriga piciorul lupului, deşampsia flexibilă. Există totuşi aici şi un tip de pădure specific carpatină, edificat de covoarele galbene ale unei plante endemice iubitoare de soluri acide, vulturica carpatină (sau cu frunze rotunde). Făgetele acidofile de tip central european din dealurile înalte deţin mult carpen şi gorun în compoziţia lor, alături de cireş sălbatic, paltin, jugastru, mesteacăn, plop tremurător, pe când cele din etajul montan inferior sunt de foarte multe ori pure, cu puţine alte specii în amestec, deosebită fiind în unele situaţii apariţia bradului alb. Spre altitudinile mai înalte, în jur de 1200-1400 metri, fagul începe să se amestece cu molidul. Arbuştii sunt slab reprezentaţi în acest habitat forestier, toţi fiind specii acidofile, rolul principal revenind afinului. Pe rocile bazice, făgetele acidofile central europene sunt înlocuite de făgetele central europene de soluri neutre (neutrofile) mai bogate în nutrienţi (9130). SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Buteasa, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Cenaru, Cheile Doftanei, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Teregovei, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Codru Moma, Corido- rul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Cuşma, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Igniş, Lacul Negru, Lozna, Măgura Târgu Ocna, Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Parâng, Pădurea Bogăţii, Pădurea Glodeasa, Pădurea Verdele, Penteleu, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Postăvarul, Prigoria-Bengeşti, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Reghiu Scruntar, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Slănic, Someşul Rece, Soveja, Strei-Haţeg, Şindriliţa, Tisa Superioară, Trascău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Cepelor, Valea Ierii, Valea Vâlsanului. Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu SudEst, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Igniş, Lacul Negru, Lozna, Mociar, Muntele Şes, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Metaliferi, Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oituz-Ojdula, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bogăţii, Pădurea Buciumeni-Homocea, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea de stejar pufos de la Petiş, Pădurea Dobrina-Huşi, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Tătăruşi, Pădurea Verdele, Pădurile de Stejar Pufos de pe Târnava Mare, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Porţile de Fier, Pricop-Huta-Certeze, Prigoria-Bengeşti, Putna-Vrancea, Râul Suceava, Râul Tur, Reghiu Scruntar, Rusca Montană, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Slănic, Someşul Rece, Soveja, Suharau-Darabani, Trascău, Tusa-Barcău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Iadei, Valea Ierii, Valea Roşie, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est. 9130 • păduRI dE fAg dE TIp aSperulo-fagetum cARAcTERIzAREA HABITATULUI Pădurile de fag de soluri neutre din Europa Centrală sunt destul de rare în Carpaţii româneşti şi dealurile înalte adiacente, fiind înlocuite pe scară largă de către făgetele carpatice (habitatul 91V0). Totuşi, există situaţii, mai ales în cazul arealelor cu precipitaţii aflate la limita inferioară pentru făgete, în care speciile central-europene sunt dominante iar cele endemice Carpaţilor lipsesc. Făgetele central-europene sunt destul de bogate în specii, deşi de cele mai multe ori acestea nu reprezintă rarităţi. În amestec cu fagul apare des carpenul, iar la altitudini mai joase şi gorunul. Cele mai bine conservate făgete din arealele de munte au în compoziţia lor mult brad şi chiar tisă, alături de mesteacăn, plop tremurător, cireş sălbatic, tei pucios, paltin de munte, paltin de câmp, ulm de munte, sorb, scoruş. Arbuştii sunt denşi în cazul în care pădurea nu este intens gospodărită, mai frecvenţi fiind caprifoiul negru, caprifoiul roşu, salba răioasă, salba moale, socul roşu, socul negru, lemnul câinesc. Covorul ierbaceu este foarte bogat în specii central-europene şi eurosiberiene, numeroase dar fără nici un colorit regional: urzica moartă galbenă, sânziana lui Schultes, vinariţa, dentariţa cu bulbi, meişorul uniflor, păştiţa albă, feriga comună, feriga austriacă, lintea de primăvară (ginuşele) etc. Făgetele neutrofile central-europene sunt întâlnite insular pe calcare, şisturi marnoase, gresii calcaroase, roci cristaline bazice (numite amfibolite), roci vulcanice bazice (bazalte), pe care apare un strat destul de subţire şi lesne erodabil de cambisol eutric (sol brun bazic) sau luvisol. 54 SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Bisoca, Buila-Vânturariţa, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Cenaru, Cheile Cernei, Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Codru Moma, Coridorul Jiului, Cozia, Cuşma, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile Drăgăşaniului, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Ferice-Plai, Frumoasa, cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt făgete rare, cu caracter insular, legate de versanţi stâncoşi calcaroşi mai mult sau mai puţin abrupţi. Acest habitat se întâlneşte numai acolo unde în etajul montan inferior apar calcare masive sau conglomerate calcaroase în Carpaţi (munţii Rarău, Hăghimaş, Piatra Craiului, Bucegi, Ciucaş, Aninei, Cernei, Trascău, Bihor etc.). Sunt bogate în specii iar flora de pădure interferează cu cea din habitatele de stâncării şi grohotişuri calcaroase. Productivitatea acestor păduri este mult redusă faţă de cea a făgetelor din alte tipuri din cauza substratului stâncos, dar din punct de vedere al biodiversităţii sunt foarte valoroase. Alături de fag, în compoziţia pădurii apar frecvent bradul şi tisa, sporind mult valoarea conservativă a acestui tip de habitat. Se mai întâlnesc paltinul de munte, ulmul de munte, teiul pucios, frasinul, cireşul sălbatic, sorbul iar dintre arbuşti unii sunt strict specifici acestor păduri de substrat pietros, cum ar fi măcieşul fără spini (sau alpin) alături de soc roşu, călin, lemn câinesc, dracilă, caprifoi negru, cotoneaster, ienupăr târâtor (cetina de negi), măcieş mare, cununiţa albă (taula de stâncă). Caracteristica absolută a acestor făgete este frecvenţa mare a orhideelor din genurile Cefalantera sp. şi Epipactis sp. Astfel, găsim aici cefalantera carmin şi cea albă, ca şi orhideele epipactis roşu închis şi verde (din acest gen încă se HABITATE 9150 • păduRI mEdIo-EuRopEnE dE fAg dIn cepHalantHero-fagion mai descoperă specii noi în Europa Centrală şi la noi în ţară, exact în acest tip de habitat). O altă orhidee des întâlnită aici este cea parazită numită cuibul păsării. În stratul ierbos se află multe specii caracteristice stâncăriilor calcaroase care practic se află întotdeauna în vecinătate. Dintre plantele rare care se regăsesc numai în acest tip de habitat menţionăm sunătoarea-umbrelă, care apare numai în Apusenii centrali şi în Balcani. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciucaş, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domo- gled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Muntele Vulcan, Munţii Făgăraş, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bogăţii, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Porţile de Fier, Postăvarul, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Trascău. 9170 • păduRI dE sTEjAR cu cARpEn dE TIp galio-carpinetum cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un tip de habitat forestier central-est european, reprezentat în ţara noastră în arealul de dealuri de păduri dominate de gorun sau gorun auriu în amestec cu carpen şi fag. Aceste păduri se diferenţiază de cele similare dacice (habitatul 91Y0) specifice dealurilor şi podişurilor de la periferia Carpaţilor Româneşti prin absenţa unor specii caracteristice cum ar fi grâul negru (Melampirum sp.) bihorean, dentariţa violetă sau lintea lui Hallerstein. Alături de speciile menţionate anterior, între arbori se mai găsesc frecvent cireşul slbatic, plopul tremurător, mesteacănul, ulmul de munte, paltinul de câmp şi cel de munte, jugastrul, teiul pucios, sorbul. Dintre arbuşti au o frecvenţă mare păducelul, socul negru, alunul, sângerul, cornul, călinul, lemnul câinesc. Stratul ierbos are o specie dominantă caracteristică, rogozul păros. Alături de aceasta se întâlnesc multe specii comune pădurilor de gorun şi carpen precum păştiţa albă şi galbenă, mierea ursului moale şi comună, stelariţa de pădure, obsiga piaptăn de pădure, drobiţa, toporaşul de pădure, golomăţul de pădure etc. Pădurile acestui tip de habitat sunt importante economic, având în vedere productivitatea lor ridicată de masă lemnoasă. Solurile pe care vegetează sunt de tipul luvisolurilor tipice şi albice, mai rar cambisoluri eutrice. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Bârsău-Şomcuta, Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciomad-Balvanyos, Coridorul Jiului, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Dealul Cetăţii Deva, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Mare-Hârlău, Defileul Crişului Alb, Defileul Cri- şului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Drocea, Făgetul Clujului-Valea Morii, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Lozna, Măgura Târgu Ocna, Mociar, Muntele Şes, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Metaliferi, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea Bogăţii, Pădurea Buciumeni-Homocea, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea de la Alparea, Pădurea de stejar pufos de la Petiş, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Glodeni, Pădurea Goronişte, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Pricop-Huta-Certeze, Prigoria-Bengeşti, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Trascău, Valea Ierii, Zarandul de Est. 55 HABITATE 9180* • păduRI dIn tilio-acerion pE VERsAnţI ABRupţI, gRoHoTIşuRI şI RAVEnE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Pădurile „de surduc” (adică de văi înguste cu pereţi abrupţi) sunt un habitat forestier considerat rar şi deosebit de valoros. Acesta apare în Carpaţi în acele grupări montane unde relieful este abrupt, cu deosebire în masivele calcaroase şi conglomeratice, la altitudini de 800-1600 m. Astfel sunt munţii Bucegi, Trascău, Bihor, Metaliferi, Ceahlău, Rarău, Piatra Craiului etc., dar practic oriunde îşi fac apariţia cheile şi stâncăriile de calcar, pe clinele lor umbrite aceste pâlcuri de pădure sunt nelipsite. Flora este destul de caracteristică dar trebuie să subliniem că fauna lor de nevertebrate este foarte bogată în specii rare şi endemice, ceea ce face ca acest tip de habitat să fie declarat prioritar. Torenţii cu pat abrupt dar şi brânele mai largi şi umbrite din munţii stâncoşi, uneori versanţi întregi pe substrat de stâncă sunt arealele unde putem găsi pădurile de surduc. Întâlnim aici patru specii dominante de arbori, acestea fiind (în proporţii variabile) frasinul, paltinul de munte, ulmul de munte şi teiul pucios. Desigur, nu sunt specii proprii acestui habitat dar formează compoziţii absolut specifice lui. Deseori apar exemplare diseminate de fag, paltin de câmp, brad, tisă, molid. Dintre arbuşti menţionăm specii de pădure precum cornul (deosebit de frecvent), salba moale, caprifoiul negru sau de stâncării, precum şi cununiţa albă (taula de stâncă), măcieşul fără spini, cotoneasterul, adesea ienupărul târâtor (cetina de negi), sorbul grecesc. Există în partea de vest a Carpaţilor şi două specii endemice, sorbul dacic (în Apuseni) şi sorbul lui Borbas (în Banat). Plantele ierboase sunt adesea de talie înaltă şi există câteva specii consi- derate deosebit de caracteristice pădurilor de surduc precum pana zburătorului (sau lunaria), telekia (iarba mare), feriga limba soacrei (sau filitis), feriguţa de stâncă fragilă, slăbănogul, cruciuliţa de pădure, stânjenelul de stâncă, iarba ciutei (margareta aurie de pădure), lipicioasa de stâncă (moehringia), ferigile polistihum. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Codru Moma, Cozia, Dealul Cetăţii Deva, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Măgurile Băiţei, Muntele Tâmpa, Munţii Făgăraş, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Pădurea Bogăţii, Piatra Mare, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Postăvarul, Putna-Vrancea, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Zarandul de Est. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Ciomad-Balvanyos, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Cuşma, Găina-Lucina, Harghita Mădăraş, Larion, Mestecănişul de la Reci, Mlaştina după Luncă, Molhaşurile Căpăţânei, Obcinele Bucovinei, Parâng, Someşul Rece, Soveja, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul Apa Roşie, Tinovul de la Dealul Albinelor, Tinovul de la Fântâna Brazilor, Tinovul de la Româneşti, Tinovul Luci, Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tinovul Şaru Dornei, Turbăria Ruginosu Zagon. 91d0* • TuRBăRII cu VEgETAţIE foREsTIERă cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier prioritar deosebit de rar, insular, cu o valoare aparte datorită speciilor boreale (originare din taigaua siberiană) numeroase, considerate relicte glaciare. Apare în acele mlaştini de turbă aflate în etajul boreal (al molidului) din Carpaţi unde condiţiile locale au permis instalarea unor rarişti de pădure. Solurile sunt turboase, groase, alcătuite din resturi puţin descompuse de plante conservate de mii de ani de către mediul deosebit de acid al acestor mlaştini. Specialiştii au identificat mai multe subtipuri diferite ale acestui habitat prioritar. Cel mai frecvent este cel al molidişurilor mlăştinoase de turbării, apoi pădurile mlăştinoase de pin silvestru, foarte rare fiind rariştile de mesteacăn pufos şi tufărişurile de jneapăn de turbărie (aflate numai foarte localizat în Munţii Igniş din Maramureş). Regiunile în care găsim acest habitat sunt în mod deosebit Carpaţii Orientali (pe toată lungimea lor) şi Apusenii de nord (Muntele Mare, Bihor-Vlădeasa). Mai rar se poate găsi şi în Carpaţii Meridionali (Munţii Parâng, Şurean etc). Alături de speciile lemnoase dominante amintite mai sus mai apare mesteacănul (comun), iar dintre arbuşti întâlnim salcia cenuşie, afinul de turbărie, afinul de mlaştină, mesteacănul mic, mesteacănul pitic (ultimele două foarte rare, prezente doar în Carpaţii Orientali), salba pitică, salcia aurie, cununiţa roz (sau taula de mlaştină). În stratul ierbaceu se remarcă în primul rând numeroasele specii de muşchi de turbă (Sphagnum) cum ar fi cel al lui Magellan, Wulfen, recurbat, scvamos şi de rogoz (multe foarte rare) precum rogozul Bueck, rogozul spinos, rogozul albicios, cel negru etc. Acestea dau în timp cel mai 56 important volum de resturi vegetale din masa turbăriei. Alte specii de plante deosebit de rare sunt ligularia siberiană, daria sceptru (sau a lui Carol), coada şoricelului siberiană, coada şoricelului de mlaştină, specifice doar Orientalilor, daria de mlaştină (proprie Apusenilor), lisimahia circumpolară, cruciuliţa de mlaştină, mărarul de turbărie etc. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Habitatul include pădurile galerii de luncă din lungul râurilor, de la câmpie până în etajul montan superior. Este lesne de înţeles că în cadrul acestui ecart altitudinal foarte larg există diferenţieri ecologice considerabile, oglindite în subtipuri distincte clar diferenţiate. Natura prioritară a acestui habitat nu a fost stabilită datorită speciilor de plante rare ci datorită faptului că acestea, crescând în lungul cursurilor de apă, consituie o resursă ecologică inestimabilă, fiind în primul rând culoare ecologice pentru mamiferele mari (şi singurele, mai ales la deal şi la câmpie), adăpost foarte preţios pentru numeroase specii de nevertebrate, loc de cuibărit şi de hrănire pentru un număr foarte mare de specii de păsări. Solurile pe care apar aceste păduri sunt cele aluviale (fluvisolurile), adesea gleizate. Subtipul de altitudine mai înaltă al habitatului este dat de pădurile de luncă din etajul montan superior până în cel al dealurilor înalte, dominate de arinul alb. Urmează pădurile galerii de luncă din arealele deluroase, dominate de arin negru şi/sau frasin, înlocuite pe scară largă de zăvoaie de salcie albă şi comună, mai rar de plop negru şi plop alb, care continuă acest tip de habitat până la ţărmul mării şi în Delta Dunării. Din păcate, în multe locuri arinul negru şi frasinul au fost tăiaţi şi eliminaţi aproape complet ca specii în secolele trecute, primul din cauza lemnului folosit pentru obţinerea unei vopsele negre iar al doilea din cauza lemnului deosebit de trainic. O problemă majoră a pădurilor galerii de luncă o reprezintă uşurinţa excesivă cu care sunt invadate de către specii exotice scăpate din cultură. Este cel mai sensibil tip de habitat din acest punct de vedere din întreaga ţară. Speciile de talie înaltă şi căţărătoare autohotone caracteristice HABITATE 91E0* • păduRI AluVIAlE cu alnuS glutinoSa şI fraxinuS excelSior (alno-padion, alnion incanae, Salicion alBae) acestui tip de habitat şi care dau un aspect luxuriant, precum pălămida galbenă uleioasă, telekia, captalanul, angelica, urzica, viţa de vie sălbatică, curpenul, trestioara lânoasă sunt înlocuite de specii invadante precum napul porcesc, rudbeckia, reynoutria, polygonum-ul de Sahalin etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Aninişurile de pe Tărlung, Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bistriţa Aurie, Bucegi, Buzăul Superior, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Codru Moma, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Cuşma, Dealul Mare-Hârlău, Defileul Crişului Alb, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Frumoasa, Găina-Lucina, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Herculian, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Inferior, Măgura Târgu Ocna, Mestecănişul de la Reci, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Metaliferi, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Muscelele Argeşului, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Pădurea Bogăţii, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Platforma Cotmeana, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti, Rarău-Giumalău, Râul Suceava, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Râul Târnava Mică, Râul Tur, Rusca Montană, Scroviştea, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Siriu, Someşul Rece, Soveja, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tisa Superioară, Valea Iadei, Valea Ierii, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est. 91f0 • păduRI RIpARIEnE mIxTE cu QuercuS roBur, ulmuS laeviS, fraxinuS excelSior sAu fraxinuS anguStifolia, dIn lungul mARIloR RâuRI (ulmenion minoriS) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier de păduri de luncă din câmpiile joase din silvostepă, în arealul Câmpiei de Vest, Câmpiei Române şi Câmpiei Moldovei, cu stejar şi specii de frasin. Solurile sunt de obicei reprezentate de cernoziomuri şi feoziomuri gleizate, aşa numitele „lăcovişti”, argiloase, grele, cu exces de umiditate alternant. Dominanţa variază, în diferite păduri, între stejar şi diferitele specii de frasin. În Câmpia de Vest şi nordul Câmpiei Moldovei apare doar stejarul (comun), alături de frasinul comun şi cel danubian, în Câmpia Română şi sudul Câmpiei Moldovei apar şi frasinul pufos (specie endemică pentru bazinul inferior al Dunării) şi stejarul brumăriu. Acestor arbori dominanţi caracteristici li se adaugă alte specii de luncă precum arinul negru, salcia albă, salcia comună, plopul negru, plopul alb, ulmul mic, velnişul, părul pădureţ, jugastrul, mălinul etc. Arbuştii sunt reprezentaţi de specii comune precum cruşinul, viţa de vie sălbatică, curpenul, spinulul cerbului, călin etc. Speciile ierboase sunt în general comune, de talie înaltă, iubitoare de exces de umiditate, cum ar fi pălămida galbenă uleioasă, cucuta, mărarul păros, talpa gâştii, murul de câmp, piciorul caprei etc. În sudul Moldovei şi în Câmpia Siretului inferior, în aceste păduri de luncă din silvostepă se găsesc specii foarte rare, deosebit de importante, ca joltina sau fierăstraiţa bulgărească, pesma aurie de silvostepă, leuzea pontică, garofiţa de silvostepă, garofiţa lui Racoviţă, stânjenelul lui Brândză, albăstriţa lui Angelescu, în afară de primele două toate fiind elemente endemice cu areal vest-pontic restrâns. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni – Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ia- lomiţei, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Dealul Mare – Hârlău, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Diosig, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica – Slobozia, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mirceşti, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Pădurea Balta – Munteni, Pădurea Goronişte, Pădurea Me- deleni, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Stârmina, Pădurea Torceşti, Pădurea Zamostea – Lunca, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Râul Prut, Râul Tur, Râul Vedea, Scroviştea, Vânători-Neamţ. 57 HABITATE 91H0* • VEgETAţIE foREsTIERă pAnonIcă cu QuercuS puBeScenS cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier cu stejar pufos din Câmpia şi Dealurile de Vest, Depresiunea Transilvaniei, rama nordică, estică şi sudică a Munţilor Apuseni, vestul Munţilor Banatului. Stejarul pufos şi stejarul virgilian sunt speciile dominante. În Câmpia şi Dealurile de Vest, pădurile de acest tip pot fi întâlnite pe platouri cu cernoziomuri şi feoziomuri calcice iar speciei dominante i se pot alătura specii termofile submediteraneene precum cerul şi teiul cu frunza mare. În Transilvania şi la periferia estică a Munţilor Apuseni, pădurile insulare de stejar pufos se găsesc doar pe versanţi puternic înclinaţi, însoriţi. Sunt rare la nord de Mureş dar frecvente în Podişul Târnavelor. Solurile de aici sunt castanoziomurile calcice, cambisolurile eutrice şi, nu rareori, în Munţii Trascău şi Metaliferi, dumbrăvile de stejar pufos se instalează direct pe stâncării calcaroase sau bazaltice. Alături de stejarul pufos se mai pot găsi stejarul virgilian, teiul pucios, stejarul, gorunul, arţarul tătărăsc sau gladişul, părul pădureţ, carpenul, mojdreanul (acesta din urmă frecvent în Câmpia şi Dealurile de Vest, Munţii Trascău de sud, Metaliferi, Banatului şi, în Transilvania, doar la Saschiz). Arbuştii sunt reprezentaţi în primul rând de corn (foarte frecvent), lemn câinesc, păducel, porumbar, spinul cerbului, salbă râioasă, lemn câinesc, alun, sânger. În estul munţilor Apuseni, pe calcare, se întâlnesc şi sorbul grecesc şi sorbul dacic, specii foarte rare. În poienile pădurilor insulare de stejar pufos se află foarte des pajişti stepice subpanonice (habitatul prioritar 6240*) foarte bine conservate iar în stratul ierbos se amestecă speciile de pădure (toporaşul de pădure, firuţa nemorală, păştiţa galbenă, oiţele, limba boului azurie, pecetea lui Solomon cu frunza lată, laptele câinelui de pădure) cu cele de pajişti stepice (stânjenelul de stepă, frăsinelul, mărarul de Crimea, pochivnicul ierbaceu, rogozul pitic, sipica de Ural, sipica transilvană etc.). În Podişul Târnavelor apare şi o specie endemică, busuiocul săsesc sau Calamintha nepeta ssp. subisodonta. Pe stâncăriile calcaroase din Apusenii de est şi de sud se află specii caracteristice acestora, cum ar fi toporaşul lui Joo, pesma de foc, mărarul gracil, mărarul alb de stâncă etc. Pe stâncăriile din sudul Munţilor Banatului şi la Porţile de Fier, stejarul pufos alcătuieşte arborete cu cărpiniţa, nucul, liliacul sălbatic, mojdreanul, sâmbovina (sau celtisul) iar în subarboret apar specii submediteraneene precum ghimpele, ghimpele mare, scumpia, dintre speciile ierboase, multe caracteristice Banatului, putând fi întâlni ghimpele albastru bănățean (Echinops sp.), bujorul bănăţean, opaiţa bănăţeană, pesma bănăţeană, mărarul galben bănăţean etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea de stejar pufos de la Hoia, Pădurea de stejar pufos de la Petiş, Pădurile de Stejar Pufos de pe Târnava Mare, Sighişoara-Târnava Mare, Trascău. 91I0* • păduRI sTEpIcE EuRo-sIBERIEnE dE sTEjAR QuercuS spp. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Aceste păduri insulare mici sunt caracteristice domeniului de silvostepă rece, acolo unde fâşia aridă a stepelor trece către arealul pădurilor compacte. Sunt întâlnite în Moldova de nord şi centrală, Transilvania centrală şi în partea nordică a Câmpiei de Vest (acea parte din Câmpia Panonică aflată pe teritoriul României). Arborele cel mai caracteristic „pădurilor stepice” este gladişul sau arţarul tătărăsc, alături de care apare stejarul (în Moldova centrală şi Câmpia de Vest apare şi stejarul pufos iar în Transilvania gorunul). Frecvent se întâlnesc paltinul de câmp, jugastrul, cireşul sălbatic, carpenul, sorbul, părul pădureţ. Dintre arbuşti se remarcă sângerul, păducelul, spinul cerbului, salba râioasă, salba moale. În Moldova şi Câmpia de Vest se află şi specii de arbori iubitoare de climat mai cald cum sunt teiul argintiu, cerul etc. Pădurile de silvostepă sunt puţin compacte, adesea cu un covor ierbos continuu ce constă dintr-un amestec de specii de pădure (firuţă nemorală, ghiocel, spânz roşu, pecetea lui Solomon, sânziana lui Schultes, vinariţă, mierea ursului, salvie galbenă) cu specii din pajişti de stepă (frasinel, salvie de stepă, iarba fiarelor, stânjenel de stepă, stânjenel pitic, firuţa de stepă etc.), acest lucru fiind cea mai caracteristică trăsătură a habitatului. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Braniştea Catârilor, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Dealul Cetăţii 58 Lempeş-Mlaştina Hărman, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Jiana, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Siretului Inferior, Mociar, Munţii Măcinului, Padurea de gorun şi stejar de pe Dealul Purcăretului, Pădurea Bejan, Pădurea Breana-Roş- cani, Pădurea Călugărească, Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Homiţa, Pădurea Icuşeni, Pădurea Mogoş-Mâţele, Pădurea Pogăneşti, Pădurea Roşcani, Pădurea Seaca-Movileni, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Uricani, Pădurea Vlădila, Pădurile din Silvostepa Mostiştei, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Suatu-Cojocna-Crairât. 91K0 • păduRI IlIRIcE dE fAg HABITATE cARAcTERIzAREA HABITATULUI Pădurile de fag din Munţii Banatului conţin multe specii balcanice şi submediteraneene, toate caracteristice unui climat mai cald şi mai umed, de aceea sunt integrate acestui tip de habitat specific Munţilor Dinari, Alpilor de sud-est şi dealurilor prealpine din vestul Bazinului Panonic. Făgetele bănăţene apar cel mai adesea pe calcare şi cuprind, alături de fagul comun, alte două subspecii, respectiv fagul moesiac şi cel oriental. O prezenţă proprie acestor păduri este alunul turcesc, specie care este un arbore veritabil şi nu un arbust precum ruda sa comună, alături de tei argintiu, sorb grecesc, carpen, gorun auriu, mojdrean, liliac sălbatic. Dintre arbuştii specifici habitatului amintim pe cei veşnic verzi, ghimpele comun şi ghimpele mare, liana tamus iar dintre speciile ierboase întâlnim aici turiţa de făget, priboiul cu rădăcină mare (foarte caracteristice), spânzul parfumat, scopolia, dentariţa galbenă, tulichina galbenă. Pădurile ilirice de fag din Banat, deşi relativ sărace în specii caracteristice nemijlocit habitatului, adăpostesc numeroase specii rare ca bujorul bănăţean, orhideea maimuţă, orhideea palidă, clopoţelul lui Grossek, pesma bănăţeană, opaiţa bănăţeană. O specie endemică limitată aproape numai la acest tip de habitat este sânziana lui Kitaibel. Sub formă insulară, pe suprafeţe foarte restrânse, făgetele ilirice sunt întâlnite şi în Munţii Apuseni. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Cheile Teregovei, Domogled-Valea Cernei, Munţii Ţarcu, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului. 91l0 • păduRI IlIRIcE dE sTEjAR cu cARpEn (erytHronio-carpinion) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier din Dealurile de Vest (la sud de Mureş) şi Munţii Banatului (mai ales pe calcare) dominat de gorun, gorun auriu şi gorun ardelenesc, mai rar cu prezenţa stejarului şi cerului. Pădurile din sud-vestul României asimilate pădurilor ilirice de stejar şi carpen sunt în realitate foarte puţin reprezentative pentru acest tip de habitat, aparţinând mai degrabă corespondentului său dacic (91Y0) prin lipsa multor specii caracteristic ilirice, cum sunt şofranul napolitan, caprifoiul, spânzul roşu, spânzul de spinării. Totuşi, spre deosebire de habitatele forestiere dacice, aici apar frecvent specii submediteraneene precum arbuştii veşnic verzi ghimpele şi ghimpele mare, apoi liana tamus, iar dintre arbori teiul argintiu, teiul cu frunza mare, cărpiniţa, sâmbovina (sau celtisul), nucul. Printre speciile ierboase caracteristice sunt spânzul parfumat, clopoţelul lui Grossek, pesma bănăţeană, garofiţa bănăţeană, coada vacii sau lumânărica lui Vandas, pălămida bănăţeană, bujorul bănăţean, spinul albastru bănăţean (Echinops sp.), garofiţa sârbească, opaiţa bănăţeană etc. Pe stâncăriile calcaroase găsim adesea specii caracteristice acestora, unele endemice sau subendemice precum mărarul de stâncă alb bănăţean (sau atamanta) sau mărarul bănăţean, pesma de foc, sipica balcanică etc. Solurile pe care sunt localizate aceste păduri sunt cambisoluri eutrice, rendzine iar nu rareori soluri mediteraneene de tip terra rossa, cu un colorit roşu deosebit. Foarte local, insular, habitatul se întâlneşte şi mai spre nord în Munţii Zarand. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Cheile Nerei-Beuşniţa, Dealul Cetăţii Deva, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bejan, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului. 59 HABITATE 91m0 • păduRI BAlcAno-pAnonIcE dE cER şI goRun cARAcTERIzAREA HABITATULUI Sunt păduri cu caracter submediteranean dominate de cer şi gorun, gorun auriu şi gorun ardelenesc din Dealurile de Vest, bordura vestică şi sudică a Carpaţilor Occidentali, sudul Munţilor Apuseni, Dealurile Silvaniei, Culoarul Mureşului din vestul Transilvaniei (la sud de Aiud), dezvoltate pe luvisoluri şi cambisoluri eutrice. În partea vestică şi centrală a Câmpiei Române, dar şi în sudul Carpaţilor Occidentali până în sudul Dealurilor de Vest, pădurile incluse în acest tip de habitat au un caracter aparte, aici fiind codominante (în proporţii variabile) cerul şi gârniţa, pe soluri de un tip mai deosebit (luvisoluri haplice şi albice cromice), aşa numitele soluri brune roşcate. Acestea sunt strâns legate de pădurile de cer şi gârniţă, azi insulare în arealul amintit al Câmpiei Române dar cândva foarte larg răspândite aici. Vatra întregului oraş Bucureşti este acoperită de astfel de soluri şi cândva era ocupată total de astfel de păduri. În toate arealele ocupate de acest habitat, speciilor de cer (în Câmpia Română şi sudul Dealurilor de Vest şi gârniţă) şi gorun li se adaugă frecvent teiul argintiu, teiul cu frunza mare, carpenul, cireşul sălbatic, arţarul tătărăsc sau gladişul etc. Speciile de arbuşti sunt păducelul, porumbarul, salba râioasă, lemnul câinesc, spinul cerbului, cornul etc. Dintre speciile ierboase, deosebit de caracteristic este şofranul auriu Crocus flavus pentru pădurile de cer şi gârniţă din Câmpia Română (înlocuit de şofranul violet pentru aproape toate celelalte păduri). Alte specii ierboase mai larg răspândite sunt vulturica de pădure, opaiţa bănăţeană, lintea neagră, izma cerbului, ghiocelul, păştiţa galbenă, coada şoricelului nobilă, drobiţa, mierea ursului moale etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Canaralele Dunării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Coridorul Jiului, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Drăgăşaniului, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureşului, Drocea, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Jiana, Lacul şi Pădurea Cernica, Lozna, Muntele Şes, Munţii Măcinului, Munţii Metaliferi, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bolintin, Pădurea Dumbrava, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Neudorfului, Pădurea Paniova, Pădurea Sarului, Pădurea Stârmina, Pădurea şi 91Q0 • păduRI RElIcTARE dE pinuS SylveStriS pE suBsTRAT cAlcARos cARAcTERIzAREA HABITATULUI În timpul perioadei glaciare, acum 18.000 de ani, se cunoaşte din analizele de polen că pinul silvestru era principala specie de arbore din Europa Centrală, inclusiv din România. Odată cu încălzirea climatului s-au instalat tipurile de pădure actuale iar pinul silvestru s-a retras în turbării (vezi habitatul 91D0*) sau pe versanţi calcaroşi ori conglomeratici abrupţi unde se găseşte sub formă de mici populaţii relicte, deosebit de valoroase. Astfel de habitate reminiscente glaciare găsim în Munţii Trascăului (cheile din jurul masivului Belioara, Piatra Cetii), Cheile Bicazului, Munţii Vrancei, Leaota, Cozia (pe stâncării de gneis dar cu floră calcifilă în mare parte), Vâlcan (aici împreună cu pinul negru în câteva locuri, interferenţă cu habitatul 9530*). O mare problemă a acestor populaţii relicte de pin silvestru o reprezintă alterarea structurii lor genetice ancestrale (un instrument foarte valoros în viitor pentru reconstrucţii paleoenvironmentale) prin dispersarea polenului plantaţiilor recente de pin silvestru, uneori imense, din împrejurimi. Acest lucru este clar vizibil de exemplu în jurul masivului Piatra Cetii din Munţii Trascău, unde plantaţiile mari de pin silvestru de pe valea Galdei produc primăvara intensa poluare genetică a micii populaţii relicte din vârful muntelui calcaros. Stratul arbustiv nu conţine specii caracteristice, în schimb covorul ierbos este alcătuit din specii din pajiştile de stâncării calcaroase, în primul rând gramineul coada iepurelui carpatină (Sesleria rigida). În Cozia, acest habitat este populat de specia relictă rară iedera albă (Daphne blagayana), care îi dă 60 un intens colorit local. În Vrancea, din cauza naturii mai puţin calcicole a rocilor din substrat, speciile acidofile cum ar fi flocoşica, muşchiul argintiu, afinul şi iarba neagră sunt dominante. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Şugăului-Munticelu, Ciucaş, Munţii Făgăraş, Nordul Gorjului de Est, Piatra Craiului, Trascău. Lacul Stolnici, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Topana, Pădurea Troianu, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti, Râul Tur, Râul Vedea, Silvostepa Olteniei, Vânju Mare, Zarandul de Est. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier endemic şi reprezintă la nivelul Carpaţilor cel mai caracteristic tip de pădure, fiind strict răspândit doar în arealul acestora, pe suprafeţe mari. Făgetele dacice, dominate de fagul comun european şi de multe ori însoţit în trecut din abundenţă de brad alb, apar la altitudini de 8001200 metri, pe soluri fertile şi bine aerisite (de tipul cambisolurilor eutrice şi luvisolurilor), cele mai tipice fiind cele de pe roci ce aprovizionează bine cu nutrienţi minerali solul şi menţin un nivel scăzut al acidităţii ca bazaltele, calcarele, gresiile calcaroase. Habitatul se recunoaşte în primul rând prin prezenţa celor două plante caracteristice, ambele proprii doar Carpaţilor, brusturele negru (sau tătăneasa galbenă carpatină, Symphitum cordatum – de la care vine numele ştiinţific) şi mierea ursului roşie. Cândva se afla frecvent în aceste păduri tisa, care se mai întâlneşte abundent în făgetele carpatine în puţine locuri (cum ar fi pe versantul nordic al Făgăraşului sau în Munţii Apuseni pe Vâlcan) alături de brad alb, paltin de munte, paltin de câmp, ulm de munte, sorb, scoruş, cireş sălbatic. În urma gospodăririi silvice, multe făgete dacice sunt astăzi în stare pură. Stratul arbustiv dens cuprinde cruşinul, spinul cerbului, socul roşu, socul negru, călinul, salba moale, salba râioasă, măcieşul fără spini, caprifoiul negru, caprifoiul roşu, cununiţa albă (pe substrate stâncoase). În covorul de plante ierboase regăsim şi alte plante endemice Carpaţilor precum margareta carpatină, spânzul roşu, dentariţa mov carpatină, clopoţelul de brădet, piciorul cocoşului carpatin, crucea voinicului transilvană (în nord-vestul Carpaţilor Meridionali), opaiţa lui Heuffel etc. Pe substrate stâncoase calcaroase mai HABITATE 91V0 • păduRI dAcIcE dE fAg (SympHyto-fagion) abrupte se întâlneşte des o variantă a făgetelor carpatine care are ca plantă indicatoare feriga numită limba soacrei, singura din flora noastră care are frunza nedivizată. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mişina, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Lăpuşului, Cheile Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Codru Moma, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Cuşma, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Măgura Târgu Ocna, Moldova Superioară, Muntele Tâmpa, Muntii Ciucului, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Pădurea Bogăţii, Pădurea Glodeasa, Pădurea Po- vernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Platoul Vaşcău, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Rusca Montană, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Someşul Mare Superior, Soveja, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Trascău, Valea Iadei, Valea Izei şi Dealul Solovan, Vânători-Neamţ. 91x0 • păduRI doBRogEnE dE fAg cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat insular relictar de păduri de fag din nordul Dobrogei (nordul platoului Niculiţel, Valea Fagilor, la limita cu Munţii Măcin) total izolat de arealul făgetelor mai întinse din Carpaţi şi Podişul Central Moldovenesc. Pe cambisolurile eutrice de pe rocile bazaltice se află păduri de fag rezultate din amestecul a două specii, fagul comun şi fagul de Crimea (sau tauric), un lucru unic în Europa (păduri similare ar mai putea exista în Podişul Central Moldovenesc, dar acest fapt este controversat). Alături de aceste specii principale apar frecvent carpenul şi teiul argintiu, plopul tremurător, ulmul de munte, iar în stratul arbuştilor găsim păducelul, călinul, socul negru. Între plantele ierboase se remarcă prin frecvenţa lor scutelaria înaltă, scrântitoarea mică, jaleşul de pădure, obsiga piaptăn de pădure, meişorul uniflor etc. Principalul corp de pădure dobrogeană de fag se află în lungul unui drum judeţean destul de circulat, asfaltat, între localităţile Luncaviţa şi Nifon, ceea ce ridică probleme de conservare semnificative. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Munţii Măcinului, Podişul Nord Dobrogean. 61 HABITATE 91Y0 • păduRI dAcIcE dE sTEjAR şI cARpEn cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este principalul tip de pădure de deal din Transilvania şi Moldova dominat de gorun. Ocupă suprafeţe largi pe soluri de tip cambisol eutric, cambisol distric şi luvisol tipic şi albic. Este un tip de habitat subendemic (se găseşte şi în Ucraina subcarpatică) diferenţiat de alte tipuri de gorunete prin prezenţa unui contingent de specii subendemice carpato-balcanice ca grâul negru bihorean (Melampirum sp.), lintea lui Hallerstein, spânzul purpuriu, dentariţa mov. Alături de specia dominantă gorun se întâlnesc gorunul auriu, gorunul ardelenesc, carpenul, teiul pucios, plopul tremurător, mesteacănul, scoruşul, cireşul sălbatic, paltinul de câmp, jugastrul, ulmul de munte, sorbul. În Moldova, în părţile sudice ale Podişului Central, apar teiul argintiu, părul nins de silvostepă, specii mai iubitoare de căldură. În subarboret sunt frecvente păducelul, măcieşul, călinul, socul negru, caprifoiul roşu, salba râioasă, iar în Moldova este prezentă uneori şi o specie iubitoare de căldură, scumpia. Stratul ierbos, alături de speciile diferenţiale menţionate mai sus, cuprinde numeroase specii tipice pădurilor central-europene ca sălăţica, piciorul cocoşului de pădure, toporaşul de pădure, păştiţa albă, păştiţa galbenă, ghiocelul comun, rodul pământului, vioreaua, brebenelul comun, brebenelul mare, crucea voinicului, leurda etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Băgău, Bârsău-Şomcuta, Bucşani, Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Codru Moma, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Cuşma, Dealul Cetăţii Deva, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Mare-Hârlău, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Clujului Est, Dealurile Drăgăşaniului, Defileul Crişului Alb, Drocea, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lozna, Măgurile Băiţei, Mociar, Muntele Şes, Munţii Măcinului, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Est, Nor- dul Gorjului de Vest, Pajiştile lui Suciu, Pădurea Bălteni-Hârboanca, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bejan, Pădurea Bogăţii, Pădurea Bolintin, Pădurea Buciumeni-Homocea, Pădurea Ciornohal, Pădurea Dobrina-Huşi, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Neudorfului, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Plopeni, Pădurea Pogăneşti, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea Tălăşmani, Pădurea Târgu Mureş, Pădurea Zamos- tea-Lunca, Pădurea Zamostea-Lunca, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti, Racâş-Hida, Râul Suceava, Râul Tur, Râul Vedea, Reghiu Scruntar, Scroviştea, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Suharau-Darabani, Trascău, Vânju Mare, Zarandul de Est. 91AA* • VEgETAţIE foREsTIERă ponTo-sARmATIcă cu sTEjAR pufos cARAcTERIzAREA HABITATULUI Pădurile de stejar pufos din nordul peninsulei Balcanice se continuă şi pe teritoriul României, în arealele de silvostepă aflate în Dobrogea şi Moldova de sud. Acestea sunt rarişti cu multe poieni şi combină flora de pădure cu cea de stepă. Adesea, habitatele de pajişti de stepă cândva întinse în jurul acestor păduri insulare sunt degradate prin suprapăşunat sau arate şi singurele lor relicve bine păstrate le putem întâlni în poienile sau liziera acestor păduri. Solurile pe care vegetează sunt închise la culoare, brune-negre sau negre în orizontul superior, de tipul cernoziomurilor sau feoziomurilor. Climatul este semiarid, continental. Specia dominantă este stejarul pufos, alături de puţine alte specii precum părul nins de stepă, părul sălbatic, cărpiniţă, mojdrean, vişinel turcesc, tei argintiu, jugastru. Stratul de arbuşti este deosebit de caracteristic datorită prezenţei masive a scumpiei, specie foarte decorativă, la care se adaugă păliurul (spinul lui Hristos). Alături de acestea găsim alte specii mai comune precum cornul, sângerul, păducelul, porumbarul de stepă. În aceste păduri stratul ierbos este deosebit de bogat în specii rare, cu numeroase specii balcanice, balcano-anatolice sau vest-pontice precum ghiocelul grecesc, brebenelul balcanic, ceapa siciliană, sânziana de silvostepă, salcâmul (sofora) lui Jaubert, astragalul pontic, albăstriţa lui Thirke, pesma lui Marschall, pesma argintie, asparagusul cu frunze subţiri, strugureii (muscarii) dobrogeni, toporaşul dobrogean, plis- 62 cul-păsării (Ornithogalum) etc. În multe păduri dobrogene de stejar pufos apare din abundenţă una din cele mai decorative plante din România, bujorul de pădure românesc, cu flori de un roşu aprins, dând un colorit extrem de viu şi un aspect cu totul aparte acestui habitat la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Canaralele Dunării, Comana, Dealul Perchiu, Dealurile Agighiolului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Pădurea Bădeana, Pădurea Breana-Roşcani, Pădurea Călugărească, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Mogoş-Mâţele, Pădurea Pogăneşti, Pădurea Seaca-Movileni, Pădurea Studiniţa, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Troianu, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Recifii Jurasici Cheia. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat forestier larg răspândit în arealele submediteraneene, prezent la noi numai insular în Munţii Igniş-Gutâi (la nord de Baia Mare, cel mai nordic punct al arealului habitatului, opinia unor cercetători că aici castanul comestibil ar fi fost plantat fiind falsă), Munţii Zarand, Munţii Banatului, Dealurile de Vest, Munţii Vâlcan, Munţii Căpăţânii, Cozia. Solurile sunt profunde, bine aerisite, cu umiditate echilibrată, de tipul luvisolurilor şi cambisolurilor eutrice. Uneori, în substrat este prezent calcarul masiv, motiv pentru care unele insule din acest tip de habitat pot fi întâlnite şi pe rendzine. Speciile dominante sunt castanul comestibil, gorunul şi gorunul auriu. Alături de acestea apar frecvent teiul pucios, teiul argintiu, nucul (în sud), jugastrul, paltinul de munte, fagul, carpenul, plopul tremurător, cireşul sălbatic. În stratul arbustiv speciile sunt comune, respectiv păducelul, murul, lemnul câinesc, caprifoiul roşu, călinul, măcieşul, alunul, cornul, sângerul, salba moale etc. În stratul ierbos sunt frecvente drobiţa, lisimahia punctată, mărarul de munte, şopârlaiţa medicinală etc. HABITATE 9260 • VEgETAţIE foREsTIERă cu caStanea Sativa SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest. 92A0 • zăVoAIE cu Salix alBa şI dE populuS alBa cARAcTERIzAREA HABITATULUI Mai mult prin convenţie şi pentru a se evita confuzia cu habitatul 91E0 ce cuprinde toate pădurile galerii de luncă de pe râurile interioare, s-a convenit ca aici să fie incluse numai pădurile de plop alb şi salcie albă de pe solurile aluviale (fluvisoluri) mai evoluate ale râurilor mari, în primul rând lunca Dunării, arealul Balta Ialomiţei şi Insula Mare şi Mică a Brăilei, Delta Dunării. Speciile dominante de arbori sunt plopul alb şi salcia albă, alături de salcia comună, plopul negru, frasinul danubian, velniş, jugastru etc. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin specii de talie înaltă, iubitoare de soluri cu exces de umiditate, precum pălămida de apă, trestia, papura cu frunză îngustă şi lată, toporaşul de apă, guşa curcanului de apă, mărarul oenante, rogozuri înalte, specii de pipirig etc. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Borduşani-Borcea, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Delta Dunării, Diosig, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Jiana, Lunca Buzăului, Lunca Chineja, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Mlaştina de la Feteşti, Pădurea Bolintin, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Stârmina, Pădurea Stârmina, Păduricea de la Santău, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Râul Tur, Râul Vedea, Săcueni, Sighişoara-Târnava Mare, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Olteţului. 63 HABITATE 92d0 • gAlERII RIpARIEnE şI TufăRIşuRI (nerio-tamaricetea şI Securinegion tinctoriae) cARAcTERIzAREA HABITATULUI Deşi este încadrat ca habitat de tip forestier, este vorba despre tufărişuri ce formează galerii continue sau întrerupte de-a lungul râurilor, nu în lungul luncilor acestora (unde se află în mod natural pădurile galerii din habitatul 91E0*) ci direct pe aluviunile din albia lor majoră, pe pietrişuri şi nisipuri. Există o întreagă componentă mediteraneană a acestui habitat, cea legată de tufărişurile de leandru (Nerium) şi tamujo (Securinega sau Flueggea), de unde şi denumirea ştiinţifică, dar acestea nu sunt prezente în România. La noi se pot găsi sporadic doar tufărişuri de cătină (Tamarix) care cresc pe nisipuri de râu mai ales în albiile majore largi ale râurilor de câmpie, inclusiv în cea a Dunării şi pe cuprinsul Deltei. Din păcate, aceste formaţiuni sunt rare, multe fiind îndepărtate deşi pot avea un rol crucial în atenuarea viiturilor şi în depunerea aluviunilor alături de tufărişurile cu cătină roşie (3230). Alături de cătină se întâlnesc şi alte specii de arbuşti cum ar fi cătina albă, măcieşul, sângerul, spinul cerbului, diseminat plop alb şi salcie albă. În stratul ierbos există multe specii de tipul buruienilor ruderale, din cauza cantităţilor mari de nutrienţi organici din aluviunile râurilor de luncă, ca urzica (adeseori dominantă), agrostisul alb (bucăţelul), cinci degete, scrântitoarea târâtoare, cupa vacii, trifoiul fragifer, sulfina, pirul, lumânărica, zârna violetă, stelaria de apă. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Delta Dunării, Lunca Buzăului. 9410 • păduRI AcIdofIlE dE picea aBieS dIn REgIunEA monTAnA (vaccinio-piceetea) cARAcTERIzAREA HABITATULUI În acest tip de habitat sunt incluse toate pădurile de molid (din etajul boreal de taiga montană) din munţii înalţi ai Europei Centrale, inclusiv din Carpaţii româneşti. Acestea se află în mod natural la noi în ţară între 1200-1800 m, pe soluri acide cu o coloraţie roşcată numite podzoluri cambice. Cele mai vaste suprafeţe cu acest tip de habitat se află în Carpaţii Orientali, apoi în cei Meridionali. Munţii Apuseni au doar în jumătatea nordică prezente pe suprafeţe mari pădurile de molid iar în Munţii Banatului lipsesc. Molidul este specia dominantă absolută, adeseori fiind prezentă în stare pură sau alături de fag şi brad alb (numai la altitudini mai mici), scoruş, plop tremurător, paltin de munte. Stratul arbuştilor este de obicei slab dezvoltat, multe specii fiind de talie mică, precum afinul, merişorul, iarba neagră, socul roşu. Stratul ierbos este compus din multe specii acidofile cum sunt deşampsia flexibilă, măcrişul iepuresc, omagul vulpesc, pufuliţa, feriga femeiască, splinuţa aurie, iarba ciutei austriacă, feriga lată, parisul, cruciuliţa de pădure, stelaria de pădure, şopârlaiţa urzică, valeriana cu trei frunze etc. Deşi, ca şi în cazul făgetelor carpatine, există şi pentru molidişurile noastre un cortegiu întreg de plante ierboase endemice la nivelul Carpaţilor care le-ar putea diferenţia de cele din restul Europei Centrale, această separare nu a fost făcută. Menţionăm dintre acestea margareta lui Waldstein, clopoţelul carpatin, omagul toxic, clopoţelul de brădet, brusturele negru, degetărelul carpatin, vulturica transilvană, bruckenthalia etc. 64 SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Cuşma, Dăncioanea, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Harghita Mădăraş, Herculian, Molhaşurile Căpăţânei, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Siriu, Slănic, Someşul Rece, Soveja, Şindriliţa, Târnovu Mare-Latoriţa, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul de la Dealul Albinelor, Tinovul de la Fântâna Brazilor, Tinovul de la Româneşti, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Trascău, Turbăria Ruginosu Zagon, Valea Cepelor, Valea Ierii, Valea Izei şi Dealul Solovan. cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este vorba despre un habitat aflat în mod obişnuit în etajul subalpin (1600-2000 m) în Alpi, unde este foarte frecvent, alcătuit din păduri de larice şi de zâmbru. La noi în Carpaţi laricele (numit şi zadă sau crin de munte) este însă rar, fiind concentrat în cinci centre relicte dintre care unele de altitudine mult mai joasă. Este vorba despre munţii Ceahlău, Ciucaş, Bucegi, Latoriţa şi Trascău (partea nordică – Vidolm şi Piatra Secuiului) respectiv Muntele Mare (Scăriţa-Belioara). Toate pădurile naturale de larice de la noi sunt legate de apariţia calcarelor sau conglomeratelor calcaroase, cu excepţia celei din Munţii Latoriţa. Alături de larice, în toate arealele menţionate anterior se găsesc şi molidul, bradul alb, fagul, mesteacănul, paltinul de munte. Dintre arbuşti sunt frecvenţi caprifoiul negru, afinul, merişorul, ienupărul pitic, ienupărul târâtor (cetina de negi), şi uneori specii rare precum strugurii ursului (la Scăriţa-Belioara). Stratul ierbos este caracterizat în toate locaţiile de prezenţa saxifragei cu frunze rotunde alături de un amestec interesant de specii de pajişti calcaroase dar şi acidofile cum sunt coada iepurelui carpatină (Sesleria rigida), ovăsciorul decorativ carpatin, cimbrişorul comat, deşampsia flexibilă, măcrişul iepurelui etc. O a doua variantă a habitatului o reprezintă rariştile subalpine de zâmbru, o specie de pin ce creşte la altitudini mari doar în Carpaţii Orientali (Munţii Rodnei, Maramureşului, Grinţieş-Budacu, Călimani, Ciucaş) şi mai ales în Carpaţii Meridionali (în toate masivele suficient de înalte), lipsind din Munţii Apuseni. Specia dominantă este zâmbrul, în amestec cu exemplare de molid mai mult sau HABITATE 9420 • păduRI dE larix decidua şI/sAu pinuS cemBra dIn REgIunEA monTAnă mai puţin pipernicite şi cu coroana în steag (indicând direcţia vântului dominant). Dintre arbuşti se remarcă în primul rând speciile subendemice bruckenthalia şi rododendronul mirt, care dau un colorit regional specific, distinct faţă de cel din alte părţi ale Europei, acestor arborete de altitudine mare (sunt de fapt pădurile care cresc la noi la cea mai mare înălţime şi în cele mai reci condiţii climatice). Alte specii arbustive sunt caprifoiul albastru, salcia silesiacă, afinul, merişorul, ienupărul pitic, afinul subalpin, arinul verde. Speciile ierbacee sunt comune cu cele din pajiştile subalpine, precum degetăruţul unguresc, feriga expansă, trestioara lânoasă, panseluţa carpatină, clopoţelul alpin etc. Este de remarcat că există areale (Parcul Naţional Munţii Rodnei) unde prin plantaţii extinse se creşte în mod artificial arealul rariştilor de zâmbru ca măsură împotriva avalanşelor şi eroziunii solului. Pentru a se păstra structura genetică a populaţiilor izolate din Carpaţi ale speciei, aceste plantări trebuie să se facă numai pe baza populaţiilor locale naturale. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Ciucaş, Munţii Rodnei, Parâng, Retezat, Târnovu Mare-Latoriţa, Trascău. 9530* • VEgETAţIE foREsTIERă suB-mEdITERAnEEAnă cu EndEmITul pinuS nigra SSp. Banatica cARAcTERIzAREA HABITATULUI Este un habitat cu totul aparte, cu caracter submediteranean (foarte larg răspândit în Alpii sudici, Peninsula Balcanică şi Asia Mică unde se află specia tipică) edificat de către pinul negru „de Banat”, o subspecie slab diferenţiată ce se află localizată doar în sud-vestul Carpaţilor Româneşti, în Munţii Cernei şi în Mehedinţi. Specia este semnalată şi mai departe spre est, în Munţii Vâlcan, unde se amestecă cu pinul silvestru (interferenţă cu habitatul 91Q0). De cele mai multe ori, substratul este reprezentat de stâncării calcaroase abrupte. Alături de pinul negru mai apar fagul, gorunul auriu, mojdreanul, teiul argintiu, teiul cu frunza mare, cărpiniţa, liliacul sălbatic, sorbul lui Borbas (specie endemică locală), sorbul grecesc, iar dintre arbuşti cotoneasterul, cotoneasterul lânos, scumpia, cornul, spinul cerbului de stâncă şi mai ales drobiţa fără frunze (radiată), care este considerată caracteristică acestui tip de habitat la noi. Stratul ierbaceu e alcătuit din specii caracteristice pajiştilor calcaroase cum este coada iepurelui carpatină (Sesleria rigida), rogozul pitic, cimbrişorul comat, mărarul gracil, iarba-surzilor, dar şi din specii endemice regionale cum sunt mărarul alb bănăţean (atamanta) sau ciuboţica cucului bănăţeană. Ca şi în cazul habitatului similar de pin silvestru, populaţiile naturale relicte de pin negru trebuie ferite de „poluarea genetică” exercitată de plantaţiile de pin negru (specia tipică) frecvente la noi peste tot în ţară şi care nu trebuie înființate în apropierea acestora. SITURI dESEMNATE PENTRU coNSERvARE Domogled-Valea Cernei, Porţile de Fier 65 66 cATAlogul spEcIIloR nATuRA 2000 dIn RomânIA 67 mAmIfERE 68 lIlIAcul cu poTcoAVă al lui Blasius Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Rhinolophidae genul: speCia: Rhinolophus R. blasii Rhinolophus blasii caracterizarea speciei Această specie de liliac face parte din familia Rhinolophidae (lilieci cu potcoavă). Ca toate speciile din această familie, prezintă o excrescenţă cărnoasă pe nas, cu rol în dirijarea fasciculelor de ultrasunete emise prin nări. La această specie excrescenţa are forma unei șei. Şaua, privită din profil, are apendicele superior ascuţit, rectiliniu, mai lung decât cel inferior. Văzut din faţă, apendicele inferior apare rotunjit și mai lat decât cel superior. Laturile șeii sunt convexe la mijloc și convergente spre vârf. Corpul este acoperit de o blană cu peri moi, de culoare cenușiu-cafenie pe partea dorsală a corpului și aproape albă sau ușor gălbuie pe cea ventrală (burtă). Lungimea corpului este de 4-6 cm, cea a antebraţului variază între 4 și 5 cm, iar greutatea este cuprinsă între 10 și 15 g. Reproducerea are loc toamna, cu ovulaţia și fecundarea primăvara. Gestaţia durează 60 de zile, după care femelele nasc un singur pui, pe care îl alăptează patru săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an. Durata de viaţă a indivizilor este de 15 ani. Prezintă o pereche de glande mamale false ce permit agăţarea puilor de femelă. În timpul zilei, atârnă cu capul în jos, liber sau în mici cavităţi, niciodată în fisuri, solitar sau în colonii, cu aripile în mare măsură acoperind corpul. De regulă nu alcătuiesc colonii mai mari de 10-20 de indivizi, dar pentru hibernare se pot aduna până la 300 de exemplare. Ca liliac Mediteranean cu potcoavă Rhinolophus euryale mAmIfERE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele grecești rhinus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta evidentă a animalului de pe nas, folosită la concentrarea ultrasunetelor). Numele de specie este o dedicație pentru Blasius Merrem (1761-1824), naturalist german. toate speciile de lilieci din Europa, și această specie este exclusiv insectivoră. Zborurile de hrănire încep la lăsarea întunericului. Zboară la aproximativ șase metri deasupra solului și nu se îndepărtează de adăposturi la distanţe mai mari de doi kilometri. Este o specie sedentară, nedeplasându-se decât pentru schimbarea adăposturilor de vară cu cele de Categoria: Clasa: Animalia Mammalia iarnă în vederea hibernării și invers.Preferă zonele carstice, împădurite, fiind o specie predominant troglofilă (care preferă peșterile). În afară de peșteri și galerii de mină, se adăpostește și în podurile clădirilor (în special coloniile maternale pe timp de vară). Pe teritoriul României specia a fost semnalată numai în zona Banatului și în Crișana. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Domogled - Valea Cernei, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic - Cheile Carașului. ordinul: Familia: genul: speCia: Chiroptera Rhinolophidae Rhinolophus R. euryale etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din cuvintele grecești rhinus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta evidentă a animalului de pe nas, folosită la concentrarea ultrasunetelor). Numele de specie este cel uneia dintre cele trei gorgone mitice care aveau șerpi în loc de păr. Cuvântul se referă la un caracter spinos, țepos și face trimitere la aspectul țepos al blănii animalului. caracterizarea speciei Este o specie de talie mijlocie din familia liliecilor cu potcoavă. Privită din profil, șaua caracteristică familiei din care face parte are apendicele superior ascuţit, ușor îndoit în jos și net mai lung decât cel inferior. Şaua văzută din faţă are marginile paralele, ușor convergente spre apendicele inferior. Corpul este acoperit cu o blană cu peri catifelaţi, de culoare cenușiu-cafenie pe spate și cenușiu-gălbuie pe abdomen. Lungimea corpului este de 4-6 cm, cea a antebraţului de 4-5 cm, iar greutatea este de aproximativ opt grame. Reproducerea are loc toamna, cu ovulaţia și fecundarea primăvara. Gestaţia durează 50-60 de zile, după care femelele nasc un singur pui (rareori doi), pe care îl alăptează până la vârsta de 4-5 săptămâni. Alcătuiesc colonii cu 50-500 femele gestante. Hrana constă din insecte de noapte. Zborurile de hrănire încep imediat după asfinţitul sorelui, cu pauze peste noapte pentru consumarea prăzii și pentru digestie. În afara deplasărilor pentru schimbarea adăposturilor de iarnă cu cele de vară, mai pot întreprinde migraţii pe distanţe de maxim 134 km. Este o specie predominant troglofilă, ce preferă zonele grotifere și împădurite, străbătute de cursuri de apă, până la 1000 m altitudine. Peșterile constituie adăpostul ideal, mai ales pentru hibernare, dar vara coloniile maternale se pot adăposti și în poduri de locuinţe. Pe teritoriul României specia a fost semnalată doar în Banat și Crișana. situri desemnate pentru conservare Bârsău-Şomcuta, Cheile Turzii, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Nordul Gorjului de Vest, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Tășad, Trascău. 69 liliac Mare cu potcoavă Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Rhinolophidae genul: speCia: Rhinolophus R. ferrumequinum Rhinolophus ferrumequinum MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele grecești rhinus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta evidentă a animalului de pe nas, folosită la concentrarea ultrasunetelor). Numele de specie provine din cuvintele latine ferrum – fier și equinum – de cal (fier-de-cal, adică potcoavă – referitor tot la forma nasului). caracterizarea speciei Este specia cea mai mare dintre liliecii cu potcoavă din Europa. Are excrescenţe cărnoase pe nas, cu rol în dirijarea fasciculelor de ultrasunete emise prin nări. Excrescenţele nazale reprezintă un caracter de specie. Privit din profil, apendicele superior al șeii este proeminent și rotunjit, iar cel inferior este mai mic și ascuţit. Privit din faţă, apendicele inferior apare lat și rotunjit, iar laturile șeii sunt concave. Blana are peri mătăsoși, fiind de culoare cenușiu-cafenie pe spate și cenușiu-albicioasă sau gălbuie pe abdomen. Lungimea corpului este de 5-7 cm, iar greutatea variază între 17 și 30 g. Se reproduc toamna, iar puii se nasc în perioada iunie-iulie. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani, iar durata de viaţă este de cel mult 30 de ani. Se hrănesc cu o mare varietate de insecte, iar zborurile de hrănire le întreprind solitar, odată cu lăsarea întunericului. Zboară la aproximativ trei metri deasupra solului, în zone deschise, semi-împădurite sau de-a lungul falezelor și lizierelor pășunate de ovine și bovine. Nu se îndepărtează mai mult de 10 km de la adăposturile diurne. Deplasările în perioada de migraţie au liliac Mic cu potcoavă Rhinolophus hipposideros loc pe distanţe de maxim 200 km. Liliacul mare cu potcoavă este predominant troglofil, cu preferinţă pentru regiunile calcaroase care au proprietăţi termice favorabile. Caută cursurile de apă și apele stătătoare. Se întrunesc în colonii de câteva sute de invizi. Coloniile maternale din timpul verii au numărul cel mai mare de exemplare. Pentru hibernare caută numai peșterile, galeriile de mină și alte cavităţi subterane, cu grad ridicat de umiditate și cu temperaturi relativ constante. Pe teritoriul României specia are populaţii relativ mari și a fost Categoria: Clasa: Animalia Mammalia semnalată în toate zonele care prezintă habitate de peșteri și zone calcaroase. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bârsău-Şomcuta, Călimani-Gurghiu, Cheile Glodului, Cibului și Măzii, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghișului, Cozia, Dealurile Clujului Est, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Ferice-Plai, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu ordinul: Familia: Chiroptera Rhinolophidae Sud-Vest, Lunca Inferioară a Crișului Repede, Munţii Maramureșului, Munţii Măcinului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bogăţii, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Peștera Măgurici, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vașcău, Podișul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Pricop-Huta-Certeze, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Strei-Haţeg, Tășad. genul: speCia: Rhinolophus R. hipposideros etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din cuvintele grecești rhinus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta evidentă a animalului de pe nas, folosită la concentrarea ultrasunetelor). Numele de specie este de la grecescul hipposideros – fier-de-cal, adică potcoavă. caracterizarea speciei Este cea mai mică specie dintre liliecii cu potcoavă din Europa, având un corp mic și delicat. Privit din profil, în comparaţie cu liliacul mare cu potcoavă, apendicele superior al șeii apare scurt și rotunjit, iar cel inferior mai lung și cu vârful ascuţit. Lungimea corpului este de 4-5 cm, iar greutatea variază între 5 și 9 g. Blana este de culoare cafeniu-fumurie pe spate și cenușiu-albicioasă pe abdomen. Reproducerea are loc toamna, iar gestaţia durează 60 de zile. Femelele nasc 1-2 pui pe care îi îngrijesc până la vârsta de 6-7 săptămâni. Liliecii mici cu potcoavă își încep zborurile de hrănire după asfinţitul soarelui, la aproximativ cinci metri deasupra solului, în păduri de foioase și mixte, zone semi-împădurite și pajiști naturale, înconjurate de liziere de arbori. În zborurile de hrănire sau pentru schimbarea adăposturilor, se deplasează pe distanţe mici de 5-10 km, dar au fost înregistrate și deplasări de 153 km. Acestei specii îi sunt caracteristice coloniile mici, de maxim 30 de indivizi, în mod excepţional existând colonii de 100 de exemplare.Habitatul preferat este de la altitudini joase (de câmpie) până la poalele munţilor, în special în zonele calcaroase. Se adăpostește în peșteri, dar intră și în podurile locuinţelor. Hibernează din octombrie până în aprilie, iar hrana constă din insecte. Pe teritoriul României, specia a fost raportată din toate zonele. 70 situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bârsău-Şomcuta, Bucegi, Câmpia NiruluiValea Ierului, Ceahlău, Cheile Glodului, Cibului și Măzii, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile ŞugăuluiMunticelu, Cheile Turzii, Cheile Vârghișului, Ciucaș, Creasta Nemirei, Crișul Repede amonte de Oradea, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Grădiștea MunceluluiCiclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Măgurile Băiţei, Munţii Făgăraș, Munţii Maramureșului, NemiraLapoș, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oituz-Ojdula, Pădurea Bogăţii, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pârâul Barlangos, Peștera Limanu, Peștera Măgurici, Peștera Tăușoare, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vașcău, Porţile de Fier, Porumbeni, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc și Vânători, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Sighișoara-Târnava Mare, Suatu -Cojocna-Crairât, Tășad, Trascău, Valea Olteţului, Vânători-Neamţ. liliacul cu potcoavă al lui Mehely Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Rhinolophidae genul: speCia: Rhinolophus R. mehelyi Rhinolophus mehelyi caracterizarea speciei Specia face parte din familia liliecilor cu potcoavă. Lungimea corpului este de 5-6 cm, iar greutatea variază între 10 și 18 g. Blana are peri deși, fiind de culoare cenușiu-cafenie pe spate și albicioasă pe abdomen. Firele de păr din jurul ochilor sunt de culoare maro-închis și amplasarea acestora crează impresia unor „ochelari”. Privit din profil, vârful apendicelui superior al șeii apare ușor rotunjit, iar lobul inferior este ceva mai scurt și ascuţit. Lanţeta este îngustată brusc, de la mijloc spre vârf. Văzute din faţă, marginile șeii apar ușor concave. Reproducerea are loc toamna. Gestaţia durează 50-60 de zile, după care femelele nasc 1-2 pui. Durata de viaţă este de 30 de ani. Hrana constă din insecte prinse în zbor sau culese de pe ramurile arborilor și de pe sol după lăsarea întunericului. Au zborul lent, la aproximativ șase metri deasupra solului, controlând spaţiile de pe sub coroanele arborilor și de deasupra tufișurilor. În general se deplasează pe distanţe de 20-30 km, dar pe baza inelărilor au fost raportate și deplasări de 320 km. Este o specie predominant cavernicolă, ce preferă liliac cârn Barbastella barbastellus MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele grecești rhinus – nas și lophos – creastă (referitor la creasta evidentă a animalului de pe nas, folosită la concentrarea ultrasunetelor). Numele de specie este o dedicație pentru Lajos Méhelÿ (1862-1953), zoolog maghiar. zonele carstice, cu cavităţi subterane naturale sau artificiale. Se adună în colonii de câteva zeci sau sute de indivizi, cele de maternitate întrunind de regulă 30-50 femele. Pe teritoriul României specia este semnalată numai în Dobrogea, Muntenia și Categoria: Clasa: Animalia Mammalia Banat (în ultimii ani), linia Timișoara-BucureștiTulcea fiind limita nordică a arealului. situri desemnate pentru conservare Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Peștera Limanu, Porţile de Fier, Recifii Jurasici Cheia. ordinul: Familia: genul: speCia: Chiroptera Vespertilionidae Barbastella B. barbastellus etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din cuvintele latine barba – barbă și stella – stea (capul animalului privit din lateral dă impresia că ar avea o barbă stelată). De asemenea, barbastella este unul dintre cuvintele din limba italiană pentru liliac. caracterizarea speciei Această specie face parte din familia liliecilor cu nasul neted și este ușor de recunoscut datorită urechilor îmbinate la bază. Lungimea corpului este de 5-6 cm, iar greutatea variază între 6 și 13 g. Botul este scurt și cârn, iar gura strâmtă, cu dinţi mici. Nările sunt prelungite dorsal, zona dintre ele fiind netedă. Urechile sunt concrescute la bază, cu marginea externă dantelată, prezentând 5-6 pliuri transversale. Tragusul (o formaţiune de piele cu rol în direcţionarea ecoului în urechea medie) este lung de nouă milimetri și are formă triunghiulară. Blana are peri lungi și mătăsoși, fiind de culoare negricioasă pe spate și mai deschisă pe abdomen. Reproducerea are loc toamna, cu continuare în adăposturile de hibernare, iar fecundarea primăvara. Gestaţia durează 60 de zile. Femelele gestante formează colonii maternale cu câte 10-20 de exemplare într-un adăpost. Nasc 1-2 pui, iar maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani. Durata de viaţă este de cel mult 23 de ani. Nu alcătuiesc colonii numeroase și obișnuiesc să se asocieze cu liliecii pitici, împreună cu care pot intra în colonii de 5000-8000 de indivizi. Hibernează în perioada noiembrie-aprilie. Vara, ies din adăposturi după asfinţitul soarelui și vânează insecte până în zori, cu scurte perioade de pauză pentru consumarea prăzii și odihnă. Ocazional întreprind migraţii pe distanţe de până la 300 km. Indivizii din această specie se adăpostesc în peșteri, fisuri de stânci, scorburi și pe sub scoarţa arborilor, dar pătrund și în locuinţe, căutând locuri întunecoase, cum ar fi cămări, piviniţe, poduri. Hrana este constituită din diverse specii de insecte. Liliacul cârn este o specie predominant silvicolă, răspândită în zona lanţului Carpatic, în Carpaţii Orientali și cei Meridionali, precum și în sud-vestul României, până la 1100 m altitudine. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Vârghișului, Ciomad-Balvanyos, Cozia, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Pădurea Bâr- nova-Repedea, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Porumbeni, Rarău-Giumalău, Râul Tur, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Sighișoara-Târnava Mare, Trascău. 71 liliac cu aripi lungi Miniopterus schreibersii Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Vespertilionidae genul: speCia: Miniopterus M. schreibersii MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul minio – roșu de plumb (miniu de plumb, roșu Saturn) și grecescul pteris – aripă, de la culoarea roșcat-brună a aripilor animalului. Numele de specie este o dedicație pentru Carl Franz Anton Ritter von Schreibers (1775-1852), naturalist austriac. caracterizarea speciei Specia se caracterizează printr-o curbură naso-frontală foarte abruptă. Botul este foarte scurt, iar urechile sunt de formă triunghiulară, scurte, îndepărtate una de alta. Pe marginea lor externă există 4-5 pliuri transversale. Tragusul, caracteristic familiei din care face parte, este scurt, având forma unei banane, curbat spre interior și cu vârful alb. Blana este cu peri lungi pe spate și scurţi pe cap. Culoarea acesteia este cenușiu-cafenie pe spate și mai deschisă pe abdomen. Aripile sunt lungi și înguste. Corpul are lungimea de 5-6 cm, iar greutatea variază între 8 și 16 g. Reproducerea are loc toamna. Spre deosebire de celelalte specii de lilieci din fauna României, la care fecundarea ovulului are loc primăvara, la această specie fecundarea are loc tot toamna, dezvoltarea embrionară fiind încetinită peste iarnă. Maturitatea sexuală este atinsă în al doilea an de viaţă. Durata medie de viaţă este de trei ani, iar cea maximă (în captivitate) de 16 ani. Indivizii din această specie pot trăi solitari sau adunaţi în mici grupuri, dar dacă adăpostul este foarte spaţios pot forma și colonii de mai multe mii de indivizi. Astfel, Peștera Sfântul Grigore Decapolitul (pe râul Bistriţa, judeţul Vâlcea) adăpostea, cu peste 30 de ani în urmă, colonii de lilieci cu aripi lungi de peste 500 de indivizi. În zilele noastre, rareori se mai întâlnesc colonii de 100-700 de indivizi. La nivelul României există o populaţie de reproducere de circa 20000 de indivizi. Este o liliac cu urechi Mari Myotis bechsteinii specie migratoare, parcurgând distanţe de 100-350 km. Ies în zborurile de hrănire după aproximativ 30 de minute de la asfinţitul soarelui. Prind insecte din culoarele forestiere, liziere, de deasupra lanurilor de culturi agricole și a islazurilor. Este specia cu zborul cel mai rapid dintre speciile europene de lilieci, atingând viteza de 60 km/h, înălţimea zborului fiind de 10-20 m. Preferă peșterile umede, cu galerii înalte, în clopotele cărora se adună aer cald, rareori adăpostindu-se în podurile caselor. În fauna României Categoria: Clasa: Animalia Mammalia este mai răspândit în zonele carstice din Dobrogea, Podișul Trasilvaniei, Munţii Apuseni și Munţii Banatului, până la 1000 m altitudine. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Călimani-Gurghiu , Cheile Glodului, Cibului și Măzii, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghișului, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urlu- ordinul: Familia: Chiroptera Vespertilionidae ia-Lacul Vederoasa, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Peștera Limanu, Peștera Măgurici, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Platoul Vașcău, Porţile de Fier, Recifii Jurasici Cheia, Semenic-Cheile Carașului, Tășad, Trascău. genul: speCia: Myotis M. bechsteinii etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. Numele de specie este o dedicație pentru Johann Matthäus Bechstein (1757-1822), zoolog german. caracterizarea speciei Cunoscut și sub denumirea de liliacul lui Bechstein, este un liliac ale cărui urechi sunt foarte lungi, depășind vârful botului cu aproape o jumătate din lungimea lor când sunt îndoite înainte, destul de largi și cu nouă pliuri transversale. Tragusul este lung, sub formă de lance, până aproape la jumătatea urechii. Botul este lung, iar corpul este acoperit cu o blană cu peri lungi, de culoare cafeniu-deschis sau cafeniu-roșcat pe spate și cenușiu-argintie pe abdomen. Aripile sunt late și scurte. Lungimea corpului variază între 4 și 5 cm, iar greutatea între 8 și 12 g. Împerecherile au loc toamna, iar fecundarea ovulelor primăvara. Gestaţia durează 50-60 de zile, după care femelele nasc un singur pui, pe care îl alăptează până la vârsta de 4-5 săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de cel mult 21 deani. Formează colonii de maxim 20-40 de indivizi, cele maternale întrunind numai 15-30 de femele. Zborurile de hrănire încep după lăsarea serii. Hrana constă din insecte, iar prada este vânată din zbor, dar și culeasă de pe ramuri, frunze, ierburi și chiar de pe sol. Nu întreprinde migraţii pe distanţe mari, distanţa maximă cunoscută ca urmare a inelărilor fiind de 35 km. Preferă habitatele împădurite, cu arbori bătrâni și scorburoși, până la altitudinea de 1800 m. Specia este rar 72 întâlnită în peșteri, mai ales în timpul hibernării, când atârnă liber, rareori în fisuri. În România, prezenţa sa a fost semnalată în Dobrogea, Transilvania, Banat și Crișana. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bârsău-Şomcuta, Ceahlău, Cheile Vârghișului, Ciomad-Balvanyos, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Lacurile Fălticeni, Nordul Gorjului de Est, Pădurea Bârnova-Repedea, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Rarău-Giumalău, Râul Moldova între Tupilaţi și Roman, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Siret între Pașcani și Roman, Râul Suceava Liteni , Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc și Vânători, Râul Tur, Semenic-Cheile Carașului, Vânători-Neamţ. liliac coMun Mic Myotis blythii Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Vespertilionidae genul: speCia: Myotis M. blythii caracterizarea speciei Cunoscută și sub denumirea de liliacul lui Blyth, această specie semnalată pe întreg teritoriul României se deosebește de liliacul comun prin talia mai mică, urechile mai înguste (lăţime maximă de 8-10 mm), mai scurte și mai ascuţite. Marginea lor anterioară este mai puţin convexă, iar marginea posterioară are 5-6 pliuri transversale. Blana are peri scurţi, de culoare cenușiu-închis, iar pe cap există o pată albă. Corpul este lung de 5-7 cm, iar greutatea variază între 15 și 25 g. Reproducerea are loc toamna, cu fertilizarea ovulelor în primăvară. Gestaţia durează 55 de zile, după care femelele nasc un singur pui, rareori doi. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de 30 de ani. Zborurile de hrănire încep după asfinţitul soarelui. Prăzile sunt vânate din zbor, dar și culese de pe sol. Întreprinde migraţii pe distanţe de până la 600 km și hibernenază din octombrie până în martie. Este o specie gregară, care preferă habitatele cu ierburi înalte și tufișuri sau cu pășuni naturale din zone calcaroase. Frecventează localităţile de la nivelul mării și până la 1000 m altitudine. Adăposturile cele mai căutate sunt peșterile calde, iar în lipsa acestora folosește podurile locuinţelor și scorburile arborilor. Hrana constă din mai multe feluri de insecte. liliac cu picioare lungi Myotis capaccinii MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. Numele de specie este o dedicație pentru Edward Blyth (1810-1873), zoolog și farmacist englez. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Betfia, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Vârghișului, Ciomad-Balvanyos, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Categoria: Clasa: Animalia Mammalia Jiului, Domogled-Valea Cernei, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu SudVest, Măgurile Băiţei, Mlaștina după Luncă, Munţii Maramureșului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bârnova-Repedea, Pârâul Barlangos, Peștera Măgurici, Peștera Tăușoare, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Porumbeni, Rarău-Giumalău, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Timis între Rusca și Prisaca, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Strei-Haţeg, Tășad ordinul: Familia: genul: speCia: Chiroptera Vespertilionidae Myotis M. capaccinii etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. Numele de specie este o dedicație pentru Francesco Capaccini, auditor general la Vatican (m. 1845). caracterizarea speciei Are urechi înguste, cu cinci pliuri transversale. Marginea externă este excavată și dantelată, iar cea internă este convexă. Tragusul este ascuţit, având forma literei „S”, cu extremităţile puţin curbate spre interior. Blana este de culoare fumurie pe spate și cenușiu deschis pe abdomen. Botul este brun-roșcat, iar urechile și patagiul sunt cenușiu-cafenii. Membrele sunt mari, acoperite cu peri lungi. Nările sunt mult mai proeminente decât la celelalte specii de Myotis din Europa. Lungimea corpului este de 4-5 cm, iar greutatea de 10-15 g. Reproducerea are loc toamna, cu fertilizarea ovulelor în primăvară. Femelele gestante alcătuiesc colonii maternale de 100-1000 de indivizi. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de șapte ani. În amurg, iese din adăpost pentru hrănire, căutând ochiurile de apă deasupra cărora vânează insecte. Hrana constă în principal din diptere și trihoptere. Hibernează din octombrie până în martie și nu întreprinde migraţii, ci doar deplasări pe distanţe scurte, de la adăposturile de vară până la cele de iarnă. Preferă pădurile din zonele carstice, străbătute de cursuri de ape și situate până la 600 m altitudine. Folosește ca adăposturi cu precădere peșterile, iar în lipsa acestora intră și în clădiri. Trăiește în colonii cu sute sau chiar mii de indivizi, uneori în amestec cu specii de rinolofide și cu liliacul cu aripi lungi. În România, specia a fost semnalată în Dobrogea, Banat și Crișana. situri desemnate pentru conservare Domogled-Valea Cernei, Măgurile Băiţei, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Plato- ul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Carașului, Strei-Haţeg. 73 liliac de iaZ Myotis dasycneme Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Vespertilionidae genul: speCia: Myotis M. dasycneme MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. Numele de specie provine din greaca veche, dasycneme – cu genunchi lânos. caracterizarea speciei Este o specie preponderent silvicolă, dar adaptată de curând și zonelor antropizate. Preferă habitatele cu pajiști, păduri bogate în cursuri de apă și mlaștini/bălţi (vezi numele popular), situate până la 1000 m altitudine. Caută adăposturi întunecoase, cămări, pivniţe, peșteri, dar intră și în scorburi, poduri de case și turle de biserică. Hrana constă în principal din insecte (chironomide) tolerante la poluarea și eutrofizarea apelor. Are marginea internă a urechii net excavată, transparentă și cu 4-5 pliuri transversale. Tragusul este lung și ascuţit, depășind excavaţia urechii. De o parte și de alta a buzei superioare există câte un smoc de peri, care formează două mustăţi stufoase. Botul, urechile și patagiul sunt brun-negre. Baza tragusului și marginea internă a urechii nu sunt mai deschise la culoare decât restul corpului. Blana prezintă peri lungi, de culoare cenușiu-cafenie pe spate, iar pe abdomen de culoare mai deschisă. Lungimea corpului este de 3-5 cm, iar greutatea de 5-6 g. Frecventează habitatele de hrănire după asfinţitul soarelui, până dimineaţa. Au zborul rapid, la numai 5-10 cm deasupra luciului de apă și deasupra vegetaţiei ripariene. Reproducerea are loc toamna, iar fecundarea este întârziată până în primăvară. Gestaţia durează liliac cărăMiZiu Myotis emarginatus 50-60 de zile, după care singurul pui care se naște este alăptat timp de 3-4 săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata medie de viaţă este de 20 de ani. În general, este Categoria: Clasa: Animalia Mammalia o specie sedentară, dar periodic poate întreprinde migraţii pe distanţe de până la 330 km. situri desemnate pentru conservare Cefa, Cheile Nerei-Beușniţa, Crișul Negru, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Lacurile Fălticeni, Porţile de Fier, Rarău-Giumalău, Râul Caraș, Râul Tur. ordinul: Familia: genul: speCia: Chiroptera Vespertilionidae Myotis M. emarginatus etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. Numele de specie provine din latinescul emarginatus – cu margine știrbită sau crestată, referitor la urechile animalului. caracterizarea speciei Este o specie iubitoare de căldură, cu preferinţă pentru pădurile de foioase de pe calcarele grotifere submontane, în România fiind semnalată în Dobrogea și în vestul ţării. La origini specie cavernicolă, s-a adaptat ulterior să locuiască în podurile calde ale clădirilor. Hrana constă din insecte (diptere, trihoptere, himenoptere), araneide, opilionide, multe din ele culese de pe sol sau de pe ramurile arborilor. Blana prezintă peri lungi și moi, pe spate având trei culori: gri la bază, galben deschis la mijloc și brun-roșcat la vârf. Pe abdomen, perii sunt cenușiu-gălbui. Botul este de culoare cafenie, iar urechile și patagiul sunt cenușiu-cafenii. Plagiopatagiul se extinde până la baza degetului mare. Lungimea corpului este de 4-5 cm, iar greutatea de 10-15 g. Trăiește în colonii de câteva sute de indivizi și hibernează în perioada octombrie-aprilie. Zborurile de hrănire le întreprinde în amurg, la 1-5 m deasupra solului sau a apei. Este o specie predominant sedentară, cu deplasări în căutare de adăposturi pe distanţe de 30-40 km. Distanţa maximă de deplasare cunoscută ca urmare a inelărilor este de 106 km. Reproducerea are loc toamna, iar fecundarea în primăvară. Gestaţia durează 50-60 de zile, după care femelele nasc 1-2 pui pe care îi alăptează patru săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de 18 ani. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Cheile Vârghișului, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Gura 74 Vedei-Şaica-Slobozia, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea și Valea Canaraua Fe- tii-Iortmac, Pădurea Târgu Mureș, Peștera Tăușoare, Piatra Craiului, Porţile de Fier, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Semenic-Cheile Carașului. ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul myotis – ureche de șoarece. caracterizarea speciei Este o specie iubitoare de căldură care preferă podurile caselor, cu temperaturi de până la 40oC, în România fiind semnalată pe întregul teritoriu. Se mai adăpostește în peșterile cu izvoare termale și în cele din zonele calcaroase. Formează colonii mixte cu alte specii ale genurilor Myotis și Rhinolophus. Pentru hibernare caută adăposturi cu temperaturi relativ constante, cum ar fi peșteri, galerii de mină, tunele subterane etc. Preferă habitatele cu păduri și plantaţii de foioase sau cu pășuni cu tufișuri rare. Hrana constă în principal din coleoptere și diptere, apoi lepidoptere și ortoptere, mai puţin din chilopode, opilionide, araneide. Este una dintre cele mai mari specii de lilieci din Europa. Are urechi lungi, ce depășesc nivelul nărilor atunci când sunt îndoite anterior. Pe marginea lor externă există 7-8 pliuri transversale, iar marginea internă este convexă. Blana este deasă, de culoare cenușiu-cafenie, cu nuanţe de roșcat pal pe spate și roșcat-gălbui pe abdomen. Botul, urechile și patagiul sunt de culoare cenușiu-cafenie. Lungimea corpului este de 6-8 cm, iar greutatea de 28-40 g. Caută habitate de hrănire amplasate la maxim 10 km depărtare de adăposturi. Are zborul lent, la 0,5-1 m deasupra solului. Migraţiile sale sunt sezoniere, pe distanţe de popândău, Şuiţă Spermophilus citellus Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Chiroptera Vespertilionidae genul: speCia: Myotis M. myotis maxim 200 km. Reproducerea are loc toamna, iar fecundarea primăvara. Gestaţia durează 50-70 de zile, după care femela naște un singur pui în luna iunie. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an, iar durata de viaţă este de 22 de ani. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bârsău-Şomcuta, Betfia, Buila-Vânturariţa, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cefa, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Glodului, Cibului și Măzii, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Turzii, Cheile Vârghișului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaș, Comana, Cozia, Crișul Negru, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu SudVest, Lacurile Fălticeni, Lunca Mureșului Inferior, Lunca Mureșului Inferior, Lunca Timișului, Măgurile Băiţei, Mlaștina după Luncă, Muntele Şes, Munţii Făgăraș, Munţii Maramureșului, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoș, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Târgu Mureș, Pădurea Zamostea-Lunca, Pârâul Barlangos, Peștera Măgurici, Peștera Tăușoare, Piatra Craiului, Pietrosul Broștenilor-Cheile Zugrenilor, Categoria: Clasa: Animalia Mammalia MaMifere liliac coMun Myotis myotis Platoul Mehedinţi, Platoul Vașcău, Porţile de Fier, Porumbeni, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Caraș, Râul Moldova între Tupilaţi și Roman, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Prut, Râul Siret între Pașcani și Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc și Vânători, Râul Timis între Rusca și Prisaca, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Retezat, Semenic-Cheile Carașului, Sighișoara-Târnava Mare, Soveja, Strei-Haţeg, Tășad, Trascău, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: genul: speCia: Rodentia Sciuridae Spermophilus S. citellus etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul spermophilus – iubitor de semințe (referitor la dieta animalului) și latinescul citellus – popândău. caracterizarea speciei Cunoscut și sub denumirea populară de șuiţă sau ţâstar, popândăul este un mamifer rozător care preferă habitatele reprezentate de islazuri. Își sapă galerii lungi și complicate pe care le utilizează drept adăpost, cuib și pentru hibernare în perioada lunilor de iarnă. Are capul ușor teșit în regiunea frontală, botul scurt și pavilionele urechilor mici și rotunjite. Membrele sunt scurte, cu cinci degete, terminate cu gheare lungi. Corpul este acoperit de blană cu peri scurţi, rari și aspri. Culoarea blănii este cafeniu-deschis, cu pete gălbui. Hrana poate fi atât vegetală, cât și animală. Consumă părţile verzi ale plantelor, rădăcini, seminţe, dar și insecte, melci sau râme. Perioada de reproducere începe la câteva zile după ieșirea din hibernare. După gestaţia de 25-28 zile, femelele nasc 4-5 pui, care în primele 20 de zile de viaţă sunt golași și au pleoapele lipite. Alăptarea durează șase săptămâni, iar maturitatea sexuală este atinsă după un an de zile. Durata medie de viaţă a indivizilor este de 4-5 ani. Primăvara, din cauza epuizării rezervelor energetice din perioada hibernării, atât adulţii cât și puii sunt mai vulnerabili la agresiunile ectoparaziţilor (paraziţi care trăiesc pe suprafaţa pielii), endoparaziţilor (paraziţi care trăiesc în sistemul digestiv) și prădătorilor. Popândăii constituie hrană pentru păsările răpitoare și majoritatea mamiferelor carnivore. Specia este răspândită în islazurile din zonele extracarpatice. În Bărăgan și în Dobrogea, densitatea popândăilor poate ajunge la 13-17 indivizi/ ha, iar în nordul Moldovei, Maramureș și Crișana la 8-10 indivizi/ha. În restul României, populaţiile de popândăi se întâlnesc în afara arcului carpatic, răspândirea lor fiind discontinuă. Nu este întâlnit la altitudini mari, urcând până la cel mult 450 m (de exemplu, Dealul Pietricica din Piatra Neamţ). Desţelenirea islazurilor și creșterea complexă a presiunii antropice constituie factori care pot conduce la dispariţia speciei. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Becicherecu Mic, Braţul Măcin, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Comloșu Mare, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Dealul Istriţa, Dealul lui Dumne- zeu, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile Agighiolului, Defileul Mureșului, Delta Dunării, Deniz Tepe, Diosig, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Fânaţele Bârca, Fântâniţa Murfatlar, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Jiana, Lunca Buzăului, Lunca Mureșului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Mlaștina Hergheliei-Obanul Mare și Peștera Movilei, Mlaștina Satchinez, Movila lui Burcel, Munţii Măcinului, Nădab-Socodor-Vărșad, Osești-Bârzești, Pajiștea Cenad, Pajiștea Pesac, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Stârmina, Pădurea și pajiștile de la Mârzești, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Peștera-Deleni, Peștera Limanu, Podișul Nord Dobrogean, Râul Bârlad între Zorleni și Gura Gârbăvoţulu, Râul Moldova între Oniceni și Mitești, Râul Moldova între Tupilaţi și Roman, Râul Mureș între Lipova și Păuliș, Râul Olt între Mărunţei și Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Suceava Liteni, Recifii Jurasici Cheia, Sărăturile de la Gura Ialomiţei-Mihai Bravu, Straja-Cumpăna, Valea Călmăţuiului, Valea lui David, Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici. 75 grivan Mic, haMster roMânesc Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Rodentia Cricetidae genul: speCia: Mesocricetus M. newtoni Mesocricetus newtoni MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din prefixul neolatin și grec meso- (μεσο-, μέσο-) – mediu, de dimensiuni medii și latinescul medieval cricetus – hârciog, nume de origine slavă. Denumirea speciei este o dedicație pentru Alfred Newton (1829-1907) zoolog, britanic. caracterizarea speciei Este un rozător cu înfăţișare plăcută, de talia unui șoarece mai mare. Are blana cu peri deși, lungi de 8-9 mm, catifelaţi, de culoare cenușiu-cafenie pe spate, mai închisă pe creștet și gălbuie pe laturile corpului și pe abdomen. Denumirea de „căţel gulerat” i se trage de la pata transversală de pe piept, de culoare neagră, care se întinde înaintea și înapoia membrelor anterioare. Corpul este bondoc, iar botul rotunjit. Ochii sunt mici și rotunzi, iar pavilioanele urechilor se văd bine din blană. Membrele sunt scurte, cu tălpile golașe. Ghearele sunt lucioase, lungi și ascuţite. Are lungimea de 15-17 cm și greutatea de 100-150 g. Se hrănește cu părţile verzi ale plantelor spontane și cultivate, iar în perioada de iarnă cu seminţe, rădăcini și tulpini moi. Ocazional, consumă melci, insecte, păianjeni și alte nevertebrate. Grivanul este o specie care hibernează iarna. Își face provizii din timp, fiecare individ adunând 400-500 g de hrană. Lunile în care indivizii sunt activi, din aprilie până în octombrie, reprezintă perioade critice din ciclul de viaţă al acestora. În acest interval de timp, grivanii sunt supuși atât presiunilor antropice, cât și celor cauzate de păsările răpitoare și mamiferele carnivore. Împerecherile au loc în luna aprilie, apoi în iunie și iulie. Gestaţia durează 16-17 zile, după care femelele nasc 4-10 pui golași, cu pleoapele lipite pentru primele 15 zile de viaţă. Alăptarea durează Şoarece de tatra Microtus tatricus 20 de zile. Maturitatea sexuală este atinsă după vârsta de un an, iar durata medie de viaţă este de trei ani. Grivanul preferă terenurile înţelenite, nepășunate, din zonele de stepă, dar și terenurile cultivate cu lucernă, trifoi și alte leguminoase. Populaţiile speci- Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ei sunt în continuă descreștere numerică din cauza fragmentării, distrugerii și poluării habitatelor preferate. Pe teritoriul României, specia este întâlnită în Dobrogea, în zonele din jurul localităţilor Malcoci, Cernavodă, Negru Vodă, Măcin, Valul lui Traian. situri desemnate pentru conservare Dealurile Agighiolului, Munţii Măcinului, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Peștera-Deleni, Podișul Nord Dobrogean. ordinul: Familia: genul: speCia: Rodentia Cricetidae Microtus M. tatricus etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul microtis – ureche mică. Numele de specie provine din latinizarea tatricus – din (Munții) Tatra, locul unde specia a fost descoperită prima dată. caracterizarea speciei Şoarecele de Tatra este un mamifer rozător care preferă zonele montane relativ umede, pajiștile subalpine aflate de-a lungul cursurilor de apă, stâncăriile umede și pădurile de conifere cu strat de sol gros. Ca dimensiuni se aseamănă cu șoarecele subpământean (Pitymys subterraneus), dar are coada mai lungă. Blana este de culoare cenușie, cu peri scurţi. Botul este scurt și rotunjit, cu vibrize (mustăţi) de culoare deschisă, iar urechile se văd bine din blană. Lungimea corpului este de 10 cm, iar greutatea variază între 15 și 30 g. Şoarecele de Tatra este activ tot timpul anului și este prezent în pășunile și pajiștile subalpine, la limita superioară a pădurii. Se adăpostește în spaţiile dintre pietre sau ocupă galeriile altor rozătoare. Se hrănește cu plante ierboase, seminţe, mușchi. Dușmanii naturali sunt bufniţele și mamiferele mici ca bursucul, viezurele, mai rar vulpea. Are mai multe perioade de reproducere pe an, cu excepţia lunilor de iarnă când atât hrana cât și condiţiile de mediu sunt nefavorabile. Gestaţia durează 20-22 de zile, după care femelele nasc 2-6 pui. Cei născuţi primăvara devreme ating maturitatea sexuală și se pot reproduce în același an. Durata de viaţă a indivizilor este de doi ani. Este o specie foarte rară, cu multe populaţii izolate și în prezent nu există date despre tendinţa de modificare a numărului de indivizi și/sau a arealului. Şoarecele de Tatra este specie endemică pentru Europa, cu un 76 areal foarte limitat în Munţii Carpaţi din Slovacia, Polonia, Ucraina și România, la altitudini cuprinse între 800 și 2350 m. Pe teritoriul României trăiesc aproximativ 500 de exemplare răspândite în Maramureș (la nord de localitatea Borșa și pe valea râului Mara) și în Moldova (în judeţele Botoșani și Suceava). Pentru protecţia acesteia se recomandă păstrarea habitatelor optime și evitarea unui pășunat excesiv în zonele în care specia este semnalată. situri desemnate pentru conservare Igniș, Munţii Rodnei. Şoarece săritor de stepă Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Rodentia Dipodidae genul: speCia: Sicista S. subtilis ordinul: Familia: Rodentia Castoridae genul: speCia: Castor C. fiber Sicista subtilis caracterizarea speciei Şoarecele de stepă este un rozător care preferă terenurile înţelenite, fânaţele, poienile din păduri și culturile de lucernă din zonele stepice. Are mărimea unui șoarece de casă, dar, spre deosebire de acesta, are coada mai lungă decât corpul. Membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, servind la deplasarea prin salturi. Blana este cenușiu-gălbuie pe partea dorsală a corpului. Pe linia medio-dorsală există o dungă neagră, de 15 mm lăţime, continuă între ceafă și baza cozii. Lungimea corpului este de 5-7 cm, iar greutatea variază între 7 și 12 g. Reproducerea are loc numai primăvara. După o gestaţie de 30 de zile, femelele nasc 3-6 pui golași, care ating maturitatea sexuală la vârsta de un an. Durata castor, BreB Castor fiber medie de viaţă este de șase ani. Indivizii hibernează și, prin urmare, perioada lor de activitate este din aprilie până în septembrie. Specia constituie hrană pentru păsările răpitoare și mamiferele carnivore. Este un bun căţărător și săritor, dar fără aptitudini de săpător, folosind galeriile părăsite de alte rozătoare. Principala sa hrană o reprezintă părţile verzi ale plantelor spontane (în principal de păpădie) și ale celor cultivate. Primăvara consumă și larve, insecte, miriapode și arahnide, fapt ce aduce importante servicii agriculturii. Specia are o răspândire discontinuă pe teritoriul României, fiind semnalată în Dobrogea (Malcoci și Valul lui Traian), Muntenia (la Mărculești), Transilvania (la Apahida și Cluj) și Moldova (la Fălciu și Rogozeni). MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din neolatinul și italianul sicista (denumirea animalului), numele de specie provine din latinescul subtilis – fin, delicat. situri desemnate pentru conservare Dealul lui Dumnezeu, Dealurile Clujului Est, Lunca Joasă a Prutului, Pădurea și pajiștile de la Mârzești, Podișul Nord Dobrogean, Valea lui David. Categoria: Clasa: Animalia Mammalia etimologia denumirii științifice Cuvintele latine castor și fiber sunt sinonime, desemnând același animal. Al doilea este cuvântul latin originar, de origine străveche indo-europeană (de unde și numele românesc originar al animalului – breb, slavonul bebru sau germanul biber). Primul nume este o latinizare a cuvântului grec kastor (ξαστορ). caracterizarea speciei Castorul este al doilea rozător ca mărime din lume, după capibara din America de Sud. Are coada turtită dorso-ventral, capul este și el turtit, cu botul scurt. Blana are peri de contur lungi și aspri. Sub aceștia se găsesc peri lânoși foarte deși, care nu lasă să pătrundă apa până la piele datorită păstrării unui strat de aer între ei. Culoarea blănii este variabilă, de la cafeniu deschis cu mici proporţii de cafeniu-roșcat până la negru. Lungimea corpului variază între 80 și 100 cm, iar greutatea între 11 și 30 kg, în cazuri excepţionale putând atinge și 40 kg. Reproducerea are loc în perioada ianuarie-martie. Gestaţia durează 105-107 zile, după care se nasc 2-3 pui. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata medie de viaţă este de 24 de ani. Castorul este o specie nocturnă, de talie mijlocie, cu mod de viaţă semiacvatic. Își marchează, menţine și apără teritoriile pentru hrănire, plasarea culcușurilor și reproducere. Adăposturile permanente sunt săpate în malurile cu soluri bine consolidate și înrădăcinate. Culcușurile sunt construite în principal din ramurile arborilor pe care îi retează de pe malurile apelor, iaramplasarea acestora este fie deasupra solului, fie pe apă. Adăposturile temporare servesc drept refugiu în caz de pericol și pentru consumarea hranei. Preferă habitatele cu ape nepoluate, lin-curgătoare, cu maluri meandrate și adâncimea în permanenţă peste 40 cm. Este obișnuit să „construiască” baraje de-a latul pâra- ielor și canalelor, uneori favorizând inundarea zonelor învecinate. De asemenea, preferă zone de lacuri, braţe moarte de râuri și bălţi, mărginite de vegetaţie lemnoasă din speciile salcie, plop și arin. Asociaţiile de stuf, papură și alte plante acvatice oferă dăposturi foarte bune pentru castori. Deși a fost reintrodus în fauna României doar în anul 1998, astăzi castorul este reprezentat prin populaţii stabile care totalizează peste 1600 de indivizi. Specia a fost introdusă de-a lungul râurilor Olt, Râul Negru, Vârghiș, Cibin, Hârtibaciu, Mureș și Ialomiţa. Specia este afectată de poluarea cursurilor de apă și a bălţilor, dar mai ales de activităţi antropice cum ar fi îndiguirile, extragerea de nisip și pietriș din albia râurilor, lucrările de canalizare, drenaj și desecări, tăierea lăstărișului de pe malurile apelor, braconaj etc. situri desemnate pentru conservare Coridorul Ialomiţei, Dealul Ciocaș-Dealul Viţelului, Defileul Mureșului, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Lunca Mureșului Inferior, Mestecănișul de la Reci, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer, Râul Mureș între Brănișca și Ilia, Râul Mureș între Lipova și Păuliș, Râul Negru. 77 * lup Canis lupus Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Carnivora Canidae genul: speCia: Canis C. lupus MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Din cuvintele latine canis – câine și lupus – lup (lupul ca și specie a fost încadrat în genul Canis în care stă alături de Canis familiaris (câine), coiot, șacal, etc). Deși astfel denumirea științifică se traduce literal „câine-lup” nu înseamnă că are legătură cu foarte cunoscuta rasă de câini „Ciobănescul Alsacian” numită în limba română frecvent „câine-lup”. 78 caracterizarea speciei Lupul este unul dintre mamiferele carnivore de talie mare prezente pe teritoriul României. Este un animal zvelt, bine proporţionat, cu trunchi puternic, umeri înalţi, crupă lată și mai joasă decât greabănul. Capul este prevăzut cu un bot lung (10 cm), triunghiular, ornat cu mustăţi lungi și dese. Gâtul este puternic și musculos. Coada este stufoasă, relativ scurtă și groasă. Membrele sunt înalte și puternice, iar tălpile relativ mici, cu degetele strâns apropiate între ele. Blana este de culoare brun-cenușie, cu variaţii multiple în funcţie de sezon și de mediul ambiant. Aceasta se compune din două tipuri de fire, primul, aflat lângă piele, foarte des, lânos, moale, de culoare gălbui-cenușie, iar cel de al doilea, numit spic, mai lung, aspru, cu vârful negru și care dă coloritul de ansamblu al blănii. Învelișul pilos din timpul iernii diferă de cel din sezonul estival. Blana „de vară„ este mai închisă la culoare, mai scurtă și mai rară, în timp ce blana „de iarnă” este de culoare mai deschisă, mai lungă, mai deasă și cu puf abundent care se pierde pe timpul verii. Năpârlirea are loc primăvara târziu. Pielea fină de sub blană și perii lungi protectori conservă în mare măsură căldura corpului, permiţând lupilor să reziste la temperaturi mai scăzute de - 40oC. Lungimea corpului variază între 105 și 160 cm, iar greutatea între 25 și 50 kg. Reproducerea are loc în decembrie-februarie, iar gestaţia durează 62-75 de zile. Femelele nasc în medie 4-6 pui, extremele fiind de 2-13 pui. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata de viaţă este de cel mult 15 ani. Habitatele caracteristice acestei specii sunt zonele împădurite de munte și deal, dar este semnalat și în locuri deschise care alternează cu petice de pădure. Își face culcușul în zone însorite, liniștite și cât mai aproape de cursuri de apă. În lipsa acestor condiţii, caută locuri cât mai greu accesibile, iar la nevoie folosește vizuini de bursuci, vulpi, marmote. Femelele gestante multipare își caută adăposturile vechi, în timp ce primiparele (femelele care nasc pentru prima dată) își fac culcușuri noi, în vecinătatea locului în care s-au născut. Odată construit, un culcuș este folosit de aceeași pereche de lupi timp de mai mulţi ani. În cazul în care unul din membrii perechii dominante moare, acesta este înlocuit de un membru mai tânăr al haitei. Performanţele fizice ale lupilor sunt impresionante. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte, utilizând potecile făcute de alte animale sau de om. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60 km/h. Iarna evită versanţii cu zăpezi înalte. Lupul mănâncă aproape orice vietate, de la broaște, șopârle, arici, iepuri, vulpi până la mistreţi și cerbi. La mare nevoie, consumă și insecte. Una dintre principalele caracteristici comportamentale ale acestei specii este gruparea indivizilor în haite. Acestea sunt compuse de obicei din 6-8 lupi, dar în unele cazuri au fost observate haite de până la 40 de indivizi. Marimea lor este influenţată de teritoriu, personalitatea membrilor și abundenţa prăzii. Haitele se formează la începutul iernii și încep să cutreiere neobosite în căutarea prăzii. În anii cu hrană puţină, haitele se împart în grupe mai mici conduse de femela și de masculul dominanţi. Teritoriul fiecărei haite are un diametru de 6-12 km, iar acolo unde resursele de hrană sunt sărace acesta se lărgește la 15-20 km. Pentru a-și marca teritoriul lupii urinează, își frecă gâtul de trunchiul copacilor, ling scoarţa acestora sau scurmă pământul. Astfel, la mirosul urinei se adaugă mirosul lăsat de glandele de pe gât sau dintre degete. Lupii comunică cel mai adesea prin urlat, sunetele scoase de aceștia putând fi auzite de la aproximativ 16 km. În timpul urlatului, lupul își poate schimba de câteva ori tonalitatea vocii. Pe teritoriul României se regăsește 40% din populaţia totală de lupi a Europei. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bisoca, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mișina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cenaru, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Nerei-Beușniţa, Che- ile Teregovei, Ciomad-Balvanyos, Ciucaș, Codru Moma, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Munţii Bihorului-Codru Moma, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Cușma, Dăncioanea, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Alb, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Frumoasa, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Harghita Mădăraș, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Lacul Negru, Larion, Leaota, Moldova Superioară, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraș, Munţii Goșman, Munţii Maramureșului, Munţii Metaliferi, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoș, Nordul Go- rjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Pădurea Bogăţii, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Dobrina-Huși, Pădurea Neudorfului, Pădurea Povernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu, Perșani, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Podișul Lipovei-Poiana Ruscă, Poiana Muntioru, Porţile de Fier, Porumbeni, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea, Râul Caraș, Râul Târgului-Argeșel-Râușor, Reghiu Scruntar, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Carașului, Sighișoara-Târnava Mare, Siriu, Someșul Rece, Strei-Haţeg, Şindriliţa, Topliţa-Scaunul Rotund Borsec, Trascău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Ierii, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. * urs Brun Ursus arctos Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Carnivora Ursidae genul: speCia: Ursus U. arctos caracterizarea speciei Ursul brun este cel mai mare reprezentant al carnivorelor de pe teritoriul României. Este un mamifer masiv și bine proporţionat, având partea posterioară a corpului mai dezvoltată decât cea anterioară. Membrele sunt lungi și puternice, iar capul mare prezintă o frunte lată și înaltă. Urechile sunt scurte și late, dar bine vizibile din blană. Ochii sunt foarte mici, de culoare căprui închis. Buzele sunt negre, mari și mobile, ca și nasul. Coada este foarte scurtă, fiind în întregime ascunsă în blană. Ghearele sunt mari și curbate. Blana „de iarnă” este foarte groasă, cu peri lungi de 11-12 cm. Blana „de vară” are perii mai scurţi și mai aspri. Culoarea este în general omogenă, cafeniu pe tot corpul. Lungimea corpului variază între 245 și 255 cm, iar greutatea între 200 și 360 kg, fiind cel mai mare mamifer din fauna României. Este o specie poligamă, un mascul putându-se împerechea cu mai multe femele în perioada de reproducere. Ursul brun ajunge la maturitate sexuală la vârste ridicate, femelele dând naștere primilor pui la vârsta de 4-6 ani. Reproducerea are loc în perioada aprilie-mai. Gestaţia durează 7-8 luni, după care femelele nasc 1-3 pui de câte 300-350 g fiecare. Pleoapele puilor nou-născuţi rămân lipite până la vârsta de 30-32 de zile. Longevitatea maximă (înregistrată în captivitate) este de 47 de ani. La sfârșitul toamnei, după ce au acumulat suficient ţesut adipos (grăsime) pentru somnul de iarnă, urșii intră în bârlog. Bârlogul este săpat în sol sau este amenajat în cavităţi naturale, sub stânci. Somnul de iarnă durează 3-6 luni și nu este o hibernare propriu-zisă, deoarece, la nevoie, ursul se poate trezi și devine repede activ, în timp ce hibernantele (mamiferele care hibernează) nu devin active iarna. În România, ursul brun preferă habitatele de pădure montană, în special pădurile de conifere. Are o dentiţie bogată, alcătuită din 42 de dinţi si măsele, bine adaptată pentru o dietă care include cantităţi semnificative de hrană vegetală și nevertebrate. Acest lucru indică faptul că ursul este un animal omnivor și oportunist, dieta sa fiind adaptată în funcţie de mediu. Caninii puternici sunt folosiţi pentru apărare, omorârea prăzii, dar și pentru dezmembrarea carcaselor de animale. Premolarii mici și postcarnasierii prezintă zone mari de contact și sunt asociaţi cu o dietă constând în principal din hrană vegetală și nevertebrate. Primăvara sau la începutul verii consumă cu precădere ierburi și muguri. Vara și la începutul toamnei consumă ciuperci și fructe (zmeură, mure, afine, mere, prune și pere) și nu evită să intre în râurile de munte pentru a prinde păstrăvi. Toamna târziu, dar și iarna, consumă ghindă și jir. Insectele, în special furnici, albine și viespi, pot constitui sezonier o sursă importantă de hrană datorită proteinelor pe care le conţin. De asemenea, se mai hrănește cu mici mamifere și ocazional vânează și animale mai mari, cum ar fi căprioarele. Populaţia de urși din fauna României, răspândită în întreg lanţul Munţilor Carpaţi, este estimată la 5000 de indivizi (6.000, în unii ani) și reprezintă circa 40% din populaţia europeană, cu o medie de 140-150 indivizi/1000 km2. MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este latinescul ursus – urs. Numele de specie este grecescul arkto (άρκτο), cu aceeași semnificație. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mișina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cenaru, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Teregovei, Cheile Vârghișului, Ciomad-Balvanyos, Ciucaș, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Munţii Bihorului-Codru Moma, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Cușma, Dăncioanea, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Alb, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoșului, Harghita Mădăraș, Hârtibaciu SudEst, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Lacul Negru, Larion, Leaota, Moldova Superioară, Molhașurile Căpăţânei, Muntele Tâmpa, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraș, Munţii Goșman, Munţii Maramureșului, Munţii Metaliferi, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoș, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Pădurea Bogăţii, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Glodeasa, Pădurea Povernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu, Perșani, Peștera Tăușoare, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pietrosul Broștenilor-Cheile Zugrenilor, Platoul Mehedinţi, Podișul Lipovei-Poiana Ruscă, Poiana Muntioru, Porţile de Fier, Porumbeni, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea, Râul Târgului-Argeșel-Râușor, Reghiu Scruntar, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Carașului, Sighișoara-Târnava Mare, Siriu, Soveja, Strei-Haţeg, Şindriliţa, Topliţa-Scaunul Rotund Borsec, Ţinutul Pădurenilor, Valea Ierii, Valea Izei și Dealul Solovan, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. 79 vidră Lutra lutra MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen și cel de specie provin din cuvântul latin clasic lutra, lutria – vidră. caracterizarea speciei Vidra este un mamifer adaptat la viaţa acvatică și se regăsește în toate bazinele hidrografice din România. Are un corp lung și șerpuitor de circa 70-90 cm și o greutate de 8-15 kg. Coada este groasă la bază și ascuţită la vârf, musculoasă, lungă de 40 cm. Capul este mic și aplatizat, cu un bot scurt și rotunjit, mustăţi lungi și stufoase de culoare gălbuie, urechi rotunde și mici. Membrele vidrei sunt scurte în raport cu corpul, cu unghii puternice, care ajută la săpat, între degete având o membrană care servește la înot. Blana, cu un important rol de protecţie, este lucioasă, formată din două rânduri de peri deși, cu spicul scurt, prin care nu pătrunde apa, culoarea fiind cafeniu închis pe spate și mai deschis pe gât și pântece. Vidrele nu au o perioadă stabilă de împerechere, putându-se reproduce pe tot parcursul anului. Gestaţia durează 9-12 luni, după care femelele nasc 2-3 pui. La naștere, puiul de vidră are o lungime de 12-15 cm și greutatea de 60 g, nu are blană și are ochii închiși. Puii încep să consume hrană solidă după vârsta de 49 de zile, deși alăptarea continuă până la 69 de zile. Mamele își învaţă puii să înoate începând cu vârsta de 2-3 luni, atunci când li se dezvoltă blana hidrofobă. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de un an și jumătate, iar durata medie de viaţă este de 19 ani. Cu toate că poate fi văzută și ziua, vidra este un animal crepuscular și nocturn. Trăiește solitar sau cel mult în grupe de familii. Caracterul său singuratic derivă din faptul că are nevoie de spaţiu vital întins pentru a-și desfășura toate activităţile. Frecvent face ocoluri de pază în teritoriul propriu, marcându-l cu fecale în cele mai diverse locuri. Femelele și puii acestora posedă un teritoriu mai mic în teritoriul masculului. Pe teritoriul unui mascul trăiesc două sau mai multe femele, iar când acestea * noriţă, nurcă, vidră Mică, dihor de apă Categoria: Clasa: Animalia Mammalia caracterizarea speciei Nurca este un mamifer carnivor de talie mijlocie, cu corpul suplu și alungit, membrele scurte și capul mic și turtit. Lungimea corpului este de 34-43 cm și greutatea de 500-800 g. Coada are 12-19 cm lungime. Degetele de la picioare sunt unite prin membrane interdigitale, particularitate ce îi oferă avantajul de a fi o bună înotătoare. Blana este lucioasă, alcătuită dintr-un strat interior călduros și din peri mai lungi și mai rari, cu rol de protecţie, de culoare maro închis până la negru, cu o margine îngustă albă la buza superioară și pe bărbie. Perioada de reproducere este în lunile februarie-martie, iar gestaţia durează 35-72 de zile. O femelă are la o naștere 4-7 pui care cântăresc 5-6 g și au pleoapele lipite pentru primele 30 de zile de viaţă. Alăptarea durează 8-10 săptămâni, deși puii încep să consume hrană solidă de la vârsta de 20-25 de zile. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de nouă luni iar durata medie de viaţă este de 12 ani. Este un ma- 80 Carnivora Mustelidae genul: speCia: Lutra L. lutra sunt în călduri masculul le caută pe rând. Vidra se hrănește cu pește, broaște, crustacee și alte nevertebrate acvatice, dar poate consuma și insecte, păsări acvatice și chiar mamifere mici. Este o excelentă înotătoare, deosebit de rapidă sub apă datorită corpului hidrodinamic adaptat în acest scop. Pe distanţe scurte poate atinge viteza de 12 km/h. Durata medie a scufundărilor este de 20-50 de secunde, dar, la nevoie, poate rămâne chiar și patru minute sub apă. Cu ocazia unei scufundări poate parcurge până la 400 m. Pe uscat pare puţin neîndemânatică, dar în ciuda aparenţelor este capabilă să alerge foarte repede și să parcurgă distanţe mari. Vidrele preferă ţărmurile împădurite ale lacurilor, heleșteelor, râurilor și ale oricăror cursuri de apă, de la șes până la munte și chiar în zonele de coastă din dreptul Deltei Dunării. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Balta Mică a Brăilei, Bistriţa Aurie, Braţul Măcin, Buzăul Superior, Canaralele Dunării, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Vârghișului, Ciucaș, Ciuperceni-Desa, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Crișul Alb, Crișul Alb între Gurahonţ și Ineu, Crișul Repede amonte de Oradea, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Alb, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Frumoasa, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Herculian, Lacurile din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lunca Chineja, Lunca Mijlocie a Argeșului, Lunca Mureșului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Teuzului, Mlaștina de la Fetești, Mlaștina Satchinez, Moldova Superioară, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraș, Munţii Goșman, Munţii Maramureșului, Categoria: Clasa: Animalia Mammalia Mustela lutreola etimologia denumirii științifice Numele de gen este latinescul mustela – nevăstuică (în acest gen, alături de nevăstuică, sunt încadrate speciile de dihor și nurcă) ce provine la rândul său din latinescul mus – șoarece (de la asemănarea relativă între cele două specii de mamifere mici foarte agile). Denumirea de specie este diminutivul latin lutreola – vidruță, vidră mică, pornind de la relativa asemănare dintre cele două specii. ordinul: Familia: mifer care preferă apa, fiind o foarte bună înotătoare și scufundătoare. Înoată prin mișcări ale ambelor perechi de membre. Trăiește solitar, dar în sezonul de reproducere formează perechi. Pe timp de vară este fidelă unui teritoriu individual de maxim 15-20 ha. Iarna, acest teritoriu este mai extins. Se adăpostește în galeriile șobolanilor de apă și ale bizamilor sau pe lângă rădăcinile sălciilor și ale altor specii de arbori de pe malurile apelor. Intră în scorburi sau își face culcușuri în stufăriș și în desișuri de vegetaţie ierboasă. Este activă seara și în timpul nopţii. Hrana constă din mici rozătoare, insecte, raci, moluște, pești, tritoni, broaște, păsări acvatice. Nu se cunosc ecto sau endoparaziţi ai nurcii. Printre dușmanii naturali ai acestei specii se numără vidrele, câinii enoţi, jderii de copac (în habitatele de pădure), vulpile, bufniţele. Preferă zonele din vecinătatea apelor curgătoare și a celor stagnante, cu tufișuri, stufării, păpurișuri întinse și vegetaţie ierboasă deasă, de la nivelul câmpiilor până la cel al pădurilor de conifere. Rareori se îndepărtează la o distanţă mai mare de 100 m de cursurile sau ochiurile de apă. Prezentă altădată în toată ţara, astăzi mai există populaţii semnificative doar în Delta Dunării și posibil populaţii mici, izolate, în zona Maramureșului și în Munţii Gurghiului. Specia a fost vânată excesiv pentru valoarea economică ridicată a blănii sale. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării. Munţii Rodnei, Nemira-Lapoș, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Olteniţa-Mostiștea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Bolintin, Pădurea Stârmina, Pădurea și Lacul Stolnici, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Perșani, Podișul Lipovei-Poiana Ruscă, Porţile de Fier, Porumbeni, Putna-Vrancea, Râul Bârlad între Zorleni și Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraș, Râul Gilort, Râul Moldova între Oniceni și Mitești, Râul Moldova între Păltinoasa și Ruși, Râul Moldova între Tupilaţi și Roman, Râul Motru, Râul Mureș între Brănișca și Ilia, Râul Mureș între Deda și Reghin, Râul Mureș între Iernuţeni și Periș, Râul Mureș între Lipova și Păuliș, Râul Mureș între Morești și Ogra, Râul Negru, Râul Nera între Bozovici și Moceriș, Râul Olt între Mărunţei și Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Putna, Râul Siret între Pașcani și Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Copșa Mică și Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc și Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca și Prisaca, Râul Tur, Retezat, Sighișoara-Târnava Mare, Someșul Mare, Someșul Mic, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Ierii, Valea Izei și Dealul Solovan, Valea Vâlsanului. ordinul: Familia: genul: speCia: Carnivora Mustelidae Mustela M. lutreola dihor pătat Vormela peregusna Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Carnivora Mustelidae genul: speCia: Vormela V. peregusna caracterizarea speciei Este un mamifer cu corpul subţire, botul ascuţit, nările orientate lateral și separate între ele de un șanţ. Mustăţile sunt rare și destul de scurte. Urechile sunt mai mici decât la jderi, cu care este înrudit, dar bine dezvoltate și cu peri mai lungi pe marginea lor superioară, care este larg rotunjită. Blana este deasă, cu peri subţiri, moi și lucioși. Perii de contur de pe spate și de pe laturile corpului ating 13 mm lungime. Coada este foarte stufoasă, de culoare gălbui-albicioasă, cu vârful negru. Pe faţă are un fel de „mască”, constituită dintr-o dungă de peri albi poziţionată deasupra ochilor pe toată lungimea frunţii. Această dungă este mărginită spre vârful capului și spre bot de peri cafenii. O altă dungă de culoare albă, tot transversală, există și în regiunea cefei. Reproducerea are loc în februarie-martie. Gestaţia durează două luni și jumătate, după care se nasc 4-6 pui, cu pleoapele lipite pentru primele 20 de zile de viaţă. Alăptarea durează cinci săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 10 luni. Durata de viaţă este de șase ani. Dihorul pătat este un foarte bun săpător de galerii, având ghearele lungi și puternice, putând urmări prăzi galericole precum cârtiţe, orbeţi, șobolani de apă și bizami. Ziua stă retras în galeriile spaţioase și de- dihor de stepă Mustela eversmanii MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este neolatinescul și italienescul vormela, numele animalului, ce provine de fapt din latinizarea diminutivului german würmlein – viermișor, mic vierme (referitor la viața subterană a speciei). Denumirea de specie este latinizarea ucraineanului perehuznya, numele animalului în această limbă. vine activ la crepuscul. Trăiește solitar, cu excepţia perioadei de reproducere. Își marchează și își apără teritoriul individual estimat la 4-6 ha. Dacă întâlnește un pericol, dihorul pătat secretă cu glandele anale un fluid foarte urât mirositor. Spre deosebire de dihorul de stepă, cel pătat pătrunde mai mult în Categoria: Clasa: Animalia Mammalia zonele subdeșertice. Trăiește în câmpii deschise, pe câmpuri cu tufe și mărăcini, dar intră și în pădurile rare de șes. Hrana constă în principal din viermi, insecte, șopârle, păsări și mamifere mici. Populaţia este foarte scăzută, fiind întâlnit extrem de rar doar în estul României, în zona Munţilor Măcin. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Pădurea și Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podișul Nord Dobrogean, Straja-Cumpăna. ordinul: Familia: genul: speCia: Carnivora Mustelidae Mustela M. eversmanii etimologia denumirii științifice Numele de gen este latinescul mustela – nevăstuică (gen în care alături de nevăstuică sunt încadrate speciile de dihor și nurcă) ce provine la rândul său din latinescul mus – șoarece (de la asemănarea relativă între cele două specii de mamifere mici foarte agile). Denumirea speciei este o dedicație pentru Eduard Friedrich Eversmann (1794-1860), naturalist german și profesor la Universitatea din Kazan, Rusia, unul dintre pionierii studierii florei și faunei silvostepei și stepei dintre Volga și Ural. caracterizarea speciei Se deosebește de dihorul comun prin faptul că are blana de culoare mai deschisă, deși fondul este tot cafeniu. Faţa este alb-gălbuie, surie în jurul ochilor și sub aceștia. Bărbia, pieptul, membrele și ultima treime a cozii sunt de culoare cafeniu închis sau chiar negre. Coada este scurtă, având aproximativ o treime din lungimea corpului, și este acoperită cu peri scurţi și netezi. Blana de iarnă are perii de contur lungi și moi, iar cei lânoși mai scurţi și foarte deși. Blana de vară are perii mai scurţi și mai rari, cu nuanţe roșcate. Lungimea corpului este de 37-56 cm, iar greutatea variază între 1,3 și 2 kg. Reproducerea are loc în februarie-martie, gestaţia durând 38-41 zile. Femelele nasc 6-8 pui de câte 4- 6 g fiecare, cu pleoapele lipite pentru primele 30 de zile de viaţă. Alăptarea durează șase săptămâni, după care femelele își învaţă puii să vâneze prăzi mici. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de nouă luni, iar durata medie de viaţă este de șase ani. Dușmanii săi naturali sunt vulpea, bufniţa și uliul. Din punct de vedere comportamental este un mamifer strict terestru, cu ritm de activitate crepusculară. Este un foarte bun alergător, dar se deplasează și prin salturi lungi de până la un metru. În urmărirea prăzii își poate schimba cu ușurinţă direcţia de alergare. Habitatul preferat îl constituie câmpiile aride și cele înţelenite, unde de regulă se găsesc și popândăi, pe de o parte pentru a le ocupa galeriile, iar pe de altă parte pentru că popândăii sunt hrana sa preferată. În lipsa popândăilor, amenajează, prin lărgire și extindere, galeriile hârciogilor și ale altor mamifere de talie mică și mijlocie. Hrana constă din popândăi, hamsteri, șoareci, șobolani, ouă și pui de pasăre. Hrana puţină, dar și iernile grele, cu multă zăpadă, îl pot determina să întreprindă deplasări spre zone mai favorabile din punct de vedere climatic, în cadrul acelorași regiuni stepice. situri desemnate pentru conservare Comloșu Mare, Delta Dunării, Munţii Măcinului, Nădab-Socodor-Vărșad, Osești-Bârzești, Pajiștea Cenad, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Podișul Nord Dobrogean, Râul Bârlad între Zorleni și Gura Gârbăvoţulu. 81 râs Lynx lynx Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Carnivora Felidae genul: speCia: Lynx L. lynx MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Din latinescul lynx, numele animalului, ce provine la rândul său din grecescul lunx (λύγξ) și proto-indoeuropeanul leuk – lucire, strălucire, lumină albă. 82 caracterizarea speciei Râsul este cel de-al treilea reprezentant al carnivorelor mari din fauna României, după urs și lup. Este un mamifer de talie mijlocie, bine proporţionat, îndesat, cu picioarele din spate puternice și adaptate pentru salturi. Coada este scurtă, păroasă și cu vârful bont. Masculii au lungimi cuprinse între 104 și 174 cm, coada atingând 12-24 cm. Femelele sunt cu circa 20 cm mai scurte. Înălţimea la umăr este de 4586 cm, iar greutatea variază între 12 și 40 kg. Blana râșilor este foarte fină, cu peri subţiri și mătăsoși. Pe spate, pe un singur centimetru pătrat, se pot număra aproximativ 9.000 fire de păr, iar pe abdomen 4.600 fire. Fiecărui fir de păr de contur îi corespund 12-13 fire de peri lânoși. Abdomenul, pieptul, gâtul, bărbia, jumătatea superioară a membrelor și tălpile sunt albe, cu amestec de cenușiu sau cafeniu. Atât spatele, de culoare roșcat-cafenie, cât și laturile corpului, de culoare roșcat-gălbuie, prezintă pete ruginiu închis spre negru, mai mult sau mai puţin evidenţiate. Modelul și densitatea petelor diferă de la un individ la altul. În general, acestea au formă rotundă și diametrul de aproximativ doi cm. Urechile sunt terminate cu smocuri de peri lungi și negri, părul mai lung de pe maxilarul inferior atârnând în formă de favoriţi. Coada are vârful negru. Reproducerea are loc în luna martie. Gestaţia durează 67-74 de zile, după care femelele nasc 2-4 pisoi, de câte 240-250 g fiecare, cu pleoapele lipite pentru primele 12 zile de viaţă. Alăptarea durează 85 de zile. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 22 de luni, iar durata de viaţă este de cel mult 25 de ani. Este un animal solitar, formându-și perechea doar pentru o perioadă scurtă de timp, pe durata împerecherii. Este teritorial, foarte discret, în mare măsură nocturn și poate fi văzut destul de rar. În peregrinările nocturne râsul poate să parcugă distanţe de 2030 km de la culcușuri. Râsul trăiește în masivele forestiere montane, cu pini, mlaștini și râuri. Se adăpostește în arbori înalţi și pe sub lespezi de piatră. Teritoriul individual este de aproximativ 10-26 km2 și depinde de disponibilitatea hranei, densitatea populaţiei de râși, adăposturile oferite în diverse habitate. Comportamentul marcării teritoriului prin urină este similar celui întâlnit la alte feline, cum ar fi pisica domestică. Un râs este capabil să identifice, prin intermediul urinei lăsate de un alt exemplar, sexul și vârsta acestuia. Marchează în special copacii și rădăcinile aflate la suprafaţă sau cele provenite de la copaci răsturnaţi. Masculii aplică urina pe obiecte verticale, la o înălţime de 15 cm, în timp ce femelele o aplică pe suprafeţe orizontale. În România, hrana de bază a râșilor este constituită din exemplare de capră neagră și căprior. La acestea se adaugă veveriţe, purcei de mistreţ și, destul de rar, cocoși de munte și cocoși sălbatici. Pândește cu răbdare prada căreia îi sare în spate fie de pe locuri înalte (ramuri groase, stânci), fie apropiindu-se furișat ca apoi, după câteva salturi ce pot depăși patru metri, să facă saltul decisiv. După ce ucide prada, rareori o mănăncă în același loc. De cele mai multe ori aceasta este târâtă la distanţe de 500-1000 m, unde mai întâi este lins și supt sângele proaspăt, iar apoi sunt consumate organele cu masă sanguină semnificativă (ini- ma, ficatul și plămânii). Spre deosebire de alte feline, râsul omoară mai mult decât poate să mănânce. Râsul este sensibil la defrișări. De-a lungul timpului, din cauza tăierii copacilor în vederea extinderii terenurilor agricole sau a zonelor urbane, acesta și-a pierdut o bună parte a habitatului. Totodată, specia este vânată excesiv pentru valoarea economică ridicată a blănii sale și din cauză că atacă orice animal și provoacă pagube turmelor de vite. În prezent, pe teritoriul României trăiește circa 70-75% din populaţia europeană a speciei. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Cascada Mișina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cenaru, Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Nerei-Beușniţa, Cheile Teregovei, Ciomad-Balvanyos, Ciucaș, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Munţii Bihorului-Codru Moma, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Creasta Nemirei, Cușma, Dăncioanea, Dealurile Târnavei Mici-Bicheș, Defileul Crișului Alb, Defileul Crișului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureșului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Găina-Lucina, Grădiștea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoșului, Herculian, Lacul Negru, Larion, Moldova Superioară, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraș, Munţii Goșman, Munţii Maramureșului, Munţii Metaliferi, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoș, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Parâng, Pădurea Bogăţii, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Povernii-Valea Cerniţa, Pădurea Verdele, Penteleu, Perșani, Piatra Craiului, Podișul Lipovei-Poiana Ruscă, Poiana Muntioru, Porţile de Fier, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea, Râul Târgului-Argeșel-Râușor, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Carașului, Siriu, Someșul Rece, Şindriliţa, Topliţa-Scaunul Rotund Borsec, Trascău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Ierii, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. delfin Mare, delfin cu Bot gros Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Cetacea Delphinidae genul: speCia: Tursiops T. truncatus Tursiops truncatus caracterizarea speciei Delfinul prezent în Marea Neagră sau afalinul (delfinul cu bot gros) este unul dintre cele mai inteligente mamifere acvatice. Are un rostru scurt și butucănos, cu maxilarul inferior mai lung decât cel superior, iar pe fiecare maxilar se găsesc 38-50 de dinţi tronconici bine ascuţiţi. Afalinul are o mobilitate cervicală mai mare decât oricare alt delfin, pentru că cinci dintre cele șapte vertebre ale gâtului nu sunt sudate. Culoarea acestei specii variază considerabil, de la brun-cenușiu închis cu reflexe albăstrii pe spate până la cenușiu deschis, aproape alb, pe burtă. Capul și botul sunt, de obicei, mai închise la culoare. Între bot și frunte există o cută evidentă, iar deasupra ochilor are câte o pată rotundă, cenușie. Înotătoarea dorsală este înaltă și curbată, aflându-se aproape la jumătatea spinării. Lungimea corpului variază între 2,5 și 3,8 m la masculi și între 2,3 și 3,2 m la femele. Greutatea exemplarelor mature nu depășește 150-200 kg, în cazuri excepţionale atingând 400 kg. Are o viteză de deplasare de 28-33 km/h și poate coborî la adâncimi de până la 90-100 m. Se orientează prin ecolocaţie (emit sunete la fel ca liliecii), pot vedea în apă până la doi metri și le lipsește simţul mirosului. Reproducerea are loc în mijlocul verii, puii urmând să se nască în vara următoare, după o gestaţie de 12-13 luni. O femelă naște un singur pui, odată la doi ani. Dacă puiul moare la naștere, femela devine aptă de acuplare și peste un an naște alt pui. Maturitatea sexuală este atinsă la Marsuin, porc de Mare Phocoena phocoena MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul tursio, numele mai multor specii de pește. Tursiops – asemănător cu peștii tursio. Numele speciei derivă din latinescul truncatus – tăiat (brusc), cu membrele tăiate, mutilat, de fapt cu referire la botul scurt, ca „tăiat” al animalului. vârsta de 5-12 ani pentru femele și 9-13 ani pentru masculi. Durata medie de viaţă este de 25 de ani, dar în captivitate pot atinge vârsta de 35 de ani. Delfinii sunt cunoscuţi pentru agilitatea cu care se mișcă în apă. Fiind excelenţi înotători, spintecă valurile produse de vapoare, „aleargă” la suprafaţa apei și fac salturi de până la șase metri înălţime. Trăiesc în cârduri de câte 2-15 indivizi, dar când găsesc resurse bogate de hrană se pot aduna până la 600 și chiar 900 de indivizi. În cadrul unor asemenea grupe mari, indivizii cooperează pentru mânarea peștilor spre zona litorală și pentru a nu-i lăsa să scape din nou spre larg. În astfel de situaţii este necesară o foarte bună coordonare și sincronizare a deplasării tuturor indivizilor. De altfel, în toate Categoria: Clasa: Animalia Mammalia cârdurile (mici sau mari) se stabilește o ierarhie, în care cel mai mare mascul și cea mai mare femelă îi domină și coordonează pe toţi ceilalţi. Dominanţa se manifestă prin mușcături, împingeri și bătăi cu coada. Afalinii preferă apele de coastă, adeseori intrând în golfuri și lagune, de unde ocazional pot pătrunde pe cursurile râurilor tributare. Spre deosebire de delfinul comun, afalinul nu se îndepărtează prea mult de zona litorală. Adâncimea maximă la care își caută hrana este de 180 m. Aceasta este adâncimea până la care există vieţuitoare în Marea Neagră, în dreptul platformei continentale. Se hrănește cu pești, calamari, crustacee etc. Populaţiile de afalin întreprind migraţii legate probabil de schimbările sezoniere de temperatură a apei și de disponibilitatea hranei. Afalinul este o specie periclitată, fiind vânat de om pentru carnea și grăsimea sa. Vânarea intensivă a delfinului mare din Marea Azov și Marea Neagră a condus la reducerea drastică a populaţiei speciei. Se estimează că în apele Mării Negre mai trăiesc aproximativ 10.000 de indivizi. ordinul: Familia: genul: speCia: Cetacea Phocoenidae situri desemnate pentru conservare Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării-zona marină, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. Phocoena P. phocoena etimologia denumirii științifice Numele de gen și de specie provin din latinescul phoca – focă, de derivă la rândul său din grecescul phoke (φώκη), cu referire la asemănarea relativă a acestei specii cu o focă. caracterizarea speciei Marsuinul este un mamifer marin care se înrudește cu delfinul. Are corpul robust, cu capul ușor conic, fără bot alungit. Înotătoarea dorsală are formă aproape triunghiulară, cu o foarte slabă concavitate pe marginea posterioară, baza ei lată fiind situată la jumătatea spatelui. Înotătoarele ventrale (de pe burtă) sunt mici, de formă ovală. Culoarea variază de la negru-cenușiu lucitor pe spate, la alb-gri pe abdomen, iar pe flancuri aceste culori se întrepătrund cu neregularitate. Lungimea corpului este de 150-160 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Reproducerea are loc în lunile iunie-septembrie. Gestaţia durează 10-11 luni, după care se naște un singur pui, lung de 70-100 cm și în greutate de 6-8 kg. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3-4 ani. Durata de viaţă este de 10 ani în libertate și de 13 ani în captivitate. Marsuinii au un comportament mai puţin jucăuș decât delfinul comun și delfinul mare. Nu fac salturi spectaculoase, nu se joacă în valurile pe care le fac navele în marș, ba chiar le ignoră. Viteza lor maximă de înot este de 22 km/h. Când se scufundă pentru căutarea hranei, stau sub apă aproximativ 4 minute. Se poate scufunda până la adâncimea de 20 m, dar un exemplar de marsuin a fost prins în traulere la 79 m adâncime. Marsuinii sunt ihtiobentofagi, hrănindu-se cu pești și nevertebrate (cambulă, calcan, guvizi, gastropode etc.). Emit ultrasunete, asemănătoare cu ale delfinilor comuni. Studii de teledetecţie au estimat că teritoriul individual al unui marsuin este de 1-1,5 km², zonă în care „patrulează” pentru control și apărare. Rareori se adună în cârduri de 100 de indivizi, de cele mai multe ori grupele întrunind doar 5-10 indivizi. Înotul lor obișnuit este lent, aproape de suprafaţă, ieșind de 3-4 ori pe minut pentru a respira. Spre deosebire de delfinide, marsuinii par a fi mai rezistenţi la infestări cu endoparaziţi. În ceea ce privește ectoparaziţii, se poate menţiona existenţa pe piele a urmelor de fixare a ciclostomilor marini (animale marine cu aspect de pești fără maxilare și cu gură rotundă). Preferă apele de coastă, golfurile, estuarele și gurile fluviilor. În apele teritoriale ale României, marsuinii sunt răspândiţi de-a lungul întregului litoral, apropiindu-se atât de mult de ţărm încât, uneori, pot fi fost văzuţi în bazinele portuare. Agitaţia sezonieră a apelor litorale, fie și cu ambarcaţiuni de mică putere dar cu viteză mare de deplasare, reprezintă o ameninţare asupra acestor mamifere. Înfloririle algale în apele Mării Negre sunt o altă ameninţare semnificativă. situri desemnate pentru conservare Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării-zona marină, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. 83 * vacă de Mare, focă cu Burta alBă Categoria: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Carnivora Phocidae genul: speCia: Monachus M. monachus Monachus monachus MaMifere ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen și de specie provin din neogrecescul monachos (μóναχος) – călugăr, de la asemănarea relativă a animalului cu hainele monahale. caracterizarea speciei Foca mediteraneană întâlnită în apele teritoriale românești din Marea Neagră este un mamifer care provine din populaţiile speciei din Marea Mediterană. Este una din cele mai mari specii de foci din lume. Cântărește până la 400 kg și are 2-3 m lungime. Blana are peri scurţi de culoare maro deschis pe spate, sezonier mai închisă, uneori neagră, și alb-gălbuie pe abdomen. Reproducerea are loc în iulie-august, iar gestaţia durează 9-10 luni. Foca dă naștere unui singur pui a cărui alăptare poate să dureze până la 17 săptămâni. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de patru ani pentru femele și șase ani pentru masculi, iar durata de viaţă este de cel mult 15 ani. Sunt foarte bune înotătoare și se scufundă pentru a-și căuta hrana până la 30 m adâncime, uneori chiar 70 m. Înoată atât de bine încât se pot întrece cu rechinii. Cunoscute ca prădători oportuniști, focile din Marea Neagră se hrănesc în proporţie de 75% cu pește. Reprezentanţii acestei specii trăiesc în mici colonii, de câte 5-6 indivizi. Focile sunt foarte active în timpul dimineţii, dar în zonele cu puternice perturbări antropice s-au adaptat la a-și procura hrana și în timpul nopţii. Vara obișnuiesc să înoate de-a lungul litoralului Mării Negre în căutarea locurilor mai bogate în pește. Deseori „controlează” plasele pescarilor, care pot reprezenta în același timp o sursă de hrană, dar și o ameninţare, cauzându-le moartea prin sufocare. * ZiMBru Bison bonasus Focile părăsesc foarte rar Marea Neagră și intră pe braţele Dunării în căutare de hrană, putând ajunge până în dreptul orașului Giurgiu, după aproximativ 500 km parcurși. Aceste „evadări” au fost observate în trecut, când exista o populaţie stabilă de foci în Categoria: Clasa: Animalia Mammalia Marea Neagră. Habitatul preferat este reprezentat de zonele de coastă, cu fund stâncos și cu suficiente refugii pentru odihnă și reproducere, cum ar fi peșteri subacvatice și plaje liniștite. Deoarece până în sec. XVIII descrierile istoricele prezentau focile ca animale relativ comune, cu frecvente ieșiri pe plajă, retragerea lor în locuri întunecoase și greu accesibile este pusă pe seama presiunii antropice tot mai ridicate. În prezent, foca mediteraneană este pe cale de dispariţie din apele Mării Negre. ordinul: Familia: genul: speCia: Artiodactyla Bovidae Bison B. bonasus etimologia denumirii științifice Numele de gen este din latinescul bison – zimbru, bou sălbatic. Numele de specie este grecescul bonasos (βονασος), cu aceeași semnificație. caracterizarea speciei Zimbrii au existat pe teritoriul ţării noastre până la jumătatea sec. XIX, ei fiind reintroduși în 1958 și 1967, când au fost aduse câteva exemplare provenind din rezervaţia Bialovieja din Polonia. Este un mamifer de talie foarte mare, cu corpul masiv, trunchiul scurt, cu partea anterioară masivă și puternică ce alcătuiește o cocoașă înclinată caudal. Linia spatelui este ușor înclinată spre baza cozii, trenul posterior apărând mai scund decât umerii. Capul este masiv, de formă ovală, cu frunte lată, bot scurt și ochi mici, adesea acoperiţi cu păr. Membrele sunt puternice și înalte. Raportate la dimensiunile corpului, coarnele sunt foarte mici, groase la bază și înguste spre vârf. Baza lor este orientată în lateral și sunt curbate în sus și spre interior. Culoarea blănii de iarnă este cafeniu închis, vara fiind ceva mai deschisă. Lungimea corpului este de 210-350 cm, iar a cozii de 30-80 cm. Reproducerea are loc în lunile august și septembrie. Gestaţia durează aproape nouă luni, după care se naște un singur viţel, rareori doi, în greutate de 22-23 kg. La numai o oră de la naștere, viţeii se pot ridica, încep să sugă și își pot urma mama pentru revenirea la turmă. La vârsta de 1922 de zile, viţeii încep să consume și hrană solidă, iar în toamnă le apar mugurii coarnelor. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani, iar durata de viaţă este de cel mult 22 de ani. Primăvara, după inundaţii, zimbrii scormonesc mâlul în căutarea mugurilor de iarbă. Concentrările zimbrilor pentru iarnă în anumite sectoare din păduri sunt determinate de 84 disponibilitatea fânului, a lichenilor de pe arbori și a ciupercilor. Deși altitudinile preferate sunt de 9002100 m, sunt puternic atrași de pășunea subalpină cu ierburi înalte care se menţin proaspete până toamna târziu. Iarna coboară de-a lungul văilor, în căutarea cursurilor de apă pe lângă care găsesc ierburi pentru hrană. În sezonul rece, suprafaţa teritoriului individual al zimbrului variază între 500 și 600 ha. Activităţile zilnice sunt diferite în funcţie de sezon. Vara își petrec ziua odihnindu-se și rumegând ierburile pe care le pasc dimineaţa devreme. Când este cald, beau apă de 2-3 ori pe zi iar atunci când temperatura scade sub 15oC, o singură dată pe zi. Spre seară ies din nou la păscut. În timpul iernii pasc și ziua. Culcușurile și le construiesc pe soluri uscate sau nisipoase. Nu fac băi în nămol sau în mlaștini. Sunt foarte buni alergători, inclusiv pe zăpadă de peste un metru. Hrana constă din peste 240 specii și varietăţi de plante, într-o zi putând să consume 30-45 kg de masă verde. Preferă pădurile compac- te, de foioase sau în amestec, din zonele de deal și munte, cu mlaștini și cursuri de apă. Vegetaţia ierboasă înaltă de pe lângă locurile umede din păduri îi atrage pe zimbri pentru că acolo ierburile rămân verzi mai tot timpul anului. Astăzi, populaţia de zimbri de pe teritoriul României nu depășește 50 de indivizi, răspândiţi în marile Parcuri naţionale (Retezat și Vânători-Neamţ), în judeţele Dâmboviţa, Argeș și Brașov, precum și la Grădina Zoologică din București. 85 MaMifere reptile Şi aMfiBieni 86 ţestoasă de uscat bănăţeană regnul: Clasa: Animalia Reptilia ordinul: Familia: Testudines Testudinidae genul: speCia: Testudo T. hermanni Testudo hermanni caracterizarea speciei La exemplarele mature carapacea este galben-pai sau portocalie, iar la cele bătrâne galben-verzuie şi chiar verde-măslinie, plăcile acesteia fiind pătate cu cafeniu-negricios în partea anterioară. Ochii au culoarea negru-albăstrui sau negru-cafeniu. Masculii sunt ceva mai mici decât femelele, dar au cozi mult mai lungi decât acestea. În timp ce adulţii nu au prădători naturali, juvenilii sau ouăle acestei specii sunt consummate de câini, vulpi, păsări (în special corvide), şobolani, bursuci, mistreţi. Infecţiile virale pot provoca mortalitate în proporţie de 100%, un impact deosebit în răspândirea unor boli avându-l animalele de companie abandonate. În Balcani, carapacea se foloseşte în medicina tradiţională. Frecvent, habitatele naturale în care specia este întâlnită sunt deteriorate, fragmentate sau distruse prin extinderea suprafeţelor agricole, dezvoltare urbană, amenajarea drumurilor, prin păşunat, amenajări industriale, defrişări, ţestoasă de uscat dobRogeană Testudo graeca reptile și amfibieni ETIMoLogIA dENUMIRII științifice În limba latină, testudo este numele broaştelor ţestoase de uscat, derivat din cuvântul testa – bucată de argilă arsă, obiect de olărie făcut din lut ars, cu referire la duritatea carapacei. Numele speciei este o dedicaţie pentru Jean-Frédéric Hermann (17681793), naturalist francez. poluare chimică şi genetică, prin înlocuirea unor specii forestiere din habitat cu altele noi, inadecvate, în care ţestoasele nu găsesc hrană şi adăpost. regnul: Clasa: Animalia Reptilia situri desemnate pentru conservare Cheile Rudăriei, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Jiana, Pădurea Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Râul Timis între Rusca şi Prisaca. ordinul: Familia: genul: speCia: Testudines Testudinidae Testudo T. graeca etimologia denumirii științifice În limba latină, testudo este numele broaştelor ţestoase de uscat, derivat din cuvântul testa – bucată de argilă arsă, obiect de olărie făcut din lut ars, cu referire la duritatea carapacei. Numele speciei provine din latinescul graeca – grecească, cu referire la regiunea unde specia este răspândită (deşi specia ca atare are un areal larg disjunct în tot bazinul mediteranean şi Orientul Mijlociu). caracterizarea speciei Carapacea are culoarea gălbui-întunecat, cafeniu uniform sau măsliniu, fiecare placă fiind mărginită de pete negre neregulate, exemplarele tinere fiind măslinii sau gălbui cu pete negre pe marginea fiecărei plăci. Adulţii nu au prădători naturali, dar ouăle şi juvenilii sunt consumaţi de prădători precum câini, vulpi, păsări. Dintre bolile cunoscute la această specie a fost descrisă o stomatită virală cu o mortalitate de 100%. Salmonella este purtată, fără semne clinice, de aproape 10% dintre ţestoasele de uscat, dar uneori se produc infecţii grave cu acest agent patogen. Specia este parazitată de acarieni, nematode, trematode preluate de la oi. Înlocuirea fagului cu plantaţii de salcâm în care specia nu găseşte surse de hrană adecvate şi adăposturi poate duce la eliminarea populaţiilor din zonele respective. Cel mai însemnat pericol îl constituie practica larg răspândită în Dobrogea de incendiere a unor suprafeţe considerabile în scopul refacerii păşunilor. Numeroase exemplare mor în aceste incendii sau suferă o deteriorarea a carapacei. Practica ierbicidării şi a folosirii îngrăşămintelor anorganice pe terenurile agricole constituie un alt factor care ameninţă populaţiile de ţestoase, ca şi colectarea în scopuri comerciale şi vânzarea ca animale de companie. situri desemnate pentru conservare Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Dealurile Agighiolului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urlu- ia-Lacul Vederoasa, Dunele marine de la Agigea, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia. 87 ţestoasă de apă Emys orbicularis regnul: Clasa: Animalia Reptilia ordinul: Familia: Testudines Emydidae genul: speCia: Emys E. orbicularis Reptile și amfibieni ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul emus sau emys – broască ţestoasă de apă dulce. Numele speciei este derivat din latinescul orbiculus – disc, cu referire la conturul carapacei. caracterizarea speciei Carapacea are forma eliptică, la adulţi fiind cafeniu-întunecată, cafeniu-roşiatică sau neagră cu pete rotunde sau linii întrerupte galbene mai mult sau mai puţin numeroase, dispuse în raze pe fiecare dintre plăci. La mascul, capul este colorat deasupra în cafeniu cu spirale negre, iar la femelă este pătat cu galben. În fauna ţării este destul de comună, trăind în apele stătătoare mâloase şi în cele cu curs liniştit. Înoată şi se scufundă foarte bine, hrănindu-se cu viermi, insecte de apă, raci, scoici, mormoloci şi peşti mici. Exemplare de Trachemys scrispta elegans, crescute ca animale de companie şi eliberate în habitatele naturale ocupate de Emys orbicularis, au determinat o creştere a competiţiei între cele două specii pentru aceleaşi resurse şi, în final, o mortalitate crescută în rândul exemplarelor de ţestoasă de apă. Ca şi celelalte specii de ţestoase şi aceasta este colectată în scopul comercializării. Activităţile de pescuit au impact negativ asupra efectivelor, accidental sau intenţionat unele exemplare fiind ucise. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta Mică a Brăilei, Borduşani-Borcea, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Doftanei, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile balauR maRe Elaphe quatuorlineata etimologia denumirii științifice Numele genului provine din latinescul elaphros – rapid, sau după alte interpretări din latinescul elaphos – piele de cerb. Numele speciei este latinescul quattuorlineata – cea cu patru linii, cu referire la liniile de pe spatele şarpelui. caracterizarea speciei Este cel mai mare şarpe din ţara noastră, foarte puternic şi cu corpul destul de zvelt. Nu este un şarpe veninos. Lungimea este de 120-160 (rar 260) cm. Culoarea este în general gălbuie, cu spatele uşor castaniu-gălbui, femelele fiind mai întunecate. Capul este cafeniu, cu două pete negre lungi, câte una de fiecare parte, de la ochi către colţul gurii. Rar se întâlnesc şi exemplare negre. Ocupă o varietate largă de habitate naturale, incluzând malurile râurilor, marginile lacurilor, pădurile de foioase, stepele împădurite şi chiar habitate cvasi-deşertice. Se adăposteşte sub grămezi de pietre, ziduri de piatră sau în tufişuri. Este o specie diurnă, cu un comportament calm, liniştit. Chiar şi exemplarele speriate fac rareori mişcări bruşte. Comportamentul lui defensiv se reduce la sâsâituri ocazionale corelate cu atacuri de intimidare. Se hrăneşte cu micromamifere, păsări şi şopârle, fiind la rândul său hrană pentru numeroase specii precum ciori, berze, păsări răpitoare, mamifere carnivore. situri desemnate pentru conservare Deniz Tepe, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Fântâniţa Murfatlar, Munţii Măcinului, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici. 88 Clujului Est, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Diosig, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Făgetul Clujului-Valea Morii, Fânaţele de pe Dealul Corhan-Săbed, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Jiana, Lacul Peţea, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fărăgău-Glodeni, Lozna, Lunca Buzăului, Lunca Chineja, Lunca Joasă a Prutului, Lunca regnul: Clasa: Animalia Reptilia Mureşului Inferior, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Inferior, Lunca Teuzului, Mestecănişul de la Reci, Mlaca Tătarilor, Mlaştina de la Feteşti, Mlaştina Satchinez, Nordul Gorjului de Vest, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Pajiştile lui Suciu, Pădurea Bolintin, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Stârmina, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Zamostea-Lunca, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Râpa Lechinţa, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Negru, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Putna, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Tur, Recifii Jurasici Cheia, Săcueni, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Scroviştea, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Someşul Mare, Someşul Mic, Suharau-Darabani, Tisa Superioară, Valea Călmăţuiului, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici. ordinul: Familia: genul: speCia: Squamata Colubridae Elaphe E. quatuorlineata ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este denumirea populară în latină a şerpilor din acest gen, probabil derivat din latinescul vivere – vivace. Numele speciei este o dedicaţie pentru naturalistul german Johannes Heinrich Ursinus (1608-1667). caracterizarea speciei Culoarea nu prezintă variaţii foarte mari, în special datorită ariei de răspândire reduse. Culoarea este galben murdar, uneori spre galben-cenuşiu pe spate, iar în părţile laterale galbenă. De asemenea, pe spate prezintă zigzagul specific format dintr-o serie de pete discontinue de culoare maro închis, punctate la exterior la rândul lor cu pete negre. Abdomenul şi gâtul au culoarea alb-gălbui, cu puncte rare de culoare neagră. Pe cap, desenul literei V este format din două benzi discontinue de culoare cenuşiu închis. Capul este prelung şi uniform, ochii fiind mici raportat la dimensiunile capului. Preferă în general regiunile de stepă, dar se întâlneşte şi la marginea pădurilor sau în tufişurile dese. O situaţie interesantă apare pe raza localităţii Enisala, mai precis în zona cetăţii, unde coabitează * vipeRă de fâneaţă Vipera ursinii rakosiensis regnul: Clasa: Animalia Reptilia ordinul: Familia: Squamata Viperidae genul: speCia: Vipera V. ursinii ordinul: Familia: Squamata Viperidae genul: speCia: Vipera V. ursinii cu Vipera ammodytes montadoni, ambele întâlnindu-se într-un număr relativ mare de exemplare. Din cauza caracteristicilor morfologice este deseori sursa unor confuzii, fie cu specii inofensive, fie cu vipera cu corn. Dintre prădătorii care atacă specia amintim ciorile, berzele, fazanii, păsările răpitoare, mamiferele carnivore. Deteriorarea şi distrugerea habitatelor pe fondul extinderii suprafeţelor agricole constituie motivul principal al scăderii numerice a populaţiilor. Fazanul, specie introdusă în fauna țării, pare să fie o ameninţare serioasă pentru populaţiile de viperă de stepă. La aceşti factori se mai adaugă uciderea de către localnici şi turişti a unui număr însemnat de exemplare sau colectarea lor. S-a demonstrat că prin îndepărtarea a trei femele adulte pe an timp de trei ani dintr-o populaţie de 30 de şerpi, apare un risc de extincţie a populaţiei de 70% în 50 de ani. Reptile și amfibieni vipeRă de stepă Vipera ursinii (Vipera ursinii moldavica, Vipera ursinii renardi şi/sau forme intermediare) situri desemnate pentru conservare Dealul lui Dumnezeu, Delta Dunării, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Valea lui David. regnul: Clasa: Animalia Reptilia etimologia denumirii științifice Numele genului este denumirea populară în latină a şerpilor din acest gen, probabil derivat din latinescul vivere – vivace. Numele speciei este o dedicaţie pentru naturalistul german Johannes Heinrich Ursinus (16081667). Numele subspeciei se referă la localităţile Rakos şi Rakoskeresztur din apropierea Budapestei, de unde a fost descrisă pentru prima dată. caracterizarea speciei Este o specie foarte rar întâlnită, endemică pentru România. În ceea ce priveşte gradul de periculozitate, se înscrie în categoria „risc mic„, veninul acesteia fiind destul de slab. De altfel, este un şarpe foarte timid. Lungimea exemplarelor nu depăşeşte 60 cm, fiind un şarpe de talie mică. Culoarea dorsală variază de la cenuşiu deschis la brun închis sau cenuşiu-verzui, toate având o bandă deschisă longitudinală pe care este inserat desenul în zig-zag tivit cu o margine cafenie. Părţile laterale sunt gri închis, abdomenul fiind punctat cu pete cenuşiu închis. Privit de sus, capul este oval iar din lateral acesta are aspect romboidal. Dintre prădătorii care atacă specia amintim ciorile, berzele, fazanii, păsările răpitoare, mamiferele carnivore. Mistreţii consumă vipere şi reduc habitatul disponibil pentru acestea şi pentru prada lor. Deteriorarea şi distrugerea habitatelor, extinderea suprafeţelor agricole şi de păşunat, turismul şi urbanizarea, utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor agricole, perturbarea biologiei, predaţia juvenililor de către fazani, specie indrodusă, colectarea şi uciderea de către localnici şi turişti sunt factorii principali ai scăderii populaţiilor. Dezvoltarea urbană creează propriul set de presiuni asupra populaţiilor de vipere de fâneaţă care au rămas în vecinătate, în mod particular prin creşterea inevitabilă a frecvenţei uciderii acestora, prin colectare şi predaţia de către pisicile domestice. Unul dintre efectele colaterale cele mai nefaste ale urbanizării este creşterea numărului de incendii deliberate sau accidentale care se produc în apropierea habitatelor speciei. situri desemnate pentru conservare Dealurile Clujului Est, Pajiştile lui Suciu. 89 tRiton cu cReastă Triturus cristatus cristatus regnul: Clasa: Animalia Amphibia ordinul: Familia: Caudata Salamandridae genul: speCia: Triturus T. cristatus Reptile și amfibieni ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este o derivaţie de la Triton, în mitologia greacă fiu (reprezentat cu o coadă lungă) şi mesager al lui Poseidon, zeul mării. Tot în mitologia greacă tritones erau spirite cu coadă de peşte din domeniul lui Poseidon. La acestea se adaugă cuvântul grecesc oura – coadă, referitor la forma animalului. Numele speciei este latinescul cristatus – crestat, cu referire la creasta dorsală. caracterizarea speciei Este cea mai mare specie de triton din România, având dimensiuni de până la 16 cm, femelele fiind mai mari decât masculii. Coloritul dorsal este brun închis spre negru, uneori cu nuanţe brun-roşcate, cu pete negre, neregulate, de dimensiuni variabile. Pe lateral, inclusiv pe cap, sunt prezente puncte albe mai mult sau mai puţin numeroase. Coloritul ventral este galben până spre portocaliu, cu pete negre, neregulate, ce alcătuiesc un desen mozaicat. Guşa este colorată extrem de variabil, de la galben la negru, frecvent cu pete albe de dimensiuni variabile. În perioada de reproducere masculii au o creastă dorsală înaltă şi dinţată, care începe din dreptul ochilor, lipseşte în dreptul membrelor posterioare şi se continuă apoi cu creasta caudală, la fel de bine dezvoltată dar lipsită de zimţi. Este o specie predominant acvatică, preferând ape stagnante mari şi adânci, cu vegetaţie palustră. Deseori poate fi întâlnit în bazine artificiale (locuri de adăpat, iazuri, piscine). În perioada de viaţă terestră preferă pajiştile umede. Datorită dimensiunilor mari nu se reproduce în bălţi temporare mici. Este frecvent în iazuri şi lacuri, mai ales dacă există vegetaţie acvatică în care să se poată ascunde. Reproducerea are loc în martie iar adulţii pot rămâne în apă până în mai-iunie. Este o specie extrem de vorace, hrănindu-se atât cu mormoloci tRiton cu cReastă dobRogean Triturus cristatus dobrogicus cât şi cu tritoni mai mici sau larve. Pe uscat poate fi găsit în vecinătatea apei. În pofida dimensiunilor mari se deplasează repede, atât în mediul acvatic cât şi în cel terestru. situri desemnate pentru conservare Aninişurile de pe Tărlung, Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bârsău-Şomcuta, Betfia, Bucşani, Buteasa, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ceahlău, Cefa, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Turzii, Ciomad-Balvanyos, Codru Moma, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealurile Clujului Est, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Diosig, Drocea, Fânaţele Pie- regnul: Clasa: Animalia Amphibia troasa-Podeni, Ferice-Plai, Frumoasa, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, La Sărătura, Lacul Negru, Lacul Peţea, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lozna, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Măgura Târgu Ocna, Mestecănişul de la Reci, Mlaca Tătarilor, Mlaştina după Luncă, Muntele Şes, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Oituz-Ojdula, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Pădurea Bolintin, Pădurea de la Alparea, Pădurea Goronişte, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Sarului, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea Târgu Mureş, Pârâul Barlangos, Penteleu, Piatra Craiului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Porumbeni, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Deda şi Reghin, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Râul Vedea, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Scroviştea, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Siriu, Strei-Haţeg, Suharau-Darabani, Şindriliţa, Tăşad, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tisa Superioară, Trascău, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Olteţului, Valea Roşie, Văile Brătiei şi Brătioarei, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. ordinul: Familia: genul: speCia: Caudata Salamandridae Triturus T. cristatus etimologia denumirii științifice Numele genului este o derivaţie de la Triton, în mitologia greacă fiu (reprezentat cu o coadă lungă) şi mesager al lui Poseidon, zeul mării. Tot în mitologia greacă tritones erau spirite cu coadă de peşte din domeniul lui Poseidon. La acestea se adaugă cuvântul grecesc oura – coadă, referitor la forma animalului. Numele speciei dobrogicus este o latinizare a numelui regiunii Dobrogea, de unde specia a fost descrisă. caracterizarea speciei Capul este îngust şi ascuţit, iar membrele relativ scurte. Pielea este mai puţin rugoasă decât la alte specii, chiar netedă uneori. Coloritul dorsal este brun-roşcat, uneori brun-gălbui deschis, cu pete negre rotunde. Punctele albe de pe lateral pot lipsi sau sunt puţine. Trăieşte doar la şes, ajungând rareori la altitudini mai mari de 200 m. Sunt întâlniţi atât în ape stătătoare cât şi în ape lin curgătoare, cu vegetaţie bogată, din zonele de luncă şi din Deltă, inclusiv în bălţile mici temporare, de infiltraţie, situate în zonele îndiguite. Deteriorarea habitatelor din luncile inundabile şi poluarea au dus la dispariţia a numeroase populaţii ale acestei specii. situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciu- 90 perceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Crişul Negru, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Ma- re-Maglavit, Jiana, Lunca Buzăului, Lunca Chineja, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Teuzului, Mlaştina de la Feteşti, Mlaştina Satchinez, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Tur. tRiton caRpatic Triturus montandoni regnul: Clasa: Animalia Amphibia ordinul: Familia: Caudata Salamandridae genul: speCia: Triturus T. montandoni caracterizarea speciei Este un triton de dimensiuni mici, atingând o lungime maximă de până la 10 cm inclusiv coada. Femelele sunt în general mai mari decât masculii. Corpul este îndesat, iar coada este mai lungă decât corpul. Tegumentul este verucos, mai accentuat în perioada de viaţă terestră. Coloritul dorsal este brun-măsliniu până la galben deschis, cu pete închise, în timp ce abdomenul este portocaliu până spre roşu, fără pete. Trăieşte în zone de deal şi de munte, la altitudini cuprinse între 200 m (la limita nordică de răspândire) şi până la 2000 m, mai frecvent între 500 şi 1500 m. Foloseşte orice ochi de apă stătătoare pentru reproducere, de la şanţuri de pe marginea drumului până la lacuri. Este cea mai terestră specie de triton de la noi, petrecând cel mai puţin timp în apă. Primăvara, adulţii pot fi uşor observaţi când se adună în bălţi temporare şi lacuri pentru reproducere. Părăsesc apa devreme, după care pot fi doar întâmplător găsiţi ascunşi sub buşteni sau pietre, în vecinătatea locului de reproducere. Preferă zonele împădurite. Hibernează pe uscat, rareori în apă. Este o specie puţin pretenţioasă la calitatea apei pentru reproducere, dar puţin rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine tRiton comun tRansilvănean Triturus vulgaris ampelensis Reptile și amfibieni ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este o derivaţie de la Triton, în mitologia greacă fiu (reprezentat cu o coadă lungă) şi mesager al lui Poseidon, zeul mării. Tot în mitologia greacă tritones erau spirite cu coadă de peşte din domeniul lui Poseidon. La acestea se adaugă cuvântul grecesc oura – coadă, referitor la forma animalului. Numele speciei este o dedicaţie pentru naturalistul român de origine franceză ArnoldLucien Montandon (1852-1922). apele poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu pH slab-acid. Este destul de comun în arealul său dar nu foarte abundent. În zonele unde coexistă cu tritonul comun apar frecvent hibrizi. Fenomenul de hibridare este adesea o consecinţă a reducerii numerice ca urmare a perturbării antropice, fiind rar acolo unde există populaţii numeroase stabile ale celor două specii. regnul: Clasa: Animalia Amphibia situri desemnate pentru conservare Aninişurile de pe Tărlung, Bucegi, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Şugăului-Munticelu, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Creasta Nemirei, Cuşma, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Igniş, Lacul Negru, Lacurile Fălticeni, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nemira-Lapoş, Obcinele Bucovinei, Pădurea Glodeasa, Pădurea Verdele, Pârâul Barlangos, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Suceava, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Şindriliţa, Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: genul: speCia: Caudata Salamandridae Triturus T. vulgaris etimologia denumirii științifice Numele genului este o derivaţie de la Triton, în mitologia greacă fiu (reprezentat cu o coadă lungă) şi mesager al lui Poseidon, zeul mării. Tot în mitologia greacă tritones erau spirite cu coadă de peşte din domeniul lui Poseidon. La acestea se adaugă cuvântul grecesc oura – coadă, referitor la forma animalului. Numele speciei este latinescul vulgaris – comun, des întânit, iar numele subspeciei este o derivaţie de la numele oraşului Ampelum (Zlatna, jud. Alba) de unde specia a fost descrisă iniţial. caracterizarea speciei Creasta dorsală este puţin înaltă (2-4 mm), dreaptă sau doar uşor vălurită. Apare în spatele ochilor, în regiunea occipitală, şi creşte în înălţime atingând un maxim în zona cloacei. Coada se termină cu un filament negru, lung de câţiva milimetri. Destul de frecvent apar indivizi fără pete pe guşă sau abdomen, în special femele. Larvele sunt consumate de peşti şi de insecte, adulţii de către păsări, peşti, reptile. Lipitorile din genul Herpobdella produc mortalitate atât în stadiul de adult, cât şi în cel de larvă. Dintre fungi, Saprolegnia atacă ouăle şi larvele, iar protozoarele, trematodele, nematodele parazitează larvele şi adulţii. Este o specie endemică pentru România, raspândită în interiorul arcului carpatic. Este destul de comună în arealul său dar nu foarte abundentă, populaţiile fiind în declin. Deteriorarea habitatelor reprezintă factorul principal al modificărilor numerice. Industrializarea masivă, în special dezvoltarea industriei extracti- ve şi chimice reprezintă o gravă ameninţare prin poluarea chimică cu cianuri şi metale grele şi prin favorizarea condiţiilor de apariţie a ploilor acide. Drenarea unor bălţi şi utilizarea de pesticide şi îngrăşăminte au un impact negativ semnificativ asupra populaţiilor. Introducerea peştilor (salmonide) în unele bazine de reproducere (Lacul Ighiel) a decimat populaţiile de triton transilvănean. La marginea arealului subspeciilor Triturus vulgaris vulgaris şi Triturus vulgaris ampelensis se produce intergradarea. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Buteasa, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Turenilor, Codru Moma, Crişul Repede amonte de Oradea, Dealurile Clujului Est, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Mureşului, Drocea, Fânaţele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Ferice-Plai, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Măgurile Băiţei, Molhaşurile Căpăţânei, Muntele Vulcan, Munţii Bihor, Pajiştile lui Suciu, Pădurea Târgu Mureş, Platoul Vaşcău, Porumbeni, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Deda şi Reghin, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Trascău, Valea Cepelor, Valea Iadei, Valea Ierii, Zarandul de Est. 91 buhai de baltă cu buRta Roșie regnul: Clasa: Animalia Amphibia ordinul: Familia: Anura Bombinatoridae genul: speCia: Bombina B. bombina Bombina bombina Reptile și amfibieni ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului şi al speciei provine din latinescul bombus – a scoate sunete stridente, o caracteristică a sunetelor de împerechere ale masculilor speciilor genului. caracterizarea speciei Este o broască de dimensiuni mici, având o lungime de 4-5 cm. Ochii sunt foarte proeminenţi, având pupila triunghiulară. Dorsal, tegumentul este colorat cenuşiu deschis, măsliniu, mai rar gri închis, acoperit cu numeroşi negi rotunzi sau ovali. O parte din negii glandulari sunt grupaţi, coloraţi în negru, conferind un model caracteristic. Uneori, aceştia pot fi parţial sau chiar total coloraţi în verde. Caracteristic pentru această specie este abdomenul viu colorat. Desenul ventral marmorat prezintă pete portocalii până spre roşu, pe un fond negru. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxică. Este o specie diurnă, predominant acvatică. Intră în apă primăvara devreme, în martie, şi se retrage pentru hibernare în octombrie. Iernează pe uscat în ascunzişuri. Se hrăneşte cu insecte, melci mici şi viermi. Datorită glandelor veninoase din piele are puţini duşmani. Nepretenţioasă, trăieşte în orice ochi de apă, permanent sau temporar, în bălţi de la şes şi din câmpie, urcând şi în regiunea dealurilor până la altitudini de 400 m. buhai de baltă cu buRta galbenă Bombina variegata etimologia denumirii științifice Numele genului provine din latinescul bombus – a scoate sunete stridente, o caracteristică a sunetelor de împerechere ale masculilor. Numele speciei provine din latinescul variegata – vărgată, cu referire la desenul de pe partea ventrală a animalului. caracterizarea speciei Este o broască de dimensiuni mici, de până la cinci cm, având forma corpului mai îndesată decât buhaiul de baltă cu burta roşie. Corpul este aplatizat iar capul mare are botul rotunjit. Pupila este triunghiulară sau în formă de inimă. Dorsal, tegumentul este foarte verucos, aspru la pipăit, acoperit cu negi mari care posedă în vârf câte un spin cornos negru înconjurat de numerosi spini mici. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Coloritul este extrem de variabil. Dorsal, indivizii sunt coloraţi în cenuşiu deschis, maroniu sau măsliniu pătat cu negru. Uneori pot să apară indivizi parţial sau total verzi pe partea dorsală. Abdomenul şi guşa sunt colorate în galben, pe fondul căruia apare un desen marmorat cenuşiu spre negru, dominând însă pigmentul galben. Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare asupra toxicităţii. Vârfurile degetelor sunt de asemenea galbene. Masculii prezintă pe faţa interioară a membrelor anterioare calozităţile nupţiale (formaţiuni cornoase, de culoare neagră, ce apar în perioada de reproducere doar la masculi) vizibile chiar şi pe perioada hibernării. Masculii nu posedă sac vocal, dar în privinţa orăcăitului se aseamănă cu buhaiul de baltă cu burta roşie, doar frecvenţa sunetelor fiind mai ridicată. Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putându-se reproduce inclusiv în denivelări ale solului ce conţin sub un litru de apă, spre deosebire de buhaiul de baltă cu burta roşie care preferă bălţile mai mari din lunca sau valea apelor curgătoare. Este întâlnită aproape pretutindeni unde 92 situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta Mică a Brăilei, Becicherecu Mic, Borduşani-Borcea, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Turenilor, Ciuperceni-Desa, Coasta Lunii, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Ialomiţei, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Dealurile Clujului Est, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Drocea, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Fânaţele de pe Dealul Corhan-Săbed, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Jiana, Lacul Peţea, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lacurile din jurul Măscurei, Lacurile Fălticeni, Lozna, Lunca Buzăului, Lunca Chineja, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Teuzului, Lunca Timişului, Mlaştina de la Feteşti, Mlaştina Satchinez, Munţii Măcinului, Nordul Gorjului de Vest, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Pădurea Bădeana, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bolintin, Pădurea de la Alparea, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Glodeni, Pădurea Goronişte, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Stârmina, Pădurea şi regnul: Clasa: Animalia Amphibia Lacul Stolnici, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Păduricea de la Santău, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Râpa Lechinţa, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Râul Vedea, Săcueni, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Silvostepa Olteniei, Someşul Mare, Suharau-Darabani, Valea Călmăţuiului, Valea Olteţului, Valea Roşie. ordinul: Familia: genul: speCia: Anura Bombinatoridae Bombina B. variegata găseşte un minim de umiditate, de la 150 m până la aproape 2000 m altitudine. Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică, extrem de tolerantă şi rezistentă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în bălţi mici. Larvele sunt consumate de către peşti şi unele insecte, adulţii însă au foarte puţini duşmani datorită secreţiilor toxice. situri desemnate pentru conservare Aninişurile de pe Tărlung, Apuseni, Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Bazinul Ciucului de Jos, Băgău, Bârsău-Şomcuta, Betfia, Bisoca, Bistriţa Aurie, Bucegi, Buila-Vânturariţa, Buteasa, Cascada Mişina, Călimani-Gurghiu, Câmpia Ierului, Ceahlău, Cenaru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Doftanei, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Lăpuşului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Coasta Lunii, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Coridorul Drocea-Codru Moma, Coridorul Munţii Bihorului-Codru Moma, Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, Cozia, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Dăncioanea, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealul Mare-Hârlău, Dealurile Clujului Est, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Drocea, Fânaţele Pietroasa-Podeni, Fâneţele seculare Ponoare, Ferice-Plai, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Igniş, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, La Sărătura, Lacul Bâlbâitoarea, Lacul Peţea, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lacurile Fălticeni, Leaota, Lozna, Lunca Buzăului, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Măgura Târgu Ocna, Măgurile Băiţei, Mestecănişul de la Reci, Mlaştina după Luncă, Molhaşurile Căpăţânei, Muntele Mare, Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Muntele Vulcan, Muntii Ciucului, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Goşman, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nemira-Lapoş, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oituz-Ojdula, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Parâng, Pădurea Bejan, Pădurea Bogăţii, Pădurea de la Alparea, Pădurea Glodeasa, Pădurea Goronişte, Pădurea Pătrăuţi, Pădurea Povernii-Valea Cerniţa, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Pădurea Târgu Mureş, Pârâul Barlangos, Penteleu, Piatra Craiului, Piatra Mare, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Platforma Cotmeana, Platoul Mehedinţi, Platoul Vaşcău, Podişul Lipovei-Poiana Ruscă, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porţile de Fier, Porumbeni, Postăvarul, Pricop-Huta-Certeze, Prigoria-Bengeşti, Putna-Vrancea, Racâş-Hida, Rarău-Giumalău, Râul Caraş, Râul Gilort, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Motru, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Deda şi Reghin, Râul Negru, Râul Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Putna, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava, Râul Suceava Liteni, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siriu, Slatina, Slănic, Someşul Mare, Someşul Mic, Someşul Rece, Soveja, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tăşad, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tisa Superioară, Trascău, Ţinutul Pădurenilor, Valea Cepelor, Valea Iadei, Valea Ierii, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Roşie, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei, Vânători-Neamţ, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. 93 pești 94 ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este denumirea populară latină veche a scrumbiilor. Numele de specie este o derivaţie de la denumirea geografică greacă Pontos Euxeinos – Marea Neagră, de unde a fost descrisă specia. caracterizarea speciei Este o specie marină migratoare care iernează la adâncimi apreciabile şi la o distanţă mare de RIzEAfcă dE dunăRE Alosa tanaica etimologia denumirii științifice Numele de gen este denumirea populară latină veche a scrumbiilor. Numele speciei este denumirea geografică greacă Tanais – Don, după numele fluviului de unde a fost descrisă specia prima dată. caracterizarea speciei Fiind tot o specie anadromă, migrează pentru reproducere din mare în ape dulci, depunându-şi icrele în perioada aprilie-iunie la o temperatură de 14-15 ºC, atât în Dunăre cât şi în bălţile învecinate. Rizeafca prezintă o coloraţie verzui-negricioasă pe spate, RIzEAfcă Alosa caspia caspia etimologia denumirii științifice Numele de gen este denumirea populară latină veche a scrumbiilor. Numele speciei este cuvântul latinizat caspius - din Marea Caspică, specia trăind şi în acest bazin maritim închis. caracterizarea speciei Este o specie migratoare ce iernează în mare şi apare primăvara pe litoral, când apa are o temperatură regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ţărm. Staţionează un timp în faţa gurilor Dunării, după care urcă în amonte pentru reproducere. Migraţia cea mai intensă are loc în luna aprilie şi la începutul lunii mai. Are spatele verde-albăstrui intens, flancurile argintii cu un luciu foarte viu, iar înotătoarele sunt incolore. După culoare, marele naturalist Grigore Antipa a distins două varietăţi, cu capul deschis la culoare şi cu capul negricios. Scrumbia de Dunăre este un relict pontic cu foarte regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii argintie cu nuanţe oliv pe laturi şi albă pe burtă. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani, adulţii reproducându-se de 2-4 ori în timpul vieţii. Prolificitatea este de 20000-40000 de icre, care sunt depuse în mai multe porţii, în zone cu fund nisipos, mâlos sau cu vegetaţie, la adâncimea de 1,5-2 m. Retragerea adulţilor şi a puietului spre gurile de vărsare ale Dunării are loc mai târziu decât la scrumbie, până în noiembrie. De remarcat că retragerea adulţilor nu se face de către toate exemplarele odata, ci în serii, în timp ce juvenilii pleacă în prima jumătate regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii de 6 °C. Nu formează cârduri pure, ci în amestec cu celelalte două specii de scrumbie. O parte din exemplare urcă pe Dunăre, dar în număr mic, altele pătrund în Razim, iar o parte rămân probabil la gurile Dunării. Reproducerea are loc de la sfârşitul lui aprilie până la începutul lui iunie. Retragerea puietului şi adulţilor în mare are loc mult mai târziu decât la celelalte specii, în lunile august-septem- ordinul: Familia: Clupeiformes Clupeidae genul: speCia: Alosa A. pontica mare importanţă economică. Pescuitul se face în perioada migraţiei de reproducere cu unelte dedicate precum avele de scrumbie trase în derivă, lestate pentru pescuitul între ape sau aproape de fund. Perioada de pescuit se desfăşoară pe toată perioada migraţiei, cu stabilirea unor intervale de prohibiţie. situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Cap Aurora, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Costinesti-23 August, Delta Dunării, Delta Dunării-zona marină, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Plaja submersă Eforie NordEforie Sud, Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe, Vama Veche-2 Mai. ordinul: Familia: genul: speCia: Clupeiformes Clupeidae Alosa A. tanaica a verii. Rizeafca se hrăneşte cu larve de insecte (chironomide), crustacee şi în mică măsură cu puiet de peşte, mai ales clupeide. Spre deosebire de scrumbie, adulţii de rizeafcă se hrănesc şi în apele dulci. În general se găseşte în bazinele mărilor Neagră, Azov şi Marmara, de unde pătrunde în limanuri şi afluenţi. Pe teritoriul României are o răspândire relativ redusă în comparaţie cu alte specii de peşti, apărând în tot lungul litoralului, în Dunăre şi bălţile sale, până la Călăraşi. Recent s-au găsit exemplare şi la Porţile de Fier, precum şi în Prut. În Dunăre se pescuieşte prin aceleaşi metode ca şi scrumbia şi în multe cazuri în amestec cu aceasta, însă în cantităţi mult mai mici. ordinul: Familia: genul: speCia: Clupeiformes Clupeidae brie. Din Razim se retrag abia în octombrie-noiembrie. Spre deosebire de celelate două specii ale genului, corpul este mai înalt. Spatele este cenuşiu-verzui-albăstrui închis şi capul aproape negru. Maturitatea sexuală este atinsă de către masculi la vârsta de doi ani, când aceştia măsoară 12 cm, iar de femele la vârsta de trei ani, când măsoară 15 cm. Până la vârsta de trei ani se hraneşte exclusiv pești scRumbie de dunăRE Alosa pontica (immaculata) situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Cap Aurora, Costinesti-23 August, Delta Dunării, Delta Dunării-zona marină, Plaja submersă Eforie Nord-Eforie Sud, Structuri submarine metanogene-Sf. Gheorghe, Vama Veche-2 Mai, Zona marină de la Capul Tuzla. Alosa A. caspia cu larve de insecte şi crustacee mici, după care devine răpitoare, atacând hamsiile, guvizii, obleţii. Se întâlneşte în gurile Dunării, în Vestul Mării Negre, pătrunde şi în limanuri, de asemenea se mai găseşte şi în tot lungul litoralului, complexul Razim, în Dunăre şi bălţile ei, până la Călăraşi. Foto: Alosa pontica 95 chișcaR Eudontomyzon danfordi regnul: Clasa: Animalia Cephalaspidomorphi ordinul: Familia: Petromyzontiformes Petromyzontidae genul: speCia: Eudontomyzon E. danfordi pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Denumirea de gen este compusă din cuvintele greceşti eus – adevărat, veritabil, odous – dinte şi myzon – a suge, aluzie la dinţii cu care acest peşte parazit se fixează de corpul altor peşti pentru a le suge sângele. Denumirea speciei este o dedicaţie pentru zoologul american Charles G. Danford, cel care a colectat sintipurile speciei. caracterizarea speciei Chişcarul, ca de altfel şi ceilalţi reprezentanţi ai genului, este o specie dulcicolă care se întâlneşte în râurile de munte, îndeosebi în zona cu păstrăv, lipan şi mreană vânătă. Se găseşte însă şi în păstrăvării sau în unele lacuri de baraj. Frecvenţa sa în diverse bazine hidrografice este inegală, aceasta depinzând de prezenţa şi abundenţa porţiunilor cu apă lină şi cu substrat mâlos. Specia face parte din clasa Ciclostomilor, considerate vertebrate primitive. Ca şi ceilalţi reprezentanţi ai ciclostomilor, chişcarul are un corp viermiform cilindric în partea anterioară şi comprimat lateral în cea posterioară, lipsit de înotătoarele pare şi nud. Scheletul este cartilaginos şi în parte membranos. În stadiul adult ajunge la o lungime de circa 25 cm şi o greutate de 25-30 g. Coloraţia este albastră-cenuşie sau brună pe spate şi argintie sau gălbuie pe laturi. Burta are culoarea alb murdar, uneori galbenă. Atinge maturitatea sexuală şi dezvoltarea deplină la vârsta de trei ani. Primăvara, începând cu luna mai, are loc reproducerea. Pentru aceasta, adulţii urcă în susul pâraielor, depunând ponta pe funduri mâlos-nisipoase. Larvele se afundă în mâl şi trăiesc aici circa 4-5 ani, hrănindu-se cu microfloră, microfaună şi detritus, în timp ce adulţii se deplasează lent către cicaR Eudontomyzon mariae zonele mai adânci ale râurilor şi pâraielor. Ca adult atacă peştii, având predilecţie pentru păstrăvi şi mreana vânătă, consumând sângele şi carnea acestora. La sfarşitul toamnei se adânceşte în mâlul de pe fund, unde iernează. Distribuţia nativă a speciei cuprinde bazinul Dunării (50°N-44°N, 19°E-26°E). regnul: Clasa: Animalia Cephalaspidomorphi situri desemnate pentru conservare Apuseni, Călimani-Gurghiu, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domo- gled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Muntii Ciucului, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Retezat, Someşul Mare Superior, Someşul Rece, Strei-Haţeg, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan. ordinul: Familia: genul: speCia: Se găseşte în Ucraina, Slovacia şi Ungaria. La noi este prezent în Dunăre şi endemic în Tisa şi Timiş. Petromyzontiformes Petromyzontidae Eudontomyzon E. mariae etimologia denumirii științifice Denumirea de gen este compusă din cuvintele greceşti eus – adevărat, veritabil, odous – dinte şi myzon – a suge, aluzie la dinţii cu care acest peşte parazit se fixează de corpul altor peşti pentru a le suge sângele. Numele de specie este o dedicaţie făcută de celebrul zoolog rus Lev Semyonovich Berg (1876-1950) pentru Maria Ivanova-Berg, soţia sa şi ea de profesie zoolog. caracterizarea speciei Este o specie dulcicolă ce se întâlneşte în râurile de munte, în zona scobarului, moioagei şi lipanului. Se presupune că specia ajunge ocazional şi în porţiunile de şes ale râurilor odată cu viiturile întrucât, până în prezent, în aceste zone au fost înregistrate numai exemplare juvenile. Frecvenţa sa în diverse bazine hidrografice depinde de prezenţa şi abundenţa porţiunilor cu apă lină şi cu substrat mâlos-nisipos în care larvele găsesc condiţii propice de dezvoltare. Cicarul face parte din clasa Ciclostomilor, considerate vertebrate primitive. Ca şi ceilalti reprezentanţi ai ciclostomilor, cicarul are un corp viermiform cilindric în partea anterioară şi comprimat lateral în cea posterioară, lipsit de înotătoarele pare şi nud. Coloraţia este albastră-cenuşie sau brună pe spate şi argintie sau gălbuie pe laturi. Burta are culoarea alb-murdar, uneori galbenă. În stadiul adult ajunge la o lungime de maxim 26 cm, obişnuit 17-18 cm şi trăieşte şapte ani. Maturitatea sexuală şi dezvoltarea deplină sunt atinse la varsta de 4-5 ani. Există puţine date cu privire la biologia şi mai ales reproducerea acestei specii. Se pare că repro- 96 ducerea ar avea loc la sfârşitul verii în apele de munte. Larvele se afundă în mâl şi nisip, în porţiunile mai liniştite ale râurilor, pe o perioadă de mai mulţi ani (probabil 3-4 ani), ieşind noaptea pentru hrănire. După desăvârşirea perioadei larvare, în sezonul de primăvară se transformă în adulţi. Se hrăneşte cu oligochete, larve de trichoptere, diatomee şi detritus. Adulţii nu se hrănesc, iar după reproducere mor. Distribuţia nativă a speciei cuprinde bazinele fluviilor care se varsă în Marea Adriatică, Marea Neagră, Marea Egee şi Marea Baltică. În România este prezent în bazinele râurilor Jiu, Oltul Inferior, Argeş şi afluenţii acestuia, Dunăre (de la Giurgiu la Călăraşi), Siret, Suceava, Moldova. situri desemnate pentru conservare Buzăul Superior, Canaralele Dunării, Lunca Râului Doamnei, Moldova Superioară, Munţii Făgăraş, Nordul Gorjului de Est, Obcinele Bucovinei, Piatra Craiului, Râul Gilort, Râul Suceava, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei. cicaR Eudontomyzon vladykovi regnul: Clasa: Animalia Cephalaspidomorphi ordinul: Familia: Petromyzontiformes Petromyzontidae genul: speCia: Eudontomyzon E. vladykovi caracterizarea speciei Este o specie dulcicolă întâlnită în râurile de munte şi de şes, în ape limpezi şi bine oxigenate. Face parte din clasa Ciclostomilor, considerate vertebrate primitive. Ca şi ceilalti reprezentanţi ai ciclostomilor, cicarul are un corp viermiform cilindric în partea anterioară şi comprimat lateral în cea posterioară, lipsit de înotătoarele pare şi nud. Coloraţia este albastru-cenuşiu sau brună pe spate şi argintie sau gălbuie pe laturi. Burta are culoarea alb murdar, uneori galbenă. În stadiul adult ajunge la o lungime de maxim 22 cm, obişnuit 18 cm. Maturitatea sexuală şi dezvoltarea deplină au loc la vârsta de 4-5 ani. Există puţine date cu privire la biologia şi mai ales reproducerea acestei specii. Se menţionează că reproducerea ar avea loc la începutul primăverii (martie-mai). Masculii sapă cuiburi în apa de mică adâncime şi curent lent. Larvele se afundă în mâl şi nisip, în porţiunile mai lente ale râurilor, pe o perioada de mai mulţi ani (probabil 4-5 ani), ieşind noaptea pentru hrănire. După desăvârşirea perioadei larvare, în sezonul de primăvară se transformă în adulţi, care după repro- lostriţă Hucho hucho pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Denumirea de gen este compusă din cuvintele greceşti eus – adevărat, veritabil, odous – dinte şi myzon – a suge, aluzie la dinţii cu care acest peşte parazit se fixează de corpul altor peşti pentru a le suge sângele. Numele speciei este o dedicaţie pentru Vadim Dimitrievitch Vladykov (1898-1986), zoolog canadian de origine ucraineană. ducere mor. Se hrăneşte cu oligochete, larve de trichoptere, diatomee şi detritus. Distribuţia nativă a speciei cuprinde bazinul Dunării în cursul superior regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii şi mijlociu al fluviului (cu râurile tributare Sava şi Drava), precum şi cursul inferior al acestuia (cu râurile Timiş şi Olt, posibil a se găsi şi în Tisa şi Cerna). situri desemnate pentru conservare Munţii Ţarcu, Râul Timiş între Rusca şi Prisaca. ordinul: Familia: genul: speCia: Salmoniformes Salmonidae Hucho H. hucho etimologia denumirii științifice Numele genului şi al speciei sunt denumirea populară a speciei în limba spaniolă. caracterizarea speciei Lostriţa este o specie bentopelagică, de apă dulce, care traieşte în râuri de munte cu apă adâncă şi curent puternic, fie printre bolovanii de pe fundul şipotelor, fie sub malurile râpoase. Nu este o specie solitară, ci una care îşi apără teritoriul cu exemplare de dimensiuni mari gata să răspundă oricăror atacuri. Preferă apele bine oxigenate şi reci, care nu depăşesc 18 °C. Corpul este alungit şi gros, puţin comprimat lateral, aproape circular în secţiune. Capul este mare, botul conic şi ascuţit, gura foarte mare. Ajunge în mod obişnuit la 70 cm şi 2-3 kg, lungimea şi greutatea maximă înregistrate fiind de 150 cm, respectiv 52 kg. Vârsta maximă atinsă este de 20 de ani. Partea dorsală este vânătă, brună sau cenuşie, flancurile argintii, partea ventrală alb-argintie sau alb-cenuşie. Reproducerea are loc primăvara, la sfârşitul lunii martie sau în aprilie, imediat după scurgerea sloiurilor şi a apelor provenite din topirea zăpezii. Locurile de reproducere sunt situate în zona lipanului, pe râurile mari sau la gura afluenţilor acestora, pe fund de pietriş. Ambii părinţi pregătesc un „cuib„ în formă de strachină, scormonind nisipul cu botul şi cu coada. Amenajarea cuibului durează mai multe zile. În perioda de reproducere, femela este însoţită de 3-4 masculi care luptă între ei şi dintre care aceasta alege unul. Numărul icrelor variază în funcţie de mărime taliei: 3000-4000 de icre la 4-5 kg, 5000-6000 de icre la 6-8 kg, 8000-12000 de icre la 10-12 kg. Icrele sunt galben portocalii şi au diametrul de 4,8-6 mm. Maturitatea sexuală este atinsă în jurul vârstei de cinci ani. Hrana constă în general din peşti. Deja puii de câteva luni încep să consume puiet de peşte şi doar în lipsa acestuia consumă insecte şi larve. Puii mai mari consumă în primul rând peşte şi ocazional păsări sau mamifere acvatice, rar nevertebrate. Peştii consumaţi sunt în special ciprinide. Este specifică bazinului Dunării, pe cursul superior, preferând un climat temperat (6-18 °C). A fost introdusă în bazinele altor râuri din Europa atunci când a intrat în declin din cauza schimbărilor ecologice de pe Dunăre. La noi se regăseşte pe Tisa, Vaser, Bistriţa moldovenească şi pe Dorna, ocazional pe Suceava. situri desemnate pentru conservare Bistriţa Aurie, Călimani-Gurghiu, Munţii Maramureşului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Tisa Superioară. 97 ţigănuș Umbra krameri regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Esociformes Umbridae genul: speCia: Umbra U. krameri genul: speCia: Gymnocephalus G. schraetser Pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este latinescul umbra – umbră, fantomă. Numele speciei este o dedicaţie pentru Wilhem Heinrich Kramer (m. 1765), naturalist german. caracterizarea speciei Specie de apă stătătoare sau lent curgătoare, trăieşte îndeosebi în bălţi mici, mâloase şi năpădite de vegetaţie. Este foarte rezistentă la lipsa de oxigen din apă, putând să respire oxigenul atmosferic. La secarea apei, rezistă timp îndelungat cufundată în mâl. Masculii sunt ceva mai rari decât femelele, în medie 43% masculi şi 57% femele. Corpul este brun, cu reflexe violacee mai întunecate pe spate, iar faţa ventrală este gălbuie. O serie de pete întunecate, aproape negricioase, pe flancurile corpului, de formă variabilă (adesea rombică) formează dungi longitudinale paralele dispuse neregulat. Dimorfismul sexual este puţin pronunţat. Începând din toamnă şi până la pontă, femelele au corpul mai gros. Reproducerea are loc în lunile martie şi aprilie la o temperatură de 12,5-16,5 °C. În perioada reproducerii coloritul se intensifică la ambele sexe. În vederea reproducerii, femelele sapă cuiburi pe fund îndepărtând mâlul, astfel încât cuiburile sunt pe fund nisipos. Ulterior, pereţii cuibului sunt căptuşiţi cu alge. Numărul icrelor depuse variază în funcţie de talia femelei, între 800 şi 1670. Femela păzeşte cuibul şi asigură primenirea apei cu ajutorul înotătoarelor. Hrana constă din nevertebrate acvatice, gamaride, moluşte, larve de chironomide, efemeroptere, odonate, coleoptere, copepode, răsPăr Gymnocephalus schraetzer ostracode, ocazional consumând puiet de peşte, insecte şi arahnide terestre. Este întâlnit în bazinul Dunării, din Austria până în Delta Dunării. regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Comana, Delta Dunării, Lacul şi Pădurea Cernica, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Porţile de Fier, Scroviştea. ordinul: Familia: Perciformes Percidae etimologia denumirii științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti gymnos – gol, despuiat şi kephalon – cap. Numele speciei este denumirea populară germană a peştelui (schrätzer). caracterizarea speciei Este o specie exclusiv de apă curgătoare. Partea dorsală şi flancurile sunt galbene, cea ventrală aproape albă. Pe jumătatea dorsală a corpului se întind trei dungi longitudinale negru-albăstrui, subţiri şi bine delimitate. Prima este situată imediat sub dorsală, a doua la nivelul marginii superioare a ochiului, iar a treia la nivelul jumătăţii inferioare a ochiului. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani şi 12-16 cm (lungimea standard). Se reproduce în perioada aprilie-mai migrând pe distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere a icrelor. Fiecare femelă depune icrele în prezenţa mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viaţă, răspărul este mai degrabă paşnic, hrănindu-se cu râme, viermişori şi, din când în când, cu câte un peştişor. Odată depăşită această fază a vieţii devine răpitor, vânând în haită, alături de numeroase exemplare de aceeaşi talie. La maturitate devine singuratic. Se hrăneşte, la fel ca şi ghiborţul, cu nevertebrate bentonice (care trăiesc pe fundul apei). În afară de insecte, larve de insecte, râme, raci, melci şi scoici, mănâncă icre şi puiet de peşte, cu predilecţie icrele şalăului şi ale crapului şi în general puietul tuturor speciilor paşnice de peşti. Este o specie cu areal geografic european limitat la bazinul Dunării şi râul Camcea (estul Bulgariei). În România este relativ frecvent pe tot traseul Dunării şi rar în râurile din vestul ţării (Crişuri, Someş, Mureş) precum şi la gurile Prutului şi Siretului. 98 situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Delta Dunării, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Porţile de Fier, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Prut, Tisa Superioară. ghiboRţ de râu Gymnocephalus baloni regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Perciformes Percidae genul: speCia: Gymnocephalus G. baloni caracterizarea speciei Este un peşte de talie mică, cu o lungime medie de 8-12 cm, rar de 20 cm. Corpul este relativ scurt şi îndesat, moderat comprimat lateral, acoperit cu solzi mici şi aspri (solzi ctenoizi). Coloritul variază astfel: spatele este brun-verzui sau verde-cenuşiu, părțile laterale de asemenea verzui, cu unele nuanţe gălbui, în timp ce burta este alb-gălbuie. Pe suprafaţa corpului, răspândite la întâmplare, se disting mai multe pete întunecate. Coloritul exemplarelor provenite din apele stătătoare este mai întunecat decât al celor din râuri. Ghiborţul este un peşte extrem de prolific. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani la femele şi 1-2 ani la masculi. Se reproduce în perioada martie-mai, când migrează din ape curgătoare în bălţi, o femelă depunând circa 600000-800000 de icre/kg corp. Ponta nu este păzită. Este o specie reofilă activă noaptea şi solitară, teritorialismul fiind pronunţat. Se hrăneşte cu animale bentonice (care trăiesc pe fundul apei), insecte, larve de insecte, râme, raci, melci, scoici, ocazional consumând şi puiet de peşte. Nu prezintă importanţă economică. Are o carne albă şi gustoasă, săracă în grasimi şi fără oase bifurcate, asemănătoare bibanului, însă din cauza taliei mici valoarea sa alimentară este redusă. Arealul geografic este limitat la bazinul Dunării, din Bavaria (Germania) şi până la vărsare. A fost sem- fusar Zingel streber pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti gymnos – gol, despuiat şi kephalon – cap. Numele speciei este o dedicaţie pentru zoologul canadian de origine poloneză Eugene Kornel Balon (n. 1930). nalată în Dniepr (din Deltă până la Kiev) şi Dniestr. În România este cunoscut pe cursul Dunării, în aval de Brăila şi între Turnu Severin şi Moldova Nouă. Prezenţa speciei a fost semnalată şi pe Crişuri, Someş, Mureş, Ialomiţa, Argeş, Olt, Vedea, Timiş. regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Negru, Delta Dunării, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timi- şului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Porţile de Fier, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş. ordinul: Familia: genul: speCia: Perciformes Percidae Zingel Z. streber etimologia denumirii științifice Numele genului este cuvântul german zingel – „apărătorul zidurilor cetăţii”, de asemenea numele popular al speciei înrudite Zingel zingel în aceeaşi limbă, cu referire evidentă la habitatul peştelui. Numele speciei este germanul streber – numele popular al peştelui, ce provine din cuvântul german straub, strobel – grosolan, rugos, nefinisat, cu referire la aspectul exterior al speciei. caracterizarea speciei Ajunge la o lungime maximă de 22 cm şi o greutate în jur de 30-50 g. Ca aspect, are un corp alungit, mai mult gros decât înalt. Spre deosebire de pietrar, prezintă o distanţă mai mare între cele două dorsale, pedunculul caudal este lung, subţire şi rotund în secţiune, iar cele cinci dungi late sunt mai negricioase şi mai evidente, dispuse transversal pe cele două flancuri ale corpului. Reproducerea are loc primăvara (martie-mai), ponta făcându-se în curent, pe pietre sau pe crengi. O femelă depune 50000-100000 de icre de culoare uşor gălbuie cu diametrul de 2 mm. Maturitatea sexuală este atinsă începând cu vârsta de trei ani. Este o specie bentonică, având un regim de viaţă preponderent nocturn. În majoritatea timpului stă ascuns deasupra substratului pietros sau nisipos, părăsindu-şi ascunzătoarea doar pentru a se hrăni. Hrana este reprezentată de insecte acvatice, amfipode, viermi, întâmplător icre şi puiet de peşte. Specia este larg răspândită în Europa Centrală şi de Est, în zona cu climă temperată (5-20 °C), în bazinele fluviilor Dunăre, Vardar şi Dniestr. La noi este prezentă în Dunăre şi în râuri (până în zona colinară a acestora) exclusiv în locuri cu curent, pe fund de pietriş, nisip sau argilă, atât în ape cu adâncime mică (0,3-0,4 m) cât şi în adâncul Dunării. Importanţa economică este redusă, strict locală, deoarece se prind cantităţi foarte mici. situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Du- nării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Defileul Crişului Alb, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Porţile de Fier, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Tur, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan. 99 pietRaR Zingel zingel regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Perciformes Percidae genul: speCia: Zingel Z. zingel pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului şi al speciei este cuvântul german zingel – „apărătorul zidurilor cetăţii”, cu referire evidentă la habitatul peştelui. caracterizarea speciei Specie reofilă, pietrarul preferă râurile mari şi relativ adânci, cu fund nisipos, cu pietriş sau argilos. Ca aspect general seamănă foarte mult cu fusarul. Ajunge la o lungime maximă de 48 cm şi la o greutate în jur de 400 g. Prezintă cinci dungi late dispuse transversal pe cele două flancuri ale corpului, foarte slab marcate şi nedistincte. Variabilitatea este destul de pronunţată, unele exemplare având coloritul general cenuşiu, altele fiind brun-roşcate. Este o specie cu reproducere timpurie de primăvară, care depune icrele în perioada martie-aprilie în plin curent, lipindu-le de pietre sau alte corpuri submerse. Prolificitatea variază cu vârsta, având o valoare minimă de aproape 2000 de icre la vârsta de trei ani şi una maximă de circa 20000 de icre la nouă ani. Maturitatea sexuală este atinsă începând cu vârsta de trei ani. Este o specie activă noaptea care poate forma cârduri mici. Se hrăneşte cu insecte acvatice (în special efemeroptere), crustacee, icre şi peşti mici. Este o specie dulcicolă, demersală, specifică bazinului Dunării şi al Nistrului. În bălţile Dunării ajunge rar, în timpul viiturilor. Specia este larg răspândită în Europa Centrală şi de Est, în zona cu climă temperată (4-18 °C). * aspRete Romanichthys valsanicola etimologia denumirii științifice Numele genului este format din neolatinul romanicus – românesc şi grecescul ichthys – peşte. Numele speciei este o latinizare a numelui râului Vâlsan, din Muscelele Argeşului, în care a fost descoperit specia. Astfel, denumirea ştiinţifică a speciei se citeşte literal „peşte românesc de pe valea Vâlsanului”. 100 situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii caracterizarea speciei Aspretele este o fosilă vie şi este cel mai rar peşte din Europa şi, după unele estimări, chiar din lume. A fost contemporan cu ultimii dinozauri, având o vechime de peste 65 de milioane de ani, iar în momentul de faţă există pericolul dispariţiei sale Dunării, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlo- ciu-Cibin-Hârtibaciu, Porţile de Fier, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Prut, Tisa Superioară. ordinul: Familia: genul: speCia: Perciformes Percidae din ultimul său refugiu, râul Vâlsan. Are un aspect general asemănător cu zglăvoaca, corpul alungit şi comprimat lateral în regiunea posterioară şi îmbracat în solzi ctenoizi. Coloraţia este cafenie, cenuşie, cu aspect slab marmorat. Este o specie reofilă, trăind pe fundul apelor de munte, pe sub Romanichthys R. valsanicola pietrele mari din mijlocul râului acolo unde curentul este puternic. situri desemnate pentru conservare Valea Vâlsanului. avat Aspius aspius regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cyprinidae genul: speCia: Aspius A. aspius caracterizarea speciei Este un peşte cu corpul alungit, puţin comprimat lateral. Solzii sunt subţiri dar bine fixaţi, cu striuri evidente. În mod obişnuit atinge lungimea de 3040 cm şi 1-2 kg greutate, maximul fiind de 100 cm şi 9 kg. Spatele este măsliniu-închis, ceva mai jos vânăt, flancurile argintii, faţa ventrală albă. Dorsala şi caudala sunt cenuşii, ventralele şi anala incolore sau palid roşietice, pectoralele incolore. Este o specie răpitoare diurnă. O bună parte din exemplarele din Dunăre intră pentru reproducere în bălţi şi se retrag la scăderea apelor. Altele rămân în Dunăre, iar altele sunt sedentare în bălţi. În râuri urcă înspre amonte în perioada de reproducere, care are loc în martie-aprilie. Depun icrele pe substrat dur, atât în apă curgătoare cât şi în bălţi, în număr de 40000-140000. Este un peşte solitar, înoată cu uşurinţă foarte rapid pe distanţe scurte. Hrana constă din plancton la alevini, urmând apoi o fază scurtă de hrănire cu nevertebrate după care se trece la hrana pe bază de peşte, în special obleţi. Atacă peştii de talie mică la suprafaţa apei, în special la răsăritul şi apusul soarelui. Duşmanii săi cei mai periculoşi sunt ştiuca şi şalăul. Specie nativă în arealul central-european, de la Rin la Urali, lipseşte moioagă Barbus meridionalis pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie sunt denumirea neolatină populară a avatului. din vestul şi sud-vestul Europei. Specia se găseşte şi în nordul Asiei Mici. A fost introdus în Franţa, Cipru, Italia şi China. În România este unul din cei mai comuni peşti, fiind întâlnit în toate apele dulci, melele şi chiar în faţa gurilor Dunării şi în RazimSinoe. Cea mai mare abundenţă şi frecvenţă se înregistrează pe Dunăre. regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiş- tea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Zamostea-Lunca, Porţile de Fier, Râpa Lechinţa, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Tur, Siretul Mijlociu-Bucecea, Someşul Mare, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan. ordinul: Familia: genul: speCia: Cypriniformes Cyprinidae Barbus B. meridionalis etimologia denumirii științifice Numele de gen este cel latin pentru acest gen de peşti pornind de la latinescul barba - barbă referitor la excrescenţele dih jurul gurii peştelui. Numele speciei este latinescul meridionalis - dinspre sud, dinspre soare, referitor la arealul speciei. Numele subspeciei este o dedicaţie pentru János Petényi Salamon, zoolog maghiar din secolul XIX. caracterizarea speciei Culoarea generală a corpului este brun-ruginiu închis pe spinare, cu pete mai întunecate şi mai deschise. Flancurile sunt galbene-ruginii cu pete, faţa ventrală gălbuie deschis, dorsala şi caudala cu pete puternice, celelalte înotatoare fiind galbene. Mustăţile sunt galbene, fără axa roşie. Lungimea obişnuită este de 20 cm, însă ocazional se pot prinde şi exemplare de până la 27 cm. Greutatea obişnuită este de 300-400 g, însă pot fi capturate şi exemplare de 1,5 kg. Reproducerea acestei specii are loc primăvara, prelungindu-se uneori până spre sfârşitul verii (mai-iulie). Ponta se face fără a urca în susul apei. Formează grupuri mici şi, pentru pontă, se deplasează în zona malurilor, unde icrele foarte mici şi de culoare galben-portocalie sunt pulverizate în apă, atât pe timpul zilei cât şi pe timp de noapte. Preferă nuanţe deschise ale substratului (alb, gri, galben) în detrimentul celor închise (negru, roşu). Este un peşte combativ, o adevărată „personalitate„ între peştii de apă curgătoare de la noi din ţară. Mrenele bătrâne duc o viaţă sedentară. Datorită conformaţiei corpului îşi caută hrana în locurile bogate în aluviuni, greu accesibile altor peşti, după pietre, sub lespezile mari de piatră, în maluri spălate unde curenţii asigură o oxigenare bună a apei. Hrana sa este formată în special din larve de insecte acvatice, viermi, crustacee mici şi resturi vegetale. Trăieşte exclusiv în râurile şi pâraiele din regiunea de munte şi din partea superioară a regiunii colinare. Îşi duce viaţa atât în râuri pietroase, rapide şi reci, cât şi în unele pâraie mai nămoloase. Arată preferinţă mai ales pentru porţiunile cu curent puternic şi fund pietros, întâlnindu-se adeseori împreună cu porcuşorul de vad, aceasta în special în zona de aval a arealului său. Specie strict sedentară, nu întreprinde niciun fel de migraţii. Poate fi întâlnită în Franţa, Spania, România, Ucraina şi Polonia. În Romania este distribuită în special în vestul ţării, dar s-a observat că s-a extins şi în râurile din centrul şi sudul ţării (Tisa, Vişeu, Someş, Bistriţa). situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bistriţa Aurie, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Cozia, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Lunca Buzăului, Lunca Râului Doamnei, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Oltul Mijlociu-Ci- bin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Penteleu, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Porumbeni, Râul Caraş, Râul Gilort, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Motru, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Nera între Bozovici şi Moceriş, Râul Suceava, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea, Siriu, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Vânători-Neamţ. 101 poRcușoR de nisip Gobio albipinnatus regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cyprinidae genul: speCia: Gobio G. albipinnatus pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este cel popular latin pentru guvizi. Numele speciei este format din cuvintele latine albus – alb şi pinna – pană, pieptene, cu referire la aspectul înotătoarei dorsale a peştelui. caracterizarea speciei Are o coloraţie gălbui-cenuşie deschisă, partea dorsală a capului fiind de un cenuşiu mai închis, cu pete şi dungi întunecate. Flancurile prezintă 6-12 pete (obişnuit 7-8), rotunde, dar mai mici faţă de celelalte specii ale genului. Pe spate prezintă câteva pete foarte slab colorate, abia distinse, iar partea ventrală este albă. Ajunge la lungimea de 7-9 cm (rar 13 cm). Reproducerea are loc în lunile mai-iulie, ponta făcându-se pe pietre, în zonele mai puţin adânci. Se reproduce de mai multe ori (de patru ori în medie), la intervale de două săptămâni. Icrele fecundate sunt purtate de curent, căzând pe substrat, la care aderă. Este o specie nocturnă în perioada adultă, dar puietul are un comportament activ în timpul zilei. Deşi în anumite repezişuri se întâlnesc mai mulţi indivizi, nu formează niciodată adevărate cârduri. Consumă doar fauna de fund, mai ales diatomee, larve mici de efemeride, amfipode, viermi, moluşte, resturi vegetale, alge filamentoase, detritus organic. Specie bentopelagică, reofilă, porcuşorul de şes trăieşte în cursul râurilor de şes cu fund de nisip fin sau argilă. Se localizează în locuri cu apă ceva mai adâncă şi curent slab (în general în locurile unde viteza apei atinge 28-45 cm/s). Evită locurile cu apă mai rapidă sau stătătoare şi fund nămolos. În bălţile Dunării intră mai mult accidental. Se hrăneşte pe petRoc Gobio uranoscopus fundul apei, căutând în substrat asemenea crapului, gura subterminală şi mustăţile fiind o dovadă în acest sens. Se găseşte în bazinul Dunării, de la Bratislava până la vărsare. Intră ocazional în unele bălţi ale Dunării ca balta Potelu, bălţile Călăraşi şi Gălăţuiul lângă Călăraşi, apoi Oltina şi Bugeac. S-a mai semnalat şi în Someş, în Crasna, în Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Blaj, Bega, Jiu, Olt, Prut. regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Canaralele Dunării, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Defileul Crişului Alb, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mos- tiştea-Chiciu, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Râpa Lechinţa, Râul Gilort, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mică, Râul Tur, Someşul Mare, Şieu-Budac. ordinul: Familia: genul: speCia: Cypriniformes Cyprinidae Gobio G. uranoscopus etimologia denumirii științifice Numele de gen este cel popular latin pentru guvizi. Numele speciei este format din cuvintele greceşti ouranos – cer şi skopos – privire, ţintă, adică „ce priveşte în cer”, cu referire la ochii îndreptaţi în sus ai peştelui (de asemenea cu referire la asemănarea speciei cu peştii oceanici din genul Uranoscopus). caracterizarea speciei Are corpul alungit, gros, cilindric, necomprimat lateral, cu grosimea puţin mai mică decât înălţimea. Profilul dorsal este slab convex iar cel ventral este orizontal. Botul este ascuţit, ochii privesc mai mult în sus. Mustăţile sunt lungi, iar la îmbinarea buzelor prezintă câte o prelungire destul de puternică ce se aseamană cu o a doua pereche de mustăţi. Are o coloraţie cenuşiu-verzuie sau brună bătând în roşcat în zona dorsală, iar solzii spatelui au marginile negre. În urma dorsalei se găsesc 2-3 pete negricioase mari, evidente, care conferă un aspect brăzdat. Flancurile prezintă 7-10 pete mari, rotunde sau uşor alungite. Ajunge la lungimea de 7-8 cm (rar în jur de 12,3 cm). Reproducerea are loc în lunile mai-iunie, icrele fiind depuse pe pietre, în zone mai puţin adânci, dar cu viteza curentului de 1 m/s. Deşi în anumite repezişuri se întâlnesc mai mulţi indivizi, nu formează niciodată adevărate cârduri. Hrana constă din biodermă şi mici nevertebrate reofile. Trăieşte în râurile de munte şi de deal, localizându-se în vaduri şi în repezişuri unde apa are o viteză de 70-115 cm/s iar fundul este bolovănos. Uneori ajunge şi la şes, dar numai în repezişuri. Puietul stă în apă înceată, uneori pe fund nisipos. Este întâlnit în partea orientală a bazinului Dunării, în porţiunea de munte şi de deal a tuturor râurilor mai mari care izvorăsc la munte. A fost semnalat în 102 Vişeu, Someşul Mare, Bistriţa, Someşul Mic, Zalău, Crişul Repede, Mureş, Olt, în Dunăre la Cazane. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Defileul Cri- şului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Lunca Buzăului, Lunca Râului Doamnei, Lunca Timişului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Putna-Vrancea, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Suceava, Sighişoara-Târnava Mare, Someşul Mare, Someşul Mare Superior, Someşul Rece, Şieu-Budac, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei. petRoc Gobio kessleri regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cyprinidae genul: speCia: Gobio G. kessleri caracterizarea speciei Are corpul scund şi gros sau relativ înalt şi slab comprimat lateral. Solzii spatelui sunt prevăzuţi cu striuri epiteliale în relief. Ajunge la lungimea de 8-10 cm (rar 13 cm). Prezintă o coloraţie cenuşiu-verzuie sau gălbuie pe partea dorsală, cu pete şi dungi mai întunecate în zona capului. Pe flancuri prezintă între 6 şi 11 (obişnuit 7-9) pete întunecate cenuşii cu luciu argintiu, mici, de formă rotundă sau pătrate. Pe solzii liniei laterale sunt două pete mici negre evidente. Reproducerea pare a avea loc în iunie. Hrana constă mai ales din diatomee, apoi din mici nevertebrate psamofile. Trăieşte în cursul mijlociu al râurilor mari, din partea inferioară a zonei scobarului până în zona crapului, şi în unele râuri mici de şes în zona cleanului. Prezenţa speciei este legată de o viteză a apei de 45-65 cm/s, rar până la 90 cm/s, această viteză fiind caracteristică râurilor de câmpie, şi anume porţiunilor puţin adânci cu fund nisipos. În aceste porţiuni specia e foarte abundentă, trăind în cârduri mari de câteva sute de exemplare, indivizii izolaţi fiind mult mai rari. Puietul formează cârduri mari care stau în apă cu curgere mai lentă. Spre cursul superior al râurilor, această viteză se întâlneşte în porţiuni unde râul e mai adânc şi mai lent. În aceste porţiuni specia este mai rară şi se întâlnesc aproape numai adulţi. Este prezent în Nistru, râul San, afluenţii Dunării din Moravia până la Prut, Someşul Mare, Someşul Mic, Crasna, Crişul Repede, Mureş, Olt, Siret, Roşiori, Trotuş. clean dungat Leuciscus (Telestes) souffia pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este cel popular latin pentru guvizi. Numele speciei este o dedicaţie pentru zoologul ucrainean Karl Fedorovich Kessler (1815-1881). situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Lunca Buzăului, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Râpa Lechinţa, Râul Motru, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Putna, Râul Sucea- va, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Tur, Râul Vedea, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea, Someşul Mare, Someşul Mic, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Olteţului. ordinul: Familia: genul: speCia: Cypriniformes Cyprinidae Telestes T. souffia etimologia denumirii științifice Numele genului este numele neolatin al cleanului, derivat de la grecescul leukos – alb, cu referire la aspectul alb-argintiu al peştelui. Numele speciei este o derivaţie a cuvântului grec sophia – înţelepciune, cu referire la caracterul sperios/prudent al peştelui. caracterizarea speciei Trăieşte în râuri de munte, în zona lipanului, în locurile cu apă moderat-rapidă, uneori în repezişuri, niciodată în apă stătătoare sau în braţele laterale foarte încete. Corpul este mai alungit decât al cleanului, cu profilul dorsal slab convex, rectiliniu la unele exemplare, din zona cefei până la inserţia dorsalei, iar înalţimea corpului este mai redusă faţă de celelalte specii ale genului. Ajunge până la o lungime maximă de 25 cm, însă obişnuit se prind exemplare de până la 15 cm lungime. Partea dorsală este de culoare cenuşie, cu reflexe verzui sau albăstrii, iar partea ventrală este argintie. În lungul flancurilor, de la ochi până la baza cozii, se întinde o dungă lată cenuşie, cu reflex metalic, bătând uneori în violet. Reproducerea are loc primăvara, din martie până în mai, când exemplarele se adună în cârduri mari. Icrele sunt depuse în curent puternic pe fund pietros când temperatura apei depăşeşte 12 °C. După depunerea icrelor, adulţii migrează în aval. După circa 15 zile, larvele eclozează, migrând în zone liniştite pentru a se hrăni. Maturitatea sexuală este atinsă după vârsta de trei ani. Este un peşte cu simţurile foarte bine dezvoltate, percepe cele mai mici umbre, moment în care se sperie şi fuge, apoi stă ascuns ore în şir. Se hrăneşte cu larve de perlide, efemeride, scarabeţi, viermi, vegetale, atacând puii şi icrele altor peşti. Specie europeană, se găseşte în bazinul Mării Mediterane (de la Aude până la Var, Garonne) şi în Germania, Austria, Italia, Slovenia, Slovacia, Croaţia, România, Bulgaria şi Ucraina. În România îl întâlnim în bazinul Dunării şi al râurilor din Maramureş (Tisa, Vişeu, Vaser, Novat). situri desemnate pentru conservare Munţii Maramureşului, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan. 103 saBiţă Pelecus cultratus regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cyprinidae genul: speCia: Pelecus P. cultratus pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este grecescul pelecus – topor dublu, armă care sub numele de sagaris era folosită mai ales de către triburile scitice, probabil cu referire la forma cozii peştelui. Numele speciei este latinescul cultratus – în formă de cuţit, cu aceeaşi semnificaţie. caracterizarea speciei Sabiţa este un peşte pelagic, bun înotător, care trăieşte în fluvii şi râuri de şes, precum şi în multe lacuri mari interioare. Frecvent se mai întâlneşte în limanurile şi lacurile litorale, în zonele îndulcite ale acestora. Prezintă o coloraţie palid-argintie pe laturi şi pe burtă, care bate spre alb în zona carenei. Spatele este cenuşiu-negricios cu reflexii verzui. Aripioarele sunt mai mult sau mai puţin colorate, aproape transparente. Pentru reproducere pătrunde primăvara din Dunăre în bălţile din zona inundabilă, din care caută să iasă imediat ce apele încep să scadă. Sunt însă şi exemplare care rămân pentru a ierna în bălţi, precum şi unele care rămân permanent în râuri. Reproducerea are loc în perioada aprilie-iunie, începând la o temperatură de circa 12 ºC. O femelă depune între 10000-58000 de icre (în medie 33500) în ape puţin adânci, icrele fiind semipelagice. Comportamentul sabiţei este unul activ, înotând între ape sau aproape de suprafaţă, în cârduri, de obicei pe vârste. Juvenilii se amestecă uneori cu cârdurile de obleţi. Hrana este reprezentată de organisme planctonice (mai ales la juvenili), insecte aeriene şi peşti mici. Este o specie euro-asiatică răspândită în bazinele fluviilor ce se varsă în mările Baltică, Neagră, Caspică şi Aral. În Rusia, specia a fost BABușcă dE TuR Rutilus pigus introdusă. În România sabiţa este răspândită pe tot traseul Dunării, precum şi în Someş, Mureş, Criş, Prut şi Siret. regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Ciuperceni-Desa, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Prut. ordinul: Familia: genul: speCia: Cypriniformes Cyprinidae Rutilus R. pigus etimologia denumirii științifice Numele genului este latinescul rutilus – roşcat-gălbui, cu referire la culoarea speciei. Numele speciei este latinescul medieval pigus – porc mare, cu referire la forma „grasă” a peştelui. caracterizarea speciei Este un peşte ce trăieşte în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare, precum şi în cele uşor salmastre. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată şi fund mâlos sau în braţele laterale. În apele stătătoare trăieşte atât în bălţile de inundaţie, cât şi în lacuri şi iazuri. Lipseşte din bălţile foarte mici, în care descompunerea vegetaţiei este foarte accentuată. Imediat după primele inundaţii (de obicei în martie, la o temperatură a apei de 2-6 °C) se cârduieşte şi populează terenurile proaspăt inundate cu apă puţin adâncă. Ca aspect, înălţimea corpului reprezintă cam o treime din lungimea corpului fără caudală. Profilurile dorsal şi ventral sunt uniform convexe. Botul este scurt şi obtuz, gura terminală orizontală sau puţin oblică. Partea dorsală este cenuşie, bătând în verzui, mai rar în albăstrui, flancurile sunt albe, cu un luciu metalic mat (mai puţin pronunţat decît la Alburnus şi genurile înrudite), înotătoarele sunt palid portocalii. În mod obişnuit se prind exemplare cu lungimea de 25 cm, mai rar putând ajunge până la 45 cm si 1kg greutate. După reproducere, care are loc de la sfârşitul lui aprilie până în iunie, la o temperatură a apei de 12-14 °C, se împrăştie în tot cuprinsul bălţii. O femelă depune 20000-120000 de icre, cu diametrul de 2 mm, de culoare gălbuie. La scăderea apelor, se retrage în locurile adânci, ajungând în Dunăre doar în caz 104 de secare totală a bălţii. Iernează în locurile cele mai adânci (opuşine). Este un peşte omnivor, elementele vegetale (fragmente de macrofite şi mai ales alge din perifiton) dominând în hrană. Speciile consumate sunt aproape exclusiv bentonice sau din perifiton, ca lamelibranhiate, chironoinide, oligpchete, gasteropode. Elementele planctonice sunt consumate numai ocazional, uneori consumând şi peşti mici. La rândul său constituie hrana ştiucii, a şalăului şi a somnului. situri desemnate pentru conservare Râul Tur. boaRcă Rhodeus sericeus amarus regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cyprinidae genul: speCia: Rhodeus R. sericeus caracterizarea speciei Este un peşte ce trăieşte exclusiv în ape dulci, lipsind chiar şi din cele foarte uşor salmastre. Preferă apele stătătoare sau încete, de aceea în râuri se întâlneşte mai ales în braţele laterale, dar este destul de frecvent şi în plin curent, până aproape de zona montană a râurilor. Râspândirea sa este legată de prezenţa lamelibranhiatelor (scoicilor) Unio sau Anodonta. Corpul este înalt şi puternic comprimat lateral. Partea dorsală a corpului şi capul sunt cenuşii-gălbui, uneori bătând în verzui, flancurile albe, fără luciu metalic, dorsala şi caudala cenuşii, celelalte înotătoare batând în roşu. În lungul jumătăţii posterioare a corpului şi a pedunculului caudal există o dungă verzuie foarte evidentă. Femelele sunt aproximativ de două ori mai numeroase decât masculii. Dimorfismul sexual se manifestă în tot cursul anului, masculii fiind mai mari, cu corpul mai înalt şi coloritul mai intens (luciu metalic, dunga verde pronunţată). În perioada de reproducere masculul capătă un colorit deosebit de frumos, operculul şi partea anterioară a jumătăţii dorsale a corpului devenind violete sau albăstrui. Pieptul şi partea anterioară a abdomenului devin portocalii sau roze, dunga din lungul corpului devine verde ca smaraldul, anala roşie. Reproducerea are loc de la sfârşitul lui aprilie până în august, fiecare femelă depunând icre de mai multe ori în cursul unui fâsă mARE Cobitis elongata pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este un derivat al grecescului rhodeus – trandafir, cu referire la nuanţa părţii ventrale a peştelui. Numele speciei este latinescul sericeus – mătăsos, cu luciu de mătase. Numele subspeciei este latinescul amarus – amar, cu referire la gustul cărnii. sezon. Icrele sunt depuse în cavitatea branhială a lamelibranhiatelor din genurile Unio şi Anodonta, unde are loc şi dezvoltarea larvară. Larva se fixează de branhiile gazdei cu ajutorul unor excrescenţe ale sacului vitelin. În momentul în care părăsesc cavitatea paleală a moluştelor, puii măsoară 7-8 mm. Se hrăneşte cu alge filamentoase şi unicelulare, resturi de plante superioare şi detritus, întâmplător consumând şi organisme animale. Boarca este răspândită în Europa din estul Franţei şi de la Alpi şi Dinarici până la Ural şi Caucaz, în Dunăre fiind întâlnită de la Baziaş până la vărsare şi în majoritatea bălţilor luncii inundabile şi ale Deltei. Lipseşte în Razim, dar este abundentă în lacul Tăbăcăria, la nord de Constanţa, probabil şi în celelalte lacuri litorale. Există în majoritatea râurilor şi mai ales în braţele moarte şi bălţile din lungul aces- regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii tora. Se mai găseşte în Tisa şi Iza, Beretău, Crişul Repede în amonte de Oradea, Crişul Negru, Crişul Alb, în Mureş, Ţaga, Tăureni, Cerna, Jiu, Olt Argeş, Dâmboviţa, Nucet. situri desemnate pentru conservare Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunărea la Gârla Mare – Maglavit, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, ordinul: Familia: Cypriniformes Cobitidae Lunca Timişului, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Porumbeni, Râpa Lechinţa, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Caraş, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Motru, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Olt între Mărunţei şi Turnu Măgurele, Râul Prut, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava, Râul Suceava Liteni, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Râul Vedea, Someşul Mare, Someşul Mic, Şieu-Budac. genul: speCia: Cobitis C. elongata etimologia denumirii științifice Numele de gen este grecescul kobios – denumirea populară în greaca veche a peştilor din acest gen. Numele de specie este latinescul elongata – alungită, cu referire la forma peştelui. caracterizarea speciei Este un peşte ce trăieşte în râuri din zona colinară, pe fund de nisip, mai rar de pietriş. În general stă ascuns în nisip. Sunt foarte agili şi repezi în mişcări, foarte greu te poţi apropia de ei. Iarna par a părăsi acest biotop, fiind posibil să se retragă în apă mai adâncă şi înceată. Culoarea fundamentală este albul, bătând în gălbui, pe acest fond apărând numeroase pete brune-cenuşii, dispuse în serii regulate. Are o serie de 12-19 pete pe linia mediană dorsală, rotunjite şi relativ apropiate, spaţiul dintre ele fiind prevăzut cu numeroase puncte brune. Pe laturile corpului apar 10-13 (rar 9, 14, 15) pete lunguieţe, rotunjite la capete, dispuse foarte regulat. Aceste pete laterale se întind atât dorsal, cât şi ventral faţă de septul longitudinal intermuscular, care se vede prin transparenţă sub forma unei dungi albăstrui-negricioase. Între petele dorsale şi cele laterale, pigmentaţia este dispusă sub forma a trei zone longitudinale. Prima (cea mai dorsală) constă din puncte mărunte, foarte apropiate, care în spaţiul dintre două pete dorsale se unesc adesea, rezultând pete semilunare. A doua zonă constă dintr-o singură dungă longitudinală îngustă, continuă, mai rar întreruptă, care se întinde de la colţul operculului până sub dorsală. A treia zonă constă din pete mărunte, anastomozate, care în partea pos- terioară devin mari şi rotunde şi se contopesc cu petele din prima zonă. Pe cap are pete scurte, mai mult sau mai puţin şerpuitoare şi o dungă oblică lată de la vârful botului până la ochi, rareori prelungită dincolo de ochi. Mai are o pată oblică neagră, foarte intensă la baza caudalei, şi sub aceasta o pată brună (la puţine exemplare şi aceasta neagră). Buza inferioară formează o pereche de prelungiri posterioare ascuţite având aspectul unor mustăţi mentale. A treia pereche de mustăţi este cea mai lungă. Dimorfismul sexual se manifestă numai prin diferenţa de talie, neavând haină nupţială. Hrana constă din diatomee şi alte alge din perifiton, mai rar consumând mici larve de insecte. Reproducerea a fost observată la sfârsitul lunii mai, probabil continuând cel puţin pe tot parcursul lunii iunie. Se găseşte în râul Sava şi afluenţi, probabil şi în alţi afluenţi ai Dunării, precum şi în râul Nera în Banat. situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşniţa, Râul Nera între Bozovici şi Moceriş. 105 zvâRlugă Cobitis taenia regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cobitidae genul: speCia: Cobitis C. taenia pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este grecescul kobios – denumirea populară în greaca veche a peştilor din acest gen. Numele de specie derivă din latinescul taenia – bandă, panglică, care la bază are cuvântul grecesc teino – a întinde, probabil cu referire la forma peştelui. caracterizarea speciei Trăieşte atât în ape lent curgătoare, cu fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietros, cât şi în ape stătătoare, evitându-le însă în general pe cele nămoloase. În bălţi se întâlneşte mai ales pe fundul tare nisipos sau argilos. Adesea se îngroapă complet în mâl sau în nisip. După hrană umblă mai mult noaptea. Scoasă din apă emite un sunet. Suplineşte în oarecare măsură lipsa de oxigen din apă cu respiraţia intestinală, dar în măsură mai mică decât ţiparul. Coloritul este alb-gălbui, cu petele dorsale mici, dreptunghiulare sau rotunjite, apropiate, în număr variabil (13-24). Pigmentaţia laterală a corpului constă din patru „zone„: pigmentaţia intermediară superioară (zona I), cea laterodorsală (zona II), cea intermediară inferioară (zona III) şi cea laterală (zona IV). Cele două pigmentaţii intermediare constau din punctuaţii fine şi apropiate, adesea anastomozate în reţea, cea laterodorsală din pete înguste alungite în sens longitudinal şi apropiate, iar pigmentaţia laterală din pete pătrate, dreptunghiulare sau rotunjite, în număr variabil. Spre partea posterioară a corpului, cele două pigmentaţii intermediare şi cea dorsolaterală se contopesc. La multe exemplare din râuri petele alungite ale pigmentaţiei laterodorsale se unesc ţipar sau vârlan Misgurnus fossilis dând o dungă aproape continuă, iar petele laterale se apropie mult între ele. La unele exemplare, petele laterale se unesc într-o singură dungă. La baza caudalei, în colţul superior, există o pată neagră intensă, foarte evidentă, verticală. Capul are pete mărunte şi o dungă oblică, de la ceafă până la gură. A treia pereche de mustăţi este cea mai lungă. Reproducerea are loc din aprilie până în iunie, atât în apă stătătoare cât şi în cea curgătoare, icrele fiind adezive. Hrana constă din viermi, larve de insecte, alge. Se găseşte în Europa la nord de Pirinei, Alpi, Dinarici şi Balcani. În Dunăre este întâlnită de la intrarea în ţară până la vărsare, în majoritatea bălţilor luncii inundabile şi în unele bălţi ale Deltei. Este prezentă în lacul Siutghiol, probabil şi în alte lacuri litorale. Se mai găseşte în Someşul Mic de la Cluj până la Dej şi în bălţile vecine, în pârâiele regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Ciuperceni-Desa, Codru Moma, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul Peţea, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Buzăului, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Mlaştina Satchinez, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Porumbeni, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Prut, Râul Siret între Paşcani şi Roman, Râul Suceava, Râul Târnava Mică, Râul Timis între Rusca şi Prisaca, Râul Tur, Râul Vedea, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Siretul Mijlociu-Bucecea, Someşul Mic, Valea Călmăţuiului, Valea Olteţului. ordinul: Familia: genul: speCia: Nadaş şi Gădălin, afluenţi ai Someşului Mic, de la izvoare până la vărsare. În Someş este cunoscută de la confluenţa cu Lăpuşul până la ieşirea din ţară, fiind prezentă şi în Tisa, Crişul Negru, Crişul Repede, Mureş, Bega, Jiu, Olt, Argeş, Colentina, Prut, Buzău (de la oraşul Buzău până la vărsare), precum şi în majoritatea iazurilor din Moldova. Cypriniformes Cobitidae Misgurnus M. fossilis etimologia denumirii științifice Numele de gen este grecescul misgurnus – „nu e rândunică de mare”, cu referire la posiblitatea de a confunda speciile genului cu unele ale familiei Triglidae (peşti numiţi „rândunici de mare”). Numele speciei vine din latinescul fossus – gaură, adâncitură, ce provine din verbul fodere – a săpa, însemnând „cel care sapă”, cu referire la comportamentul cunoscut al speciei. caracterizarea speciei Este o specie dulcicolă de apă stătătoare sau lent curgătoare răspândită în toate bălţile până în zona colinară, mai rară în râurile de şes. În râuri se localizează în porţiunile mâloase şi în braţele laterale. Preferă fundul mâlos şi vegetaţia. Având posibilitatea respiraţiei aeriene (intestinale) este foarte rezistentă la lipsa de oxigen din apă. În caz de secare a bălţii rezistă mult timp în mâl, scufundându-se în mâl atât iarna, cât şi vara în perioadele caniculare. Când este scos brusc din apă, emite un zgomot ca un cârâit. Este sensibil la schimbările de presiune atmosferică, înaintea furtunilor urcând la suprafaţa apei. Corpul este alungit şi gros, de înălţime aproape uniformă, profilul dorsal şi cel ventral fiind aproape orizontale. Solzii sunt mici, dar foarte evident îmbrăcaţi. Linia laterală este foarte greu vizibilă, în schimb sistemul lateral al capului este foarte evident. Istmul este complet acoperit de solzi spre deosebire de cap. Faţa dorsală este de culoare cafeniu închis, presărată cu pete negricioase mărunte, această zonă cafenie fiind mărginită de o dungă longitudinală îngustă, aproape neagră, ce se întinde de la colţul superior al opecularului până la coadă. În partea posterioară dunga este întreruptă, constând din pete izolate. În jos de această dungă, corpul e galben-ruginiu 106 presărat cu puncte cafenii, în lungul acestei zone deschise întinzându-se o a treia dungă negricioasă, îngustă şi întreruptă. Capul este cafeniu deschis cu pete mici întunecate iar înotătoarele sunt fumurii cu pete întunecate. Dintre cele trei perechi de mustăţi propriu-zise, perechea a treia este cea mai lungă. Nu întreprinde migraţii propriu-zise, primăvara (în perioada de reproducere) fiind însă mult mai mobil decât în restul anului. Perioada reproducerii durează din martie până în iunie, femela depunând 100000150000 de icre pe vegetaţia acvatică. Icrele sunt lipicioase, aderând la vegetaţie. Incubaţia durează 7-8 zile, la 15 °C, în momentul ecloziunii alevinul măsurând cinci milimetri. Hrana constă din detritus organic, vegetaţie acvatică, viermi, crustacee, larve de insecte, moluşte. Este întâlnit în aproape toate bălţile, lacurile şi iazurile, în porţiuni cu curgere lentă şi în braţele laterale ale râurilor, până aproape de munte. Este prezent în bazinul Someşului Mic, în canalul colector al Crişurilor, în iazurile de la Sic, Suat, Geaca, Ţaga, Bujor şi Tăureni din Câmpia Transilvaniei, în Mureş, în pârâul Aranca, în bălţile din lungul Vedei şi Teleormanului, în Argeş, în Dâmboviţa, în bălţile şi braţele moarte ale Siretului, din raionul Paşcani până la vărsare, în coturile liniştite ale Sucevei, din raionul Rădăuţi până la vărsare, în Şomuz, de la Fălticeni până la vărsare. În bazinul Bistriţei moldoveneşti este cunoscut în pârâul Moara Lupşei, apoi în pârâul Bahna şi iazurile lui. În bazinul Buzăului este citat numai în balta Jirlău. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Balta Mică a Brăilei, Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni-Desa, Comana, Corabia-Turnu Măgurele, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lunca Joasă a Prutului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Mlaştina Satchinez, Olteniţa-Mostiştea-Chiciu, Oltul Superior, Pădurea Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Râul Prut, Râul Tur, Valea Olteţului. dunarinţă Sabanejewia aurata regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii ordinul: Familia: Cypriniformes Cobitidae genul: speCia: Sabanejewia S. aurata caracterizarea speciei Spre deosebire de celelalte specii, dunariţa este o formă proprie râurilor adânci de şes. În Dunăre se întâlneşte atât în biotopul pietros (în parte stâncos, la Cazane), cât şi în cel nisipos. În râuri trăieşte numai în cursul inferior, pe fund de nisip fin (adesea îngropată în nisip) şi sub malurile argiloase, la rădăcinile salciilor. Corpul este mult mai înalt decât la celelalte specii înrudite. Fondul general al corpului este violaceu (îndeosebi la exemplarele mature). Petele dorsale sunt în număr de 5-8, rar patru, nouă sau zece, fiind mari, de formă aproximativ pătrată. Lungimea lor depăşeşte în general spaţiul dintre ele. Petele laterale sunt în număr de 6-9, rar cinci sau zece, în mod excepţional trei. Pigmentaţia intermediară este redusă la câteva mici pete neregulate situate între cele dorsale şi cele laterale. Petele de la baza caudalei sunt mai mari decât la S. balcanica, având aspectul a două semilune care adesea se unesc formând o singură dungă transversală. Laturile capului sunt aproape lipsite de pete. Cele două pete dinaintea ochilor sunt la majoritatea exemplarelor unite într-o pată în forma de U, V sau Y. Între ochi sunt în general 2-4 pete (uneori una singură), iar în urma ochilor, până la prima pată dorsală a capului, nu sunt în general decât cel mult 4-5 pete. Pigmentaţia ventrală zglăVoc Cottus gobio pești ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este o dedicaţie pentru zoologul rus Leonid Pavlovich Sabaneyev (1844-1898). Numele speciei este latinescul aurata – aurie. este absentă. În perioada de reproducere unele exemplare din Dunăre urcă în râuri (Cerna, Argeş) unde rămân adesea până iarna. Perioada de reproducere pare mai scurtă decât la S.balcanica şi în general este în luna iunie. Este întâlnită în Dunăre de la Bratislava (sau probabil din Austria) până la vărsare, în Tisa de la confluenţa cu Someşul în aval, probabil şi în Sava şi pe cursul inferior al afluenţilor. Mai este prezentă în Mureş la Periam, pe Bega la Timişoara, pe Cerna la Orşova, pe Argeş (de la Bucureşti până la vărsare), posibil în Jiu, Siret, Prut. situri desemnate pentru conservare Braţul Măcin, Canaralele Dunării, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuperceni-Desa, regnul: Clasa: Animalia Actinopterygii Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Alb, Crişul Alb între Gurahonţ şi Ineu, Crişul Negru, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Crişului Alb, Defileul Crişului Negru, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul Peţea, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Mijlocie a Argeşului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Râului Doamnei, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Munţii Maramureşului, Obcinele Bucovinei, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Oltul Superior, Pădurea Zamostea-Lunca, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Râul Bârlad între Zorleni şi Gura Gârbăvoţulu, Râul Gilort, Râul Moldova între Oniceni şi Miteşti, Râul Moldova între Păltinoasa şi Ruşi, Râul Moldova între Tupilaţi şi Roman, Râul Motru, Râul Mureş între Lipova şi Păuliş, Râul Mureş între Brănişca şi Ilia, Râul Mureş între Iernuţeni şi Periş, Râul Mureş între Moreşti şi Ogra, Râul Putna, Râul Suceava, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Tur, Râul Vedea, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea, Someşul Mare, Someşul Mare Superior, Someşul Rece, Strei-Haţeg, Şieu-Budac, Tisa Superioară, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Olteţului, Valea Vâlsanului, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: genul: speCia: Scorpaeniformes Cottidae Cottus C. gobio etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă de la Kottos – personaj mitologic grec, unul dintre fiii lui Uranus şi ai Gaiei (adică ai cerului şi ai pământului) şi unul dintre cei trei hecantochiri (titani cu 100 de braţe şi 50 de capete), probabil o aluzie la aspectul diform al peştelui. Numele de specie este cel popular latin pentru guvizi, cu care această specie seamănă oarecum (deşi sunt din familii diferite). caracterizarea speciei Trăieşte exclusiv în apele dulci reci, de munte, în general în râuri şi pâraie, rar în lacuri de munte. Stă sub pietre în locurile cu apă puţin mai adâncă şi relativ mai înceată, adesea spre mal sau în braţele laterale. Este puţin mobil, dar dacă este deranjat se deplasează pe o distanţă scurtă. Este strict sedentar şi nu întreprinde migraţii. Are corpul alungit şi gros, profilul uşor convex între vârful botului şi ochi, apoi aproape orizontal. Capul este mare (lungimea sa reprezintă 26,2-33% din cea a corpului), turtit dorsoventral şi mai gros decât corpul. Grosimea capului la unele exemplare egalează aproape lungimea capului, la altele fiind simţitor mai mică. În mod obişnuit, exemplarele juvenile au un cap mai îngust. Ochii situaţi în jumătatea anterioară a capului, bulbucaţi, privesc în sus. Jumătatea superioară a ochiului este adesea acoperită de o pleoapă pigmentată, uşor de confundat cu pielea. Partea dorsală a corpului este brun-cafenie, cu pete marmorate bătând uneori în roşcat. Mai rar este cenuşiu închis. Faţa ventrală este de culoare galben deschisă sau albă. În jumătatea posterioară a corpului există 3-4 dungi transversale întunecate, uneori aproape negre. Aceste dungi sunt foarte evidente la exemplarele deschise la culoare, la cele întunecate fiind greu de distins. Dorsalele, caudala şi pectoralele au pete cafenii dispuse în dungi longitudinale. Anala şi ventralele sunt nepătate, foarte rar anala având dungi slab evidente, formate din pete cafenii. Se reproduce primăvara, în martie-aprilie. Fecundaţia este internă, dar observaţii mai precise lipsesc în această privinţă. Prolificitatea este redusă, femela depunând 100-300 de icre mari (2,5 mm diametru). Masculii păzesc ponta până la eclozare, care are loc la 4-5 săptămâni de la depunerea icrelor. Alevinii sunt la început semipelagici. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de doi ani. Dimorfismul sexual constă în faptul că masculii au botul mai lat şi ventralele mai lungi decât femelele. Hrana constă din larve de insecte, amfipode, icre şi pui de peşte, ocazional ouă de broască. Este întâlnit în Europa din Anglia şi nordul Spaniei până în Balcani şi Crimeea, în Italia, Dalmaţia, Vistula. În nord-estul Europei şi în bazinul aralic apar alte subspecii. La noi se întâlneşte în Vişeu, Iza. A fost semnalat şi în Someşul Mare din amonte de Sanţ, în Bistriţa transilvăneană, în Someşul Cald şi cel Rece până la unirea în Someşul Mic, în Mureş, din amonte de Topliţa până la Brâncoveneşti, în Jiu, Olt, Argeş, în Moldova şi afluenţi ai acesteia în raionul Fălticeni. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bazinul Ciucului de Jos, Bistriţa Aurie, Bucegi, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Cozia, Crişul Repede amonte de Oradea, Cuşma, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii Ţarcu, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Superior, Parâng, Penteleu, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Putna-Vrancea, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Siriu, Someşul Mare Superior, Someşul Rece, Strei-Haţeg, Şindriliţa, Tisa Superioară, Trascău, Valea Ierii, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Văile Brătiei şi Brătioarei, Vânători-Neamţ. 107 neveRtebRate 108 * Rac de ponoaRe Austropotamobius torrentium regnul: Clasa: Animalia Malacostraca ordinul: Familia: Decapoda Astacidae genul: speCia: Austropotamobius A. torrentium regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Scarabaeidae genul: speCia: Bolbelasmus B. unicornis ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este combinaţia latinescului australis – sudic şi grecescului potamos – râu, însemnând literal „ce trăieşte în râuri sudice”, iar cel de specie este latinescul torrentium – de torent, de curs de râu vijelios. neveRtebRate caracterizarea speciei Este o specie de dimensiune mică, lungimea corpului nedepăşind zece cm. Coloritul este variabil, de la alb şi portocaliu închis până la brun închis. Carapacea este netedă. Este o specie care trăieşte în ape reci, repezi şi foarte curate, în râuri, pâraie şi chiar lacuri alpine. Îl putem găsi în malurile de pământ ale apelor curgătoare, printre rădăcinile macrofitelor submerse sau pe sub bolovani mari, uneori şi în apa freatică din peşteri. Activitatea sa este cu precădere nocturnă. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Rudăriei, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Muntele Şes, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Semenic-Cheile Caraşului, Strei-Haţeg. cărăBuŞ cu corn sau nasicorn Bolbelasmus unicornis etimologia denumirii științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti bolbos – bulbos şi elasmos – placă sau platoşă subţire, referitor la aspectul gândacului. Numele de specie este latinescul unicornis – cu un un singur corn. caracterizarea speciei Este o specie de scarabeu la care masculii se disting prin prezenţa unui corn puternic, drept, orientat în sus şi uşor în faţă, de unde provine şi numele de specie (unicornis). Corpul lor este rotunjit, lat convex, lucios, de culoare roşcată, cu nuanţe mai spre gălbui pe burtă, iar capul şi picioarele sunt cafeniu închis. Pe suprafaţa corpului prezintă peri fini de culoare galbenă. Femelele prezintă pe cap doi tuberculi frontali slab vizibili. Se întâlneşte pe pajişti, pe malurile apelor, în pădurile de foioase, în special în lizierele acestora. Trăieşte pe sol, pe ciuperci şi rădăcini moarte ale arborilor. Atât adulţii cât şi larvele se hrănesc cu ciuperci, iar adulţii se pot hrăni uneori şi cu cadavre de animale. Este o specie sensibilă la modificările habitatului caracteristic, fiind afectată de tăierile pădurilor de foioase din zonele colinare şi submontane, scăderea umidităţii cauzată de drenaje sau desecări, distrugerea habitatelor prin transportul arborilor pe văile apelor, construcţia de baraje pe râurile cu debit mijlociu din zonele submontane, păşunatul în liziera pădurilor de foioase. La nivel comunitar are o distribuție destul de restrânsă, fiind considerată o specie aflată într-o stare de conservare nefavorabilă. situri desemnate pentru conservare Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Pădurea Bârnova-Repedea, Podişul Nord Dobrogean, Sighişoara-Târnava Mare. 109 gândac auRiu Buprestis splendens regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Buprestidae genul: speCia: Buprestis B. splendens regnul: Clasa: Animalia Mammalia ordinul: Familia: Coleoptera Carabidae genul: speCia: Carabus C. hampei neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din cuvintele greceşti bous – bou şi pretho – a arunca, a sufla flăcări, însemnând literal „boul aruncător de flăcări”, cu referire la aspectul insectei. Numele speciei este latinescul splendere – strălucitor, radiant. caracterizarea speciei Este un gândac cu dimensiuni ce variază între 14 şi 22 mm. Corpul este lucios şi are un colorit verde-auriu cu reflexe purpurii. Picioarele şi antenele sunt verzi-arămii cu luciu metalic. Adulţii sunt atraşi de arborii vătămaţi, de trunchiurile tăiate sau doborâte de vânt. Locurile de hrănire, reproducere şi camuflare preferate sunt constituite din pădurile de conifere, mai ales cele de pin. Femelele depun ouă în fisurile arborilor vătămaţi. Este o specie vulnerabila la starea de stres indusă de lipsa microhabitatelor. Specia are o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Deşi arealul speciei se întindea din Europa de Vest până în Rusia, eliminarea totală din păduri a arborilor bătrâni şi a doborâturilor a făcut ca în prezent să devină o specie periclitată, considerată deja extinctă în Germania, Austria şi Suedia. situri desemnate pentru conservare Domogled-Valea Cernei, Frumoasa. caRab Carabus hampei etimologia denumirii științifice Numele de gen vine din latinescul carabus ce derivă din grecescul karabos, care înseamnă atât crab cât şi cărăbuş. Numele speciei este o dedicaţie pentru Georg Ernst Ludwig Hampe (1795-1880), botanist german cunoscut prin opera sa „Flora Hercynica”. caracterizarea speciei Este o specie de carab cu un corp alungit ale cărui dimensiuni variază între 29 şi 37 mm. Coloritul corpului este foarte variat, de la negru la albăstrui, violaceu, verde arămiu, cu luciu slab. Trăieşte în păduri de stejar şi conifere, numai în lizieră. Îl găsim în stratul gros de frunze uscate aflate în descompunere (litieră) al pădurilor submontane de stejar sau fag, mai puţin în pădurile de conifere de la altitudini de peste 900 m. Atât larvele cât şi adulţii populează habitate cu umiditate potrivită şi se dezvoltă în pădurile vârstnice în care activităţile antropice de exploatare a materialului lemnos sunt foarte reduse. Principala cauză a scăderii efectivelor numerice este regresul drastic al producătorilor secundari (organisme care produc biomasă pe baza substanţelor organice provenite din plante şi/sau animale şi care nu sunt fotosintetizatoare), specii de insecte caracteristice frunzarului care constituie hrana de bază a larvelor speciei. situri desemnate pentru conservare Băgău, Betfia, Buteasa, Călimani-Gurghiu, Cheile Turzii, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Someşul Rece, Valea Izei şi Dealul Solovan. 110 caRab Carabus hungaricus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Carabidae genul: speCia: Carabus C. hungaricus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Carabidae genul: speCia: Carabus C. variolosus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen vine din latinescul carabus ce derivă din grecescul karabos, care înseamnă atât crab cât şi cărăbuş. Numele de specie este latinizatul hungaricus – unguresc, din Ungaria, cu referire la ţara în care a fost prima dată descoperită specia. neveRtebRate caracterizarea speciei Este un carab cu un corp robust, partea din spate fiind de culoare neagră, puţin lucioasă. Partea din faţă a toracelui este convexă, iar prima pereche de aripi este puternic convexă cu granulaţie fină neregulată. Lungimea corpului variază între 22 şi 32 mm. Este o specie caracteristică zonelor de stepă, fiind întâlnită în liziera pădurilor de salcâm. Adulţii sunt activi din aprilie până în octombrie. La nivel comunitar specia se află într-o stare de conservare favorabilă doar în bioregiunea panonică, în cea continentală starea de conservare fiind nefavorabilă. situri desemnate pentru conservare Ciuperceni-Desa, Coridorul Jiului, Mlaştina Satchinez, Silvostepa Olteniei. caRab Carabus variolosus etimologia denumirii științifice Numele de gen vine din latinescul carabus ce derivă din grecescul karabos, care înseamnă atât crab cât şi cărăbuş. Numele de specie derivă din cuvântul modern latin variola – variolă, de la numeroasele depresiuni pe care le are pe elitre şi care seamănă cu urmele lăsate de variolă pe pielea umană. caracterizarea speciei Acaestă specie de carab are un corp alungit, de culoare neagră, cu irizaţii metalice, capul fiind normal dezvoltat. Toracele superior este mai lung, cu unghiurile lateral posterioare triunghiular rotunjite în formă de lobi, uşor îndoite în jos. Antenele sunt subţiri şi scurte. Dimensiunea corpului variază între 20 şi 33 mm. Elitrele (aripile) sunt accentuat convexe, cu umerii uşor proeminenţi şi prezintă o sculptură originală formată din rugozităţi puternice şi gropiţe adânci. Este o specie iubitoare de umiditate, fiind indicator al biotopurilor umede. Din acest motiv preferă locurile mlăştinoase şi umbrite cum ar fi zonele de la marginea apelor curgătoare din diverse tipuri de păduri de foioase naturale şi seminaturale. Ziua se camuflează în frunzar, iar seara şi dimineaţa iese pentru capturarea hranei şi uneori pătrunde în apa pâraielor, de unde şi denumirea de „gândacul amfibiu„. Se reproduce în locuri foarte umede. Este o specie prădătoare prin excelenţă, consumând diferite specii de nevertebrate. Are o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici şi antropici. Specia a fost semnalată în Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina (regiunea munţilor Carpaţi), Ungaria. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Cheile Lăpuşului, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Cozia, Domogled-Valea Cernei, Muntele Şes, Munţii Bihor, Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Pătrăuţi, Penteleu, Piatra Craiului, Porţile de Fier, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Semenic-Cheile Caraşului, Soveja, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. 111 caRab Carabus zawadszkii regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Carabidae genul: speCia: Carabus C. zawadszkii regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Cerambycidae genul: speCia: Cerambyx C. cerdo neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen vine din latinescul carabus ce derivă din grecescul karabos, care înseamnă atât crab cât şi cărăbuş. Numele de specie este o dedicaţie pentru Aleksander Zawadzki, născut Józef Antoni Zawadzki (1798-1868), botanist şi entomolog polonez. caracterizarea speciei Indivizii acestei specii au corpul alungit, toracele fiind mai mult lat decât lung. Fosele (găurile) de pe marginile posterioare sunt de culoare violacee, la fel ca şi marginile. Lungimea corpului variază între 26 şi 31 mm. Prima pereche de aripi prezintă nişte şanţuri foarte puţin adânci, determinând un spaţiu între acestea. Trăieşte doar în pădurile de conifere (mai ales `n cele de molid). Este o specie carnivoră prin excelenţă şi se hrăneşte cu nevertebrate artropode (nevertebrate cu picioare din segmente articulate) din frunzar, la fel ca şi larvele sale. Existenţa sa depinde de diversitatea hranei şi implicit de gradul de depreciere a stratului de litieră. La nivel comunitar se găseşte în bioregiunile alpină, continentală şi panonică, aflându-se într-o stare bună de conservare doar în cea din urmă. situri desemnate pentru conservare Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Valea Izei şi Dealul Solovan. cRoitoR maRe al stejaRului Cerambyx cerdo etimologia denumirii științifice Numele de gen este numele popular al speciei în Grecia antică, kerambux, la care se adaugă latinescul cerdo – artizan, meşteşugar, referitor la „arta de a sculpta lemnul” a acestei insecte. caracterizarea speciei Croitorul mare al stejarului este un coleopter cu corpul de culoare neagră, partea din faţă a toracelui fiind lucioasă cu zbârcituri discoidale. Sculptura aripilor (elitrelor) este formată din rugozităţi puternice la bază şi din ce în ce mai fine spre partea apicală (vârf). Pubescenţa (perii) elitrelor este fină şi puţin vizibilă. Abdomenul este lucios, cu pubescenţa puţin deasă. Lungimea corpului este 23-55 mm. Specia se dezvoltă în lemnul stejarului, castanului, fagului, nucului, ulmului, frasinului. Femela depune câte 2-3 ouă în crăpăturile sau rănile scoarţei. După circa 14 zile apare larva, care iniţial se hrăneşte cu scoarţă iar mai apoi pătrunde în lemn. Perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează, de regulă, trei ani, însă uneori se poate prelungi până la cinci ani. Ziua se ascund în coroanele arborilor sau în scorburi. Este o specie care suportă variaţii foarte limitate ale temperaturii mediului şi care se hrănneşte cu lemn, preferând pădurile bătrâne de foioase. Adulţii sunt activi în timpul nopţii şi pe înserat. Zboară din luna mai până în luna august. Dispariţia în masă a indivizilor este cauzată de exploatarea tuturor arborilor vârstnici din făgete, activitate antropică ce determină pe deoparte eliminarea bazei trofice (hrana specifică) pentru stadiul de adult şi pe de altă parte distrugerea habitatelor cu rol în camuflarea stadiilor de dezvoltare, fiind ştiut faptul că acestea sunt uşor de identificat de către speciile răpitoare, mai ales păsări. La nivel comunitar este o specie considerată 112 vulnerabilă, aflată într-o stare de conservare nefavorabilă în bioregiunile continentală şi panonică şi necunoscută în bioregiunea alpină. situri desemnate pentru conservare Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Cheile Rudăriei, Ciuperceni-Desa, Comana, Cozia, Dealurile Drăgăşaniului, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Fru- moasa, Lacul Negru, Lunca Buzăului, Lunca Mureşului Inferior, Muntioru Ursoaia, Munţii Măcinului, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Vest, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului, Pădurea Gârboavele, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Sarului, Pădurea Stârmina, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Târgu Mureş, Pădurea Verdele, Pădurile din Silvostepa Mostiştei, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Platforma Cotmeana, Platoul Mehedinţi, Podişul Nord Dobrogean, Porţile de Fier, Râul Tur, Râul Vedea, Seaca-Optăşani, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Vânători-Neamţ, Zarandul de Est. cucuJuS cinnaBerinuS regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Cucujidae genul: speCia: Cucujus C. cinnaberinus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Dytiscidae genul: speCia: Graphoderus G. bilineatus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este o variantă a latinescului cucullus – anteriu cu glugă, referitor la aspectul insectei. Numele de specie este grecescul kinnabari – pigment roşu, cinabru, referitor la culoarea gândacului. neverteBrate caracterizarea speciei Este o specie de gândac cu corpul plat, alungit, de culoare roşu-cinabru pe partea dorsală. Antenele picioarelor sunt de culoare neagră. Capul are formă triunghiulară, tâmplelele fiind puternic dezvoltate, sub formă de obraji. Partea din faţă a toracelui este mai strâmtă decât capul. Specia suportă variaţii foarte limitate ale temperaturii şi este consumatoare de lemn aflat într-un grad avansat de descompunere din pădurile de fag, plop, stejar. Adulţii sunt prădători, iar larvele se hrănesc cu lemn aflat în descompunere. Este o specie vulnerabilă, principala ameninţare fiind reprezentată de eliminarea bazei trofice (hrana specifică) constituită de macronevertebrate (nevertebrate mari) detritofage (care se hrănesc cu resturi de material organic aflat într-un stadiu mai mult sau mai puţin avansat de descompunere). Cele mai stabile populaţii sunt în Europa Centrală, în pădurile de foioase de la şes. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Călimani-Gurghiu, Cheile Vârghişului, Defileul Jiului, Munţii Rodnei. gândac de apă Graphoderus bilineatus etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă din cuvântul grecesc grahe – a desena, referitor la coloritul frumos al insectei. Numele de specie este latinescul bilineatus – cu două linii, referitor la desenul de pe elitre. caracterizarea speciei Este un gândac cu corpul plat, capul, partea din faţă a toracelui şi marginile laterale ale primei perechi de aripi fiind de culoare galbenă. Pe cap prezintă două benzi negre transversale. Prima pereche de aripi este de culoare maronie, acestea fiind mai lăţite spre partea posterioară. Lungimea corpului este de aproximativ 14,5 mm. Gândacul de apă se întâlneşte în apele nepoluate, limpezi, oligotrofe (cu puţini nutrienţi), a căror adâncime variază de la minim 50 cm până la câţiva metri. Este un bun înotător şi preferă corpurile de apă cu vegetaţie puţină. Specia lipseşte întotdeauna din apele eutrofizate (bogate în azotaţi şi fosfaţi) sau din cele acoperite de lintiţă, ambele situații producând asfixierea adulţilor şi a larvelor. Apele care constituie habitatul preferat al acestei specii trebuie să aibă o suprafaţă mare, să se afle în zone calde şi însorite iar pe marginile acestora trebuie să fie prezentă vegetaţie. Este o specie vulnerabilă, la nivel comunitar aflându-se într-o stare de conservare nefavorabilă în bioregiunile alpină şi panonică, dar favorabilă în cea continentală. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării, Râul Tur. 113 RădaŞcă Lucanus cervus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Lucanidae genul: speCia: Lucanus L. cervus neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este denumirea latină a insectei. Numele speciei este latinescul cervus – cerb, referitor la coarnele masculilor. caracterizarea speciei Este o insectă cu corpul alungit, masiv, negru, cu luciu mat. Mandibulele şi elitrele masculilor sunt brune-castanii. Antenele sunt destul de lungi. Dimorfismul sexual (diferenţele între mascul şi femelă) este pronunţat la această specie. Masculul are capul masiv şi mandibulele sub forma unor coarne ramificate foarte mari, culoarea elitrelor fiind brun-castaniu. Lungimea corpului variază între 25 şi 75 mm. La exemplarele mari lungimea coarnelor poate atinge aproape jumătate din lungimea totală a individului. Femela are capul şi mandibulele potrivite ca mărime, iar culoarea elitrelor este neagră. Lungimea corpului femelelor variază între 25 şi 30 mm. Trăieşte cel mai adesea pe trunchiuri şi ramuri de stejar, în zonele mediteraneene, şi este activă după-amiaza. Larvele se dezvoltă cel mai frecvent în scorburi de butuci din lemn de stejar. Dezvoltarea larvelor are loc pe o perioadă de 4-5 ani Gândacii tineri apar toamna, însă nu părăsesc camera larvară până în primăvara următoare. Zboară din aprilie până în septembrie. La nivel comunitar se află într-o stare de conservare necorespunzătoare în bioregiunile continentală şi alpină şi favorabilă în cea panonică. În România se găseşte în pădurile de stejar de la şes. croitor cenuŞiu sau croitor de piatră Morimus funereus situri desemnate pentru conservare Băgău, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Cenaru, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Coridorul Jiului, Cozia, Crişul Alb, Dealul Istriţa, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Drăgăşaniului, Dealurile Târnavei Mici-Bicheş, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Hârtibaciu Sud-Est, Hârtibaciu Sud-Vest, Jiana, Lacul Ştiucilor-Sic-Puini-Bonţida, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferi- regnul: Clasa: Animalia Insecta or, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, Muscelele Argeşului, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Călugărească, Pădurea Dălhăuţi, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Glodeni, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Sarului, Pădurea şi Lacul Stolnici, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Pădurea Târgu Mureş, Pădurea Topana, Pădurea Uricani, Pădurea Zamostea-Lunca, Pădurile din Silvostepa Mostiştei, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Perşani, Platforma Cotmeana, Platoul Mehedinţi, Porţile de Fier, Porumbeni, Prigoria-Bengeşti, Râul Tur, Râul Vedea, Scroviştea, Seaca-Optăşani, Sighişoara-Târnava Mare, Silvostepa Olteniei, Someşul Rece, Suatu-Cojocna-Crairât, Trascău, Valea Ierii, Valea Vâlsanului, Zarandul de Est, Zarandul de Vest. ordinul: Familia: genul: speCia: Coleoptera Cerambycidae Morimus M. funereus etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă din latinescul morire – a muri, iar cel de specie este latinescul funereus – funerar, ambele în legătură cu coloritul negru şi cenuşiu al insectei. caracterizarea speciei Este o specie de gândac a cărei caracteristică o reprezintă punctuaţia pronunţată din zona capului, mai deasă pe frunte. Ochii sunt mărginiţi de perişori culcaţi, galbeni. Antenele au articole neinelate. Toracele are numeroase rugozităţi neregulate, precum şi câte un dinte lateral puternic şi ascuţit. Elitrele sunt granulate, cu granule fine şi lucioase, mai puternice la bază. Corpul este negru, partea sa dorsală prezentând o pubescenţă foarte deasă culcată, cenuşiu-argintie, ce acoperă complet fondul. Elitrele au câte două pete catifelate negre, dintre care una situată în treimea anterioară iar cealaltă în treimea postmediană. Sub aceste pete fondul elitrelor nu este granulat. Antenele masculilor sunt de 1-1,5 ori mai lungi decât elitrele, iar la femele au aproximativ aceeaşi lungime ca şi elitrele. Lungimea corpului variază între 18 şi 38mm. Specia are o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Este o specie silvicolă (de pădure), consumatoare de lemn aflat într-un grad avansat de descompunere. Trăieşte în pădurile de foioase, preferând în special pădurile de stejar şi fag, însă apariţii ocazionale ale speciei au fost semnalate şi în pădurile de conifere. Se dezvoltă în lemn de fag sau stejar, dar şi pe alte specii de copaci. Adulţii zboară în mai-iulie. Iniţial, larvele se dezvoltă sub scoarţa copacilor putreziţi 114 iar ulterior în lemnul acestora. Stadiul larvar durează doi ani. Larvele se împupează (gândacii tineri ies din camera larvară) primăvara sau la începutul verii. Specia este răspândită în Spania, Franţa, Italia, Croaţia, Bulgaria, România, Ucraina. situri desemnate pentru conservare Cheile Doftanei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Ciuper- ceni-Desa, Comana, Cozia, Dealurile Drăgăşaniului, Defileul Jiului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Jiana, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, Muscelele Argeşului, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Călugărească, Pădurea de gorun şi stejar de la Dosul Fânaţului, Pădurea Reşca Hotărani, Pădurea Sarului, Pădurea Stârmina, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea Zamostea-Lunca, Pădurile din Silvostepa Mostiştei, Pădurile din Sudul Piemontului Cândeşti, Piatra Craiului, Platforma Cotmeana, Platoul Mehedinţi, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti, Râul Vedea, Seaca-Optăşani, Semenic-Cheile Caraşului, Valea Vâlsanului, Zarandul de Est. oxyporuS mannerHeimii regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Hymenochaetales Schizoporaceae genul: speCia: Oxyporus O. mannerheimii regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Scarabaeidae genul: speCia: Osmoderma O. eremita ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti oxys – ascuţit şi poros – por, gaură. Numele speciei este o dedicaţie pentru contele Carl Gustaf Mannerheim (1797-1854), naturalist suedez. neveRtebRate caracterizarea speciei Este un gândac ce are corpul lucios, de culoare neagră, femurii, tibiile şi prima parte a antenelor fiind negre-brune, iar tarsele galbene. Capul mare, puţin mai lat decât partea din faţă a toracelui, are madibule lungi, proeminente, încrucişate. Corpul are o lungime care variază între 8 şi 12 mm. Este o specie care suportă variaţii foarte limitate ale temperaturii mediului, prezentă în etajul boreal al molidului (zona montană a României echivalentă cu zona scandinavă-siberiană din punct de vedere al regimului climatic). situri desemnate pentru conservare Domogled-Valea Cernei. * pustnic sau gândac sihastRu Osmoderma eremita etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă din cuvintele greceşti osme – aromă şi derma – piele, membrană, cu referire la mirosul insectei. Numele speciei vine de la grecescul teologic eremites – pustnic. caracterizarea speciei Este un gândac cu corpul brun închis sau negru-cafeniu, cu un luciu ca de bronz. Antenele sunt foarte scurte şi groase. Este o specie mâncătoare de lemn aflat în stadiu avansat de descompunere, cu o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Poate fi întâlnit în pădurile bătrâne de foioase şi chiar în parcuri şi grădini cu arbori aflaţi într-un stadiu de deteriorare cauzat de îmbătrânire. Uneori poate fi găsit şi pe malul apelor. Larvele se dezvoltă în scorburi de stejar, dar şi în alte specii de arbori. La nivel comunitar este o specie de interes prioritar pentru conservare, deoarece, deşi este destul de larg răspândită, practicile silvice de eliminare a arborilor bătrâni conduc la reducerea şi degradarea drastică a habitatului specific, ducând la declinul speciei. situri desemnate pentru conservare Călimani-Gurghiu, Comana, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Mociar, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, Nordul Gorjului de Vest, Porţile de Fier, Prigoria-Bengeşti, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Valea Vâlsanului. 115 cRoitoR maRmoRat Pilemia tigrina regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Cerambycidae genul: speCia: Pilemia P. tigrina regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Cerambycidae genul: speCia: Pseudogaurotina P. excellens neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul pilea – căciulă iar numele de specie este neolatinul tigrina – cu colorit asemănător blănii de tigru. caracterizarea speciei Corpul este negru, cu peri fini cu aspect de puf pe fond cenuşiu-albicioasă. Capul şi partea din faţă a toracelui au luciu metalic. Lungimea corpului este de 9-13 mm. Populaţiile sunt foarte mici, fiind o specie foarte sensibilă. Planta gazdă a acestei specii creşte pe lângă drumuri şi şanţuri din zona de stepă. Adultul zboară în luna mai. Se întâlneşte în România, Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina. situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii, Dealul lui Dumnezeu, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Clujului Est, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Porţile de Fier, Valea lui David. * pSeudogaurotina excellenS etimologia denumirii științifice Numele de gen înseamnă, folosind prefixul grecesc pseudes – fals, „falsa Gaurotina”, din cauza asemănării speciilor genului cu cele din genul sus-numit. Numele de specie este latinescul excellens – eminent, excelent, referitor la aspectul strălucitor al insectei. caracterizarea speciei Corpul este negru lucios, aripile sunt verzi-albăstrui sau albastru metalic, la mascul antenele depăşind a doua treime a primei perechi de aripi în timp ce la femelă sunt mai scurte. Partea din faţă a toracelui este îngustată, cu un şanţ longitudinal şi cu o puternică punctuaţie rugoasă. Larvele trăiesc în rădăcinile caprifoiului negru (Lonicera nigra). Adulţii trăiesc pe flori şi pe frunze. Zboară în iunie-iulie. situri desemnate pentru conservare Frumoasa, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Parâng, Retezat. 116 rHySodeS SulcatuS regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Rhysodidae genul: speCia: Rhysodes R. sulcatus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Cerambycidae genul: speCia: Rosalia R. alpina ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este grecescul rhysodes – aspru, granulat, zgrunţuros, iar cel de specie este latinescul sulcatus – cu şanţuri, cu caneluri, ambele denumiri făcând referire la aspectul elitrelor insectei. neveRtebRate caracterizarea speciei Corpul este alungit, brun-roşcat. Antenele au aspectul unui şirag de mărgele. Capul este triunghiular, mai îngust decât partea din faţă a toracelui. Prima pereche de aripi are şiruri de puncte puternice, mari şi proeminente. Dimensiunile corpului sunt foarte mici, de 6,5-8 mm. Specia are o răspândire foarte limitată, impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici, antropici. Locurile de hrănire, reproducere, creştere a larvelor şi camuflare sunt reprezentate de păduri bătrâne de conifere şi foioase. Este o specie indicatoare de păduri virgine, stabile, de amestec, cu cantităţi mari de lemn mort. Trăieşte sub scoarţa copacilor şi în lemn mucegăit de fag şi stejar. situri desemnate pentru conservare Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bogăţii, Postăvarul. * cRoitoR alpin Rosalia alpina etimologia denumirii științifice Numele de gen rosalia este de origine franceză, folosit ca nume de botez pentru fete, posibil însemnând la origine rozariu, „grădină de trandafiri”. Este şi numele popular al speciei în aceeaşi limbă. Numele de specie este latinescul alpina – alpină, cu referire nu la habitatul speciei (ce populează mai ales pădurile de fag) ci la regiunea geografică (Munţii Alpi, valea Tamina din Elveţia) de unde Johann Jakob Scheuczer (16721733) i-a trimis celui ce a descris specia, Carl von Linee (1707-1778) câteva exemplare din această frumoasă insectă. caracterizarea speciei Este o insectă deosebit de spectaculoasă, cu corpul care prezintă un puf culcat şi scurt, de culoare cenuşiu-albăstrui-verzuie, uneori aproape albastră. Antenele au câte o tufă de peri pe fiecare articol. Prima pereche de aripi are pete şi benzi catifelate, negre, dispuse de-a curmezişul. Lungimea corpului variază între 15 şi 38 mm. Este o specie cu răspândire foarte limitată, impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici şi climatici, mâncătoare de lemn aflat în stadiu avansat de putrezire. Trăieşte în pădurile de fag şi amestec de conifere, mai rar în pădurile de stejar, preferând în special făgetele bătrâne, în lemnul foarte putrezit şi în trunchiurile scorburoase de fag, mai rar în cele ale altor specii de foioase. Adultul este întâlnit din iunie până în septembrie. Eliminarea arborilor bătrâni de fag dar şi a trunchiurilor căzute, ca şi exploatările silvice din pădurile naturale bătrâne duc la scăderea populaţiilor acestei specii. Se pare că şi modificările climatice (căldurile excesive din timpul verilor şi gerurile mari din timpul iernilor) ar avea un rol de stres pentru stadiile larvare şi chiar pentru adulţi. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Cascada Mişina, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Cenaru, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Şugăului-Munticelu, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Codrii seculari de la Strâmbu-Băiuţ, Defileul Jiului, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiş- tea Muncelului-Ciclovina, Lacul Negru, Muntele Şes, Muntele Tâmpa, Muntioru Ursoaia, Munţii Bihor, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Pătrăuţi, Penteleu, Piatra Craiului, Porţile de Fier, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Râul Târgului-Argeşel-Râuşor, Retezat, Soveja, Valea Izei şi Dealul Solovan. 117 gândac Stephanopachys substriatus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Coleoptera Bostrichidae genul: speCia: Stephanopachys S. substriatus regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Noctuidae genul: speCia: Arytrura A. musculus neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă de la cuvintele greceşti stephane – cunună, coroană şi pachy – gros, groasă, de la aspectul capului insectei. Numele de specie este latinescul substriatus – slab striat, referitor la elitrele speciei. caracterizarea speciei Corpul este bombat, cu marginile de culoare negru-brună. Antenele şi picioarele sunt brun-roşcate. Capul este mai mult sau mai puţin acoperit de partea din faţă a toracelui. Lungimea corpului este de 4,5-6 mm. Specia are o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici şi climatici. Se găseşte în pădurile de conifere, pe arbori căzuţi dar şi pe arbori tineri parţial distruşi de foc, pe scoarţa de pin. În perioada de reproducere cele două sexe pregătesc o cavitate prin săparea unei galerii în trunchiul arborelui. După depunerea ouălor, femela moare, blocând cu corpul ei intrarea în galerie. Împerecherea şi depunerea ouălor se produce în iunie-august, iar dezvoltarea larvară se produce în 1-2 ani. situri desemnate pentru conservare Munţii Făgăraş. arytrura muSculuS etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de grecescul aries – ceartă şi uros – coadă, de la caracterul agitat al insectei. Numele de specie este latinescul musculus – muşchi, cu referire la caracterul „musculos”, puternic contractil al speciei (atunci când este prinsă). caracterizarea speciei Este o specie de fluture cu aripile brun-cenuşii, cu dungi longitudinale mai deschise la culoare şi marginile exterioare brune deschis. Anvergura aripilor este de 48-55 mm. Câmpul median dintre cele două striuri transversale albicioase este brun roşcat. Pata semilunară are formă de linie. Este o specie termo-higrofilă întâlnită în habitatele forestiere de luncă şi cu vegetaţie luxuriantă, pe cursurile de apă flancate de sălcii. Este o specie rară, numărul exemplarelor colectate în capcane nocturne fiind de maxim 4-5 exemplare. Zboară de la jumătatea lunii iunie până la sfârşitul lui iulie. situri desemnate pentru conservare Dealul Mare-Hârlău, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Delta Dunării, Fânaţele Bârca, Lunca Mirceşti, Mlaştina Satchinez, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Medeleni, Râul Prut, Sărăturile din valea Ilenei, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut, Turbăria de la Dersca. 118 flutuRe vărgat Callimorpha quadripunctaria regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Arctiidae genul: speCia: Callimorpha C. quadripunctaria regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Cossidae genul: speCia: Catopta C. thrips ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti morphe – formă, schimbare, natură (a unui lucru) şi kallos – frumos, referitor la aripile frumoase şi contrastant colorate ale fluturelui. Numele speciei este format din cuvintele latine quattuor – patru şi punctum – punct, pată, adică „cea cu patru puncte”, referitor la desenul de pe aripile speciei. neverteBrate caracterizarea speciei Aripile anterioare au culoarea alb-gălbui, cu desen negru, aripile posterioare sunt roşii, cu puncte negre. Toracele este alb, cu trei dungi longitudinale negre, iar abdomenul este portocaliu. Se regăseşte pe dealuri cu substrat calcaros, terase montane însorite, văi umede, ravene stâncoase, cu plante înflorite toată vara, la altitudini de la 700 până la 1000 m. Zboară din iulie până în august. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Căldările Zăbalei, Călimani-Gurghiu, Câmpia Ierului, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turenilor, Ciucaş, Comana, Cuşma, Dealul Cetăţii Deva, Dealurile Clujului Est, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Lacul Peţea, Lunca Joasă a Prutului, Munţii Făgăraş, Munţii Măcinului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bogăţii, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Penteleu, Podişul Secaşelor, Porţile de Fier, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Soveja, Trascău, Vânători-Neamţ. catopta tHripS etimologia denumirii științifice Numele de gen se referă la o clasă de funcţionari ai administraţiei financiare din Grecia Antică, din provincia Beotia (menţionaţi sub numele de catopte în oraşul Orchomenus), cu referire la aspectul de mantie al aripilor acestei specii de molie. Numele de specie este grecescul thrips – păduche de lemn, referitor la habitatul larvelor. caracterizarea speciei Este un fluture cu corpul de culoare brună. Prezintă pe aripa anterioară o pată mare, de culoare brun închis. Trăieşte în zona de stepă şi pe pantele dealurilor şi munţilor, pe plante din genul Artemisia sp. situri desemnate pentru conservare Coasta Lunii, Dealurile Clujului Est, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, La Sărătura, Podişul Secaşelor, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu -Cojocna-Crairât, Trascău. 119 alBiliţa portocalie Colias myrmidone regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Pieridae genul: speCia: Colias C. myrmidone regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Noctuidae genul: speCia: Cucullia C. mixta lorica neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este latinescul colias – un fel de peştişor viu colorat, iar cel de specie face referire fie la Myrmidone din mitologia greacă, una dintre danaide, fie la myrmidoni, o populaţie de greci ahei din sudul Thessaliei. caracterizarea speciei Este un fluture cu aripile anterioare de culoare galben-portocaliu, cu o pată neagră centrală şi cu marginile exterioare brune sau brune cu pete galbene. Aripile posterioare sunt galbene, pudrate cu cenuşiu, cu o pată galbenă sau portocalie şi cu marginea brună. Trăieşte în fâneţe, păşuni, tufărişuri. Zboară din mai până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Cheile Turzii, Dealul Cetăţii Lempeş-Mlaştina Hărman, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Delta Dunării, Făgetul Clujului-Valea Morii, Fântâniţa Murfatlar, La Sărătura, Mestecănişul de la Reci, Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bogăţii, Trascău. cucullia mixta lorica etimologia denumirii științifice Numele de gen este varianta feminină a latinescului cucullus – anteriu cu glugă, referitor la aspectul insectei. Numele de specie e latinescul mixta – cu caractere amestecate. caracterizarea speciei Aripile sunt albe cenuşii, cele anterioare cu pete fine negre în zona centrală. Toracele este alb-cenuşiu, cu o bandă longitudinală mediană de culoare cenuşiu închis. Se regăseşte în zone stepice joase şi montane. Larva se hrăneşte cu flori de Aster (bănuţi). situri desemnate pentru conservare Coasta Lunii, Dealurile Clujului Est, Râpa Lechinţa, Suatu -Cojocna-Crairât. 120 dioSzegHyana ScHmidtii regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Noctuidae genul: speCia: Dioszeghyana D. schmidtii caracterizarea speciei Corpul este puternic pufos, de culoare brun-portocaliu, cu două pete pe aripile anterioare conturate cu brun deschis. Zboară devreme, în perioada aprilie-mai. situri desemnate pentru conservare Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Lunca Timişului. neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este o dedicaţie pentru naturalistul secui Diószeghy László (1877-1942). Numele de specie este o dedicaţie pentru Franklin J. W. Schmidt (1901-1935), naturalist american. 121 molia catax Eriogaster catax regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lasiocampidae genul: speCia: Eriogaster E. catax regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Nymphalidae genul: speCia: Euphydryas E. aurinia neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din grecescul erios – lânos şi gasteros – stomac, referitor la aspectul insectei. Numele de specie este latinescul catax – şchiop, referitor la mersul caracteristic al insectei. caracterizarea speciei Este o specie de molie cu anvergura aripilor de la 14-17 mm până la 30-35 mm. Masculii au aripile brune-gălbui, cu marginile exterioare mov. În mijlocul aripii anterioare este un cerc alb tivit cu maro închis, aripile posterioare fiind simple, cu aceeaşi coloraţie ca aripile anterioare. Femelele au aripile anterioare de culoare mai închisă. Omizile au aproximativ 50 mm lungime, sunt negre cu smocuri de peri gri-deschis iar pe spate prezintă peri scurţi bruni şi pete galbene şi albastre. Zborul este nocturn şi are loc târziu, în septembrie-octombrie. Femela depune ouăle pe ramuri subţiri dar rezistente, apoi le acoperă cu o substanţă lipicioasă pe care prinde perii gri, groşi, de pe abdomen. Iernarea are loc sub această formă, iar omizile apar în perioada mai-iulie. Larvele sunt polifage şi se hrănesc cu frunzele arborilor din vecinătate. Transformarea în pupă are loc la sfârşitul lunii iulie. Specia este foarte rar observată în stare adultă şi este greu de capturat. Trăieşte în păduri de foioase, tufişuri, parcuri. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Făgetul Clujului-Valea Morii, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, La Sărătura, Lunca Mureşului Inferior, Pădurea Bogăţii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Trascău. flutuRe auRiu Euphydryas aurinia etimologia denumirii științifice Numele de gen deriv[ din grecescul euphydryas – „adevăratul iubitor de copaci/păduri”. Numele de specie este derivat din latinescul aureus – auriu, referitor la nuanţa aripilor fluturelui. caracterizarea speciei Masculul are anvergura aripilor de 17-19 mm, culoarea de bază a părţii superioare a aripilor fiind galben-brun iar suprafaţa celulei şi banda postdiscală fiind brun-roşcate. Banda de pe aripile posterioare este cu pete negre, rareori cu margine deschisă la culoare. Femela este în general puţin mai mare decât masculul. Zborul are loc din mai până în iulie şi are o singură generaţie pe an. Este întâlnită în pajişti umede şi turbării, din zonele joase până la altitudini de 1500 m. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bisoca, Bucegi, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Măgurile Băiţei, Munţii Făgăraş, Oltul Superior, Pădurea Bogăţii, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Poienile de la Şard, Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Valea Vâlsanului. 122 flutuRele matuRna Euphydryas maturna regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Nymphalidae genul: speCia: Euphydryas E. maturna genul: speCia: Erannis E. ankeraria caracterizarea speciei Este o specie de fluture cu aripile de culoare maronie în partea dorsală, cu pete portocalii şi albe, cu o bandă de pete portocalii spre marginea exterioară a aripilor. Ventral, aripile sunt brun-portocalii. Din punct de vedere al dezvoltării specia prezintă o generaţie pe an în zonele mai calde şi o generaţie la 2-3 ani în zonele mai reci. Lungimea aripii din faţă variază între 19 şi 25 mm. Zborul are loc timp de 3-4 saptămâni, de la mijlocul lui mai la mijlocul lui iulie. Ouăle sunt galben aprins, de 1.5 mm în diametru, şi sunt depuse în grupuri pe partea inferioară a frunzelor de frasin sau uneori de plop. Larvele apar în august, în poziţii ascunse. După hibernarea pe sol, în stratul de frunze căzute, larvele se hrănesc cu o mare varietate de plante ierboase şi lemnoase. Se mută apoi pe frasin, unde se hrănesc cu muguri şi frunze tinere. Femelele trăiesc mai mult decât masculii. Ambele sexe se hrănesc cu nectar dimineaţa şi seara, masculii în general pe terenuri umede. Evită florile, preferă arbuştii ca lemnul câinesc sau rugii de mure. Nu se deplasează pe distanţe mari. Este una dintre cele mai ameninţate specii de fluturi, fiind foarte sensibilă la schimbările de mediu. A dispărut din nou în zone care fuseseră repopulate. Supravieţuirea speciei într-o anumită zonă depinde de existenţa arborilor gazdă specifici pentru cuibărit, a frasinilor tineri pentru hrănire şi a plantelor aromatice. eranniS ankeraria neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din grecescul euphydryas – „adevăratul iubitor de copaci/păduri”, iar numele de specie este derivat din latinescul maturus care are diferite semnificaţii (devreme, rapid, copt, matur). situri desemnate pentru conservare Apuseni, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cheile Turenilor, Comana, Cuşma, Defileul Mureşului, Domogled-Valea Cernei, Făgetul Clujului-Valea Morii, Lunca Mureşului Inferior, Lunca regnul: Clasa: Animalia Insecta Timişului, Munţii Măcinului, Pădurea Bogăţii, Pădurea Glodeni, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Porţile de Fier, Retezat, Scroviştea, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Trascău. ordinul: Familia: Lepidoptera Geometridae etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă de la cuvântul persan vechi eran – Iran, referitor la faptul că multe specii ale genului sunt localizate în regiunea antică a Persiei, care include şi teritoriul actualului Iran. Numele de specie derivă de la grecescul ankura – ancoră, referitor la un desen de pe corpul (mai precis faţa dorsală a toracelui) insectei. caracterizarea speciei Anvergura aripilor masculului din această specie este de 30-38 mm. Culoarea de fond este ocru, cu striurile transversale mai întunecate, brune. Aripile posterioare sunt albe-gălbui, sidefii. Densitatea populaţiilor nu poate fi estimată, fiind colectate doar câteva exemplare (mai puţin de cinci indivizi). Zboară începând cu sfârşitul lunii octombrie până în decembrie. Larvele trăiesc pe specii de stejar cu ale căror frunze se hrănesc şi împupează în sol. situri desemnate pentru conservare Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Pădurea Balta-Munteni, Pădurea Gârboavele, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac. 123 gortyna Borelii lunata regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Noctuidae genul: speCia: Gortyna G. borelii lunata regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Glyphipterigidae genul: speCia: Glyphipterix G. loricatella neveRtebRate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este cel al unui oraş antic din insula Creta. Numele speciei este o dedicaţie pentru naturalistul italian Giovanni Alfonso Borelli (16081679). Numele subspeciei derivă din latinescul Luna – luna, referitor la desenele în formă de semilună de pe aripile moliei. caracterizarea speciei Este o specie de molie cu aripile anterioare brune sau cenuşii, cu pete albe-cenuşii cu nervuri vizibile de culoare brun închis sau cenuşiu închis şi cu o bandă transversală aproape de margini. Aripile posterioare sunt brune-cenuşii. Trăieşte în poienile de la marginea drumurilor, lângă păduri de stejar sau păduri de amestec cu stejar. Zboară din august până în octombrie. situri desemnate pentru conservare Coasta Lunii, Domogled-Valea Cernei, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Mlaştina Satchinez, Pădurea Bârnova-Repedea, Strei-Haţeg. glypHipterix loricatella etimologia denumirii științifice Numele de gen este de origine greacă derivând din glyphos – gravură, glifă şi pteros – aripă, adică „aripi gravate”, referitor la desenele viu colorate de pe aripile insectei. Numele de specie este diminutivul latinescului loricatus – „ce poartă o cuirasă”, referitor la învelişul chitinos îngroşat al corpului fluturelui. caracterizarea speciei Este o specie de talie mică, cu aripile portocalii-brune, cu pete alungite albe-cenuşii şi câteva pete mici negre grupate. Trăieşte în fâneţe umede sau tufărişuri umede. Se hrăneşte cu rogoz (Carex hirta). situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii, Retezat. 124 lycaena Helle regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lycaeides genul: speCia: Lycaena L. helle regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lycaenidae genul: speCia: Lycaena L. dispar ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este denumirea neolatină pentru aceşti fluturi, probabil cu referire la regiunea antică Lycia din sudul Anatoliei. Numele speciei face referire la Helle, fiica zeiţei norilor Nepheles din mitologia greacă. neveRtebRate caracterizarea speciei Este o specie de fluture, pe partea dorsală culoarea aripilor anterioare fiind predominant violaceu-cenuşie, cu marginile exterioare portocalii, uşor ondulate. Ambele perechi de aripi au câteva pete închise la culoare. Ventral, culoarea este gălbui-portocaliu. Trăieşte în păduri mlăştinoase, fâneţe umede, diverse terenuri inundate. Zboară din mai până în august. Este foarte puţin identificată în România. situri desemnate pentru conservare Podişul Lipovei-Poiana Ruscă, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Râul Tur. lycaena diSpar etimologia denumirii științifice Numele de gen este denumirea neolatină pentru aceşti fluturi, probabil cu referire la regiunea antică Lycia din sudul Anatoliei. Numele speciei este latinescul dispar – inegal, diferit, facând aluzie la deosebirea mare între coloritul aripilor la cele două sexe. caracterizarea speciei Masculul din această specie de fluture are culoarea roşie pe partea dorsală, în timp ce la femelă culoarea este portocalie, cu dungă marginală brună. Trăieşte în fâneţe mlăştinoase şi zone umede, pe malurile apelor şi în zone inundabile. Zboară din mai până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cheile Turzii, Comana, Cuşma, Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului, Dealul Istriţa, Dealurile Clujului Est, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Făgetul Clujului-Valea Morii, Fântâniţa Murfatlar, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, La Sărătura, Măgurile Băiţei, Mestecănişul de la Reci, Mlaştina Satchinez, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Măcinului, Nordul Gorjului de Vest, Pădurea Bogăţii, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Platoul Meledic, Podişul Nord Dobrogean, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porţile de Fier, Râul Târnava Mică, Râul Tur, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg, Suatu -Cojocna-Crairât, Valea Călmăţuiului. 125 leptidea morSei regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Pieridae genul: speCia: Leptidea L. morsei regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lycaenidae genul: speCia: Maculinea M. teleius regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lycaenidae genul: speCia: Maculinea M. nausithous neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din grecescul leptos – subţire, referitor la corpul subţire al insectei. Numele speciei este o dedicaţie pentru zoologul şi orientalistul american Edward Sylvester Morse (1838-1925). caracterizarea speciei Dorsal culoarea aripilor este albă, marginile distale şi nervurile fiind negre. Ventral aripile sunt cenuşii. Trăieşte în liziere de păduri, tufărişuri, fâneţe, pajişti. Zboară din mai până în august. situri desemnate pentru conservare Câmpia Ierului, Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Ciucaş, Cuşma, Dealul Istriţa, Dealurile Clujului Est, Delta Dunării, Domogled-Valea Cernei, Făgetul Clujului-Valea Morii, Harghita Mădăraş, Nordul Gorjului de Vest, Podişul Secaşelor, Râul Tur, Retezat, Sighişoara-Târnava Mare, Trascău. fluturaŞ alBastru cu puncte negre Maculinea teleius etimologia denumirii științifice Numele de gen este o derivaţie a latinescului macula –punct, pată. Numele speciei este grecescul teleios –matur, ajuns la capăt, împlinit. caracterizarea speciei Dorsal, aripile anterioare sunt de culoare albastru-cenuşiu, cu pete brune şi margini brune. Nervurile sunt cenuşii. Ventral, aripile sunt cenuşii. Trăieşte în fâneţe şi pajişti umede, păduri mlăştinoase, zone umede. Perioada de zbor este din iulie până în august. situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Dealurile Clujului Est, Domogled-Valea Cernei, Făgetul Clujului-Valea Morii, Mestecănişul de la Reci, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porţile de Fier, Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Strei-Haţeg. fluturaŞ alBastru Maculinea nausithous etimologia denumirii științifice Numele de gen este o derivaţie a latinescului macula – punct, pată. Numele speciei se referă la Nausithous, unul din cei doi fii ai lui Odiseu şi ai nimfei Calypso din mitologia greacă. caracterizarea speciei Indivizii acestei specii de fluture au aripile de culoare albastru-cenuşiu pe partea dorsală, cu pete şi margini brune. Nervurile aripilor sunt negre. Ventral aripile sunt brune. Trăieşte în pajişti şi fâneţe umede. Zboară din iulie până în august. situri desemnate pentru conservare Dealurile Clujului Est, Porţile de Fier, Râul Suceava, Semenic-Cheile Caraşului. 126 * flutuRe ţestos Nymphalis vaualbum regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Nymphalidae genul: speCia: Nymphalis N. vaualbum regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Lepidoptera Lycaenidae genul: speCia: Pseudophilotes P. bavius ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este grecescul nymphe – nimfă. Numele de specie se referă la forma semnelor albe de pe faţa dorsală a aripilor fluturelui. neverteBrate caracterizarea speciei Deasupra, aripile anterioare sunt predominant gălbui-maronii cu pete negre, în timp ce aripile posterioare sunt predominant brun-gălbui. Ventral, ambele perechi de aripi sunt brun-cenuşii, cu marginile uşor ondulate. Trăieşte în păduri de luncă sau mlăştinoase, pe valea râurilor, în liziere sau păduri de sălcii. Zboară din martie până în octombrie. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Dealurile Clujului Est, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Podişul Secaşelor, Retezat, Rusca Montană, Semenic-Cheile Caraşului. alBăstrel Pseudophilotes bavius etimologia denumirii științifice Numele de gen înseamnă, folosind prefixul grecesc pseudes – fals, „falsa Philotes”, din cauza asemănării speciilor genului cu cele din genul sus-numit. Philotes este o zeiţă (a afecţiunii) de rang inferior în mitologia greacă. Numele de specie este latinescul bavius – poet prost, zăpăcit. caracterizarea speciei Este un fluture cu partea dorsală a aripilor de culoare albastru-cenuşiu, cu marginile exterioare albe. Aripile posterioare au pete portocalii lângă margine. Ventral, aripile sunt cenuşii cu pete negre şi cu marginile albastre. Aripile posterioare au o bandă portocalie. Specia trăieşte în zone aride cu sol sărac, de obicei leoss, şi zboară din aprilie până în mai. situri desemnate pentru conservare Coasta Lunii, Dealurile Clujului Est, Insulele Stepice Şura Mică-Slimnic, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul Secaşelor, Suatu -Cojocna-Crairât. 127 coenagrion ornatum regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Odonata Coenagrionidae genul: speCia: Coenagrion C. ornatum regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Odonata Coenagrionidae genul: speCia: Coenagrion C. mercuriale neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este compus din cuvintele greceşti agrion - sălbatic şi coenus - comun. Numele speciei derivă din latinescul ornatum - ornat, împodobit, referitor la aspectul insectei. caracterizarea speciei Este o libelulă de talie mică. Masculul are abdomenul de culoare albastră, cu desen distinctiv de culoare neagră în formă de „U” care este conectat printr-un picior de un inel negru posterior. Habitatul optim este legat de prezenţa apei cu scurgere lentă cu vegetaţie iubitoare de umiditate (higrofilă) bogată şi de păşuni. Zboară din mai până în iulie. situri desemnate pentru conservare Cefa, Comana, Coridorul Jiului, Delta Dunării, Lunca Inferioară a Crişului Repede, Lunca Mureşului Inferior, Piatra Craiului, Râul Tur. libelulă Mercur Coenagrion mercuriale etimologia denumirii științifice Numele de gen este compus din cuvintele greceşti agrion – sălbatic şi coenus – comun. Numele de specie derivă de la petele de culoare de pe al doilea segment al abdomenului acestei specii de libelulă, care aduc aminte de semnul astral pentru planeta Mercur,☿. caracterizarea speciei Este o libelulă de dimensiuni mici, de culoare albastră, pe abdomen având pete negre. Fiecare aripă are o pată mică neagră la vârf. Preferă vegetaţia de pe lângă pâraie şi râuri cu apă lent curgătoare şi zone mlăştinoase pe substrat calcaros. Zboară din mai până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşniţa, Coridorul Jiului, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi. 128 calul dRacului Cordulegaster heros regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Odonata Cordulegastridae genul: speCia: Cordulegaster C. heros regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Odonata Libellulidae genul: speCia: Leucorrhinia L. pectoralis ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este alcătuit din latinescul cordula – inimioară şi grecescul gaster – stomac, pântec, referitor la forma stomacului la speciile genului. Numele speciei este grecescul heros – erou, apărător, referitor la agresivitatea speciei. neveRtebRate caracterizarea speciei Este cea mai mare libelulă din Europa. Masculul are lungimea de 78-84 mm, iar femela de 93-97mm. Corpul are culoarea de fond neagră, cu dungi rare galbene. La mascul, apendicii abdominali superiori prezintă un singur dinte intern, apendicii superiori fiind robuşti. Trăieşte pe lângă apele montane sau râuri şi pâraie foarte curate cu scurgere rapidă de la altitudine medie. Zboară de la sfârşitul lunii iunie până la începutul lui august. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Munţii Rodnei, Porţile de Fier, Tinovul Mare Poiana Stampei. calul dRacului Leucorrhinia pectoralis etimologia denumirii științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti leucos – alb şi rhinos – nas, însemnând literal „cea cu nas alb”, referitor la segmentele frontale albe de pe capul libelulei. Numele speciei este derivat din latinescul pectus – piept, referitor la toracele foarte dezvoltat al insectei. caracterizarea speciei Este o libelulă de dimensiuni medii. Aripa posterioară are la bază o pată maro închis sau neagră. Aripa anterioară are cel mult nouă nervuri antinodale. Fruntea este albă. Apendicii anali sunt de culoare neagră. Trăieşte în turbării şi lacuri mici cu PH acid din apropierea pădurilor, pe lângă canale mici cu vegetaţie deasă de papură şi pipirig. Se întâlneşte din aprilie până la începutul lui iulie. situri desemnate pentru conservare Coridorul Jiului, Tinovul Mare Poiana Stampei. 129 opHiogompHuS cecilia regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Odonata Gomphidae genul: speCia: Ophiogomphus O. cecilia regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Tettigoniidae genul: speCia: Isophya I. harzi neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin gomphos – gheară, cârlig şi cel grecesc ophion – şarpe, adică „gheara-şarpelui”. Numele de specie derivă din latinescul caecilia – năpârcă. caracterizarea speciei Este o specie de libelulă de dimensiuni medii, de culoare galben-verzuie cu dungi negre. Ochii sunt distanţaţi între ei pe partea dorsală. Are o răspândire foarte limitată impusă de variaţiile factorilor fizico-chimici, climatici, antropici, fiind întâlnită pe lângă apele reci, limpezi şi nepoluate cu curgere moderată şi cu substrat nisipos. Zboară de la sfârşitul lui mai până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Delta Dunării, Frumoasa, Lunca Mureşului Inferior, Munţii Făgăraş, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Valea Olteţului. cosaŞ Isophya harzi etimologia denumirii științifice Numele de gen este derivat din cuvintele greceşti iso – la fel, uniform şi phy(s)a – vezică, referitor la corpul uniform umflat al insectelor din acest gen. Numele speciei este referitor la munţii hercinici Harz din Europa Centrală, regiune de unde a fost descrisă specia prima dată. caracterizarea speciei Este un cosaş cu corpul de culoare verde, cu două dungi longitudinale roşcate. Primele două articole tarsale nu au şanţ. Trăieşte în arbuşti din zonele stâncoase cu vegetaţie abundentă de mur din Munţii Cozia, la altitudini de 1200-1600 m. Adulţii sunt întâlniţi din iunie până la sfârşitul lui august. situri desemnate pentru conservare Cozia. 130 cosaŞ Isophya stysi regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Phaneropteridae genul: speCia: Isophya I. stysi regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Phaneropteridae genul: speCia: Isophya I. costata ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este derivat din cuvintele greceşti iso – la fel, uniform şi phy(s)a – vezică, referitor la corpul uniform umflat al insectelor din acest gen. Numele de specie este o dedicaţie pentru zoologul ceh Pavel Štys (n. 1933). neverteBrate caracterizarea speciei Culoarea corpului este verde, cu antenele galbene. Primele două articole tarsale nu au şanţ. Trăieşte în pajişti şi poieni de pe lângă liziere din interiorul bazinului carpatic şi Subcarpaţii Orientali, pe ierburi înalte şi pe tufişuri mici de coacăz de munte. Adulţii sunt întâlniţi de la sfârşitul lui mai până în iulie. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Cheile Turzii, Făgetul Clujului-Valea Morii, Mociar, Muntele Şes, Pădurea Homiţa, Pădurea Tătăruşi, Podişul Lipovei-Poiana Ruscă, Poienile de la Şard, Slatina, Strei-Haţeg, Trascău. cosaŞ de Munte Isophya costata etimologia denumirii științifice Numele de gen este derivat din cuvintele greceşti iso – la fel, uniform şi phy(s)a – vezică, referitor la corpul uniform umflat al insectelor din acest gen. Numele speciei este latinescul costata – cu coaste, referitor la muchiile de pe corpul lăcustei. caracterizarea speciei Este o specie de cosaş cu corpul de culoare verde, punctat cu roşu-cafeniu. Indivizii prezintă pe laturile din partea din faţă a toracelui o dungă longitudinală roşie-ruginie, marginile anterioare ale primei perechi de aripi având o dungă gălbuie. La masculi, zona superioară a părţii din faţă a toracelui este aproape dreaptă. Prima pereche de aripi a masculului este mai scurtă decât la femelă. Indivizii acestei specii trăiesc din zonele de şes până în zonele montane. Ca habitat preferă pajiştile din interiorul lanţului Carpatic, pajişti stepice dar şi zonele montane joase cu specii de plante stabilite pe sol sărac de tip leoss, în general vegetaţia preferată fiind formată din specii de graminee. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Coridorul Jiului, Dealul Mocrei-Rovina-Ineu, Semenic-Cheile Caraşului, Strei-Haţeg, Trascău, Valea Vâlsanului. 131 cosaŞ transilvan Pholidoptera transsylvanica regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Tettigoniidae genul: speCia: Pholidoptera P. transsylvanica regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Acrididae genul: speCia: Odontopodisma O. rubripes neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti pholidos – excrescenţă cornoasă şi pteros – aripă, de la aspectul aripilor insectei. Numele speciei este latinizatul transsylvanica – din Transilvania, regiune de unde a fost descrisă specia. caracterizarea speciei Lungimea corpului este de 20-27 mm. Culoarea corpului este castaniu-întunecat, lobii din partea din faţă a toracelui fiind negri, cu o dungă lată deschisă numai pe marginea posterioară. La ambele sexe fruntea este galbenă, cu o dungă lată. Preferă fâneţele, tufişurile, arbuştii. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău-Lacul Sărat Câineni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turzii, Cheile Vârghişului, Ciomad-Balvanyos, Coridorul Jiului, Cozia, Cuşma, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Muntii Ciucului, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Munţii Măcinului, Munţii Rodnei, Parâng, Piatra Craiului, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Sighişoara-Târnava Mare, Soveja, Strei-Haţeg, Trascău, Valea Izei şi Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Vânători-Neamţ. lăcustă de Munte Odontopodisma rubripes etimologia denumirii științifice Numele genului este o combinație a cuvintelor greceşti odontos - dinte şi podos - picior, însemnând „cea cu picioare dentate”, iar numele speciei provine din cuvintele latine ruber - roşu şi pes - picior, „cu picioare roşii”. caracterizarea speciei Corpul indivizilor din această specie este de culoare verde, cu dungi laterale negre. Tibiile posterioare sunt roşcate. Trăieşte în pajişti de deal şi de munte din interiorul arcului carpatic. Preferă zonele cu tufişuri din luminişurile de pădure. Adulţii sunt întâlniţi din iunie până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Băgău, Bucegi, Câmpia Careiului, Ceahlău, Cozia, Crişul Repede amonte de Oradea, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Domogled-Valea Cernei, Trascău, Tusa-Barcău. 132 calul dRacului Paracaloptenus caloptenoides regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Acrididae genul: speCia: Paracaloptenus P. caloptenoides regnul: Clasa: Animalia Insecta ordinul: Familia: Orthoptera Acrididae genul: speCia: Stenobothrus S. eurasius ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti ptenos – înaripat, cu aripi, kallos – frumos şi para – asemănător, adică asemănător cu genul de lăcuste Caloptenus (cu aripi frumoase). Numele de specie caloptenoides are semnificaţie identică. neveRtebRate caracterizarea speciei Este o specie de lăcustă de culoare brun-gălbuie. Trăieşte în zone ierboase, poieni de pădure, la altitudini de peste 500 m. Este o specie termofilă (preferă zonele cu temperaturi ridicate). Adulţii pot fi întâlniţi de la sfârşitul lui iulie până în septembrie. situri desemnate pentru conservare Domogled-Valea Cernei, Dunele marine de la Agigea, Fântâniţa Murfatlar, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Platoul Mehedinţi, Podişul Nord Dobrogean. StenoBotHruS (stenObOthrOdes) eurasius etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă de la cuvintele greceşti bothrion – mică adâncitură şi stenos – îngust, referitor la aspectul antenelor insectei. Numele de specie provine de la arealul speciei (eurasiatic, denumire latinizată, deşi este răspândită doar în Panonia). caracterizarea speciei Este o specie de lăcustă cu un colorit foarte variat, cu nuanţe brune, cenuşii sau verzui. Carenele laterale din partea din faţă a toracelui sunt albicioase şi mărginite cu negru. Din punct de vedere al habitatului, este o specie care trăieşte în zone deluroase şi în luminişurile de pădure, inclusiv în arboretele de castan comestibil de la Baia Mare. situri desemnate pentru conservare Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare. 133 melc cu câRlig Anisus vorticulus regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Pulmonata Planorbidae genul: speCia: Anisus A. vorticulus regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Pulmonata Helicidae genul: speCia: Chilostoma C. banaticum neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este o derivaţie din numele feminin Anise (ca şi în cazul speciei de plantă Astragalus anisus din Colorado, America de Nord). Numele latin este vorticulus – mic vârtej, din latinescul vortex – vârtej (referitor la spirala plană a cochiliei speciei). Acest gen de melci de apă dulce conţine două specii, una de talie mare, Anisus vortex, şi una de talie mai mică, prezenta Anisus vorticulus. caracterizarea speciei Este o specie de melc cu cochilia mică, în formă de disc, foarte turtită, cu 5-6 tururi de spire cu creştere regulată, ultimul tur de spiră fiind mai lat decât penultimul. Coloritul cochiliei este roşcat iar corpul este cenuşiu deschis. Are dimensiunile de 0,5-0,8 mm înălţime şi 5-6 mm lăţime. Se hrăneşte cu plante superioare cu flori care trăiesc în ape lin curgătoare sau stătătoare din regiunile de câmpie. Poluarea apelor şi distrugerea zonelor umede au dus la declinul acestei specii la nivel comunitar, în prezent aflându-se într-o stare bună de conservare doar în bioregiunea panonică. situri desemnate pentru conservare Canaralele Dunării, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Comana, Delta Dunării, Lunca Mureşului Inferior, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu. melc Bănăţean carenat Chilostoma banaticum etimologia denumirii științifice Numele de gen derivă de la cuvintele greceşti cheilos – buză şi stoma – gură, referitor la marginea îngroşată a aperturii (deschiderea cochiliei) la această specie de melc. Unii autori români au tradus numele ştiinţific al genului drept „melcul carenat (bănăţean)” (într-adevăr cochilia are o carenă ascuţită evidentă de-a lungul spirelor) interpretând prefixul chilo ca fiind cuvântul românesc „chila” din francezul „quille” – chilă de corabie/margine ascuţită. Acest cuvânt însă nu are o directă ascendenţă greacă sau latină, fiind derivat în Evul Mediu tot din grecescul cheilos. Numele de specie este latinizatul banaticum – din Banat, referitor la regiunea de unde naturalistul german Rossmaessler a descris specia în 1838. caracterizarea speciei Este o specie de melc de dimensiune mijlocie cu respiraţie pulmonată. Cochilia are forma de lentilă, de consistenţă tare şi rezistentă, striată neregulat. Coloritul cochiliei este brun gălbui, rareori verzui. Dimensiunile cochiliei sunt 16-20 mm înălţime şi 27-32 mm lăţime. Ca habitat, specia preferă liziera pădurilor, biotopuri foarte umede pe lângă pâraie, pe sol, pe sub pietre şi buşteni, rareori pe plante. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Betfia, Bucegi, Cheile Vârghişului, Ciucaş, Defileul Crişului Negru, Domogled-Valea Cernei, Lacul Peţea, Lunca Mureşului Inferior, Munţii Făgăraş, Munţii Maramureşului, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Piatra Craiului, Platoul Mehedinţi, Semenic-Cheile Caraşului, Valea Izei şi Dealul Solovan. 134 melc acvatic dungat Theodoxus transversalis regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Neritopsina Neritidae genul: speCia: Theodoxus T. transversalis regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Eupulmonata Vertiginidae genul: speCia: Vertigo V. angustior ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti theos – divinitate, zeu suprem, Dumnezeu şi doxa – opinie, credinţă, cuvânt, referitor probabil la faptul că se foloseau cochiliile acestui melc la fabricarea rozarelor sau împodobirea icoanelor în mănăstiri. Numele de specie este latinescul transversalis – transversal, de la dispunerea dungilor pe cochilie. neveRtebRate caracterizarea speciei Prezintă o cochilie semi-elipsoidală cu ultimul tur de spiră având trei dungi spirale distincte. Cochilia este de culoare variabilă, cenuşie sau galben-cenuşie, rareori mai închisă. Axa cochiliei (columela) este lucioasă, de culoare alb-albăstruie. Lungimea cochiliei este de 8 mm iar înălţimea este de 5 mm. Este o specie care trăieşte pe substrat nisipos sau mâlos, în ape lent curgătoare sau stagnante cu adâncimi mici 0,2-1 m. situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşniţa, Corabia-Turnu Măgurele, Delta Dunării, Lunca Mureşului Inferior, Porţile de Fier. VertigO angustiOr etimologia denumirii științifice Numele de gen este latinescul vertigo – vârtej, învârtire, rotire. Numele speciei este un diminutiv al cuvântului latin angustus – îngust. caracterizarea speciei Este o specie de melc cu cochilia având tururile de spiră învârtite spre stânga, mică şi ovală. Dimensiunile cochiliei sunt 1,6-1,8mm înălţime şi 0,8-09 mm lăţime. Este o specie iubitoare de umiditate. Trăieşte pe sub pietre, muşchi, buşteni pe marginea apelor şi în litieră putredă din câmpiile mlăştinoase. Deşi preferă zonele de câmpie, poate să ajungă până la 1100 m altitudine. Preferinţele pentru habitat variază în funcţie de climă. În Europa Centrală, specia se regăseşte în habitate cu umiditate ridicată în mod constant, dar şi în habitate mai uscate, uneori şi pe dunele de nisip, în ostroave cu vegetaţie mai puţină. A fost găsită în resturi vegetale, în timpul lunilor de vară, pe lângă tulpinile copacilor şi pe frunze. Exemplarele juvenile ale speciei sunt prezente în perioada martie-octombrie. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Comana, Lunca Siretului Inferior, Munţii Făgăraş, Putna-Vrancea, Sighişoara-Târnava Mare. 135 VertigO genesii regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Eupulmonata Vertiginidae genul: speCia: Vertigo V. genesii regnul: Clasa: Animalia Gastropoda ordinul: Familia: Eupulmonata Vertiginidae genul: speCia: Vertigo V. moulinsiana regnul: Clasa: Animalia Bivalvia ordinul: Familia: Unionoida Unionidae genul: speCia: Unio U. crassus neverteBrate ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este latinescul vertigo – vârtej, învârtire, rotire. Numele speciei se referă la cuvântul latin genes – naştere, geneză, început, adică „al genezei”, cu referire la un presupus caracter primordial al acestei specii mici de moluscă ce duce o viaţă ascunsă în sol. caracterizarea speciei Este o specie de melc cu corpul de culoare negru închis. Tentaculele sunt scurte, mult subţiate la mijloc. Cochilia este foarte mică, scurtă, ovală, cilindrică, fin şi des striată, uneori netedă. Coloritul cochiliei este roşu-brun lucios. Lăţimea cochiliei este de 1,1-1,2 mm la exemplarele adulte, iar înălţimea de 1,6-1,8 mm. Trăieşte la şes şi în zonele colinare, în locuri umede, umbrite, printre ierburi, sub buşteni, uneori direct pe sol. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Putna-Vrancea. melcul lui des moulin Vertigo moulinsiana etimologia denumirii științifice Numele de gen este latinescul vertigo – vârtej, învârtire, rotire. Numele speciei este o dedicaţie pentru naturalistul francez Charles Robert Alexandre des Moulins (1798-1875). caracterizarea speciei Este un melc cu cochilia dilatată, de formă oval-sferică, netedă, cu o gibozitate (deformaţie de forma unei cocoaşe) cervicală evidentă. Cochilia este lucioasă, de culoare roşcat-brună. Dimensiunile acesteia sunt de 2,5 mm înălţime şi 1,6 mm lăţime. Este o specie iubitoare de umiditate. Trăieşte în habitate umede, în litieră de frunze şi pe sub buştenii de lângă iazuri şi bălţi, mai cu seamă în regiunea de câmpie. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Cheile Turzii. scoica mică de râu Unio crassus etimologia denumirii științifice Numele de gen este latinescul unio – perlă mare, unică. Numele de specie este latinescul crassus – gros, rezistent. caracterizarea speciei Forma cochiliei este ovală din profil, cu striaţii concentrice, striuri de creştere în formă de solzi. Pe valva stângă are un dinte puternic despicat în „V”, cu deschiderea în jos, în spatele acestuia aflându-se un dinte lung ca o lamă, mărginit de un şanţ lung. Coloritul este cafeniu-verzui. Este prezentă în ape curgătoare pe tronsoanele colinare şi de podiş. situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşniţa, Crişul Alb, Crişul Negru, Crişul Repede amonte de Oradea, Gura Vedei-Şaica-Slobozia, Lacul Peţea, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Porţile de Fier, Râul Târnava Mare între Copşa Mică şi Mihalţ, Râul Târnava Mare între Odorheiu Secuiesc şi Vânători, Râul Târnava Mică, Râul Tur, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Siretul Mijlociu-Bucecea. 136 137 plante 138 tRifoiaș de baltă Marsilea quadrifolia regnul: Clasa: Plantae Polypodiopsida ordinul: Familia: Salviniales Marsileaceae genul: speCia: Marsilea M. quadrifolia regnul: Clasa: Plantae Polypodiopsida ordinul: Familia: Polypodiales Aspleniaceae genul: speCia: Asplenium A. adulterinum ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este o dedicaţie pentru contele Luigi Ferdinando Marsigli sau Marsilius (16581730), naturalist italian. Numele speciei este latinescul quadrifolia – cu patru foi, referitor la numărul frunzelor plantei. plante caracterizarea speciei Este o plantă acvatică plutitoare ce face parte din grupul extins al ferigilor (deşi nu aminteşte ca aspect de acestea) din lacurile şi bălţile de câmpie (3150). Din păcate, puţine astfel de ecosisteme se menţin în stare bună de conservare, astfel încât arealul plantei a înregistrat un regres sistematic, populaţiile rămase fiind mici, izolate şi puţine. Se întâlneşte în Câmpia de Vest şi Câmpia Română, precum şi în bălţile din colţul de nordvest al Dobrogei. Supravieţuirea speciei depinde de menţinerea unei suprafeţe suficiente din habitatul acesteia, care odinioară avea o mare importanţă în regularizarea naturală a viiturilor. Diversitatea de specii de peşti şi păsări acvatice a acestui tip de habitat este de asemenea ridicată, iar trifoiaşul de baltă este una dintre speciile indicatoare de conservare bună a acestora. Numele de trifoiaş de baltă vine de la aspectul plantei, de forma unui trifoi cu patru foi ce pluteşte la suprafaţa apei. situri desemnate pentru conservare Brațul Măcin, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Ciuperceni-Desa, Comana, Coridorul Jiului, Crişul Alb, Crişul Repede amonte de Oradea, Defileul Mureşului, Delta Dunării, Diosig, Lunca Timişului, Porțile de Fier, Râul Prut, Scroviştea. fEriguţă, RugIniţă Asplenium adulterinum etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul asplenios – fără splină, de la vechea credinţă antică referitoare la faptul că unele specii ale genului ar putea fi folosite la tratarea afecţiunilor splinei. Această credinţă se baza pe aşa-numita „doctrină a asemănărilor / însemnărilor” din timpul medicilor Galenius şi Dioscorides potrivit căreia o plantă ce seamănă cu anumite părţi sau organe ale corpului poate fi folosită pentru tratarea afecţiunilor acestora. În acest caz este vorba despre forma sorilor (organe ce stochează sporii) de pe partea inferioară a frunzelor acestor ferigi, care la unele specii au un contur asemănător cu cel al splinei. Numele speciei este grecescul adulterinum – impur, din spiţe amestecate, deoarece este vorba despre hibridul (adesea stabilizat) dintre speciile Asplenium trichomanes şi Asplenium viride, între care planta are caractere intermediare. caracterizarea speciei Feriguţa hibridă are acest nume din cauza aspectului său intermediar între alte două specii comune de feriguţă, cea verde şi cea brună. Este de talie mică pentru o ferigă, frunzele necrescând mai lungi de 10-20 cm, cu numeroase foliole rotunjite, aşezate penat pe un ax (rahis) verde în partea superioară şi brun în cea inferioară (la celelalte două specii menţionate rahisul are doar una din aceste culori). Toate aceste specii cresc pe stâncării umbrite de roci calcaroase sau silicioase (habitatele 8210, 8220) dar feriguţa hibridă este foarte rară în flora noastră, apărând în populaţii mici din locaţii restrânse şi izolate. Locaţiile cele mai multe se află în munţii din sud-vestul ţării, respectiv Munţii Almăjului şi Ţarcu, dar este semnalată şi din Carpaţii Orientali (Rarău, Ceahlău). situri desemnate pentru conservare Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Rudăriei, Munții Țarcu, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Porțile de Fier, Rarău-Giumalău. 139 capul șaRpelui Echium russicum regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Neclasificat Boraginaceae genul: speCia: Echium E. russicum plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc echis – viperă sau echion – şarpe, seminţele plantei având aspect de cap de viperă (o altă variantă fiind că este vorba despre forma florii, asemănătoare unei guri deschise de şarpe). Numele de specie este cuvântul latinizat russicum, rossicum – rusesc, planta fiind descrisă prima dată din stepele din nordul Mării Negre, pe teritoriul Imperiului Ţarist. caracterizarea speciei Este o plantă perenă, înaltă de 20-60 cm, cu un aspect foarte distinct în timpul înfloririi (mai-iunie). Inflorescenţa foarte frumoasă este formată dintr-un spic alungit cu flori dens dispuse, de culoare roşu aprins, în formă de pâlnie, din care ies mult staminele cu polen liliachiu-albăstrui. Uneori, florile după polenizare îşi pierd culoarea vie şi dobândesc o nuanţă carmin ternă sau violacee. Frunzele şi tulpinile sunt acoperite de peri albi, aspri, lungi şi deşi. Pe tulpină se distinge clar o reţea de pete vişinii care dă oarecum un aspect de piele de şarpe. Frunzele sunt înguste, lanceolate, cu o nervură groasă albă proeminentă pe spate. În pământ prezintă un rizom lemnos subţire şi scurt, care nu pătrunde la mare adâncime, specia fiind rezistentă la secetă. Este considerată o plantă meliferă bună, fiind intens vizitată în zilele senine de început de vară de albine şi de rudele lor sălbatice. Specia este caracteristică pentru pajiştile de stepă şi silvostepă uscate şi semiuscate, fiind un foarte bun indicator al stării de conservare a acestora. Când creşte în populaţii mari, dense, extinse în toată pajiştea respectivă, putem fi siguri că aceasta se află într-o stare bună de conservare. Aceast fapt se datorează sensibilităţii speciei la suprapăşunat, mai ales cu oi. În România este foarte frecventă în silvostepa Transilvaniei, oriunde pajiştile nu sunt degradate, aparând mult mai clopoţel cu frunZe de crin Adenophora lilifolia etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul adenophora – purtător de glande lipicioase, de la prezenţa unui disc glandular la baza stilului, caracter ce diferenţiază genul de cel al clopoţeilor (Campanula). Numele de specie provine din latinescul lilifolia – cea cu frunze de crin. caracterizarea speciei Specia este înrudită îndeaproape cu clopoţeii (Campanula), cu care seamănă foarte mult. Se deosebeşte la prima vedere de aceştia prin stigmatul florii care iese foarte mult afară din corolele de culoare albastru deschis. Planta este înaltă de peste 50 cm, ramificată în partea superioară, cu flori numeroase îndreptate în jos. Frunzele sunt pieloase, dispuse altern, lanceolate şi dur dinţate. Este o specie de pajişti cu un regim echilibrat al umidităţii, din etajul colinar înalt până în cel montan superior, în etajul molidului. Este caracteristic pentru ea faptul că mai întotdeauna se întâlneşte în populaţii mici, de doar câţiva indivizi. Habitatele în care apare sunt cele de fâneţe montane (6250) şi cele de pajişti umede cu ierburi înalte (6410, 6430). situri desemnate pentru conservare Bisoca, Borzont, Câmpia Careiului, Făgetul Clujului-Valea Morii, Insulele Stepice Șura Mică-Slimnic, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Podişul Secaşelor, Sighişoara-Târnava Mare, Vânători-Neamț. 140 rar în silvostepa din Moldova, Dobrogea şi Câmpia de Vest, unde pe spaţii largi este înlocuită de specia înrudită capul şarpelui alb (sau italian). Este caracteristică în România pentru habitatele de pajişti stepice subpanonice (6240*), pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (6210*), pajişti stepice panonice pe loess (6250*), stepe ponto-sarmatice (62C0*). situri desemnate pentru conservare Bisoca, Cheile Turzii, Colinele Elanului, Comana, regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida Dealul Perchiu, Dealurile Clujului Est, Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Dunele de nisip de la Hanul Conachi, Fânațele Pietroasa-Podeni, Fânațurile de la Glodeni, Fânețele seculare Frumoasa, Fânețele seculare Ponoare, Fântânița Murfatlar, Insulele Stepice Șura Mică-Slimnic, Lacul Știucilor-Sic-Puini-Bonțida, Movila lui Burcel, Movilele de la Păucea, Munții Măcinului, Padurea de stejar pufos de la Mirăslău, Pajiştile Balda-Frata-Miheşu de Câmpie, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Pădurea Breana-Roşcani, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Gârboavele, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea Mogoş-Mâțele, Pădurea Pogăneşti, Pădurea Seaca-Movileni, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor, Porțile de Fier, Sighişoara-Târnava Mare, Stânca Tohani, Suatu-Cojocna-Crairât, Suharau-Darabani, Valea lui David, Zău de Câmpie. ordinul: Familia: genul: speCia: Asterales Campanulaceae Adenophora A. lilifolia clopoţel doBrogean Campanula romanica regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asterales Campanulaceae genul: speCia: Campanula C. romanica caracterizarea speciei Este o specie delicată de plantă caracteristică şi endemică arealelor stâncoase ale Dobrogei de nord (Munţii Măcinului, munţii insulari şi coamele stâncoase granitice şi calcaroase aflate pe tot cuprinsul regiunii). Clopoţelul dobrogean face parte din complexul unei specii larg răspândite (clopoţelul cu frunze rotunde Campanula rotundifolia). Anumite populaţii mai izolate ale acestei specii, aflate în condiţii de mediu aparte, au evoluat separat, dând naştere la specii noi cu areal restrâns. Una dintre acestea este clopoţelul de pe stâncăriile nord-dobrogene. Descoperit în anii 50 ai secolului trecut de către academicianul Traian Săvulescu (coordonatorul monografiei în treisprezece volume a florei României), clopoţelul dobrogean nu este de obicei mai înalt de 30 cm, creşte în tufe dese cu tulpini subţiri, frunzele bazale fiind în formă de inimă, cu dinţi mari pe margini iar cele tulpinale fiind lineare. Aceste tufe se găsesc sporadic în crăpăturile stâncilor şi se deosebesc imediat de specia comună amintită mai sus prin florile care nu sunt îndreptate în lateral sau în jos ci drept în sus (un caracter foarte rar pentru genul clopoţeilor) şi prin codiţele florilor (pedunculii) care sunt lipicioşi din cauza glande- * clopoţel Campanula serrata plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul campanula – clopot mic, clopoţel, iar cel al speciei de la cuvântul latinizat romanica – românesc. lor prezente pe ei (acest din urmă caracter dispare la exemplarele crescute la umbră). Specia nu este ameninţată, populaţiile fiind încă destul de numeroase, şi pare a fi rezistentă la suprapăşunat. regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida Habitatul în care se află este cel al pajiştilor stepice ponto-sarmatice (62C0*), în varianta sa de stâncării sau substrat pietros. situri desemnate pentru conservare Canaralele Dunării, Dealul Alah Bair, Dealurile Agighiolului, Deniz Tepe, Munții Măcinului, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia. ordinul: Familia: genul: speCia: Asterales Campanulaceae Campanula C. serrata etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din cuvântul latin campanula – clopot mic, clopoţel, iar cel al speciei serrata – cu dinţi de fierăstrău, referitor la marginea frunzelor. caracterizarea speciei Este o specie endemică pentru lanţul Carpaţilor, un clopoţel viguros cu înălţimea în jur de 50 cm, cu frunze laceolate destul de late, dur dinţate (de unde numele speciei, serra – fierăstrău în limba latină), tulpina ramificată slab cu relativ puţine flori de un intens albastru-violet. În pământ, rădăcinile sunt tuberizate. Nu este o specie rară, având populaţii numeroase în toate diviziunile Carpaţilor româneşti, din etajul molidului până în etajul subalpin. Fâneţele montane (6520) din etajul molidului au populaţii mari de clopoţei fierăstrău atunci când sunt bine conservate, iar în etajul subalpin este o specie frecventă mai ales în tufărişurile boreale şi subalpine de ienupăr pitic şi jneapăn (4060 şi 4070*). situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bisoca, Bucegi, Buila-Vânturarița, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Șugăului-Munticelu, Ciucaş, Cozia, Creasta Nemirei, Domogled-Valea Cernei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Gutâi-Creasta Cocoşului, Harghita Mădăraş, Igniş, Munții Făgăraş, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Obcinele Bucovinei, Penteleu, Piatra Craiului, Pietrosul Broştenilor-Cheile Zugrenilor, Platoul Mehedinți, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Siriu, Valea Cepelor, Vânători-Neamț. 141 meRinană Moehringia jankae regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Caryophyllales Caryophyllaceae genul: speCia: Moehringia M. jankae regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asterales Compositae genul: speCia: Centaurea C. jankae plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Ambele nume sunt dedicaţii, cel de gen pentru naturalistul german Paul Heinrich Gerhard Möhring (1710-1792) iar cel de specie pentru Viktor Janka von Bulcs (1837-1890), ofiţer în armata austro-ungară, naturalist ardelean, academician român (membru corespondent străin din 1882), conservator al Muzeului Naţional din Budapesta. caracterizarea speciei Speciile de merinană sunt în majoritate plante de stâncării, mai ales calcaroase, unde formează de obicei tufe dese cu tulpini mai mult sau mai puţin culcate pe pietre, cu frunze subţiri, dispuse câte două, opuse la nodurile tulpinilor. Florile sunt mici, albe, cu cinci petale. Specia vegetează doar pe stâncăriile din Munţii Măcinului şi munţii insulari ai Dobrogei de nord şi în Podişul Ludogorie din Bulgaria. La noi, în regiunea menţionată mai sus, nu este o plantă rară. Habitatul plantei este reprezentat de către pajiştile de stepă ponto-sarmatice (62C0*) în varianta lor de stâncărie şi substrat pietros. situri desemnate pentru conservare Canaralele Dunării, Munții Măcinului, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia. pEsmA luI jAnKA, VInEţele, dioc Centaurea jankae etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la albăstriţa de grâu, plantă medicinală valoroasă despre care se credea că a fost arătată oamenilor de centaurul Chiron. Numele de specie este o dedicaţie pentru naturalistul maghiar Viktor Janka von Bulcs (1837-1890), ofiţer în armata austro-ungară, naturalist ardelean, membru corespondent al Academiei Române, conservator al secţiei botanice a Muzeului Naţional din Budapesta. caracterizarea speciei A fost descoperită în anul 1884 în Dobrogea (Babadag) de către botanistul Dimitrie Brândză împreună cu baronul transilvan naturalist Victor Janka, căruia i-a fost dedicat numele speciei. Este o plantă perenă, cu rădăcină suculentă, înaltă de 100-150 cm, cu tulpină puternic ramificată. La capătul fiecărei ramuri se află o inflorescenţă de tipul pălămidei, cu florile purpuriu închis contrastând cu polenul galben (la speciile asemănătoare comune, acesta este alb). Florile sunt înconjurate de o cupă formată din solzi verzi cu margine subţire şi lată, membranoasă, caracteristică (la alte specii această margine este neagră sau brună şi franjurată). Frunzele sunt divizate în lobi subţiri, cel mai des fiind acoperite de peri foarte aspri. Este caracteristică stepelor aride pietroase din vestul Mării Negre. Multă vreme considerată endemică pentru Dobrogea, este cunoscută în ţară doar în judeţul Tulcea, lângă Pădurea Babadag (populaţie aproape dispărută) şi Capul Dolojman (alte trei locaţii nu au fost verificate de curând). Din 2007 specia este cunoscută şi din Podişul Ludogorie din Bulgaria (două populaţii mult mai mari decât cele din România). Pentru ca specia să supravieţuiască în viitorul apropiat în flora ţării este necesară protejarea strictă a celor două 142 populaţii menţionate, ambele aflate în evident regres. Atât în România cât şi în Bulgaria a fost întotdeauna localizată doar în habitatul stepe ponto-sarmatice (62C0*). situri desemnate pentru conservare Delta Dunării, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Podişul Nord Dobrogean, Recifii Jurasici Cheia. pesma deltei dunăRII, VInEţele, dioc, ZglăVoc Centaurea pontica regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asterales Compositae genul: speCia: Centaurea C. pontica caracterizarea speciei Este o specie endemică locală, prezentă doar în Delta Dunării la Sulina şi Ciotic. A fost descoperită în perioada interbelică de către cei doi mari editori ai monografiei în treisprezece volume a Florei României, academicienii Iuliu Prodan şi Erasmus Nyarady. Între speciile de pesmă, face parte din grupul celor spinoase, inflorescenţa compusă de tipul şi culoarea celei de la pălămidă sau ciuline fiind înconjurată de nişte foliole speciale galben-brune cu un spin mare în vârf şi trei perechi de spinişori laterali. Astfel se deosebeşte această specie foarte rară de alte două plante înrudite comune, pesma iberică şi pesma spinoasă comună. Tulpinile sunt aripate, având nişte muchii relativ late verzi, iar frunzele sunt penate, cu un contur destul de grosolan. Studiul numărului de cromozomi ai pesmei deltaice a relevat diferenţe faţă de speciile comune. Habitatul speciei este la cuREncHIu dE munTE Ligularia sibirica etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul ligularia – cu aspect de curea mică, referitor la aspectul „petalelor”, de fapt al florilor ligulate exterioare, cu rol de petale ale inflorescenţelor ca de margaretă (capitule) ale plantei. Numele de specie este latinizatul sibirica – din Siberia, planta fiind descrisă prima dată din turbăriile din taigaua vest-siberiană. plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen se referă la albăstriţa de grâu, plantă medicinală valoroasă despre care se credea că a fost arătată oamenilor de centaurul Chiron. Numele de specie provine din cuvântul grecesc latinizat pontos – mare (în antichitatea greacă, înainte de colonizarea milesană începută în sec. VII î.e.n., Marea Neagră era numită pur şi simplu ho pontos – „marea”, devenind Pontos Euxeinos, adică marea ospitalieră, marea iubitoare de străini/oaspeţi”, după colonizare). Prin urmare, pontica înseamnă „de la Marea Neagră”. rândul său net diferit de cel al speciilor înrudite comune care cresc în stepe sau ca plante ruderale (buruieni), fiind reprezentat de aşa numitele dune de nisip fixate sau gri, habitatul 2130*. regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida Nu se cunoaşte bine situaţia populaţiilor speciei, dar se pare că este destul de rezistentă, putând fi găsită chiar lângă clădirile pichetului de grăniceri din Sulina. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării. ordinul: Familia: genul: speCia: Asterales Compositae Ligularia L. sibirica Harghita Mădăraş, Igniş, Mlaştina după Luncă, Munții Ciucului, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Piatra Craiului, Postăvarul, Retezat, Tinovul Apa Lina-Honcsok, Tinovul Apa Roşie, Tinovul de la Româneşti, Tinovul Luci, Tinovul Mare Poiana Stampei, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana, Tinovul Șaru Dornei, Turbăria Ruginosu Zagon caracterizarea speciei Este o specie de turbărie din etajul boreal (al molidului) cu un areal larg în taigaua siberiană, în porţiunile mlăştinoase de pădure. La noi în ţară este considerată relict glaciar şi apare frecvent în Carpaţii Orientali în habitatele de turbărie (7110*, 7120, 7140). Există trei mici populaţii ale speciei în habitate de mlaştină (7230) din mijlocul unor păduri de fag aflate în Dealurile Feleacului, la sud de Cluj-Napoca, total în afara habitatului natural al speciei. Planta este înaltă de 1-1.60 m, cu frunze bazale în formă de triunghi, puternic dinţate pe margine. Inflorescenţa este un spic lung de „flori” (de fapt tot inflorescenţe la rândul lor) de tipul celor de margaretă, dar „petalele” sunt de culoare galben-auriu şi nu albă. Ligularia înfloreşte târziu, în luna august, şi dă o culoare vie cu inflorescenţele sale turbăriilor în această perioadă târzie a anului. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Borzont, Bucegi, Buila-Vânturarița, Călimani-Gurghiu, Ciomad-Balvanyos, Ciucaş, Cozia, Dealul Cetății Lempeş-Mlaştina Hărman, Făgetul Clujului-Valea Morii, Fânețele seculare Ponoare, Găina-Lucina, Gutâi-Creasta Cocoşului, 143 pălămIdă Cirsium brachycephalum regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asterales Compositae genul: speCia: Cirsium C. brachycephalum regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Asterales Compositae genul: speCia: Serratula S. lycopifolia plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la grecescul kirsos – umflătură varicoasă de pe picior, tratată de medicul antic Dioscorides cu un scai din acest gen, denumit din această cauză kirsion (latinizat cirsium). Numele speciei provine de la cuvintele greceşti brachys – scurt şi kephale – cap, adică „cu cap scurt”, referitor la pedunculii (ramurile) scurte pe care sunt fixate inflorescenţele rotunde ale plantei. caracterizarea speciei Specia îşi are originea în mlaştinile de multe ori sărăturate ale Bazinului Panonic (1530*, variantele cu exces de umiditate). Planta aminteşte bine de pălămida de arătură (Cirsium arvense) dar este mai zveltă, mai înaltă, de un verde viu şi mai puţin spinoasă. Este o plantă destul de înaltă, de 50-150 cm, cu frunze lanceolate cu margine spinoasă, iar la capătul ei se află numeroase inflorescenţe (capitule) mici, de tipul celor de la pălămida de arătură, cu flori de culoare roşu palid. Acestea, spre deosebire de alte specii de pălămidă ce cresc în locuri umede (pălămida argintie, pălămida de pârâu), sunt mici şi foarte numeroase, pe codiţe (pedunculi) scurte, specia fiind astfel uşor recognoscibilă. Deşi a fost semnalată în trecut din câteva locuri din arealele submontane ale Transilvaniei, nu a mai fost regăsită în regiune de mult timp. Puţinele populaţii prezente la noi sunt slab cunoscute din cauza distrugerii habitatului şi sunt localizate în judeţele Bihor, Arad şi Timiş. situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Cefa, Crişul Alb, Lunca Mureşului Inferior. * gălBInARE Serratula lycopifolia etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul serratula – mic fierăstrău, fierăstraiţă, referitor la dinţii duri de pe marginea frunzelor speciilor genului. Numele de specie este format din cuvântul grecesc latinizat lycopus – piciorul lupului (lykos – lup, pous, podos – picior) şi grecescul phyllon – frunză, specia având frunze foarte asemănătoare cu specia de mlaştină Lycopus europaeus. caracterizarea speciei Este o plantă perenă, înaltă de 50-100 cm, cu un aspect deosebit datorită inflorescenţei unice asemănătoare cu cea de pesmă sau pălămidă, suspendată în vârful tulpinii zvelte ce prezintă frunze numai la bază. În pământ, la fel ca pălămida, prezintă un rizom (rădăcină lemnoasă) subţire ce poate forma o reţea densă pe suprafeţe relativ mari, astfel încât un singur individ se poate extinde pe zeci de metri pătraţi. Tulpinile zvelte, cu „pomponul” roz atât de caracteristic al inflorescenţelor din vârf, dau pajiştilor un aspect foarte frumos la jumătatea lui iunie când specia este în plină înflorire. Frunzele ovale, cu peţiol lung, au pe margine dinţi ascuţiţi ca de fierăstrău (de unde şi numele ştiinţific) şi crează un covor dens la suprafaţa solului. Specia este caracteristică pajiştilor jilave din silvostepă ce apar pe cuverturi groase de cernoziomuri foarte fertile. Acest tip de habitat (deja extrem de rar în Uniunea Europeană şi prezent doar în ţările din est) este binecunoscut în Rusia şi Ucraina, unde este denumit pajişti de pratostepă (lugovaie stepâ). Habitatul a devenit atât de rar tocmai pentru că cernoziomurile profunde formate chiar sub aceste pajişti sunt foarte fertile şi au fost arate aproape în întregime, iar acolo unde relieful 144 a fost mai accidentat aceste pajişti, foarte bune din punct de vedere furajer, au fost complet degradate prin suprapăşunat. Distrugerea aproape totală a habitatului său este şi cauza pentru care specia este atât de rară, în curs de dispariţie în România. În lucrările mai vechi este menţionată din câteva zeci de locaţii din Transilvania, Munţii Trascău, Subcarpaţii de Curbură şi Dobrogea (aici fiind confundată cu o specie înrudită). În realitate specia a mai rămas în doar trei locaţii sigure la ora actuală în ţară, toate foarte vulnerabile (Fânaţele Clujului, Boj-Cătun şi Focuri lângă Iaşi). situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii, Dealurile Clujului Est, Lacul Știucilor-Sic-Puini-Bonțida, Sărăturile Ocna Veche, Suatu-Cojocna-Crairât. tâRtan Crambe tataria regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Brassicales Cruciferae genul: speCia: Crambe C. tataria caracterizarea speciei Planta este ierboasă, perenă, de talie mare şi formează inflorescenţe sferice foarte dense, de mari dimensiuni, albe, cu diametru de peste un metru, foarte vizibile de la depărtare. Faptul că este rudă apropiată cu varza este trădat de florile relativ mici cu patru petale (sunt câteva mii în fiecare inflorescenţă) şi de aroma specifică a frunzelor. De fapt, întreaga plantă este comestibilă şi poate fi o legumă excelentă. Frunzele sunt divizate în mai mulţi lobi înguşti, alungiţi, cu margini ondulate şi cu dinţi mari rotunjiţi, la unele exemplare acoperiţi de peri aspri, lungi. În fiecare an, în aceeaşi populaţie, unele exemplare rămân în stare vegetativă şi produc doar frunze mari, la rândul lor uşor de recunoscut de departe, iar altele produc doar inflorescenţele caracteristice, având rol strict reproductiv. Planta este o excelentă meliferă, florile fiind foarte bogate în nectar şi puternic parfumate. Specia este caracteristică pajiştilor aride şi semiaride din stepă şi silvostepă, însăşi ecologia ei aratând că este o specialistă a spaţiilor deschise. După ce fructele (siliculele) se coc, inflorescenţa sferică se desprinde şi este rostogolită prin stepă de vânt, miile de seminţe împrăştiindu-se pe un spaţiu larg. Arealul speciei se extinde din Panonia până în stepele din nordul Mării Negre. În România este încă relativ frecventă doar în silvostepa transilvană, fiind rară în Moldova şi Dobrogea şi foarte rară în Câmpia de Vest. Existenţa unor populaţii mari arată în- flămânzIcă Draba dorneri plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc krambe – varză. Numele de specie este cuvântul latinizat tataria, tatarica – tătărască, adică din stepele populate de tătari din nordul Mării Negre. totdeauna o stare bună de conservare a pajiştilor, specia nerezistând la degradarea acestora prin suprapăşunat. Este caracteristică habitatelor de pajişti stepice subpanonice (6240*), pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (6210*), pajişti stepice panonice pe loess (6250*), stepe ponto-sarmatice (62C0*). regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida situri desemnate pentru conservare Coasta Lunii, Colinele Elanului, Dealurile Clujului Est, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânațurile de la Glodeni, Fânețele seculare Frumoasa, Fânețele seculare Ponoare, Insulele Stepice Șura Mică-Slimnic, Lacul Știucilor-Sic-Puini-Bonțida, Pajiştile Balda-Frata-Miheşu de Câmpie, Pajiştile lui Suciu, Pajiştile Sărmăşel-Milaş-Urmeniş, Pădurea Gârboavele, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Podişul Secaşelor, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu-Cojocna-Crairât, Suharau-Darabani, Valea lui David, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mi, Zău de Câmpie. ordinul: Familia: genul: speCia: Brassicales Cruciferae Draba D. dorneri etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc drabe – gust acru-acid iute, pişcător, referitor la gustul arzător al frunzelor unor specii din acest gen, folosite uneori ca şi cataplasme. Numele speciei este o dedicaţie pentru botanistul maghiar Joseph von Dorner (1808-1873). caracterizarea speciei Specia este un endemism local tipic, cu un areal foarte restrâns, ce apare doar într-un singur loc de pe coama vârfului Retezat, din munţii cu acelaşi nume, în etajul alpin, la peste 2200 m altitudine (habitatul 6150). Este curios contrastul între draba lui Dorner şi specia îndeaproape înrudită, draba de Flattnitz, care are un areal imens în tundră şi în etajul alpin al tuturor munţilor din America de Nord şi Eurasia. Cele două specii se deosebesc doar prin caractere subtile (lungimea stilului mai mare şi frunzele mai alungite la draba lui Dorner) dar discrepanţa între ariile lor de răspândire este foarte mare. Planta este mică, tulpinile au o înălţime de cel mult 10 cm, cu câteva flori albe cu patru petale în vârf. Tulpinile ies din mici rozete bazale cu multe frunze de culoare verde intens şi peri albi. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Retezat. 145 punguliţă plante Thlaspi jankae regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Capparales Cruciferae genul: speCia: Thlaspi T. jankae regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Poales Cyperaceae genul: speCia: Eleocharis E. carniolica ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului provine de la cuvântul grecesc thlaein – a turti, a zdrobi, referitor la aspectul turtit al fructelor speciilor din acest gen. Este de asemenea numele unei plante din care grecii antici preparau un condiment asemănător muştarului. Numele de specie este o dedicaţie pentru naturalistul maghiar Viktor Janka von Bulcs (1837-1890), ofiţer în armata austro-ungară, naturalist ardelean, academician român (membru corespondent străin din 1882), conservator al Muzeului Naţional din Budapesta. caracterizarea speciei Punguliţele perene fac parte din familia cruciferelor (a verzei), fapt vizibil din structura florilor lor albe şi mici, cu patru petale, dispuse îndesuit în vârful tulpinilor. Cele mai multe specii de punguliţe perene cresc pe stâncării, puţine fiind de pajişti, cu rădăcini lemnoase subţiri şi tufe de frunze îndesuit dispuse din care ies tulpinile înalte de 5-20 cm cu flori albe şi fructe cu contur dinstinct de „punguliţă”, de unde şi numele. Punguliţa panonică se distinge de celelalte specii apropiate prin fruzele alungit ovate şi anumite caractere subtile legate de structura fructului. Arealul punguliţei panonice cuprinde stâncăriile şi pajiştile pe substrat calcaros din munţii insulari joşi din nordul şi nord-estul Ungariei, dar şi pajişti de silvostepă dintre Dunăre şi Tisa. Sintezele floristice mai recente pun această specie cu semnul întrebării ca fiind prezentă în arealul Porţilor de Fier (între Dudaşu Schelei şi Gura Văii). situri desemnate pentru conservare Porţile de Fier pIpiriguţ Eleocharis carniolica etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la cuvintele greceşti eleios, heleios – mocirlă şi charis – iubitor, de la preferinţele de habitat ale speciilor genului. Numele de specie este cuvântul latinizat carniolica – din provincia Carniolia (actuala Slovenia). caracterizarea speciei Este o specie de terenuri apătoase (habitatul 7230), una dintre cele zece specii de pipiriguţ din flora ţării noastre, multe dintre ele rare. Apare sporadic din etajul gorunetelor până în cel al molidului şi se poate deosebi de celelalte specii înrudite prin tulpinile foarte subţiri, filiforme, înalte de 10-20 cm, dispuse foarte dens, de unde şi aspectul de pernă de ace verzi al plantei. În vârful acestora se află spiculeţele de flori dense de culoare negricioasă, de 0,5 cm lungime. situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Crişul Alb, Făgetul Clujului-Valea Morii, Lunca Buzăului, Munții Făgăraş, Munții Maramureşului, Piatra Craiului, Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, Porțile de Fier, Râul Tur. 146 ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este o dedicaţie pentru Ulisse Aldrovandi (Ulysses Aldrovandus, 1522-1605), naturalist italian renascentist, unul dintre fondatorii zoologiei moderne. Numele de specie vine de la latinescul vesiculosa – veziculoasă, cu referire la sacii aeriferi ce dau flotabilitate plantei. caracterizarea speciei Otrăţelul este o plantă carnivoră de apă de la câmpie, cu un areal foarte mare, practic cosmopolit, dar care este foarte sensibilă la antropizarea habitatelor acvatice şi are populaţii tot mai reduse. Nu are un aspect estetic deosebit, dar apariţia sa în populaţii mari în ecosistemele lacustre indică o bună stare de conservare a acestora. Planta adultă pluteşte în grupuri la suprafaţa apei, cu o tulpină cu numeroase articulaţii, verde-brună, de până la 10 cm lungime. Frunzele au o structură complicată, ce le transformă în capcane pentru micile nevertebrate din apă, în special pureci de apă Daphnia. firuţă dE munTE Poa granitica ssp. disparilis regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Caryophyllales Droseraceae genul: speCia: Aldrovanda A. vesiculosa ordinul: Familia: Poales Gramineae genul: speCia: Poa P. granitica Micile capcane vegetale digeră o singură dată hrana, după care nu mai sunt funcţionale. Florile sunt modeste, mici, albe, cu cinci petale. Păsările au un rol major în răspândirea speciei, seminţele şi părţile speciale ale plantei numite turioni putând traversa neafectate tubul digestiv al acestora. Astfel, planta şi-a putut crea imensul areal global, în prezent drastic redus de impactul antropic asupra ecosistemelor acvatice. Compararea rapoartelor botanice din secolul XIX până în prezent relevă diminuarea arealului speciei în România. Aceasta a dispărut din Câmpia de Vest, Depresiunea Braşov şi cea mai mare parte a Câmpiei Române, fiind încă relativ frecventă în Delta Dunării. Habitatele originare ale speciei sunt cele de ape stagnante curate (3140, 3150, 3160). plAnTE otRăţel Aldrovanda vesiculosa situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Câmpia Ierului, Ciuperceni-Desa, Delta Dunării, Mestecănişul de la Reci, Scroviştea. regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul poa – un tip de iarbă de furaj, nume folosit şi de Theophrast în general pentru ierburi. Numele de specie este latinescul granitica – de granite sau care creşte în crăpăturile din granite, iar cel al subspeciei provine din latinescul disparis – diferit, inegal, referitor la un caracter subtil al spiculeţului plantei. caracterizarea speciei Este o subspecie alpină endemică în masivele înalte din Carpaţii Orientali şi Meridionali (Munţii Rodna, Maramureş, Făgăraş, Bucegi, Retezat, Godeanu, Cernei). Din păcate, se deosebeşte doar prin caractere foarte subtile de speciile înrudite de firuţă, ea putând fi recunoscută cu certitudine doar de către specialişti. Planta creşte în tufe dese, de 25-50 cm, de un verde viu, cu un spic oval, cu numeroase spiculeţe mici, deseori violet sau purpuriu colorate. Habitatul preferat este cel al pajiştilor boreale şi alpine pe substrat silicios (6150), mai rar pe substrat calcaros, în Bucegi (6170). Populaţiile cunoscute sunt mari, subspecia endemică nefiind ameninţată. situri desemnate pentru conservare Munții Făgăraş, Munții Rodnei. 147 colilie Stipa danubialis plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul stipa – fibră. Numele speciei provine din latinescul Danubius – Dunăre, danubialis – de Dunăre, dunărean. caracterizarea speciei Este o colilie înaltă de 50-75 cm ce creşte în tufe dese, cu frunze bazale înguste de 2-4 mm dintre care ies în perioada înfloririi tulpini numeroase care au în vârf „penele” argintii specifice acestor plante (numite ariste, ataşate de seminţele pe care le ajută să se răspândească cu ajutorul vântului). Este o specie ce reliefează exact conceptul de endemism local, având o singură populaţie stabilită pe un loc foarte restrâns, de câteva zeci de metri pătraţi, pe o stâncă de conglomerat sfărâmicios („Cracul Găioarei”, aflată deasupra Dunării la doi kilometri spre est de barajul de la Porţile de Fier I). A fost descoperită în anii 60 ai secolului trecut de către botanistul Nicolae Roman, care a remarcat caracterele deosebite ale plantei în comparaţie cu toate speciile de colilie de la noi, cel mai important fiind faptul că perii fini ai „penei” specifice coliliilor se prelungesc pe firul lung al aristei până la achenă (sămânţă) şi nu se termină la o distanţă de câţiva centimetri mai sus de aceasta. Un astfel de caracter au puţine alte specii, aflate la mare depărtare de Porţile de Fier, cu care colilia noastră endemică este înrudită îndeaproape. La faţa locului se constată că mica şi unica populaţie se află în habitatul pajiştilor panonice de stâncării (6190) cu observaţia că cele din arealul Porţilor de Fier sunt mult mai bogate mai ales în specii balcanice decât cele din restul Carpaţilor. Este dificilă identificarea speciei în lunile mai-iunie pentru că toate coastele de deasupra Dunării sunt pline de valurile de culoare argintie ale coliliei de stâncă (Stipa eriocaulis), specie larg răspândită şi edificatoare pentru habitatul pajiştilor panonice de stâncărie. Totuşi, la finalul înfloririi coliliilor, putem observa de la distanţă diferenţa între culoarea aristelor (axul penelor) celor două specii, gălbuie la colilia de stâncă şi brun-roşcată la colilia Porţilor de Fier. Mica populaţie a celei din urmă a fost răscolită chiar în anii descoperirii sale de o plantaţie de pin negru, creată în scopul stabilizării solului dar fără vreun efect vizibil în acest sens. situri desemnate pentru conservare Porțile de Fier. 148 regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Poales Gramineae genul: speCia: Stipa S. danubialis cosaci Astragalus peterfii regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Fabales Leguminosae genul: speCia: Astragalus A. peterfii caracterizarea speciei Specia face parte din familia leguminoaselor (linte, fasole, mazăre), dar în pământ are o rădăcină puternică, lemnoasă, care o ajută să extragă apa de la o adâncime mai mare din sol în ecosistemele de pajişti de stepă uscate de pe coastele de dealuri puternic înclinate şi însorite din Câmpia Transilvaniei în care se dezvoltă. Planta are o înălţime de 30-50 cm, creşte în tufe dese, relativ uşor de recunoscut datorită frunzelor penate de culoare albăstruie. În perioada înfloririi, spicele de flori albe-gălbui o fac vizibilă de la o distanţă destul de mare. La începutul lunii iunie, când planta înfloreşte, speciile de colilie cu care creşte împreună dau un aspect foarte plăcut ochiurilor de stepă în care se află. Specia a fost descoperita în 1916 de către botanistul Peterfi, după care a fost numită. Multă vreme a fost cunoscută doar de pe dealul Banffy de la Suatu, în Câmpia Transilvaniei, unde s-a constituit şi o rezervaţie naturală pentru protejarea sa. În 1962, botanistul Nicolae Roman o descoperă şi pe dealul Fedeului de lângă comuna Căianu, la doar 5 km distanţă în linie dreaptă. Acesta a mai punctat pe o hartă prezenţa altor populaţii la sud de Căianu, pe aceeşi vale, fapt rămas neconfirmat. Aşadar, sunt cunoscute cu siguranţă doar două populaţii ale acestei specii endemice, ambele relativ gladiolă Gladiolus palustris plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul astragalos – os al gleznei, referitor la forma seminţelor. Numele de specie este o dedicaţie pentru Péterfi Marton, botanist clujean, conservator la Muzeul Botanic, apoi la Grădina Botanică din Cluj în perioada 19081922, care a descoperit specia în 1916. bine protejate datorită condiţiilor locale. Multă vreme originea speciei a rămas un mister, enunţându-se mai multe ipoteze de-a lungul timpului. Foarte recent, o echipă de cercetători a putut proba clar înrudirea strânsă dintre cosaciul lui Peterfi şi cosaciul palid ucrainean (Astragalus pallescens) din stepele aflate în nordul Mării Negre. Cele două regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida sunt absolut identice, dar zestrea lor genetică face totuşi o diferenţă marcantă (diferă numărul de cromozomi), astfel încât statutul de specie endemică al plantei transilvane nu este ameninţat. Habitatul în care se află cele două populaţii este şi el unul prioritar (6240*). situri desemnate pentru conservare Suatu-Cojocna-Crairât. ordinul: Familia: genul: speCia: Asparagales Iridaceae Gladiolus G. palustris etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul gladius – sabia folosită în luptele de gladiatori, gladiolus – săbiuţă, referitor la forma frunzelor. Numele de specie este latinescul palustris – de mlaştină. caracterizarea speciei Toate cele trei specii de gladiolă sălbatică de la noi (comună, ilirică şi de mlaştină) sunt foarte greu de deosebit între ele fără a fi examinate fibrele tunicilor bulbului, mai ales că habitatul speciei comune şi al celei de mlaştină se suprapun, şi anume mlaştinile alcaline (7230). Planta este înaltă de 1-1.50 m, cu frunze liniare înguste, tulpina cu câteva flori îndreptate toate într-o singură direcţie, lungi de 4-7 cm, de culoare carmin. Această specie cu areal central european este rară în toate ţările ce se suprapun acestui areal. În România, singura populaţie prezentă se află în judeţul Bihor. situri desemnate pentru conservare Porțile de Fier. 149 iRis sau stânjenel de stepă Iris aphylla ssp. hungarica plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la numele zeiţei greceşti a curcubeului, Iris, referitor la culorile extrem de variate şi de vii ale florilor unor specii din genul stânjeneilor, precum Iris germanica, Iris florentina sau Iris pumila. Numele de specie este grecescul aphyllon – fără frunze, florile speciei apărând pe tulpini fără frunze. Numele de subspecie este latinizatul hungarica – din Ungaria, ungurească, specia fiind descrisă prima dată din silvostepa panonică. caracterizarea speciei Stânjenelul de stepă este una dintre cele mai frumoase specii din flora noastră, fiind foarte asemănător dar ceva mai scund decât stânjenelul cultivat în grădini (Iris germanica), cu care dealtfel este foarte strâns înrudit. Tulpinile înalte de 50100 cm ies dintre frunzele late în formă de sabie şi poartă 1-5 flori mari, violete, cu peri (barbule) albi sau portocalii la baza tepalelor (petale lipsite de sepale) inferioare, care se adaugă la cromatica frumoasă a speciei. Există trei habitate distincte, cu condiţii ecologice relativ asemănătoare deşi îndepărtate ca locaţie, în care găsim populaţii mari de stânjenel de stepă. Este vorba despre pajiştile stepice subpanonice (6240*), pajiştile uscate pe substrat calcaros (6210*) şi pajiştile panonice de stâncării (6190). Mai precis, pajiştile stepice din Transilvania, în măsura în care nu sunt degradate prin suprapăşunat, sunt un habitat preferat al speciei dar exemplare ceva mai viguroase (de multe IRIs sAu sTânjEnEl dE nIsIp Iris humilis ssp. arenaria etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la numele zeiţei greceşti a curcubeului, Iris, referitor la culorile extrem de variate şi de vii ale florilor unor specii din genul stânjeneilor, precum Iris germanica, Iris florentina sau Iris pumila. Numele de specie este latinescul humilis – pitic, umil, mic, iar numele subspeciei provine din latinescul arena – nisip, arenaria – de nisip, referitor la habitatul speciei. caracterizarea speciei Este o specie de stânjenel de talie mică, cu flori frumoase galben intens, cu şiruri de peri portocalii. Este specifică pajiştilor stepice de pe dune de nisip fixate (de unde şi numele speciei, arena – nisip în limba latină). La noi în ţară se află doar în două mici regiuni geografice, însă cu populaţii destul de dense. Prima regiune este cea a Câmpiei Careilor, unde planta vegetează mai ales în poienile pădurilor de stejar şi plantaţiilor de salcâm unde se păstrează ochiuri de pajişti panonice de nisipuri (6260*) bine conservate. A doua regiune este nordul Munţilor Trascău, la nord de Arieş, unde planta este destul de frecventă nu pe nisipuri ci pe calcarele din Cheile Turzii (şi pe gresiile calcaroase aflate imediat la sud de acestea) şi din Cheile Borzeşti, în pajiştile de stâncării panonice (6190). Mai recent, planta a fost identificată şi în silvostepa Moldovei, în pajiştile stepice ponto-sarmatice (62C0*) de la Frumoasa-Bosanci (jud. Suceava) şi Bălteni (jud. Vaslui). situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Cheile Turzii, Suatu-Cojocna-Crairât, Zău de Câmpie. 150 regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asparagales Iridaceae genul: speCia: Iris I. aphylla ordinul: Familia: Asparagales Iridaceae genul: speCia: Iris I. humilis ori şi cu tulpini ramificate, descrise uneori ca Iris aphylla ssp. dacica) se pot afla frecvent în masivele calcaroase sau conglomeratic-calcaroase (rar pe gneise în Cozia) de altitudine mai redusă din munţi (până la 1500m). Populaţii izolate se află şi în pajiştile stepice ponto-sarmatice (62C0*) din Moldova, mai ales la marginea şi în poienile pădurilor din silvostepă unde pajiştile respective sunt mai bine păstrate. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Ceahlău, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Glodului, Cibului şi Măzii, Cheile Șugăului-Munticelu, Cheile Turzii, Colinele Elanului, Cozia, Cozia, Creasta Nemirei, Dealul Ciocaş-Dealul Vițelului, Dealul Perchiu, Dealurile Clujului Est, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Fânațele Bârca, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânațurile de la Glodeni, Fânețele seculare Frumoasa, Fânețele seculare Ponoare, Insulele Stepice Șura Mică-Slimnic, Măgurile Băiței, Movila lui Burcel, Muntele Tâmpa, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pajiştile lui Suciu, Pădurea Breana-Roşcani, Pădurea Ciornohal, Pădurea Gârboavele, Pădurea Mogoş-Mâțele, Pădurea Pogăneşti, Podişul Nord Dobrogean, Podişul Secaşelor, Râul Tur, Sighişoara-Târnava Mare, Suatu-Cojocna-Crairât, Suharau-Darabani, Valea lui David, Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mi, Zău de Câmpie. regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida măTăcIunE sAu cApul dRAgonuluI Dracocephalum austriacum regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Lamiales Labiatae genul: speCia: Dracocephalum D. austriacum caracterizarea speciei Este o specie înaltă de 10-30 cm, puternic aromată datorită conţinutului bogat în uleiuri volatile eterice, fiind rudă apropiată cu busuiocul, roiniţa sau lavanda. Prezintă un puternic contrast în perioada înfloririi de la început de vară (mai-iunie), când florile mari, în formă de trâmbiţă, de un violet intens, creează pete de culoare aprinsă între perniţele verzi-argintii ale plantei. În lipsa acestor flori, chiar şi unui specialist versat îi este greu să îşi dea seama că specia este prezentă într-o pajişte. Capul dragonului creşte în tufe mici, joase, dense, tulpinile ce ies din rădăcinile lemnoase subţiri fiind numeroase, cu până la 15 flori ce au o corolă mare, lungă de 1,5-3 cm. Frunzele sunt foarte înguste, mai multe la câte un nod al tulpinii. Întreaga parte aeriană a plantei, chiar şi florile, e acoperită de peri albi scurţi şi deşi care dau acesteia o tentă cenuşie. Specia este caracteristică pajiştilor aride din stepe şi silvostepe, din nordul Mării Negre până în Asia Centrală. În Europa Centrală este la marginea arealului ei şi foarte rară, la fel ca şi în România. Deşi la noi în ţară există areale destul de întinse de stepă şi silvostepă, capul dragonului austriac este întâlnit doar pe masivele calcaroase din nordul Munţilor Trascău (Cheile Turzii, BRândușă de toAmnă de nisiP PLAnte ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti drakon – dragon şi kephale – cap, capul-dragonului, referitor la forma florilor. Numele de specie este cuvântul latinizat austriacum – din Austria, specia fiind descrisă prima dată din Panonia, pe teritoriul fostului Imperiu Habsburgic. Piatra Secuiului, Piatra Lungă – Vălişoara, Cheile Borzeşti) şi Munţii Postăvarul (vârful Stejerişul Mic). Fenomenul este explicabil prin faptul că este o specie de stepă pietroasă (de substrate calcaroase), ceea ce la noi în ţară se întâlneşte destul regnul: Clasa: Plantae Liliopsida de rar. Întotdeauna a fost găsită pe muchiile de la marginea abrupturilor sau în apropierea acestora, în areale însorite şi puternic bătute de vânturi. Este caracteristică în România doar pentru habitatul de pajişti panonice de stâncării (6190). situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii, Muntele Tâmpa. ordinul: Familia: genul: speCia: Liliales Colchicaceae Colchicum C. arenarium Colchicum arenarium etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la regiunea antică Colchis sau Colchida de pe ţărmurile estice ale Mării Negre, respectiv Georgia de astăzi. Numele speciei provine din latinescul arena – nisip, arenarius – de nisip, referitor la habitatul acesteia. caracterizarea speciei Brânduşa de nisip este o specie panonică de dune de nisip şi pajişti pe nisipuri (2340*, 6260*). Este foarte frecventă în Ungaria între Dunăre şi Tisa, de unde arealul ei se prelungeşte spre sud, atingând şi colţul sud-vestic al României, unde este cunoscută din două localităţi, Ostrovul Moldova Veche pe Dunăre şi Valea Desnăţuiului în Câmpia nisipoasă a Olteniei. Specia este foarte asemănătoare cu brânduşa comună de toamnă, dar este mai intens colorată în roz, deosebirea de bază fiind subtilă şi referindu-se la configuraţia stilelor. Cum însă specia comună nu creşte niciodată pe nisipuri, deosebirea se poate face uşor pe baza habitatului. situri desemnate pentru conservare Ciuperceni-Desa, Porțile de Fier. 151 lalea galbenă Tulipa hungarica regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Liliales Liliaceae genul: speCia: Tulipa T. hungarica plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinizarea cuvântului persan dulbend – turban, referitor la forma florii. Numele speciei este cuvântul latinizat hungarica – ungurească, specia fiind descrisă de pe un teritoriu care, deşi dominat etnic de români şi sârbi, în trecut aparţinea imperiului austro-ungar. caracterizarea speciei Este o specie cu totul deosebită în flora României, ce face parte din grupul lalelelor de talie mare ce se cultivă pe scară largă în lume şi care îşi are originea în stepele Eurasiei şi în bazinul mediteranean, unde cresc multe specii sălbatice. Laleaua Cazanelor este o specie endemică locală cu un areal foarte limitat în Cazanele Dunării, în pajişti de stâncărie panonice (habitatul 6190) şi tufărişuri subcontinentale peripanonice (40A0*). De fapt, din aceste habitate mai accesibile omului specia a dispărut, fiind deseori recoltată cu tot cu bulbi, rămânând populaţii numeroase doar în cele mai inaccesibile fisuri de stânci, chiar deasupra Dunării, acolo unde este de neatins (habitatul 8210). Există o mică populaţie de lalele galbene (sub zece indivizi) şi pe valea Oglănicului, la nord de localitatea Gura Văii, considerată pe rând subspecie separată sau laleaua galbenă Urumoff (specie cunoscută din Bulgaria, sinonimată în unele lucrări cu laleaua Cazanelor). Caracterele de separare, tranşant enunţate în lucrări, rămân neconcludente după investigaţii atente de teren şi se aşteaptă rezultatul unor analize genetice, însă, după toate probabilită- lIlIAc ARdElEnEsc sAu lEmnul VânTuluI ţile, la Cazanele Dunării şi Gura Văii este vorba despre una şi aceeaşi specie. Este interesant că laleaua Cazanelor nu a mai fost vazută pe malul sârbesc al regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida Syringa josikaea etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la grecescul syrinx – tub, referitor la forma florilor. Numele speciei este o dedicaţie pentru Josika Janos, guvernator al Transilvaniei din prima jumătate a secolului XIX. caracterizarea speciei Este un arbust înalt deosebit de decorativ înrudit cu liliacul comun. Spre deosebire de acesta, frunzele sunt ovale şi nu în formă de inimă iar florile sunt roz-violet şi nu mov, mai puţin parfumate. Ecologic, cele două specii sunt extrem de deosebite deşi sunt încadrate în acelaşi tip de habitat, tufărişuri continentale peripanonice (40A0*). Liliacul comun edifică împreună cu mojdreanul tufărişurile numite „şibliac” din Munţii Banatului până în sudul Apusenilor, pe versanţi stăncoşi abrupţi şi însoriţi, în condiţii de căldură şi uscăciune, pe când tufărişurile de liliac ardelenesc se găsesc în condiţii foarte diferite, pe solurile apătoase din luncile unor văi reci din Apusenii nordici (Munţii BihorVlădeasa), unde alcătuiesc comunităţi cu arinul alb, arbore specific luncilor de munte. Populaţiile sunt mici şi devin clar vizibile doar în momentul înfloririi speciei, cele mai consistente fiind pe văile Iadei, Galbenei, Crişului Pietros, mai puţin pe cele ale Drăganului şi Crişului Alb Superior. Luncile râurilor de munte fiind puternic afectate de activităţile antropice (suprapăşunat, lucrări hidrotehnice, exploatări forestiere, drumuri, balastiere etc.), populaţiile trebuie monitorizate permanent şi sunt necesare măsuri eficiente de conservare. De fapt, liliacul ardelenesc şi cel comun nu sunt rude apropiate, primul făcând parte dintr-un grup de specii larg răspândite în Eurasia în condiţiile climatului mai cald de acum câteva milioane de ani şi care 152 şi-a restrâns arealul, din cauza impactului glaciaţiunilor, în pădurile de luncă din munţii Chinei şi Himalaya (liliacul lui Komarov, liliacul himalayan, liliacul de Yunnan, liliacul tibetan etc.). situri desemnate pentru conservare Apuseni, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Muntele Vulcan, Valea Iadei. Dunării deşi în ultimii ani au fost organizate expediţii speciale pentru căutarea acesteia. situri desemnate pentru conservare Porțile de Fier. ordinul: Familia: genul: speCia: Lamiales Oleaceae Syringa S. josikaea papucul doamnei Cypripedium calceolus regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Asparagales Orchidaceae genul: speCia: Cypripedium C. calceolus regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Asparagales Orchidaceae genul: speCia: Liparis L. loeselii ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la cuvintele greceşti Cypris (doamna din Cipru, un alt nume dat zeiţei Afrodita şi care este legat de locul naşterii acesteia) şi podilon – sanda. Numele speciei este latinescul calceolus – papuc mic. plante caracterizarea speciei Esteo specie de orhidee frumoasă, cu un larg areal eurasiatic (în Asia şi America de Nord se află multe specii înrudite) format din populaţii foarte mici. Planta are o înălţime de 30-80 cm, frunze late, ovale şi flori mari la care tepala (petală fără sepale) inferioară este transformată într-un fel de „vas” de culoare galben intens, în timp ce cele laterale şi cea superioară sunt mai înguste şi de culoare roşu închis sau brună. Populaţiile mici şi în continuă restrângere au făcut ca planta să fie declarată de mult timp monument al naturii în România. Din punct de vedere ecologic, papucul doamnei are valenţe destul de largi, fiind prezent din etajul gorunetelor până în cel al molidului, în poieni de păduri, mai ales în habitatele de fâneţe de munte şi dealuri înalte (6520), dar populaţiile fiind atât de mici şi izolate, puţini oameni, chiar dintre pasionaţii naturii, pot spune că au văzut-o. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Buila-Vânturarița, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cenaru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Șugăului-Munticelu, Ciucaş, Creasta Nemirei, Dealul Mare-Hârlău, Domogled-Valea Cernei, Lunca Mirceşti, Muntele Tâmpa, Munții Ciucului, Munții Maramureşului, Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Dălhăuți, Pădurea Floreanu-Frumuşica-Ciurea, Pădurea Homița, Pădurea Tătăruşi, Pădurea Zamostea-Lunca, Pârâul Barlangos, Piatra Craiului, Podişul Secaşelor, Postăvarul, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Semenic-Cheile Caraşului, Sighişoara-Târnava Mare, Vânători-Neamț. moșișoaRe Liparis loeselii etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din grecescul liparos – uleios, lucios, unsuros, cu referire la suprafaţa frunzelor plantei. Numele speciei este o dedicaţie pentru botanistul german Johannes Loesel sau Johann Lösel (1607-1655). caracterizarea speciei Este o orhidee de talie mică, până la 20 cm înălţime, cu flori mici de culoare galben-verzuie. Are o răspândire curioasă, de o parte şi de alta a Atlanticului, în America de Nord şi Europa, lipsind în Asia. Trăieşte în turbării de joasă altitudine din etajul gorunetelor până în cel al moliului în populaţii foarte mici şi izolate, majoritatea neregăsite recent. În Depresiunea Transilvaniei există în Dealurile Feleacului, Depresiunea Sibiului (câte trei populaţii), în mica turbărie Tăul fără Fund de la Băgău lângă Aiud, în Depresiunile Braşov, Maramureş şi Giurgeu din Carpaţii Orientali, Dealurile Hunedoarei, Muntele Ceahlău, Subcarpaţii Moldovei (m]năstirea Neamţ). La o altitudine foarte joasă a fost identificată şi la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. situri desemnate pentru conservare Apuseni, Băgău, Ceahlău, Dealul Cetății Lempeş-Mlaştina Hărman, Făgetul Clujului-Valea Morii, Munții Făgăraş, Munții Maramureşului, Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer, Piatra Craiului, Sărăturile Ocna Veche, Vânători-Neamț. 153 ouălE popII Himantoglossum caprinum regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Asparagales Orchidaceae genul: speCia: Himantoglossum H. caprinum genul: speCia: Paeonia P. officinalis plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la cuvintele greceşti himas (la genitiv himantos) – curea şi glossa – limbă, referitor la forma segmentului median al labelului (petala inferioară). Numele de specie este cuvântul latinizat caprinum – din insula Capra, aflată în largul coastelor italiene ale Mării Tireniană (de unde specia a fost descrisă prima dată). caracterizarea speciei În toate lucrările mai vechi despre flora României este menţionată orhideea curea hircană ca fiind prezentă la noi. În 2006 un studiu susţine că de fapt la noi este prezentă orhideea curea caprină pentru ca în 2012 mai mulţi autori maghiari să identifice plantele din sud-estul Europei ca aparţinând în întregime unei specii noi, pe care o denumesc orhideea lui Janka, după numele unui naturalist transilvănean din secolul XIX. Acesta este numele botanic valid la ora actuală. Orhideea curea, înaltă de 50-80 cm, este o plantă ce iese în evidenţă imediat din cauza labelului (petalei inferioare) numeroaselor flori exagerat de lung şi îngust (de unde şi denumirea), purpuriu cu alb, cu pete roşii. Specia apare în populaţii mici şi izolate, răspândite pe tot teritoriul ţării de la câmpie până în munţii de altitudine joasă, mai ales în pajiştile de substrat calcaros bine conservate, cu populaţii mari de orhidee (6210*). Deşi pe parcursul a 150 de ani s-au semnalat câteva zeci de locaţii pe teritoriul României unde specia a fost menţionată, puţine dintre acestea au fost regăsite în ultimii 20 de ani. BujoR moV Bănăţean Paeonia officinalis ssp. banatica situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşnița, Comana, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida Munții Măcinului, Munții Țarcu, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Platoul Mehedinți, Podişul Nord Dobrogean, Porțile de Fier. ordinul: Familia: Saxifragales Paeoniaceae etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la numele lui Paeon sau Paean, doctor al zeilor din Olimp, care ar fi folosit o specie de bujor pentru a trata rănile zeilor Ares şi Hades, sau de la numele anticului regat al paeonilor, trib ce locuia în nordul Macedoniei. Prima dată numele de „Paionia” a fost folosit de Theophrastes în sec. IV î. Chr. Numele speciei este latinescul officinalis – de uz farmaceutic, medicinal. Numele subspeciei este cuvântul latinizat banatica, din Banat, bănăţeană. caracterizarea speciei Deşi ultimele studii genetice asupra bujorilor bănăţeni au relevat clar că este o specie independentă, încă este denumită în unele liste după vechea concepţie potrivit căreia ar fi doar o subspecie regională a bujorului mediteranean. De fapt, bujorul bănăţean a luat naştere cu multe zeci de mii de ani în urmă printr-un proces de hibridare între bujorul mediteranean (Paeonia officinalis, cultivat şi în grădini) şi bujorul lui Maire (Paeonia mairei) din arealele muntoase din China. Cele două specii parentale au arealele despărţite astăzi de mii de kilometri. Planta este deosebit de frumoasă în momentul înfloririi, florile mari de un mov intens fiind foarte parfumate. Frunzele, de asemenea mari, sunt divizate în segmente de o formă foarte variabilă în cadrul aceleiaşi populaţii. Specia este răspândită numai în pădurile din micile masive muntoase ale Câmpiei Panonice (Ungaria, Voievodina) şi în pădurile de fag, gorun auriu şi stejar pufos din Munţii Banatului şi arealul Porţilor de Fier (atât în România cât şi în Serbia). Habitatele în care a fost identificată specia în munţii din sud-vestul României sunt cele de făgete ilirice (91K0) şi gorunete ilirice (91L0) dar şi rariştile de stejar pufos panonice (91H0*). Populaţiile cunoscute sunt mici, 154 izolate, localizate în păduri din vecinătatea localităţilor Baziaş, Gura Văii, Ciclova Română, Sasca Montană. Câteva mici populaţii se află localizate şi în Munţii Codru-Moma în făgete dacice (91V0). Acestea înfloresc cu o lună mai târziu decât po- pulaţiile bănăţene (mijlocul lunii aprilie, respectiv mijlocul lunii mai). Mai există, semnalate din sec. XIX dar neconfirmate recent, populaţii ale acestei specii în două locuri din Subcarpaţii Buzăului care ar trebuie reinvestigate. situri desemnate pentru conservare Defileul Crişului Negru, Porțile de Fier. dediţel sau sisinel sau dediţel de taiga Pulsatilla patens regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Ranunculales Ranunculaceae genul: speCia: Pulsatilla P. patens caracterizarea speciei Dediţelul de taiga se deosebeşte greu prin flori de alte specii înrudite, acestea având o culoare mov întunecat ce seamănă foarte bine cu cele ale dediţelului dacic (Pulsatilla montana), specie comună la noi. În schimb, frunzele sunt cu totul deosebite, având forma palmei (palmate) şi nu cu foliolele dispuse ca la o pană (penate) şi deosebesc dediţelul de taiga foarte uşor de la prima privire. Specia, dacă luăm în considerare toate subspeciile sale (unele cu flori de culoare gălbuie), are un areal vast circumpolar fiind prezentă în taiga şi silvostepele reci din toată Eurasia şi America de Nord. La noi în ţară şi în toată Europa Centrală este semnalată din secolul XIX din multe locaţii, cele mai multe dispărute la ora actuală. Specia pierde multe populaţii şi îşi restrânge permanent arealul din motive ce ne sunt încă necunoscute (ar putea fi o maladie a speciei sau concurenţa speciilor comune înrudite). Din silvostepa Moldovei mai este cunoscută din două locuri (Bosanci şi Mârzeşti-Iaşi) iar în Transilvania s-au păstrat populaţii mai mari la liziera pădurii Făget (la sud de Cluj-Napoca) şi în vecinătatea masivului Piatra Secuiului (pe un pisc de bazalte). Populaţia de la Cheile Turzii, cunoscută de mult timp, este şi ea dispărută la fel ca multe altele. Monitorizarea foarte atentă a populaţiilor consistente rămase şi elaborarea unor măsuri adecvate de conservare a acestora este o condiţie ce se impune pentru a păstra specia în flora ţării. Este de remarcat că deseori specia poate fi găsită (la noi în Piatra Secuiului) în mestecănişuri (menţinute la adăpost de extinderea pădurii din jur de substratul pietros). Acestea ar putea reprezenta habitate relicte glaciare similare celor larg răspândite în silvostepa Asiei Centrale unde dediţelul de taiga creşte în astfel de rarişti de mesteacăn. plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul pulsare – a pulsa, a se agita, deoarece stilele cu peri fini albi ale nuculelor (fructelor) se mişcă în vârful tulpinii la orice adiere a vântului. Numele speciei este latinescul patens – divergent, îndreptat spre lateral/exterior, de la orientarea florilor plantei la vârful tulpinilor. situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii, Dealurile Clujului Est, Defileul Crişului Repede-Pădurea Craiului, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânețele seculare Frumoasa, Fânețele seculare Ponoare, Mestecănişul de la Reci, Munții Ciucului. 155 dediţel Mare Pulsatilla grandis regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Ranunculales Ranunculaceae genul: speCia: Pulsatilla P. grandis plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul pulsare – a pulsa, a se agita, deoarece stilele cu peri fini albi ale nuculelor (fructelor) se mişcă în vârful tulpinii la orice adiere a vântului. Numele speciei este latinescul grandis – mare, grandios, spectaculos. caracterizarea speciei Între speciile de dediţel, aceasta este una de talie mare, mai înaltă (30 cm) şi cu flori violet deschis mai mari (5-6 cm lungime). Dintre frunzele penate bazale cu foliole dinţate se desprind primăvara în aprilie tulpini acoperite dens de peri gălbui (caracter prin care se deosebeşte de speciile înrudite de la noi). Florile sunt deosebit de decorative, mai ales când găsim mai multe plante grupate. Populaţiile speciei sunt puţine şi foarte izolate la noi în ţară. Cele mai bine cunoscute sunt cele din sudul Munţilor Muntele Mare (arealul cheilor şi masivelor calcaroase de la Scăriţa-Belioara, Vulturese, Cheile Poşegii etc.) unde planta poate fi găsită în pajişti panonice de stâncării (6190). Un al doilea grup de populaţii se găseşte la Porţile de Fier, în acelaşi tip de habitat dar şi în tufărişuri continentale peripanonice cu mojdrean, liliac şi scumpie (40A0*), mai rar în rarişti de stejar pufos (91H0*). Dediţelul mare mai este cunoscut din pajişti de stâncărie din Munţii Poiana Ruscă şi din pajişti stepice ponto-sarmatice (62C0*) din silvostepa Moldovei (cel puţin zece populaţii). Din păcate, starea de conservare a multora dintre acestea nu este cunoscută suficient de bine. Arealul central european-nord-bal- * dediţel Roșu Pulsatilla pratensis ssp. hungarica etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul pulsare – a pulsa, a se agita, deoarece stilele cu peri fini albi ale nuculelor (fructelor) se mişcă în vârful tulpinii la orice adiere a vântului. Numele speciei este latinescul pratensis – de fâneaţă. Numele de subspecie este latinizatul hungarica – din Ungaria, ungurească, specia fiind descrisă prima dată din silvostepa panonică. caracterizarea speciei Între speciile de dediţel, majoritatea cu flori de culoare violet, aceasta este cu totul aparte având flori de culoare roşcată, foarte neobişnuită în cadrul genului. În rest, aspectul plantei seamănă bine cu cel al speciilor de dediţel înrudite, cu frunze palmate, tulpini cu peri albi lungi, întreaga plantă având un aspect „pufos”. Este o subspecie (dar poate unele studii o vor considera specie independentă în viitor) endemică pentru dunele de nisip fixate din Depresiunea Panonică, populând habitatele de dune panonice (2340*) şi de pajişti pe nisipuri panonice (6260*). În România se găseşte doar în Câmpia Careilor, pe dunele de nisip fixate, mai ales în poienile de pădure unde pajiştile sunt conservate mai bine. situri desemnate pentru conservare Câmpia Careiului, Diosig, Săcueni. 156 canic-pontic al speciei, ce cuprinde atât areale de stâncării din munţi de mică altitudine cât şi pajişti stepice, deşi atât de întins geografic, este alcătuit în întregime din populaţii de mici dimensiuni, izolate, ca şi cele de la noi. regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida situri desemnate pentru conservare Dealul Alah Bair, Fânațele Bârca, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Fânețele seculare Frumoasa, Fânețele seculare Ponoare, Fântânița Murfatlar, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pă- durea Gârboavele, Pădurea Mogoş-Mâțele, Pădurea şi pajiştile de la Mârzeşti, Porțile de Fier, Valea lui David. ordinul: Familia: genul: speCia: Ranunculales Ranunculaceae Pulsatilla P. pratensis turiţă Agrimonia pilosa regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Rosales Rosaceae genul: speCia: Agrimonia A. pilosa caracterizarea speciei Este o specie foarte rară, cu populaţii mici, despre a cărei răspândire se ştie în realitate foarte puţin, fiind greu de deosebit de rudele sale mai larg răspândite turiţa comună şi turiţa parfumată, cu care adesea este confundată. Este mai înaltă (deseori peste un metru) şi, în pofida denumirii, mai scurt şi mai puţin evident păroasă decât rudele sale. Florile mici galbene sunt dispuse des, în spice lungi. Frunzele penate au foliole dur dinţate foarte lung îngustate spre bază (aceasta este una dintre trăsăturile ce o pot deosebi la prima vedere de cele două specii mai comune care au foliolele rotunjite la bază). Ecologia acesteia este puţin cunoscută, cu siguranţă în multe rapoarte de cercetare fiind trecută în locul acesteia turiţa comună. După toate probabilităţile este vorba despre o specie de poieni şi margini de pădure din etajul colinar superior până în etajul alpin al molidului (6520, 6430). Mai multe locaţii au fost identificate în Carpaţii Orientali şi Podişul Central Moldovenesc, foarte puţine în Munţii Apuseni. Arealul geografic al plantei este larg (toată Eurasia), iar posibilităţile de răspândire mari, fructele agăţându-se lesne, ca la orice turiţă, de blana oricărui animal sau de şireturile bocancilor trecătorilor. Nu ştim încă de ce o plantă cu asemenea potenţial ecologic este atât de rară în România – este vorba despre confuzia cu speciile comune sau de competiţia acestora (dizlocuire). Ca atare, este una dintre cele mai enigmatice specii pentru naturaliştii români iar protejarea ei este extrem de problematică – nu se pot lua mă- BuRuIAnă cu cIncI dEgETE sAu sclIpEţi de adaMclisi plante ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul argema, o boală de ochi ce era tratată cu această plantă (nume folosit de Celsus, Plinius, Dioscorides). Numele speciei vine din latinescul pilosa – păroasă, cu referire la perii numeroşi ai plantei. suri eficiente de conservare din moment ce nu sunt suficiente informaţii la nivelul ţării despre ecologia şi răspândirea ei. regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Fânațele de pe Dealul Corhan-Săbed, Lunca Buzăului, Munții Maramu- reşului, Munții Măcinului, Porțile de Fier, Sighişoara-Târnava Mare. ordinul: Familia: genul: speCia: Rosales Rosaceae Potentilla P. emilii-popii Potentilla emilii-popii etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul potens – puternic, potentilla – mica (plantă) puternică, deoarece în trecut se credea că unele specii ale genului au un puternic efect curativ. Numele speciei este o dedicaţie pentru academicianul şi naturalistul român Emil Pop (1897-1974). caracterizarea speciei Este o specie local endemică cunoscută doar din puţine localităţi din Dobrogea de sud. Planta este înaltă de 15-40 cm, cu tulpini lung şi dens păroase, la fel fiind şi frunzele palmate cu 5-7 lobi dinţaţi şi inflorescenţa ce cuprinde câteva flori relativ mici îndesuit dispuse, cu cinci petale galben palide, de lungimea sepalelor. Cele două localităţi de unde s-au semnalat populaţii, Coroana şi Adamclisi, nu au fost investigate recent, iar starea actuală a populaţiilor nu se cunoaşte. Intervine şi confuzia ce se poate face între această specie şi sclipeţii drepţi şi cei de Crimeea, rude apropiate ce sunt frecvente în Dobrogea în acelaşi habitat al pajiştilor de stepă ponto-sarmatice (62C0* ). situri desemnate pentru conservare Dealul Alah Bair, Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa, Pădurea Eseschioi-Lacul Bugeac, Pădurea Hagieni-Cotul Văii, Pădurea şi Valea Canaraua Fetii-Iortmac, Podişul Nord Dobrogean. 157 sânziana de stepă moldAVă Galium moldavicum regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Gentianales Rubiaceae genul: speCia: Galium G. moldavicum regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Rosales Saxifragaceae genul: speCia: Saxifraga S. hirculus plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc gala – lapte, referitor la faptul că unele specii erau folosite la coagularea laptelui. Numele de specie este cuvântul latinizat moldavicum – din Moldova, moldovenesc, referitor la regiunea unde a fost descoperită planta. caracterizarea speciei Specia face parte din grupul sânzienelor de stepă ce populează pajiştile uscate ale Europei Centrale şi regiunii pontice. Sunt patru astfel de specii în flora României, ce se deosebesc prin caractere destul de subtile. Sânziana de stepă moldavă are tulpina dens mărunt păroasă în partea superioară, un caracter aparte ce nu este regăsit la speciile înrudite. Planta are tulpini drepte, cu frunze înguste liniare foarte subţiri dispuse la noduri roată în jurul tulpinii (verticile). La partea superioară a tulpinii se află numeroase flori albe mici cu patru petale ascuţite unite într-un tub scurt. Specia a fost descrisă în 1954 de către botanistul ieşean Constantin Dobrescu, unul dintre cei mai prolifici descoperitori de specii noi pentru ştiinţă dintre naturaliştii români, de la Negreşti pe Dealul Glodeni (jud. Vaslui), fiind apoi descoperită şi la Valea lui David (jud. Iaşi), iar apoi în Republica Moldova şi Ucraina. Habitatul de care se leagă sânziana de stepă moldavă este cel al pajiştilor de stepă ponto-sarmatice (62C0*). situri desemnate pentru conservare Fânațurile de la Glodeni, Valea lui David. sAxIfRAgA dE TuRBăRIE, ocHII șoRicelului de tuRBăRIE, căpriţă Saxifraga hirculus etimologia denumirii științifice Numele de gen provine de la cuvintele latine saxum – stâncă şi frango – a frânge, a sparge, referitor la faptul că cele mai multe specii ale genului sunt plante de stâncării. Numele speciei provine din latinescul hircus – capră, hirculus – căpriţă, poate fiindcă această plantă de munţi înalţi ar constitui o hrană predilectă pentru caprele de munte. caracterizarea speciei Planta este înaltă de 10-40 cm, cu frunze bazale lanceolate, plane, obtuze, cu marginea întreagă, lungi de 1-3 cm, formând la bază rozete. Florile terminale sunt solitare sau grupate 2-5, cu petale galbene, uneori portocaliu punctate. Este o specie boreală ce populează turbăriile din taigaua eurasiatică şi cea nord-americană, ca şi pe cele din munţii suficient de înalţi aflaţi mai la sud. Este aşadar o specie circumpolar arctic-alpină, cu un areal foarte extins, dar în Europa Centrală populaţiile sunt mici şi rare. În România apare doar în turbării (habitatele 7110*, 7140) la Sâncrăieni şi Lueta în Carpaţii Orientali (jud. Harghita) şi este considerată relict glaciar, din timpul când acum peste 15.000 de ani, într-un climat mai rece, taiga era larg extinsă peste teritoriul Europei Centrale. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos. 158 iaRba gâtului Tozzia carpathica regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Lamiales Orobanchaceae genul: speCia: Tozzia T. carpathica regnul: Clasa: Plantae Spermatopsida ordinul: Familia: Apiales Umbelliferae genul: speCia: Angelica A. palustris ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este o dedicaţie pentru botanistul italian Lucas Tozzi (1633-1717) iar după alte surse pentru botanistul italian Bruno Tozzi (1656 -1743). Numele speciei este cuvântul latinizat carpathica – carpatină, după arealul speciei. plAnTE caracterizarea speciei Planta este înaltă de 10-50 cm, ramificată de la bază, cu frunze ovate fără peţioli, rar dinţate, dispuse opus câte două pe tulpina cu patru muchii. La vârful ramurilor se află florile de un galben viu cu un tub lung şi cinci petale, cele trei de jos mai lungi dând un aspect asimetric corolei. Este semiparazită, un caracter mai rar întâlnit printre plantele din munţii înalţi. Specia carpatină endemică şi sora ei, iarba gâtului alpină din munţii Europei Centrale, se deosebesc doar prin caractere foarte subtile. Există destul de multe populaţii în etajele subalpin şi alpin ale Carpaţilor Orientali şi Meridionali, dar planta nu este prea frecventă, fiind destul de rar întâlnită, în locuri mai umede (6150, 6170, 4060, 4070*, 3220). situri desemnate pentru conservare Apuseni, Bucegi, Călimani-Gurghiu, Ceahlău, Cozia, Creasta Nemirei, Defileul Jiului, Frumoasa, Munții Ciucului, Munții Făgăraş, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Munții Țarcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Parâng, Piatra Craiului, Putna-Vrancea, Rarău-Giumalău, Retezat, Valea Cepelor. angelică dE BAlTă Angelica palustris etimologia denumirii științifice Numele de gen provine din latinescul angelus sau grecescul angelos – înger, din credinţa că specia medicinală înrudită Angelica archangelica ar fi fost arătată oamenilor de arhanghelul Mihail. Numele de specie provine din latinescul palustris – de mlaştină, cu referire la habitatul plantei. caracterizarea speciei Este o plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe, înrudită şi având aspectul caracteristic unor plante cultivate cu care suntem obişnuiţi ca ţelina, morcovul, pătrunjelul. Anghelica de baltă este însă o specie sălbatică foarte rară în flora noastră. Iese în evidenţă prin peţiolii frunzelor tulpinale puternic îngroşaţi, cu miros plăcut, fapt caracteristic speciilor de anghelică, şi se diferenţiază de toate rudele sale prin dinţii mari ai foliolelor. Specia este destul de greu de identificat, necesitând de obicei cunoştinţele unui specialist. Populează mlaştinile din luncile râurilor (habitatul 7230) dar deşi acest tip de habitat este foarte extins, planta este deosebit de rară, cu un areal în continuă restrângere. Populaţiile din Moldova (judeţele Bacău şi Neamţ) nu au mai fost regăsite de mult timp, fiind sigure doar cele de la Lozna (jud. Botoşani). În Transilvania, populaţiile din Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Ciucului (asociate aici unor turbării) sunt foarte mici. O populaţie izolată din fostul sat Poiana (azi inclus ca şi cartier în oraşul Turda) este dispărută din cauza urbanizării. Se impune urmărirea cu mare atenţie în viitor a acestei specii, în vederea refacerii prin măsuri de protecţie eficiente. situri desemnate pentru conservare Bazinul Ciucului de Jos, Călimani-Gurghiu, Câmpia Careiului, Insulele Stepice Șura Mică-Slimnic, Sighişoara-Târnava Mare, Tinovul Apa Roşie, Turbăria de la Dersca. 159 *aeRelul lui sadleR Ferula sadleriana regnul: Clasa: Plantae Magnoliopsida ordinul: Familia: Apiales Umbelliferae genul: speCia: Ferula F. sadleriana plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin ferula – nuia, băţ, ferire – a bate (după alte interpretări ferula era numele latin al feniculului, dar semnificaţia este aceeaşi). Tulpinile elastice şi lungi ale unor umbelifere precum Ferula vulgaris erau folosite în antichitate pentru a aplica „corecţii” elevilor. Numele speciei este o dedicaţie pentru Sadler József (1791-1849), medic şi botanist maghiar. caracterizarea speciei Specia face parte din familia umbeliferelor, adică a mărarului sau feniculului, cu care seamănă foarte mult datorită formei generale şi pentru că florile galbene sunt greu de deosebit. Tulpina este înaltă de 1-1,50 m, cu multe frunze cu lacinii destul de subţiri, albăstrui, şi acestea destul de asemănătoare cu cele ale mărarului. Florile sunt dispuse în umbele specifice acestui grup de plante, de culoare galben sau galben-verzui, mici. Genul aerelului (Ferula) este larg răspândit în stepele Eurasiei şi în bazinul Mediteranei, una dintre specii fiind folosită în lumea antică drept contraceptiv iar multe altele având utilizări medicinale. Sunt plante foarte înalte, cu frunze foarte mari, din acest punct de vedere aerelul lui Sadler fiind una dintre cele mai mici specii ale genului. Este izolată de arealul celorlalte rude, specia fiind endemică pentru munţii calcaroşi de mică altitudine din Bazinul Panonic (Munţii Bukk), unde există patru populaţii. În România apare o singură populaţie izolată în Cheile Turzii, în nordul Munţilor Trascăului (indicaţiile mai vechi referitoare la o altă populaţie existentă în Cheile Boiului, Munţii Poiana Ruscă, nu s-au confirmat). mușchiul de pămânT Buxbaumia viridis etimologia denumirii științifice Numele genului este o dedicaţie pentru Johann Christian Buxbaum (1693-1730), medic şi botanist german. Numele speciei este latinescul viridis – verde, referitor la coloritul speciei (în comparaţie cu alte specii ale genului). caracterizarea speciei Este una dintre cele mai curioase specii de muşchi de pământ, având un tal (corp) extrem de redus, din care se remarcă doar sporofitul (axul capsulei cu spori şi capsula) înalt de 5-10 mm, cu o capsulă de 3-4 mm lungime, asimetrică, ascuţită. Interesant este faptul că acest sporofit îşi începe dezvoltarea toamna târziu şi este verde şi asimilează în timpul lunilor de iarnă. Planta este anuală sau bienală, creşte pe multe tipuri de substrat şi de multe ori dispare din arealele unde a fost semnalată anterior şi reapare în alte locuri. Creşte frecvent în asociaţie cu alţi muşchi de pământ şi, corpul plantei fiind atât de redus, de multe ori putem crede eronat că frunzele altor specii sunt frunze de Buxbaumia, care de fapt nu are aşa ceva. Specia are o răspândire foarte largă, circumpolară. situri desemnate pentru conservare Bistrița Aurie, Bucegi, Frumoasa, Larion, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Parâng, Piatra Craiului, Piatra Mare, Rarău-Giumalău. 160 Această populaţie are câteva mii de exemplare dar nu este răspândită pe un areal mare în chei ci doar pe muchia stâncoasă de la sud de ieşirea aval a acestora. Planta poate fi regăsită în crăpăturile stâncilor, prin ochiurile de pajişti stâncoase cal- regnul: Clasa: Plantae Polytrichopsida caroase panonice (6190) aflate printre tufărişurile subcontinentale panonice cu taulă şi scoruş dacic (40A0*). O parte a populaţiei poate fi văzută chiar în lungul potecii turistice marcate ce străbate muchia respectivă. situri desemnate pentru conservare Cheile Turzii. ordinul: Familia: genul: speCia: Tetraphidales Buxbaumiaceae Buxbaumia B. viridis mușchiul de pămânT fuRculiţă Dicranum viride regnul: Clasa: Plantae Bryopsida ordinul: Familia: Dicranales Dicranaceae genul: speCia: Dicranum D. viride regnul: Clasa: Plantae Bryopsida ordinul: Familia: Hypnales Campyliaceae genul: speCia: Drepanocladus D. vernicosus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului provine din latinescul dicranum – furcă, iar cel al speciei din latinescul viridis – verde. plAnTE caracterizarea speciei Este o specie de muşchi de pământ ce creşte în mici perniţe compacte de culoare verde intens, cu frunze triunghiulare terminate printr-un acumen foarte lung ce dă uneori un aspect zbârlit perniţelor respective. Capsulele de spori de culoare roşcată, pe pediceli scurţi, apar rar, de obicei planta înmulţindu-se vegetativ prin fragmente. Muşchiul poate fi întâlnit rar la noi, pe lemn de foioase în apropierea solului sau pe lemn putred. situri desemnate pentru conservare Bucegi, Călimani-Gurghiu, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Ciclovina, Herculian, Mestecănişul de la Reci, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Penteleu, Rarău-Giumalău, Tinovul Mare Poiana Stampei. mușchiul seceRă Drepanocladus (Hamatocaulis) vernicosus etimologia denumirii științifice Numele genului provine din cuvintele greceşti drepanos – seceră şi clados – tulpină, de la forma tulpiniţelor plantei. Numele speciei este cuvântul latinizat vernicosus – lăcuit, referitor la luciul frunzelor. caracterizarea speciei Este o specie de muşchi de pământ cu tulpiniţe ramificate lungi de până la 15 cm, cu frunze de până la 1 cm lungime, dese, toate în formă de seceră (de unde şi numele). Este întâlnit rar în turbării şi turbării împădurite (7110*, 7140, 91D0*). La noi este răspândit mai ales în turbăriile din Carpaţii Orientali. situri desemnate pentru conservare Călimani-Gurghiu, Frumoasa, Lacul Bâlbâitoarea, Munții Făgăraş, Munții Rodnei, Penteleu, Rarău-Giumalău, Tinovul Mare Poiana Stampei. 161 fRunza stânciloR Mannia triandra regnul: Clasa: Plantae Marchantiopsida ordinul: Familia: Marchantiales Aytoniaceae genul: speCia: Mannia M. triandra regnul: Clasa: Plantae Bryopsida ordinul: Familia: Splachnales Meesiaceae genul: speCia: Meesia M. longiseta plAnTE ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului este o dedicaţie pentru botanistul german Gustav Mann (1836-1916), iar cel al speciei este latinescul triandra – cu trei stamine (planta fiind un muşchi de pământ frunzos nu are bineînţeles flori şi stamine, ci nişte structuri ce amintesc oarecum de acestea). caracterizarea speciei Este o specie de muşchi de pământ cu talul (corpul) în formă de frunză extinsă, rugos, lobat cu numeroase mici pete albe unde se adună sporii, şi creşte pe stânci umede, de obicei calcaroase, din etajul alpin şi subalpin. La noi este semnalat din Munţii Bucegi, Piatra Craiului şi Făgăraş. situri desemnate pentru conservare Ciucaş, Piatra Craiului. mușchi de pămânT cu sETE lungI Meesia longiseta etimologia denumirii științifice Numele genului este o dedicaţie pentru botanistul olandez David Meese (1723-1770). Numele speciei este latinescul longiseta – cu sete lungi, referitor la axele foarte lungi ale capsulelor cu spori din vârful tulpiniţelor. caracterizarea speciei Specie are un areal larg, circumpolar, în tundră, taiga şi în munţii înalţi, dar este rară în tot acest areal. Are tulpiniţe drepte, lungi de 5-10 cm, subţiri, de culoare gălbuie până la verde deschis, cu frunzuliţe dispuse perpendicular pe tulpină (în stare umedă), tulpiniţe prelungite cu axe foarte lungi ce poartă capsulele mici cu spori. Se găseşte rar în turbării acide (7110*, 7140, 91D0*). situri desemnate pentru conservare Bucegi, Călimani-Gurghiu, Frumoasa, Harghita Mădăraş, Munții Făgăraş, Munții Maramureşului, Munții Rodnei, Munții Țarcu, Retezat, Sărăturile Ocna Veche, Tinovul Mohoş-Lacul Sf. Ana. 162 163 păsăRI 164 fundac Mic sau cufundac Mic Gavia stellata regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gaviiformes Gaviidae genul: speCia: Gavia G. stellata ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin gavia – pasăre de mare, folosit pentru toate păsările de mare scufundătoare. Numele de specie derivă din cuvântul latin stellata – presărat cu stele, cu referire la punctele albe de pe spatele păsării în penajul de iarnă. localizare şi comportament Cuibăreşte în nordul Europei la marginea lacurilor şi bălţilor. Zboară pe distanţe lungi spre lacurile mai mari pe care se hrăneşte. Iernează de obicei pe mare, zonă în care este mai frecvent prezentă şi în România. Când pluteşte pe apă îşi ţine capul şi ciocul (subţire şi uşor arcuit în sus) îndreptate în sus. Spre deosebire de celelalte specii ale familiei cufundarilor, care îşi schimbă penajul la sfârşitul iernii, îşi pierde capacitatea de zbor timp de 3-4 săptămâni din cauza schimbării penajului în perioada august-noiembrie. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani şi şapte luni. populație La nivel european populația este cuprinsă între 32000-92000 de perechi cuibăritoare. În Romania apar în timpul iernii între 20-300 de exemplare. păsări caracterizarea speciei Cea mai mică şi mai răspândită specie din familia cufundarilor este acvatică şi migratoare. Lungimea corpului variază între 55-67 cm şi are o greutate de circa 1400 g. Anvergura este cuprinsă între 91110 cm. În zbor îşi ţine gâtul şi capul uşor aplecate faţă de restul corpului şi poate atinge o viteză de până la 78 km/h. Masculii şi femelele au înfățişare similară. Se hrăneşte în special cu peşte, dar poate consuma uneori şi plante. reproducere La construirea cuibului, care este de obicei o platformă adâncită din pământ căptuşită cu plante, participă ambii parteneri. Femela depune obişnuit două ouă cu dimensiuni de 75 x 46 mm şi o greutate de circa 80 g, ce sunt incubate timp de 24-29 de zile. Puii de cufundari sunt hrăniţi de ambii părinţi cu nevertebrate şi peşti pe o perioadă de 38-48 de zile, după care se descurcă singuri. amenințări şi măsuri de conservare Deşi este prezentă în Romania o perioadă limitată din an, braconajul şi prinderea accidentală a unor exemplare în plasele de pescuit determină creşterea mortalităţii. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cursul Dunării-Baziaş-Porţi- le de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele Iernut-Cipău, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fălticeni, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Siretului Mijlociu, Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu. 165 fundac polar sau cufundac polar Gavia arctica regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gaviiformes Gaviidae genul: speCia: Gavia G. arctica păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin gavia – pasăre de mare, folosit pentru toate păsările de mare scufundătoare. Numele de specie derivă din cuvântul latin arctica – arctic, cu referire la zona de cuibărit. caracterizarea speciei Cu o talie intermediară între cufundarul mic şi cufundarul mare, poate fi confundată cu ambele specii. Este o specie acvatică şi migratoare. Adulţii au lungimea corpului cuprinsă între 63-75 cm şi o greutate de ce variază între 2000-3400 g. Deschiderea aripilor este cuprinsă între 100-127 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Comparativ cu una din speciile comune la noi, depăşeşte ca dimensiune corcodelul mare. Se hrăneşte cu peşte, nevertebrate acvatice şi vegetaţie acvatică scufundându-se până la adâncimi de 30 m şi pentru o perioadă de timp de până la două minute. localizare şi comportament Cuibăreşte solitar în zona arctică a Eurasiei pe lacuri interioare şi golfuri marine, acolo unde nu se manifestă fluxul şi refluxul. Părăseşte locurile de cuibărit în septembrie, octombrie şi revine în aprilie, mai. Iernează în zona Mării Baltice şi în centrul şi sudul Europei. Îşi schimbă penajul (năpârleşte) în februarie, martie. Este o specie tăcută în zbor şi în timpul iernii (cu excepţia perioadei de cuibărit). Longevitatea maximă cunoscută este de 27 de ani şi 10 luni. populație Populaţia europeană este relativ mică (mai puţin de 92000 perechi) şi a manifestat un declin accentuat în perioada cuprinsă între 1970-1990. Deşi în Suedia şi Finlanda specia a fost stabilă sau a crescut numeric, între 1990-2000 în Rusia, unde populaţia este cea mai numeroasă, şi în Norvegia a continuat să scadă. În România apare iarna în număr redus, cuprins între 50-500 exemplare. 166 reproducere Este o specie monogamă la care ritualul de împerechere se manifestă în special la perechile nou formate. Cuibul plasat la marginea apei este alcătuit din pământ căptuşit cu vegetaţie. Este construit în principal de către mascul, dar acesta poate fi asistat uneori de către femelă. Ouăle au dimensiuni de 83 x 53 mm, de culoare măslinie cu pete negre, în număr de 1-3, cu o greutate medie de 122 g, şi sunt incubate de ambii părinţi pe o perioadă de 29 de zile. După eclozare, primele zile puii le petrec în cuib, după care în primele săptămâni stau pe spatele părinţilor atunci când aceştia se deplasează pe luciul de apă. Devin zburători după 60-65 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Părăseşte uşor cuibul în caz de deranj. Fiind o specie ce petrece luni de zile fără a reveni pe uscat este sensibilă la poluarea apei, în special cu produse petroliere. Plasele monofilament determină creşterea mortalităţii la această specie. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăvi- ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele Iernut-Cipău, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Tisa Superioară, Valea Mostiştea. corMoran Mic Phalacrocorax pygmaeus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Pelecaniformes Phalacrocoracidae genul: speCia: Phalacrocorax P. pygmaeus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen phalacrocorax este versiunea latinizată a cuvintelor greceşti phalakros – chel şi corax – corb. Referinţa de chel se consideră că provine de la pata albă din zona capului cormoranului mare adult. Numele de specie provine din latinescul pygmaeus – pitic, cu referire la dimensiunile păsării comparativ cu rudele sale. localizare şi comportament Apare în sud-estul Europei unde cuibăreşte în colonii (singur sau cu alte specii cum sunt cormoranul mare şi stârcii) în lungul Dunării şi pe lacurile şi râurile interioare. Iernează în sudul ariei de cuibărit în sudul Europei, cu efective mari în Grecia, Azerbaijan şi Bulgaria. Sunt excelenţi scufundători, deplasându-se uşor sub apă asemeni unei „torpile„. Trăiesc în „cârduri„ şi pescuiesc adesea împreună cu pelicanii. Pentru că au un penaj ce se udă uşor, pot fi observaţi frecvent pe arbori, stânci, grinduri, în poziţii caracteristice (cu aripile desfăcute şi „proptiţi„ în coadă) uscându-şi penajul la soare. În caz de pericol, cormoranii regurgitează hrana înghiţită. populație Populaţia europeană a cormoranului mic este relativ mică (până la 39000 perechi) şi a manifestat un declin moderat între 1970-1990. Deşi în unele ţări declinul a continuat şi în perioada 1990-2000, în România şi Azerbaijan, unde apar cele mai mari populaţii cuibăritoare, efectivele au rămas stabile sau au marcat o uşoară creştere. În România, cele mai mari colonii apar în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi pe culoarul inferior al Dunării. reproducere La sfârşit de martie şi început de aprilie, perechile revin în coloniile vechi unde repară cuiburile existente (alcătuite din crengi şi căptuşite cu vegetaţie) sau construiesc cuiburi noi. Numărul cuiburilor variază pe un arbore de la câteva până la câteva zeci. Femela depune 4-6 ouă în a doua jumătate a lunii mai, dar uneori şi în iunie. Dimensiunile medii ale ouălor sunt de 46,7 x 30,8 mm. La incubarea ouălor, care durează 27-30 de zile, participă ambii părinţi. Puii ieşiţi din ou sunt orbi, golaşi şi neputincioşi, rămânând o perioadă îndelungată la cuib. Într-o colonie mare este o forfotă permanentă generată de adulţii ce aduc şi pleacă după hrană, amplificată de ţipetele puilor şi de ploaia de găinaţuri care atinge în rafale luciul apei. Atmosfera e copleşită de mirosul greu al peştilor şi puilor căzuţi din cuiburi şi aflaţi în diferite stadii de putrefacţie. Puii au penajul complet la 42 de zile dar rămân în colonie până la 8-10 săptămâni, perioadă în care sunt hrăniţi de către părinţi. amenințări şi măsuri de conservare Pierderea sau degradarea zonelor umede asociată cu fragmentarea sau pierderea habitatelor de cui- păsări caracterizarea speciei În Europa este specia cea mai mică din familia cormoranilor. Are un penaj negru lucios şi este o specie acvatică. Adulţii au o lungime a corpului cuprinsă între 45-55 cm, fiind cu puţin mai mari decât o lişiţă. Anvergura aripilor variază între 75-90 cm. Proporţional cu dimensiunile corpului, coada este lungă iar ciocul scurt. Adulţii au o înfăţişare similară. Năpârlesc complet în toamnă, înainte de sfârşitul lunii noiembrie. Se hrăneşte în special cu peşte şi nevertebrate acvatice, scufundându-se până la câţiva metri adâncime şi pentru o perioadă de până la un minut. bărit (arbori, arbuşti, stuf) şi hrănire, împreună cu poluarea apelor interioare, braconajul şi înecarea păsărilor în plasele de pescuit constituie principalele ameninţări. Implementarea Planului Naţional de Acţiune (elaborate de SOR/BirdLife România şi WWF Programul Dunăre Carpaţi) este o prioritate pentru conservarea speciei în România. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. 167 pelican comun Pelecanus onocrotalus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Pelecaniformes Pelecanidae genul: speCia: Pelecanus P. onocrotalus păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc pelekanos – pelican. De asemenea înseamnă şi axă cu referire probabil la ciocul său lung. Numele de specie este forma latinizată a cuvântului grecesc onokrotalus în care onos – măgar şi krotalon – horcăit, cu referire la sunetul scos de această pasăre. caracterizarea speciei „Marele Pelican Alb„ este o specie acvatică masivă, ce pare complet albă atunci când e aşezată pe sol. În zbor se distinge uşor culoarea neagră de pe partea inferioară a aripilor. Are un cioc larg şi lung de care atârnă „o guşă galbenă strabătută de vine roşii„. Adulţii au o lungime a corpului cuprinsă între 160-180 cm şi o greutate de 8000-10000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 270-320 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrănesc cu peşte în ape cu adâncime redusă (1,5-2,5 m) deoarece nu se pot scufunda într-un mod asemănător cormoranilor. Haina „completă adultă„ este vizibilă din al patrulea an, când devine matur, iar penajul se colorează încă din luna aprilie într-un „roz somon frumos„. Din luna iulie începe să năpârlească şi culoarea roz-roşiatică se pierde. Este considerată specia naţională a României fără a exista însă un act normativ. localizare şi comportament Apare în sud-estul Europei şi cuibăreşte în colonii, uneori împreună cu ruda sa, pelicanul creţ. În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, într-o zonă izolată şi inaccesibilă din partea de nord a acesteia (Lacul Hrecisca) se află cea mai mare colonie de pelican comun (Marele Pelican Alb) din Europa. Pelicanii comuni sunt păsări care trăiesc în grupuri mari. Se hrănesc împreună şi organizează „adevărate goane în cerc„ în care pelicanii aşezaţi roată împing peştele în centrul cercului prin bătăi repetate ale aripilor, asemeni unei plase vii şi mişcătoare, după care îl pescuiesc. De asemenea organizează şi „goane cu flancuri larg desfăcute„, iar peştii sunt împinşi în apropierea unui mal de unde sunt pescuiţi în apa mică. Adesea, în special în ape mai adânci, se asociază cu cormoranii pentru a dirija şi prinde peştele. Este remacabilă uşurinţa cu care această pasăre mare pluteşte în aer în cercuri largi, folosind curenţii ascensionali. Cartierele de iernare sunt localizate în Israel şi pe 168 coastele Africii. E o specie longevivă, putând trăi până la 30 de ani. populație Populaţia europeană a pelicanului comun (Marele Pelican Alb) este estimată la un efectiv de până la 5100 de perechi. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este locul tradiţional de cuibărit pentru pelicanul comun (până la 4000 de perechi). În urmă cu 60100 de ani era o specie cuibăritoare comună pe tot cursul inferior al Dunării. În perioada 19902000 populaţia a rămas stabilă în România, fiind o specie simbol pentru Delta Dunării, protejată prin măsurile întreprinse de Administraţia Rezervaţiei Delta Dunării. reproducere Se reîntorc din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Cuibăresc în colonii mari unde cuiburile sunt alăturate, construite simplu (adâncituri căptuşite cu plante) şi depun 1-2 ouă, deşi uneori se întâmplă să fie depuse şi trei ouă. Dimensiunile medii ale ouălor sunt de 95,2 x 60,2 mm. Privită de sus sau de la distanţă, o asemenea colonie este fascinantă, iar mormăitul înfundat al pelicanilor este caracteristic. Incubaţia durează 32-36 de zile şi ouăle sunt clocite de către ambii parteneri. Puii abia ieşiţi din ouă sunt golaşi în primele zile şi primesc hrana de la adulţi prin regurgitare şi aproape digerată. Puii rămân în cuib şi sunt hrăniţi de părinţi timp de nouă săptamâni, până devin zburători. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul şi braconajul, asociat cu degradarea zonelor umede şi pierderea teritoriilor de cuibărit constituie principalele ameninţări. Instalarea de platforme artificiale pentru cuibărit şi elaborarea unui Plan Naţional de Acţiune pentru „Marele Pelican Alb„ trebuie să reprezinte o pri- oritate pentru Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. situri desemnate pentru conservare Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Gherghiţei, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Stepa Casimcea, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. pelican cReţ Pelecanus crispus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Pelecaniformes Pelecanidae genul: speCia: Pelecanus P. crispus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul grecesc pelekanos – pelican. Numele speciei provine de la cuvântul latin crispus – creţ, ondulat, cu referire la moţul creţ de pe creştet. păsări caracterizarea speciei Pelicanul creţ este ruda apropiată a Marelui Pelican Alb (pelicanul comun). Este doar cu puţin mai mare decât ruda sa şi atinge o greutate de 10000-12000 g. Penajul este alb suriu. În haina de nuntă, pe cap apare un moţ de pene buclate şi moi, care la păsările foarte bătrâne atinge o lungime de 14-16 cm, iar guşa care atârnă de cioc se colorează intens în roşu coral. Se hrăneşte în mod similar cu pelicanul comun. Năpârleşte în iulie-octombrie, similar cu Marele Pelican Alb. localizare şi comportament Populaţia sa este distribuită în sud-estul Europei, în special în Grecia, România şi Rusia. În România cuibăreşte în Delta Dunării alături de Marele Pelican Alb, dar şi izolat, în colonii mici de câteva zeci de perechi, în zona sudică a Deltei Dunării şi complexul lagunar Razim-Sinoe. Cel puţin o parte din exemplarele acestei specii iernează pe culoarul inferior al Dunării, însă Grecia şi Turcia reprezintă cartierele de iernare cele mai importante. E mai prudent şi mai sperios decât ruda sa. populație Populaţia europeană a speciei este estimată la un efectiv de până la 2000 de perechi cuibăritoare. Din cauza efectivelor reduse şi a degradării continue a condiţiilor de cuibărit, această specie este considerată ameninţată. Alături de Marele Pelican Alb reprezintă speciile simbol ale Deltei Dunării. reproducere Se reîntorc din cartierele de iernare mai devreme decât Marele Pelican Alb, la începutul lui martie. Cuibul este mai elaborat, alcătuit din rizomi de stuf şi alte resturi vegetale. Cuibăritul se desfăşoară în mod similar celeilalte specii, în lunile martie-aprilie. Femela depune 2-4 ouă a căror perioadă de incubaţie durează circa 31 de zile. Puii sunt gata de zbor după 75-85 zile şi ating maturitatea sexuală la 3-4 ani. nul creţ a fost elaborat un Plan naţional de Acţiune care reglementează măsurile necesare pentru conservarea speciei (Administraţia Biosferei Delta Dunării împreună cu SOR/BirdLife România). De asemenea, platformele artificiale instalate în complexul lagunar Razim-Sinoe şi-au dovedit eficienţa prin ocuparea lor de către pelicanii creţi. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul şi braconajul, asociate cu degradarea zonelor umede şi pierderea teritoriilor de cuibărit constituie principalele ameninţări. Pentru pelica- situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Gherghiţei, Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Marea Neagră, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. 169 bou de baltă sau Buhai de Baltă Botaurus stellaris regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Botaurus B. stellaris păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din alăturarea a două substantive latine, bos – bou şi taurus – taur, cu referire la strigătul caracteristic al păsării. Numele de specie derivă din cuvântul latin stellata – presărat cu stele, cu referire la punctele de pe penele spatelui. caracterizarea speciei Buhaiul de baltă, cunoscut şi sub numele de bou de baltă, este o specie caracteristică zonelor umede. Adulţii au o lungime a corpului de 69-81 cm, fiind ceva mai mari decât o găină domestică, şi o greutate de circa 1350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 100-130 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Coloritul general este galben cărămiziu cu striaţii negre. Se hrăneşte cu peşti, insecte acvatice, broaşte, lipitori şi chiar şoareci. localizare şi comportament Specia apare pe cuprinsul întregului continent european, cu o distribuţie mai uniformă în partea estică a acestuia. Este o specie sfioasă, retrasă, solitară, la care masculii şi femelele petrec o perioadă scurtă împreună în perioada împerecherii. Masculii sunt teritoriali, iar strigătul specific se aude toată primăvara pe distanţe mari, mai ales la răsăritul soarelui şi amurg. Sunetul pe care îl scoate se aseamănă mult cu cel al instrumentului muzical denumit buhai, folosit în mod tradiţional cu ocazia sărbătorilor de iarnă, de unde a fost împrumutat şi numele păsării. De obicei, exemplarele stau ascunse în stuf, iar atunci când sunt surprinse adoptă o poziţie de camuflaj, cu gâtul şi ciocul întinse în sus (dungile verticale de pe corp imită surprinzător de bine tulpinile stufărişului, cu care se confundă), poziţie caracteristică numai acestei specii. Iernează în sud-vestul Asiei şi nordul Africii. În iernile mai blânde unele exemplare pot rămâne la noi în țară. Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani şi trei luni. populație Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică, de până la 54000 de perechi. Deşi populaţia a rămas relativ stabilă în perioada 1990-2000, declinul manifestat în perioada 1970-1990 nu a fost recuperat. Cea mai numeroasă populaţie apare în Rusia şi Polonia. În România, populaţia estimată este de până la 2000 de perechi, fiind mai frecvent în Delta Dunării. reproducere Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este construit de femelă şi este alcătuit din stuf şi alte resturi vegetale. Femela depune la sfârşitul lui aprilie 3-5 ouă cu o dimensiune de 53 x 39 mm şi o greutate de 42 g, pe care le incubează singură timp de 24-26 de zile, masculul fiind poligam. Femela îngrijeşte singură puii pe o perioadă cuprinsă între 12-30 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi arderea stufului reprezintă, împreună cu poluarea apelor şi prădarea cuiburilor de către porcii mistreţi, principalele pericole care afectează specia. Ca măsuri de conservare a speciei se încurajează tăierea succesivă a stufului astfel încât acesta să formeze o structură mozaicată şi reducerea deranjului prin interzicerea vânătorii. 170 situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Comple- xul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Gălăţui, Lacul Siutghiol, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile Fălticeni, Lunca in- ferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior. stâRc pitic Ixobrychus minutus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Ixobrychus I. minutus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din cuvintele de origine greacă iksos – clei de vâsc şi prin extensie lichid vâscos, mâlos şi brychos – sub apă, cu referire la faptul că trăieşte în apă murdară. Numele de specie provine din cuvântul latin minutus – mic ca mărime, cu referire la dimensiunile sale. păsări caracterizarea speciei Stârcul pitic este o specie caracteristică zonelor umede cu maluri acoperite de stuf şi răchită. Adulţii au o lungime a corpului de 33-58 cm, fiind ceva mai mici decât găinuşa de baltă, şi au o greutate de 140-150 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 49-58 cm. Adulţii au înfăţişare diferită. Femela are pe spate o culoare maronie cu striaţii negre, comparativ cu masculul care este negru pe spate. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte, insecte acvatice şi larvele acestora, uneori şi cu puişori ai altor specii de păsări ce trăiesc în stuf. localizare şi comportament Specia apare pe tot continentul cu excepţia peninsulei Scandinave şi Marii Britanii unde este o apariţie rară. Este o specie sfioasă, retrasă, cu o viaţă ascunsă, fiind greu de observat. Atunci când este deranjată preferă să se depărteze prin alergare decât în zbor sau rămâne nemişcată în stuful dens unde cu greu poate fi detectată. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de şase ani şi 11 luni. populație Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică, cuprinsă între 60000-120000 de perechi. În perioada 1970-1990 a înregistrat un declin accentuat care încă nu a fost recuperat, deşi în perioada 1990-2000 populaţia a rămas relativ stabilă. În România, populaţia estimată este cuprinsă între 8500-10000 de perechi şi numai Rusia şi Ucraina au populaţii mai mari. reproducere Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe trestie căzută la pământ din anul precedent sau pe ramuri de răchită aflate la joasă înălţime (sub 50 cm). La construirea cuibului, ce are forma unei farfurii puţin adânci şi este alcătuit din trestie, papură şi alte resturi vegetale, participă de obicei cei doi părinţi. Femela depune în a doua parte a lunii mai, dar în funcţie de caracteristicile fiecărui an şi în luna iunie, un număr de 5-7 ouă cu o dimensiune medie de 37,3 x 26,6 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 16-19 zile puii eclozează şi rămân în cuib pe o perioadă de 7-9 zile fiind hrăniţi cu larve de insecte, insecte, mormoloci şi chiar lipitori. După circa o lună de la eclozare devin zburători şi îşi pot asigura singuri hrana. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi arderea stufului reprezintă, împreună cu poluarea apelor şi prădarea cuiburilor de către porcii mistreţi, principalele pericole care afectează specia. Ca măsuri de conservare a speciei se încurajează tăierea succesivă a stufului astfel încât acesta să formeze o structură mozaicată şi reducerea deranjului prin interzicerea vânătorii. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre. 171 stâRc de noapte Nycticorax nycticorax regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Nycticorax N. Nycticorax păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi specie provin de la cuvintele greceşti nyctos – noapte şi corax – corb, cu referire probabil la obiceiul de a fi activ noaptea. caracterizarea speciei Stârcul de noapte este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau chiar sărată. Are o lungime a corpului de 58-65 cm şi o greutate de circa 800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 90-100 cm. Adulţii au înfăţişare similară. În partea posterioară a capului au 3-4 pene albe, înguste, cu o lungime de 18-20 cm. Tinerii au în prima iarnă un penaj maroniu, cu striuri albe. Tinerii în iarna a doua au spatele maroniu comparativ cu cel negru al adulţilor. Se hrăneşte mai ales cu peşti, la care se adaugă larve de insecte, mormoloci, lipitori şi chiar şoareci. localizare şi comportament Este prezentă în jumătatea sudică şi estică a continentului european. Este o specie nocturnă, fiind vizibilă dimineaţa devreme sau la apusul soarelui. În timpul zilei se retrage în copaci sau tufişuri. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de stârci şi cormorani. În timpul clocitului, schimbarea partenerilor la cuib se face conform unui ritual specific. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de 17 ani. populație Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică fiind cuprinsă între 63000-87000 de perechi. În perioada 1970-1990 a înregistrat un declin moderat. Deşi populaţia s-a menţinut stabilă sau a fluctuat, în perioada 1990-2000 nivelul acesteia, anterior perioadei de declin, nu a fost recuperat. În România, populaţia estimată este de 6500-8000 de perechi şi numai Italia, Ucraina şi Rusia au populaţii mai mari. reproducere Soseşte la sfârşitul lunii martie sau început de aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe sălcii şi numai uneori pe trestii bătrâne. La construirea cuibului, ce are forma unei farfurii puţin adânci alcătuită din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune în perioada cuprinsă între sfârşitul lui aprilie şi iunie (în funcţie de caracteristicile climatice ale anului), un număr de 4-5 ouă cu o dimensiune medie de 51,05 x 35,1 mm. Culoarea ouălor este verde-albăstrui. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 21-22 de zile puii eclozează şi rămân în cuib 21-28 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 50-56 de zile, când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor umede, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Olt-Dunăre, Dealurile Homoroadelor, 172 Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Du- năreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Scroviştea, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. stâRc galben Ardeola ralloides regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Ardeola A. ralloides ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la diminutivul cuvântului latin ardea – stârc, cu referire la dimensiune şi cu semnificaţia de stârc mic. Numele de specie provine din cuvânul latin rallus însemnând cârstel de baltă şi cuvântul grecesc oides – asemănător cu. păsări caracterizarea speciei Stârcul galben, cunoscut şi sub denumirea de stârcul blond, este o specie caracteristică zonelor umede ce au suprafeţe cu stuf, tufărişuri şi copaci. Are o lungime a corpului de 40-49 cm şi o greutate de 350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 71-86 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Culoarea caracteristică galben-maronie a penajului este vizibilă atunci când sunt aşezaţi. În zbor apar complet albi. În partea posterioară a capului au în perioada cuibăritului câteva pene lungi. Se hrănesc cu peştişori, broaşte, viermi, insecte acvatice şi melci. localizare şi comportament Este prezent mai mult în jumătatea sud-estică a continentului european. Îşi caută hrana mai ales în amurg. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de stârci şi cormorani. În afara perioadei de cuibărit apare solitar sau în grupuri mici. Este cel mai vioi dintre stârci. Adeseori se amestecă printre cirezile de vite sau turmele de porci, pe care se şi aşează. Iernează pe continentul african. Dionisie Linţia menţionează că plecarea păsărilor adulte are loc cu 2-3 săptămâni înaintea celor tinere. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani şi 10 luni. populație Populaţia europeană estimată a speciei este mică, fiind cuprinsă între 18000-27000 de perechi. În perioada 1970-1990 specia a înregistrat un declin accentuat. Deşi cele mai mari populaţii aflate în România (5500-6500 de perechi) şi Azerbaijan au rămas relativ stabile în perioada 1990-2000, în alte ţări ca Turcia şi Rusia au continuat să scadă semnificativ. reproducere Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe sălcii şi numai uneori pe trestii bătrâne. La construirea cuibului, alcătuit din rămurele şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 4-6 ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 36,68 x 28,12 mm. Culoarea ouălor este mată, albăstrui-verzuie. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 22-24 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur de 32 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 40-45 de zile când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. 173 egRetă Mică Egretta garzetta regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Egretta E. garzetta păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul francez aigrette cu referire la penele ornamentale lungi din partea posterioară a capului. Numele de specie nu are o origine precisă şi se consideră a fi de la garzetta – numele italian al egretei mici. caracterizarea speciei Egreta mică este o specie caracteristică zonelor umede ce au pâlcuri copaci. Este zveltă şi elegantă, cu o lungime a corpului de 55-65 cm şi o greutate de 350-550 g, fiind asemănătoare ca dimensiuni cu stârcul de cireadă (Bubulcus ibis). Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-106 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este complet alb. Degetele galbene, ce contrastează cu picioarele şi ciocul negre, sunt semnele distinctive care o deosebesc de egreta mare. În partea posterioară a capului are 2-3 pene ornamentale lungi şi înguste care în secolul XIX erau vândute caselor de modă pentru împodobirea pălăriilor. Se hrăneşte cu peştişori, broaşte şi alte mici animale acvatice. localizare şi comportament Este prezentă pe întreg continentul european, cu excepţia Peninsulei Scandinave. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de stârci şi cormorani. Este specia cea mai tăcută dintre stârci. Vânează stând la pândă sau deplasându-se cu atenţie în ape mici. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de ani şi patru luni. populație Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică, fiind cuprinsă între 68000-94000 de perechi. În perioada 1970-1990 populaţia a înregistrat o tendinţă crescătoare. Populaţia estimată în România este de circa 4000-5000 de perechi, efective mai mari fiind prezente în Italia, Franţa, Spania, Azerbaijan şi Rusia. reproducere Soseşte la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe sălcii şi uneori în stuf sau lăstărişuri dese din apropierea bălţilor. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii mai şi prima jumătate a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 46,54 x 33,67 mm. Încubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 21-25 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur de 30 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 40 de zile când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de 174 Fier, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Du- năreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Bârzavei, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. egRetă Mare Egretta alba regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Egretta E. alba ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul francez aigrette cu referire la penele ornamentale lungi din partea posterioară a capului. Numele de specie provine din cuvântul latin albus – alb cu referire la penajul alb al păsării. păsări caracterizarea speciei Egreta mare este o specie caracteristică zonelor umede cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este de 85-100 cm şi greutatea de 950 g, fiind ca dimensiuni asemănătoare cu stârcul cenuşiu (Ardea cinerea). Anvergura aripilor este cuprinsă între 145-170 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este complet alb. Pe spate, peste coadă, sunt prezente 30-40 de pene ornamentale alb sclipitoare, fin spintecate şi denumite „egrete„, care în secolul XIX erau recoltate prin distrugerea coloniilor şi împuşcarea păsărilor pentru a fi vândute caselor de modă. Se hrăneşte cu peşti de talie mică, broaşte, şerpi şi insecte. localizare şi comportament Este prezentă în efective mici pe cea mai mare parte a continentului, cu excepţia zonelor nordice. Cuibăreşte în colonii formate numai din egrete sau împreună cu alte specii de stârci, caracterul gregar fiind mai puţin accentuat. Iernează în zona mediteraneană şi în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 13 ani şi nouă luni. populație Populaţia europeană a speciei este mică şi cuprinsă între 11000-24000 de perechi. După 1970 specia a început să-şi revină numeric şi a manifestat o tendinţă generală pozitivă în arealul de distribuţie. Populaţia estimată în România este de 9001000 de perechi, efective mai mari fiind prezente în Ucraina (4500-7300), Rusia (3000-10000) şi Ungaria (1800-3000). reproducere Soseşte în a doua parte a lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat pe trestie bătrână şi încâlcită sau pe sălcii scunde. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-5 ouă în perioada cuprinsă între a doua jumătate a lunii aprilie şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 65,2 x 46,13 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 25-27 de zile puii eclozează şi rămân în cuib în jur de 30 de zile, dar continuă să fie hrăniţi de părinţi până la 42 de zile, când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. lui, Bistreţ, Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşu- 175 stâRc Roşu Ardea purpurea regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ardeiformes Ardeidae genul: speCia: Ardea A. purpurea păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin ardea – stârc. Numele de specie este derivat din latinescul purpurea – roşu ca purpura, cu referire la culoarea penajului. caracterizarea speciei Stârcul roşu, denumit şi stârc purpuriu şi bâtlan scorţişoriu este o specie caracteristică bălţilor cu stufării mari, iar la jumătatea secolului XX era cea mai răspândită şi numeroasă specie dintre stârcii din România. Lungimea corpului este de 70-90 cm măsurat cu gâtul întins şi are o greutate de 5001350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120138 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj ce îmbină roşul maroniu cu tonuri de gri. În partea posterioară a capului are două pene ornamentale lungi şi înguste, de culoare neagră. Se hrăneşte cu peşti, insecte acvatice, broaşte, pui ai altor specii de păsări, şoareci şi chiar pui de popândău. localizare şi comportament Este o specie prezentă mai ales în jumătatea sudică şi estică a continentului. Cuibăreşte în colonii împreună cu alte specii de stârci şi cormorani, dar şi în colonii formate numai din stârci roşii. Pentru pescuit alege bălţi cu apă mică bogate în plante acvatice de suprafaţă. Aşteaptă cu răbdare, nemişcat, în ochiurile lipsite de vegetaţie şi săgetează prada care înoată cu o lovitură precisă de cioc. În perioada cuibăritului, când puii au nevoie de mai multă hrană, vânează şi pe uscat. Iernează pe continentul african, în Madagascar şi pe coastele Siciliei. Longevitatea maximă cunoscută este de 25 de ani şi cinci luni. populație Populaţia europeană estimată a speciei este relativ mică, cuprinsă între 29000-42000 de perechi. Populaţia a înregistrat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 specia a manifestat o tendinţă crescătoare sau a rămas stabilă, în multe ţări din vestul şi centrul Europei se află în declin. O diminuare a efectivelor a continuat în zona est europeană. Populaţia estimată în România este de 850-1000 de perechi, efective mai mari fiind prezente în Rusia, Ucraina, Franţa, Spania, Turcia, Italia şi Ungaria. reproducere Soseşte la sfârşitul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul poate fi amplasat pe sol, în stuf, în tufe de răchită sau chiar în sălcii înalte. La construirea cuibului, alcătuit din crengi şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-5 ouă de culoare albastru-verzui, în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii aprilie şi începutul lui iunie în funcţie de caracteristicile climatice ale fiecărui an. Dimensiunea medie a ouălor este de 58,31 x 41,2 mm. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi. După 24-28 de zile puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 60 de zile, când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin reducerea suprafeţelor zonelor umede, arderea stufului vechi, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici şi deranjul coloniilor reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Ca măsuri de conservare se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de vizitatori şi interzicerea vânătorii. Reconstrucţia ecologică a zonelor umede din Delta Dunării şi de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate. 176 situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Mă- gura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Limanu-Her- ghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. baRză neagră Ciconia nigra regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ciconiiformes Ciconiidae genul: speCia: Ciconia C. nigra ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen ciconia – barză este de origine latină şi a fost dat de zoologul Mathurin Jacques Brisson, care a înlocuit numele iniţial de ardea. Numele speciei provine de la cuvântul latin nigra – negru, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie răspândită pe tot teritoriul european cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică a Europei. Retrase şi sfioase, cuibăresc în păduri, în cuiburi pe care le folosesc mai mulţi ani şi pe care le repară şi consolidează în fiecare an. După ce depune ouăle este alungată foarte greu de la cuib. Spre deosebire de stârci şi asemeni berzei albe este aproape mută şi se manifestă prin „clămpănitul ciocului„ dar mai rar, mai scurt şi fără mişcările de gât caracteristice berzei albe. Cea mai mare parte a populaţiei europene traversează Bosforul, planând în special deasupra uscatului. Iernează pe continentul african. populație Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 7800-12000 de perechi. După ce a rămas stabilă în perioada 1970-1990, populaţia de barză neagră a crescut în perioada 1990-2000 în zona central europeană şi a scăzut în ţările baltice, rămânând stabilă pe ansamblu. Populaţia estimată în România este de 160-250 de perechi. Cele mai mari efective apar în Polonia, Turcia şi Belarus. păsări caracterizarea speciei Barza neagră, cunoscută şi sub denumirile de cocostârc negru şi barză ţigănească, este o specie caracteristică pădurilor de câmpie şi de pe dealuri ce au în apropiere zone umede. Ca dimensiuni este cu puţin mai mică decât barza albă. Lungimea corpului este de 90-105 cm şi are o greutate medie de 3000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 173205 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ating acest stadiu numai în al patrulea an de viaţă. Se hrăneşte în special cu ţipari când îi găseşte, mamifere mici, pui de pasăre, ouă, broaşte, moluşte, lipitori, râme, şopârle, şerpi, insecte. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Vederoasa, Băneasa-Canaraua Fetei, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Dro- cea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Bârzavei, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Suhaia, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre. reproducere Soseşte în a doua jumătate a lunii martie din cartierele de iernare şi, comparativ cu barza albă, soseşte primăvara mai târziu şi pleacă toamna mai târziu (C. Rosetti Bălănescu). Cuibul este amplasat în treimea superioară a arborilor bătrâni. Cuibul e o construcţie mare (poate depăşi un metru în diametru şi chiar în înălţime), caracteristică berzelor, alcătuit din crengi fixate cu pământ. În interior este căptuşit cu muşchi, resturi vegetale sau balegă uscată. Femela depune 3-4 ouă de culoare albă în perioada cuprinsă între sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,32 x 48,73 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 30-35 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi până la 70 de zile când devin independenţi. Adeseori, cuibăreşte în pereţii exteriori ai cuibului şi vrabia de câmp. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea cuiburilor prin defrişarea pădurilor, reducerea zonelor umede şi întinderea din ce în ce mai mare a liniilor electrice reprezintă principalele ameninţări ce afectează specia. Managementul adecvat al pădurilor în care cuibăresc exemplare de barză neagră şi izolarea liniilor electrice de medie tensiune pot reduce considerabil mortalitatea acestei specii. Păstrarea sau refacerea zonelor umede situate în apropierea pădurilor contribuie la asigurarea hranei pentru barza neagră. 177 baRză alBă Ciconia ciconia regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ciconiiformes Ciconiidae genul: speCia: Ciconia C. Ciconia păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie ciconia – barză este de origine latină şi a fost dat de zoologul Mathurin Jacques Brisson (1723-1806), care a înlocuit numele iniţial de ardea. caracterizarea speciei Barza albă este o specie caracteristică păşunilor umede şi zonelor mlăştinoase. Lungimea corpului este de 95-110 cm şi are o greutate de 2300-4400 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-218 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi se deosebesc de barza neagră prin capul şi gâtul albe. Se hrăneşte cu broaşte, şoareci, insecte, cârtiţe, pui de pasăre şi iepure, melci, şerpi şi şopârle. localizare şi comportament Este o specie larg răspândită pe tot teritoriul european, cu populaţii mai mari în zona centrală şi estică. Barza albă este alături de rândunică specia care interacţionează cel mai mult cu populaţia umană, fiind prezentă în majoritatea localităţilor din ţara noastră cu excepţia zonelor montane. Fiind o specie obişnuită cu prezenţa umană, foloseşte ca suport pentru cuib stâlpii reţelelor de medie tensiune şi acoperişurile caselor. A intrat în conştiinţa populară ca fiind specia ce aduce bebeluşii. În mod obişnuit perechea de berze se întoarce la cuibul ocupat şi în anii precedenţi. Întâi soseşte masculul, care apără cuibul în faţa altor pretendenţi şi, în aşteptarea femelei, îl repară şi îl consolidează. Spre deosebire de stârci, care sunt gălăgioşi, berzele sunt aproape mute însă comunică la cuib cu partenerul prin intermediul unui „clămpănit al ciocului„ care se desfăşoară sacadat în timp ce capul şi gâtul sunt lăsate pe spate. Sunetele scoase prin deschiderea şi închiderea ciocului sunt puternice şi rapide, asemeni unei darabane de tobă. Înainte de plecarea în migraţie se strâng în număr mare pe pajiştile umede sau în zone inundabile. Iernează în Africa, unde ajung prin traversarea Bosforului. Distanţa medie pe care o străbate într-o zi în perioada migraţiei este de 220 km cu o viteză cuprinsă între 30-90 km/h. Deplasarea unei berze albe din România a fost urmărită în 2005 de către Societatea Ornitologică Română (SOR/BirdLife Romania) împreună cu Milvus Group, prin intermediul unui emiţător satelitar amplasat pe spatele acesteia, aceasta ajungând în Tanzania. populație Populaţia estimată a speciei este semnificativă, cuprinsă între 180000-220000 de perechi. În perioada 1970-1990 populaţia de barză albă a manifestat un declin considerabil. Deşi în perioada 1990-2000 specia a marcat o tendinţă crescătoare, încă nu a revenit la efectivele existente înaintea declinului menționat. Populaţia estimată în România este de 4000-5000 de perechi. Cele mai mari efective apar în Polonia, Ucraina şi Spania. reproducere Soseşte la începutul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul amplasat cel mai frecvent pe stâlpii reţelelor de tensiune medie, dar şi pe acoperişurile caselor, este alcătuit din crengi fixate cu pământ. Cuibul poate atinge dimensiuni impresionante prin adaugarea de material în fiecare an (1,5 m diametru, 1-2 m înălţime şi o greutate de 40 kg). În interior este căptuşit cu muşchi şi resturi vegetale. În mod obişnuit masculul aduce materialele, iar femela le aşează şi le potriveşte în cuib. Adeseori, în pereţii exteriori ai cuibului cuibăreşte şi vrabia de câmp. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între începutul lunii aprilie şi a doua jumătate a lunii mai. Dimensiunea medie a ouălor este de 73,6 178 x 52,54 mm. Încubaţia e asigurată de ambii părinţi. Noaptea stă pe ouă numai femela (C. Rosetti Bălănescu). După 33-34 de zile, puii eclozează şi sunt hrăniţi de părinţi la cuib 53-55 de zile şi apoi încă 15 zile, după care încep să zboare. amenințări şi măsuri de conservare Electrocutarea păsărilor şi desecarea zonelor umede sunt principalele ameninţări ce afectează specia în zonele de cuibărit din Europa. Instalarea de platforme artificiale pe stâlpii reţelelor de tensiune medie şi izolarea reţelelor electrice pot reduce considerabil mortalitatea acestei specii. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacu- rile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Mlaştinile Murani, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Trascăului, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Calmatuiului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. ţigănuş sau ibis negru Plegadis falcinellus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Ciconiiformes Threskiornithidae genul: speCia: Plegadis P. falcinellus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvantul grecesc plegas – coasă, cu referire la forma ciocului. Numele de specie provine din latinescul falcis – coasă cu referire la aceeaşi caracteristică. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea sudică şi sud-estică a continentului european. Cuibăreşte în colonii împreună cu stârci şi cormorani. Fiind sociabilă, apare de cele mai multe ori în stoluri mai mici sau mai mari sub forma unor şiruri lungi oblice sau şerpuite. Zborul ţigănuşului este o succesiune de plutiri şi vâsliri (bătai rapide din aripi). Este o pasăre tăcută, ce cutreieră prin smârcuri şi ape mici, cu paşi măsuraţi, fără a alerga în căutarea hranei. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă ani şi o lună. populație Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 16000-22000 perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi populaţiile din Rusia şi Azerbaijan au rămas relativ stabile în perioada 1990-2000, specia continuă să se reducă numeric în sud-estul Europei, ceea ce determină pe ansamblu o tendinţă descrescătoare. Populaţia estimată în România este de 2500-2800 de perechi, efective mai mari fiind înregistrate în Rusia şi Azerbaijan. Păsări caracterizarea speciei Țigănuşul privit în zbor şi de la distanţă mai mare pare negru. Privit de aproape are un penaj frumos, cu reflexe verzui metalice pe un fond brun ruginiu şi un cioc încovoiat în formă de seceră. Este o specie caracteristică păşunilor umede şi stufărişurilor cu pâlcuri de sălcii. Lungimea corpului este de 55-65 cm iar greutatea de circa 485-580 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 88-105 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu lipitori, insecte acvatice, mormoloci şi peştişori. reproducere Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat în sălcii sau în stuf. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 50,9 x 35,8 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21 de zile puii eclozează şi sunt hrăniţi 48-50 de zile, după care devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Desecarea zonelor umede, tăierea sălciilor de către localnici pentru foc, incendierea stufului şi deranjul coloniilor de către vizitatori şi al păsărilor de către vânători, deplasarea cu bărci rapide ce produc valuri obligând păsările să se refugieze în alte locuri reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate reducerea deranjului la colonii, informarea populaţiei locale cu privire la efectele dramatice asupra păsărilor determinate de tăierea sălciilor, impunerea unor viteze reduse pentru bărci în zonele de hrănire ale speciei şi interzicerea vânătorii. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocă- neşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. 179 loPătar sau stârc loPătar Platalea leucorodia regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Pelecaniformes Threskiornithidae genul: speCia: Platalea P. leucorodia Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin platalea – lopătar, cu referire la forma ciocului. Numele de specie reprezintă forma latinizată a grecescului leukerodius – stârc alb. caracterizarea speciei Lopătarul este o specie caracteristică bălţilor şi lacurilor puţin adânci cu stufărişuri şi pâlcuri de copaci. Penajul este alb, iar în partea posterioară a capului se observă un smoc mare de pene subţiri. Spre deosebire de egrete, cu care seamănă la culoarea penajului, are un cioc turtit pe toată lungimea sa şi lăţit la vârf „ca o lingură sau un cleşte lat (C. Rosetti Bălănescu)„, iar în zbor îşi ţine gâtul întins. Lungimea corpului este de 80-93 cm iar greutatea de circa 1500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-135 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în zone cu apă mică unde prinde insecte acvatice, larvele acestora, moluşte, broaşte şi peşti. localizare şi comportament Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul continentului european. Cuibăreşte în colonii alături de stârci şi cormorani. Este o pasăre sociabilă, tăcută, ce trăieşte în grup. În zbor formează linii de front sau oblice. Când se hrăneşte îşi plimbă ciocul puţin întredeschis într-o parte şi alta, culegând şi filtrând hrana. Iernează pe continentul african. Longevitatea maximă cunoscută este de 24 de ani şi 8 luni. populație Populaţia estimată a speciei este mică, cuprinsă între 8900-15000 perechi. A înregistrat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Deşi populaţia prezentă în Rusia şi-a continuat tendinţa descrescătoare, în perioada 1990-2000, la nivelul continentului, efectivele sunt considerate stabile datorită creşterilor manifestate în restul teritoriilor. Populaţia estimată în România este de 1100-1500 de perechi, efective mai mari fiind înregistrate numai în Rusia şi Spania. reproducere Soseşte pe la mijlocul lunii aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului, alcătuit din crenguţe şi stuf, participă cei doi părinţi, masculul fiind primul care începe construcţia. Cuibul este amplasat în sălcii sau stuf. Femela depune 3-4 ouă în perioada cuprinsă între mijlocul lunii mai şi mijlocul lunii iunie. Dimensiunea medie a ouălor este de 65,8 x 45,1 mm. Incubaţia e asigurată de ambii părinţi. După 21-22 de zile puii eclozează şi durează 50-56 de zile până când devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Desecarea zonelor umede, tăierea sălciilor de către localnici pentru foc, incendierea stufului şi deranjul coloniilor de către vizitatori şi al păsărilor de către vânători, deplasarea cu bărci rapide ce produc valuri obligând păsările să se refugieze în alte locuri reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate reducerea deranjului la colonii, informarea populaţiei locale cu privire la efectele dramatice asupra păsărilor determinate de tăierea sălciilor, impunerea unor viteze reduse pentru bărci în zonele de hrănire ale speciei şi interzicerea vânătorii. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului 180 Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti- nului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutu- lui-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. lebădă de iarnă sau lebădă cântătoare Cygnus cygnus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Cygnus C. cygnus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie reprezintă forma latinizată a cuvântului grecesc kyknos – lebădă. În mitologia greacă, Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o seduce pe Leda, soţia regelui Tyndareus. localizare şi comportament Este o specie cuibăritoare în Islanda, Peninsula Scandinavă şi nordul Rusiei. Cuibăreşte solitar pe lacuri înconjurate de vegetaţie şi mlaştini. Talia mare, ţinuta elegantă combinată cu un penaj alb sclipitor, care parcă sfidează primejdiile, gâtul zvelt şi lung au determinat includerea acestei specii de lebădă în basmele şi folclorul popoarelor. Sunt păsări sociabile, hrănindu-se în număr mare pe luciul lacurilor puţin adânci, ca urmare a faptului că nu se pot scufunda şi adâncimea la care pot ajunge este limitată de lungimea gâtului. În timpul perioadei de împerechere se înregistrează lupte între masculi. După formare, perechile rămân unite pe viaţă şi masculul veghează asupra femelei, cuibului şi puilor. Puii îşi petrec iarna împreună cu părinţii, iar uneori se ataşează grupului şi pui din anii precedenţi. Înoată cu capul drept şi spre deosebire de lebăda de vară (lebăda cucuiată – Cygnus olor) nu îşi înfoiază aripile asemeni unor pânze umflate de vânt. Adeseori cântă când stă pe apă, iar corul format de stolurile mari este impresionant. Pentru a-şi lua zborul, au nevoie de suprafeţe generoase. Zboară în stoluri în formă de „V„, iar în timpul zborului aripile produc un foşnet uşor. Iernează pe cea mai mare parte a continen- Păsări caracterizarea speciei Lebăda de iarnă, cunoscută sub denumirea de Lebădă cântătoare, este o specie caracteristică zonelor arctice, cuibărind pe lacuri înconjurate de vegetaţie. Lungimea corpului este de 140-160 cm şi greutatea de 9800-11000 g pentru mascul şi 8200-9200 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 205-235 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă mică se poate vedea că pata galbenă de pe cioc este mai întinsă decât la lebăda mică (Cygnus columbianus). Se hrăneşte în special cu plante de apă, seminţe, viermi, insecte, moluşte şi uneori peşti. Este specia naţională în Finlanda şi este imprimată pe moneda de un euro. tului european. Longevitatea maximă cunoscută este de 26 de ani şi şase luni. populație Populaţia estimată în cartierele de iernare este relativ mare şi depăşeşte 65000 de exemplare. Aceasta s-a menţinut stabilă în perioada 19701990. Deşi au fost înregistrate ţări în care populaţiile au intrat în declin în perioada 1990-2000, cele care iernează în Danemarca şi Germania s-au menţinut stabile. Populaţia prezentă în timpul iernii în România este estimată la 2000-4500 exemplare, efective mai mari fiind înregistrate în Danemarca, Germania, Irlanda, Marea Britanie şi Norvegia. reproducere Soseşte în luna aprilie din cartierele de iernare. La construirea cuibului aşezat pe sol sau în stufăriş participă cei doi părinţi, masculul fiind primul ce începe construcţia. Cuibul poate fi folosit mai mulţi ani, reparat şi consolidat anual, astfel că atinge dimensiuni impresionante (până la 2 m în diametru la bază şi 1-1,20 m la vârf). Femela depune 4-7 ouă, cu o dimensiune de 113 x 73 mm şi o greutate de 331 g. Incubaţia e asigurată de femela care este vegheată de către mascul. După 36 de zile puii eclozează devenind zburători la 78-96 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor umede şi tăierea vegetaţiei, construirea de baraje pentru hidrocentrale, deranjul produs de turişti, otrăvirea cu plumb prin ingerarea alicelor împrăştiate şi ciocnirile cu liniile electrice sunt câteva din pericolele ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate măsurile de reducere a deranjului, de interzicere a folosirii alicelor de plumb atunci când se vânează alte specii şi asigurarea de habitate cu caracteristici optime pentru cuibăritul speciei. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Marea Neagră, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Scroviştea, Suhaia, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior. 181 lebădă mică Cygnus columbianus bewick Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen reprezintă forma latinizată a cuvântului grecesc kyknos – lebădă. În mitologia greacă, Zeus s-a deghizat în lebădă pentru a o seduce pe Leda, soţia regelui Tyndareus. Numele de subspecie bewick este denumirea dată după Thomas Bewick (1753 - 1828), ce a produs un număr mare de desene cu această specie. caracterizarea speciei Lebăda mică este denumită astfel pentru că este cea mai mică dintre speciile de lebădă. Este caracteristică zonelor arctice, fiind prezentă de-a lungul râurilor şi pe lacurile puţin adânci. Are două subspecii, Cygnus columbianus columbianus prezentă în America de Nord şi Cygnus columbianus bewick prezentă în Europa şi denumită astfel după Thomas Bewick (mort în 1828), ce a produs un număr mare de desene ale acestei specii. Lungimea corpului este de 115-140 cm şi are o greutate de 3400-7800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-211 cm. Adulţii au înfăţişare similară, corpul alb şi ochii negri. La baza ciocului negru este o pată galbenă mai mică decât la lebăda de iarnă. Se hrăneşte în special cu plante acvatice, seminţe, viermi şi insecte. În cartierele de iernare se hrăneşte şi pe uscat, cu resturi ale culturilor vegetale. localizare şi comportament Este o specie cuibăritoare în Rusia. În migraţie preferă lacurile puţin adânci şi cu multă vegetaţie. Atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Este o specie monogamă, după formare perechile stând împreună mulţi ani sau chiar toată viaţa. Cuibul e construit din materiale vegetale şi amplasat pe o ridicătură la marginea apei. Apără un teritoriu larg în jurul cuibului. Familiile rămân împreună cu puii după ce aceştia pot zbura şi migrează împreună în cartierele de iernare. De asemenea, familia se păstrează şi migrează împreună şi primăvara spre locurile de cuibărit. În cartierele de iernare formează aglomerări mari şi cu alte specii de lebede şi păsări acvatice. Longevitatea cunoscută este de 24 de ani şi o lună. Iernează pe tot cuprinsul continentului european. populație Populaţia din Rusia este cuprinsă între 9000-11000 de perechi. Iernează în cea mai mare parte a continentului european. Cele mai mari efective în cartierele de iernare se inregistrează în Olanda şi Marea Britanie. În România se estimează prezenţa în timpul iernii a 1-6 exemplare. reproducere Soseşte în luna mai din cartierele de iernare. Femela poate depune de la 2 până la 7 ouă, însă în mod obişnuit depune 3-5 ouă, cu o dimensiune de 107 x 68 mm şi o greutate de 280 g, din care 12% este coaja. Perioada de incubaţie este cuprinsă între 29-30 de zile şi este asigurată de femelă care este protejată de mascul. Puii devin zburători după 40-45 de zile, însă rămân în preajma părinţilor. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor umede şi tăierea vegetaţiei, braconajul, coliziunea cu liniile electrice sunt câteva dintre pericolele ce afectează specia. Ca măsuri de conservare sunt necesare limitarea braconajului, a deranjului şi păstrarea habitatelor umede în bune condiţii. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie. 182 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Cygnus C. columbianus gârliţă mică Anser erythropus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Anser A. erythropus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin anser – gâscă. Numele de specie este derivat din cuvintele greceşti enithros – roşu şi pus – picior, cu referire la picioarele colorate ale păsării, galben-portocalii. localizare şi comportament Este o specie cuibăritoare în nordul Siberiei şi Peninsula Scandinavă. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici în zone de păşuni umede cu tufişuri la altitudini de până la 700 m. Zborul e puternic, cu bătăi mari şi regulate din aripi. Pot executa adevărate acrobaţii în aer, cu volte şi picaje impresionante. Longevitatea maximă cunoscută este de 14 ani şi nouă luni. populație Populaţia estimată în cartierele de iernare este de circa 1900 de exemplare. Populaţia cuibăritoare europeană este foarte mică (circa 240 de perechi) şi înregistrează un declin permanent, deşi în perioada 1970-1990 s-a menţinut relativ stabilă. Populaţia prezentă în timpul iernii în România este estimată la 31-51 de exemplare, efective mai mari fiind înregistrate în Azerbaijan şi Ucraina. Păsări caracterizarea speciei Gărliţa mică este o specie caracteristică zonelor arctice cu mlaştini şi pălcuri de sălcii şi mesteceni. Lungimea corpului este de 56-66 cm şi are o greutate de circa 1300-2300 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 115-135 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Specia poate fi confundată cu gârliţa mare (Anser albifrons), faţă de care este mai mică, cu un cioc mai mic, fruntea mai înaltă, pata albă depăşind linia ochilor şi observând un cerc galben în jurul ochiului. Iarna se hrăneşte pe pajişti şi culturile agricole de grâu de toamnă din sudul şi estul Europei, în stoluri mixte cu alte specii de gâşte (Anser albifrons, Branta ruficollis etc.). reproducere Cuibăritul începe la sfârşitul lunii mai şi început de iunie. Femela depune 4-6 ouă, iar incubaţia durează 25-28 de zile. Puii devin zburători la 3540 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Pierderea habitatelor prin construirea de acumulări de apă pentru producerea energiei electrice, deranjul şi mortalitatea produse de vânătoarea accidentală, deranjul determinat de turismul orga- nizat în zonele de cuibărit şi cele de iernare sunt câteva dintre pericolele la care este expusă specia. Ca măsuri de conservare sunt încurajate desemnarea de zone protejate în teritoriile de cuibărit, oprirea vânătorii atât în zonele de cuibărit cât şi în cele de iernare şi reducerea deranjului generat de activităţile turistice. situri desemnate pentru conservare Bistreţ, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Măcin-Niculiţel, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 183 ferestraş mic Mergus albellus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Mergus M. albellus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin mergus – pasăre de apă. Numele de specie derivă din cuvântul latin albus – alb, cu referire la penajul masculului. caracterizarea speciei Ferestraşul mic este o specie caracteristică râurilor lente şi lacurilor bogate în peşte din zonele pădurilor de conifere situate în Europa şi Asia. Lungimea corpului este de 38-44 cm, cu o greutate de 540940 g pentru mascul şi 700-800 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 56-69 cm. Penajul alb cu negru al masculului este caracteristic şi nu poate fi confundat. Cea mai mare parte a corpului este albă, ochii acoperiţi de o mască neagră, iar aripile sunt negre cu benzi albe. Penajul femelei este gri-maroniu. Ciocul zimţat are un cârlig în vârf. Se hrăneşte cu peşte, crustacee, insecte de apă şi larve ale acestora. localizare şi comportament Este o specie ce cuibăreşte în nordul Rusiei şi Peninsula Scandinavă. În migraţie zboară în grup, cu indivizii dispuşi în linie oblică sau în „V„. Este o specie scufundătoare ce preferă mai mult apa dulce, însă în cartierele de iernare este observată după ce lacurile îngheaţă şi de-a lungul coastelor marine. Se hrăneşte în grupuri şi se scufundă rapid şi aproape vertical. Specie monogamă, atinge maturitatea în al doilea an de viață. De obicei masculul este tăcut, însă cântă serenade partenerei în perioada de împerechere. Cuibăreşte în scorburile copacilor şi în cuiburi artificiale. Scorburile abandonate de ciocănitoarea neagră sunt adesea folosite pentru cuibărit. Longevitatea cunoscută este de şase ani. În captivitate trăieşte 8-10 ani. Iernează în centrul şi estul continentului european. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5300-8400 de perechi cuibăritoare. A înregistrat o reducere mare a teritoriului în perioada 184 1970-1990. În perioada 1990-2000, deşi efectivele s-au menţinut stabile în majoritatea ţărilor, a continuat să scadă în Rusia. Cele mai mari efective sunt în Rusia şi Finlanda. În timpul iernii, efectivele estimate în România sunt de 1400-2600 de exemplare. Cele mai mari efective de iernare sunt în Germania şi Polonia. amenințări şi măsuri de conservare Prădarea determinată de nurca americană (Mustela vison) reprezintă în Rusia ameninţarea cea mai mare pentru specie. Degradarea zonelor umede, poluarea industrială a râurilor, deranjul provocat de activităţile piscicole, braconajul sunt pericole ce afectează specia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune un număr de 6-9 ouă, cu dimensiunea medie de 53 x 38 mm şi o greutate de 42 g. Incubaţia durează între 26-28 de zile, fiind asigurată de către femelă. Puii rămân dependenţi de femelă, care îi hrăneşte încă 30 de zile. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bistreţ, Blahniţa, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăvi- ţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iezerul Călăraşi, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Marea Neagră, Măxineni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Valea Oltului Inferior. gâscă cu gât roşu Branta ruficollis regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Branta B. ruficollis ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen reprezintă varianta latinizată a cuvântului anglo-saxon bernan – carbonizat (negru), cu referire la penajul parţial negru al păsării. Numele de specie provine din cuvintele latine rufus – roşietic şi collum – gât, cu referire la penajul roşu al gâtului. localizare şi comportament Cuibăreşte în nordul Siberiei în colonii mici situate pe malurile râurilor. Uneori cuibăreşte în apropierea cuiburilor de şoim călător (Falco peregrinus) pentru a beneficia de protecţia acestei specii împotriva prădătorilor, cum este vulpea polară (Alopex lagopus). Distanţa parcursă între zonele de cuibărit şi cartierele de iernare depăşeşte 4000 de km. În cartierele de iernare formează stoluri mixte împreună cu alte specii de gâşte, în special gârliţa mare (Anser albifrons). Se hrănesc ziua pe culturile agricole, la început cu boabe de porumb rămase risipite după recoltare (când sunt disponibile) şi mai apoi cu frunzele răsărite ale grâului de toamnă, iar seara înoptează pe lacuri. Când lacurile îngheaţă se aşează şi pe mare. Atunci când distanţa între locurile de înoptare şi cele de hrănire creşte la peste 25-30 de km, preferă să caute alte locuri de hrănire şi înoptare, de obicei mai în sud, dacă culturile sunt acoperite de zăpadă (Hulea D., 2002). Zboară împreună cu alte specii de gâşte în şiruri dispuse în formă de „V„. Atunci când stolul este format numai din gâşte cu gât roşu, formaţia este neregulată şi asemănătoare ca formă cu cea a graurilor sau ciorilor. Iernează în vestul Mării Negre Păsări caracterizarea speciei Gâsca cu gât roşu este o specie caracteristică zonelor de tundră siberiană. Lungimea corpului este de 54-64 cm şi are o greutate medie de 1400-1600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-125 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Gâsca cu gât roşu este cea mai mică dintre gâşte şi are un penaj elegant, negru combinat cu roşu-ruginiu, subliniat de dungi albe. Se hrăneşte în teritoriile de cuibărire cu specii vegetale din tundra siberiană, iar în cartierele de iernare din sud-estul Europei în special pe culturile de grâu de toamnă şi rapiţă. Este o pasăre simbol pentru Dobrogea. în Dobrogea şi în Bulgaria. Emite un sunet caracteristic, uşor de identificat. populație Populaţia estimată a speciei în cartierele de iernare este fluctuantă, cuprinsă între 34000-37000 de exemplare. În perioada 1970-1990 efectivele observate au fost în creştere rămânând apoi au rămas stabile în perioada 1990-2000. Iernează într-o zonă redusă ca întindere care este influenţată de modul de folosire al terenurilor. Cea mai mare parte a populaţiei mondiale este prezentă în timpul iernii în România şi Bulgaria. În iernile mai blânde rămân în număr mai mare în Ucraina, iar în cele mai aspre coboară spre sud până în Grecia. reproducere Soseşte la începutul lunii mai în teritoriile de cuibărit. În a doua jumătate a lunii iunie formează colonii de circa cinci perechi ce cuibăresc în cavităţi de circa 5-8 cm adâncime. Femela depune 3-10 ouă care sunt incubate timp de 25 de zile. Puii devin zburători la 35-42 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor de cuibărit prin activităţi de minerit, vânătoarea accidentală în teritoriile de migrație şi iernare atât în locurile de înoptare cât şi în cele de hrănire, braconajul, deranjul produs de activităţile piscicole pe lacurile folosite pentru înoptare, dezvoltarea urbană în jurul lacurilor folosite pentru înoptare, deranjul determinat de fermierii care le alungă de pe culturile de grâu şi orz de toamnă sunt principalele pericole ce afectează specia. Ca măsuri de conservare au fost elaborate Planuri Naţionale de Acţiune în Bulgaria şi România. Majoritatea locurilor de înoptare sunt protejate şi sunt dezvoltate scheme de agromediu în colaborare cu fermierii (SOR/ BirdLife România). situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Cheile Dobrogei, Ciocăneşti-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Marea Neagră, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Mostiştea. 185 călifar roşu Tadorna ferruginea Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este numele celtic al călifarului alb (Tadorna tadorna). Numele de specie provine din cuvântul latin ferruginus – de culoare roşie ca rugina, cu referire la penajul păsării. caracterizarea speciei Călifarul roşu este o specie caracteristică habitatelor de stepă prezente în apropierea malurilor sărăturate ale lacurilor. Lungimea corpului este de 5870 de cm şi are o greutate de medie de 1000-1600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Masculul are spre deosebire de femelă o dungă neagră pe gât. Se hrăneşte cu plante specifice regiunii de stepă, seminţe, dar şi cu insecte, crustacei, moluşte, peşti, broaşte şi viermi. localizare şi comportament Este o specie prezentă mai mult în sudul şi estul continentului european. Pentru odihnă şi hrănire este mai puţin dependentă de apă decât alte rude ale sale şi poate fi observată în timpul cuibăritului la distanţe considerabile de corpurile de apă. Zborul este liniştit, fără bătăi repezite din aripi (C. Rosetti Bălănescu). Iernează în sud-estul Europei. Datorită penajului atractiv este păstrată şi în captivitate, în colecţii ornitologice şi în parcuri, mai ales în nordul şi vestul Europei. populație Populaţia estimată a speciei este relativ mică, cuprinsă între 19000-33000 de perechi. A manifestat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Populaţia a continuat să descrească în Turcia şi în perioada 1990-2000 iar în Rusia tendinţa nu a fost apreciată, astfel încât pe ansamblu se consideră că specia manifestă un declin semnificativ. Populaţia estimată în România este de 20-25 de perechi, iar efectivele cele mai mari sunt înregistrate în Turcia şi Rusia. reproducere Soseşte din teritoriile de iernare în luna martie. Cuibăreşte în galerii (vizuini) săpate în sol, crăpături ale stâncilor şi scorburi. Cuibul este căptuşit cu vegetaţie, puf şi pene. Femela depune în perioada aprilie-mai 8-11 ouă ce au o dimensiune medie de 66,4 x 46,8 mm şi pe care le incubează singură timp de 28-29 de zile. În această perioadă masculul veghează asupra cuibului. Puii devin zburători la 55 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor umede şi introducerea peştilor exotici, vânătoarea şi dezvoltarea urbană sunt principalele pericole ce afectează specia. Măsurile de conservare trebuie îndreptate către menţinerea sau refacerea teritoriilor de cuibărit şi oprirea vânătorii. situri desemnate pentru conservare Allah Bair-Capidava, Balta Vederoasa, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Limanu-Herghelia, Maţa-Cârja-Rădeanu, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia. 186 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Tadorna T. ferruginea raţă roşie sau raţă cu ochii albi Aythya nyroca regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Aythya A. nyroca ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului provine din grecescul aithyia – pasăre scufundătoare. Numele speciei este sinonim şi derivă din cuvântul rusesc nîrok – pasăre scufundătoare. Păsări caracterizarea speciei Raţa roşie, cunoscută şi cu numele de raţa cu ochi albi, este o specie caracteristică zonelor umede cu stufărişuri. Lungimea corpului este de 38-42 cm iar greutatea medie de circa 580 g pentru masculi şi 520 g pentru femele. Anvergura aripilor este cuprinsă între 60-67 cm. Diferenţele sunt dificil de evidenţiat între adulţi, însă femelele au un iris închis la culoare comparativ cu masculul, care are irisul alb. Se hrăneşte cu plante acvatice, moluşte, insecte şi peşti. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european cu excepţia zonelor nordice. Deşi este o raţă scufundătoare, preferă ape puţin adânci (30-100 cm) şi trăieşte destul de ascunsă pe ochiuri de apă rămase libere în stufărişurile dese. Se încrucişează uneori cu raţa cu cap castaniu (Aythya ferina). Cuibăreşte solitar sau în grupuri mici. Adulţii năpârlesc în iulie şi august. Iernează în Israel şi Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 12000-18000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în multe ţări populaţia a rămas relativ stabilă în perioada 1990-2000, în România şi Croaţia a continuat declinul. Populaţia cea mai mare este prezentă în România şi este estimată la 5500-6500 de perechi. Efective mari se mai înregistrează în Croaţia şi Azerbaijan. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Cuibul este format din stuf sau resturi vegetale, aşezat pe sol în apropierea apei sau chiar pe plauri. Femela depune în perioada mai-iunie un număr de 8-12 ouă, ce au o dimensiune medie de 52,5 x 39,1 mm. Incubaţia durează 25-28 de zile şi este asigurată de femelă. Puii devin zburători la 55-60 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor umede, introducerea speciilor de peşti exotici, arderea şi tăierea stufului, braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. În România este în pregătire un Plan Naţional de Acţiune (SOR/BirdLife Romania şi WWF Programul Dunăre- Carpaţi). Activităţi de reconstrucţie ecologică sunt necesare în toată lunca inferioară a Dunării, iar braconajul trebuie controlat chiar dacă aceasta presupune şi oprirea vânătorii la alte specii comune. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Bârzavei, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Scroviştea, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. 187 raţă cu caP alb Oxyura leucocephala regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Anseriformes Anatidae genul: speCia: Oxyura O. leucocephala Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti oxys – ascuţit şi ura – coadă. Numele de specie provine din cuvintele greceşti leukos – alb şi kephale – cap, cu referire la penajul păsării. caracterizarea speciei Raţa cu cap alb este o specie caracteristică zonelor umede deschise, cu apă salmastră sau salină şi adâncime mică. Lungimea corpului este de 4348 cm, inclusiv coada ce măsoară 8-10 cm, şi are o greutate de 500-600 g. Ciocul lat şi umflat este izbitor de evident la această specie. Spre deosebire de mascul, femela are o dungă închisă care acoperă o parte a obrazului alb. Se hrăneşte în principal cu larve de chironomide, dar şi cu alte nevertebrate şi plante acvatice. localizare şi comportament Este o specie cu răspândire fragmentată fiind prezentă numai în Spania şi în sud-estul Europei. Este o raţă scufundătoare şi preferă apele puţin adânci (30-50 cm). Îşi culege hrana prin scufundare, în special noaptea. Specia europeană este ameninţată cu dispariţia din cauza încrucişării frecvente cu raţa jamaicană (Oxyura jamaicensis), specie introdusă pe continentul european din America. Perechile monogame se păstrează pe durata sezonului de cuibărit. Cuibăreşte solitar în cuiburi alcătuite din stuf şi papură, folosind şi cuiburile altor specii de raţe şi de lişiţă (Fulica atra) şi chiar cutii artificiale. Iernează în nordul Africii şi pe coastele Mediteranei. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 550-1400 de perechi cuibăritoare. În perioada 1970-2000 populaţia speciei a crescut uşor. Un risc major îl reprezintă hibridizarea cu raţa jamaicană. 188 Populaţia prezentă în cartierele de iernare este estimată la circa 5700 de exemplare, cele mai mari efective fiind prezente în Turcia şi Azerbaijan. În România apare în numar mic (50-700 de exemplare) în special pe lacul Techirghiol. reproducere Exemplarele ce migrează se întorc din cartierele de iernare în aprilie. În Spania specia este sedentară. Dimensiunile cuibului sunt de circa 20 de cm la diametrul intern şi circa 40 de cm la diametrul extern. În centru, cuibul are o adâncitură de circa 12 cm, căptuşită cu pene ale raţei. Femela depune în perioada mai-iunie un număr de 5-6 ouă ce au o dimensiune medie de 65,6 x 50,2 mm. Incubaţia durează 22-24 de zile şi este asigurată de femelă. Puii devin zburători la 56-70 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea zonelor umede, arderea şi tăierea stufului, deranjul provocat de activităţile piscicole, braconajul şi hibridizarea cu raţa jamaicană sunt principalele pericole ce afectează specia. Implementarea Planului European de Acţiune contribuie la asigurarea supravieţuirii acestei specii. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Siutghiol, Lacul Techirghiol, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia. viesPar Pernis apivorus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Pernis P. apivorus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din grecescul pternis – specie de răpitoare. Numele de specie provine din cuvintele latine apis – albină şi voro – a mânca, cu referire la obiceiul speciei de a se hrăni cu albine. localizare şi comportament Este o specie cu răspândire largă pe tot continentul european. Uneori poate fi văzut planând, utilizând curenţii termici ascendenţi, într-o poziţie caracteristică. De obicei zboară jos şi se aşează pe crengi, păstrându-şi corpul într-o poziţie orizontală, cu coada lăsată în jos. Sare de pe o creangă pe alta cu o singură bătaie de aripi, auzindu-se un zgomot specific. Cuibăreşte adeseori în cuiburi părăsite de cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 29 de ani. populație Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 110000-160000 de perechi. Aceasta s-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în Finlanda şi Suedia populaţia s-a redus în perioada 1990-2000, în Rusia, Belarus şi Franţa, unde apar cele mai mari populaţii, acestea s-au menţinut, ceea ce a făcut ca specia să se păstreze stabilă în ansamblu. În România populaţia estimată este de 2000-2600 de perechi. Păsări caracterizarea speciei Viesparul, cunoscut şi sub denumirea de şorecarul viespilor, este o specie caracteristică pădurilor de foioase cu poieni. Lungimea corpului este de 52-59 cm şi greutatea medie de 750 g pentru mascul şi 910 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 113-135 cm. Lungimea corpului este puţin mai mare decât a şorecarului comun (Buteo buteo) şi poate fi uşor confundat cu acesta, mai ales de la distanţă. Sexele pot fi diferenţiate după penaj, ceea ce este o situaţie neobişnuită pentru păsările mari de pradă. Masculul are capul gri-albăstrui iar femela maro. În general, femela este mai închisă la culoare decât masculul. Se hrăneşte cu larve şi adulţi de insecte, în special viespi şi albine, dar şi cu rozătoare, păsări, şopârle şi şerpi. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii mai. La realizarea cuibului participă ambii părinţi. Femela depune 2-3 ouă la sfârşitul lunii mai şi început de iunie, cu o dimensiune medie de circa 51,9 x 40,3 mm. Incubaţia durează 30-35 de zile şi este asigurată în special de către femelă. Pe cuibul acestei specii se găşeste frecvent miere, fiind un criteriu sigur de identificare. Puii devin zburători la 40-44 de zile însă rămân la cuib până la 55 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Braconajul reprezintă principala ameninţare pentru această specie, iar oprirea vânătorii poate contribui la reducerea acestei presiuni. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Munce- lului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul Stânca Costeşti, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. 189 gaie brună sau gaie neagră Milvus migrans regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Milvus M. migrans Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul milvus – gaie. Numele speciei provine din cuvântul latin migrans – hoinar, pribeag. caracterizarea speciei Gaia brună cunoscută şi sub denumirea de şorliţă brună, este o pasăre de pradă diurnă de mărime medie, caracteristică pădurilor situate în apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 48-58 cm iar greutatea cuprinsă între 650-940 g, femela fiind cu puţin mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-155 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Poziţionarea aripilor în unghi şi coada în furculiţă fac ca identificarea să fie relativ uşoară. Este ceva mai mică decât gaia roşie, iar furculiţa cozii este mai mică. Cu o distribuţie pe patru continente este una din cele mai răspândite pasări de pradă din lume. Se hrăneşte cu insecte, mamifere mici şi resturi de mamifere mari, păsări, şerpi, broaşte şi peşti. localizare şi comportament Este o specie cu răspândire largă pe tot continentul european. Petrece destul de mult timp în aer planând în curenţii ascendenţi, în căutarea hranei. Sunt atrase de fum şi foc şi vânează vieţuitoarele ce fug de foc. Ritualul de împerechere este spectaculos. Partenerii se urmăresc în zbor rotindu-se, plonjând şi executând mişcări acrobatice de mare virtuozitate. Femelele nesupravegheate de mascul se împerechează şi cu alţi masculi. Cuibăreşte în scobiturile stâncilor şi în copaci înalţi. Orientarea cuibului este aleasă în funcţie de direcţia predominantă a vânturilor. Preferă să-şi aşeze cuibul în apropierea zonelor umede şi a aşezărilor umane. La cuib aduce ornamente, iar în cuiburile cercetate de Dombrowski au fost găsite scrisori de dragoste, jurnale şi alte resturi de hârtie, petece de haine vechi şi covoare. În mod obişnuit sunt aduse bucăţi de plastic şi materiale textile. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani şi 10 luni. 190 populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 64000-100000 de perechi. A scăzut considerabil între 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 populaţia din Franţa a fost stabilă sau a crescut, în restul teritoriului a continuat să scadă. În România, populaţia estimată este de 120-160 de perechi. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în martie. La construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi căptuşit cu resturi vegetale. Femela depune 2-3 ouă în a doua jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 53,3 x 42,2 mm. Incubaţia durează 30-34 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. La pui, penele corpului apar după 18-22 de zile. Pot sta în picioare în cuib după 17- 19 zile şi încep să dea din aripi după 27-31 de zile. După 50 de zile încep să se mute pe crengile din preajma cuibului. Păsările pot cuibări după cel deal doilea an de viaţă. amenințări şi măsuri de conservare Electrocutarea păsărilor atunci când se aşează pe liniile electrice de medie tensiune, coliziunea cu autovehicule, fiind surprinse când încearcă să ridice rozătoare şi alte animale moarte de pe şosele, otrăvirea prin consumare de animale moarte, în special rozătoare, şi braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea calităţii habitatelor caracteristice şi oprirea vânătorii sunt măsuri care se pot implementa uşor, cu efecte semnificative. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Mică a Brăilei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Horga-Zorleni, Iezerul Călăraşi, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile Fundata-Amara, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea. gaie roşie sau şorliţă Milvus milvus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Milvus M. milvus caracterizarea speciei Gaia roşie cunoscută şi sub denumirea de şorliţă, este o pasăre de pradă diurnă de mărime medie caracteristică pădurilor din regiunile deluroase şi muntoase ce prezintă luminişuri şi sunt situate în apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 61-72 cm cu o greutate de 800-1200 g pentru mascul şi 1000-1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 140-165 cm. Adulţii au o înfăţişare similară. Penajul este o combinaţie frumoasă de negru, gri şi maro ruginiu. Coada prezintă o furculiţă adâncă, caracteristică. Se hrăneşte cu resturi de animale şi hoituri dar şi cu rozătoare, păsări, broaşte, şopârle, insecte, peşti şi râme. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie provin din latinescul milvus – gaie. localizare şi comportament Este o specie cu răspândire mai mare în centrul şi vestul Europei. Este monogamă şi tinde să îşi păstreze perechea toată viaţa. Adulţii cuibăresc de obicei prima dată la 3-4 ani şi trăiesc până la 26 de ani în sălbăticie şi până la 38 de ani în captivitate. În perioada cuibăritului au fost identificate 10 poziţii specifice pe care le exprimă (odihnă, alertă, ameninţare, alarmă, apărare). Foloseşte mai mulţi ani la rând acelaşi cuib pe care îl repară anual. Cuibul este amplasat la o înălţime de 12-15 m şi ornamentat cu lână de oaie şi bucăţi de material plastic, hârtie şi materiale textile. Şi-a creat chiar faima de a fura obiecte de îmbrăcăminte pe care le foloseşte la ornamentarea cuibului. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 19000-25000 de perechi. Aceasta s-a menţinut stabilă între 1970-1990. Deşi în unele ţări, în perioada 1990-2000, efectivele s-au menţinut stabile, în Germania, Franţa şi Spania, unde efectivele sunt cele mai mari, specia a înregistrat un declin care a determinat pe ansamblu o tendinţă de reducere a populaţiei. În România populaţia estimată este de 1-5 perechi. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. La construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu resturi vegetale. Femela depune 2-4 ouă la sfârşitul lui aprilie sau începutul lui mai, cu o dimensiune medie de 55,83 x 45,18 mm. Incubaţia durează 30-32 de zile şi este asigurată în special de femelă. Masculul păzeşte cuibul şi femela, pe care o şi hrăneşte în această perioadă. La 45-50 de zile puii încep să zboare şi rămân alături de părinţi, hrănindu-se împreună la mari distanţe de cuib. amenințări şi măsuri de conservare Fiind o specie care se hrăneşte cu resturi şi carcase ale animalelor găsite moarte, otrăvirea reprezintă un pericol semnificativ ce afectează specia alături de braconaj, coliziunea cu maşini şi palele turbinelor eoliene. Un Plan European de Acţiune a fost elaborat recent pentru această specie, iar reducerea mortalităţii cauzate de otrăvire este o prioritate. situri desemnate pentru conservare Pădurea Bârnova, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani 191 codalb Haliaeetus albicilla regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Haliaeetus H. albicilla Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din cuvintele greceşti halos – de mare şi aetos – acvilă. Numele speciei derivă din cuvintele latine albus – alb şi cilla – cu sens de coadă, cu referire la coada albă a adulţilor. caracterizarea speciei Codalbul, cunoscut şi sub denumirea de vultur cu coada albă, este o pasăre de pradă diurnă, caracteristică zonelor deschise din zona coastelor marine şi lacurilor cu apă dulce în apropierea cărora se găsesc arbori bătrâni sau insule stâncoase. Lungimea corpului este de 76-92 cm şi are o greutate de 4100 g pentru mascul şi 5500 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-240 cm. Adulţii au înfăţişare similară, ciocul galben, irisul galben, coada albă şi corpul maroniu. Ajung la penajul caracteristic adultului în 5-6 ani. Coada devine complet albă numai după opt ani. Tinerii au ciocul, irisul, coada şi corpul închise la culoare. Se hrăneşte în special cu peşte, păsări de apă, mamifere mici şi uneori leşuri. localizare şi comportament Este o specie cu răspândire mai mare în nordul, centrul şi estul Europei. Este migratoare în zonele nordice şi estice şi sedentară în rest. Este o specie monogamă ce tinde să îşi păstreze perechea toată viaţa. Atinge maturitatea sexuală la cinci ani şi trăieşte până la 27 de ani în sălbăticie şi 42 de ani în captivitate. Primăvara, perechea zboară deasupra teritoriului pe care l-a ocupat şi execută zboruri spectaculoase cu rostogoliri în aer la circa 200 m. Pentru cuibărit foloseşte acelaşi teritoriu an după an, utilizând alternativ 2-3 cuiburi. Vânează printr-un zbor jos deasupra apei, de unde îşi prinde prada, sau poate descrie cercuri largi la 200-300 m înălţime, de unde se uită după pradă. La sfârşitul lui aprilie şi începutul lui mai, când peştii depun icrele, stă nemişcat în ape mici şi prinde cu sărituri rapide peştii care trec prin apropiere. Se poate scufunda, dar o face rar. Fură hrană şi de la alte păsări. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 5000-6600 de perechi. A fost remarcată o creştere a populaţiei între 1970-1990, tendință care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000. În România populaţia estimată este 28-33 de perechi, însă în trecut era o prezenţă obişnuită. Cele mai mari efective sunt în Norvegia, Rusia şi Polonia. reproducere Cuibul este construit din crengi aduse de mascul şi aranjate de către femelă. Este căptuşit în interior cu muşchi şi iarbă, uneori şi lână. Femela depune de obicei două ouă la începutul lunii martie. Incubaţia durează 40-45 de zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în special de femelă. Masculul stă şi veghează în apropiere. În primele două săptămâni după ce puii eclozează unul dintre adulţi rămâne la cuib, iar apoi vânează împreună. Puii devin zburători la 70-80 de zile şi independenţi la 95-100 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea habitatelor umede, tăierea pădurilor, creşterea deranjului produs de activităţile umane, otrăvirea accidentală şi coliziunea cu palele turbinelor eoliene sunt principalele pericole ce afectează specia. Pentru conservarea speciei a fost elaborat un Plan Internaţional de Acţiune. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a 192 Brăilei, Balta Vederoasa, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Gruia-Gârla Mare, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fundata-Amara, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Munţii Almăjului-Locvei, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. hoitar Neophron percnopterus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Neophron N. percnopterus caracterizarea speciei Hoitarul este o pasăre de pradă diurnă caracteristică zonelor aride şi stâncoase. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi are o greutate de 2000-2400 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 155-170 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul adultului este alb, cu penele de zbor de pe aripi negre, colorit la care ajunge după 4-5 ani. Păsările tinere au penajul maro-ciocolatiu. Se hrăneşte în principal cu hoituri de mamifere domestice şi sălbatice, păsări moarte, resturi organice de fructe, legume şi chiar excremente. Uneori prinde animale bolnave sau rănite, peşti şi insecte. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului provine din mitologia greacă, unde tânărul Neophron este transformat de Zeus în vultur la rugămintea lui Aegypius. Numele speciei derivă din cuvintele greceşti perknos – negricios şi pteron – aripă, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie răspândită în partea sudică a continentului european. Atinge maturitatea sexuală la 4-5 ani şi în captivitate trăieşte până la 37 de ani. Deşi se adună în grupuri la locurile de hrănire este o pasăre vazută solitar sau în perechi. Este o specie monogamă, la care perechea se păstrează mai multe sezoane, însă nesupravegheată de partener femela se împerechează şi cu alţi masculi. Cuibul este aşezat pe stânci sau copaci şi atinge dimensiuni de până la 1,5 m în diametru. Ritualul nupţial are loc cu acrobaţii în zbor. Este frecvent văzută planând în curenţii ascendenţi şi poate străbate în căutarea hranei până la 80 de km pe zi. Atunci când găseşte ouă tari foloseşte pietre pe care le ţine în cioc şi cu care loveşte oul până se sparge. Populaţia europeană iernează în sudul Africii, parcurgând un traseu de 3500-5500 km. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 3500-5600 de perechi. În perioada 19702000 a manifestat un declin accentuat. Cele mai mari efective sunt prezente în Turcia şi Spania. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna martie. La construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi căptuşite cu păr. Femela depune de cele mai multe ori două ouă în a doua jumătate a lunii martie sau la începutul lui aprilie, cu dimensiunea medie de 66 x 49 mm. Incubaţia durează 42 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 70-85 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul, otrăvirea şi electrocutarea în reţelele de medie tensiune sunt considerate principalele pericole pentru specie. Campaniile împotriva folosirii ilegale a substanţelor toxice sunt o prioritate pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Băneasa-Canaraua Fetei, Cheile Dobrogei, Măcin-Niculiţel. 193 zăgan sau vultur bărbos Gypaetus barbatus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Gypaetus G. barbatus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din cuvintele gyps – vultur şi aetos – acvilă. Numele speciei provine de la cuvântul latin barbatus – bărbos. caracterizarea speciei Zăganul (cuvânt moştenit din limba dacilor), cunoscut şi sub denumirea de vultur bărbos, este o pasăre de pradă diurnă caracteristică zonelor muntoase, fiind prezent în mod obişnuit la altitudini cuprinse între 500-4000 m, dar întâlnit şi la 7500 m altitudine în Himalaya. Lungimea corpului este de 105-125 cm şi greutatea este cuprinsă între 4500-7800 g (media 6210 g). Femela este puţin mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 235-275 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre maiestuoasă, cu un penaj ce îmbină portocaliul ruginiu cu negrul într-o combinaţie inegalabilă. Este unul dintre cei mai mari vulturi din lume. Atinge penajul de adult după cinci ani. Păsările tinere au o culoare închisă. Se hrăneşte la fel ca majoritatea vulturilor cu hoituri de animalelor, însă ca particularitate, se hrăneşte în proporţie mare cu măduva oaselor acestora. localizare şi comportament Este o specie care apare în zonele montane ale Europei. Planează în mod desăvârşit şi rareori poate fi văzută cum bate din aripi în zonele înalte (cu atmosferă rarefiată) ale munţilor. Este o pasăre tăcută şi poate atinge 40 de ani în captivitate. Perechea domină un teritoriu mare şi cuibăreşte pe colţuri de stâncă sau în cavităţi ale peretelui stâncos. Ritualul nupţial este fascinant şi cuprinde, pe lângă perioadele când plutesc împreună la înălţimi ameţitoare, momente când se răsucesc şi cu ghearele ataşate unul de celălalt plonjează în abis, îmbrăţişaţi într-o spirală incredibilă ce se termină aproape la atingerea stâncilor. Se hrăneşte într-un mod unic în lumea păsărilor, cu oase şi măduva acestora. A învăţat să ridice oasele mari la înălţime, de unde le lasă să cadă pentru a se sparge la contactul dur cu stâncile, având astfel acces la măduva hrănitoare. Poate înghiţi şi oase de mă- 194 rimea femurului unui berbec, pe care le digeră în mai puţin de 24 de ore datorită unei concentraţii foarte mari a acidului din stomac ce are un pH de 1. Pentru a se hrăni prinde şi mamifere mici. Este o specie sedentară. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 610-1000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în multe dintre ţările europene populaţia a rămas stabilă sau a crescut în perioada 1990-2000, în Turcia, care deţine efectivele cele mai importante, s-a observat o descreştere care pe ansamblu a determinat o ten- dinţă de scădere a populaţiei. Specia este dispărută în România, ultimele exemplare fiind împuşcate în 1927. De asemenea, în perioada 1873 - 1892 au fost împuşcate multe exemplare în Retezat şi Făgăraş. Linţia publică în 1954 volumul II din Păsările din R.P.R., unde menţionează „Armele de vânătoare moderne de azi, ajunse în mâinile unor vânători neastâmpăraţi, dar mai ales afurisita de stricnină folosită la stârpirea răpitoarelor, vor avea grijă ca această catastrofă totală a dispariţiei acestei păsări să nu întârzie prea mult„. reproducere Cuibul este masiv şi alcătuit din crengi. La interi- or este căptuşit cu lână şi balegă uscată. Femela depune 1-2 ouă în perioada cuprinsă între jumătatea lunii decembrie şi jumătatea lunii februarie. Incubaţia durează 53-58 de zile. Puii devin zburători la 106-130 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi până la un an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, vânătoarea, otrăvirea şi deranjul sunt principalele pericole pentru specie. Pentru conservarea sa există un program de reintroducere în Alpi care funcţionează din anii ’70. vultur Pleşuv brun sau vultur negru Aegypius monachus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aegypius A. monachus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele genului provine din mitologia greacă, unde tânărul Aegypius este transformat de Zeus în vultur împreună cu Neophron. Numele speciei provine din grecescul monachus – călugăr, cu referire la culoarea întunecată a penajului. Păsări caracterizarea speciei Vulturul negru este o specie caracteristică zonelor împădurite de deal şi montane. Lungimea corpului este de 100-115 cm şi are o greutate de 700014000 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 250-285 cm. Este cea mai mare pasăre răpitoare europeană. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este închis, maro-negru, iar coada scurtă. Se hrăneşte în principal cu leşuri de mamifere mari şi uneori cu şerpi şi insecte. localizare şi comportament Este prezentă în sudul continentului european. Zboară la altitudini mari. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani. Cuibăreşte în copaci sau mai rar pe stânci, solitar sau în colonii dispersate. Succesul cuibăritului este ridicat (circa 90%) în zonele puţin populate de oameni. Necesitatea de hrană, estimată pentru o familie timp de un an, este de circa 600 kg. Este o specie sedentară. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 1800-1900 de perechi. Aceasta a crescut în perioada 1970-1990. Deşi în sud-estul Europei specia a înregistrat un declin în perioada 19902000, datorită creşterilor numerice din Spania, pe ansamblu populaţia a crescut. Cele mai mari efective sunt în Spania şi Turcia. În România era o specie comună la sfârşitul secolului XIX, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. reproducere Cuibul este o construcţie voluminoasă alcătuită din crengi. Femela depune un ou în perioada cuprinsă între mijlocul lunii februarie şi sfârşitul lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 89,5 x 66,6 mm. Incubaţia durează 50-54 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii sunt hrăniţi cu carne regurgitată de părinţi. Devin zburători la circa 100 de zile, însă rămân cu părinţii pentru încă 2-3 luni înainte de a deveni independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Otrăvirea, vânătoarea şi distrugerea cuiburilor ală- turi de reducerea cantităţii de hrană disponibilă sunt principalele pericole pentru specie. În estul Europei deplasarea populaţiei de la sate spre oraşe a dus la reducerea numărului de animale domestice disponibile ca hrană. În Spania, campania şi măsurile antiotrăvire luate de guvern au avut un efect pozitiv în refacerea populaţiei de vultur negru. 195 vultur Pleşuv sur Gyps fulvus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul gyps – vultur. Numele de specie provine din latinescul fulvus – brun, cu referire la penajul păsării. caracterizarea speciei Vulturul pleşuv sur este o specie caracteristică zonelor împădurite montane. Lungimea corpului este de 95-110 cm şi are o greutate de 6200-10500 g pentru mascul şi 6500-11300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 230-265 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este alb, iar restul corpului brun, gălbui-roşcat. Atinge penajul de adult după cinci ani. Coada este scurtă şi rotunjită. Se hrăneşte în principal cu leşuri de mamifere şi uneori cu melci şi insecte mai mari. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul continentului european. Zboară la altitudini mari, uneori în număr mare. Când planează, îşi ţine aripile într-un „V„ deschis. Este o specie monogamă ce atinge maturitatea sexuală după patru ani şi trăieşte până la 41 de ani, în captivitate. Fiind o specie socială, cuibăreşte pe stânci în colonii. Cuibul este alcătuit din crengi şi iarbă şi este folosit mai mulţi ani la rând dacă este disponibil. Este o specie sedentară în Europa sau parţial migratoare în cazul imaturilor. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 19000-21000 de perechi. Aceasta a crescut substanţial în perioada 1970-1990. Deşi specia a continuat să descrească numeric în Turcia şi Caucaz, în perioada 1990-2000, datorită creşterii numerice din Spania, pe ansamblu populaţia a crescut la nivel european. În România, ultimele observaţii cu privire la exemplare cuibăritoare provin din anul 1939, în zona Bucegilor. reproducere Cuibul este construit de ambii părinţi. Femela depune 1-2 ouă în perioada cuprinsă între februarie şi martie, cu o dimensiune medie de 92,3 x 69,1 mm. Incubaţia durează 48-54 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători după 90-120 de zile, însă rămân cu părinţii cel puţin 90 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Reducerea cantităţii de hrană disponibilă, otrăvirea, vânătoarea şi deranjul provocat de activităţile umane sunt principalele pericole pentru specie. În Spania, campania şi măsurile antiotrăvire luate de guvern au avut un efect pozitiv în refacerea speciei. situri desemnate pentru conservare Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez 196 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Gyps G. fulvus şerPar Circaetus gallicus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Circaetus C. gallicus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este compus din forma latinizată a cuvântului grecesc kirkos – răpitoare ce descrie cercuri şi din grecescul aietos – acvilă. Numele de specie vine din forma latinizată Gallia a cuvântului grecesc Gaul – Franţa de astăzi. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Zboară la înălţime mare şi uneori planeză „staţionar” (pe loc) în căutarea prăzii. Este o specie tăcută ce trăieşte până la 17 ani. Îşi construieşte anual câte un cuib şi uneori alungă de la cuibul lor alte specii. Cuibăreşte în copaci şi mult mai rar pe stânci. Cuibul este construit din crengi şi căptuşit cu iarbă. Iernează în Africa. Păsări caracterizarea speciei Şerparul este o specie ce preferă un mozaic de habitate cu zone împădurite folosite pentru cuibărit şi zone deschise preferate pentru hrănire. Lungimea corpului este de 62-69 cm şi are o greutate de 1200-2000 g pentru mascul şi 1300-2300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 162-178 cm. Adulţii au înfăţişare similară, femela având coada ceva mai lungă. Penajul este variabil, cu spatele, capul şi pieptul maronii, iar abdomenul alb şi presărat cu pete maronii. Penele de zbor sunt închise, iar pe coadă se observă 3-4 benzi închise. Se hrăneşte în special cu şerpi şi alege cu precădere speciile neveninoase. Se hrăneşte şi cu şopârle, broaşte, mamifere mici şi mai rar cu păsări sau nevertebrate. Costeşti, Lunca inferioară a Turului, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Maramureşului, Munţii Retezat, Mun- ţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgă- raş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Mostiştea. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 8400-13000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. Specia a descrescut în Turcia în perioada 1990-2000 şi s-a menţinut stabilă în restul continentului. În România, populaţia estimată este de 220-300 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Franţa, Spania şi Turcia. reproducere Cuibul este construit de ambii părinţi. Femela depune un ou în luna mai, cu o dimensiune de circa 72,8 x 58,6 mm. Incubaţia durează 45-47 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în toată această perioadă. Puii devin zburători la 60-80 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Vânătoarea ilegală, mai ales în timpul migraţiei, este principala cauză a mortalităţii înregistrate de această specie, alături de deranjul provocat de activităţile umane. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Hunedoara Timişană, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca 197 erete de stuf Circus aeruginosus regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este forma latinizată a cuvântului grecesc kirkos – răpitoare ce descrie cercuri. Numele de specie provine din cuvântul latin aerugo – rugină de cupru, ce are o nuanţă de albastru-verde, cu referire la ouăle păsării. caracterizarea speciei Eretele de stuf este o specie caracteristică zonelor umede în care abundă stuful. Lungimea corpului este de 43-55 cm şi greutatea de 500-700 g, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 115-140 cm, fiind cel mai mare dintre ereţi. Masculul are vârful aripilor negre, aripile şi coada gri-argintii, iar abdomenul ruginiu. Femela este maro-ciocolatiu închis, cu capul şi gâtul albe-gălbui. Se hrăneşte cu păsări şi ouă, pui de iepure, rozătoare mici, broaşte, insecte mai mari şi uneori peşti. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a teritoriului european. Perechea formată poate rezista împreună mai multe sezoane. Ritualul nupţial este spectaculos, masculul zburând în cercuri deasupra teritoriului de cuibărit, după care plonjează spre pământ rostogolindu-se în aer. Uneori femela îl însoţeşte în zbor şi se rostogolesc împreună în aer, având ghearele împreunate. De asemenea, se poate observa cum masculul oferă hrană în aer femelei. Atunci când are posibilitatea, masculul se împerechează cu 2-3 femele. Când vânează, zboară la o înălţime cuprinsă între 2-6 m de la sol şi plonjează brusc când identifică hrana. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabă. Longevitatea maximă cunoscută este de 20 de ani şi o lună. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 93000-140000 de perechi. Aceasta a crescut în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 a înregistrat un declin în sud-estul Europei, în restul continentului s-a menţinut stabilă şi a crescut în Ucraina şi Rusia, înregistrând pe ansamblu o creştere. În România, populaţia estimată este de 1700-2500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina, Polonia şi Belarus. reproducere Cuibul, ce poate atinge dimensiunea de 80 cm în diametru, este alcătuit de către femelă din crengi, stuf şi este căptuşit la interior cu iarbă. Femela depune 3-8 ouă în a doua parte a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de circa 48,6 x 37,7 mm. Incubaţia durează 31-38 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 35-40 de zile. Rămân însă în apropierea părinţilor încă 25-30 de zile, după care devin independenţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, vânătoarea ilegală, deranjul determinat de activităţile umane prin tăierea sau arderea stufului şi otrăvirea sunt principalele pericole pentru specie. Conservarea speciei necesită refacerea zonelor umede, reducerea cantităţii de pesticide care ajung de pe terenurile agricole în apă prin precipitaţii, controlul practicilor ilegale cum sunt arderea şi tăierea stufului în perioadele nepotrivite şi oprirea vânătorii. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Aliman-Adamclisi, 198 Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Mlaştinile Murani, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Circus C. aeruginosus erete vânăt Circus cyaneus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Circus C. cyaneus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este forma latinizată a cuvântului grecesc kirkos – răpitoare ce descrie cercuri. Numele de specie provine din grecescul kyaneus – albastru închis, cu referire la penajul de pe spatele masculului. localizare şi comportament Este o specie cuibăritoare în partea nordică şi vestică a continentului european. Maturitatea sexuală este atinsă la 2-3 ani şi poate trăi până la 17 ani. Ritualul nupţial efectuat de mascul este un adevărat dans pe cer, spectaculos, cu înălţari rapide, spirale, rostogoliri însoţite de sunete multiple. O pereche se poate menţine mai multe sezoane. Femelele sunt cele care iniţiază copulaţia. În mod frecvent, la această specie masculul se împerechează cu mai multe femele. În afara perioadei de cuibărit se adună uneori pentru înoptare în număr mare. Înoptează în copaci şi chiar pe sol. Când vânează alunecă în zbor cu viteză redusă, la înălţime mică față de pământ. Spre deosebire de alţi ereţi se bazează mult pe sunet în detectarea prăzii ascunse în vegetaţie, deşi se foloseşte şi de văz. Iernează în partea centrală şi estică a continentului european şi în Africa. populație Populaţia europeană cuibăritoare a speciei este relativ mică cuprinsă între 32000-59000 de perechi. Populaţia a descrescut semnificativ în perioada 1970-1990, însă acest declin s-a redus în perioada 1990-2000. Cu toate acestea, pe ansamblu specia se află în declin. Efectivele cuibăritoare cele mai mari sunt în Rusia, Franţa şi Finlanda. Efectivele populaţiei ce iernează în Europa sunt de peste 8500 de exemplare. Cele mai mari efective se înregistrază în Slovacia, Ungaria şi Polonia. În România apare în migraţie şi în timpul iernii, mai ales în Dobrogea. reproducere Cuibul este aşezat pe sol, de multe ori în apropierea apei, în vegetaţia deasă şi înaltă. Construcţia cuibului este începută de ambii părinţi, însă femela contribuie mai mult. Este alcătuit din crengi, iarbă şi căptuşit la interior cu pene. Femela depune 3-6 ouă în a doua parte a lunii aprilie. Incubaţia durează 29-31 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Timp de circa două săptămâni după ieşirea puilor din ouă, masculul continuă să aducă hrană, atât pentru femelă cât şi pentru pui. Puii devin zburători la 29-42 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi pentru încă câteva săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit şi iernare prin reducerea zonelor umede, intensi- Păsări caracterizarea speciei Eretele vânăt, cunoscut şi sub denumirea de erete de câmp, este o specie caracteristică zonelor deschise, cu păşuni, mlaştini şi teritorii agricole. Lungimea corpului este de 45-55 cm şi greutatea de 290-400 g pentru mascul şi 370-708 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 97118 cm. Eretele vânăt este zvelt, de mărime medie, cu coada lungă şi o pată albă caracteristică la baza cozii care apare la ambele sexe. Masculul este gri pe spate, iar vârfurile aripilor sunt negre. Femela este maro pe spate şi maro cu alb sub aripi. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, reptile, broaşte, insecte şi uneori cu leşuri. ficarea agriculturii şi transformarea păşunilor în culturi agricole, prezenţa pesticidelor şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru specie. Conservarea speciei necesită refacerea zonelor umede şi reducerea cantităţii de pesticide folosite în activităţile agricole. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Hunedoara Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre. 199 erete alb Circus macrourus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este forma latinizată a cuvântului grecesc kirkos – răpitoare ce descrie cercuri. Numele de specie este compus din grecescul makro – mare şi ura – coadă, cu referire la lungimea cozii. caracterizarea speciei Eretele alb este o specie caracteristică păşunilor, stepelor uscate, terenurilor agricole şi mlaştinilor din preajma râurilor. Lungimea corpului este de 40-50 cm şi greutatea medie de 315 g pentru mascul şi 445 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 97-118 cm. Masculul este gri pal pe spate cu vârfurile aripilor negre. Femela este maro, cu un abdomen pal. Se hrăneşte cu rozătoare, păsări, insecte, broaşte, şopârle şi şerpi. localizare şi comportament Este o specie prezentă doar în sud-estul Europei. Cuibăreşte solitar sau în grupuri dispersate de 3-5 perechi. Emite un şuierat puternic în perioada împerecherii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 20 de km de cuib. Zboară jos, aproape de sol şi coboară brusc după ce identifică prada. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 13 ani şi cinci luni. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 310-1200 de perechi. Aceasta a descrescut semnificativ în perioada 1970-1990, iar în perioada 1990-2000 şi-a continuat declinul şi în Rusia. În România populaţia estimată este de 1-6 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia şi Turcia. reproducere Cuibul este aşezat pe sol în vegetaţia deasă şi înaltă. Este alcătuit din paie şi alte resturi vegetale. Femela depune 4-5 ouă în luna mai, cu o dimensiune de circa 43,5 x 34 mm. Incubaţia durează 28-30 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul. Timp de circa două săptămâni după ieşirea puilor din ouă, masculul continuă să aducă hrană, atât pentru femelă cât şi pentru pui. De obicei supravieţuiesc numai 2-3 pui. Puii devin zburători la 35-40 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi încă 14-21 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin transformarea păşunilor în terenuri agricole, intensificarea agriculturii şi folosirea pesticidelor, arderea terenurilor şi suprapăşunatul, alături de vânătoarea ilegală sunt principalele pericole care cauzează declinul speciei. Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în 2003 şi în această perioadă au fost întreprinse acţiuni de conservare a păşunilor. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Măcin-Niculiţel, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Uivar-Diniaş. 200 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Circus C. macrourus erete sur Circus pygargus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Circus C. pygargus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este forma latinizată a cuvântului grecesc kirkos – răpitoare ce descrie cercuri. Numele de specie este compus din cuvintele greceşti pyge – târtiţă şi argos – alb lucios, cu referire la pata albă de la baza cozii. localizare şi comportament Este o specie cu largă răspândire pe continentul european. Atinge maturitatea sexuală la 2-3 ani. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici, de până la 30 de cuiburi, dispuse la distanţe de cel puţin 10 m. Se asociază pentru cuibărit pentru a asigura o mai bună apărare contra prădătorilor (vulpi, ciori şi alte răpitoare). Aria protejată de parteneri este de 300-400 m în jurul cuibului. Reproducerea începe cu ritualul nupţial, sub forma unui dans aerian spectaculos. Perechile se păstrează pe o perioadă de mai mulţi ani. Masculul se poate împerechea cu 2-3 femele. Pentru hrănire zboară la înălţime mică cu viteză redusă (circa 30 km/h), folosind trasee fixe. Masculul vânează pe o distanţă de până la 12 km de la cuib. Femela vânează pe o distanţă de circa 1 km de la cuib şi numai după ce puii au eclozat. Într-o manieră specifică ereţilor, masculul hrăneşte femela în zbor, lasând să cadă prada pe care femela o prinde în aer. Iernează în Africa, iar tinerii îşi petrec prima vară în cartierele de iernare. Longevitatea maximă cunoscută este de 16 ani şi o lună. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, Păsări caracterizarea speciei Eretele sur este o specie caracteristică zonelor deschise, stepelor uscate, terenurilor agricole din preajma râurilor, lacurilor sau mărilor. Lungimea corpului este de 39-50 cm (coada 16-18 cm) şi are o greutate medie de 265 g pentru mascul şi 345 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 96-116 cm. Este cel mai mic dintre ereţi. Spre deosebire de celelalte specii de erete, la aceasta apare atât la mascul cât şi la femelă câte o dungă neagră pe ambele părţi ale aripii. Masculul, spre deosebire de celelalte specii de erete, are un penaj gri mai închis. Femela este maro. Se hrăneşte cu mamifere, păsări, broaşte, şopârle şi insecte. cuprinsă între 35000-65000 de perechi. A crescut semnificativ în perioada 1970-1990 după care, deşi creşterea s-a estompat, a continuat să se mărească. În România, populaţia estimată este de 1-12 perechi. Cele mai mari efective se înregistrează în Rusia, Franţa, Spania şi Belarus. reproducere Cuibul folosit doar un sezon este construit de femelă în vegetaţie înaltă, din paie şi iarbă. Femela depune 3-5 ouă în luna mai, cu o dimensiune medie de 40,5 x 31,6 mm. Incubaţia durează 27-40 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Masculul hrăneşte femela de 5-6 ori pe zi în perioada incubării şi de 7-10 ori pe zi după eclozarea puilor. Puii devin zburători la 28-42 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi pentru încă 14 zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit, prin reducerea păşunilor şi intensificarea agriculturii, sunt principalele pericole ce afectează specia. În vestul Europei circa 70% din populaţie cuibăreşte în culturile agricole, fiind vulnerabilă ca urmare a riscului ridicat de distrugere a cuiburilor. În aceste condiţii, după identificarea cuiburilor, acestea sunt fie relocate, fie zona în care este amplasat cuibul este lăsată nerecoltată. În Franţa peste 60% dintre pui sunt salvaţi prin aceste măsuri. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Hunedoara Timişană, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Munţii Trascăului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Vânători-Neamţ. 201 uliu cu Picioare scurte Accipiter brevipes Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin accipiter – nume comun pentru păsările răpitoare. Numele de specie este compus din brevis – scurt şi pes – picior, cu referire la picioarele scurte ale păsării. caracterizarea speciei Uliul cu picioare scurte este o specie caracteristică zonelor împădurite de joasă altitudine situate în apropierea unei ape. Lungimea corpului este de 30-37 cm şi greutatea de 169 g pentru mascul şi 215 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 63-76 cm. Masculul este albastru-gri pe spate, cu vârfurile aripilor negricioase. Femela este gri-maro, cu vârfurile aripilor negricioase. Se hrăneşte cu insecte, şopârle, păsări şi mamifere mici. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sud-estul continentului european. Atinge maturitatea sexuală în primul an de viață. Cuibăreşte la marginea pădurilor, în copaci. Cuibul este construit în fiecare an şi uneori ocupă cuiburi părăsite de ciori sau coţofene. Deşi vânează în mod obişnuit ziua, prinde şi lilieci la apusul soarelui. Migrează în stoluri mari şi părăseşte Europa pe la Bosfor. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 3200-7700 de perechi. Aceasta a rămas stabilă între 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 populaţia a rămas stabilă în cea mai parte parte a teritoriului, în Rusia a înregistrat un declin moderat, ceea ce a determinat o tendinţă general descrescătoare. În România, populaţia estimată este de 60-100 de perechi. Cele mai mari efective se înregistrează în Rusia, Grecia şi Turcia. reproducere Soseşte în aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este amplasat la o înălţime de 4-9 m. Este alcătuit din ramuri împletite şi atinge 15 cm înălţime şi 30 cm diametru. La interior este căptuşit cu frunze. Femela depune 3-5 ouă în a doua jumătate a lunii mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 39,4 x 31,3 mm. Incubaţia durează 30-35 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători la 40-45 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptămâni în plus. amenințări şi măsuri de conservare Intensificarea agriculturii şi dezvoltarea activităţilor de agrement de-a lungul râurilor sunt principalele pericole ce afectează specia. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Cheile Dobrogei, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Bugeac, Lunca Timişului, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Munţii Almăjului-Locvei, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Scroviştea, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Vedea-Dunăre. 202 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Accipiter A. brevipes şorecar mare Buteo rufinus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Buteo B. rufinus caracterizarea speciei Şorecarul mare este o specie caracteristică zonelor deschise, aride, stepice şi terenurilor agricole abandonate. Lungimea corpului este de 50-58 cm şi greutatea medie de 1100 g pentru mascul şi 1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-155 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre foarte atractivă, cu o variabilitate mare a penajului, acesta putând fi roşiatic, pal sau închis. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, reptile şi insecte. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin buteo – şorecar. Numele de specie derivă din latinescul rufus – roşiatic, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sud-estul continentului european. Pentru hrănire, planează în cercuri largi utilizând curenţii calzi ascendenţi, pluteşte „staţionar„ sau pândeşte prada de pe stâlpi sau alte puncte fixe. Urmăreşte în miriştile aprinse animalele care fug de foc şi pândeşte intrările în galeriile rozătoarelor. Cuibăreşte în copacii de la marginea zonelor deschise, în crăpăturile stâncilor sau reconstruieşte cuiburile părăsite ale altor specii. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de opt ani şi şase luni. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 8700-15000 de perechi. A manifestat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Deşi populaţia s-a menţinut stabilă în majoritatea teritoriilor, în perioada 1990-2000 a scăzut în Turcia, ceea ce a influenţat tendinţa întregii populaţii. În România, populaţia estimată este de 61-110 de perechi. Cele mai mari efective se înregistrează în Turcia, Azerbaijan şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Cuibul este alcătuit din crengi care formează o împletitură. Femela depune o dată pe an 3-5 ouă. Incubaţia durează 33-35 de zile. Puii devin independenţi după 40-45 zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin reducerea suprafeţelor de stepă, intensificarea agriculturii şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Hunedoara Timişană, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Bugeac, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Valea Mostiştea, Vităneşti-Răsmireşti. 203 acvilă ţiPătoare mică Aquila pomarina regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare. Numele de specie provine de la regiunea Pomerania, o zonă mărginită de Marea Baltică şi cuprinsă în prezent în Germania şi Polonia. caracterizarea speciei Acvila ţipătoare mică este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea teritoriilor deschise cum sunt pajiştile, terenurile agricole şi păşunile umede. Lungimea corpului este de 55-65 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 1400-1800 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 143-168 cm. Are o mărime medie, un penaj întunecat, aripile largi şi ciocul mic. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în 3-4 ani. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, broaşte, şerpi, şopârle şi insecte. localizare şi comportament Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Este o specie monogamă, ce poate să trăiască până la 20-25 de ani, însă în mod obişnuit, din cauza pericolelor existente, trăieşte în medie 8-10 ani. Mortalitatea medie este de circa 35% pentru juvenili, 20% pentru păsările imature şi 5% pentru adulţi. Este o specie solitară şi teritorială ce atinge maturitatea sexuală la 3-4 ani. Masculul este mult mai agresiv decât femela şi manifestă un comportament teritorial faţă de alţi masculi. Cuibăreşte în copaci şi se întoarce la acelaşi cuib mai mulţi ani la rând. Cuibul este instalat la înălţimi cuprinse între 4 şi 29 m. Puiul mai puternic îl atacă de obicei pe cel mai slab, care nu supravieţuieşte din cauza inaniţiei. Se hrăneşte prin utilizarea mai multor tehnici: planează la o înălţime de circa 100 m şi coboară brusc după ce a localizat prada, pândeşte dintr-un loc înalt sau merge prin iarbă. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 14000-19000 de perechi. Deşi populaţia s-a menţinut constantă în perioada 1970-2000 în cea mai mare parte a teritoriului, a scăzut în Letonia în perioada 1990-2000 determinând o tendinţă negativă pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 2500-2800 de perechi, efective mai mari fiind prezente doar în Belarus şi Letonia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşit de martie şi început de aprilie. După folosirea repetată a cuibului, acesta poate atinge o înălțime de 0,6-1 m şi un diametru la vârf de circa 60-70 cm. Cuibul este alcătuit din crengi şi resturi vegetale. Este căptuşit cu ramuri cu frunze care sunt schimbate periodic pentru o mai bună camuflare a cuibului. Femela depune 1-2 ouă la sfârşit de aprilie sau început de mai, cu o dimesiune medie de 63,5 x 51 mm. Incubaţia durează 36-41 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Puii devin zburători după 50-55 de zile, dar rămân dependenţi de părinţi câteva săptamâni în plus. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor în zonele de cuibărit prin reducerea păşunilor, intensificarea agriculturii, 204 otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. Un proiect Life al cărui beneficiar este Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu, implementat în parteneriat cu SOR/BirdLife România şi Milvus, are printre obiective elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru această specie. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Retezat, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aquila A. pomarina acvilă ţiPătoare mare Aquila clanga regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aquila A. clanga caracterizarea speciei Acvila ţipătoare mare este o specie caracteristică zonelor împădurite de altitudine joasă situate în apropierea zonelor umede. Lungimea corpului este de 59-69 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 1600-2500 g, femelele fiind mai mari (până la 3200 g). Anvergura aripilor este cuprinsă între 153177 cm. Este o pasăre de dimensiuni mari, compactă, cu penaj brun închis, a cărei siluetă în zbor seamănă cu cea a acvilei ţipătoare mici (Aquila pomarina). Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu broaşte, dar şi cu mamifere mici, păsări de apă, şerpi şi leşuri. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie din latinescul clango – a ţipa. localizare şi comportament Este o specie răspândită în nordul şi centrul continentului european. Este o specie monogamă şi teritorială. Juvenilii rămân împreună cu părinţii după ce devin zburători până când ating maturitatea sexuală. În cartierele de iernare, specia este mai socială şi grupuri de până la zece exemplare, de vârste diferite, pot fi văzute împreună patrulând după hrană. În zbor, când planează, aripile largi „digitate„ sunt arcuite în jos. Cuibăreşte în copaci, zone stâncoase şi chiar la nivelul solului. Manifestă fenomenul de „cainism, puiul mai mic fiind atacat şi chiar omorât de puiul mai puternic sau murind de inaniţie„. Uneori se înregistrează cazuri de hibridizare cu acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina). Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 810-1100 de perechi, şi a marcat un declin accentuat între 1970-2000 mai ales în Rusia. În România, populaţia estimată este de 1-2 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Belarus şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la mijlocul lunii aprilie. Cuibul, alcătuit din crengi şi resturi de vegetaţie, este construit la începutul lunii mai. Femela depune 1-3 ouă. Incubaţia durează în medie 42-44 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită de mascul în tot acest timp. Masculul stă la cuib o perioadă scurtă, de numai câteva minute. Puii devin zburători la vârsta de 60-65 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi încă 20-21 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Reducerea suprafeţelor împădurite şi a zonelor umede, otrăvirea şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în anul 2000. Un Plan Naţional de Acţiune a fost elaborat în Belarus. situri desemnate pentru conservare Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Lacul Stânca Costeşti, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Pădurea Babadag, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Tisa Superioară. 205 acvilă de câmP Aquila heliaca regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aquila A. heliaca Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie provine din grecescul heliakos – al soarelui, cu referire probabil la penajul deschis, de culoarea nisipului, al juvenilului. caracterizarea speciei Acvila de câmp, cunoscută şi sub denumirea de acvilă imperială, este o specie caracteristică zonelor împădurite situate în apropierea zonelor deschise agricole sau de păşune. Lungimea corpului este de 70-83 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 2400-4500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 175-205 cm. Este o răpitoare mare, cu un penaj maro închis. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în şase ani. Poate fi confundată cu acvila de munte (Aquila chrysaetos), dar are coada mai scurtă şi aripile mai largi. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări dar şi leşuri. localizare şi comportament Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Este o specie monogamă întreaga viaţă şi poate atinge o vârstă de 55 de ani. Ritualul nupţial se desfăşoară prin înălţarea în aer a partenerilor în timp ce scot la unison sunete de chemare, după care plonjează şi se rostogolesc în aer cu gherele ataşate unul de celălalt. Vânează solitar în timp ce planează. Poate obliga alte păsări răpitoare să renunţe la hrana prinsă şi, uneori, obţine cea mai mare parte din hrană în acest fel. Cuibul este instalat în copaci (sunt preferaţi cei cu vârful rupt) la înălţimi variabile, de la câţiva metri până la 30-40 m şi poate atinge o circumferinţă de 3 m după ce este folosit mai mulţi ani. Cuibăresc şi pe platforme artificiale, iar din 1986 în Franţa au cuibărit şi în captivitate. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 850-1400 de perechi. Aceasta a scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în cea 206 mai mare parte a teritoriului a scăzut şi în perioada 1990-2000, în Rusia s-a menţinut stabilă, ceea ce a determinat menținerea generală a populaţiei. În România, populaţia estimată este de 5-10 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Ungaria şi Macedonia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în martie. La construirea cuibului participă ambii parteneri, acesta fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu vegetaţie. Femela depune 2-3 ouă până la mijlocul lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 72,5 x 56,3 mm. Incubaţia durează în medie 43 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. În cazul în care cantitatea de hrană este insuficientă, puiul mai mare este agresiv faţă de puiul mai mic şi poate să-l omoare sau acesta moare de inaniţie. Puii devin zburători la 60-65 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi încă 14-21 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Reducerea suprafeţelor împădurite, tăierea copacilor bătrâni, deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt principalele pericole pentru această specie. Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în anul 1996. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de vânătoare, sunt absolut necesare pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Lacul Stânca Costeşti, Lunca Mureşului Inferior, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea. acvilă de munte Aquila chrysaetos regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aquila A. chrysaetos caracterizarea speciei Acvila de munte, cunoscută şi sub denumirea de pajură, este o specie caracteristică zonelor montane, dar poate fi întâlnită şi de-a lungul coastelor şi teritoriilor împădurite. Lungimea corpului este de 80-93 cm şi greutatea medie este cuprinsă între 4050-6350 g, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 190-225 cm. Este o răpitoare mare, cu un penaj maro închis pe cea mai mare parte a corpului, cu excepţia capului şi gâtului al căror penaj este maro-auriu. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la acest penaj în cinci ani. Este cea mai cunoscută răpitoare din emisfera nordică şi una din cele mai temute, pentru că în lumea animală un adult de acvilă de munte este prădatorul suprem. În prezent este pasărea naţională pentru şase ţări: Albania, Austria, Germania, Kazakhstan, Mexic şi Yemen. Este în acelaşi timp un simbol recunoscut în multe alte ţări vestice datorită tradiţiei transmise de la legiunile romane al căror simbol era. În cultura arabă, acvila de munte este emblema personală a lui Saladin şi un simbol al puterii. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, iar în timpul iernii, când hrana este mai puţină, şi cu leşuri. Circa 200 de specii de mamifere şi păsări au fost identificate ca pradă pentru acvila de munte. localizare şi comportament Este o specie cu o distribuţie discontinuă în cea mai mare parte a Europei. Este o specie teritorială, monogamă întreaga viaţă şi poate atinge vârsta de 32 de ani (în captivitate 46 de ani). Ritualul nupţial include zboruri în pereche, urmăriri, spirale, plonjoane în aer. Zboară cu o viteză de circa 45-51 km/h, dar plonjând poate atinge 321 km/h. Vânează în timp ce planează sau pândind dintr-un copac. Adeseori perechea vânează împreună, în timp ce unul dintre parteneri urmăreşte prada, celălalt doborând-o. Poate obliga alte păsări răpitoare să renunţe la hrana prinsă. Unele răpitoare sunt atacate şi folosite ca pradă (şorecari, ulii). Cuibul este aşezat în zone inaccesibile, în crăpături ale stâncilor, pe pragurile unor stânci abrupte sau în copaci şi este îmbunătăţit şi folosit mai mulţi ani. Poate atinge o circumferinţă de 2-3 m şi o înălţime de 1 m. Cuibul poate atinge un volum de 6 m3. Obişnuieşte să-şi înceapă cuiburi în mai multe locuri pe care le foloseşte alternativ. Păsări de mici dimensiuni, care nu reprezintă pradă pentru acvila de munte, obişnuiesc să cuibărească în pereţii exteriori, fiind protejate contra prădătorilor obişnuiţi. Adulţii sunt sedentari însă tinerii pot migra. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 8400-11000 de perechi. S-a păstrat relativ stabilă în perioada 1970-2000 chiar dacă în unele ţări a scăzut uşor. În România, populaţia estimată este de 85-130 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Turcia, Spania şi Norvegia. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul aquilus – culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie este compus din cuvintele greceşti chruseos – auriu şi aetos – acvilă. reproducere La construirea cuibului participă ambii parteneri, fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu vegetaţie. Femela depune 2-3 ouă la sfârşit de martie sau început de aprilie. Incubaţia durează în medie 43-45 de zile şi este asigurată în principal de femelă. În cazul în care cantitatea de hrană este insuficientă, puiul mai mare este agresiv faţă de puiul mai mic şi poate să-l omoare sau acesta moare de inaniţie. Puii devin zburători la 65-70 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi încă 14-21 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt principalele pericole pentru această specie. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de vânătoare, sunt necesare pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Avrig-Scorei-Făgăraş, Cânepişti, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Pădurea Bârnova, Piemontul Făgăraş, Vânători-Neamţ. 207 acvilă Pitică sau acvilă mică Aquila pennata regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Accipitridae genul: speCia: Aquila A. pennata Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul aquilus – de culoare închisă, cu referire la penajul închis la culoare al păsării. Numele de specie provine de la cuvantul latin pennatus – care are pene. caracterizarea speciei Acvila mică, cunoscută şi sub denumirea de acvilă pitică, „un pitic între acvile„, este o specie caracteristică zonelor împădurite cu luminişuri din preajma râurilor şi zonelor umede. Lungimea corpului este de 42-51 cm şi are o greutate medie de 700 g pentru mascul şi 1000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110-135 cm. Este o răpitoare de talie medie, dar mică pentru un vultur, cu o mărime comparabilă cu a şorecarului (Buteo buteo). Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte în special cu prepeliţe (pitpalac), păsări de curte, mamifere mici dar şi pui de iepure. Preferă hrana vie şi evită leşurile. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sud-vestul şi în estul continentului european. Ritualul nupţial este spectaculos, caracterizat prin plonjări succesive urmate de ridicări rapide, acompaniate de chemări repetate. Se manifestă teritorial şi pe teritoriul său are mai multe cuiburi pe care le foloseşte alternativ. Îşi construieşte rar cuibul şi preferă să folosească cuiburile altor răpitoare, inclusiv pe cel de codalb (Haliaeetus albicilla). Cuibul este aşezat în copaci şi alcătuit din crengi ornamentate cu ramuri verzi. La cuib nu este sperioasă şi suportă apropierea omului mai mult decât oricare altă acvilă. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 4400-8900 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Nu se ştie tendinţa efectivelor din Spania în perioada 1990-2000, însă deşi a scăzut în unele teritorii din sud-estul Europei, populaţia este considerată relativ stabilă. În România, 208 populaţia estimată este de 80-120 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Portugalia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în martie. Femela depune 1-2 ouă în ultima parte a lunii aprilie sau la începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56 x 45,3 mm. Incubaţia durează în medie 30-35 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii devin zburători la 50-56 de zile, urmându-şi părinţii. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile forestiere şi de vânătoare sunt principalele pericole pentru specie. Îmbunătăţirea activităţilor forestiere, păstrarea copacilor bătrâni în zonele de cuibărit şi reducerea deranjului produs de activităţile umane, în special de vânătoare sunt necesare pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mure- şului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Livezile-Dolaţ, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Timişului, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Munţii Almăjului-Locvei, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei. vultur Pescar sau uligan Pescar Pandion haliaetus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Pandionidae genul: speCia: Pandion P. haliaetus caracterizarea speciei Uliganul pescar, cunoscut şi sub denumirea de vultur pescar, este o specie caracteristică regiunilor cu ape permanente, stătătoare sau cu un curs lent, dulci sau sărate. Lungimea corpului este de 52-60 cm şi are o greutate cuprinsă între 1200-1600 g pentru mascul şi 1600-2000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 152-167 cm. Prezentă pe toate continentele cu excepţia Antarcticii, este una din cele mai răspândite păsări de pradă. Prezintă adaptări specifice pentru prinderea peştilor: penaj dens, uleios, picioare mari, nări care se închid când se scufundă, deget exterior reversibil care ajută la o bună prindere a peştelui, cu două degete în faţă şi două degete în spate. Cele patru degete sunt egale spre deosebire de ceilalţi vulturi. Ghearele sunt lungi şi curbate iar pe degetele picioarelor, sunt prezente „proeminenţe spinoase„ ce ajută la fixarea peştilor. Adulţii au înfăţişare similară, fiind maro pe spate, coadă şi aripi. Ating maturitatea sexuală la 3-5 ani. Capul şi corpul sunt albe, iar peste ochi trece o bandă de culoare închisă. Se hrăneşte în special cu peşte, dar şi cu mamifere mici, păsări rănite şi broaşte. localizare şi comportament Este o specie prezentă în vestul şi nordul continentului european. Specia este monogamă toată viaţa şi poate trăi 26 de ani. Şansele de supravieţuire sunt estimate la 60% pentru tinerii sub doi ani şi 80-90% pentru adulţi. Ritualul nupţial se manifestă prin treceri succesive pe deasupra cuibului, însoţite de strigăte având rolul de a descuraja rivalii. Vânează planând în cercuri largi sau „plutind la punct fix„. După ce peştele a fost observat, planează la o înălţime de 10-30 m deasupra acestuia, până cand peştele ajunge într-o poziţie potrivită. Apoi plonjează brusc, cu aripile închise pe jumătate şi dispare pentru câteva secunde sub apă, după care decolează cu peştele în gheare. Rata de succes în prinderea peştilor variază între 24-74% şi depinde de abilitatea păsării şi de condiţiile climatice. Vulturul pescar nu poate înota şi au fost cazuri cand s-a înecat, prinzându-şi ghearele în peşti prea mari pe care nu i-a putut ridica. Cuibul este aşezat pe stânci, în copaci sau pe stâlpii reţelelor electrice, la o distanţă de 3-5 km de o zonă umedă. Este alcătuit din crengi şi îmbunătăţit an de an. Poate atinge un metru în diametru şi înălţime. Vulturul pescar îşi apără cuibul dar nu şi teritoriul din jurul cuibului (vânează la o distanţă de până la 14 km de la cuib, prada fiind situată la o distanţă mare). Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este mică, cuprinsă între 7600-11000 de perechi. A crescut semnificativ în perioada 1970-1990 şi s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000. În România este prezent Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Denumirea de gen provine din mitologie, Pandion, unul din regii Atenei şi bunicul lui Theseus, fiind transformat într-un vultur. Numele de specie este compus din cuvintele greceşti halos – mare şi aetos – acvilă. numai în migraţie. Cele mai mari efective sunt prezente în Suedia, Rusia şi Finlanda. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie. Femela depune 2-4 ouă în ultima parte a lunii aprilie sau la începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 62 x 46 mm. Incubaţia durează în medie 35-38 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. În această perioadă vânează numai masculul, care hrăneşte femela. După eclozare, în primele săptămâni, puii nu pot să-şi regleze temperatura corpului, iar femela rămâne permanent cu aceştia să-i îngrijească. Într-o lună de la eclozare, puii ating 70-80% din dimensiunile părinţilor. Masculul aduce la cuib 8-10 peşti pe zi, reprezentând 60-100 g/peşte pe oră de zi lumină. Puii devin zburători la 56-60 de zile, însă mai sunt hrăniţi de către mascul încă două-trei săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor umede, poluarea apelor cu pesticide şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru această specie. situri desemnate pentru conservare Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Băneasa-Canaraua Fetei, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu. 209 vânturel sau vinderel mic Falco naumanni Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte suse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie naumanni comemorează ornitologul german J.F. Naumann (1780-1857). caracterizarea speciei Vânturelul mic este o specie caracteristică teritoriilor joase cu păşuni, culturilor agricole şi pădurilor din zonele stepice. Lungimea corpului este de 27-33 cm şi are o greutate medie de 100-200 g, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 63-72 cm. Este o pasăre răpitoare mică, ce poate fi confundată cu vânturelul roşu (Falco tinnunculus), însă are aripile mai mici şi coada mai scurtă. Adulţii au un penaj diferit, asemănător cu cel al vânturelului roşu însă masculul nu are mustaţă. Se hrăneşte cu insecte, mamifere mici, broaşte, şerpi şi peşti. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Specia este monogamă şi teritorială. Când vânează, coboară neauzit de pe crengi şi prinde prada în gheare înainte s-o omoare, ciupind-o în spatele capului. Nu îşi construieşte cuiburi şi caută cavităţi potrivite în copaci, pereţii bisericilor vechi, hambare sau platforme artificiale, la o distanţă de 1-3 km de zonele folosite pentru vânătoare. Cuibăreşte în colonii de 10-20 de perechi, adeseori în apropierea aşezărilor umane. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 25000-42000 de perechi. A scăzut semnificativ între 1970-1990. Specia a fost stabilă în perioada 1990-2000 în vestul Europei, dar a continuat să descrească în sud-estul Europei, acest fapt determinând o tendinţă de scădere pe ansamblu. În România populaţia estimată este de 1-5 perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Turcia şi Italia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune 3-5 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii iunie. Incubaţia durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-29 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii, utilizarea pesticidelor, defrişarea pădurilor, dezvoltarea urbană şi deranjul produs de vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru specie. Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în 2011. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie. 210 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Falconidae genul: speCia: Falco F. naumanni şoimuleţ sau vânturel de seară Falco vespertinus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Falconidae genul: speCia: Falco F. vespertinus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie provine din cuvântul latin vespertinus – de seară, cu referire la preferinţa de a vâna în amurg. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Este o pasăre socială ce cuibăreşte în colonii. Pentru aceasta ocupă cuiburi vechi de răpitoare sau corvide, fiind în acest fel dependentă de coloniile de ciori de semănătură (Corvus frugilegus). Cea mai mare parte a hranei formată din insecte o capturează în zbor. Uneori „planează la punct fix„ sau merge pe sol căutându-şi prada. Cel mai activ vânează la răsărit şi în amurg, când poate fi văzut zburând la mică înălţime, deasupra râurilor. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de 13 ani şi trei luni. Păsări caracterizarea speciei Vânturelul de seară, cunoscut şi sub denumirea de şoimuleţ de seară, este o specie caracteristică zonelor deschise cu pâlcuri de pădure aşa cum sunt stepele, păşunile, suprafeţele agricole cu altitudine redusă, deşi în Asia este prezent şi la 1500 m. Lungimea corpului este de 28-34 cm şi are o greutate medie de 130-197 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 65-76 cm. Este un şoim de talie medie spre mică, cu o siluetă apropiată de a vânturelului roşu (Falco tinnunculus) şi a şoimului rândunelelor (Falco subbuteo). Atinge penajul complet caracteristic adultului în al treilea an. Masculul are în penaj o combinaţie unică între albastrul-gri-închis (ardezie) de pe corp şi roşul ruginiu de pe penele picioarelor şi subcodale. Femela este mai mare şi are penajul gri-albastru pe spate şi ruginiu pe corp. Se hrăneşte în special cu insecte, mamifere mici, broaşte şi şerpi. rei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grindu-Valea Măcrişului, Hunedoara Timişană, Ian- ca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Taşaul-Corbu, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipu- rile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Teremia Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 26000-39000 de perechi. A marcat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări în perioada 1990-2000 aceasta s-a menţinut stabilă, a continuat să descrească în Rusia şi în tot estul continentului, determinând o tendinţă de scădere pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 1300-1600 de perechi, efective mai mari fiind prezente în Rusia şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi în prima parte a lunii mai. Femela depune 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 36,5 x 28,9 mm. Incubaţia durează în medie 27-28 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-30 de zile şi devin complet independenţi după încă o săptămână. amenințări şi măsuri de conservare Absenţa locurilor de cuibărit ca urmare a reducerii efectivelor de ciori în unele zone, defrişarea pâlcurilor de copaci din zonele de cuibărit, intensificarea agriculturii prin folosirea pesticidelor sunt principalele pericole pentru specie. Un program de conservare a populaţiei cuibăritoare din Ungaria şi vestul României s-a desfăşurat printr-un proiect LIFE în care partener în România a fost Grupul Milvus. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Sco- 211 şoim dunărean Falco cherrug regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Falconidae genul: speCia: Falco F. cherrug Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie are o origine neclară cu mai multe opţiuni: din slavona veche unde kransyj – roşu, din hindi unde numele femelei este charg, din arabă de la cuvântul şaqr sau din cuvântul turcesc songur – şoim. caracterizarea speciei Şoimul dunărean, cunoscut şi sub denumirea de şoim sacru, este o specie caracteristică zonelor deschise, aride de stepă cu pâlcuri de pădure şi păşuni. Lungimea corpului este de 47-55 cm şi greutatea medie de 730-990 g pentru mascul şi 970-1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 105-129 cm, fiind foarte mare comparativ cu dimensiunile corpului său. Este un şoim mare, puternic, preferat de crescătorii de şoimi pentru vânătoare. Prezintă o mare variaţie a culorii, de la un maro ciocolatiu până la aproape alb, aceste exemplare fiind foarte apreciate de crescătorii arabi. Adulţii au înfăţişare similară. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici şi şopârle. Atacă păsări până la dimensiunea gâştelor, însă preferă porumbeii sălbatici şi stăncuţele. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Este o pasăre solitară şi teritorială, foarte agresivă şi perseverentă în urmărirea prăzii. În lumea animală nu este ameninţată de nicio specie, omul fiind singurul pericol. Este foarte agil şi rapid şi poate atinge o viteză de 321 km/h când plonjează după pradă. Cele mai multe exemplare trăiesc 5-7 ani, însă pot atinge şi 10 ani. În captivitate longevitatea este mai mare, între 15 şi 25 de ani. Ating maturitatea sexuală la 2-3 ani, deşi femelele pot începe să cuibărească uneori şi la un an. Masculul execută un ritual nupţial, planând deasupra teritoriului ales, emiţând sunete puternice de chemare pentru femele. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Ocupă de obicei cuibul altor păsări răpitoare, inclusiv codalbi pe 212 care îi alungă de la cuib. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică şi cuprinsă între 360-540 de perechi. A scăzut semnificativ între 1970-1990, tendinţă care a continuat şi în perioada 1990-2000. În România populaţia estimată este de 5-10 perechi. Efectivele cele mai mari sunt prezente în Ungaria, Turcia, Serbia şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii martie. Femela depune de obicei 3-5 ouă la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 53,4 x 41 mm. Incubaţia durează în medie 29-31 de zile şi este asigurată în special de femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. Puii devin zburători la 45-50 de zile dar rămân dependenţi de părinţi încă 30-45 de zile. al populaţiei cuibăritoare din Ungaria şi România se desfăşoară în prezent printr-un proiect LIFE, iar parteneri în România sunt SOR/BirdLife România şi Grupul Milvus. amenințări şi măsuri de conservare Faptul că femelele sunt preferate de către crescătorii de şoimi duce la un dezechilibru între sexe în populaţia sălbatică. Circa 90% dintre exemplarele estimate a fi prinse anual de către crescătorii de şoimi în timpul migraţiei sunt femele. Multe dintre exemplarele prinse sunt exportate în Mongolia. Tinerii sunt mult mai uşor de dresat, de aceea, cele mai multe dintre păsările prinse au vârsta de un an. Degradarea habitatelor şi poluarea cu pesticide sunt pericole ce au de asemenea efect semnificativ asupra speciei. Un program de conservare situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Beştepe-Mahmudia, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dunăre-Ostroave, Gruia-Gârla Mare, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Valea Alceului. şoim călător Falco peregrinus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Falconidae genul: speCia: Falco F. peregrinus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie provine din cuvântul latin peregrinus – pribeag, călător. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Este o specie monogamă, teritorială, la care partenerii rămân adeseori împreună şi iarna, în afara perioadei de cuibărit. În raport cu dimensiunea sa este cel mai puternic dintre şoimi. Este considerat a fi cea mai rapidă specie, atingând o viteză de până la 325 km/h atunci când plonjează după pradă. Cele mai multe exemplare trăiesc aproximativ 13 ani, dar pot atinge şi 16-20 de ani. În captivitate pot atinge 25 de ani. Rata de supravieţuire în primul an de viaţă este de 40%, iar pentru adulţi de 70%. Ating maturitatea sexuală la 2-3 ani. Perechea execută un ritual nupţial spectaculos ce include, pe lângă planări împreună, urmăriri şi rostogoliri în picaj. După formarea perechii, partenerii încep să vâneze împreună. În timpul ritualului nupţial masculii aduc uneori hrană femelelor. Teritoriul apărat variză ca dimensiune în funcţie de cantitatea de hrană şi este cuprins între 3,3 şi 5 km. Nu îşi construieşte cuib şi depune ouăle în scobiturile stâncilor şi copacilor sau în cuiburile abandonate de alte specii. Iernează în Africa. Păsări caracterizarea speciei Şoimul călător este o specie caracteristică zonelor deschise stâncoase, din tundră, păşuni, stepă cu pâlcuri de pădure şi coaste marine. Cu excepţia Antarcticii, această specie este prezentă pe toate continentele şi numai vulturul pescar (Pandion haliaetus) mai are o distribuţie atât de largă dintre păsările răpitoare. Poate fi întâlnit până la o altitudine de 4000 m. Lungimea corpului este de 38-51 cm şi are o greutate medie de 550-1500 g, femelele fiind mai mari cu 15-40% decât masculii. Anvergura aripilor este cuprinsă între 89-113 cm. Adulţii au înfăţişare similară, prezentând o largă variaţie în dimensiuni şi penaj, fiind identificate 19 subspecii. Datorită agilităţii sale este folosit de către crescătorii de şoimi. Este gri-albastru pe spate, are aripile ascuţite şi o mustaţă proeminentă. Se hrăneşte cu păsări, mamifere mici, reptile şi insecte. amenințări şi măsuri de conservare Poluarea cu pesticide şi prinderea păsărilor de către crescătorii de şoimi sunt principalele pericole ce afectează specia. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Horga-Zorleni, Lacul Techirghiol, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Loc- vei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Casimcea, Valea Mostiştea. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 12000-25000 de perechi. Aceasta a crescut semnificativ în perioada 1970-1990, tendinţă care s-a menţinut şi în perioada 1990-2000, în cea mai mare parte a teritoriului cu excepţia Turciei. Pe ansamblu, tendinţa populaţiei s-a menţinut crescătoare. În România, populaţia estimată este de 8-15 perechi. Efectivele cele mai mari sunt prezente în Groenlanda, Spania, Turcia, Franţa şi Marea Britanie. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna martie. Femela depune de obicei 3-4 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 51,3 x 40,5 mm. Incubaţia durează în medie 32-24 de zile şi este asigurată în special de femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. Puii devin zburători la 35-42 de zile şi rămân dependenţi de părinţi încă câteva luni. Numărul puilor care ajung la stadiul de zburători într-un cuib este în medie de 1,5-3,05. 213 şoim de iarnă Falco columbarius regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Falconiformes Falconidae genul: speCia: Falco F. columbarius Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte surse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie provine din cuvântul latin columba, cu referire la faptul că în zbor silueta sa seamănă cu cea a unui porumbel. caracterizarea speciei Şoimul de iarnă este caracteristic zonelor joase împădurite, păşunilor şi mlaştinilor. Este cel mai mic dintre răpitoarele din Europa, însă foarte agil şi rapid. Lungimea corpului este de 26-33 cm şi are o greutate de circa 125-210 g pentru mascul şi 190-300 g pentru femelă, aceasta fiind mult mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 50-73 cm. În Europa medievală era folosit de către crescătorii de şoimi ca „pe un şoim potrivit pentru o doamnă”. În prezent este antrenat rar de către crescători, datorită restricţiilor impuse pentru conservarea speciilor de păsări. Capul şi spatele masculului sunt gri, iar pieptul şi abdomenul crem-ruginiu cu striuri închise. Penajul femelei este maroniu pe spate şi pal roşiatic cu striuri pe abdomen. Se hrăneşte în special cu păsări mici cum sunt ciocârliile, fâsele, vrăbiile. Preferă puii tineri neexperimentaţi. Hrana este completată şi cu insecte, mamifere mici şi şerpi. localizare şi comportament Este o specie cuibăritoare în nordul continentului european. Când vânează, zboară repede şi la înalţime de sub un metru deasupra solului folosindu-se de copaci şi tufişuri pentru a-şi surprinde prada, pe care o prinde în aer. Perechea vânează adeseori împreună şi unul dintre parteneri sperie prada şi o conduce spre celălalt. Celelalte păsări prădătoare evită în general şoimii de iarnă din cauza agilităţii şi agresivităţii acestora. Specia este monogamă cel puţin pentru un sezon de cuibărit, deşi copulări cu alţi parteneri au fost înregistrate. Primăvara, masculii migrează spre nord înaintea femelelor. Deşi se reîntorc în acelaşi teritoriu, adeseori nu folosesc acelaşi cuib. Nu îşi construieşte propriul cuib şi foloseşte cuiburi mai vechi de cioară sau coţofană, amplasate în păduri de conifere sau de amestec. În absenţa acestora cuibăreşte pe margini stâncoase sau chiar pe sol. Îşi apără teritoriul foarte agresiv. Longevitatea maximă cunoscută este de 12 ani şi şapte luni. Iernează în centrul şi estul continentului european. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 31000-49000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. În perioada 19902000, cu excepţia Suediei unde efectivele au marcat o scădere, acestea s-au menţinut stabile sau au marcat o uşoară creştere. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Rusia, Norvegia şi Suedia. În România specia iernează şi efectivele estimate sunt de 400-1500 de exemplare. Efective mai mari sunt prezente în timpul iernii numai în Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune de obicei 4-5 ouă, cu o dimensiune medie de 40 x 31,5 mm. Incubaţia durează în medie 2832 de zile şi este asigurată în proporţie de 90% de către femelă, care în această perioadă este hrănită de mascul. La eclozare puii cântăresc aproximativ 13 g. Puii devin zburători la 29-31 de zile şi rămân dependenţi de părinţi încă patru săptămâni. Uneori, exemplarele de un an, în special masculii, participă la hrănirea familiei alături de perechea 214 de adulţi. Adeseori, când hrana este suficientă, două treimi din numărul puilor ce au eclozat ajung zburători. În anii cu hrană puţină doar o treime din numărul puilor eclozaţi ajung zburători. Ajung la maturitate sexuală la un an, însă cei mai mulţi masculi cuibăresc numai în al doilea an. La fel ca în cazul altor răpitoare, masculul este cel ce asigură în principal hrana familiei. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, poluarea cu pesticide şi deranjul păsărilor sunt principalele pericole ce afectează specia. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Cheile Dobrogei, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Munţii Trascăului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ. cocoş de mesteacăn Tetrao tetrix tetrix regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Galliformes Phasianidae genul: speCia: Tetrao T. tetrix caracterizarea speciei Cocoşul de mesteacăn este o specie caracteristică zonelor de la limita superioară a pădurilor montane cu arbori rari. Lungimea corpului este de 40-58 cm şi are o greutate medie de 1000-1450 g pentru mascul şi 750-1110 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 76-82 cm. Masculul este mai mic decât cocoşul de munte (Tetrao urogallus) şi în zbor i se văd dungile albe de pe aripi. Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are un penaj lucios, albastrui-negru şi penele cozii îndoite în formă de liră, care în zbor se desfac în furculiţă. Femela este maronie. Se hrăneşte cu frunze, muguri (preferă mugurii de mesteacăn), seminţe de pădure, fructe, insecte şi larvele acestora. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din greacă şi este cel mai probabil sinonim cu tetrax – un fel de pasăre. Numele de specie tetrix – specie cuibăritoare pe sol, apare menţionat de Aristotel (384-322 î.Hr.). localizare şi comportament Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Masculii se adună în spaţii deschise în număr variabil, între 8-10 masculi, dar numărul lor poate atinge uneori şi 50, 100 sau 200 de exemplare. Ritualul nupţial se desfăşoară dimineaţa şi se manifestă prin ridicarea şi desfacerea cozilor în timp ce scot sunete puternice ce se aud de la o distanţă de câţiva km. Între masculi au loc conflicte şi chiar lupte. Fiind o specie poligamă, masculii dominanţi câştigă acces la mai multe femele. Cuibul este de obicei aşezat pe sol şi format dintr-o adâncitură în sol căptuşită cu vegetaţie (frunze, ace de brad, muşchi). Rareori cuibăreşte în copaci, la o înălţime mai mică de şase metri, în cuiburile altor specii. Longevitatea maximă cunoscută este de 12 ani şi trei luni. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mare, cuprinsă între 2500000-3200000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990, tendinţă ce a continuat şi în perioada 1990-2000 în cele mai multe teritorii, cu excepţia Rusiei. Pe ansamblu se consideră că se manifestă tendinţa de descreştere a populaţiei. În România, populaţia estimată este de 60-80 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia. reproducere Femela depune de obicei 6-11 ouă galbene, la începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 49,5 x 36,3 mm. Incubaţia durează în medie 25-27 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi urmează imediat mama care îi creşte în vegetaţia bogată, de unde ies în căutarea hranei dimineaţa şi seara. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 30 de zile, dar devin independenţi doar la trei luni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi pierderea surselor de hrană din cauza suprapăşunatului, prădarea de către vulpi şi ciori în unele zone şi vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea suprapăşunatului şi a vânătorii ilegale pot contribui la refacerea populaţiei. situri desemnate pentru conservare Munţii Maramureşului. 215 cocoş de munte Tetrao urogallus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din greacă şi este cel mai probabil sinonim cu tetrax – un fel de pasăre. Numele de specie provine din cuvântul latin urogallus – cocoş de munte. caracterizarea speciei Cocoşul de munte este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri deschise. Lungimea corpului este de 54-90 cm şi are o greutate medie de 4300 g pentru mascul şi până la 2000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 87125 cm. Masculul este uşor de recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis. Femela este considerabil mai mică decât masculul, însă mai mare decât femela de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix). Are un penaj brun pestriţ. Se hrăneşte cu ace de conifere, muguri şi conuri mici de brad şi molid, fructe, insecte şi larve. localizare şi comportament Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. În captivitate trăieşte până la 18 ani. Poate hibrida cu cocoşul de mestecăn şi fazanul (Phasianus colchicus). Este o specie poligamă, şi cocoşii rotind la sfârşitul iernii (mijloc de martie, început de aprilie), în locuri deschise din pădure unde se adună împreună cu femelele. În perioada împerecherii masculii devin agresivi, putând ataca chiar şi omul. În timpul rotitului, masculii îşi desfac coada în evantai şi scot sunete puternice ce atrag femelele. Cuibul este construit pe sol, în locuri camuflate din pădurea de conifere, într-o adâncitură căptuşită cu vegetaţie. După împerechere, masculii nu au niciun rol în creşterea puilor. populație Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 760000-1000000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi specia a scăzut în perioada 1990-2000, în special în Finlanda şi Suedia, a crescut în schimb în Rusia, iar pe ansamblu populaţia este considerată stabilă. În România populaţia estimată este de 4500-5200 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia. reproducere Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârşitul lui aprilie şi începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56,9 x 41,3 mm. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi părăsesc cuibul după 24 de ore şi îşi urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna, când formează grupuri mari cu alte familii în vederea iernării. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi pierderea surselor de hrană din cauza suprapăşunatului, împreună cu braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea suprapăşunatului şi a braconajului pot contribui la refacerea populaţiei. situri desemnate pentru conservare Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cozia-Buila-Vânturariţa, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Masivul Ceahlau, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Piemontul Făgăraş, Vânători-Neamţ. 216 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Galliformes Phasianidae genul: speCia: Tetrao T. urogallus cresteţ Pestriţ sau cresteluţ Pestriţ Porzana porzana regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Rallidae genul: speCia: Porzana P. porzana caracterizarea speciei Cresteţul pestriţ este o specie caracteristică zonelor umede, mlăştinoase, cu multă vegetaţie. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat. Lungimea corpului este de 19-22,5 cm şi are o greutate medie de 57-147 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 37-42 cm. Adulţii au înfăţişare similară cu cioc mic, picioare verzi şi o culoare maronie cu dungi negre şi pete albe. Au un repertoriu vocal bogat şi îşi fac remarcată prezenţa prin sunete care se aud la o distanţă de până la 2 km. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, melci şi seminţe, plante de apă şi peşti. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Provenienţa numelui nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Este o specie monogamă, formând perechi care se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Este o specie teritorială, atât în regiunea de cuibărit, cât şi în cea de iernare. În timpul ritualului nupţial, masculul cântă în reprize de câteva minute de la înserare până târziu în noapte. Cuibul, plasat în vegetaţie, are forma unei cupe şi este construit de ambii parteneri. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între 120000-260000 de perechi. Aceasta s-a menţinut stabilă între 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 specia a înregistrat un declin în Ucraina, populaţiile din Rusia şi Belarus au rămas stabile sau chiar au crescut, ceea ce face ca pe ansamblu populaţia să fie considerată stabilă. În România populaţia estimată este de 8000-15000 de perechi, efective mai mari fiind prezente în Rusia, Ucraina şi Belarus. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune de obicei 8-12 ouă în a doua jumătate a lunii mai, cu o dimensiune medie de 35,9 x 22 mm. Incubaţia durează în medie 18-24 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii ies din ou cu un puf negru, lucios şi se pot recunoaşte după ciocul roşu la bază şi alb la vârf. Puii îşi urmează părinţii care le asigură hrana şi devin zburători la 25-28 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea şi degradarea habitatelor umede reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Prin proiectul Wings Over Wetlands se urmăreşte refacerea unor habitate umede situate pe traseul de migraţie al speciei. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Câmpia Cermeiului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Iezerul Călăraşi, Lacul Strachina, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Scroviştea, Tisa Superioară. 217 cresteluţ mijlociu sau cresteţ mijlociu sau cresteţ cenuşiu Porzana parva Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin parva – mic. caracterizarea speciei Cresteţul cenuşiu este o specie caracteristică zonelor umede cu multă vegetaţie şi în special stuf. Lungimea corpului este de 17-19 cm. Anvergura aripilor este cuprinsă între 34-40 cm. Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are corpul albastru-gri, iar femela gri-alburiu. Îşi face simţită prezenţa prin sunete care se aud de la distanţă. Se hrăneşte cu insecte, larve, moluşte, seminţe ale plantelor acvatice. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european, teritorială, monogamă, la care perechea se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat, mai ales că este activă seara şi noaptea. Cuibul este construit de către ambii parteneri, din frunze de stuf şi fire de plante, în locuri greu accesibile având formă de sferă. În serile de primăvară se aud chemările repezite ale masculului. Iernează în Africa şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi nouă luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 61000-140000 de perechi. Aceasta a crescut semnificativ între 1970-1990. Deşi s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a teritoriului european, în perioada 1990-2000 a înregistrat un declin în Ucraina ceea ce a determinat o descreştere a populaţiei pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 5000-8000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Austria şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie şi început de aprilie. Femela depune de obicei 7-9 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi început de mai, cu o dimensiune medie de 30,1 x 21,7 mm. Incubaţia durează în medie 19-21 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii ies din ou cu un puf lung şi negru, iar ciocul e alb-gălbui. Puii îşi urmează părinţii, care le asigură hrana, şi devin zburători la 25-29 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea şi degradarea zonelor umede reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Prin proiectul Wings Over Wetlands se urmăreşte refacerea unor zone umede situate pe traseul de migraţie al speciei. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Comana, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Bugeac, Lacul Strachina, Măxineni, Scroviştea, Tisa Superioară. 218 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Rallidae genul: speCia: Porzana P. parva cresteluţ Pitic sau cresteţ Pitic Porzana pusilla regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Rallidae genul: speCia: Porzana P. pusilla caracterizarea speciei Cresteţul mic este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau sărată, păşunilor inundate, mlaştinilor cu adâncime mică. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 23-45 g pentru mascul şi 17-55 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 23-37 cm. Adulţii au înfăţişare similară, fiind cu puţin mai mici decât cresteţul cenuşiu (Porzana parva). Corpul este albăstrui-gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, peşti mici, seminţe şi plante. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin pusilla – foarte mic, cu referire la dimensiunile sale. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat. Ritualul nupţial se manifestă prin chemările masculului care atrage femela. Monogamă şi teritorială, perechea se menţine numai pe perioada unui sezon. Este mai activă dimineaţa sau după-amiaza târziu spre seară. Cuibul are formă de cupă, fiind alcătuit din frunze şi aşezat în vegetaţie, în apropierea apei. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 760-3200 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi un declin s-a observat în unele ţări în perioada 1990-2000, pentru că nu sunt date disponibile pentru Rusia e dificil de apreciat tendinţa populaţiei. Fiind o populaţie mică, este întotdeauna supusă riscului, de accea specia este considerată rară. În România, populaţia estimată este de 10-20 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Serbia, Bulgaria şi Croaţia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-11 ouă. Incubaţia durează în medie 16-20 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii se pot hrăni singuri la câteva zile după ce ies din ouă, dar devin zburători la 32-37 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea şi degradarea zonelor umede, tăierea şi arderea stufului în perioadele nepotrivite şi coliziunile cu liniile electrice în timpul migraţiei sunt principalele pericole ce afectează specia. Monitorizarea nivelului apei în bazinele piscicole artificiale şi asigurarea menţinerii vegetaţiei acvatice pe malurile acestora sunt măsuri necesare pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei. 219 cristel de câmP sau cârstel de câmP Crex crex regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Rallidae genul: speCia: Crex C. crex Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie e menţionat de Herodot (484-425 î.Hr.), Aristophanus (446-386 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î. Hr). Se consideră că numele provine de la grecescul krex, cu sensul de lăudăros, zgomotos. caracterizarea speciei Cristelul de câmp, cunoscut şi sub denumirea de cârstei de câmp, este o specie caracteristică zonelor joase cum sunt păşunile umede, dar şi culturilor agricole (cereale, rapiţă, trifoi, cartofi). În Alpi cuibăreşte până la 1400 m altitudine, în China până la 2700 m iar în Rusia până la 3000 m. Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate medie de 165 g pentru mascul şi 145 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 42-53 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este maroniu cu ruginiu pe aripi. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, viermi, seminţe, plante şi mugurii acestora. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Masculul atrage femelele printr-un cântec sonor care se aude aproape toată noaptea. Specia este teritorială şi poligamă, iar ritualul nupţial este scurt şi include reverenţe, aplecări, în timp ce îşi desface aripile şi îşi înfoaie gâtul. În timpul acestui ritual masculul poate oferi hrană femelei. Teritoriul mediu al unui mascul este de 15,7 ha. După ce formează pereche cu o femelă, rămâne cu aceasta până ce este depusă ponta şi apoi atrage altă femelă, schimbându-şi teritoriul. Cuibul este aşezat într-o scobitură pe sol (12-15 cm diametru şi 3-4 cm adâncime) şi căptuşit cu vegetaţie. Femelele pot produce o a doua pontă la începutul lunii iulie. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este foarte mare, cuprinsă între 1300000-2000000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi s-a înregistrat o tendinţă crescătoare în perioada 1990-2000 în multe ţări, populaţia din Rusia a fluctuat, astfel încât pe ansamblu populaţia a rămas stabilă. În România, populaţia estimată este de 44000-60000 de perechi, efective mai mari fiind în Rusia şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune de obicei 8-12 ouă la sfârşitul lunii mai, cu o dimensiune medie de 37,2 x 26,4 mm şi o greutate medie de 13-16 g. Incubaţia durează în medie 19-20 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare puii sunt acoperiţi cu puf negru, iar ciocul este brun negru. Puii pot părăsi cuibul după o zi sau două. Sunt hrăniţi în continuare de către femelă încă 3-4 zile, după care se hrănesc singuri. Puii devin zburători la 34-38 de zile. Succesul cuibăritului este de 80-90% în teritoriile nederanjate şi de circa 50% acolo unde păşunile se cosesc, iar culturile agricole se recoltează. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea şi degradarea habitatelor reprezentate de păşunile umede, distrugerea pontelor şi a cuiburilor în timpul cositului în cazul păşunilor şi al recoltării în cazul culturilor sunt principalele pericole ce afectează specia. Măsura agro-mediu prin care fermierii sunt plătiţi pentru respectarea unor condiţii (data cosirii etc.) care asigură supravieţuirea 220 speciei pe terenurile acestora sprijină conservarea speciei (propusă de SOR/BirdLife România). situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Niraju- lui, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Strachina, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Retezat, Munţii Trascăului, Obcina Feredeului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. cocor Grus grus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Gruidae genul: speCia: Grus G. grus caracterizarea speciei Cocorul este o specie caracteristică zonelor umede cu adâncime mică (20-40 cm) ce include mlaştini, pajişti umede, păduri inundabile, râuri şi lacuri puţin adânci. Lungimea corpului este de 96-119 cm şi are o greutate de 5100-6100 g pentru mascul şi 4500-5900 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 180-222 cm. Adulţii au înfăţişare similară şi ajung la penajul de adult în 4-6 ani. Are picioarele şi gâtul lungi, iar penajul este gri. Se hrăneşte cu rădăcini, rizomi, fructe, frunze, seminţe, insecte, viermi, mamifere mici, ouă şi pui de pasăre, broaşte. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie provine din cuvântul latin grus, cu referire la sunetul particular pe care îl emite pasărea. localizare şi comportament Este o specie prezentă în centrul şi nordul continentului european. În afara perioadei de cuibărit, se adună şi migrează în stoluri numeroase, la mare înălţime, în formaţie de „V„ sau în linie oblică. În timpul perioadei de cuibărit specia este monogamă şi teritorială. Ritualul nupţial este spectaculos şi constă dintr-un dans în care aplecările, urmăririle şi săriturile se împletesc cu sunete asemănatoare celui de corn, emise în timp ce au gâtul ridicat, capul dat pe spate şi ciocul îndreptat spre cer. Cuibul, care poate fi folosit succesiv mai mulţi ani, este alcătuit dintr-o movilă de vegetaţie aşezată pe pământ în apropierea apei şi poate atinge diametrul de 1-1,6 m. Iernează în sudul şi vestul Europei şi în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 74000-110000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 tendinţa a fost crescătoare în cele mai multe teritorii este probabil că încă nu a revenit la nivelul avut înainte de a intra în declin. În România, populaţia estimată este de 1-2 perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în Rusia, Suedia, Finlanda şi Polonia. Cele mai multe exemplare iernează în Spania, Franţa şi Portugalia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. În cuibul construit de ambii parteneri, femela depune de obicei două ouă, în prima parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 98,2 x 60,2 mm. Incubaţia durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare, puii îşi urmează părinţii şi devin zburători după 65-70 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor prin construirea de diguri, urbanizarea, coliziunea cu firele electrice, persecuţia din partea fermierilor pentru pagubele provocate culturilor, vânătoarea ilegală sunt principalele pericole ce afectează specia. Refacerea şi protecţia habitatelor umede permit refacerea efectivelor speciei. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fundata-Amara, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Alceului. 221 droPie Otis tarda Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul otis – spic de grâu sau ovăz, cu referire la asemănarea dintre firele spicului şi penele situate în zona gâtului sub cioc, în penajul nupţial al masculului. Numele de specie provine de la cuvântul latin tarda – încet, cu referire la stilul de mers al acestei specii. caracterizarea speciei Dropia este o specie caracteristică zonelor de stepă, păşune şi terenurilor cu agricultură extensivă. Lungimea corpului este de 75-105 cm şi are o greutate de 8000-16000 g pentru mascul (21000 g în mod excepţional) şi 3500-8000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 210-240 cm la mascul şi 170-190 cm la femelă. Este probabil cel mai greu zburător în lumea animală. Este o specie mare, înaltă, masculul fiind semnificativ mai mare decât femela, cu capul gri-albăstrui iar gâtul şi pieptul maro-ruginii. Se hrăneşte în lunile calde cu insecte, râme, melci şi mai puțin cu vegetale. În lunile reci, frunzele, seminţele şi bulbii sunt componentele principale ale hranei zilnice. Este pasărea naţională în Ungaria şi subiect al mai multor proverbe. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sud-vestul şi sud-estul continentului european. Masculii ating maturitatea sexuală după 4-5 ani, iar femelele pot cuibări după primul an. Este o specie tăcută. Durata obişnuită de viaţă este de 10 ani, dar pot atinge şi 15 ani. Deşi este o specie mare, se deplasează în zbor cu o viteză de circa 60 km/h. Penajul masculului este impresionant în perioada de cuibărit, când se poate împrerechea cu până la cinci femele. Masculii se întrec în spaţii deschise în prezenţa femelelor. Datorită dimensiunilor şi comportamentului social de grup masculii nu au prădători, iar femelele sunt atacate rareori de vulturi. Cuibul este aşezat în adâncituri ale solului, căptuşite superficial cu vegetaţie. Masculul nu contribuie la incubaţie sau la creşterea puilor. Populaţia europeană este sedentară, iar cea asiatică migratoare. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 31000-36000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990, iar această tendinţă a continuat şi în perioada 1990-2000, deşi efectivele au devenit stabile în Spania şi au crescut în Rusia. În România, populaţia estimată este de 1-5 perechi, în vestul ţării. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Ungaria. reproducere Perioada de cuibărit începe în martie. Femela depune în mod obişnuit două ouă de culoare verzuie şi greutate medie de 150 g, având dimensiunea de 79,4 x 56,8 mm. Incubaţia durează 21-28 de zile şi este asigurată numai de către femelă. La 10 zile după eclozare puii se hrănesc singuri şi devin zburători la 30-35 de zile. Rata de supravieţuire în primul an este de 20%. Puii rămân în preajma femelelor până în anul următor. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor prin transformarea păşunilor în terenuri agricole, agricultura intensivă, deranjul provocat de activităţile agricole, poluarea cu pesticide, arderea miriştilor, coliziunea cu firele electrice, braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Practicarea unei agriculturi extensive, folosirea cablurilor electrice îngropate, reducerea vânătorii ilegale şi implementarea Planului Internaţional de Acţiune sunt elemente esenţiale pentru conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 222 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Gruiformes Otididae genul: speCia: Otis O. tarda ciocîntors Recurvirostra avosetta regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Recurvirostridae genul: speCia: Recurvirostra R. avosetta ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele latine recurvus – încovoiat şi rostrum – cioc, cu referire la forma deosebită a ciocului. Numele de specie provine din numele veneţian avosetta, atribuit în secolul XVI. localizare şi comportament Este o specie de mărimea porumbelului prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Este o specie sociabilă, ce umblă în stoluri şi cuibăreşte în colonii. Sincronizarea exemplarelor dintr-un stol este impresionantă, executând manevre rapide simultane. Sunt gălăgioase şi combative, alungând posibilii prădători din apropierea coloniei. Ritualul nupţial se manifestă printr-un dans între parteneri cu aplecări, atingeri şi urmăriri. Cuiburile sunt sumare, formate într-o adâncitură a nisipului şi căptuşite cu resturi vegetale şi scoici. Iernează în sudul Europei şi Africa. Longevitatea cunoscută este de 24 de ani şi cinci luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 38000-57000 de perechi. A crescut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele teritorii efectivele au scăzut în perioada 19902000, pe ansamblu populaţia este considerată stabilă. În România, populaţia estimată este de 300-500 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt prezente în Olanda, Germania şi Spania. Păsări caracterizarea speciei Ciocîntorsul este o specie caracteristică zonelor de ţărmuri şi coastelor marine, cu apă salmastră sau sărată. Lungimea corpului este de 42-46 cm şi are o greutate medie a corpului de 310-410 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 67-77 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul masculului este mai lung şi mai puţin curbat în sus. Penajul este o combinaţie interesantă de alb cu negru. Se hrăneşte printr-o mişcare de „cosire„ realizată cu ciocul, prinzând insecte, moluşte, crustacei, viermi, dar şi cu fragmente vegetale de la suprafaţa apei. În zonele de iernare cele mai mari efective sunt în Franţa, Portugalia şi Spania. reproducere Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă, până la mijlocul lunii mai, având dimensiunea medie de 48,9 x 34,9. Incubaţia durează 21-25 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după eclozare, puii părăsesc cuibul şi rămân ascunşi în vegetaţie, în aşteptarea părinţilor şi a hranei. Puii devin zburători la 38-42 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea habitatelor specifice necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt prioritare pentru conservare. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Bistreţ, Braţul Borcea, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Ianca-Plo- pu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fundata-Amara, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Calmatuiului, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. 223 Piciorong sau cătăligă Himantopus himantopus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Recurvirostridae genul: speCia: Himantopus H. himantopus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi cel de specie provine din cuvintele greceşti ymantos – coardă şi pous – picior, cu referire la picioarele lungi ale păsării. caracterizarea speciei Piciorongul este o specie caracteristică zonelor cu ape puţin adânci, apelor interioare şi coastelor marine. Lungimea corpului este de 33-36 cm şi are o greutate medie de 180 g. Anvergura aripilor este de circa 75 cm. Proporţional cu talia, este specia cu cele mai lungi picioare dintre păsările prezente la noi. Adulţii au înfăţişare similară, masculul având mai mult negru pe cap. Este o pasăre elegantă, cu picioarele lungi şi roşii, iar penanjul este alb cu negru. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, crustacei, păianjeni, peşti mici şi seminţe. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european cu excepţia zonelor nordice. Este o specie monogamă, sociabilă, ce se deplasează de obicei în stoluri şi cuibăreşte în colonii mici, în care cuiburile sunt aşezate pe sol şi căptuşite superficial cu vegetaţie. Iernează în Africa. Longevitate cunoscută de şase ani şi şapte luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 37000-64000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990 şi deşi a înregistrat un declin în unele ţări (Turcia) în perioada 1990-2000, în alte ţari a crescut în aceeaşi perioadă (Spania), astfel că populaţia a rămas stabilă pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 400-600 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Turcia şi Rusia. reproducere Sosesc din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă în luna mai şi începutul lunii iunie, având dimensiunea de 43,3 x 29,4 mm. Incubaţia durează 25-26 de zile şi este 224 asigurată de ambii parteneri. La scurt timp după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Devin zburători la 28-32 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul produs de activitatea turistică, urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Păstrarea habitatelor necesare speciei şi reducerea deranjului în zonele de cuibărit sunt prioritare pentru conservare. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Buce- cea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fundata-Amara, Limanu-Herghelia, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Uivar-Diniaş, Valea Calmatuiului, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. Pasărea ogorului Burhinus oedicnemus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Burhinidae genul: speCia: Burhinus B. oedicnemus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti bous – bou şi rhis – nas. Numele de specie provine din cuvintele greceşti oiden – umflat şi kneme – coapsă, cu referire la articulaţia tibio-tarsală proeminentă. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Dificil de văzut, aleargă cu capul între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi prudentă, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ. Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri şi salturi ale masculului, cu aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puţină vegetaţie sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ căptuşită superficial cu resturi vegetale şi pietricele. C. Rosetti Bălănescu ilustrează foarte sugestiv că atunci „când îşi ia zborul, rade întâi pământul cu bătăi de aripi încete„. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 17 ani şi 10 luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 46000-78000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi Păsări caracterizarea speciei Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur, mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă) şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme, broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări. în unele ţări efectivele speciei s-au stabilizat sau au crescut, pe ansamblu, în perioada 1990-2000, specia şi-a continuat declinul cu o scădere semnificativă mai ales în Spania. În România, populaţia estimată este de 400-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Turcia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în perioada aprilie-iunie, cu o dimensiune medie de 53 x 38 mm. Incubaţia durează 25-27 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt timp, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Dacă ponta sau puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă. Puii devin zburători la 28-30 de zile, însă devin independenţi la 40-42 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor mai ales prin transformarea păşunilor în terenuri agricole şi intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Pentru conservarea acesteia au fost implementate scheme de agro-mediu în unele ţări europene. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Lacul Strachina, Măcin-Niculiţel, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Valea Calmatuiului, Valea Oltului Inferior. 225 ciovlică ruginie Glareola pratincola Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latine glarea – prundiş şi colere – a locui, cu referire la habitatul ocupat. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latine partum – păşune şi incola – locuitor, cu referire la acelaşi lucru. caracterizarea speciei Ciovlica ruginie este o specie caracteristică zonelor deschise, sărăturoase, nisipoase, cu puţină vegetaţie, din apropierea lagunelor. Lungimea corpului este de 24-28 cm şi are o greutate medie cuprinsă între 70-95 g. Anvergura aripilor este de circa 6070 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă pare maro-sură, cu aripile lungi, coada în furculiţă şi abdomenul alb. Sub cioc are o pată caracteristică gălbuie. Se hrăneşte preponderent cu insecte pe care le prinde în zbor. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Are un zbor elegant şi spectaculos ce aminteşte de cel al rândunicii. Se hrăneşte mai mult în zbor, în stoluri, adeseori la răsăritul şi apusul soarelui. Fiind o specie ce aleargă bine, îşi prinde prada şi prin urmărirea acesteia pe sol. Distrage pradătorii din apropierea cuibului prin aterizarea la sol şi tragerea unei aripi de parcă ar fi ruptă. Cuibăreşte în colonii, numărul de perechi variind de la 10-15 până la câteva sute. Cuibul este aşezat pe sol într-o adâncitură de pământ căptuşită cu resturi vegetale. Exemplarele care nu sunt pe cuib păzesc colonia, fiind mereu în apropiere. Călătoreşte pe distanţe lungi, mai ales noaptea şi iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 10000-18000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Din cauza declinului înregistrat în Spania şi Turcia în perioada 1990-2000, populaţia europeană continuă să scadă. În România, populaţia estimată este de 450-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania şi Turcia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 32,8 x 24,1 mm şi o greutate ce variază între 8,11-11,7 g (circa 12% din greutatea femelei). Incubaţia durează 17-19 zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii au un puf cenuşiu-gălbui, vărgat cu negru. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 22-28 de zile, însă devin independenţi la 30-35 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin folosirea insecticidelor şi deranjul coloniilor sunt principalele pericole ce afectează specia. Aceasta beneficiază de măsurile de conservare care se adresează habitatelor caracteristice. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Câmpia Gherghiţei, Cheile Dobrogei, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Ianca-Plopu-Sărat, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lunca Siretului Inferior, Măxineni, Suhaia, Valea Calmatuiului. 226 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Glareolidae genul: speCia: Glareola G. pratincola Ploier auriu Pluvialis apricaria regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Charadriidae genul: speCia: Pluvialis P. apricaria ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din latinescul pluvia – ploaie, cu sensul de aducător de ploaie sau care anunţă ploaia. Numele de specie derivă din latinescul apricador – a se încălzi la soare. Păsări caracterizarea speciei Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufişuri, muşchi şi licheni. În migraţie şi iarna preferă zonele agricole cu resturi de vegetaţie rămase după recoltare sau terenuri abandonate şi păşuni. Lungimea corpului este de 25-28 cm şi are o greutate medie de 180-200 g. Anvergura aripilor este de circa 53-59 cm. Adulţii au înfăţişare similară. De la distanţă apar maro, însă de aproape se observă culoarea neagră a pieptului şi abdomenului. Se hrăneşte cu insecte, seminţe şi resturi vegetale, uneori şi noaptea. localizare şi comportament Este o specie care cuibăreşte în nordul continentului european şi iernează în multe țări europene. Este o specie monogamă de-a lungul vieţii. Perechile sunt solitare şi teritoriale, între cuiburi fiind distanţe de câteva sute de metri. Atinge maturitatea sexuală la doi ani. Îşi caută hrana până la o distanţă de 7 km de la cuib. Cuibăreşte pe sol, în zone acoperite de vegetaţie şi muşchi. Cuibul este simplu şi căptuşit la interior cu muşchi. Iernează în multe ţări ale continentului european, în nordul Africii şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută este de 12 ani şi nouă luni. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Islanda, Norvegia şi Suedia. Iernează în număr mare în Franţa, Portugalia şi Irlanda. populație Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 460000-740000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970- 1990. În condiţiile în care nu se cunoaşte tendinţa populaţiei în Islanda în perioada 1990-2000 şi luând în considerare declinul efectivelor înregistrat în Suedia şi Marea Britanie, se consideră că specia se află într-un uşor declin. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, în a doua parte a lunii mai şi în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 53,48 x 35,8 mm şi o greutate medie de 33,06 g. Incubaţia durează 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin intensificarea agriculturii, suprapăşunatul cu oi şi vânătoarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Aceasta beneficiază de măsurile de conservare care se adresează habitatelor caracteristice. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Buce- cea, Balta Albă-Amara-Jirlău, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Dealurile Homoroadelor, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fălticeni, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Maglavit, Măxineni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Valea Mostiştea. 227 Prundăraş de sărătură Charadrius alexandrinus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă de la latinescul kharadrios – pasăre ce trăieşte pe văile râurilor. Numele de specie alexandrinus – din Alexandria se referă la prezenţa sa în acea zonă. caracterizarea speciei Prundăraşul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de ţărmuri nisipoase şi a malurilor lacurilor sărate sau salmastre. Lungimea corpului este de 15-17 cm şi are o greutate de 38-48 g. Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu dimensiuni apropiate de cele ale unei ciocârlii, are un penaj maro pe spate şi alb pe abdomen. Picioarele sunt închise la culoare şi pe laturile pieptului are doar două pete negre şi nu întreg gulerul, spre deosebire de rudele sale prundăraşul gulerat mare (Charadrius hiaticula) şi prundăraşul gulerat mic (Charadrius dubius). La mascul, semnele caracteristice de pe cap sunt negre, iar la femelă maro. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, crustacee şi moluşte. localizare şi comportament Este o specie care cuibăreşte în vestul şi sud-estul continentului european şi iernează inclusiv în sudul Europei. Atinge maturitatea sexuală după primul an. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului. Cuibăreşte de cele mai multe ori în colonii împrăştiate. Cuibul amplasat într-o adâncitură a solului este căptuşit cu vegetaţie. În caz de pericol, când cuibul este amplasat pe sol nisipos este acoperit cu nisip. Poate scoate două sau uneori chiar trei serii de pui într-un sezon. Iernează în sudul Europei şi nordul Africii. Longevitatea cunoscută este de 18 ani. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 22000-35000 de perechi. A scăzut între 1970-1990, iar această tendinţă s-a păstrat şi în perioada 1990-2000. În România, populaţia estimată este de 400-700 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Turcia, Spania şi Ucraina. Iernează în Italia şi Grecia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă, de la sfârşitul lunii aprilie şi până în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 şi o greutate medie de 9 g. Incubaţia durează 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva ore de la eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, creşterea deranjului şi urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Asigurarea de zone tampon în jurul lacurilor sărate sau salmastre şi o planificare a expansiunii urbane în concordanţă cu cerinţele ecologice ale speciilor caracteristice este necesară. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Ciocăneşti-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dunăre-Olteniţa, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Pădurea Hagieni. 228 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Charadriidae genul: speCia: Charadrius C. alexandrinus Prundăraş de munte Charadrius (Eudromias) morinellus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Charadriidae genul: speCia: Charadrius C. morinellus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă de la latinescul kharadrios – pasăre ce trăieşte pe văile râurilor. Numele de specie derivă din grecescul moros – prostănac, cu referire probabil la faptul că permite o apropiere mare a oamenilor din preajmă fără să zboare. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nordul continentului european şi în zone montane din sudul Europei. Cuibăreşte solitar, dar şi în grupuri dispersate de 2-5 perechi, acolo unde teritoriul de cuibărit este limitat. Se hrăneşte în afara teritoriului pe care îl apără. Cuibul aşezat pe pământ în vegetaţie scurtă este căptuşit cu muşchi. Poate scoate două serii de pui într-un sezon. După depunerea primei ponte, femelele caută noi parteneri desfăşurând zboruri specifice ritualului nupţial, mai ales când ponta a fost depusă la începutul sezonului. Dacă sezonul este înaintat, masculul poate ajuta la incubarea ouălor. Migrează mai ales în grupuri mici de 3-6 exemplare, dar şi în stoluri mai mari de 20-80 de exemplare. Iernează în regiunea Mării Caspice. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, Păsări caracterizarea speciei Prundăraşul de munte, cunoscut şi sub denumirea de ploier de munte, este o specie caracteristică zonelor arctice şi alpine cu pajişti umede. Lungimea corpului este de 20-24 cm şi are o greutate de 86142 g. Anvergura aripilor este de circa 57-64 cm. Este puţin mai mic decât ploierul auriu (Pluvialis apricaria). Adulţii au înfăţişare similară, femela fiind puţin mai mare şi având culorile penajului mai intense. Capul este negru, spatele cenuşiu iar pieptul ruginiu. Se hrăneşte cu insecte, viermi, melci, seminţe şi resturi vegetale. cuprinsă între 11000-42000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 s-a înregistrat o scădere a efectivelor în Finlanda şi Marea Britanie, populaţia europeană a scăzut puţin pe ansamblu deoarece s-a menţinut stabilă în Norvegia şi Suedia. Pentru România, au fost menţionate cuiburi în zona Cindrel la începutul secolului trecut. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Norvegia, Suedia şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit trei ouă, de la sfârşitul lunii mai şi până la mijlocul lunii iulie, cu o dimensiune medie de 41,2 x 28,7 mm. Incubaţia durează 21-26 de zile şi este asigurată de mascul, uneori contribuind şi femela. La o zi după eclozare, puii părăsesc cuibul şi sunt îngrijiţi de către mascul. Puii devin zburători la 25-30 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor determinată de suprapăşunat şi creşterea deranjului sunt principalele pericole ce afectează specia. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Măxineni, Munţii Rodnei. 229 becaţină mare Gallinago media Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din combinaţia cuvintelor latine gallina – găină şi ago – a face ca, cu referire la comportamentul manifestat. Numele de specie provine din latinescul media – mijlociu, cu referire la dimensiunea mai mică decât a sitarului de pădure şi mai mare decât a becaţinei comune. caracterizarea speciei Becaţina mare este o specie caracteristică zonelor deschise de păşune din regiunea arctică. Lungimea corpului este de 26-30 cm, inclusiv ciocul care are 6-7 cm. Greutatea corpului variază între 140-260 g. Anvergura aripilor este de circa 43-50 cm. Este puţin mai mare decât becaţina comună (Gallinago gallinago) şi are ciocul mai scurt. Adulţii au înfăţişare similară, cu penaj maroniu. Femelele sunt în general mai mari, iar masculii au coada mai lungă. Se hrăneşte cu insecte, viermi, melci şi seminţe. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nord-estul continentului european. Zboară pe distanţe mari (câteva mii de km) fără întrerupere, cu o viteză de până la 97 km/h. Poligamă, este singura dintre becaţine care nu manifestă un ritual nupţial însoţit de execuţii aeriene. În schimb este o specie care roteşte. Masculii se adună după apus în locuri deschise, unde prin etalarea penelor albe de la coada se întrec pentru atenţia femelelor. Cuibăreşte solitar, iar cuibul este aşezat pe sol, în vegetaţie deasă şi este căptuşit cu muşchi şi alte resturi vegetale. Masculul nu contribuie la alcătuirea cuibului şi creşterea puilor. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 62000-170000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ între 1970-1990. Deşi în cele mai multe ţări efectivele s-au menţinut la un nivel stabil în perioada 1990-2000, în Rusia s-a înregistrat un declin accentuat ceea ce a determinat o scădere pe ansamblu a populaţiei. În România nu cuibăreşte şi este o specie de pasaj, prezentă primăvara în aprilie şi mai şi toamna de la mijlocul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Norvegia şi Belarus. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă. Incubaţia durează 22-24 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii au un puf maro-ruginiu şi sunt îngrijiţi numai de către femelă. Devin zburători la 21-28 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor prin abandonarea terenurilor agricole, arderea păşunilor şi vânătoare, mai ales în perioada rotitului, sunt principalele pericole ce afectează specia. Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat pentru conservarea speciei în anul 2002. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Măxineni. 230 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Gallinago G. media culic cu cioc subţire Numenius tenuirostris regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Numenius N. tenuirostris caracterizarea speciei Culicul cu cioc subţire este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă din apropierea lagunelor cu apă salmastră şi sărată şi a lacurilor dulci. Lungimea corpului este de 36-41 cm şi are o greutate de 255-520 g. Anvergura aripilor este de circa 84-92 cm. Adulţii au înfăţişare similară, iar femelele sunt puţin mai mari. Picioarele sunt închise la culoare, spre deosebire de celelalte două specii înrudite. Penajul este maroniu. Se hrăneşte cu insecte, viermi şi moluşte. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti neo – nou şi menis – lună, cu referire la forma ciocului ca o lună nouă. Numele de specie provine din cuvintele latine tenuis – subţire şi rostrum – cioc, cu referire la ciocul păsării. localizare şi comportament Este cea mai rară specie din Europa, nordul Africii şi Orientul mijlociu. Este prezentă în sudul şi estul continentului european. Unicele observaţii cu privire la cuibărit provin dintr-un singur loc, Tara, din Siberia din anul 1924, unde au fost observate 14 perechi ce cuibăreau într-o colonie, la distanţe apropiate. Cuiburile erau aşezate pe sol şi căptuşite cu vegetaţie. Iernează în nordul Africii şi Orientul apropiat. populație Specia este foarte puţin cunoscută ca şi zonele de cuibărit. Numărul observaţiilor cu privire la prezenţa speciei au scăzut în perioada 1990-2000. Ultimul stol observat a fost în 1995-1996, când 19 păsări au iernat în Italia. Populaţia estimată este de circa 50-100 de exemplare. Cele mai multe exemplare au fost văzute în Grecia, Italia şi Ungaria. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit patru ouă în luna mai. Nu se cunosc date cu privire la incubaţie şi creşterea puilor. amenințări şi măsuri de conservare Vânătoarea ilegală, degradarea habitatelor şi creşterea deranjului produs de activităţile antropice sunt principalele pericole ce afectează specia. Este posibil ca această specie să fie în pragul dispariţiei. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie. Obs.: Având în vedere raritatea speciei şi faptul că aceasta nu a mai fost observată în ultimii 15 ani, nu sunt disponibile fotografii recente sau relevante ale acestei păsări. Fotografiile alăturate reprezintă specia Numenius arquata, foarte asemănătoare din punct de vedere fizionomic cu Numenius tenuirostris. 231 fluierar de mlaştină Tringa glareola regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Tringa T. glareola Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul trungas – pasăre de ţărm ce îşi balansează coada, menţionată de Aristotel. Numele de specie provine din cuvintele latine glarea – prundiş şi colere – a locui, cu referire la habitatul preferat al păsării. caracterizarea speciei Fluierarul de mlaştină este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufişuri şi păşunilor umede. Lungimea corpului este de 18-21 cm şi are o greutate de 50-65 g. Anvergura aripilor este de circa 50-57 cm. Apropiată ca mărime de fluierarul de zăvoi (Tringa ochropus), are însă picioarele mai lungi. Adulţii au înfăţişare similară, iar penajul este cafeniu spre maro. Se hrăneşte cu insecte, larve, viermi, crustacee, moluşte, lipitori, broaşte şi peştişori. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nordul continentului european. Specie monogamă, atinge maturitatea sexuală la un an şi durata de viață de până la 11 ani. Se hrăneşte în zone cu ape mici, în perechi sau cel mai adesea în grup. Cuibul poate fi aşezat pe pământ şi căptuşit cu muşchi şi resturi vegetale sau foloseşte cuiburile vechi amplasate în copaci ale altor specii. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 350000-1200000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 populaţia s-a menţinut stabilă, totuşi nu a revenit la nivelul din perioada anterioră declinului. În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie şi mai, iar toamna în august şi septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Finlanda, Rusia şi Suedia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă în iunie, cu o dimensiune medie de 38 x 26 mm şi o greutate medie de 13,5 g. Incubaţia durează 22-23 de 232 zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii sunt îngrijiţi numai de către mascul. Devin zburători la 29-31 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede pe traseul de migraţie este prioritară. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Balta Albă-Ama- ra-Jirlău, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cânepişti, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Bei- bugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Ostrovu Lung-Gostinu, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Vităneşti-Răsmireşti. notatiţă Phalaropus lobatus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Phalaropus P. lobatus caracterizarea speciei Notatiţa, cunoscută şi sub denumirea de notatiţă cu cioc subţire, este o specie caracteristică zonelor de tundră, cu lacuri puţin adânci şi vegetaţie multă. În migraţie apare în zone umede cu lacuri salmastre sau sărate. Lungimea corpului este de 1719 cm şi are o greutate de până la 48 g. Anvergura aripilor este de circa 31-34 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu menţiunea că femela este mai mare, are culorile mai intense şi pata roşie ruginie de pe gât este mai întinsă. Capul şi spatele sunt de un cenuşiu închis. Se hrăneşte cu insecte, melci, viermi, crustacee, furnici şi unele seminţe. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvintele greceşti phalaris – lişiţă şi pous – picior, cu referire la similitudinea picioarelor cu cele ale lişiţei. Numele de specie provine din grecescul lobos – lob, cu referire la forma membranelor înotătoare. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nordul continentului european. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii, femela vine prima în teritoriul de reproducere şi intră în competiţie pentru ocuparea celor mai bune locuri de cuibărit. După sosirea masculilor femela va selecta unul dintre aceştia şi îl va apăra de alte femele, până ce ouăle sunt incubate. Dacă numărul partenerilor este suficient, femelele se pot împerechea cu mai mulţi masculi şi chiar pot scoate o a doua serie de pui, chiar dacă sezonul de cuibărit este foarte scurt în zona arctică. Cuibul este aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Perechea se desparte după ce ouăle eclozează. Adeseori, când se hrăneşte are un comportament unic între păsările de ţărm, manifestat prin faptul că înoată rapid în cercuri mici, creând un mic vârtej ce permite ridicarea hranei de pe fundul apei puţin adânci. Iernează pe coastele Mediteranei. Longevitatea cunoscută este de nouă ani şi şapte luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între 85000-220000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în Islanda şi Finlanda, în perioada 1990-2000, efectivele au scăzut, pe ansamblu specia s-a menţinut stabilă sau a suferit un uşor declin. În România specia apare în pasaj, mai frecvent fiind observată în septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Groenlanda, Finlanda şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă în iunie, cu o dimensiune medie de 29 x 20,5 mm şi o greutate medie de 3,9 g. Incubaţia durează 17-21 de zile şi este asigurată numai de mascul. Puii sunt îngrijiţi numai de către mascul. Devin zburători la 18-22 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 233 bătăuş Philomachus pugnax regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este format din cuvintele greceşti phylo – preferinţă pentru şi macheo – a lupta, cu referire la obiceiul masculilor de a se lupta în timpul perioadei nupţiale. Numele de specie provine din cuvântul latin pugnax – războinic. caracterizarea speciei Bătăuşul este caracteristic mlaştinilor, bălţilor şi păşunilor umede, în special din tundra arctică. În migraţie este comun pe ţărmuri, pajişti umede, terenuri mlăştinoase şi arabile. Masculii acestei specii sunt mult mai mari decât femelele, astfel încât stolurile mari şi compacte par a fi formate din două specii. Masculul are lungimea corpului de 29-32 cm şi o greutate cuprinsă între 168-242 g. Anvergura aripilor este de circa 54-60 cm. Penajul nupţial este spectaculos, cu pene prelungi maronii şi albe pe guşă şi pe gât, iar pe cap prezintă moţuri. Variabilitatea acestui penaj este atât de mare încât individualizează fiecare mascul. Spatele este gri-maroniu, iar ciocul şi picioarele sunt portocalii. Femela are o lungime a corpului de 22-26 cm şi o greutate cuprinsă între 85-126 g. Anvergura aripilor este de 46-49 cm. Femelele sunt maro deschis, pe spate prezentând pete negre mari. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte cu insecte acvatice şi larvele acestora. În migraţie se hrăneşte cu insecte, moluşte, păianjeni, broşte, peşti mici, plante acvatice şi semințe de orez sau cereale. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nordul continentului european. Un număr de 5-20 de masculi se adună în zone deschise şi etalează posturi inedite sărind, bătând din aripi, zburlindu-şi penele ornamentale şi chiar luptându-se. În cele mai multe cazuri masculii sunt tăcuţi şi arareori scot sunete. Masculii sunt teritoriali, păstrându-şi teritoriul de la un an la altul. Femelele se împerechează într-un procent ridicat (peste 50%) cu mai mulţi masculi. Masculii nu participă la incubaţie sau la îngrijirea puilor. Cuibul este aşezat pe sol, ascuns în ierburi mai înalte, într-o mică adâncitură căptuşită cu frunze şi tulpini. Masculii pleacă în migraţie la sfârşit de iunie, început de iulie, fiind urmaţi la sfârşit de iulie de femele şi juvenili. În migraţie este o specie gregară, călătorind în stoluri mari formate din sute sau mii de exemplare. Iernează în Africa. În teritoriile de iernare formează aglomerări dense astfel că un stol din Senegal a fost estimat la un milion de exemplare. Longevitatea cunoscută este de 13 ani şi 11 luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între 200000-510000 de perechi. Efectivele s-au păstrat stabile în perioada 19701990 şi au intrat într-un declin moderat în cele mai multe ţări europene în perioada 1990-2000. Cele mai importante efective cuibăritoare sunt în Rusia, Suedia, Norvegia şi Finlanda. Un număr redus de exemplare iernează pe teritoriul Europei. În România specia apare în pasaj. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, cu o dimensiune medie de 44 x 31 mm şi o greutate medie de 21 g. Incubaţia durează 21-24 de zile şi este asigurată numai de către femelă. Puii devin zburători după 25-28 de zile. O singură generaţie de pui este crescută în fiecare an. amenințări şi măsuri de conservare Este o specie sensibilă la schimbările climatice şi 234 depinde de nivelul apei şi de perioada de creştere a vegetaţiei în zonele de cuibărit, ceea ce sugerează că distribuţia sa este influenţată de încălzirea globală. Astfel, poate fi folosită ca specie indicator pentru urmărirea încălzirii globale. Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară. În trecut era folosită ca sursă de hrană în unele ţări europene. Şi în prezent specia este folosită pentru hrană în Africa. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bucecea, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Bistreţ, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Limanu-Herghelia, Lunca Bârzavei, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Maglavit, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Calmatuiului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vităneşti-Răsmireşti. ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Philomachus P. pugnax fluierar sur Xenus cinereus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Scolopacidae genul: speCia: Xenus X. cinereus caracterizarea speciei Fluierarul sur este o specie caracteristică zonelor umede din taigaua siberiană şi până în regiunile de tundră. Lungimea corpului este de 22-25 cm şi are o greutate medie de 95 g, femelele fiind puţin mai mari. Anvergura aripilor este de circa 36-45 cm. Cu puţin mai mare decât fluierarul de munte, fluierarul sur are o frunte înaltă şi ciocul lung, îndoit în sus. Adulţii au înfăţişare similară, iar penajul este gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, crustacei, seminţe şi păianjeni. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul xenos – străin. Numele de specie provine din latinescul cinereus – gri-cenuşă, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie prezentă în nord-estul continentului european. Este observată singură sau în stoluri mici printre alte specii de ţărmuri. Se mişcă repede, cu schimbări bruşte ale direcţiei. Înoptează împreună în stoluri de până la câteva sute de exemplare. În perioada nupţială masculul devine foarte vocal şi cântă în timp ce îşi flutură aripile şi coada pentru a atrage femela. Cuibăreşte în colonii mici. Cuibul este aşezat în iarbă scurtă, aproape de apă, într-o depresiune mică şi este căptuşit cu iarbă şi alte resturi. Femelele încep să migreze în prima parte a lunii iulie, înaintea masculilor, iar juvenilii încep să plece în august. Lungimea traseului folosit în migraţie variază între 3500-4800 km. În afara sezonului de cuibărit apare de-a lungul coastelor, ţărmurilor şi a zonelor mlăştinoase. Iernează pe coastele estice ale Africii. Longevitatea maximă cunoscută este de 14 ani şi 11 luni. populație Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 15000-81000 de perechi. Populaţia a rămas stabilă în perioada 1970-2000. În România este specie de pasaj, fiind prezentă primăvara în aprilie şi mai, iar toamna în august şi septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi mai. Femela depune în mod obişnuit patru ouă, la sfârşit de mai şi început de iunie. Incubaţia durează 23-24 de zile şi este asigurată de femelă în timp ce masculul o păzeşte. Puii sunt îngrijiţi de ambii parteneri şi devin zburători după circa 15 zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea zonelor umede în zonele de cuibărit şi mai ales a celor situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Refacerea zonelor umede pe traseul de migraţie este prioritară. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie. 235 Pescăruş cu caP negru Larus melanocephalus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. Numele de specie provine din combinaţia de cuvinte greceşti melanos – negru şi kephale – cap, cu referire la caracteristicile speciei. caracterizarea speciei Pescăruşul cu cap negru, denumit şi martin cu cap negru, este o specie caracteristică zonelor umede deschise, lagunare şi de coastă. În migraţie apare în zone umede, lacuri, zone lagunare şi de coastă, dar şi în zone agricole şi păşuni. Este puţin mai mare decât pescăruşul râzător (Larus ridibundus). Lungimea corpului este de 37-40 cm şi are o greutate de 215-350 g. Anvergura aripilor este de circa 95-105 cm. Longevitatea maximă cunoscută este de 22 de ani. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este negru, iar ciocul şi picioarele sunt roşii. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi peşti mici. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Se adaptează uşor la diferite tipuri de habitat. Poate zbura pentru hrănire până la 80 de km distanţă de colonie. Atinge maturitatea sexuală la doi ani. Cuibăreşte în colonii, uneori în colonii mixte cu alte specii. Cuibul este aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Iernează pe ţărmurile Mediteranei şi în Crimeea. populație Populaţia europeană a speciei este mare, fiind estimată la 120000-320000 de perechi. A crescut între 1970-1990 şi a continuat această tendinţă şi în perioada 1990-2000. În România, numărul estimat este de 120-250 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Ucraina, Turcia şi Rusia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt prezente în Italia, Franţa şi Turcia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 55,1 x 40 mm şi o greutate medie de 42,5 g. Incubaţia durează 23-25 de zile. Puii devin zburători la 35-40 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea habitatelor umede, în zonele de cuibărit dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie este prioritară. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Marea Neagră, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Valea Mostiştea. 236 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Laridae genul: speCia: Larus L. melanocephalus Pescăruş cu cioc subţire sau Pescăruş roz sau Pescăruş rozalb regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Laridae genul: speCia: Larus L. genei Larus genei ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. Numele de specie este o dedicație pentru Giuseppe Gene (18701837), naturalist italian. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Plonjează în apă după hrană, din zbor, de la o înălţime de circa un metru. Prinde şi insecte în zbor. Se hrăneşte mai puţin cu hoituri comparativ cu alte specii de pescăruşi. Cuibăreşte prima dată la 2-3 ani şi cea mai mare longevitate cunoscută este de 31 de ani. Este o specie gregară şi cuibăreşte în colonii mari de sute sau mii de cuiburi, uneori împreună cu alte specii. Cuibul este aşezat pe sol şi căptuşit cu vegetaţie, pene şi alte obiecte găsite. Iernează pe ţărmurile Mediteranei şi în Africa. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 37000-56000 de perechi. Cea mai mare parte a populaţiei cuibăritoare apare în circa zece loca- Păsări caracterizarea speciei Pescăruşul rozalb, denumit şi martin cu cioc subţire, este o specie caracteristică lacurilor interioare şi coastelor nisipoase marine. Apare şi pe păşuni sau în zone mlăştinoase. Lungimea corpului este de 42-44 cm şi are o greutate de 220-350 g. Anvergura aripilor este de circa 102-110 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului şi abdomenul sunt albe cu nuanţe roz-trandafirii, iar ciocul este roşu. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi peşti mici. ţii, specia fiind considerată localizată. Efectivele înregistrate au crescut numeric între 1970-1990 şi s-au menţinut stabile în perioada 1990-2000, cu excepţia Rusiei, unde acestea au scăzut. Pe ansamblu, populaţia este stabilă la nivel european. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Ucraina, Turcia şi Italia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt prezente în Grecia, Italia şi Turcia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii martie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, până la jumătatea lunii mai, cu o dimensiune medie de 56,1 x 39,2 mm. Incubaţia durează în jur de 22 de zile. Puii sunt crescuţi în creşe, fiind conduşi la apă de către adulţi. Puii devin zburători la 3037 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibă- rit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie şi realizarea de platforme atificiale pentru cuibărit sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Siutghiol, Limanu-Herghelia, Marea Neagră. 237 Pescăruş mic Larus minutus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Laridae genul: speCia: Larus L. minutus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. După denumirea recentă numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti hudro – apă şi koloios – membrană a piciorului la pasăre. Numele de specie provine din latinescul minutus – mic, cu referire la dimensiunea speciei. caracterizarea speciei Pescăruşul mic este o specie caracteristică zonelor umede reprezentate de lacuri bogate în stuf, mlaştini sau coaste lagunare cu apă salmastră sau marine. Este cel mai mic dintre pescăruşi. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 88162 g. Anvergura aripilor este de circa 70-78 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este negru, aripile sunt late şi rotunjite, iar partea de sub aripi este închisă la culoare. Picioarele sunt de un roşu aprins, iar ciocul este închis, negru-roşiatic. Gâtul şi spatele sunt albe. Se hrăneşte cu insecte, inclusiv libelule, viermi şi peştişori. Manifestă preferinţă pentru larvele de chironomide. localizare şi comportament Este o specie prezentă mai ales în nord-estul continentului european. Se hrăneşte adeseori împreună cu alte specii de pescăruşi. Îşi prinde hrana în zbor în cazul insectelor, dar şi plonjează după pradă scufundându-se sau înoată în timp ce caută hrana. Cuibăreşte prima dată la 2-3 ani, în colonii aşezate pe sol, în apropierea apei. La construirea cuibului participă ambii parteneri, acesta fiind alcătuit din resturi vegetale. Iernează în Europa şi pe coastele Mării Caspice şi ale Mării Negre. Longevitatea cunoscută este de 20 de ani şi 11 luni. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 24000-58000 de perechi. A prezentat un declin moderat în perioada 1970-1990. Efectivele înregistrate au fluctuat în perioada 1990-2000 şi chiar dacă s-au menţinut relativ stabile, nu au atins pragul avut înainte de scădere. Cele mai mari efec- 238 tive cuibăritoare sunt în Rusia, Finlanda, Belarus şi Estonia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt prezente în Olanda, Turcia, Azerbaijan şi Germania. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în a doua parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 42 x 30 mm şi o greutate medie de 19,7 g. Incubaţia durează în jur de 23-25 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi rămân dependenţi de părinţi până la 21-24 de zile, când devin zburători. amenințări şi măsuri de conservare Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor umede de pe traseul de migraţie şi realizarea de platforme artificiale pentru cuibărit sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Allah Bair-Capidava, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Confluenţa Jiu-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rot- bav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Ianca-Plopu-Sărat, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile Fundata-Amara, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Marea Neagră, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Suhaia, Valea Oltului Inferior. Pescăriţă râzătoare Sterna (Gelochelidon) nilotica regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Gelochelidon G. nilotica caracterizarea speciei Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zonelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisipoase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăştinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de mare (Sterna sandvicensis) mai ales în cazul păsărilor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea superioară a capului este neagră, iar ciocul este gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insecte, râme, melcişori, şoareci, şopârle. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti gelao – a râde şi khelidon – rândunică, cu referire probabil la coada scobită. Numele de specie provine din latinescul nilotica – din zona Nilului. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Spre deosebire de celelalte chire nu plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol. Prinde insecte în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colonii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul – Recurvirostra avosetta). Cuibul reprezentat de o adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 16 ani. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 12000-22000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele speciei s-au menţinut stabile în Rusia, s-a înregistrat o scădere continuă în estul Europei, iar pe ansamblu populaţia este în declin. Populaţia estimată în România este de 12-50 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Turcia, Rusia şi Spania. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după 28-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi circa trei luni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor umede, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Siretului Inferior, Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 239 Pescăriţă mare Sterna caspia regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Sterna S. caspia Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Deumirea recentă este o combinaţie a cuvântului grecesc hudro – apă şi a celui latin progne – rândunică. Numele de specie se referă la prezenţa acesteia în zona Mării Caspice. caracterizarea speciei Pescăriţa mare este caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau salmastră, lagunelor şi ţărmurilor nisipoase. Este specia cea mai mare dintre chire şi apare pe toate continentele cu excepţia Antarcticii. Lungimea corpului este de 48-56 cm şi are o greutate de 574-782 g. Anvergura aripilor este de circa 127140 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul este roşu aprins cu vârful negru, iar picioarele sunt negre. Penajul este gri, iar partea superioară a capului este neagră. Se hrăneşte cu peşte ce variază ca dimensiune de la 5 la 25 cm, cu ouă şi pui ale altor păsări precum şi cu leşuri atunci când le găseşte. localizare şi comportament Este o specie prezentă în zona Mării Baltice şi în sud-estul Europei. Este o specie monogamă, la care ritualul nupţial implică zboruri ale partenerilor de până la 200 m înălţime, apoi, la revenirea pe sol, masculul oferind peşte femelei pentru a o atrage. Atinge maturitatea sexuală la trei ani şi are o longevitate de până la 30 de ani, în medie trăind 12 ani. Este o specie activă atât în timpul zilei cât şi noaptea. Cuibăreşte în colonii aşezate pe sol. Colonia este apărată în mod agresiv şi păsările care se apropie sunt alungate. Poate ataca şi răni oamenii care intră în colonii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 60 de km de colonie. La construirea cuibului, realizat într-o adâncitură a solului şi căptuşit cu resturi vegetale, participă ambii parteneri. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană este mică, cuprinsă între 4700-9300 de perechi. A înregistrat un declin 240 semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 populaţia a crescut numeric, riscul specific populaţiilor mici se menţine. În trecut cuibărea în România în zona complexului lagunar Razim-Sinoie. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina şi Finlanda. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în luna iunie, cu o dimensiune medie de 62,8 x 43,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-27 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după 30-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi chiar şi în prima iarnă. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor umede, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacurile Taşaul-Corbu, Marea Neagră, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Valea Mostiştea. chiră de mare Sterna sandvicensis regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Sterna S. sandvicensis caracterizarea speciei Chira de mare, cunoscută şi sub denumirea de rândunică maritimă, este caracteristică zonelor lagunare şi coastelor marine. Lungimea corpului este de 34-45 cm şi are o greutate de 180-300 g. Anvergura aripilor este de circa 85-87 cm. Ca mărime este asemănătoare cu pescăruşul râzător (Chroicocephalus ridibundus). Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul este lung, aripile ascuţite, iar coada se termină în furculiţă. Partea superioară a capului este neagră, penajul este gri, iar picioarele negre. Se hrăneşte cu peşti, viermi, crustacei şi pui ale altor păsări. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de specie derivă de la Sandwich Islands, cu referire la prezenţa speciei. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru localizarea prăzii zboară la punct fix fluturându-şi aripile, apoi plonjează de la 5-10 m în apă, după peşte. Se hrăneşte adeseori în plasele de pescuit marine. Cuibăreşte în colonii aşezate pe sol, uneori alături de alte chire sau pescăruşi. Cuibul, construit de ambii parteneri, este o adâncitură în solul nisipos, căptuşită cu scoici, pene şi resturi vegetale. Iernează pe coastele europene ale Mediteranei şi în Peninsula Arabiei. Longevitatea cunoscută este de 30 de ani şi nouă luni. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 82000-130000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. În perioada cuprinsă între 1990-2000 efectivele înregistrate au fost fluctuante, iar pe ansamblu specia este în declin. Populaţia estimată în România este de 4060 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Olanda şi Marea Britanie. Dintre exemplarele ce iernează în Europa, cele mai multe sunt în Grecia, Turcia şi Italia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 1-2 ouă în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 50,7 x 35,9 mm. Incubaţia durează în jur de 21-29 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. În prima săptămână cloceşte doar femela, aceasta fiind hrănită de către mascul. După eclozare, puii sunt îngrijiţi în creşe de către adulţi. Devin zburători la 28-30 de zile, însă mai rămân o perioadă dependenţi de părinţi. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei şi deranjul produs de fermele eoliene, amplasate în zonele marine, reprezintă pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane este prioritară. situri desemnate pentru conservare Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Lacul Siutghiol, Lacurile Taşaul-Corbu, Marea Neagră. 241 chiră de baltă Sterna hirundo regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Sterna S. hirundo Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de specie provine din cuvântul latin hirundo – rândunică, cu referire la caracteristicile cozii. caracterizarea speciei Chira de baltă este caracteristică zonelor umede costiere dar şi lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31-37 cm şi are o greutate de 110-145 g. Anvergura aripilor este de circa 75-80 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, ciocul este roşu aprins cu vârful negru iar picioarele roşii. Partea superioară a capului este neagră. Se hrăneşte cu peşte (5-15 cm lungime), insecte şi melci. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 1-6 m înălţime, până la o adâncime de 50 cm. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Se hrăneşte la o distanţă de până la 5-10 km de colonie. Este o specie monogamă şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală la trei ani. Masculul selectează teritoriul de cuibărit şi dacă femela din anul anterior întârzie mai mult de cinci zile e posibil să caute altă parteneră. De obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu pentru cuibărit şi este cunoscută o situaţie când o pereche s-a întors an de an în acelaşi loc timp de 17 ani. Ritualul nupţial se manifestă prin zboruri în care partenerii se înalţă în cercuri până la o înălţime de 200 m, după care coboară împreună, deplasându-se în zig-zag. Pe sol, masculul oferă peşte femelei. Cuibăreşte în colonii, iar distanţa dintre cuiburi poate fluctua de la 0,50 m la 3,5 m. După ce s-a format perechea, cei doi parteneri realizează câteva adâncituri în sol, iar în una dintre acestea femela va depune ouă. Durata medie de viaţă este de 9-10 ani, însă poate trăi până la 33 de ani. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 270000-570000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele au scăzut în perioada 1990-2000, totuşi în ţările cu 242 efective semnificative acestea au fluctuat sau au rămas stabile, ceea ce face ca pe ansamblu populaţia să fie considerată stabilă. Populaţia estimată în România este de 5500-7500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Finlanda şi Ucraina. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi în iunie, cu o dimensiune medie de 41,1 x 30,4 mm şi o greutate de 21 g. Incubaţia durează în jur de 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 27-30 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei, alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Timişului, Maglavit, Marea Neagră, Măxineni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Mostiştea, Vedea-Dunăre. chiră mică Sterna albifrons regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Sterna S. albifrons caracterizarea speciei Chira mică este caracteristică zonelor umede costiere, dar şi lacurilor interioare cu apă dulce situate la o distanţă de câţiva km de mare. Lungimea corpului este de 20-28 cm şi are o greutate de 45-60 g. Anvergura aripilor este de circa 45-55 cm. Este cea mai mică dintre speciile de chire. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, fruntea albă, ciocul galben cu vârful negru, iar picioarele sunt galbene. Se hrăneşte cu peşti, insecte şi larvele acestora, melci şi scoici. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de gen atribuit recent este un diminutiv de la sterna. Numele de specie rezultă din combinaţia cuvintelor latine albus – alb şi frons – frunte, cu referire la caracteristicile păsării. localizare şi comportament Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 3-10 m înălţime. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Este o specie monogamă şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală la trei ani. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul care aduce peşte femelei. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici. Cuibul este reprezentat de o depresiune superficială a solului, unde sunt depuse ouăle. Durata medie de viaţă este de 12 ani şi longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani. Iernează în Africa şi Peninsula Arabică. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 35000-55000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990, continuând şi în perioada 1990-2000. Pe ansamblu, populaţia manifestă un declin moderat. Populaţia estimată în România este de 500-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Italia şi Franţa. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 31,5 x 23,1 mm. Incubaţia durează în jur de 17-22 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 19-20 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei, alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Braţul Borcea, Ciocăneşti-Dunăre, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Marea Neagră, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Suhaia, Vedea-Dunăre. 243 chirighiţă cu obraz alb Chlidonias hybridus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Chlidonias C. hybridra Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul khelodonios – asemănător cu rândunica. Numele de specie provine din cuvântul latin hybrid – hibrid, cu referire probabil la penajul de iarnă, care are caracteristici intermediare între celelalte două specii de chirighiţe. caracterizarea speciei Chirighiţa cu obraz alb este caracteristică zonelor umede de apă dulce bogate în vegetaţie. Lungimea corpului este de 24-28 cm şi are o greutate de 65100 g. Anvergura aripilor este de circa 57-70 cm. Femela este mai mică ca dimensiuni decât masculul. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri închis, obrazul alb şi partea superioară a capului este neagră. Ciocul este roşu spre deosebire de celelalte specii înrudite de chirighiţe. Se hrăneşte cu peşti, insecte şi larvele acestora, melci şi broaşte. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea sudică şi estică a continentului european. Pentru a se hrăni prinde prada prin alunecări bruşte de la circa cinci metri înălţime. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. De obicei se hrăneşte la o distanţă de până la 1-2 km de colonie. Cuibăreşte prima dată la doi ani. Este o specie monogamă şi teritorială. Cuibăreşte în colonii de până la 100 de perechi. Cuibul, alcătuit din resturi vegetale, este aşezat pe vegetaţie plutitoare (ex. frunze de nufăr), în zone cu apă de adâncime mică (sub un metru). Durata medie de viaţă este de nouă ani, însă poate atinge şi 19 ani. Iernează în Africa şi în Peninsula Arabică. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 42000-87000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. Deşi populaţia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, nu s-au refăcut efectivele ce existau înaintea declinului înregistrat. Populaţia estimată în România este de 8000-12000 de perechi, iar efective mai mari decât în România există numai în Rusia. Alte ţări cu efective importante sunt: Spania, Azerbaijan, Ucraina şi Turcia. 244 reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 37,7 x 28,6 mm. Incubaţia durează în jur de 18-20 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 21-25 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile umane ce duce la pierderea locurilor de cuibărit alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Marea Neagră, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Mlaştina Satchinez, Mlaştinile Murani, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Podisul Hârtibaciului, Suhaia, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vităneşti-Răsmireşti. chirighiţă neagră Chlidonias niger regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Charadriiformes Sternidae genul: speCia: Chlidonias C. niger ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul khelodonios – asemănător cu rândunica. Numele de specie provine din cuvântul latin niger – negru, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare partea a continentului european. Planează pe loc fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Pentru a se hrăni prinde pradă de la suprafaţa apei sau insecte în zbor şi foarte rar se scufundă. De obicei se hrăneşte la o distanţă de până la 2-5 km de colonie. Zboară cu o viteză medie de 34 km/h. Evită pentru cuibărit zonele umede cu o suprafaţă mai mică de 4 ha. Longevitatea cunoscută este de până la 21 de ani. Cuibăreşte în colonii mici, aşezate pe vegetaţie acvatică, în zone cu apă având adâncime mică (1-2 m). Cuibul este alcătuit din resturi vegetale şi la construirea lui participă ambii parteneri. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 83000-170000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990. Efectivele au scăzut în cele mai multe ţări în perioada 1990-2000, fără a se cunoaşte tendinţa în Rusia. Populaţia estimată în România este de 1200-2500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Ucraina şi Belarus. Păsări caracterizarea speciei Chirighiţa neagră este caracteristică în perioada cuibăritului zonelor umede de apă dulce şi salmastre bogate în vegetaţie şi în perioada iernării zonelor de coastă, golfurilor şi lagunelor cu apă sărată. Lungimea corpului este de 23-28 cm şi are o greutate de 50-74 g. Anvergura aripilor este de circa 57-65 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Are aripile largi şi coada scurtă. Capul şi corpul sunt negre, iar aripile sunt gri-argintii. Se hrăneşte cu insecte, peşti mici şi broaşte. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 35,9 x 25,3 mm. Ouăle acestei specii sunt rezistente atunci când se udă. Incubaţia durează în jur de 19-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 20-25 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit, degradarea şi distrugerea habitatelor umede reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Acumulările Rogojesti-Bucecea, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Ciocăneşti-Dunăre, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Olteniţa, Dunăre-Ostroave, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Mileti- nului, Grădiştea-Căldăruşani-Dridu, Gruia-Gârla Mare, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Iezerul Călăraşi, Lacul Beibugeac, Lacul Brateş, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia, Lunca Siretului Inferior, Maglavit, Marea Neagră, Mlaştina Satchinez, Mlaştinile Murani, Pădurea Hagieni, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Suhaia. 245 buhă sau bufniţă Bubo bubo regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Strigiformes Strigidae genul: speCia: Bubo B. bubo Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen şi de specie provin din cuvântul latin bubo – bufniţă. Acest nume a fost folosit încă din primul secol (d.Hr.) de naturalistul roman Gaius Plinus Secundus. caracterizarea speciei Buha este caracteristică zonelor împădurite în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre bufniţe (răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de 58-75 cm şi are o greutate de 1750-4500 g pentru femelă şi de 1500-3200 g pentru mascul. Anvergura aripilor este de circa 138-200 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Este o pasăre impresionantă cu aripi largi, moţuri deasupra urechilor, ochi mari, roşii-portocalii. Penajul este galben-maroniu, iar pe gât este vizibilă o pată albă. Se hrăneşte cu mamifere, cu dimensiuni până la cea a unui iepure adult, păsări cu dimensiuni până la cea a stârcilor şi şorecarilor, broaşte, şerpi, peşti şi insecte. Atacă prin surprindere şi mamifere mai mari cum sunt vulpile sau puii de căprioară cu o greutate de până la 17 kg. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă noaptea sau în crepuscul. Nu are prădători naturali. Zborul este oarecum asemănător cu al şorecarului. Deşi este un comportament neobişnuit pentru bufniţe, uneori planează în zbor. Este monogamă, uneori pe viaţă, şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală după un an, dar cuibăreşte de obicei prima dată la 2-3 ani. În perioada ritualului nupţial, perechea scoate sunete specifice repetate la un interval de opt secunde, care se aud de la o distanţă de circa 5 km. Masculul oferă femelei câteva opţiuni pentru cuibărit, dintre care femela alege una, care poate fi apoi folosită pe o perioadă de mai mulţi ani. Cuibăreşte în cavitatea unei stânci, foloseşte cuibul altor specii (berze sau alte răpitoare mari) sau chiar o gaură într-un copac, iar uneori îşi face cuibul pe sol. Longevitatea cunoscută este de 29 de ani în sălbăticie şi 68 de ani în captivitate. Este sedentară. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 19000-38000 de perechi. A înregistrat o descreştere semnificativă în perioada 1970-1990. În cele mai multe ţări populaţia a rămas stabilă sau a fluctuat în perioada 1990-2000, dar pe ansamblu populaţia a rămas sub nivelul existent anterior declinului. Populaţia estimată în România este de 750-1000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Spania, Turcia şi Rusia. reproducere Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în prima jumătate a lunii martie, cu o dimensiune medie de 59,3 x 48,9 şi o greutate medie de 75-80 g. Incubaţia durează în jur de 34-36 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele 2-3 săptămâni, femela rămâne cu puii şi fărămiţează hrana adusă de mascul înainte de a-i hrăni. După ieşirea din ou, puii sunt acoperiţi cu un puf des, alb murdar. Puii devin zburători la 50-60 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi până în septembrie-noiembrie, când părăsesc teritoriul acestora. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul şi braconajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi cu maşinile sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului şi păstrarea habitatelor caracteristice sunt prioritare. 246 situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Băneasa-Canaraua Fetei, Canaralele de la Hârşova, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului In- ferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Deniz Tepe, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lacul Bugeac, Lunca inferioară a Turului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bo- doc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. ciuvică Glaucidium passerinum regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Strigiformes Strigidae genul: speCia: Glaucidium G. passerinum ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul glaukidion, diminutiv al cuvântului glaux – bufniţă mică. Numele de specie derivă din latinescul passerinus – asemănător cu vrabia, cu referire probabil la dimensiunile sale. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă în crepuscul, dimineaţa şi seara, şi este specia cea mai diurnă dintre bufniţe. Pe distanţe mai lungi zboară ondulatoriu, asemeni ciocănitorilor. Iarna depozitează hrana prinsă în cavităţi ale copacilor. Monogamă şi teritorială, îşi păstrează perechea uneori mai multe sezoane. Atinge maturitatea sexuală după un an. În cazul perechilor care se păstrează din anul anterior, masculul începe să cânte pe teritoriul ocupat, iar femela i se alătură după scurt timp. Atunci când se formează o nouă pereche, partenerii cântă în duet. Masculul conduce femela de-a lungul teritoriului ocupat şi îi arată mai multe locuri pentru cuibărit. De asemenea, masculul oferă hrană femelei în perioada ritualului nupţial. Cuibăreşte de obicei în scorburi vechi ale ciocănitorilor, aflate în conifere, mesteceni şi fagi. Longevitatea cunoscută este de 6-7 ani. Este sedentară. Păsări caracterizarea speciei Ciuvica, cunoscută şi sub denumirea de cucuvea pitică, este caracteristică zonelor împădurite de conifere şi păduri mixte mature şi cu spaţii deschise din regiunile montane. Este cea mai mică dintre bufniţe, fiind de mărimea unui graur. Lungimea corpului este de 17-20 cm şi are o greutate a femelei de 61-147 g şi a masculului de 36-86 g. Femela este semnificativ mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este de circa 32-40 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri-maro, cu puncte şi dungi fine albe. Se hrăneşte cu şopârle, rozătoare, lilieci, insecte. Are gheare puternice şi atacă păsări cu dimensiuni mai mari decât ale sale precum sturzii. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 47000-110000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi efectivele din Rusia au scăzut în perioada 1990-2000, în restul teritoriului s-au menţinut stabile sau au crescut, astfel încât pe ansamblu populaţia a rămas stabilă. Populaţia estimată în România este de 2500-4000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Suedia şi Finlanda. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă de la sfârşitul lunii martie şi până la sfârşitul lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 29 x 23 mm. Incubaţia durează în jur de 28-30 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele două săptămâni femela rămâne cu puii pe care îi hrăneşte cu prada adusă de mascul. Puii devin zburători la 30-34 de zile, însă mai sunt hrăniţi de femelă încă 1-2 săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul şi braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului, păstrarea habitatelor caracteristice şi instalarea de cuiburi artificiale sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Cheile Bicazului-Hăşmaş, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Vânători-Neamţ. 247 ciuf de câmP Asio flammeus Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin asio – răpitoare de noapte cu „urechi„. Numele de specie derivă din cuvântul latin flammea – de culoarea flăcării, cu referire la penajul păsării. caracterizarea speciei Ciuful de câmp este caracteristic zonelor deschise reprezentate de păşuni, stufărişuri, mlaştini şi terenuri agricole. Este o bufniţă de talie medie. Lungimea corpului este de 33-40 cm şi are o greutate de 206-475 g. Femela este mai mare decât masculul. Aripile sunt lungi şi înguste, cu o anvergură de circa 90-105 cm. Adulţii au înfăţişare similară, însă penajul masculului este mai deschis. Capul este relativ mic, iar ochii galbeni sunt mărginiţi de pete negre. Penajul este galben-maroniu. Se hrăneşte cu rozătoare, iepuri, lilieci, păsări şi insecte. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă noaptea, dar poate vâna şi în crepuscul sau chiar ziua. Atinge maturitatea sexuală după un an. Ritualul nupţial este spectaculos. Masculul se ridică repetat în aer, îşi flutură aripile şi cântă în zbor. Se poate ridica uneori până la 200-400 m. Perechea poate zbura împreună şi se rostogoleşte în aer cu ghearele încleştate. Este monogamă (îşi păstreză perechea pentru un sezon) şi teritorială. Cuibăreşte pe sol. Cuibul, reprezentat de o adâncitură în sol căptuşită cu resturi vegetale şi pene, este realizat de către femelă. Foloseşte pentru hrănire un teritoriu cuprins între 15-200 ha. Longevitatea cunoscută este de 22 de ani. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 58000-180000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele au mai scăzut în perioada 1990-2000, acestea s-au menţinut stabile în cea mai mare parte a teritoriului. Pe ansamblu, specia rămâne sub nivelul existent înainte de declin. Populaţia estimată în România este de 100-400 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Finlanda şi Norvegia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie şi început de aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă în a doua parte a lunii aprilie şi în luna mai, cu o dimensiune medie de 39 x 29,5 mm. Incubaţia durează în jur de 24-29 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Uneori cloceşte şi masculul pentru perioade scurte. Puii rămân în cuib 10-12 zile, după care stau ascunşi în vegetaţie. Devin zburători la 24-27 de zile. Din cauza gradului mare de prădare, femela depune frecvent ponte de înlocuire, iar în zonele mai sudice scoate două rânduri de pui pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, deranjul în creştere cauzat de urbanizare şi pesticidele folosite în agricultură sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului şi a folosirii de pesticide sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Avrig-Scorei-Făgăraş, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Gherghiţei, Comana, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Lacul Strachina, Lacul Techirghiol, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Tisa Superioară. 248 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Strigiformes Strigidae genul: speCia: Asio A. flammeus minuniţă Aegolius funereus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Strigiformes Strigidae genul: speCia: Aegolius A. funereus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin aegolius – bufniţă ţipătoare. Numele de specie provine din cuvântul latin funereus – anunţă funeraliile oamenilor bolnavi, cu referire la credinţa multor popoare că strigătul bufniţelor prevesteşte moartea cuiva din casa pe care se aşează. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european, în păduri a căror altitudine variază între 400-2000 m. Este solitară şi vânează în special noaptea, uneori şi la răsăritul sau apusul soarelui. Atinge maturitatea sexuală după primul an. Masculii apără un teritoriu de hrănire relativ mic, cuprins între 1-5 km2, în care protejează mai ales cuiburile vechi de ciocănitori. Masculii atrag femelele printr-o serie rapidă de 6-10 fluierături joase care se aud de la o distanţă de peste 3 km şi prin zboruri executate în apropierea femelei. Dacă o femelă devine interesată, inspectează cuibul oferit şi dacă îl acceptă se formează perechea, care este în general monogamă. Perioada ritualului nupţial variază între 2-6 săptămâni în cazul unei perechi. Este o specie sedentară ce depinde de copaci şi teritorii împădurite pentru fiecare dintre aspectele vieţii sale: înnoptare, cuibărit, hrănire (pândindu-şi prada în aşteptare pe crengi). Păsări caracterizarea speciei Minuniţa este caracteristică zonelor împădurite de conifere, dar este prezentă şi în cele de amestec cu foioase. Mărimea este asemănătoare cucuvelei (Athene noctua). Lungimea corpului este de 21-28 de cm şi are o greutate de 93-139 g pentru mascul şi 132-215 g pentru femelă. Anvergura aripilor variază între 55-58 cm la mascul şi 59-62 cm la femelă. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este mare, cu ochii galbeni, iar expresia facială sugerează „mirare„. Penajul este maroniu pe spate, cu pete albicioase. Se hrăneşte cu rozătoare, veveriţe, păsări şi insecte mai mari. Ingluviile regurgitate au dimensiunea medie de 22 x 12 mm. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 16 ani, dar trăieşte în medie 3-11 ani. situri desemnate pentru conservare Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cozia-Buila-Vânturariţa, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucu- lui, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Masivul Ceahlau, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Mara- mureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Pădurea Bogata, Subcarpaţii Vrancei. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 110000-350000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele au mai scăzut în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă la nivel european. În România sunt estimate 6000-10000 de perechi, efective mai mari fiind înregistrate numai în Rusia, Finlanda şi Suedia. reproducere Femela depune 3-6 ouă în perioada cuprinsă între martie şi iunie, cu o dimensiune medie de 32 x 27 mm. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii devin zburători la 30-36 de zile, însă sunt îngrijiţi până la 4-6 săptămâni de către părinţi. Uneori, în anii cu hrană abundentă, sunt depuse două ponte. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi tăierea pădurilor reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Implementarea măsurilor de bune practici în managementul pădurilor şi instalarea de cuiburi artificiale sunt prioritare. 249 huhurez mare Strix uralensis regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin strix – huhurez. Numele de specie face referire la prezenţa păsării în Munţii Urali, graniţa tradiţională între Europa şi Asia. caracterizarea speciei Huhurezul mare este caracteristic zonelor împădurite cu păduri de foioase şi mixte cu largi suprafeţe deschise. În România apare până la o altitudine de 1600 m. Iarna este observată şi în vecinătatea satelor şi în parcuri căutând rozătoare. De mărime medie spre mare, de la distanţă seamănă în zbor cu un şorecar. Lungimea corpului este de 50-61 cm şi are o greutate de 500-730 g pentru mascul şi 720-1300 g pentru femelă, aceasta fiind semnificativ mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 110134 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul este galben şi ochii negri. Capul este rotund, coada lungă, aripile rotunjite. Penajul este gri-maroniu cu striaţii maronii. Se hrăneşte cu rozătoare, mamifere şi păsări cu dimensiunile maxime de talia unui porumbel. localizare şi comportament Este o specie prezentă în zona nordică şi central-estică a continentului european. Este activă noaptea, în special după asfinţit şi înainte de răsărit. Deşi este o specie discretă de-a lungul anului, în perioada cuibăritului şi mai ales înainte de părăsirea cuibului de către pui devine foarte agresivă cu orice intrus. Femelele sunt mai agresive decât masculii. Vânează pândind de pe crengi. În perioada cuibăritului masculii îşi anunţă prezenţa prin cântec. Cântecul masculului este alcătuit dintr-o secvenţă de sunete grave, care se repetă la un interval de 10-50 de secunde. De multe ori se aud duete ale celor doi parteneri. Îşi păstrează teritoriul mai mulţi ani şi este monogamă pe întreaga durată a vieţii. Cuibăreşte în scorburi prezente în trunchiul copacilor, în cuiburi mai vechi ale altor specii, în cuiburi artificiale, fisuri ale stâncilor şi chiar în clădiri abandonate. Atinge maturitatea sexuală la un an. Longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani şi 10 luni. Este sedentară. populație Populaţia europeană este relativ mică şi este cuprinsă între 53000-140000 de perechi. A rămas stabilă în perioada 1970-2000. Efectivele estimate în România sunt cuprinse între 12000-20000 de perechi, iar efective mai mari sunt prezente numai în Rusia. reproducere Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă în ultima parte a lunii martie şi prima jumătate a lunii aprilie, cu o dimensiune medie de 49,5 x 41,5 mm şi o greutate de 46-48 g. Incubaţia durează în jur de 28-35 de zile şi este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi părăsesc cuibul după circa 35 de zile, putând zbura relativ bine la 45 de zile. Sunt hrăniţi în continuare de către părinţi pentru încă două luni. 250 amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi distrugerea habitatelor, absenţa locurilor propice pentru cuibărit, deranjul şi braconajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice şi cu maşinile sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului, instalarea de cuiburi artificiale şi păstrarea habitatelor caracteristice sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Bazinul Fizeşului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Masivul Ceahlau, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: Strigiformes Strigidae genul: speCia: Strix S. uralensis caPrimulg Caprimulgus europaeus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Caprimulgiformes Caprimulgidae genul: speCia: Caprimulgus C. europaeus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din cuvintele latine capra – capră şi mulgere – a mulge, cu referire la tradiţia care spune că seara aceste păsări zboară spre turmele de capre şi le mulg pentru a bea laptele. Mai mult decât atât, în unele ţări europene se consideră că acele capre nu mai dau lapte şi chiar orbesc treptat. Numele de specie provine din cuvântul latin europaeus – din Europa, cu referire la prezenţa sa în acest teritoriu. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Este activă noaptea, dar vânează şi la crepuscul. În timpul ritualului nupţial desfăşurat la crepuscul, masculul zboară în jurul femelei. Masculul se ridică şi în aer la o altitudine medie şi plonjează repetat spre sol. Este o specie teritorială ce îşi protejează teritoriul prin cântecul repetat îndelung. Este monogamă pe o perioadă îndelungată, uneori pe viaţă. Cuibăreşte pe sol, în scobituri de pe pajişti sau la adăpostul copacilor sau tufişurilor. Atunci când este ameninţată la cuib, femela atrage urmăritorul, simulând un comportament ce sugerează că este rănită fie la sol, fie pe o creangă. Cuibul poate fi utilizat mai mulţi ani succesiv. Iernează în Africa. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 470000-1000000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi aceas- Păsări caracterizarea speciei Caprimulgul este caracteristic zonelor deschise, aride reprezentate de rarişti ale pădurilor de conifere sau de amestec şi în păşuni. Lungimea corpului este de 25-30 cm şi are o greutate de 50100 g. Aripile sunt lungi, cu o anvergură de circa 53-61 cm, iar silueta este asemănătoare vânturelului roşu (Falco tinnunculus). Adulţii au înfăţişare similară. Penajul gri-maron aminteşte de cel al capîntorsurii (Jyns torquilla) şi asigură un camuflaj excelent în timpul zilei, când se odihneşte pe crengile copacilor creând impresia unui ciot sau a unei aşchii mari din scoarţa copacului. Se hrăneşte cu insecte ce zboară la crepuscul sau noaptea, pe care le prinde în zbor. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 11 ani, dar trăieşte în medie patru ani. tă descreştere s-a redus în perioada 1990-2000, efectivele prezente în Turcia au continuat să scadă, ceea ce a determinat un declin al populaţiei la nivel european. Populaţia estimată în România este de 12000-15000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Turcia, Spania şi Franţa. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi început de mai. Femela depune în mod obişnuit 1-3 ouă între a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iulie, cu o dimensiune medie de 32 x 22 mm şi o greutate medie de 8,4 g. Incubaţia durează în jur de 17-18 zile şi este asigurată în special de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii devin zburători la 16-19 zile şi sunt îngrijiţi în tot acest timp de către femelă. În cazul în care este depusă o a doua pontă, femela incubează, iar masculul asigură creşterea puilor. Puii sunt îngrijiţi de către părinţi încă o lună după ce devin zburători. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al pajiştilor şi pădurilor, cu păstrarea rariştilor, contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. 251 Pescăraş albastru Alcedo atthis regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din cuvântul latin alcyon – pescăraş albastru. Conform descrierii mitologice, Alcyon, fiica lui Eolus, a fost salvată din apă şi transformată în pescăraş albastru de către zei după naufragiul în care a murit soţul ei. Numele de specie atthis se consideră că provine de la o frumoasă femeie din Lesbos, favorită a poetei Sappho. În altă variantă mitologică atthis era numele unui tânăr indian, fiul lui Limniace, zeiţa ocrotitoare a Gangelui. caracterizarea speciei Pescăraşul albastru, cunoscut şi ca Ivan Pescarul, este caracteristic zonelor umede reprezentate de râuri, canale, lacuri cu apă dulce şi zonelor de coastă cu apă salmastră. Lungimea corpului este de 17-19,5 cm şi are o greutate de 34-46 g. Anvergura aripilor este de circa 24-28 cm. Adulţii au înfăţişare similară cu o singură excepţie, femela având o pată roşie la baza mandibulei. Penajul de pe spate apare albastru sau verde strălucitor în funcţie de direcţia razelor de lumină, fiind o apariţie ce impresionează. Pe piept şi pe abdomen este portocaliu-roşiatic. Se hrăneşte cu peşte şi nevertebrate. Longevitatea maximă cunoscută în sălbăticie este de 21 de ani, însă doar un sfert dintre adulţi trăiesc mai mult de un sezon. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Apare acolo unde apa este curată şi asigură o vizibilitate bună asupra peştilor, fiind o specie indicatoare a calităţii apei. Vânează stând pe ramurile tufişurilor sau copacilor ce atârnă deasupra apei şi plonjează prinzându-şi prada sau zboară la distanţă mică deasupra apei. Este monogamă şi teritorială, necesitând un aport de hrană zilnic echivalent cu 60% din greutatea sa, ceea ce implică controlul unui teritoriu de 1-3,5 km de-a lungul cursului apei. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul, care urmăreşte femela căreia îi oferă hrană. Cuibăreşte în malul râurilor, unde perechea excavează un tunel lung de 60-90 cm ce se termină cu o cameră rotundă. Iernează în Africa, la sud de Sahara. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 79000-160000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi populaţia s-a menţinut fluctuantă sau chiar în creştere în perioada 1990-2000, încă nu a recuperat declinul înregistrat anterior. Populaţia estimată în România este de 12000-15000 de perechi, efective mai mari fiind numai în Rusia şi Franţa. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii martie. Femela depune în mod obişnuit 6-7 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 22 x 19 mm şi o greutate medie de 4,3 g. Incubaţia durează în jur de 19-21 de zile şi este asigurată de ambii parteneri în timpul zilei şi de către femelă în timpul nopţii. Puii rămân în cuib 24-27 de zile şi pe măsură ce cresc vin la marginea tunelului pentru a fi hrăniţi. Pot depune două sau chiar trei ponte într-un sezon. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi amenajarea malurilor râurilor duc la pierderea locurilor de cuibărit. Iernile 252 severe, când apele râurilor îngheţă, determină mortalităţi mari la această specie deoarece nu se poate hrăni. Inundaţiile care apar primăvara pot distruge cuiburile sau reduc posibilitatea de hrănire a puilor. Amenajarea de pereţi verticali de pământ pe malurile râurilor contribuie la creşterea teritoriilor favorabile pentru cuibărit. situri desemnate pentru conservare Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Bistreţ, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Gălăţui, Lacul Oltina, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Retezat, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia, Tisa Superioară, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ, Vedea-Dunăre. ordinul: Familia: Coraciiformes Alcedinidae genul: speCia: Alcedo A. atthis dumbrăveancă Coracias garrulus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Coraciiformes Coraciidae genul: speCia: Coracias C. garrulus ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen derivă din combinaţia cuvintelor latine corax – corb şi forma – formă. Numele de specie provine din latinescul garrulous – gălăgios. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sudul şi estul Europei. Este gălăgioasă şi fiecare pereche îşi apără teritoriul. Este foarte sensibilă la modificările de folosire a terenurilor, fiind considerată un bioindicator pentru habitatele mozaicate. Vânează pândind perioade lungi, pe crengi şi fire electrice. Ritualul nupţial cuprinde răsuciri şi plonjări rapide. Este monogamă şi cuibăreşte în scorburile copacilor bătrâni. Iernează în Africa şi străbate peste 10000 km între teritoriile de cuibărit şi cele de iernare. O coliziune cu un avion a fost înregistrată deasupra Mării Arabiei. Longevitatea cunoscută este de nouă ani. populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 53000-110000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Această tendinţă s-a accelerat în perioada 1990-2000, ceea ce a dus la scăderea populaţiei. În România se estimează prezenţa a 4600-6500 perechi, efective mai mari fiind numai în Turcia şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 Păsări caracterizarea speciei Dumbrăveanca este caracteristică zonelor uscate, călduroase reprezentate de pădurile rare de luncă din preajma pajiştilor. Are dimensiuni similare cu ale stăncuţei (Corvus monedula). Lungimea corpului este de 29-32 cm şi are o greutate de 127-160 g. Anvergura aripilor este de circa 52-57 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este uluitor, de un albastru azuriu ce acoperă capul, gâtul şi pieptul, în timp ce spatele este maroniu-ruginiu. Se hrăneşte cu rozătoare, broaşte, şopârle, şerpi, păsări şi insecte. ouă în a doua parte a lunii mai. Incubaţia durează în jur de 17-19 zile şi este asigurată în cea mai mare parte de către femelă. Puii sunt golaşi şi orbi după eclozare, însă cresc repede şi ajung zburători după 25-30 zile. Sunt îngrijiţi de părinţi încă trei-patru săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit, vânătoarea ilegală în ţările mediteraneene şi în Oman, folosirea pe scară largă a pesticidelor sunt principalele pericole pentru specie. Implicarea fermierilor în protejarea acestei specii prin dezvoltarea de măsuri agro-mediu şi amplasarea de cuiburi artificiale sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Blahniţa, Braţul Borcea, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grindu-Valea Măcrişului, Gruia-Gârla Mare, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Să- rat, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii Almăjului-Locvei, Nisipurile de la Dăbuleni, Olteniţa-Ulmeni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vedea-Dunăre, Vităneşti-Răsmireşti. 253 ghionoaie sură Picus canus regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din mitologia latină unde Picus, regele lui Latium (ulterior Roma), s-a căsătorit cu frumoasa nimfă şi cântăreaţă Canens. Pentru că a respins afecţiunea vrăjitoarei Circe, plină de ură, aceasta l-a transformat pe rege în ciocănitoare. Numele de specie provine din cuvântul latin canus – gri pal. caracterizarea speciei Ghionoaia sură este caracteristică zonelor împădurite cu foioase şi de amestec cu altitudini de până la 600 m şi pădurilor din preajma râurilor şi lacurilor. De mărime medie este cu circa 20% mai mică decât ghionoaia verde. Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate de 110-140 g. Anvergura aripilor este de circa 38-40 cm. Adulţii au înfăţişare apropiată, însă masculul are ca semn distinctiv o pată roşie pe frunte. Penajul este verde măsliniu, iar capul gri-verzui deschis. Se hrăneşte cu furnici şi larvele acestora de sub scoarţa copacilor. Uneori culege furnici şi alte insecte de pe sol. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Cuibăreşte în scorburi cu diametrul mediu de 5,7 cm şi reuşeşte să domine în competiţia cu alte specii de păsări (în special cântătoare) pentru ocuparea scorburilor existente. Este foarte timidă şi ascunsă în cea mai mare parte a anului, însă devine foarte activă în timpul sezonului de împerechere. Îşi apără agresiv teritoriile cu resurse bogate de furnici şi cu multe excavaţii folosite ca teritorii de odihnă sau cuibărit. Teritoriul de cuibărit este de circa 50-100 ha şi este mai mic decât cel folosit iarna pentru hrănire. Masculii rivali se urmăresc în zbor. Zonele mai periferice ale teritoriului sunt revendicate doar prin cântec şi baterea darabanei, fără a fi apărate activ. Bate darabana mai frecvent decât ghionoaia verde, iar ciocăniturile (20-40 pe secundă) sunt bruşte şi durează circa 1-2 secunde. Doar ciocănitorile bat darabana şi este o formă de comunicare prin care îşi anunţă prezenţa şi îşi revendică teritoriul. Ambii parteneri contribuie la realizarea scorburii ce va fi folosită pentru cuibărit. Cele mai multe perechi folosesc o nouă cavitate de cuibărit în fiecare an, de obicei plasată în apropierea celei folosite în anul anterior. În timpul ritualului de împerechere masculul hrăneşte femela. Este o specie sedentară. Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi cinci luni. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 180000-320000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 a manifestat o anume stabilitate sau chiar o tendinţă crescătoare, declinul anterior nu a fost încă recuperat. În România se estimează prezenţa a 45000-60000 de perechi şi numai Rusia deţine o populaţie mai mare. reproducere Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 27,6 x 21,2 mm şi o greutate medie de 7 g. Incubaţia durează în jur de 15-17 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 24-28 de zile. 254 amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi reprezintă principalele pericole pentru specie. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Olt-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Picus P. canus ciocănitoare neagră Dryocopus martius regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Dryocopus D. martius ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dryos – copac sau stejar şi koptos – tăiat sau tocat, cu referire la aşchierea puternică a materialului lemnos atunci când face scobituri în copaci. Numele de specie provine de la martius – cu creastă, cu referire la creasta roşie de pe creştetul păsării. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Spre deosebire de restul speciilor de ciocănitori, al căror zbor este ondulatoriu, ciocănitoarea neagră are un zbor continuu asemănător cu cel al alunarului sau gaiţei. Realizează excavaţii mari în arborii bătrâni şi uscaţi atât pentru odihnă cât şi pentru cuibărit. Înălţimea la care este realizată scorbura pentru cuib variază între 4 şi 25 m. Diametrul intrării variază între 8 şi 11 cm, iar adâncimea cavităţii săpate în interiorul arborelui variază între 37 şi 60 cm. Timpul necesar pentru realizarea unei asemenea excavaţii poate ajunge şi la câteva săptămâni. Este considerată o specie cheie în zonele împădurite, asigurând spaţii de cuibărit pentru multe specii de păsări şi mamifere. Prin controlul exercitat asupra populaţiilor de insecte de sub scoarţă protejează copacii. Bate frecvent darabana, iar ciocăniturile (15-20 pe secundă) durează circa trei secunde. În timpul sezonului de cuibărit bate darabana şi de câteva sute de ori pe zi. Ambele sexe bat darabana însă masculii o fac mult mai frecvent. Darabana acestei specii este cea mai puternică şi se aude de la o distanţă de circa trei km. Doar ciocănitorile bat darabana şi este o formă de comunicare prin care îşi anunţă prezenţa şi îşi revendică teritoriul. Este o specie monogamă pentru cel puţin un sezon de cuibărit. Foloseşte un teritoriu ce variază între 100 şi 400 ha. Este o specie sedentară. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 740000-1400000 de perechi. Specia s-a menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. Această stare este menţinută şi în prezent, deşi în unele ţări s-a înregistrat un anume declin. În România se estimează prezenţa a 40000-60000 de perechi. Populaţii mai mari se înregistrează numai în Rusia şi Belarus. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 33,4 x 25,5 mm. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 24-28 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru circa încă o săptămână. Păsări caracterizarea speciei Ciocănitoarea neagră este larg răspândită în pădurile de foioase, de amestec şi conifere cu arbori ajunşi la maturitate. Este cea mai mare ciocănitoare din Europa având dimensiuni apropiate de cele ale unei ciori. Lungimea corpului este de 40-46 cm şi are o greutate de 250-370 g. Anvergura aripilor este de circa 67-73 cm. Masculul este dificil de deosebit de femelă, deşi are întreg creştetul roşu spre deosebire de femelă care are pata roşie doar în partea din spate a capului. Penajul este negru. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora de sub scoarţa arborilor. Longevitatea cunoscută este de 14 ani. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi sunt principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent. situri desemnate pentru conservare Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. 255 ciocănitoare (Pestriţă) de grădină Dendrocopos syriacus regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provinde din cuvântul latin syriacus, cu referire la prezenţa sa în Siria. caracterizarea speciei Ciocănitoarea de grădini este caracteristică zonelor deschise cum sunt livezile, parcurile şi grădinile. Este prezentă şi în păduri de foioase şi conifere acolo unde trunchiurile copacilor depăşesc 25 cm în diametru. Lungimea corpului este de 23-25 cm şi are o greutate de 66-79 g. Anvergura aripilor este de circa 34-39 cm. Este uşor de confundat cu ciocănitoarea pestriţă mare, de care se deosebeşte prin absenţa dungii negre de pe laturile gâtului până la ceafă. Penajul celor două sexe este asemănător, fiind o combinaţie de alb, negru şi roşu. La mascul se observă şi o pată roşie în partea din spate a creştetului capului. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe fiind considerată una dintre ciocănitorile omnivore. Dintre toate speciile de ciocănitori se hrăneşte cel mai mult cu fructe şi semințe. Longevitatea cunoscută este de 10 ani şi nouă luni în sălbăticie. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea centrală şi de sudest a continentului european. Este considerată mai agresivă şi dominantă decât ciocănitoarea pestriţă mare. Este monogamă, perechea menţinându-se câţiva ani, deşi sunt solitare în afara perioadei de cuibărit. În perioada de curtare se înregistrează adevărate duete ale partenerilor. Ambele sexe bat darabana. Manifestă un ritual de curtare ce include mişcări ale capului şi corpului însoţite de urmăriri şi răsuciri în zbor, acompaniate de sunete puternice. Ambii parteneri participă la excavarea cuibului. Cuiburile sunt localizate la înălţimi cuprinse între unu şi şase metri, însă cel mai ades sunt întâlnite la o înălţime de circa doi metri. Intrarea este rotundă şi are un diametru de circa cinci centimetri. Adâncimea cuibului în interiorul copacului variază între 10 şi 25 cm. În general îşi construieşte un cuib nou în fiecare an, deşi uneori poate folosi şi un cuib mai vechi atunci când hrana este abundentă. Este o specie sedentară. populație Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă între 530000-1100000 de perechi. Populaţia a crescut între 1970-1990 şi apoi s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, deşi în unele ţări cum este Turcia s-a înregistrat un declin. În România se estimează prezenţa a 24000-32000 de perechi. Populaţii mai mari se înregistrează în Turcia, Ucraina, Serbia, Bulgaria şi Ungaria. reproducere Femela depune 3-7 ouă în lunile aprilie şi mai, însa cel mai adesea cinci ouă, cu o dimensiune medie de 26 x 19 mm şi o greutate medie de 5,4 g. Incubaţia durează în jur de 10-14 zile şi este asigurată de ambii părinţi. În timpul nopţii este asigurată în special de către mascul. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 23-25 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ două săptămâni fiind hrăniţi de ambii părinţi. 256 amenințări şi măsuri de conservare Fragmentarea habitatelor şi deranjul locurilor de cuibărit reprezintă principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al zonelor deschise în care prezenţa umană favorizează cuibăritul acestei specii este necesar. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Hunedoara Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Stânca Costeşti, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Limanu-Herghelia, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Mijlociu, Maglavit, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Mlaştina Satchinez, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Scroviştea, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Dendrocopos D. syriacus ciocănitoare de stejar Dendrocopos medius regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Dendrocopos D. medius ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din cuvântul latin medius – mijlociu, cu referire la dimensiunile păsării comparativ cu ciocănitoarea pestriţă mare şi ciocănitoarea pestriţă mică. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea centrală şi de sud-est a continentului european. Depinde mai puţin decât celelalte specii de ciocănitori de prezenţa lemnului mort, fiind esenţială prezenţa pădurilor de stejar matur şi a cavităţilor necesare cuibăritului. Primăvara îşi delimitează teritoriul, acesta fiind apărat de ambii parteneri. Masculii îşi anunţă prezenţa şi revendică teritoriul prin chemări şi cântece. Darabana este mai puţin folosită comparativ cu alte specii, iar femelele nu bat deloc darabana. Masculul este cel care excavează locul pentru cuibărit, iar femela inspectează excavaţia făcută şi decide dacă o acceptă sau nu. Construiesc în fiecare an un nou cuib. La fel ca în cazul altor specii de ciocănitori, femelele sunt cele care iniţiază copulaţia. Se hrăneşte în cea mai mare măsură pe stejari, însă acolo unde există în preajmă copaci cu o esenţă mai moale (mesteacăn, frasin, salcie) îi foloseşte pentru construirea cuibului. Aceste specii cu lemn de esenţă mai moale se descompun mai repede. Înălţimea cuibului variază între 5 şi 20 m. Intrarea este rotundă, de 4-5 cm diametru. Este probabil cea mai sedentară dintre toate speciile europene de ciocănitori. Rareori fac călătorii mai lungi. populație Populaţia europeană este relativ mare şi cuprinsă între 140000-310000 de perechi. Specia s-a menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. În România se estimează prezenţa a 20000-24000 de perechi. În ţările din sud-estul Europei şi mai ales în România s-a înregistrat un declin în perioada 1990-2000. Populaţii mai mari se înregistrează numai în Franţa şi Grecia. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-8 ouă în lunile aprilie şi mai, cu o dimensiune medie de 23,6 x 18,5 mm. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-24 Păsări caracterizarea speciei Ciocănitoarea de stejar este larg răspândită în pădurile de foioase, în special cele de stejar şi carpen cu arbori ajunşi la maturitate. Preferă arbori de peste 100 de ani deşi proporţia acestora este mică oriunde în Europa. Lungimea corpului este de 19,5-22 cm şi are o greutate de 50-85 g. Anvergura aripilor este de circa 33-34 cm. Este cu 15% mai mică decât ciocănitoarea pestriţă mare şi cu 40% mai mare decât ciocănitoarea pestriţă mică. Similar rudelor sale, penajul este alcătuit dintr-o combinaţie atractivă de alb, negru şi roşu. Comparativ cu rudele sale are cel mai puţin negru pe faţă. Se hrăneşte în special cu insecte şi larvele acestora din scoarţa arborilor, însă vara consumă şi seminţe şi fructe. Longevitatea cunoscută este de opt ani. de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ zece zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea şi dispariţia pădurilor de stejar şi a celor mixte are un efect semnificativ. Un management prietenos al pădurilor care să asigure o proporţie suficient de mare a arborilor maturi de stejar în pădurile mixte este necesar şi urgent. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Confluenţa Olt-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Retezat, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Scroviştea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. 257 ciocănitoare cu sPate alb Dendrocopos leucotos regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti dendron – copac şi kopos – a lovi, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti leukos – alb şi notos – spate, cu referire la penajul păsării. caracterizarea speciei Ciocănitoarea cu spate alb este caracteristică pădurilor de foioase, cu mult lemn mort pe picior şi lemn aflat în diferite faze de descompunere. Este cea mai mare dintre ciocănitorile pestriţe şi este uşor de identificat după gâtul şi ciocul lungi. Lungimea corpului este de 25-28 cm şi are o greutate de 99-115 g. Anvergura aripilor este de circa 38-40 cm. Similar altor ciocănitori, masculul este mai mare decât femela şi are un cioc mai lung. Pata albă de pe spate este dificil de observat când stă aşezată. Este însă mai uşor vizibilă în zbor. Femela nu are pată roşie pe creştet. Asemeni celorlalte ciocănitori pestriţe penajul este alb cu negru şi roşu. Se hrăneşte în special cu gândaci şi larvele acestora. Longevitatea cunoscută este de 15 ani şi nouă luni. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea estică a continentului european. Deşi majoritatea speciilor europene de ciocănitori sunt puţin sociale, ciocănitoarea cu spate alb pare a fi cea mai solitară. Fiecare dintre cele două sexe este teritorial şi, în afara sezonului de cuibărit, îşi apără teritoriile de hrănire. Este monogamă. Ritualul de curtare implică mişcări ale corpului cu rol de atragere a femelei. Masculul excavează câteva noi cavităţi în fiecare primăvară, însă cele mai multe rămân neterminate. Femela contribuie la finalizarea excavaţiei care este aleasă pentru cuibărit. Cuiburile mai vechi sunt folosite arareori. Deşi cavităţi pot fi realizate în trunchiuri vii sau moarte, toţi copacii folosiţi au lemnul din interior descompus. Cele mai multe cavităţi sunt prezente în arbori cu esenţă moale. Înălţimea la care este aşezat cuibul variază între 5 şi 32 m. În general cuiburile acestei specii sunt localizate la o înălţime mai mare decât ale oricărei alte specii europene de ciocănitori. Intrarea este rotundă sau ovală, cu un diametru de 5,5-6,5 cm. Adâncimea excavaţiei variază între 25 şi 37 cm. Teritoriul de cuibărit este cel mai mare dintre speciile europene de ciocănitori, de până la 3,5 km2. Femelele bat darabana mai puţin decât masculii şi mai ales în afara perioadei de cuibărit, când îşi anunţă prezenţa sau protejează un teritoriu de hrănire. Este o specie sedentară. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 180000-550000 de perechi. Specia s-a menţinut la un nivel stabil în perioada 1970-1990. Deşi un anumit declin a fost observat în unele ţări în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă. În România populaţia estimată este de 16000-24000 de perechi. Populaţii mai mari se înregistrează numai în Rusia. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă albe, în lunile aprilie şi mai. Incubaţia durează în jur de 10-11 258 zile şi este asigurată de către ambii parteneri. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 27-28 de zile. Asemeni altor specii de ciocănitoare, succesul cuibăritului este ridicat, în jur de 60-80%. După ce părăsesc cuibul, puii nu mai sunt hrăniţi de părinţi. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi sunt principalele pericole la adresa speciei. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent. situri desemnate pentru conservare Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lunca Siretului Mijlociu, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Piemontul Făgăraş, Podisul Hârtibaciului, Vânători-Neamţ. ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Dendrocopos D. leucotos ciocănitoare de munte Picoides tridactylus regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Piciformes Picidae genul: speCia: Picoides P. tridactylus caracterizarea speciei Ciocănitoarea de munte este caracteristică pădurilor bătrâne de conifere. Este prezentă şi în pădurile mixte de conifere cu foioase. Este cu circa 10% mai mică decât ciocănitoarea pestriţă mare şi cu circa 10% mai mare decât ciocănitoarea de stejar. Lungimea corpului este de 21,5-24 cm şi are o greutate de 60-85 g. Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Spre deosebire de celelalte specii europene de ciocănitori care au patru degete, ciocănitoarea de munte are numai trei degete. Masculul este mai mare decât femela, însă diferenţele de mărime nu sunt vizibile în teren. Spre deosebire de femelă creştetul masculului este galben-lămâie. Penajul este alcătuit dintr-o combinaţie de negru cu alb. Se hrăneşte cu insecte, în special gândaci şi larvele acestora. Longevitatea cunoscută este de şase ani şi trei luni. localizare şi comportament Este o specie prezentă în partea nordică şi centrală a continentului european. Este o specie ce îşi apără teritoriul şi în afara perioadei de cuibărit. Se pare că în manifestările teritoriale masculii nu tolerează alţi masculi iar femelele alte femele, fiind însă indiferenţi faţă de celălalt sex. Este alungată de pe teritoriul său de hrănire de ciocănitoarea pestriţă mare şi de ciocănitoarea cu spate alb. Teritoriul de cuibărit pentru o pereche este de circa 70 ha pădure de conifere. Este o specie probabil monogamă, la care unele perechi se păstrează pe viaţă. În fiecare an perechea lucrează împreună la excavarea unui cuib. Scorburile sunt realizate în special în copaci morţi, la o înălţime ce variază între 1 şi 10 m. Intrarea în cuib este rotundă sau ovală şi are un diametru de 4,55 cm. Masculii bat darabana mai mult. Secvenţa durează circa 1,3 secunde cu un număr de 14-26 de lovituri. Este o specie sedentară. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latine picus – ciocănitoare şi oides – asemănător cu. În mitologia latină, Picus, regele lui Latium (ulterior Roma), s-a căsătorit cu frumoasa nimfă şi cântăreaţă Canens. Pentru că a respins afecţiunea vrăjitoarei Circe, plină de ură, aceasta l-a transformat pe rege în ciocănitoare. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti tri – trei şi dactylos – deget, cu referire la particularităţile păsării. speciei. Un management prietenos al pădurilor pentru speciile caracteristice acestui tip de habitat este necesar şi urgent. situri desemnate pentru conservare Cheile Bicazului-Hăşmaş, Defileul Mureşului Superior, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Frumoasa, Masivul Ceahlau, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului. populație Populaţia europeană este relativ mare, cuprinsă între 350000-1100000 de perechi. Un declin moderat a fost observat între 1970-1990. Deşi un anume declin a fost observat în unele ţări şi în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă. În România, populaţia estimată este de 15000-20000 de perechi. Populaţii mai mari se înregistrează numai în Rusia. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă albe, în luna mai. Incubaţia durează în jur de 10-14 zile şi este asigurată de către ambii părinţi. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători la 22-25 de zile. Rămân în preajma părinţilor pentru încă aproximativ 30 de zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi reducerea locurilor de cuibărit prin eliminarea arborilor maturi, a lemnului mort pe picior din păduri şi a copacilor scorburoşi reprezintă principalele pericole la adresa 259 ciocârlie de bărăgan Melanocorypha calandra regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Alaudidae genul: speCia: Melanocorypha M. calandra Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti melas – negru şi koryphe – creştet. Numele de specie provine din grecescul kalandra – specie de ciocârlie. caracterizarea speciei Ciocârlia de Bărăgan este caracteristică regiunilor joase aride şi cultivate, pajiştilor şi stepelor naturale. Lungimea corpului este de 17,5-20 cm, cu o greutate de 54-73 g pentru mascul şi 44-66 g pentru femelă. Anvergura aripilor este de circa 37-40 cm. Penajul maroniu este similar la ambele sexe. În zbor, privită de jos, apare închisă la culoare, aproape neagră. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte predominant cu insecte şi iarna cu seminţe şi rădăcini. localizare şi comportament Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul continentului european. Masculii se aud cântând încă din martie. Când se ridică în aer, începe să cânte şi apoi se roteşte deasupra teritoriului său la o înăţime de 80-100 m timp de câteva minute. Zborul este caracteristic, cu bătai rare ale aripilor, plutind cu aripile întinse şi coada strânsă. Poate imita cântecul altor specii. Este teritorială şi urmăreşte intruşii în zbor. Se hrăneşte atât singură cât şi în stoluri mari. În afara sezonului de cuibărit se hrăneşte şi împreună cu alte specii (presura sură). Este monogamă, iar cuiburile sunt solitare. Cuiburile sunt reprezentate de o adâncitură în pământ căptuşităcu paie şi tulpini vegetale uscate, peste care este aşezată o împletitură fină de iarbă. Cuiburile sunt în general adăpostite sub tufişuri sau alte plante. Este parţial sedentară. În afara perioadei de cuibărit se înregistrează mişcări pe distanţe mai mari. Unele populaţii din estul Europei cum sunt cele din Rusia sunt parţial migratoare sau migratoare şi iernează în nordul Africii. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 10000000-24000000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, la nivel european populaţia a suferit un declin moderat. În România este estimată prezenţa a 85000-105000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Turcia şi Spania. reproducere Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă în a doua parte a lunii aprilie. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi este asigurată în cea mai mare parte de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib circa zece zile, însă devin zburători după 20 de zile, perioadă în care sunt hrăniţi de ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon. amenințări şi măsuri de conservare Folosirea insecticidelor în agricultură, braconajul şi creşterea numărului de animale ce păşunează au un impact negativ puternic. Îmbunătăţirea practicilor agricole şi reducerea braconajului sunt prioritare. 260 situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hâr- şova, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grindu-Valea Măcrişului, Ianca-Plopu-Sărat, Lacul Techirghiol, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea. ciocârlie de stol Calandrella brachydactyla regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Alaudidae genul: speCia: Calandrella C. brachydactyla caracterizarea speciei Ciocârlia de stol este caracteristică regiunilor joase, deschise şi aride, cultivate sau naturale. Lungimea corpului este de 14-16 cm, cu o greutate de 2226 g. Anvergura aripilor este de circa 28-30 cm. Penajul maroniu asigură un camuflaj excelent la sol şi este similar ambelor sexe. Ciocul şi coada sunt scurte, iar capul uşor teşit. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen este un diminutiv de la grecescul kalandra – specie de ciocârlie. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti brachys – scurt şi dactylos – deget. localizare şi comportament Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul continentului european. Se hrăneşte singură sau în stoluri, căutându-şi hrana pe sol. Poate rezista perioade îndelungate fără apă şi foloseşte şi apă salmastră. Masculul cântă în zbor, ridicându-se la înălţimi de 30-50 m, unde execută mişcări ondulatorii şi circulare timp de 3-5 minute. Cuibul aşezat în zone aride, la adăpostul unor tufişuri sau ierburi înalte, are un diametru interior de circa şase cm. Este construit de femelă într-o adâncitură a solului şi este căptuşit cu iarbă, pene şi lână. În afara populaţiei din Grecia care este parţial sedentară, este şi migratoare. Se adună în stoluri de până la 10000 de exemplare pentru a călători împreună spre cartierele de iernare. Iernează în Africa. În zonele de iernare sunt gregare, fiind întâlnite în stoluri de sute sau mii de exemplare. A fost văzută la o altitudine maximă de 2400 m. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 7300000-14000000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, la nivel european populaţia a suferit un declin moderat, din cauza scăderii înregistrate în ţări ca Rusia şi Spania. În România populaţia estimată este de 10000-12000 de perechi. Cele mai mari efecive sunt în Turcia, Rusia şi Spania. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă, cu o dimensiune de circa 20 x 15 mm. Incubaţia durează în jur de 1113 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib circa 8-10 zile, însă devin zburători după 12-15 zile, perioadă în care sunt hrăniţi de ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon. amenințări şi măsuri de conservare Folosirea insecticidelor în agricultură, braconajul şi creşterea numărului de animale ce păşunează au un impact negativ puternic. Îmbunătăţirea practicilor agricole şi reducerea braconajului sunt prioritare. În trecut era considerată o delicatesă culinară în unele ţări şi un număr mare de exemplare erau prinse anual pentru consum. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Tătaru, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Cheile Dobrogei, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Ianca-Plopu-Sărat, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Limanu-Herghelia, Lunca Mureşului Inferior, Măcin-Niculiţel, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea. 261 ciocârlie de Pădure Lullula arborea regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Alaudidae genul: speCia: Lullula L. arborea Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din franceză şi este diminutiv al cuvântului lulu – ciocârlie de pădure, nume dat de Buffon (1770-1783). Numele de specie provine din latinescul arboreus – de arbore, cu referire la habitatul caracteristic. caracterizarea speciei Ciocârlia de pădure este caracteristică zonelor deschise din pădurile de foioase sau conifere, cu vegetaţie ierboasă abundentă. Este mai mică şi mai zveltă decât ciocârlia de câmp. Lungimea corpului este de 13,5-15 cm, iar greutatea de 23-35 g. Penajul este maroniu şi se distinge de celelalte ciocârlii prin benzile albe de deasupra ochilor ce se unesc pe creştet. Penajul este similar la ambele sexe. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. localizare şi comportament Este o specie răspândită pe tot continentul european. Are un zbor ondulatoriu. Cântă dimineaţa devreme şi seara, cântă atât în zbor cât şi aşezată pe un suport sau chiar pe sol. Este monogamă. Cuibul este construit de către femelă pe sol, într-o zonă protejată de iarbă mai înaltă sau tufişuri. Iernează în Orientul Mijlociu. Longevitatea cunoscută este de cinci ani şi 11 luni. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1300000-3300000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ între 1970-1990, iar apoi în perioada 1990-2000 a înregistrat un nivel stabil pe continentul european. În România populaţia estimată este de 65000-87000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Spania, Turcia şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă în lunile aprilie-iulie, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie de 2,8 g (din care 6% este coajă). Incubaţia durează în jur de 14-15 zile şi este asi- 262 gurată de către femelă. Puii sunt îngrijiţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-13 zile. În cazul în care femela începe incubarea unei noi ponte, masculul are grijă de pui până când devin independenţi. Depune două sau trei ponte pe sezon. amenințări şi măsuri de conservare Folosirea insecticidelor are un impact puternic asupra populaţiei. Păstrarea pădurilor deschise cu vegetaţie ierboasă înaltă, care să asigure condiţii de cuibărit şi hrănire, este prioritară. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Bazinul Fize- şului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Calafat-Ciuperceni-Dunăre, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Subcarpaţii Vrancei, Vânători-Neamţ. fâsă de câmP Anthus campestris regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Motacillidae genul: speCia: Anthus A. campestris ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din grecescul anthos – pasăre mică viu colorată menţionată de Aristotel. În mitologia greacă Anthus este fiul lui Antinous. A fost omorât de calul tatălui său şi s-a metamorfozat într-o pasăre ce imită nechezatul unui cal. Numele de specie provine din latinescul campestris – de câmp. localizare şi comportament Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Petrece cea mai mare parte a timpului pe sol. Similar codobaturilor, îşi balansează coada. Începe să cânte în aprilie şi devine tăcută la începutul lui iulie. În timpul ritualului nupţial se ridică cântând până la 30 m înălţime şi descrie cercuri sau zboară ondulat. Este o specie teritorială şi monogamă. În afara perioadei de cuibărit partenerii sunt solitari. Cuibăreşte pe sol, în scobituri, la adăpostul tufişurilor sau sub smocuri de iarbă. Cuibul este construit de femelă şi căptuşit cu iarbă şi lână. Iernează în Africa, în Valea Nilului. Păsări caracterizarea speciei Fâsa de câmp este caracteristică zonelor deschise şi aride nisipoase cu vegetaţie joasă. Apare şi în zone artificiale cum sunt carierele, alteori fiind alese teritorii cu tufişuri şi copaci de pe care îşi înalţă cântecul. În Europa apare până la altitudini de 450 m, însă în Kazakhstan şi nord-vestul Africii este prezentă la înălţimi mai mari. Lungimea corpului este de 15,5-18 cm şi are o greutate medie de 29,5 g pentru mascul şi 28 g pentru femelă. Este cea mai mare dintre fâsele europene, iar forma şi silueta este asemănătoare codobaturii. Anvergura aripilor este de 25-28 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul de culoarea nisipului este pal şi cu puţine dungi. Se hrăneşte cu insecte şi seminţe. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani. de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dorohoi-Şaua Bucecei, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grindu-Valea Măcrişului, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Siutghiol, Lacul Strachina, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Măxineni, Munţii Trascăului, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Teremia Mare-Tomnatic, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1000000-1900000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele din Rusia şi Spania nu au fost estimate în perioada 1990-2000, în restul ţărilor europene acestea au înregistrat o scădere, ceea ce face ca specia să fie considerată în declin la nivel european. Populaţia estimată în România este de 150000-220000 de perechi. Efective mai mari se înregistrează numai în Spania, Turcia şi Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, în a doua parte a lunii mai, cu o dimensiune medie de 21, 2 x 15,3 mm. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile şi este asigurată în special de către femelă. Puii părăsesc cuibul după circa 12-14 zile, însă sunt hrăniţi în continuare de părinţi încă circa 7-10 zile până devin zburători. Devin independenţi la 4-5 săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al zonelor nisipoase cu vegetaţie joasă contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Canaralele 263 Pietrar negru Oenanthe pleschanka Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din oinanthe – pasăre necunoscută menţionată de Aristotel (384 î.Hr.322 î.Hr.) ce apare când înfloreşte via (oine – vie şi anthos – floare). Numele de specie provine din numele rusesc al păsării. caracterizarea speciei Pietrarul negru este caracteristic zonelor aride pietroase cu puţină vegetaţie, falezelor înalte şi cheilor stâncoase. Lungimea corpului este de 14-16,5 cm şi are o greutate de 16-22 g. Anvergura aripilor este de 25-27 cm. Adulţii au penajul diferit, masculul fiind colorat în alb cu negru, iar femela având capul şi spatele maroniu-gri. Se hrăneşte cu insecte şi, atunci când hrana este puțină cu fructe. localizare şi comportament Este o specie prezentă în sud-estul continentului european. Petrece puţin timp pe sol. De obicei stă pe tufişuri de până la 1,5 m înălţime de unde pândeşte. După ce capturează prada, se întoarce în acelaşi loc de pândă. Formează colonii mici de 2-4 perechi în timpul sezonului de cuibărit. Cuibăreşte în scobiturile stâncilor, sub pietre şi uneori chiar în pereţii clădirilor. Cuibul este căptuşit cu iarbă şi lână. Iernează în Africa (Somalia şi Tanzania). populație Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 32000-140000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă între 1970-2000. Populaţia estimată în România este de 680-750 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Turcia şi Azerbaijan. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în luna aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă. Incubaţia durează în jur de 13-14 zile şi este asigurată de către femelă. Puii devin zburători la 13-14 zile. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea pesticidelor folosite în agricultură şi un management prietenos al zonelor caracteristice contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Beştepe-Mahmudia, Canaralele de la Hârşova, Cheile Dobrogei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Dumbrăveni, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Lacurile Taşaul-Corbu, Măcin-Niculiţel, Pădurea Hagieni, Stepa Casimcea. 264 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Muscicapidae genul: speCia: Oenanthe O. pleschanka guşă vânătă Luscinia svecica regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Muscicapidae genul: speCia: Luscinia L. svecica caracterizarea speciei Guşa vânătă este caracteristică pădurilor de mesteacăn, deşişurilor umede de sălcii, zonelor deluroase şi montane cu tufişuri. Lungimea corpului este de 13-14 cm, de mărimea măcăleandrului. Greutatea variază între 12 şi 25 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Este o pasare frumoasă al cărei nume a fost ales datorită petei albastre de pe guşa masculului şi care lipseşte la femelă. Picioarele sunt lungi şi sprânceana este pronunţată. Se hrăneşte cu insecte, melci şi, în sezonul rece, cu seminţe şi fructe. Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul luscinia – privighetoare. Numele de specie provine din latinescul suecicus – din Suedia. Această specie a fost găsită de Olaf Rudbeck în Lapland în 1695. Impresionat de coloritul masculului, asemănător cu steagul suedez din secolele XVII-XVIII i-a dat numele de Avis Carolina, după regele suedez Carl al XI- lea. Ulterior, 1758, puterea absolută a regelui a fost abolită şi Linneus, ce i-a urmat mentorului său Rudbeck, a considerat numele svecica mai potrivit din punct de vedere politic. localizare şi comportament Este o specie răspândită în special în nordul continentului european, însă prezentă şi în zonele sudice şi estice. Este dificil de văzut, fiind timidă şi ascunsă. Se hrăneşte în vegetaţia deasă şi doar ocazional prinde insecte în zbor. Poate fi întâlnită până la înălţimi de 2600-3800 m în Himalaya. Are un cântec melodios cu teme asemănătoare privighetorii. În perioada de împerechere, masculul cântă în zbor. În mod obişnuit zboară jos, aproape de sol. Cuibul, aşezat în iarbă sau pe muşchi, este construit de femelă şi căptuşit cu frunze, rădăcini şi păr de animale domestice sau sălbatice. Este o specie teritorială şi monogamă. Masculul stă în apropierea femelei din momentul în care începe depunerea pontei şi o urmăreşte atunci când pleacă de la cuib. Iernează în Africa şi India, în zone umede cu tufişuri şi stufărişuri. Longevitatea cunoscută este de 11 ani şi patru luni. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 4500000-7800000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări europene efectivele au marcat o scădere în perioada 1990-2000, în cea mai mare parte a teritoriului acestea s-au menţinut stabile. În România populaţia estimată este de 1500-3500 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Norvegia, Ucraina şi Suedia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-7 ouă, albăstrui sau verzui, pătate cu maro, cu o dimensiune de circa 18 x 14 mm şi o greutate de 2 g, din care 5% o reprezintă coaja. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib timp de 13-14 zile de către ambii părinţi, până când devin independenţi. În cazul în care femela începe să incubeze o nouă pontă, masculul are grijă singur de pui. În zona arctică este depusă o singură pontă pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor umede şi folosirea insecticidelor în practicile forestiere au un efect negativ. Păstrarea zonelor umede cu vegetaţie joasă şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Bazinul Fizeşului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Comana, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 265 Privighetoare de baltă Acrocephalus melanopogon Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti akros – punct înalt şi kephale – cap. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti melanos – negru şi pogon – barbă, cu referire la caracteristicile păsării. caracterizarea speciei Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărişurilor şi mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea corpului este de 12-13,5 cm, cu o greutate de 1015 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Capul este întunecat, sprânceana albă, proeminentă şi spatele maroniu. Se hrăneşte cu insecte şi melci de apă. Longevitatea maximă cunoscută este de cinci ani. localizare şi comportament Este o specie răspândită în zona sudică şi estică a continentului european. Are un cântec melodios ce conţine teme care amintesc de privighetoare. Spre deosebire de alte specii înrudite nu cântă în zbor. Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra apei, în stuf sau tufişuri joase. Este căptuşit cu frunze ale plantelor acvatice şi pene. De obicei este monogamă. Este parţial migratoare, populaţia sud-vestică fiind sedentară, iar cea estică iernând în zona mediteraneană. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 150000-300000 de perechi. În perioada 1970-1990 populaţia s-a menţinut stabilă. Deşi tendinţa din Rusia a rămas necunoscută în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut stabilă în restul continentului european. În România este estimată prezenţa a 24000-40000 de perechi. Efective mai mari sunt numai în Rusia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 3-5 ouă. Incubaţia durează 14-15 zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare. Poate avea până la trei ponte pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, desecările, incendiile necontrolate primăvara şi intensificarea agriculturii au un efect limitativ asupra speciei. Refacerea habitatelor umede şi un management prietenos care să îndeplinească nevoile speciei sunt prioritare. situri desemnate pentru conservare Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Vederoasa, Braţul Borcea, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacul Strachina, Lacurile Fundata-Amara, Lunca inferioară a Turului, Mlaştina Satchinez, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani. 266 regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Acrocephalidae genul: speCia: Acrocephalus A. melanopogon silvie Porumbacă Sylvia nisoria regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Sylviidae genul: speCia: Sylvia S. nisoria ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul silva sau sylva – pasăre mică de pădure. Numele de specie provine din latinescul nisus – uliu, cu referire la culoarea penajului de pe piept. localizare şi comportament Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european, fiind întâlnită până la altitudini de 1600 m. Culege insecte de pe sol, în zbor, de pe frunzele arbuştilor şi din coroana copacilor. Masculii atrag femelele prin cântec şi piruete aeriene. Masculul construieşte o platformă nefinisată pentru cuibărit. După constituirea perechii, femela foloseşte materialul acestei platforme pentru a construi un cuib mai elaborat, de obicei într-un arbust cu spini. După depunerea ouălor este posibil ca masculul să abandoneze femela şi să caute un nou teritoriu pentru atragerea altor femele. O parte dintre masculi aleg să rămână cu femela şi în această situaţie formează o relaţie monogamă. Deşi ating maturitatea sexuală după un an, în mod obişnuit cuibăresc numai în al treilea an. Iernează în estul Africii. Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani şi nouă luni. Păsări caracterizarea speciei Silvia porumbacă este caracteristică zonelor deschise cu tufărişuri şi copaci izolaţi, având preferinţe similare cu sfrânciocul roşiatic. Este cea mai mare dintre speciile de silvie şi are lungimea corpului de 15,5-17 cm. Greutatea variază între 22-36 g, masculul fiind cu puţin mai mic decât femela. Anvergura aripilor este de 23-27 cm. Caracteristice sunt irisul galben, coada lungă, iar în cazul masculului pieptul dungat ca la ulii. Penajul este asemănător, cu nuanţe mai puternice de gri la mascul. Se hrăneşte cu insecte şi toamna cu fructe. lea Cernei, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacul Beibugeac, Lacul Bugeac, Lacul Dunăreni, Lacul Oltina, Lacurile de acumulare Buhuşi-Bacău-Bereşti, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lunca Mureşului Inferior, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bogata, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemon- tul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Scroviştea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Valea Mostiştea. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 460000-1000000 de perechi. Populaţia s-a menţinut stabilă între 1970-2000. În România este estimat un număr de 25000-40000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Ucraina şi Ungaria. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în mai. Femela depune în mod obişnuit 3-6 ouă, cu o dimensiune de circa 21 x 16 mm şi o greutate medie a oului de 2,6 g, din care 6% o reprezintă coaja. Incubaţia durează în jur de 12-13 zile şi este asigurată de ambii părinţi atunci când masculul rămâne la cuib sau de către femelă singură atunci când masculul pleacă. Puii devin zburători după 10-12 zile. Rămân în preajma adulţilor circa trei săptămâni. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi intensificarea agriculturii au un impact semnificativ. Păstrarea habitatelor caracteristice şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei. În cartierele de iernare din Africa, condiţiile climatice pot avea un rol determinant asupra populaţiei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Vederoasa, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Braţul Borcea, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Cânepişti, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Domogled-Va- 267 muscar mic Ficedula parva regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Muscicapidae genul: speCia: Ficedula F. parva Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din latinescul parvus – mic. caracterizarea speciei Denumirea speciei vine din latină şi înseamnă pasăre mică ce se hrăneşte cu smochine. Este caracteristică pădurilor de foioase şi de amestec, umbroase şi umede. Are lungimea corpului de 11-12 cm, cu o greutate de circa 10-11 g. Anvergura aripilor este de 18,5-21 cm. Masculul se diferenţiază prin pieptul portocaliu şi capul gri. Spatele este maroniu la fel ca al femelei. Caracteristice sunt petele albe de pe fiecare parte a cozii, foarte evidente când coada este deschisă. Se hrăneşte cu insecte şi ocazional cu fructe. localizare şi comportament Este o specie răspândită în nord-estul şi centrul continentului european. Este teritorială şi monogamă. Preferă pădurile bătrâne de peste 100 de ani cu mult lemn mort şi cu un strat de arbuşti redus, evitând pădurile tinere de sub 44 de ani. Cuibul, situat de obicei în scorbura unui copac sau în scobitura unei clădiri şi mai rar amplasat în tufişuri este alcătuit din muşchi, iarbă şi frunze. Este construit la o înălţime de 1-4 m, în cele mai multe cazuri de către femelă. Atinge maturitatea sexuală după un an. Iernează în sudul Asiei şi în Africa. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 3200000-4600000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a continentului. În România este estimat un număr de 360000-512000 de perechi. Doar în Rusia sunt înregistrate efective mai mari. 268 reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-7 ouă. Incubaţia durează în jur de 12-15 zile şi este asigurată de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 11-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an şi de obicei perechea foloseşte acelaşi teritoriu de cuibărit mai mulţi ani. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Canaralele de la Hârşova, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Drocea-Zarand, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Lacul Siutghiol, Lunca Siretului Mijlociu, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odo- beşti, Muntii Metaliferi, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. muscar gulerat Ficedula albicollis regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Muscicapidae genul: speCia: Ficedula F. albicollis ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti albus – alb şi collis – gât, cu referire la penajul păsării. localizare şi comportament Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Prinde insecte pe care le pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol. Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor femele. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă ani şi opt luni. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1400000-2400000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a continentului. În România este estimat un număr de 460000-712000 de perechi. Doar Ucraina are un număr apropiat de perechi. Păsări caracterizarea speciei Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort, amplasarea de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Canaralele de la Hârşova, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cozia-Buila-Vânturariţa, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Frumoasa, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Lacul şi Pădurea Cernica, Lunca Siretului Mijlociu, Masivul Ceahlau, Măcin-Niculiţel, Măgura Odobeşti, Muntii Metaliferi, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Maramureşului, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Munţii Vrancei, Obcina Feredeului, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Radomir, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Tisa Superioară, Vânători-Neamţ. 269 sfrâncioc roşiatic Lanius collurio regnul: Clasa: Animalia Aves Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul lanius – măcelar, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din grecescul kollurion – pasăre de mărimea sturzului identificată de Aristotel (384-322 î.Hr.). caracterizarea speciei Sfrânciocul roşiatic este caracteristic zonelor agricole deschise, de păşune, cu multe tufişuri şi mărăcinişuri. Are lungimea corpului de 16-18 cm, cu o greutate de 25-36,5 g. Anvergura aripilor este de 26-31 cm. Penajul celor două sexe este diferenţiat. Masculul are capul gri şi spatele maroniu iar femela este maronie. Se hrăneşte cu insecte, mamifere şi păsărele mici, şopârle şi broaşte. localizare şi comportament Este o specie larg răspândită pe continentul european. Este întâlnită până la o altitudine maximă de 1700 m. Perechile cuibăresc la o distanţă de 100-300 m unele de celelalte. Numele de „lanius – măcelar„ l-a primit de la obiceiul de a fixa în spinii arbuştilor insecte, păsărele şi mamifere mici atunci când hrana este abundentă, pentru a o folosi în zilele cu vreme ploioasă când hrana este mai puţin disponibilă. Prada prinsă este omorâtă prin lovituri precise cu ciocul în spatele gâtului. Din cartierele de iernare se întoarce în grupuri mici de 5-7 păsări. Cuibul este amplasat la o înălţime de până la doi m de la sol, în mărăcini sau copaci mici. Este alcătuit de către ambii parteneri în circa 4-5 zile, din materiale vegetale căptuşite cu iarbă şi muşchi. Iernează în Africa, în Sudan, Egipt şi Etiopia. Longevitatea maximă cunoscută este de zece ani şi o lună. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 6300000-13000000 de perechi. A înregistrat un declin moderat între 1970-1990. În perioada 19902000, populaţia s-a menţinut stabilă în ţările estice şi nu se cunoaşte tendinţa în Rusia şi Spania. În România numărul estimat de perechi este de 1380000-2600000. Doar în Rusia sunt înregistrate efective mai mari. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 4-6 ouă la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune de circa 22 x 17 mm şi o greutate de 3,2 g. Incubaţia durează în jur de 13-15 zile şi este asigurată de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 14-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii şi dezvoltarea monoculturilor au un efect semnificativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa arbuştilor şi mărăcinişurilor în zonele deschise agricole şi cu păşuni contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Mică a Brăilei, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Bistreţ, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea 270 Ierului, Cânepişti, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Confluenţa Jiu-Dunăre, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Crişului Repede-Valea Iadului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Defileul Mureşului Superior, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Depresiunea şi Munţii Ciucului, Depresiunea şi Munţii Giurgeului, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grădiştea Muncelului-Cioclovina, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Lacurile de pe Valea Ilfovului, Lacurile Fălticeni, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Muntii Metaliferi, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Apuseni-Vlădeasa, Munţii Bodoc-Baraolt, Munţii Călimani, Munţii Gutâi, Munţii Retezat, Munţii Rodnei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Munţii Trascăului, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Bogata, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Câlniştei, Valea Mostiştea, Vânători-Neamţ, Vităneşti-Răsmireşti. ordinul: Familia: Passeriformes Laniidae genul: speCia: Lanius L. collurio sfrâncioc cu frunte neagră sau sfrâncioc mic Lanius minor regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Laniidae genul: speCia: Lanius L. minor ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine din latinescul lanius – măcelar, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din latinescul minor – mai mic, cu referire la faptul că este mai mic decât ruda sa, sfrânciocul mare. localizare şi comportament Este o specie răspândită în sudul şi estul continentului european. Vânează pândind din locuri ce oferă o bună vizibilitate, cu o înălţime de până la şase m. Adeseori stă pe firele electrice care traversează habitatele caracteristice. Prinde insecte pe sol, pe care le identifică în vegetaţie până la o distanţă de circa 15 m. Cuibul este amplasat în copaci la o înălţime de 3-6 m, la o ramificaţie a crengilor. Cuibul construit de ambii parteneri, într-un interval de 5-9 zile, este alcătuit din crenguţe şi rădăcini, fiind căptuşit cu frunze şi flori ale plantelor aromatice. Iernează în Africa, în Botswana, Namibia, Zimbabwe şi Africa de sud. Longevitatea medie cunoscută este de 10-15 ani. populație Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 620000-1500000 de perechi. A înregistrat un declin moderat între 1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele s-au menţinut stabile în perioada 19902000, totuşi în cele mai multe ţări s-a înregistrat o scădere, inclusiv în România care deţine cele mai mari efective (364000-857000 de perechi). Astfel, populaţia înregistrează un declin moderat. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în prima jumătate a lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 3-7 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune de 24 x 17,8 mm. Incubaţia durează 14-16 zile şi este asigurată de ambii părinţi, însă în special de către femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 16-18 zile, în perioada cuprinsă între sfârşitul lui iunie şi până în august. Este posibilă depunerea unei ponte de înlocuire atunci când prima pontă a fost distrusă. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii şi dezvoltarea monoculturilor au un efect semnificativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa arbuştilor şi mărăcinişurilor în zonele deschise agricole şi cu păşuni contribuie la conservarea speciei. situri desemnate pentru conservare Acumulările Belceşti, Acumulările Rogojesti-Bu- Păsări caracterizarea speciei Sfrânciocul cu frunte neagră este caracteristic zonelor agricole deschise cu tufişuri şi copaci izolaţi. Are lungimea corpului de 19-21 cm, cu o greutate de 40-60 g. Anvergura aripilor este de 32-35 cm. Penajul celor două sexe este similar. Dimensiunile mai mici, fruntea neagră şi coada proporţional mai mică îl deosebesc de sfrânciocul mare. Penajul este gri pe cap şi spate, aripile sunt negre, iar pieptul şi abdomenul au o nuanţă uşoară de roz. Se hrăneşte în special cu insecte şi mai rar cu melci, pui ai păsărelelor şi şoareci. cecea, Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Balta Albă-Amara-Jirlău, Balta Tătaru, Bazinul Fizeşului, Băneasa-Canaraua Fetei, Beştepe-Mahmudia, Braţul Borcea, Canaralele de la Hârşova, Câmpia Cermeiului, Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru, Câmpia Nirului-Valea Ierului, Cânepişti, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Cursul mijlociu al Someşului, Dealurile Homoroadelor, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Defileul Mureşului Inferior-Dealurile Lipovei, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Deniz Tepe, Depresiunea Bozovici, Dorohoi-Şaua Bucecei, Drocea-Zarand, Dumbrăveni, Dumbrăviţa-Rotbav-Măgura Codlei, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Eleşteele Iernut-Cipău, Eleşteele Jijiei şi Miletinului, Grindu-Valea Măcrişului, Horga-Zorleni, Hunedoara Timişană, Ianca-Plopu-Sărat, Iazurile de pe valea Ibănesei-Başeului-Podrigăi, Iazurile Miheşu de Câmpie-Tăureni, Lacul Siutghiol, Lacul Stânca Costeşti, Lacul Strachina, Lacul şi Pădurea Cernica, Lacul Techirghiol, Lacurile de acumulare de pe Argeş, Lacurile Fundata-Amara, Lacurile Taşaul-Corbu, Lacurile Vaduri şi Pângăraţi, Limanu-Herghelia, Livezile-Dolaţ, Lunca Barcăului, Lunca inferioară a Turului, Lunca Mureşului Inferior, Lunca Prutului-Vlădeşti-Frumuşiţa, Lunca Siretului Inferior, Lunca Siretului Mijlociu, Lunca Timişului, Maglavit, Masivul Ceahlau, Maţa-Cârja-Rădeanu, Măcin-Niculiţel, Mlaştina Satchinez, Munţii Bodoc-Baraolt, Nisipurile de la Dăbuleni, Ostrovu Lung-Gostinu, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Macedonia, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Pescăria Cefa-Pădurea Rădvani, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Podisul Hârtibaciului, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Suhaia, Teremia Mare-Tomnatic, Tisa Superioară, Uivar-Diniaş, Valea Alceului, Valea Mostiştea, Valea Oltului Inferior, Vităneşti-Răsmireşti. 271 Presură de grădină Emberiza hortulana regnul: Clasa: Animalia Aves ordinul: Familia: Passeriformes Emberizidae genul: speCia: Emberiza E. hortulana Păsări ETIMoLogIA dENUMIRII științifice Numele de gen provine de la cuvântul german embritz – presură. Numele de specie derivă din cuvântul latin hortulanus – de grădină. caracterizarea speciei Presura de grădină este caracteristică zonelor deschise uscate cu vegetaţie puţină şi pâlcuri de copaci sau tufe. Apare până la o altitudine de 2000 m în spaţiul mediteranean. Ca mărime este similară ciocârliei de câmp, cu o lungime a corpului de 15-16,5 cm şi o greutate de 18-30 g. Anvergura aripilor este de 23-29 cm. Se distinge de alte presuri prin penajul galben al gâtului şi abdomenul cărămiziu. Ciocul şi picioarele sunt roz. De aproape se poate observa cercul alb-gălbui din jurul ochiului. Ciocul este conic şi robust pentru a sparge învelişul seminţelor cu care se hrăneşte. O parte a hranei este formată şi din nevertebratele pe care le prinde pe sol. localizare şi comportament Este o specie larg răspândită pe continentul european. Migrează în stoluri mici formate din 5-50 de exemplare. Specia are tendinţa de a cuibări oarecum grupat şi de aceea este dificil de apreciat densitatea perechilor. Masculii se pot auzi la distanţe de 20-50 m unul de celălalt, ceea ce indică faptul că masculul apără un teritoriu relativ restrâns. În habitatele caracteristice, densitatea estimată variază între 2-20 de perechi/km2. Cuibul este construit de obicei pe sol la adăpostul tufişurilor, de către femelă, într-un interval de 2-4 zile şi este alcătuit din iarbă şi frunze. La interior este căptuşit cu rădăcini fine, păr şi pene. Uneori îşi construieşte cuibul şi în tufişuri sau arbori scunzi. Iernează în Africa, în Guinea, Nigeria, Coasta de Fildeş şi Etiopia. Longevitatea cunoscută este de cinci ani şi opt luni. populație Populaţia europeană este foarte mare, cuprinsă între 5200000-16000000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi în perioada 1990-2000 în unele ţări efectivele s-au menţinut stabile, în cele mai multe ţări europene au continuat să scadă, tendinţă manifestată şi în Turcia. Numărul estimat în România este de 272 125000-225000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Turcia, Rusia şi Polonia. reproducere Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Este o specie monogamă. Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă, cu o dimensiune de 20 x 15 mm şi o greutate medie de 2,5 g. Incubaţia durează 11-12 zile, fiind asigurată de către femelă. În toată această perioadă masculul o protejează. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 12-13 zile. Depune o singură pontă pe an. amenințări şi măsuri de conservare Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii şi braconajul au un efect semnificativ asupra populaţiei. Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole contribuie la conservarea speciei. În trecut, inclusiv în sec. XX, în Franţa era considerată o delicatesă. Păsările erau capturate vii şi închise în cuşti fără lumină. Ca reacţie la întuneric, păsările mâncau aproape în permanenţă ceea ce determina îngrăşarea acestora. Ca hrană era folosit meiul. Apoi erau înecate în Armagnac (brandy) şi prăjite. Se consumau întregi, inclusiv oasele, la preţuri mari, în restaurante celebre. În Cipru acestea se pregăteau sub formă de murături cu oţet şi plante aromatice şi se păstrau în butoiaşe ce conţineau fiecare 300-400 de exemplare. Şi la începutul sec. XX, Cipru exporta anual 400-500 de butoiaşe. situri desemnate pentru conservare Aliman-Adamclisi, Allah Bair-Capidava, Avrig-Scorei-Făgăraş, Băneasa-Canaraua Fetei, Berteştii de Sus-Gura Ialomiţei, Canaralele de la Hârşova, Cheile Dobrogei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Comana, Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, Depresiunea Bozovici, Domogled-Valea Cernei, Dorohoi-Şaua Bucecei, Dumbrăveni, Dunăre-Ostroave, Dunărea Veche-Braţul Măcin, Grindu-Valea Măcrişului, Horga-Zorleni, Kogălniceanu-Gura Ialomiţei, Lacurile de acumulare de pe Crişul Repede, Maglavit, Măcin-Niculiţel, Munţii Almăjului-Locvei, Munţii Semenic-Cheile Caraşului, Nisipurile de la Dăbuleni, Pădurea Babadag, Pădurea Bârnova, Pădurea Hagieni, Pădurea Micleşti, Pădurea Radomir, Piatra Şoimului-Scorţeni-Gîrleni, Piemontul Făgăraş, Piemontul Muntilor Metaliferi-Vinţu, Stepa Casimcea, Stepa Saraiu-Horea, Subcarpaţii Vrancei, Valea Câlniştei, Vităneşti-Răsmireşti. 273 274 catalogul siturilor natura 2000 din românia 275 situri de imPortanță comunitară (sci) 276 ANINIŞURILE DE PE TĂRLUNG - RO SCI 0001 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Săcele supraFaţa: 181 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 32‘ 18‘‘; Long. E 25˚ 50‘ 8‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 973 max., 742 min., 828 med. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). caracterizarea sitului prezentare generală Pădurea aluvială cu anin negru şi frasin reprezintă principalul obiectiv de conservare al sitului, fiind o pădure de luncă cu diversitate foarte bogată şi cu roluri deosebite în asigurarea calităţii apei, reducerea eroziunii malurilor şi atenuarea inundaţiilor în zonele adiacente, dar şi în producerea de resurse pentru recreere şi turism. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se află în zona formaţiunilor de fliş, caracterizată printr-o alternanţă de şisturi argilos-marnoase cenuşii şi gresii calcaroase cimentate. pedologie Solul este eutrofic, supus inundaţiilor periodice. Hidrologie Tărlungul drenează partea de vest a Ciucaşului prin două pâraie: Babarunca (între Muntele Tesla şi culmea Bratocei) şi Ramura Mică. Ramura Mică, unită cu Babarunca, se varsă în Tărlung în apropierea cabanei Babarunca. De la această confluenţă, Tărlungul se îndreaptă către depresiunea Bârsei. aspeCte ClimatologiCe Situl este caracterizat printr-un climat în care se întrepătrund influenţe ale maselor de aer continental din est şi ale celor mai umede din vest şi NV. Clima este în general umedă şi rece. Bruma cade destul de timpuriu toamna şi destul de târziu pri- măvara ca rezultat al curenţilor reci de pe valea Tărlungului. Vânturile bat mai mult primăvara, mai ales dinspre vest. Iarna sunt frecvente vânturile puternice dinspre est şi NE, care aduc valuri de ger. BioCenoza vegetaţia Pe văile umede sau unde musteşte apa se întâlnesc coada calului şi brustanul sau lăptucul oii, care se remarcă prin frunzele late şi florile mari galbene. Florile albastre de nu-mă-uita, alături de pâlcuri de ferigi sau feriguţe care se agaţă pe stânci sau stau la rădăcina arborilor, dau eleganţă pădurii. Nu lipsesc garofiţele, orhideele, vulturica, păiuşul roşu şi bulbucii. În luminişurile tăieturilor masive se instalează zmeurul, iar la baza cioturilor de fag aproape putrede sau prin luminişuri găsim pâlcuri de fragi. Tot aici îşi fac apariţia iarba stupului sau roiniţa, degetarul, socul şi zburătoarea. Primele flori care apar sunt brânduşele de munte, apoi degetăruţul, ciuboţica cucului, sisineii de munte, ochiul găinii, stânjeneii pitici, păiuşul, firuţa şi păiuşul roşu. Pădurile aluvionare cu anin şi frasin cuprind păduri de luncă, în care domină aninul şi salcia, şi variază de la insulele din canalele râurilor la zone umede joase, de-a lungul canalelor. Multe dintre aceste păduri sunt dinamice, făcând parte dintr-o succesiune de habitate. Structura şi funcţionalitatea lor sunt cel mai bine menţinute în cadrul unei unităţi mai largi, care include comunităţi deschise, în principal turbării şi mlaştini, aflate în stadii primare ale succesiunii. Fauna Dintre speciile de amfibieni, aici întâlnim salamandra, tritonul cu creastă şi tritonul carpatic (specii de interes comunitar), broasca roşie de munte, buhaiul de baltă (specie de interes comunitar) şi broasca râioasă brună. Dintre reptile sunt prezente şarpele de casă, şarpele de alun, şopârla de câmp şi guşterul. Ihtiofauna este reprezentată de păstrăvul indigen, căruia i se alătură boişteanul, zglăvocul, cleanul, moioaga şi porcuşorul de vad. Dintre mamiferele prezente în sit menționăm vulpea, veveriţa, pârşul, jderul, jderul de piatră şi pisica sălbatică. În sit se adăpostesc şi multe specii de păsări cum ar fi sitarul de pădure, uliul porumbar, uliul păsărelelor, şorecarul comun, vânturelul roşu, ochiu-boului, brumăriţa de pădure, măcăleandrul etc. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al municipiului Săcele, cu 32185 de locuitori angrenaţi în principal în agricultură, creşterea animalelor, industria lemnului şi oierit. În sit întâlnim biserici şi monumente datând din secolele XVIII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Totodată, în urma unor săpături arheologice efectuate la Bolnoc, aici au fost descoperite aşezări dacice. În fiecare an pe 20 iulie, în ziua de Sf. Ilie, se serbează Zilele Săcelelor (Sântilia sau Festivalul feciorilor). Sântilia este o veche sărbătoare legată de viaţa şi munca mocanilor din Săcele, care străbăteau mari distanţe cu turmele lor de oi. Tot anual, odată cu lăsata secului, se organizează Balul plăcintelor, ocazie cu care se prepară celebrele plăcinte mocăneşti cu brânză sărată. În octombrie săcelenii au păstrat obiceiul străvechi de a serba Ziua Recoltei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În perimetrul sitului se desfăşoară activități de păşunat, prelucrarea lemnului/silvicultură şi turism. Elementele de impact negativ asupra conservării biodiversitaţii sunt generate de suprapăşunat şi activităţile asociate acestuia, turismul necontrolat practicat în afara traseelor amenajate în acest scop şi braconaj. În afara sitului se desfăşoară activități de turism şi exploatare forestieră. Cantităţi mari de deşeuri menajere şi chiar toxice lăsate de turişti în sit duc la poluarea solului, apei şi la cea estetică. Reamenajarea drumului forestier care străpunge zona de anini albi a deranjat copacii pe parcursul lucrărilor, aceştia fiind afectaţi de trecerea maşinilor. Managmentul forestier desfăşurat în zonă, dacă implică exploatări forestiere intensive, poate avea impact negativ asupra biodiversităţii. ANINIŞURILE DE PE TĂRLUNG - RO SCI 0001 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de circulaţie sunt situate în lungul văii Tărlungului. Situl Aninişurile de pe Tărlung este traversat de DN1A care se desparte din drumul DN1, străbate oraşul Săcele şi se îndreaptă spre Vălenii de Munte, prin pasul Bratocea. aDministrarea sitului În sit sunt amenajate puncte de intrare (DN1A traversează situl de la N la S) şi sunt stabilite trasee de vizitare. Necesită atât dotarea cu bariere, panouri de avertizare şi panouri de informare cât şi amenajarea de trasee tematice, puncte de informare, locuri de campare, vetre de foc şi zone pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 277 APUSENI - RO SCI 0002 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Albac, Budureasa, Bunteşti, Câmpani, Pietroasa, Nucet. Județul cluj: Mărişel, Beliş, Călăţele, Măguri-Răcătău, Mărgău, Săcuieu. Județul alba: Gârda de Sus, Horea, Scărişoara, Arieşeni. supraFaţa: 75.943 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46º 35‘ 45‘‘; Long. E 22º 48‘ 38‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1767 max., 338 min., 1127 med. aPuseni - RO SCI 0002 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Având în vedere dimensiunea sitului, dar şi poziționarea şi importanţa acestuia, căile de acces sunt foarte numeroase astfel încât vom menţiona doar câteva dintre cele mai importante. Din Oradea există două variante de acces, prima variantă fiind DN76 prin Beiuş până la Sudrigiu, unde se intră pe DJ73 care duce spre localitatea Pietroasa (punct de intrare în sit) şi apoi prin depresiunea Băileasa spre Padiş, Doda Pilii şi Răchiţele. Continuarea pe DN76 prin Sudrigiu până la Ştei permite accesul pe DN75, pe care se intră făcând stânga la ieşirea din Ştei. După circa 12 km parcurşi pe DN75 se intră în sit în perimetrul localităţii Nucet, de aici ajungându-se în localităţile Băiţa, Vărtop, Arieşeni, Gărda de Sus, Scărişoara şi apoi Albac. Din Alba Iulia, situl poate fi accesat pe DN74 prin localităţile Zlatna şi Abrud, de unde se intră pe DJ74A spre Câmpeni şi de aici pe DN75 prin Vadu Moţilor, Horea şi Albac (punct de intrare în sit). Din Albac se poate continua pe DN75 prin Scărişoara, Vârtop şi Nucet sau se poate intra pe DN1R spre Poiana Horea şi Beliş. Din Cluj-Napoca situl poate fi accesat folosind DN1 fie spre Turda, fie spre Gilău şi apoi Huedin. În cazul variantei spre Turda, se intră pe DN75 spre Câmpeni prin localităţile Mihai Viteazu, Vidolm, Sălciua şi Baia de Arieş, după care se continuă pe DN75 prin localitatea Horea şi apoi Albac (punct de intrare în sit), de unde se poate opta pentru oricare din variantele descrise anterior. Accesul în sit se poate face şi din localităţile Gilău sau Huedin. La Gilău se va intra pe DN107P până la Lacul Gilău, de unde se poate continua fie pe acelaşi DN107P pe lângă lacurile de acumulare Someşul Cald şi Tarniţa, fie pe DN107S prin Măguri-Răcătau, în ambele cazuri putându-se ajunge la Mărişel. De aici se poate intra în sit fie folosind ruta spre Beliş, fie cea spre Poiana Horea. Ca localităţi apropiate, centrele urbane importante situate în zonele învecinate sunt: la est Huedin, Câmpeni şi Abrud, iar la vest Nucet, Vaşcău, Ştei şi Beiuş. Toate acestea pot fi luate în considerare ca şi repere pe rutele auto sau CFR spre sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane ; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din AlyssoSedion albi; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe montane; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 7150 - Comuntăţi depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 4030 - Tufărişuri uscate europene; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 7110* - Turbării active; 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 278 speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Callimorpha quadripunctaria • Chilostoma banaticum • Carab (Carabus variolosus) • Colias myrmidone • Euphydryas aurinia • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Cosaş (Isophya stysi) • Eriogaster catax. pești: Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loeselii) • Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josikaea) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl include aproape ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni din Europa. Mai mult, datorită condiţiilor de microclimat create de relieful carstic, aici se întâlnesc plante ce se află în cel mai sudic punct al arealului lor de răspândire în emisfera nordică. Habitatele specifice zonelor carstice au determinat evoluţia unui mare număr de specii endemice. De asemenea, comunităţile din zona parcului sunt reprezentative la nivel naţional din punct de vedere al identităţii, al păstrării obiceiurilor şi tradiţiilor locale, cel mai elocvent exemplu în acest sens reprezentându-l moţii. Zona posedă un peisaj de înaltă calitate estetică cu o mare diversitate de habitate, floră şi faună, care se datorează folosirii unor metode unice şi tradiţionale de utilizare a terenului, organizare socială şi obiceiuri specifice. Aici se asigură vizitatorilor posibilităţi de recreere şi turism integrate în modul de viaţă tradiţional al comunităţilor locale. Situl a fost desemnat pentru conservarea a nu mai puţin de 39 de habitate de interes conservativ, nouă dintre acestea fiind prioritare. De asemenea, se regăsesc şi 12 specii de mamifere, trei specii de amfibieni, patru specii de peşti, 11 specii de nevertebrate şi şase specii de plante de interes comunitar. Importanţa carstului pentru conservarea diversităţii chiropterelor este argumentată, o dată în plus, de faptul că nouă dintre speciile de mamifere pentru care a fost desemnat situl sunt lilieci, care folosesc peşterile atât ca maternităţi în sezonul de reproducere, cât şi ca loc de iernare în perioada rece, în Apuseni find localizate unele dintre cele mai semnificative astfel de habitate pentru lilieci la nivel european. Valoarea conservativă a zonei a fost recunoscută cu mult timp în urmă, în interiorul acestui sit existând nu mai puţin de 52 de Rezervaţii Naturale şi Monumente ale Naturii, majoritatea acestora reprezentate de zone carstice. Parcul Natural Munţii Apuseni a fost înfiinţat în anul 2003. Între cele mai importante şi spectaculoase rezervaţii naturale din sit se numără Peşterile Gheţarul de la Scărişoara şi Gheţarul de la Vârtop (în cea din urmă fiind descoperite în anul 1974 trei amprente plantare ale omului de Neanderthal cu o vechime de 62000 de ani), Gheţarul Focul Viu, Groapa Ruginoasă şi Molhaşurile de la Izbuce, Peştera Urşilor (în care sunt prezente rămăşiţele fosile ale ursului de cavernă), Platoul Carstic Padiş şi Cetăţile Ponorului. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte din punct de vedere geomorfologic în Provincia Carpatică, subprovincia Carpaţii de Sud-Est, Regiunea Carpaţii Apuseni, subprovincia Munţii Apuseni. Cea mai mare parte a sitului se află în Munţii Bihorului, iar zona de la nord de Văile Someşului Cald, Aleului şi Crişului Pietros face parte din Masivul Vlădeasa. În cuprinsul sitului rocile sunt repartizate proporţional astfel: 58,2% calcare, 22,3% gresii şi conglomerate, 17,4% şisturi cristaline şi 2,1% magmatite. Rocile calcaroase şi dolomitice predomină în Munţii Bihorului, cu subunitatea Platoul Padiş (1250 m). Relieful se caracterizează printr-o succesiune de culmi prelungite şi domoale, pe alocuri apărând chiar mici platouri ca rezultat al unei eroziuni îndelungate, formate în mai multe etape geologice. Expoziţia versanţilor din sit se prezintă procentual astfel: însorită 26%, parţial însorită 47% şi umbrită 27%. Găsim aici 80% din totalul suprafeţei rocilor carstificabile din Munţii Bihor-Vlădeasa. Complexitatea litologică şi tectonică a regiunii a creat premisele formării unui relief carstic deosebit în care se regăsesc practic toate formele din regiunea cu climă temperată. Exocarstul include forme de referinţă precum bazinul endoreic Padiş-Cetăţile Ponorului, câmpuri de lapiezuri (Bătrâna-Călineasa), platouri dolinare haotice (Lumea Pierdută, Groapa de la Bârsa), uvale de mari dimensiuni (Bălileasa), văi carstice (Gârdişoara-Gârda), chei (Ordâncuşa), defilee (Arieşul Mare) şi nu în ultimul rând două dintre cele mai mari ponoare din Europa, Cetăţile Ponorului şi Coiba Mare. Endocarstul cuprinde peste 1500 de peşteri şi avene cu caracteristici morfogenetice aparte pentru fiecare dintre cele trei unităţi geomorfologice majore care includ roci carstificabile (Platoul Padiş-Scărişoara, grabenul Someşului Cald şi zona piemontană spre Depresiunea Beiuşului). În zona cuprinsă între bazinul endoreic Padiş şi bazinul Ocoale predomină cavităţile puternic descendente (avene şi ponoare), care ating în adesea profunzime nivelul piezometric al apelor freatice, accesul fiind oprit de sifoane lungi şi profunde. Este cazul avenelor V5, al celor din Lumea Pierdută, şesurilor sau al peşterilor Cetăţile Ponorului, Sistemul Zăpodie. O notă aparte o reprezintă bazinul Gârda Seacă, care adăposteşte o serie de superlative precum Peştera Hodobana (cea mai labirintică peşteră a României) cu o dezvoltare de 22,1 km, Izbucul Tăuz (cea mai adâncă peşteră subacvatică – 87 m) sau Peştera Zgurăşti, care adăposteşte cel mai mare lac subteran din peşterile României, cu un volum de 80000 m3 de apă. Grabenului Someşului Cald îi sunt asociate peşteri de mari dimensiuni, cu spaţii interioare foarte vaste, relativ orizontale (denivelările în general nu depăşesc valoarea de 150 m). În acest perimetru, intensa fragmentare a reliefului nu a permis formarea unor sisteme hidrocarstice de mari dimensiuni, dar în zonă există un număr mare de peşteri deosebit de importante atât peisagistic, cât şi paleontologic precum peşterile Urşilor, Micula sau Măgura. Peştera din Valea Rea, pe lângă faptul că este una dintre cele mai complexe peşteri ale lumii, se situează şi printre primele 10 cavităţi din punct de vedere mineralogic. În peşteră se regăsesc peste 35 de minerale sub formă de speleoteme (aragonit, gips, cuarţ, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit etc.), dintre care multe descrise pentru prima oară în lume în mediul de peşteră. Situl adăposteşte peste 10 gheţari subterani importanţi. Celebrii sunt Gheţarul Scărişoara, cel mai mare ghețar subteran din Europa (aproximativ 100000 m3 de gheață fosilă) şi totodată cel mai vechi (aproximativ 4000 de ani) şi Gheţarul Focul Viu, alături de gheţarii Borţig, Barsa, Zăpodie, Vârtop, din Poiana Vârtop (din Vl. Ponorului). Un fenomen unic în peisajul românesc îl constituie Groapa Ruginoasa, o ravenă cu un diametru de circa 450 m şi o adâncime de 100 m, creată de eroziunea torenţială în straturile de gresii şi argile roşii violacee ale Muntelui Ţapu. Fiind un martor de eroziune activ, morfologia Gropii Ruginoasa evoluează foarte rapid, în anii ploioşi ravena mărindu-se cu câteva zeci de metri. În timpul ploilor apa antrenează din groapă fragmente de rocă, provocând în deplasare un zgomot amplificat de ecou. Datorită substratului litologic apare o nuanţă ruginie, de unde şi denumirea de Groapa Ruginoasa. pedologie În condiţiile unui substrat geologic mozaicat, învelişul pedologic prezintă aceeaşi particularitate. Sunt reprezentate clasele cambisolurilor, cu molisoluri şi argiluvisoluri, a spodosolurilor, a solurilor hidromorfe, neevoluate şi organice. Dintre molisolu- Hidrologie Reţeaua hidrologică a sitului aparţine bazinelor Crişului Negru, Someşului Mic şi Văii Arieşului Mare. Bazinul Crişului Negru ocupă partea de vest a sitului. Cei mai importanţi afluenţi sunt Crişul Pietros şi Crişul Băiţa. Crişul Pietros are la rândul său ca principali afluenți văile Aleului, Sebişelului, Boga, Gălbenei şi Luncşoara, iar Crişul Băiţa are ca principali afluenţi văile Hoanca Moţului, Mare şi Sighiştelului. Aceste ape au în general debite constante, nu produc eroziuni ale solului (mai ales în zonele împădurite), iar direcția generală de curgere este spre vest. Bazinul Someşului este reprezentat prin două mari cursuri de apă, respectiv Valea Someşului Cald şi Valea Belişului, care converg în lacul de acumulare Fântânele. Afluenţii Someşului Cald sunt Valea Seacă (Alunul Mare), Alunul Mic, pârâul Ponor şi Valea Firii, pe partea stângă. Pe dreapta primeşte Valea Izbucului şi Valea Călineasa, pâraiele Bârna, Terpeş, Giurcuţa, Porcului şi Răchiţele. Valea Belişului îşi are obârşia sub Dealul Roşu, în judeţul Alba, iar principalii afluenţi de stânga sunt pâraiele Roşu, Valea Călineasa, Fulgerata, Ciurtuci şi Potrii. De pe partea dreaptă, Valea Belişului colectează Apa Caldă, Valea Vijanului, pâraiele Olteanu şi Monoşel. Aceste văi nu au caracter torenţial şi nu produc pagube datorită faptului că pe porţiuni însemnate circulă în subteran. Lacul de acumulare Fântânele, situat la altitudinea de 1050 m, are o suprafață de 826 ha şi s-a format în urma barării văii Someşului Cald în aval de confluenţa sa cu pârâul Beliş. Din acest lac, apa este deviată printr-un tunel de 8,4 km pâna la turbinele Centralei hidroelectrice Mărişel. Al treilea bazin hidrografic din sit este cel al Arieşului Mare, care izvorăşte din Şaua Vârtop şi are ca afluenţi mai importanţi văile Cobleş, Gârda Seacă, Albacului şi pârâul Popasului. Zonele carstice ale sitului prezintă o serie de particularităţi datorate fenomenului de difluenţă carstică a bazinelor hidrografice de la suprafaţă. În esenţă, este vorba despre transferul subteran al apelor pe sub cumpăna de ape de la suprafaţă. În urma marcărilor hidrogeologice efectuate au fost stabilite numeroase interconexiuni între bazinele hidrografice ale râurilor Arieş, Crişul Negru şi Someşul Mic. Exemplul cel mai concludent este reprezentat de bazinul endoreic (închis la exterior) Padiş-Cetăţile Ponorului, tributar în trecut bazinului Arieşului Mare, dar care în prezent îşi descarcă apele în proporţie de 95% spre Crişul Negru, restul cantităţii revenind Someşului Mic şi Arieşului Mare. Platoul OcoaleScărişoara, suspendat la peste 100-200 m faţă de văile din jur (Gârda şi Ordâncuşa), are o suprafaţă de 16 km2, apele platoului circulând pe căi subterane şi ieşind la suprafaţă prin Izbucul Coteţul Dobreştilor din bazinul Gârdei. aspeCte ClimatologiCe Clima din sit este în general cea caracteristică munţilor şi dealurilor înalte. Pe fondul acestei zonalităţi climatice relieful imprimă însă o gradare altitudinală în variaţia elementelor climatice. Astfel, în partea de vest şi SV (zona dealurilor piemontane), regimul termic se caracterizează prin temperaturi medii de 8-9 ºC. În partea de nord a sitului, regimul termic se caracterizează printr-o medie a temperaturii mai mică, de 6 ºC, la nivelul celor mai înalte culmi scăzând până aproape de 0 ºC. Îngheţurile târzii se semnalează între 15 mai şi 1 iu- nie, iar cele timpurii apar între 15 septembrie şi 10 octombrie. Durata medie a sezonului de vegetaţie este de 160 de zile. Munţii Apuseni reprezintă una dintre zonele cu cele mai bogate precipitaţii din ţara noastră. În zonele înalte din Apuseni cad anual peste 1400 mm de precipitaţii. Acest lucru se datorează norilor aduşi din câmpia Panonică de vânturile care bat dinspre vest şi care îşi lasă aici precipitaţiile. Pe platoul Padiş, datorită reliefului carstic, are loc un fenomen climatic particular. Aerul rece, neputându-se scurge pe văi, se acumulează deasupra dolinelor. În multe dintre aceste doline se află lacuri care acumulează caldură de-a lungul zilei. Seara, aerul de deasupra lacurilor se încălzeşte şi se ridică, combinându-se cu aerul rece captiv deasupra platoului. Astfel are loc o condensare a vaporilor de apă care dă naştere la o ceaţă densă, un strat de circa un metru înălţime care se târăşte pe pământ, aceasta fiind binecunoscuta „ceaţă de Padiş“. Regimul eolian prezintă, de asemenea, unele variaţii în zona sitului. Pe culmile înalte din nord vântul are caracter permanent, cazurile de calm fiind extrem de rare, iar viteza acestuia este relativ mare în sezonul rece, depăşind uneori 20-30 m/s. În partea de sud şi de vest a sitului vânturile sunt mult mai calme, având o viteză medie de 2-6 m/s. BioCenoza vegetaţia Întreg teritoriul sitului aparţine etajului montan-subalpin, iar speciile care participă la alcătuirea covorului vegetal sunt în majoritatea lor specii cu răspândire montană. Vegetaţia se diferenţiază pe verticală în următoarele zone: pajişti montane, păduri de molid şi păduri de foioase. În acestea din urmă se întâlnesc ca specii fagul, carpenul, paltinul de munte, ulmul de munte, frasinul, cireşul sălbatic, jugastrul, mesteacănul, scoruşul de munte, salcia de munte, nucul etc. Datorită condiţiilor locale de sol, climă şi topografie acest cadru general prezintă unele modificări, perturbări şi inversiuni. Pădurile montane sunt bine dezvoltate în partea superioară a văilor, între 1200 şi 1600 m. În această zonă predomină molidul şi bradul şi foarte rar se întâlnesc laricea şi tisa. Ca o particularitate a platourilor carstice din Apuseni, ca rezultat al inversiunilor termice, există zone unde etajul coniferelor dispare cu totul fiind înlocuit de păduri de fag care se învecinează direct cu pajiştile montane. Limita dintre pădurile de foioase şi cele de răşinoase se situează între 600-1300 m, în funcţie de relief, substrat şi microclimat. Zonele calcaroase constituie un peisaj special, distinct de cel al platourilor şi al zonelor stâncoase. Platourile calcaroase Bătrâna, Padiş, Ocoale, Mărşoaia şi Ursoaia sunt în mare parte lipsite de vegetaţie lemnoasă din cauza inexistenței apei, fapt care a condus la apariţia unor pajişti montane a căror prezenţă nu poate fi explicată prin factorul altitudinal. Există, de asemenea, asociaţii vegetale deosebite (mai dezvoltate în zonele centrale) în aceste pajişti montane depresionare ale platourilor, în vreme ce marginile acestora sunt aproape întotdeauna acoperite de păduri. Datorită inversiunilor termice, în cadrul acestor depresiuni închise, molidul apare în zona centrală în timp ce pădurile de foioase cresc pe vârfurile învecinate, un exemplu tipic fiind Bazinul Padiş. Aceste pajişti montane se caracterizează printr-o diversitate floristică foarte mare, un număr de 420 de specii de plante fiind identificate aici, multe protejate prin legislaţia naţională sau internaţională. Datorită unor condiţii speciale de microclimat, în sit apare un tip de vegetaţie nordică ce creşte la latitudini neobişnuit de sudice, împreună cu unele specii alpine care cresc aici la o altitudine foarte mică. În dolinele de dimensiuni mari, datorită stratificării termice a aerului, începutul sezonului vegetativ este întârziat în partea inferioară. Un tip distinct de vegetaţie se întâlneşte în zonele umede, de-a lungul râurilor. Speciile lemnoase caracteristice luncilor sunt cele de salcie, plopul, arinul negru, iar dintre cele ierboase rogozul, stânjenelul de baltă etc. Această vegetaţie de luncă însoţeşte mai ales râul Arieşul Mare. La altitudini ridicate, mai ales în pădurile de molid, se întâlnesc mlaştini de turbă care depind tot de prezenţa apei. Aceste turbării se formează fie pe un substrat silicios în zone aproape orizontale (Molhaşurile de la Izbuce, Pietrele Onachii, turbăria Călineasa, Barsa, Onceasa), fie în zone carstice unde fundul dolinelor se impermeabilizează cu argilă. Flora acestor tinoave este compusă din plante oligotrofe, cu creştere înceată, dar mai ales din specii de muşchi, care prin felul lor de viaţă decid reacţia, chimismul, fizionomia şi în general condiţiile de viaţă ale tinovului. Sfagnetul, care alcătuieşte fundamentul întregii flore, se dezvoltă rapid sub formă de perniţe compuse în principal din specii de Sphagnum. Din tinoave au fost descrise asociaţii vegetale deosebit de interesante. Jneapănul este prezent (câteva pâlcuri) în Molhaşurile de la Izbuce, această locaţie fiind citată ca fiind cea mai joasă din Munţii Apuseni. Prin compoziţia lor floristică, pâlcurile de jneapăn de la marginea sud-estică a tinovului mare se aseamănă foarte mult cu cele din Munţii Tatra, de care diferă însă prin abundenţa ridicată a speciilor de Sphagnum şi prin caracterul lor mai iubitor de apă şi infiltraţia speciilor puternic acidofile. Pe teritoriul sitului au fost identificate până în prezent un număr de 96 de specii de plante protejate, dintre care şase sunt de interes comunitar. Datorită condiţiilor specifice, în diverse ecosisteme din sit au fost identificate 11 specii endemice precum liliacul transilvănean, omagul, garofiţa, vioreaua, mai multe forme de vulturică, miază-noapte etc. Fauna Fauna sitului este deosebit de diversă, în directă legătură cu variaţiile vegetaţiei, reliefului şi condiţiilor specifice întâlnite aici. Pe teritoriul sitului au fost colectate şi descrise peste 1200 specii de nevertebrate. Unele dintre acestea sunt noi pentru ştiinţă, iar altele au fost declarate endemice pentru Munţii Apuseni. Din grupul fluturilor au fost identificate până în prezent 715 specii, dar fluturii mici sunt foarte puţin studiaţi, aşa că împreună cu aceştia, numărul speciilor de fluturi din sit poate depăşi 1500. Cosaşii şi lăcustele sunt reprezentaţi prin circa 73 de specii, iar insectele care au stadii acvatice sunt reprezentate prin 63 de specii. Gândacii depăşesc 250 de specii, între care se remarcă carabul şi croitorul fagului (specie prioritară). Fauna subterană este foarte bine reprezentată, o mare parte dintre specii fiind endemite şi multe populând doar una sau două peşteri, cum ar fi troglobiontele Drimeotus şi Pholeuon ce sunt endemice pentru Munţii Apuseni, cu un areal de răspândire foarte restrâns. Coleopterele subterane pot fi întâlnite în aproape toate peşterile de pe teritoriul sitului, dar efectivele lor populaţionale sunt de regulă extrem de reduse, iar condiţiile de viaţă specifice le fac foarte vulnerabile la orice impact antropic, reacţionând chiar şi la simpla vizitare a peşterii. O atracţie deosebită în cazul Arieşului şi al majorităţii afluenţilor săi o prezintă fauna piscicolă cu o zonalitate bine evidenţiată. În ecosistemele acvatice din sit au fost identificate peste 15 specii de peşti, dintre care amintim păstrăvul de râu, păstrăvul curcubeu, păstrăvul fântânel, lipanul, zglăvoaca, boişteanul, moioaga, mreana, scobarul, grindelul, cleanul, zvârluga, babuşca. Cinci dintre aceste specii (cicarul, chişcarul, zglăvoaca, petrocul şi moioaga) sunt specii de interes comunitar. Dintre amfibieni au fost identificate un număr de zece specii, dintre care menţionăm salamandra, izvoraşul cu burta galbenă, tritonii de munte, cu creastă şi cel comun transilvănean. Reptilele sunt prezente prin nouă specii şi anume vipera de stepă (specie de interes comunitar), vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de munte, şopârla de câmp, şarpele de sticlă sau năpârca, şarpele de alun, şarpele lui Esculap, şarpele de casă. Dintre mamifere, în sit au fost identificate peste 45 de specii. Fauna pădurilor cuprinde specii în general comune făgetelor şi molidişurilor montane la care se adaugă capra neagră, colonizată în bazinul superior al Crişului Pietros-Valea Boghii şi prezentă astăzi şi în Groapa Ruginoasă, Cetăţile Ponorului, Scăriţa. Fauna de mamifere mari este bine reprezentată prin populaţii bine consolidate de lup, râs, urs, căprior, cerb carpatin, mistreţ. Rezultatele evaluărilor recente au arătat că în sit se găsesc aproximativ 26 de lupi, număr reprezentând populaţia optimă care poate trăi pe suprafaţa sitului. Lupii sunt organizaţi în haiticuri, fiind semnalate în zona din sit aflată în judeţul Cluj prezenţa a două grupuri, de zece şi respectiv cinci lupi. Pentru judeţele Bihor şi Alba a fost semnalat câte un haitic, format din şase şi respectiv cinci lupi. În mod similar, se poate considera o populaţie bine reprezentată şi pentru râs, existând pe suprafaţa sitului un număr de 20 de râşi. Nu acelaşi lucru se poate spune despre urşi, pentru care evaluările au scos în evidenţă existenţa a numai 21 de exemplare, număr considerat de specialişti cu mult sub capacitatea de suport a ecosistemelor preferate de acest mamifer, element grav deoarece populaţia de urşi din Apuseni este izo- lată de celelalte populaţii din Carpaţi, nerealizându-se un flux genetic şi populaţional normal. A fost semnalată existenţa a câtorva familii de vidre pe cursul superior al râurilor Someşul Cald, Gârda Seacă şi pe pârâul Beliş. Dintre mamiferele rozătoare mici întâlnim şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele de casă, şoarecele gulerat, şoarecele dungat, şoarecele de pădure, veveriţa, pârşul de alun şi pârşul mare. Mamiferele insectivore mici sunt, de asemenea, bine reprezentate prin opt specii (excluzând liliecii), şi anume chiţcanul comun, chiţcanul pitic, chiţcanul de munte, chiţcanul de apă, chiţcanul de mlaştină, chiţcanul de câmp, cârtiţa, ariciul. Câteva peşteri prezintă o importanţă deosebită şi datorită speciilor de lilieci de interes comunitar pe care le adăpostesc (liliacul cu aripi lungi, liliacul cârn, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul mediteranean cu potcoavă, liliacul mare cu urechi de şoarece, liliacul cu urechi scobite, liliacul lui Blyth), aici găsind adăpost şi alte specii ca liliacul lui Natterer, liliacul lui Brandt, liliacul cu mustăţi, liliacul de apă, liliacul de amurg, liliacul mic comun, liliacul pitic, liliacul urechiat roşcat, liliacul urechiat gri etc. Peşterile cele mai importante din punct de vedere chiropterologic, adăpostind colonii mari de iernare sau colonii de maternitate, sunt peşterile din Valea Sighiştelului (Măgura, Coliboaia, Corbasca, Drăcoaia, Faţa Pietrei, Cornii), Fânaţe, Onceasa, Fagului, Humpleu, Poarta lui Ionele, Zgurăşti, Coiba Mare, Oilor, Biserica Scochii, Şura Boghii, Ponorul Cuciulat, Vârseci (Valea Galbenei), Fântâna Rece, Avenul din faţa Răchitei, Neagră, Iezere, Cerbului, Peştera cu Ceaţă, Vârfuraşul, Moloh, Honu etc. aPuseni - RO SCI 0002 rile prezente în sit face parte rendzina formată pe calcare tectonice şi pe versanţii cu diverse expoziţii. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin tipul de sol brun luvic format pe luturi, şisturi sericitoase pe versanți slab înclinaţi. Cambisolurile cuprind soluri brune eumezobazice formate pe roci bogate în minerale calcice şi feromagneziene, calcare, dolomite, conglomerate, gresii calcaroase pe versanţi cu diverse pante şi expoziţii. Spodosolurile sunt reprezentate prin soluri brune feriiluviale şi podzoluri care s-au format în condiţii de climă foarte umedă şi rece, pe roci acide. Datorită prezenţei pe alocuri a substraturilor impermeabile în conexiune cu un regim hidric cu exces de umiditate, se întâlnesc şi soluri hidromorfe, în special în luncile unor pâraie. Pe suprafeţe restrânse apar solurile organice reprezentate prin solul turbos tipic. Acestea s-au format în zone cu molhaşuri, la altitudini de 920-1200 m. Cele mai reprezentative molhaşuri sunt cele din zona Izbuc-Călineasa-Ic, seria de molhaşuri şi mlaştini din bazinul superior al Someşului Cald pâna la Giurcuţa de Jos şi gruparea de mlaştini din zona Bălceşti-Călăţele. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii din zona sitului sunt angrenați în principal în silvicultură, prelucrarea lemnului, creşterea animalelor, comerț şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. În zonă nu există rețele de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. În zona sitului se află un tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, ca şi un inestimabil patrimoniu care atestă evoluția şi continuitatea de muncă şi de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei poporului român. Dintre acestea menționăm Ansamblul bisericii de lemn „Înălţarea Domnului“ (1791) din Arieşeni, Biserica de lemn „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul“ (1792) din Gârda de Sus, Bustul lui Horea (1930) din Albac şi Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil“ (1797) din Mărgău. Locuitorii din această regiune, moţii cum mai sunt ei numiţi, urmaşii dacilor, sunt binecunoscuţi pentru meşteşugul prelucrării lemnul, tradiţiile vechi de sute de ani fiind încă păstrate şi transmise mai departe generaţiilor tinere. Regiunea este renumită şi pentru târgurile care au loc aici an de an, mai cunosute fiind Serbările zăpezii din Vârlop şi târgul de la Călineasa (iulie), manifestare tradițională similară Târgului de Fete de la Găina. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia principalele activităţi care se desfăşoară sunt cele de exploatare forestieră, vânătoare, pescuit, cosit, păşunat, turism. Elementele de impact negativ sunt generate de braconaj, supraexploatarea resurselor naturale, construcţii în extravilanul localităţilor, acces necontrolat în peşteri şi lipsa supravegherii acestora, tăieri ilegale de arbori, păşunat neadecvat, turism necontrolat, eroziune şi torenți. aDministrarea sitului Situl este dotat cu clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, centre de vizitare, puncte de informare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, în sit există împrejmuire, panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, bariere, amenajări pentru observare şi amenajări de infrastructură turistică în peşteri, dar numărul acestora trebuie suplimentat. 279 280 aPuseni - RO SCI 0002 0 1,8 3,6 5,2 km arboretele de castan comestibil de la baia mare - RO SCI 0003 supraFaţa: 2.087 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 41‘ 26‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 31‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 759 max., 237 min., 469 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza din municipiul Baia Mare, pe DN18 şi de acolo pe drumuri forestiere. De asemenea, se poate ajunge pe calea ferată, până la gara Baia Mare. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9260 - Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). nevertebrate: Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Lăcustă (Stenobothrus eurasius). caracterizarea sitului prezentare generală Situl şi rezervaţia naturală Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare, peste care acesta se suprapune parţial, reprezintă limita nordică de distribuţie a speciei Castanea sativa în România, şi probabil şi în Europa. În România castanul comestibil formează concentraţii de tip forestier doar în două zone, una fiind Baia Mare. Suprafaţa cu castani comestibili aflată în rezervaţia Baia Mare este redusă şi cuprinde doar parcele de pădure. În ultimii ani, starea de sănătate a castanului comestibil din zona Maramureş s-a înrăutăţit foarte mult, toată suprafaţa (peste 80%) fiind afectată de o ciupercă cunoscută sub denumirea de cancerul scoarţei. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se plasează pe marginea sudică a munților Gutâi, în zona sa centrală, până la zona de record cu depresiunea sedimentară a oraşului. Cea mai mare parte a rezervației este ocupată de diferite tipuri de roci eruptive. Complexul de relief pe care se găseşte situl este unul de trecere de la dealuri la munţi joşi, cuprinzând un mic sector din Piemontul Maramureşului. pedologie Solurile din zonă sunt deosebit de importante pentru populația de castani. Aceştia se dezvoltă bine pe soluri brune de pădure, mediu podzolite sau chiar puternic podzolite cu un conținut moderat de substanțe nutritive, dar bogate în potasiu. Rama nordică a depresiunii Baia Mare este zona de depunere a produselor deluviale de natură andezitică peste substratul sedimentar marnos pannonian. Deoarece rădăcinile castanilor se dezvoltă cvasiorizontal şi preponderent la adâncimea de 60- 0 0,5 1 100 cm, formând un fel de platforme de susţinere eficiente la vânturi puternice, locul cel mai favorabil de dezvoltare a castanilor seculari este la contactul eruptiv-sedimentar, unde deluviul atinge cea mai mare grosime (peste 1 m). Aşa se explică prezenţa pâlcurilor de castani comestibili seculari din zonele Tăuţii Măgherăuş, Tăuţii de Sus, Valea Borcutului, Băiţa în zone cu substrat bazic (marnos) ostil. Hidrologie Sitului este poziționat în bazinul hidrografic al râului Tisa, amplasat între Valea râului Firiza, afluent al râului Săsar şi Valea râului Băiţa, afluent al râului Lăpuş. Acesta este brăzdat de cursurile de apă ale următoarelor văi: Valea Roşie, Valea Usturoiului, Valea Sf. Ioan şi Vicleanu Mare. aspeCte ClimatologiCe Situl este caracterizat printr-un climat boreal, cu ierni reci, strat stabil de zăpadă iarna şi precipitaţii în tot cursul anului. Regimul eolian este unul moderat. Vânturile dominante sunt cele din vest şi NV, cu o frecvenţă de 6 luni pe an. BioCenoza vegetaţia Pădurile de fag de tip Asperulo-Fagetum au stratul arborilor compus exclusiv din fag sau fag cu amestec redus de carpen, iar diseminat gorun, cireş, paltin de munte, sorb de câmp, ulm, frasin, tei pucios. Pădurile de stejar cu carpen de tip GalioCarpinetum au stratul arborilor compus în etajul superior din gorun, exclusiv sau în amestec cu fag, cu exemplare de stejar pedunculat, cireş, tei, iar în etajul inferior din carpen, jugastru etc., având acoperire de 80-90% şi înălţimi de 20-27 m la 100 de ani. Vegetaţia forestieră cu Castanea sativa este afectată în mare proporţie de ciuperca Cryphonectria parasitica, ce provoacă boala numită cancerul de scoarţă. Aceasta a dus la uscarea unor importante suprafeţe de castan comestibil din regiunea Baia Mare şi reprezintă o adevărată ameninţare la adresa rezervaţiei naturale şi a sitului. Stratul arborilor este compus în etajul superior din castan şi gorun în proporţii diverse, cu amestec de fag, paltin de munte, tei, cireş, plop tremurător, mesteacăn, iar în etajul inferior din jugastru, carpen, sorb de câmp, având acoperire de 80-100% şi înălţimi de 20-30 m la 100 de ani. În pădurile aluviale cu anin şi fag, habitat prioritar de interes co- munitar, stratul arborilor este compus exclusiv din anin alb sau cu puţin amestec de fag. La altitudini mai mici se întâlneşte aninul negru, cu acoperire de 80-100% şi înălţimi de 15-25 m la 50 de ani. Stratul arbustiv este de asemenea bogat în specii. Fauna Dintre grupele de faună, cele mai studiate în depresiunea Baia Mare au fost amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele. Din grupul amfibienilor întâlnim salamandra, tritonul carpatic, broasca roşie de munte sau broasca râioasă brună. Reptilele sunt reprezentate de şopârla de câmp, şopârla de munte, vipera comună, şarpele de alun, şarpele lui Esculap. Dintre păsări, cele mai frecvente sunt cinteza, piţigoiul sur, măcăleandrul, piţigoiul de munte, bufniţa, şorecarul, viesparul, vânturelul roşu, uliul porumbar, ciocârlia de câmp, presura galbenă, fluierarul de munte, mierla de apă, codobatura albă, codobatura de munte. În literatura de specialitate sunt menționate specii de mamifere ca ursul, lupul, mistreţul şi cerbul. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al municipiului Baia Mare, cu 114925 de locuitori angrenați în principal în industrie, construcții, comerț, turism, transporturi. Municipiul Baia Mare deține doar sisteme de încălzire rezidențială individuală, care funcționează preponderent cu gaz natural, dar şi cu brichete de rumeguş. Oraşul are un sistem centralizat de alimentare cu apă şi canalizare. Întâlnim aici biserici şi monumente datând din secolele XIV-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local, dintre care se remarcă Turnul lui Ştefan, o anexă a Catedralei „Sfântul Ştefan“, ridicată de Iancu de Hunedoara în secolul XV (înalt de 40 m, turnul era folosit pentru observarea eventualelor incendii şi supravegherea strategică a oraşului), Bastionul Măcelarilor sau Turnul de Muniții, construit în secolul al XV-lea (există o legendă conform căreia din acest turn ar fi fost împuşcat haiducul Pintea Viteazul), Biserica de lemn din Chechiş, construită în anul 1630 şi mutată în Baia Mare, pe Dealul Florilor, în 1939 (în jurul acestui obiectiv a fost amenajat Muzeul Satului). Anual, la sfârşitul ultimei săptămâni din luna septembrie are loc Sărbătoarea Castanelor. Prezența castanului comestibil în zona Baia Mare este menționată într-un proces verbal din 24 septembrie 1642, în care se arată că: „...pentru poftă am trimis cadou castane, ca şi altă dată, pentru care principele ne mulțumeşte în scris“. Este vorba despre secretarul Băii Mari, care a trimis castane principelui Rakoczi I. ARBORETELE DE CASTAN COMESTIBIL DE LA BAIA MARE - RO SCI 0003 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul maramureş: Baia Mare. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În perimetrul sitului se desfăşoară activități de exploatare forestieră şi de modernizare a drumurilor de acces. În afara sitului se desfăşoară activități de vânătoare/braconaj care au un impact negativ accidental. aDministrarea sitului Planul de management pentru întregul sit este în curs de elaborare. În sit există clădiri administrative, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere şi poteci/drumuri pentru vizitare, care trebuie suplimentate. Totodată, este necesară atât amenajarea de centre de vizitare/informare, staţiuni ştiinţifice, puncte de informare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc şi zone pentru colectarea deşeurilor, cât şi dotarea cu panouri de informare şi panouri pentru orientare (hărţi). 1,5 km 281 băgău - RO SCI 0004 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Aiud, Hopârta, Lopadea Nouă, Ocna Mureş. supraFaţa: 3.129 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 20‘ 2‘‘; Long. E 23˚ 47‘ 32‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 544 max., 254 min., 396 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BĂGĂU - RO SCI 0004 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face prin partea sudică, pe drumul 142L prin localitatea Ciumbrud sau pe drumul 107E din localitatea Băgău, şi prin partea vestică, pe drumul local 10, din localitățile Păgida şi Gâmbaş. În zona nordică a sitului se poate ajunge pe drumul local 3, prin localitățile Cisteiu de Mureş şi Micoşlaca. Numeroase alte drumuri forestiere şi agricole pot fi folosite pentru accesul în sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Carab (Carabus hampei) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes). plante: Moşişoare (Liparis loeselii). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se află situat în Podişul Transilvaniei, în etajul de vegetaţie al stejarului. Acesta are o importanţă deosebită pentru conservarea pădurilor de stejar, gorun şi carpen. Lacul Tăul fără Fund de la Băgău, localizat în partea de SE a sitului, se remarcă datorită vegetaţiei de mlaştină, care constituie o raritate în Podişul Transilvaniei fiind declarat şi rezervaţie naturală. Acesta a luat naştere în urma formării unui baraj natural. Dintre speciile caracteristice vegetaţiei de mlaştină amintim roua cerului, moşişoarele, mesteacănul alb şi gălbinarea. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în partea de vest a Podişului Târnavelor, în subunitatea Podişul Lopadiei, adiacentă Culoarului Aiud. Altitudinea maximă este atinsă în Vf. Podina (548 m). Morfologia dominantă se înscrie în structurile de podiş. Din punct de vedere geologic, zona este relativ tânără, formațiunile prezente fiind predominant cuaternare. pedologie În arealul de studiu există argiluvisoluri (soluri brune pe care se dezvoltă păduri de foioase – Pădurea Teleacu, Pădurea Ladomir), cambisoluri (pe valea râului Pusta Bâgăului şi pe Valea Dosului), molisoluri (în partea de nord a arealului, înspre localitatea Cisteiu de Mureş), soluri hidromorfe (în NE, pe Valea Papii), soluri neevoluate trunchiate sau desfundate (în cele mai apropiate puncte ale ariei naturale protejate față de râul Mureş). Hidrologie Situl se află în Bazinul Mureşului, pe partea stângă a râului cu acelaşi nume. Este drenat de râuri cu debit mic (Râul Pusta Băgăului în NE) sau caracter temporar (Valea Dosului şi Pârâul Bagiu în vest, Valea Băgăului în sud, Valea Papii în NE). De asememnea, în sit se află lacul de acumulare „Tăul fără Fund“, situat la 450 m altitudine, având o adâncime maximă de 17,5 m şi o suprafaţă de aproximativ 3,6 ha. aspeCte ClimatologiCe Situl se află într-o regiune de podiş, cu altitudini medii de 400 m, ceea ce plasează arealul într-un climat de dealuri şi podişuri temperat continental. La acesta se adaugă influențele vestice, oceanice, care sporesc cantitatea de precipitații în medie 500-600 mm/an. BioCenoza vegetaţia Situl are în componență păduri de foioase şi de amestec. Pădurile de mesteacăn alb european şi cele de stejar, gorun, carpen şi păducel sunt specifice acestui areal. Habitatele de mlaştini turboase de tranziție şi turbării oscilante (nefixate de substrat) constituie o raritate. Acestea oferă condiții pentru dezvoltare unei vegetații de mlaştină. În stratul arborilor mai găsim jugastru, păr pădureț şi sorb, iar în stratul arbuştilor întâlnim măceş, lemn câinesc şi salbă râioasă. Livezile, păşunile şi culturile sunt şi ele prezente în sit, dar într-un procent mic. Fauna Fauna cu statut de protecție din acest sit este reprezentată în special de nevertebrate. Dintre cele mai des întâlnite menționăm lăcusta de munte şi cărăbuşul. Rădaşca se întâlneşte într-un efectiv relativ redus dar având o stare favorabilă de conservare. Dintre vertebrate, buhaiul de baltă cu burtă galbenă este prezent în sit, de asemenea într-un efectiv redus, dar cu o stare de conservare favorabilă. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Lopadea Nouă, Aiud, Băgău, Hopârta şi Ocna Mureş ce însumează un total de 49476 de locuitori angrenați în principal în agricultură, pomicultură, zootehnie, floricultură, industrie şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat (Aiud, Ocna Mureş), fie individual pe lemne (Lopadea Nouă, Băgău, Hopârta). Nu există un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare integral centralizat. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XIII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre acestea se remarcă Cetatea Aiudului, întărită cu nouă turnuri atribuite breslelor meşteşugăreşti care le întrețineau şi al căror nume îl purtau. Ea datează din secolul XIII şi a fost construită pe teritoriul unei foste aşezări daco-romane. Castelul Kemeny de la Sâncrai, vechi de 200 de ani, găzduieşte în prezent o fermă ecologică de trandafiri. Alte obiective importante sunt Biserica românească din lemn „Sf. Teodor Tiron“ din Băgău, Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ din satul Şpălnaca (Hopârta), Castelul Teleky, una dintre cele mai frumoase construcții în stil baroc din Ardeal. Anual, în luna octombrie, în localitatea Ocna Mureş se sărbătoresc Zilele oraşului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități sportive şi recreative în aer liber, de cosire, recoltare masă lemnoasă, creşterea animalelor, vânătoare, pescuit şi cultivare a terenurilor agricole. Până în prezent acestea nu au dus la afectarea stării de conservare a biodiversităţii, menţinerea şi dezvoltarea durabilă a acestora putând contribui în continuare la dezvoltarea comunităţilor locale. aDministrarea sitului Situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare şi panouri de informare cât şi amenajarea de trasee turistice, poteci/drumuri de vizitare şi zone pentru colectarea deşeurilor. În sit nu este încă dezvoltată infrastructura de vizitare. 0 282 1 2 3 km balta alBă - AMARA - JIRLĂU - LACUL SĂRAT CâINENI - RO SCI 0005 supraFaţa: 6.300 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 13‘ 48‘‘; Long. E 27˚ 17‘ 5‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 100 max., 5 min., 32 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face pe DN22 (Buzău-Brăila) din localitatea Balta Albă. Între Râmnicu Sărat şi Brăila există curse regulate de autobuze cu staţie în localitatea Balta Albă. Există şi căi feroviare de acces: plecări/sosiri din gara localităţii Balta Albă, pe ruta Făurei-Tecuci şi gara localităţii Râmnicu Sărat, pe ruta Bucureşti-Suceava, mergând apoi cu autobuzul până în localitatea Balta Albă. Alte căi de acces sunt pe drumurile judeţene Făurei-Jirlău-Vişani-Câineni-Plăşoiu sau Buzău-Vadu Paşii-Săgeata-Robeasca-Jirlău-Vişani. Pentru a vizita Lacul Jirlău se poate ajunge cu trenul în localitatea Jirlău pe ruta Făurei-Tecuci sau cu maşina pe drumul naţional DN2B (Brăila-Făurei). HaBitatele De interes comunitar Din sit 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria. pești: Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea sitului prezentare generală Valoarea conservativă a sitului este dată de numărul mare de specii de faună ce pot fi întâlnite în cadrul acestuia, dar şi de prezenţa habitatelor protejate la nivel european. Situl a fost desemnat pentru conservarea a trei tipuri de habitate, respectiv ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara, comunităţi cu brâncă (iarbă sărată) – Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase şi pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, acesta din urmă fiind un habitat prioritar. Încă din 1847 au fost descoperite numeroase izvoare cu ape minerale care fac ca apa acestor lacuri să ajute la tratarea bolilor reumatice şi neurologice. O importanţă deosebită o are şi nămolul sapropelic folosit în tratarea a numeroase afecţiuni. Valoarea celor trei lacuri incluse în cadrul sitului este recunoscută şi la nivel naţional prin desemnarea lacurilor Balta Albă, Amara şi Jirlău Vişani ca rezervaţii naturale în anul 2000. peşti şi insecte periclitate la nivel european cât şi numeroase specii de păsări. În cadrul sitului întâlnim atât popândăul, specie vulnerabilă la nivel european, cât şi mamifere comune cum ar fi iepurele de câmp, porcul mistreţ şi căpriorul. Dintre reptile, demne de menționat sunt ţestoasa de lac, şopârla de câmp, şarpele de casă şi guşterul, iar dintre batracieni, buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca râioasă verde şi broasca de lac. Speciile de peşti de interes comunitar întâlnite sunt zvârluga şi ţiparul. În sit pot fi admirate şi câteva specii de insecte de interes comunitar cum ar fi fluturele focului, fluturele vărgat şi cosaşul transilvănean. Totodată, pot fi observate numeroase specii de păsări dintre care amintim gâsca cu gât roşu, sitarul de mal, raţa roşie, chirighiţa cu obraz alb, bătăuşul, eretele de stuf, şoimul călător, uliganul pescar, eretele sur etc. aspecte socio-economice Și culturale Pe teritoriul sitului se află comunele Boldu, Balta Albă, Grădiştea (cu satele Grădiştea, Ibrianu, Maraloiu), Amaru (cu satele Amaru, Dulbanu, Câmpeni, Lunca, Scorţeanca, Lacu Sinaia), Vişani (cu satele Vişani, Câineni-Băi, Plăşoiu) şi Jirlău, cu un total de 17675 de locuitori. Aceştia sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, piscicultură, morărit şi panificație. Sistemul de încălzire din locuințe este individual cu lemne şi gaz. Comunele Boldu şi Amaru au un sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizat. Comunele Balta Albă şi Grădiştea dispun de sistem de apă centralizat, dar nu şi de canalizare, pe când pe raza comunelor Vişani şi Jirlău există un sistem centralizat de canalizare, însă lipseşte cel de alimentare cu apă. Reprezentative pentru patrimoniul cultural local al sitului sunt situl arheologic Necropolă din sec. III-IV, din Epoca Migrațiilor, Cultura Sântana de Mureş-Cerneahov descoperit la 3,1 km vest de satul Balta Albă, biserica din satul Balta Albă, construită în anul 1864 şi situl arheologic format din Necropolele de sec II-IV, Epoca Sântâna de Mureş-Cerneahov – „La movilele Gemene“ şi „La vad“, descoperite la circa 1,5 km SV pe şoseaua spre Amara. Peisajul localităţii Balta Albă este foarte diferit faţă de cel din localităţile vecine, fiind dominat de o întindere de apă care a dat numele acestei aşezări. Localnicii susţin că respectivul luciu de apă numit Balta Albă ar deţine în adâncuri un „aur negru“ mai preţios decât petrolul şi aurul adevărat. Este vorba despre un nămol special cu calităţi terapeutice incontestabile, care face adevărate minuni în privinţa tratării unor boli precum cele reumatice sau afecțiuni ale sistemului nervos. Numele actual al comunei Jirlău s-ar datora jirloaielor (şiroaielor) de apă ce s-ar fi scurs din ploi şi zăpezi, probabil din cauza inundaţiilor râului Buzău. Comuna Amara a luat numele bălţii din imediata apropiere, a cărei apă are un gust amar. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În perimetrul sitului se desfăşoară activități de vânătoare (situl este fond de vânătoare), utilizare de pesticide, pescuit profesionist/industrial (cele patru lacuri sunt date în exploatare pentru pescuit), incendiere, irigare, abandonare a sistemelor pastorale, turism, intensificare a agriculturii, care au un impact negativ permanent, periodic sau sporadic asupra acestuia. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de braconaj, incendierea stufului, folosirea apei pentru irigaţii (duce la secarea Lacului Balta Albă), abandonarea sistemelor pastorale (va duce implicit la degradarea unei suprafeţe importante din cadrului sitului şi la dispariţia speciilor de plante şi animale), turism necontrolat, desecarea zonelor umede şi schimbarea habitatului semi-natural, liniile electrice neizolate. Elementele de impact negativ asupra speciilor din cadrul sitului sunt generate atât de poluarea apelor cu gunoi de grajd bogat în nitriți şi deşeuri menajere cât şi de modificarea practicilor de cultivare prin intensificarea agriculturii (duce la apariţia monoculturilor, la folosirea intensivă a pesticidelor şi la dispariţia zonelor de vegetaţie din jurul terenurilor agricole). BALTA ALBĂ - AMARA - JIRLĂU - LACUL SĂRAT CâINENI - RO SCI 0005 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Balta Albă, Boldu. Județul Brăila: Galbenu, Grădiştea, Jirlău, Vişani. aDministrarea sitului Situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere cât şi amenajarea de poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc şi zone pentru colectarea deşeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în sectorul estic al Câmpiei Române, la nord de râul Călmăţui, în Câmpia Râmnicului şi Câmpia Bărăganului. Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi şi interfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni formate prin tasare şi sufoziune (proces de spălare şi de transportare a particulelor fine din rocile afânate sub acţiunea apelor subterane). Prezenţa nisipurilor determină apariţia unui relief de dune caracteristic Câmpiei Râmnicului şi Câmpiei Bărăganului. pedologie Solurile caracteristice sunt cernoziomurile şi cernoziomurile levigate, solonceacurile şi soloneţurile, solurile aluvionare şi aluviunile pe suprafeţe întinse. Primele două tipuri de soluri sunt bogate în humus, caracteristică de mare fertilitate. Hidrologie Cele patru lacuri incluse în sit fac parte din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Lacurile Balta Albă, Amara şi Jirlău sunt situate în cadrul albiilor părăsite de râul Râmnicul Sarat şi sunt alimentate în prezent de câteva pâraie semipermanente. Lacul Sărat Câineni aparţine tipului de lacuri fluviatile formate în urma depunerii aluviunilor în dreptul punctului de confluenţă a râului Buzău cu afluenţii secundari. Alimentarea acestuia se realizează din stratul de ape freatice şi din scurgerile de suprafaţă. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală şi se caracterizează prin veri fierbinţi şi ierni secetoase. Regimul precipitaţiilor este foarte variabil, reflectând tipul de climat continental, cu o valoare medie multianuală de sub 500 mm. Vânturile predominante şi-au modificat direcţia datorită prezenţei Carpaţilor de Curbură. Predomină Crivăţul în tot cursul anului, dar şi Austrul care aduce uscăciune şi caldură vara şi temperaturi mai ridicate în timpul iernii. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia din zona bălţilor este asemănătoare cu cea existentă în Delta Dunării: vegetaţie permanentă tipică de baltă, cu asociaţii în care predomină stuful, papura şi pipirigul. Prin prezenţa speciilor hidrofile şi palustre, apele stătătoare saline şi salmastre ale celor patru lacuri au o mare valoare conservativă. Dintre plantele caracteristice pajiştilor sărăturate de importanţă comunitară sunt prezente albăstrica, pipirigul, iarba de sărătură, ghirinul, iarba şerpilor. Fauna Situl găzduieşte atât specii de mamifere, reptile, amfibieni, 0 1 2 3 km 283 balta mică A BRăIlEI - RO SCI 0006 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Berteştii de Jos, Brăila, Chiscani, Gropeni, Măraşu, Stăncuţa. Județul constanța: Hârşova. Județul ialomița: Giurgeni. supraFaţa: 20.872 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 59‘ 52‘‘; Long. E 27˚ 54‘ 31‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 38 max., 0 min., 5 med. BALTA MICĂ A BRĂILEI - RO SCI 0006 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Brăila, se traversează Dunărea pe la trecerea de bac Stanca, pe DC50 (care traversează Insula Mare a Brăilei) până în localitatea Măraşu, de unde se trece cu bacul brațul Vâlciu. Din Brăila, se poate folosi DJ212 până în localitatea Stăncuța, de unde se poate traversa Dunărea către ostroavele din zona sudică. Pe apă accesul este posibil în orice punct al sitului comunitar. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 92D0 - Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae). ilor, constituind un veritabil bazin de acumulare a apelor. Acesta permite inundarea cu regularitate la apele de viitură datorită pantei foarte mici (0,027‰), numeroaselor zone depresionare şi lipsei continuității grindurilor de mal. Frecvența de inundare este de 1-3 ani. Din luna mai începe retragerea apelor, care are ca efect o uşoară creştere a debitelor Dunării la Brăila comparativ cu cele din amonte. Apele rămân numai în părțile adânci ale depresiunilor lacustre, împiedicând astfel dezvoltarea excesivă a vegetației şi permiţând mineralizarea resturilor organice. După această dată, apele se retrag prin privalele din aval până în lunile iulie-august. Nivelul pânzei freatice din sit este situat la adâncimi de 5-10 m în zonele de grind şi de 0-2 m în zona depresiunilor lacustre. Alimentarea se face direct din Dunăre, la viituri sau prin intermediul stratului acvifer. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Petroc (Gobio kessleri) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Fusar (Zingel streber) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). aspeCte ClimatologiCe Putem spune că Balta Brăilei are un climat mai moderat, continentalismul de câmpie fiind estompat în această unitate joasă. Temperaturile din zonă sunt mai ponderate, cu o amplitudine zilnică şi anuală mai mică, precipitații mai reduse, număr de zile cu ninsoare mai mic. O caracteristică de bază a topoclimatului de baltă o constituie existența unei accentuate umeziri a aerului datorită existenței bălților, canalelor, gârlelor, sahelelor, deşi în mare parte acestea au fost îndiguite şi desecate. Are loc antrenarea în mişcare locală a aerului de deasupra Bălții Brăilei şi a câmpiei Brăilei, spre est şi sud ori invers, datorită producerii de minime barometrice vara şi maxime barometrice iarna. caracterizarea sitului prezentare generală Situl reprezintă o întrepătrundere de ecosisteme acvatice, de pajişte şi forestiere de o diversitate rar întâlnită în Europa, ce constituie mediul de viaţă ideal pentru componenta faunistică, în special pentru numărul mare de specii rare de avifaună. În ciuda modificărilor apărute atât în structura sistemelor ecologice integratoare cât şi la nivelul ei, Balta Mică a Brăilei conservă semnificative valori ecologice, fiind o importantă componentă a Sistemului Dunării Inferioare situat în amonte de Delta Dunării. Este singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zonă inundabilă) după indiguirea în proporţie de 70% a fostei Bălţi a Brăilei şi crearea incintei agricole Insula Mare a Brăilei. Datorită atributelor sale – zonă umedă în regim hidrologic natural, complex de ecosisteme în diferite stadii succesionale şi zonă tampon – Balta Mică a Brăilei reprezintă un sistem de referinţă pentru fosta deltă interioară şi bază pentru reconstrucţia ecologică în Sistemul Dunării Inferioare. Jumătate din ecosistemele identificate – bălţi şi păduri specifice din lunca inundabilă – sunt naturale, această zonă conservând în cea mai mare parte structura şi funcţiile vechii Bălţi a Brăilei din anii 50. Această zonă este bine cunoscută pentru importanţa ei ornitologică, deoarece se situează pe cel mai important culoar de migraţie a păsărilor din bazinul inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie între locurile de cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat din Africa. Pe teritoriul sitului au fost identificate nouă tipuri de habitate şi 16 specii de interes comunitar, dintre care 12 specii de peşti. Fauna cea mai complexă se întâlneşte în pădurile de amestec şi în bălţile permanente. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este aşezat la contactul dintre Câmpia Brăilei şi Podişul Dobrogei, pe care s-a instalat cursul Dunării. Fundamentul este situat la adâncimi de 500-1000 m în partea de vest datorită faliei Brăila-Piua Pietrei (falia Dunării Noi) cu care coincide parțial valea Dunării. În Balta Brăilei, martorii de eroziune sunt aproape inexistenți. Numai în partea de NE, în dreptul localității Turcoaia, se găseşte Popina Blasova. Aceasta are înălțimea de 45 m şi este constituită din formațiunea de Carapelit (carbonifer inferior), formațiune specifică orogenului nord-dobrogean. Cuvertura sedimentară prezintă mai multe straturi de diferite vârste, cele mai vechi provenind din Paleozoic, depozitele de suprafață fiind însă de vârstă cuaternară. pedologie Procesul repetat de aluvionare, care a favorizat depunerea şi acumularea periodică la suprafață a unor sedimente aluvionare noi de mărimi şi compoziție mineralogică diverse aduse de inundații, este modalitatea principală de formare a solurilor în sit. Aceste soluri aluviale se caracterizează prin vârste recente şi printr-un surplus de umiditate datorat situării pânzei freatice aproape de suprafață. Procesul de evoluție al solurilor este frânat prin împrospătare cu noi aluviuni, de aceea majoritatea lor sunt slab evoluate. Hidrologie Teritoriul sitului, cu regim liber de scurgere, este supus inundați- 284 Biserica „Sf. Nicolae“ de la Bereşti-Meria, despre care tradiția spune că ar fi fost construită în timpul domnitorului Ştefan cel Mare, unică prin masa altarului sculptată în trunchiul unui stejar ce încă îşi păstrează rădăcinile în pământ. Totodată, săpăturile arheologice efectuate la Giurgeni au evidențiat existența „Oraşului de Floci“ sau „Târgul de Floci“ (sit arheologic prioritar), atestat documentar din anul 1431, în timpul domniei voievodului Dan al II-lea. Oraşul este atipic față de celelalte cetăți medievale din Țara Românească prin faptul că nu are ziduri de incintă, de cetate. El s-a dezvoltat pe nouă grinduri, pe nouă coline, printre acestea trecând apa Ialomiței, legatura de pe un grind pe altul făcându-se prin podețe. Anual în zonă fiecare localitate serbează Zilele oraşului, comunei sau satului. Sărbătoarea Salcâmului şi Toamna Bereşteană se desfăşoară în Bereşti între 27 şi 30 mai şi respectiv între 10 şi 15 septembrie. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoa- ră activități de pescuit comercial şi sportiv, turism, navigație. Principalele amenințări pentru biodiversitate sunt generate de reducerea fondului forestier autohton prin înlocuirea cu specii alohtone de plop repede crescător, reducerea pajiştilor prin înlocuire cu plantații forestiere, deteriorarea covorului vegetal mai ales în pajiştile de stepă prin păşunatul intensiv al ovinelor, pescuitul selectiv, care a afectat anumite populații de peşti, inundații în urma îndiguirii Bălții Brăilei. aDministrarea sitului În sit sunt amplasate panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi) şi au fost amenajate puncte de observare, supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc, dar ele trebuie suplimentate. Totodată, este necesară amenajarea unui centru de vizitare/informare. BioCenoza vegetaţia Situl reprezintă un mozaic de asociaţii vegetale. În grindurile situate de-a lungul brațelor Dunării şi pe suprafețele plane din apropierea acestora inundate pe o perioadă mai lungă de timp vegetația specifică este reprezentată de zăvoaie de luncă alcătuite din arbori de esență moale, ce au capacitatea de a suporta inundațiile de durată variabilă. Caracterisitice sunt speciile de salcii şi plopi ce prezintă adaptări proprii. Specia dominantă este salcia. În regiunile supuse mai rar inundațiilor apar zăvoie de plop negru şi plop alb. Principalele specii de subarbuşti sunt cruşinul, sângerul, răchita roşie, păducelul, măceşul, lemnul câinesc, cătina roşie, socul, salba moale. Plantele agățătoare specifice sunt: vița sălbatică şi curpenul de pădure. În depresiunile lacustre din apropierea grindurilor sunt specifice zăvoaiele de plopi albi cu salcii albe şi plesnitoare. În cadrul acestor zăvoaie mai sunt întâlnite specii precum ulmul, stejarul pedunculat sau frasinul. Principalele plante agățătoare sunt vița sălbatică, hameiul şi diferite tipuri de liane. Acolo unde solurile prezintă o uşoară salinizare se dezvoltă cătină roşie, măceş, spinul cerbului. În cadrul depresiunii se regăsesc pajişti cu rogoz, mană de apă, pipirig. Vegetația acvatică specifică este alcătuită din stuf, papură, nuferi, ciulini, iarba broaştei, lintiță, broscăriță (specii plutitoare), otrățel, sârmuliță, brădiş (specii submerse). La marginea lacurilor şi a bălților se dezvoltă plaurul. Fauna Principala componentă a faunei din sit este reprezentată de păsări. Cu toate acestea, pot fi întâlnite şi alte specii de interes comunitar cum ar fi vidra, broasca ţestoasă de apă, buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă dobrogean, precum şi numeroase specii de peşti cum ar fi avatul, rizeafca, scrumbia de Dunăre, ţiparul, boarea, pietrarul etc. Alte specii reprezentative pentru Balta Mică a Brăilei sunt mistrețul de baltă, vulpea, iepurele, pisica sălbatică, nurca, câinele enot, bizamul. În aceste ape se întâlnesc, în afara speciilor de interes comunitar, peşti migratori (gingirică, sturioni), semimigratori (somn, vaduviță – se reproduc în Dunăre; crap, platică, şalău, babuşcă – se reproduc în baltă), peşti care se reproduc atât în zona bălții cât şi a Dunării (ştiucă, oblete), peşti de lac, sedentari (lini, roşioară, caracudă) şi peşti reofili (clean, mreană, morunaş, scobar). aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Brăila, Giurgeni, Măraşu, Gura Ialomoței, Bereşti, Stăncuța şi Hârşova, ce însumează un total de 241730 de locuitori angrenați în principal în industrie, agricultură, creşterea animalelor, apicultură, construcții şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat (Brăila, Hârşova), fie individual, pe lemne. În oraşele Brăila şi Hârşova există sisteme centralizate de alimentare cu apă şi de canalizare. În restul localităților din sit sistemele sunt în curs de dezvoltare. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XVII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre acestea amintim Biserica „Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril“ (fostă moschee) din Brăila, Mănăstirea Maxineni, ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti în perioada 1636-1637, 0 1,5 3 4,5 km bazinul ciucului de jos - RO SCI 0007 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Miercurea Ciuc, Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru, Tuşnad. supraFaţa: 2.693 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 14‘ 49‘‘; Long. E 25˚ 52‘ 3‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 737 max., 640 min., 655 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Calea ferată traversează pe direcţia NS interiorul sitului şi limita acestuia. Toate categoriile de trenuri se opresc la Miercurea Ciuc şi Băile Tuşnad (oraşe din vecinătatea sitului). La Sâncrăieni, Sântimbru, Sânsimion şi Vrabia (sate din interiorul sitului) opreşte numai trenul personal. DN12 este paralel cu situl pe direcţia NS, uneori atingând limita sitului, iar DJ123A parcurge situl, apoi continuă paralel cu acesta. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 7230 - Mlaştini alcaline. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • *Lup (Canis lupus). nevertebrate: Vertigo angustior • Vertigo moulinsiana. pești: Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Ochii soricelului (Saxifraga hirculus) • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Turiţă (Agrimonia pilosa). caracterizarea sitului prezentare generală Pe teritoriul sitului au fost identificate şapte habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar. Aici sunt conservate fragmente ale mlaştinilor din trecut, diminuate în urma regularizării cursului Oltului şi a extinderii terenurilor agricole şi localităţilor. O particularitate a sitului o reprezintă numeroasele izvoare de apă minerală care au dat naştere mlaştinilor soligene alcaline. În zonă se găsesc şase rezervaţii botanice, situl prezentând o importanţă majoră pentru ocrotirea unui număr mare de specii din flora şi fauna protejată pe plan naţional şi internaţional, printre care patru specii de plante de interes comunitar, 19 specii de plante de pe lista roşie naţională şi 16 relicte glaciare. Mamiferele mari sunt reprezentate de urs şi lup, două specii de lillieci de interes comunitar fiind de asemenea întâlnite aici. Dintre amfibieni, buhaiul de baltă cu burta galbenă este omniprezent, alături de tritonul cu creastă. Biotopul geologie/geomorFologie Depresiunea Ciuc este o depresiune tectonică şi de baraj vulcanic. Definitivarea Depresiunii Ciuc în morfologia actuală s-a realizat prin apariţia Munţilor Harghita care au transformat-o într-un bazin de sedimentare închis ce s-a umplut destul de rapid. În evoluţia sa, depresiunea a trecut prin mai multe faze de formare: continentală de adâncime, prelacustră şi lacustră – elemente care pot fi argumentate prin succesiunea depozitelor cu grosime de peste 800 m. Ca urmare a mişcărilor telurice generate de manifestările vulcanice, în fundamentul depresiunii au apărut o serie de falii transversale pe care au pătruns spre suprafaţă intruziuni bazaltice acoperite parţial. Ele funcţionează în prezent ca praguri (mici sectoare de defileu) în albia Oltului (Racu şi Jigodin). pedologie Poziţia geografică, morfologia, modul de utilizare a terenurilor şi condiţiile climatice au permis individualizarea a trei clase de sol în sit. Clasa cernisoluri (cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale şi rendzine) se întâlneşte pe piemonturi, glacisuri, pe şesul aluvial şi terasele superioare ale Oltului, clasa hidrisoluri pe terasele inferioare şi în lunca Oltului şi clasa histisoluri (soluri organice, turboase) în perimetrul mlaştinilor. Ultimele două tipuri sunt favorizate de precipitaţiile abundente, temperaturile scăzute şi subsidenţa activă. Hidrologie În Bazinul Ciucului de Jos,Oltul primeşte un afluent important, Pârâul Mare ce vine pe partea dreaptă din Munţii Harghita, şi câţiva afluenţi mai mici pe partea stângă, Pârâul Fâneţelor şi Fişagul din piemonturile marginale ale Ciucului, Ciucani din M. Ciuc şi Tuşnad de sub Vf. Teteia (1173 m) ce aparţine de Masivul Ciomatu. Viiturile repetate au impus realizarea unor lucrări de regularizare şi desecare. Cele mai importante debite se înregistrează pe Olt şi pe afluenţii săi în lunile aprilie-iunie, iar cele mai reduse în septembrie-noiembrie. De asemenea, la Jigodin Băi întâlnim ape minerale carbogazoase simple, iar la Tuşnad şi Sântimbru ape feruginoase carbogazoase. În perimetrul localităţii Tuşnad există şi rezerve importante de ape hipotermale cu compoziţie chimică şi ape radioactive. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere al regionării climatice, situl aparține ţinutului de munte, subţinutului Carpaţilor Orientali, topoclimatului complex al Depresiunii Ciucului. Factorii geografici care influenţează clima sitului sunt poziţia în partea central-sudică a depresiunii, altitudinea (600-700 m), prezenţa coridorului Oltului (cu excesul de umiditate pe care-l generează) şi modul dominant agricol de utilizare a terenurilor (culturi, păşuni şi fâneţe). Parametrii climatici sunt influenţaţi de pătrunderea maselor de aer polar continental sau maritim mai ales în sezonul rece şi de masele de aer vestice mai umede, dar moderate termic. Astfel, depresiunea Ciuc este considerată una dintre cele mai reci din regiunea montană a României, mai ales datorită inversiunilor termice din timpul iernii când aerul rece de pe versanţii montani înconjurători coboară şi stagnează pe fundul depresiunii. Frecvenţa şi durata mare a ceţii, precipitaţiile medii anuale de 563,5 mm, precum şi menţinerea stratului de zăpadă peste 200 de zile/an, întregesc tabloul climatic. BioCenoza vegetaţia Situl adăposteşte o serie de habitate, deosebit de importante din punct de vedere ştiinţific şi ecologic, protejate la nivel european. Condiţiile climatice proprii bazinului au dus la conservarea în aceste habitate a mai multor specii de plante şi animale, vestigii ale ultimei glaciaţiuni. Păstrarea lor a fost determinată în mare măsură de existenţa turbăriilor, caracterizate prin condiţii microclimatice particulare (umiditate mai ridicată şi temperatură mai scăzută faţă de microclimatul general) şi de numeroasele izvoare minerale reci. Aici regăsim numeroase specii de plante protejate, dintre care amintim mesteacănul pitic, ochii şoricelului, dumbrăviţa de baltă, şapte degete, curechiul de munte, voniceriul pitic, bumbăcariţa, bulbucii de munte, violeta, ochii broaştei, feriga de mlaştină, iarba-albastră, salcia de nisipuri, cununiţa etc. La adăpostul tufelor de salcie, cununiţă, coacăz negru cresc specii ocrotite ca feriga de mlaştină sau ochii broaştei. La nivel local, o importanță deosebită prezintă Mlaştina Varsavesz şi Mlaştina Külsö Égés. Mlaştina Varsavesz are o suprafaţă de 30 ha şi este situată la N-NE de satul Tuşnadul Nou, pe partea stângă a râului Olt. Mlaştina Külsö Égés este situată lângă cantonul Vrabia, la vest de calea ferată, fiind o mlaştină importantă din punct de vedere ştiinţific. Prezenţa numeroaselor specii relicte, cum ar fi gălbenelele sau scara domnului, constituie argumente pentru extinderea rezervaţiei Csemő-Vrabia cu acest fragment de habitat. În trecut, aceste două mlaştini au constituit o mlaştină unitară, fiind despărţite după ce a fost construită calea ferată. Sâncrăieni locuitorii participă la un obicei vechi de peste 700 de ani, Înmormântarea Fărşangului, în cadrul căruia iarna este condusă pe ultimul drum. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, creşterea animalelor, vânătoare, pescuit sportiv, turism, cosit, recoltare de masă lemnoasă. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de cositul timpuriu şi păşunat prin schimbarea habitatului semi-natural (fânețe, păşuni), arderea miriştilor şi a stufului în zona mlăştinoasă, distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor de către vânători, turismul necontrolat, deversarea deşeurilor industriale în special în apele Oltului. În cursul anilor 1970, integritatea ecosistemelor turbicole din regiune a fost grav afectată de practicarea unei drenări active. Suprafaţa multor mlaştini este străbătută de canale de drenaj longitudinale şi transversale, suprafeţe întinse fiind răvăşite cu buldozere şi vegetaţia originală îndepărtată până la substratul turbos. Din această cauză a dispărut din Mlaştina Beneş şi probabil din Mlaştina Valea de Mijloc specia ochii şoricelului, specie vulnerabilă în flora României, pe cale de dispariţie. Culturile agricole din apropierea rezervaţiilor reprezintă o sursă de eutrofizare din cauza îngrăşămintelor organice şi anorganice. Eutrofizarea determină de asemenea înmulţirea stufului, a urzicii, a creţuştii etc. BAzINUL CIUCULUI DE JOS - RO SCI 0007 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDministrarea sitului În sit sunt amplasate panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), puncte de informare şi sunt amenajate poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. Fauna În râul Olt şi în afluenţii săi, la fel ca şi în canalele de desecare din zona de inundare a Oltului, viețuiesc numeroase specii de peşti de importanţă comunitară, dintre care numai zglăvoaca este inclusă în formularul standard al sitului. Alte specii de peşti de importanţă comunitară prezente în sit sunt mreana vânătă, zvârluga, ţiparul sau chişcarul. Dintre amfibieni, buhaiul de baltă cu burta galbenă este foarte răspăndit, iar brotăcelul, broasca roşie de munte şi tritonul cu creastă au populaţii însemnate. De-a lungul cursului râului pot fi observate şi numeroase specii de libelule şi insecte acvatice a căror prezenţă indică o calitate bună a apei. Dintre mamifere, ursul brun, lupul, vulpea, castorul, pisica sălbatică, nevăstuica şi vidra îmbogăţesc valoarea naturală a zonei. Când se lasă seara îşi fac apariția liliecii în cautarea hranei. Pe pajişti şi printre tufărişurile din zonă pot fi întâlnite reptile cum ar fi şarpele de casă, şarpele de apă şi şopârla de câmp. De asemenea, situl este habitatul a numeroase specii de păsări întâlnite în special în zonele umede. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru şi Tuşnad ce însumează un total de 9703 de locuitori angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, comerț şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne sau gaz. Toate localitățile dispun de un sistemul centralizat de alimentare cu apă, iar localitatea Sâncrăieni are şi unul de canalizare. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XIV-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre acestea se remarcă Biserica Romano-Catolică „Sf. Ştefan“ (sec. XVI) din Sâncrăieni, Capela „Sf.Margareta“ (sec. XV), cu valoroase picturi murale interioare, din Sântimbru, Conacul lui Endes Miklós (fost judecător regal) din Sânsimion şi vestitele monumente funerare cu simboluri solare (cruci din andezit, o rocă vulcanică din Masivul Ciomadului, un vulcan ce n-a mai erupt de zece mii de ani), unicat în Romania, care pe capătul de sus al crucilor, în stanga, au sculptat Soarele, iar în dreapta Luna, aflate la Tuşnad. Anual, în fiecare localitate din sit se serbează Zilele comunei sau ale satului. În luna martie, în localitatea Sântimbru are loc Festivalul Primăverii, iar în 0 2 4 6 km 285 betfia - RO SCI 0008 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Hidişelu de Sus, Oşorhei, Sânmartin. supraFaţa: 1.748 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 58‘ 30‘‘; Long. E 22˚ 1‘ 41‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 346 max., 160 min., 237 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BETFIA - RO SCI 0008 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalul punct de acces este pe DN76 (Oradea-Beiuş), aflat la limita sudică a sitului. În sit se mai poate ajunge pe DC60 şi pe DC59 (Băile 1 Mai-Betfia). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii). nevertebrate: Carab (Carabus hampei) • Chilostoma banaticum. caracterizarea sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea liliacului comun mic, a două specii de amfibieni (buhaiul de baltă cu burtă galbenă şi tritonul cu creastă) şi a două specii de nevertebrate (melcul carenat bănăţean şi carabul). În sit sunt prezente şi două tipuri de habitate de interes comunitar, respectiv stepe panonice cu loess şi peşteri în care accesul publicului este interzis, dar acestea nu sunt menţionate în formularul standard. Situl este cunoscut mai mult ca urmare a prezenţei rezervaţiei paleontologice-punctul fosilifer Dealul Şomleu descoperit în apropierea avenului Betfia (galerie verticală a unei foste peşteri). În acest punct fosilifer s-au descoperit pentru prima dată în ţara noastră resturile marelui carnivor felin Machairodus şi chiar unele specii noi pentru ştiinţă. Datorită valorii sale ştiinţifice, paleogeografice, acest punct fosilifer a fost declarat Monument al Naturii. Biotopul geologie/geomorFologie Arealul face parte din punct de vedere geologic din extremitatea de NE a Depresiunii Panonice. În cuprinsul ei se separă un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi depozite sedimentare preterţiare şi o suită de depozite terţiare care reprezintă formaţiunile propriu-zise ale depresiunii. Localitatea Betfia este cantonată pe o veche masă de teren alunecată a cărei formă a fost aplatizată prin agricultură. În partea estică a localităţii Betfia se mai păstrează în relief o alunecare stabilizată ale cărei valuri de alunecare pot fi identificate cu uşurinţă. pedologie Substratul petrografic pe care s-au dezvoltat solurile din sit este variat: depozite loessoide, nisipuri, argile, marne, gresii etc., cu un conţinut bogat în componente bazice. În strânsă corelaţie cu roca, apele şi clima locului, dar şi cu vegetaţia, solurile predominante sunt solul brun de pădure şi solul brun de pădure podzolit, care au apărut sub pădurile de fagi, goruni, cer şi gârniţă. Aceste soluri brune de pădure, dezvoltate în spe- 0 286 1 2 3 km cial pe depozitele loessoide, au determinat în multe locuri apariţia unor torenţi care au erodat pătura de sol ducând în final la apariţia unor alunecări de teren. Hidrologie Din punct de vedere hidro-geologic, în zonă se cunoaşte prezenţa unui strat acvifer freatic, dezvoltat în formaţiunile cuaternare, şi a unui orizont acvifer de adâncime, cantonat de calcarele cretacice, foarte bine dezvoltat în acest sector. Alimentarea stratului freatic se face din precipitaţiile atmosferice, fapt pus în evidență de variaţiile sezoniere din puţurile săteşti. Aceste ape freatice sunt cantonate în depozitele de terasă bine dezvoltate (sub forma a patru nivele) pe malul stâng al Crişului Repede, în aluviuni ce însoţesc cursurile de apă în zonă (în special râul Criş), precum şi în depozitele deluviale. aspeCte ClimatologiCe Aşezarea arealului într-un sector larg deschis circulaţiei maselor de aer, predominant vestice şi sud-vestice, determină un climat blând temperat-moderat de câmpie. O caracteristică specifică a climei din această zonă este lipsa intervalelor de uscăciune şi secetă excesivă în timpul verii şi a gerurilor intense şi persistente în timpul iernii, urmare a infuziilor de aer temperat şi maritim destul de frecvente. Influenţa maselor de aer oceanic se manifestă şi prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor, în medie de 600 mm/an. BioCenoza vegetaţia Caracteristica generală a peisajului natural este dată de prezenţa pădurilor de foiase alcătuite din stejar, carpen, gorun, cer, gârniţă. Tufărişurile de porumbar şi păducel ocupă suprafeţe mici, fiind întâlnite la marginea pădurilor de stejar, prin poieni, tăieturi de pădure, pajişti îmbătrânite sau abandonate, garduri de protecţie în jurul culturilor agricole. Stratul ierbos este reprezentat de specii cum sunt creasta cocoşului, laptele cucului etc. Peisajul umbros de pădure este înlocuit cu pajişti însorite, unde predomină plante din familia gramineelor şi leguminoaselor. Grupările cu păiuşuri stepice sunt tipice acestei zone. Câmpul este presărat cu margarete, cicoare, lumânărele, maci şi brânduşe de toamnă. Dintre speciile rare, periclitate, relicte, endemice şi monumente ale naturii, în cadrul sitului întâlnim gălbenuşul, spălăcioasa, inăriţa mică, trânjii, untul vacii, stupiniţa, druce, buruiana de junghiuri, mlăştiniţa, cimbrişorul, ştevia de baltă, stejarul pufos, ghimpele, cornişorul. Fauna Dintre mamifere, mai des întâlnite în cadrul sitului sunt hârciogul, şoarecele de pădure, veveriţa, vulpea, jderul, dihorul, cerbul lopătar, căprioara, mistreţul, bursucul, jderul de piatră sau pisica sălbatică. Situl nu este foarte bogat în populaţii ale speciilor de amfibieni, însă se întâlnesc broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca roşie de pădure. Dintre speciile de reptile nu lipsesc năpârca, şarpele de alun, şarpele rău, şopârla de câmp, guşterul, şarpele de casă şi, mai rar, vipera comună. Speciile de păsări din sit sunt reprezentate de şorecarul comun, ciocârlie, ciocârlanul, mărăcinarul, cioara de semănătură, gaiţa, coţofana, mierlă, sturz cântător, cuc, piţigoiu, ciocănitoare, uliu porumbar, uliul păsărelelor, ciuf de pădure, huhurez mic. Peştera sau avenul din cadrul sitului oferă adăpost de maternitate pentru colonii importante de specii de lilieci cum ar fi liliacul mare cu bot ascuţit, liliacul comun mic, liliacul cu aripi lungi şi liliacul mare cu nas potcoavă. Ocazional, au fost identificate exemplare de liliac mic cu nas potcoavă, liliac mediteranean cu nas potcoavă, liliac cărămiziu şi liliac cu urechi mari. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Sânmartin, Oşorhei şi Hidişelu de Sus ce însumează un total de 17295 de locuitori angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, turism şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat, fie individual, pe lemne şi gaz. În fiecare localitate există un sistem centralizat de alimentare cu apă, dar lipseşte cel de canalizare. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din seco- lele XIV-XVIII reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre acestea se remarcă Capela de la Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală (sec. XIV) în care se mai pot observa elemente arhitecturale romanice, cisterciene şi gotice, Clădirea Sanifarm, o fostă mănăstire aparținând ordinului călugăresc Sf. Vincențiu, frumoasă clădire de arhitectură barocă, construită în sec. al XVIII-lea, Biserica ortodoxă din Ronţău (sec. XV), Biserica Ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din localitatea Oşorhei şi Biserica din lemn din Hidişelu de Jos (sec. XVII-XVIII). În fiecare an, în primul sfârşit de săptămână de după 15 iunie, în localitatea Alparea se desfăşoară evenimentul Zilele comunie Oşorhei, iar pe 23 august se serbează Ziua localităţii Felcheriu. În septembrie sau octombrie are loc Balul Strugurilor, sărbătoare populară maghiară organizată în fiecare an de către etnicii maghiari din localitatea Fughiu. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, agricultură, exploatarea lemnului şi turism. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de suprapăşunat şi activitățile asociate acestuia, braconaj şi turism necontrolat. Cantităţile mari de deşeuri menajere şi chiar toxice, lăsate de turişti în sit, duc la poluarea solului şi la poluarea estetică. aDministrarea sitului În prezent, în sit sunt amplasate panouri de avertizare şi de informare, puncte de intrare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Pe viitor este necesară dotarea cu împrejmuiri, centre de vizitare, puncte de informare şi suplimentarea amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. bisoca - RO SCI 0009 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Bisoca, Mânzăleşti. supraFaţa: 1.163 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 32‘ 9‘‘; Long. E 26 ˚40‘ 20‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 992 max., 566 min., 799 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face exclusiv pe cale rutieră dinspre Buzău pe DJ203K spre localitatea Niculeşti, mai departe pe DJ204C spre localitatea Bisoca. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus). nevertebrate: Euphydryas aurinia. plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Adenophora lilifolia • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Cadrul natural foarte variat cuprinde un mozaic de ecosisteme, de interes comunitar fiind zonele cu fâneţe montane şi păduri de fag. Aceste zone au fost mult mai extinse în trecut, dar activităţile antropice necontrolate au dus la scăderea considerabilă a suprafeţei ecosistemelor naturale şi seminaturale. Cu toate acestea, majoritatea comunităţilor de floră şi faună şi-au găsit refugiul în noile habitate de tip secundar de la Bisoca, care au în mare măsură caracteristicile habitatelor iniţiale, oferind de asemenea nişe ecologice adecvate unei însemnate proporţii de specii rezidente. Într-o arie restrânsă putem întâlni în sit habitate variate, cum ar fi mlaştini, iazuri piscicole, canale, şanţuri, bălţi temporare şi permanente cu adâncimi şi moduri variate de curgere a apei, cu sau fără vegetaţie acvatică, trupuri de pădure, sărături, terenuri cultivate, păşuni şi fânaţe umede. Condiţiile heterogene permit adăpostirea unui spectru larg de specii din cele mai diverse grupe. Situl include şi Rezervaţia Naturală Pădurea „Lacurile – Bisoca“. Biotopul geologie/geomorFologie Constituţia geologică a sitului este caracterizată prin elemente geologice încadrate în categoria şisturilor cristaline şi a gresiilor. Relieful sitului este constituit de versanţi cu expoziţie sudică şi sud-estică. pedologie Solurile din sit sunt fertile, moderate în humus, neutre până la slab acide, caracteristice zonelor pădurilor de fag şi pajiştilor alpine secundare, cum ar fi eutricambosoluri (bogate în sub- stanțe nutritive şi moderat umede, neutre până la slab acide), luvosoluri, preluvosoluri (profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, cu stagnare temporară de apă deasupra orizontului B, eutrofice). Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului şi a zonelor învecinate aparţine bazinelor râurilor Râmnicu Sărat şi Slănic, Dealul Bisoca reprezentând, alături de Dealurile Ungureanului, cumpăna apelor acestor bazine. Râul Peceneaga izvorăşte de sub dealul Bisoca, iar în apropiere se întâlnesc şi alte râuri cum ar fi Bisocii, Sările, Necoarei, Foltea, Draganu şi Moldoveanu. Majoritatea acestor râuri au izvoare cu debit foarte mic, astfel că majoritatea seacă în timpul verii. În sit apare şi un lac natural, Lacul Limpede. În apropiere se află şi lacurile Sările, Ogrăzii şi Negru. Unele dintre acestea sunt în proces de colmatare. aspeCte ClimatologiCe Clima se încadrează în climatul de deal specific pădurilor de stejar şi fag, mai aspru decât în zona externă. Expunerea versanților determină mari variații de temperatură. Apar şi inversiunile de temperatură dintre văi şi dealuri, iar ca vânturi predomină Crivățul. Primăvara se face simţit Foehnul, grăbind topirea zăpezilor. Contrastele termice dintre iarnă şi vară sunt destul de mari, iar temperatura medie anuală oscilează între 7-8 ºC, variind în raport cu altitudinea şi cu expunerea versanților. BioCenoza vegetaţia Caracteristice sitului sunt fâneţele montane care se află aici într-o stare de conservare excelentă. În prezent, acestea sunt ameninţate de scăderea numărului de animale din satele din jurul sitului, fapt care a condus la abandonarea practicilor de gospodărire tradiţională a acestor pajişti pentru producţia de fân, existând pericolul să fie invadate de vegetaţie lemnoasă şi ferigă de câmp. Pădurile de foioase, în special pădurile de fag, reprezintă doar 3% din suprafaţa sitului. Acest habitat prezintă o stare de conservare bună, fiind totuşi ameninţat de plantările de specii alohtone sau cu potenţial invaziv (salcâm, pin, pin negru). Dintre speciile de plante identificate în sit amintim pe lângă clopoţei, capul şarpelui şi Adenophora lilifolia specii de BISOCA - RO SCI 0009 HaBitatele De interes comunitar Din sit 6520 - Fâneţe montane; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. interes comunitar, şi iarba câmpului, vătămătoarea, cosaci, spinarea lupului, trestia de câmp, iarba câmpului, ciucure, clopoţei, gălbenuş, golomăţ, degeţel galben, frag de pădure, fratele priboiului, săbiuţă, ghizdei, mălaiul cucului, pedicuţă, sparcetă, timoftică, scrântitoare, salvie de câmp, cimbrişor, trifoi roşu, ovăscior auriu, trei fraţi pătaţi. Fauna Fauna de nevertebrate din pajişti este bogată, cel mai bine reprezentaţi fiind fluturii, lăcustele şi cosaşii. Din grupul lăcustelor şi cosaşilor sunt bine reprezentate speciile care se hrănesc cu diferite plante, dar şi cele carnivore cum este cosaşul verde. Amfibienii sunt reprezentaţi de broasca roşie de munte, broasca râioasă brună şi verde, broaştele de lac. Situl adăposteşte şi specia de interes comunitar izvoraşul cu burtă galbenă, care se reproduce şi în bălţile temporare. În pădure se pot întâlni salamandre. Cel mai des întâlnite reptile din sit sunt şopârla cenuşie, năpârca şi guşterul. Mai rar, se întâlneşte vipera comună. Dintre speciile de mamifere de interes comunitar este prezent lupul. Nu lipsesc ierbivorele mari şi nici mistreţii. Iepurele comun, dihorul, jderul de piatră şi vulpile reprezintă mamifere de talie medie frecvente în sit. Dintre păsări putem aminti fâsa de pădure, cucul, caprimulgul, piţigoii, ciocănitorile, ghionoaia sură, ciocârlia de pădure, pupăza etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 6226 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, valorificarea fructelor, silvicultură, oierit şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Alimentarea cu apă a comunei Mânzăleşti se face din puţuri forate din stratul freatic. Nu există sisteme de canalizare a apelor uzate. Monumentele istorice reprezentative ale zonei sunt Mănăstirea Găvanu (1707) din Mânzăleşti şi Mănăstirea Poiana Mărului, cu mormântul Sf. Cuvios Vasile, de la Poiana Mărului (1730) din Bisoca. „Masa lui Bucur“ este o stâncă imensă, cântărind 150 de tone, despre care legendele spun fie că a slujit drept masă ciobanului Bucur, întemeietorul Bucureştiului, fie haiducului Bucur. Aceasta se găseşte pe un platou muntos la o altitudine de 1142 m, pe vârful Penii, în comuna Bisoca şi este aşezată pe trei bolovani mai mici, asemeni unei mese tradiționale româneşti. Festivalul „Pe plaiuri Bisocene“ se desfăşoară în prima duminică înainte de 15 august, iar „Festivalul Slănicului“ este organizat anual în ultima duminică a lunii iunie pe platoul Meledic (Mânzăleşti). activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de scăderea interesului pentru producția de fân, braconaj, turism necontrolat şi plantările de specii alohtone sitului. aDministrarea sitului Situl este dotat cu bariere, drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, puncte de informare, amenajări pentru observare, puncte de intrare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 287 bistriţa auRie - RO SCI 0010 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul suceava: Ciocăneşti, Cârlibaba, Iacobeni. supraFaţa: 320 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 27‘ 37‘‘; Long. E 25 ˚17‘ 19‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 1109 max., 813 min., 934 med. BISTRIţA AURIE - RO SCI 0010 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul pe calea ferată se face prin staţiile Argestru şi Iacobeni. Accesul auto se poate face pe DN17 pe teritoriul localităţilor Mestecăniş, Iacobeni şi Argestru şi pe DN18 pe teritoriul localităţilor Valea Stânei, Botoş, Ciocăneşti, Mestecăniş. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). pești: Lostriţă (Hucho hucho) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Buxbaumia viridis. caracterizarea sitului prezentare generală Situl este localizat în lungul râului Bistriţa Aurie şi este reprezentat de un habitat caracteristic apelor din zona montană inferioară, respectiv păduri aluviale cu arin. Fiind păduri de luncă, au o diversitate foarte bogată şi exercită un rol deosebit în asigurarea calităţii apei, reducerea eroziunii malurilor şi atenuarea inundaţiilor în zonele adiacente, dar şi în producerea de resurse pentru recreere şi turism. În partea inferioară a versanţilor, în amestec cu fagul, se întâlnesc şi alte specii de foioase (carpen, jugastru, paltin etc.), iar în lungul apei se găsesc esenţe moi (mai ales arin, plop, salcie). Echilibrul om-natură din această zonă presărată cu foarte multă tradiţie prezintă o mare importanță, o valoare culturală aparte având-o localitatea Ciocăneşti numită şi Comuna Muzeu Ciocăneşti. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful este reprezentat de valea Bistriţei, străjuită pe dreapta de versanţii abrupţi ai masivului Suhard (unde pădurea coboară de multe ori până în albia râului), iar pe partea stângă de versanţii mai domoli, cu păşuni şi fâneţe, ai obcinii Mestecănişului. Suhardul, pe flancul nordic şi estic, este alcătuit din şisturi epimetamorfice. Formaţiunile sedimentare sunt alcătuite în primul rând din sedimente triasice slab reprezentate. Hidrologie Situl este localizat de-a lungul râului Bistriţa, afluentul cu debitul cel mai mare al Siretului, ce îşi are izvorul pe versantul nordic al Munţilor Rodnei. În sectorul superior, până la confluenţa cu Dorna, râul poartă denumirea de Bistriţa Aurie după unele sedimente de albie care conţin nisipuri aurifere şi care în trecut au fost exploatate. Afluenţii de stânga ai Bistriței sunt Valea Stânei, Andronic, Botoş, Gropăria, Oiţa, Brezuţa, Fieru, Argestru, iar cei de dreapta sunt Diaca, Humor, Scoruş, Pârâul Rece, Suhărzelu Mic, Suhărzelu Mare, Tisa, Ciotina, Haju. aspeCte ClimatologiCe Clima văii Bistriţei se menţine în limitele zonei temperat-continentale, cu nuanţe diferite în funcţie de altitudinea la care se află firul apei, de formele de relief pe care le traversează, precum şi de particularităţile dinamicii atmosferice. Alături de caracteristicile generale impuse de orientare şi altitudine menţionăm şi particularităţile climei datorate îngustimii văii şi curenţilor de aer care creează un climat local. În ceea ce priveşte precipitaţiile, cantitatea lor medie este de 926 mm/an. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este caracteristică râurilor montane. Pădurile de molid coboară pe culmile Suhardului până pe malurile râului, alternând cu pajiştile montane. Acestea din urmă sunt mai prezente pe versanţii domoli ai Obcinei Mestecănişului. Vegetaţia din proximitatea râului este caracterizată prin specii arboricole de salcie şi arin şi vegetaţie specifică zonelor predispuse inundării. Fauna Dintre speciile de faună existente în sit putem menţiona vidra, buhaiul de baltă cu burta galbenă, lostriţa, zglăvoaca, moioaga, păstrăvul, lipanul şi boişteanul. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Ciocăneşti, Iacobeni şi Argestru. Locuitorii acestora sunt angrenați în principal în activități de creşterea animalelor (inclusiv păstrăvi), silvicultură, turism, minerit, exploatarea şi prelucrarea lemnului, recoltarea şi prelucrarea fructelor de pădure. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu sobe, şi centrale familiale sau de bloc, pe bază de lemne. Comunele Iacobeni şi Argestru dispun de rețea de alimentare cu apă. Nu există un sistem centralizat de canalizare. Comuna Muzeu Ciocăneşti este atestată documentar din anul 1400, într-un hrisov prin care se consemnează primirea muntelui Suhard, de către Alexandru Cel Bun, de la doamna sa Ana, ca danie de domnie. În Ciocaneşti există o biserică ortodoxă din lemn, construită în secolul al XIX-lea, în anul 1859. Anual, aici au loc manifestări cu o însemnatate deosebită la dezvoltarea patrimoniului cultural național şi universal: Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, Festivalul Național al Păstrăvului în august, Festivalul Național de Datini şi Obiceiuri din străbuni. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Îndiguirea malurilor şi mineritul, inclusiv depozitarea minereului de uraniu, au un impact negativ ce trebuie redus şi controlat. Vecinătatea cu DN şi calea ferată are un impact puternic negativ în ceea ce priveşte managementul defectuos al deşeurilor, zgomotul şi turismul necontrolat. aDministrarea sitului În sit exista doar un panou pentru orientare, dar numărul acestora trebuie suplimentat. Totodată, este necesară dotarea cu panouri de avertizare şi panouri de informare. 0 288 1 2 3 km bRaniŞtea catâRiloR - RO SCI 0011 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Obârşia. supraFaţa: 302 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 53‘ 36‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 47‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 118 max., 99 min., 111 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. caracterizarea sitului prezentare generală Pădurea Braniştea Catârilor este aşezată în partea sud-vestică a câmpiei Romanaţiului, în câmpul Leu-Rotunda, aproape de limita inferioară a silvostepei, pe teritoriul comunei Obârşia. Pădurea reprezintă un relict al pădurilor vechi xerofite formate la sfârşitul subborealului, favorizat de încălzirea uşoară a climei. Pe suprafața sitului au fost identificate două tipuri de habitate prioritare: 40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice şi 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu stejar. Diversitatea floristică şi faunistică este subliniată şi de existența unui exemplar de stejar brumăriu având 450-500 de ani şi un diametru de doi metri fiind declarat Monument al Naturii. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, zona este alcătuită din formaţiuni cuaternare, întâlnindu-se o alternanţă de depozite argiloase loesside. pedologie Solul este reprezentat de cernoziom cambic şi psamosol molic. Hidrologie Condiţiile geologice favorizează acumularea apei subterane la baza depozitelor loessoide, valea Obârşia alimentându-se din astfel de izvoare. Apa este potabilă în toate cele 450 de fântâni existente în satele comunei Obârşia şi în cele două izvoare (cişmele) localizate în apropierea malului stâng al văii Obârşia, unde pânza freatică apare la suprafaţă. aspeCte ClimatologiCe Clima este una specifică stepei Câmpiei Române, cu un nivel al precipitaţiilor un jur de 600 mm/an. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia lemnoasă este dominată de stejarul brumăriu, cu vârste cuprinse între 150-190 de ani şi salcâm. În asociaţie cu stejarul brumăriu, se întâlnesc frasinul, paltinul de câmp, teiul pucios, corcoduşul, nucul, plopul euramerican, păducelul, porumbarul şi măceşul. Vegetaţia ierboasă este reprezentată BRANIŞTEA CATâRILOR - RO SCI 0011 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza din DN64 (Caracal-Corabia), DJ604 (Vişina-Obârşia), dar şi cu trenul, din staţia CFR Vişina. de brânduşa galbenă, bărboasă, păiuş, obsigă, firuţă, timoftică, pir, odolean, peliniţă, nalbă, usturoiţă, trifoi alb, trifoi roşu, coada şoricelului, fragi de pădure, jaleş, pojarniţă, coronişte, mierea ursului, tămâioare, laptele câinelui, ciocul berzei, struna cocoşului. Fauna Fauna este tipică habitatelor forestiere. Aici au fost observate numeroase specii de nevertebrate, amfibieni (broasca de pământ, broasca de pădure, brotăcelul), reptile (guşterul, şopârla de câmp), păsări (fazanul, uliul porumbar, prepeliţa, şorecarul comun, şorecarul mare, stiga, cucul, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriţă mare, ciocănitoarea de stejar, dumbrăveanca, pupăza, muscarul negru, silvia cu cap negru, mierla, sturzul de vâsc, privighetoarea, codroşul de pădure, sfrânciocul mare, măcăleandul, piţigoiul mare, sticletele, bot-grosul, grangurul), mamifere (iepurele, vulpea, dihorul, ariciul, şoarecele de câmp). aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţii Obârşia cu 3368 de locuitori angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, servicii şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne. Nu există sistem de canalizare, iar rețeaua de alimentare cu apă are acoperire parțială. În comuna Obârşia se găseşte biserica „Adormirea Maicii Domunului“, construită în 1866, monument istoric de importanţă B. În fiecare an pe 21 mai, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, locuitorii serbează Zilele comunei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de exploatare forestiera, vânătoare, cultivare şi păşunat, care au un impact negativ permanent sau sporadic asupra acestuia. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de păşunatul în pădure, extragerea arborilor bătrâni, uscaţi, scorburoşi, tăierile rase, invazia salcâmului plantat la periferia sitului în apropierea habitatului prioritar. aDministrarea sitului În sit sunt bariere care restricţionează accesul pe drumurile forestiere. Totodată, sunt necesare panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere şi trasee tematice. 0 1 2 3 km 289 braţul măcIn - RO SCI 0012 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Frecăţei, Măraşu. Județul constanța: Gârliciu, Hârşova, Ciobanu. Județul tulcea: Carcaliu, Dăeni, Greci, Măcin, Ostrov, Peceneaga, Smârdan, Turcoaia. supraFaţa: 10.235 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 0‘ 29‘‘; Long. E 28˚ 7‘ 52‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 94 max., 0 min., 8 med. BRAţUL MĂCIN - RO SCI 0012 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Partea de nord a brațului Măcin este accesibilă de pe DN22 între localitățile Smârdan şi Măcin în sudul localităţii Măcin, accesul fiind asigurat de DN22D între Măcin şi Cerna, din care se desprind două drumuri locale spre localitățile Caracliu, respectiv Turcoaia. Spre sud, brațul Măcin este accesibil pe traseul Cerna-Traian (222B)-Peceneaga-Ostrov-Dăeni- Gârliciu (222F) sau de pe drumul național 22A, între localitățile Hârşova şi Saraiu. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). pești: Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Petroc (Gobio kessleri) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea sitului prezentare generală Situl prezintă importanţă în primul rând pentru conservarea habitatului 92A0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba, ce ocupă aproximativ 19,41% din sit, respectiv 4% din suprafaţa habitatului la nivel naţional. Habitatul este reprezentat pe suprafeţe mai mult sau mai puţin reduse şi prin arborete asupra cărora nu s-au făcut intervenţii silvice, potenţiale păduri virgine. Până în prezent nu au fost identificate arborete seculare în acest habitat. De asemenea important este habitatul prioritar 62C0* Stepe ponto-sarmatice, ce ocupă o suprafaţă de aproximativ 4% din suprafaţa naţională a habitatului, întâlnit predominant în Dobrogea. Situl reprezintă partea nordică a coridorului de migraţie a speciilor de plante din Peninsula Balcanică spre Dobrogea de Nord şi Delta Dunării. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, Dobrogea de Nord se împarte în următoarele zone: Unitatea Măcin (corespunzătoare Munţilor Măcin), Unitatea Niculiţel şi Unitatea Tulcea (ce corespund împreună zonei Tulcea). Unitatea Măcin este formată dintr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de granitoide, un înveliş sedimentar străpuns de granitoide, la care se adaugă un înveliş sedimentar posthercinic. Pe fondul evenimentelor tectonice din Cuaternar, traseul Dunării s-a format succesiv de la vest către est, aspect ilustrat de scăderea numărului de terase până la dispariția acestora. Sectorul dunărean are funcția unui culoar între Bazinul Euxinic şi Bazinul Dacic, dovadă fiind grosimea mare a depozitelor subaluviale şi lipsa teraselor săpate de Dunăre, ceea ce se explică în special prin puternice mişcări tectonice negative. pedologie Solurile din sit sunt în cea mai mare parte constituite din aluviosoluri şi psamosoluri în diferite stadii de evoluţie. În anumite zone apare fenomenul de salinizare ca urmare a proceselor accentuate de evapotranspirație (solonețuri sau solonceacuri). Principalul proces în formarea solurilor îl constituie aluvionarea, care a favorizat depunerea şi acumularea periodică la suprafață a unor sedimente aduse de inundații, de mărimi şi compoziție mineralogică diverse. Procesul de evoluție al solurilor este frânat prin împrospătare cu noi aluviuni. Din această cauză, cele mai multe soluri sunt slab evoluate. Alternarea perioadelor de inundaţii cu perioade de stagnare a apelor conduce la înmlăştiniri. În zonele expuse inundațiilor (primăvara în special), sub influența predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată, s-au format o serie de soluri hidromorfe reprezentate prin lăcovişti şi soluri gleice în diverse stadii de evoluție. Hidrologie Regimul hidrologic al Dunării se caracterizează prin existenţa unor importante variaţii de nivel şi de debit în cursul anului. Apele mari se produc primăvara ca urmare a topirii zăpezilor şi ploilor abundente. În cursul superior şi mijlociu acest fenomen are loc în lunile martie-aprilie, iar în cel inferior, în mai. Debitele cele mai mici se înregistrează toamna şi uneori iarna. Temperatura apelor Dunării se află sub influenţa direc- 290 tă a temperaturii aerului şi într-o mai mică măsură sub cea a factorilor locali. Încălzirea apelor începe în luna martie şi ţine până în luna august, după care urmează procesul de răcire. Gheaţa poate să apară din prima decadă a lunii decembrie până la începutul lunii martie. Durata podului de gheață este în medie de 45-50 de zile. aspeCte ClimatologiCe Sub aspect climatic, regiunea în care este situat Braţul Măcin se încadrează într-o zonă cu condiţii specifice stepei pontice, caracterizată printr-un contrast termic semnificativ între temperaturile medii pentru lunile de vară şi de iarnă. Dobrogea este una din regiunile ţării cu 110-170 de zile senine pe an şi cu valori mari ale sumei temperaturilor medii zilnice. Precipitaţiile sunt sub 500 mm/an şi provin în cea mai mare parte din ploi cu caracter torenţial, frecvente mai ales în lunile iunie şi iulie. BioCenoza vegetaţia În grindurile aflate de-a lungul brațului Măcin şi pe suprafețele plane din apropierea acestuia, inundate pe o perioadă mai lungă de timp, vegetația specifică este reprezentată de zăvoaiele de luncă. Acestea sunt alcătuite din arbori de esență moale, ce au capacitatea de a suporta inundațiile. Specifice zonei sunt speciile de sălcii (dominante) şi plopi ce prezintă adaptări proprii. În regiunile supuse mai rar inundațiilor apar zăvoaie de plop negru şi plop alb. Cu participare mai mică în compoziția arboretelor, dar importanți din punct de vedere ecologic, întâlnim ulmul, aninul negru, stejarul pedunculat. Principalele specii de subarbuşti sunt cruşinul, sângerul, călinul, răchita roşie, păducelul, măceşul, lemnul câinesc, cătina roşie, socul, salba moale. Plantele agățătoare specifice sunt vița sălbatică şi curpenul de pădure. În apropierea grindurilor întâlnim zăvoaie de plopi albi cu sălcii plesnitoare. În cadrul acestora mai pot fi observate specii precum ulmul, stejarul pedunculat, frasinul. Subarboretul specific este reprezentat de salbă moale, sânger, lemn câinesc, călin, zălog, porumbar. Principalele plante agățătoare sunt vița sălbatică, hameiul, liana. Acolo unde solurile prezintă o uşoară salinizare se dezvoltă cătina roşie, măceşul, spinul cerbului. Vegetația acvatică este alcătuită din stuf, papură, nuferi, ciulini, iarba broaştei, lintiță, broscăriță (specii plutitoare), otrățel, sârmuliță, brădiş (specii submerse). La marginea lacurilor şi a bălților se dezvoltă plaurul. În lungul brațelor şi privalelor, pe margini, se dezvoltă zăvoaie de sălcii alături de stuf, rogoz, pipirig, iar în apă şi pe apă întâlnim săgeata apei şi ciulinul de baltă. (cu Izvorul Tămăduirii şi Crucea de Piatră Tămăduitoare) şi Peştera Sfântului Apostol Andrei. Pe 6 ianuarie, în Dăeni are loc Botezul Cailor, zi în care preotul satului desfăşoară slujba de bobotează, botează caii şi se organizează întreceri hipice. La Hârşova a devenit o tradiție ca în prima duminică a lunii octombrie să se sărbătorească Ziua Recoltei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, agricultură, silvicultură şi exploatări forestiere, vânătoare, navigație şi turism, care nu au un impact negativ semnificativ. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de modificarea folosinței terenului (transformarea zonelor umede şi a pajiştilor în teren arabil), lucrările hidrotehnice, poluarea apelor, supraexploatarea resurselor biologice (în principal peşte) şi a solului, îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare, braconajul prin otrăvire sau capcane, incendierea stufărişului şi a miriştilor, turismul necontrolat. aDministrarea sitului În sit există clădiri administrative şi sunt în curs de identificare şi omologare două trasee turistice. Fauna Dintre mamifere, cel mai des întâlnite sunt mistreţul, căpriorul, iepurele de câmp, vulpea, enotul, vidra, bizamul, iar pe cotele mai înalte, unde există pajişti de stepă, poate fi văzut popândăul (specie prioritară). Speciile mai importante de amfibieni prezente în sit sunt buhaiul de baltă cu burta roşie şi tritonul cu creastă dobrogean (specii de interes european), brotăcelul şi broasca mare de lac. Dintre reptile, lângă apă întâlnim broasca ţestoasă de apă şi şarpele de apă, iar pe cotele mai înalte din pajiştile din vecinătatea zonei umede apare broasca țestoasă de uscat. Fondul piscicol natural este bogat. Speciile importante prezente în sit sunt, alături de speciile de interes comunitar, morunul, somnul, crapul de Dunăre, şalăul, bibanul, plătica, carasul, babuşca, roşioara, linul, ştiuca. Dintre insecte au fost identificate specii importante din punct de vedere al reglării populaţionale printre care lărdarul, cărăbuşul, furnica roşie, călugăriţa, iar pe meandrele cu apă de mică adâncime găsim boul de baltă. Situl adăposteşte şi numeroase specii de pasări, multe dintre ele de interes comunitar, cum ar fi dumbrăveanca, vânturelul de seară, raţa roşie, sfrânciocul roşiatic, cormoranul pitic, pelicanul creţ, gâsca cu gât roşu, fâsa de câmp, ciocârlia de stol etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 40254 de locuitori din aşezările aflate pe teritoriul sitului sunt angrenați în principal în agricultură, silvicultură, pescuit, industrie, creşterea animalelor şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat (Hârşova), fie individual, pe lemne. În Măcin, Hârşova şi Greci există un sistem de alimentare cu apă centralizat, ultimele două dispunând şi de sistem de canalizare. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele II-XIX. Dintre acestea, reprezentative sunt Monumentul triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi (ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109 pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor din 102), Mănăstirea Dervent 0 2 4 6 km bucegi - RO SCI 0013 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Bran, Moeciu, Predeal, Râşnov. Județul prahova: Azuga, Buşteni, Comarnic, Sinaia, Valea Doftanei. Județul Dâmbovița: Moroeni. supraFaţa: 38.787 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45 ˚22‘ 52‘‘; Long. E 25˚ 30‘ 40‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2514 max., 655 min., 1452 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (VaccinioPiceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). nevertebrate: Calul dracului (Cordulegaster heros) • Vertigo genesii • Euphydryas aurinia • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Colias myrmidone • Nymphalis vaualbum • Cosaş (Isophya costata) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • Cucujus cinnaberinus. pești: Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Flămânzică (Draba dorneri) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Buxbaumia viridis • Dicranum viride • Meesia longiseta • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl, cu o suprafaţă de 38787 ha, se caracterizează prin marea diversitate biologică, geologică, geomorfologică şi carstică (34 de peşteri, printre care Peştera Ialomiţei, Peştera Rătei), Cheile Zănoagei, Cheile Urşilor, Cheile Orzei, Cheile Tătarului, Clăile din Lespezi, Canionul Horoabei formând un peisaj de o frumuseţe deosebită. Pe conglomerate, datorită eroziunii diferenţiate, au luat naştere forme bizare, cum ar fi Sfinxul şi Babele. Zona se remarcă printr-o deosebită bogăţie a capita- lului natural aici regăsindu-se în jur de 3000 de specii de floră şi 3500 de specii de faună. Multe dintre acestea, protejate de legislaţia naţională şi europeană, sunt endemice şi rare. În sit sunt prezente 24 de habitate de interes comunitar, dintre care şase prioritare. Printre acestea apar habitate de limită superioară a pădurilor, cum ar fi jnepenişurile, peticele de smirdar, asociaţiile floristice specifice golului alpin. Pe lângă speciile endemice, se găsesc aici şi specii relicte glaciare cantonate în general pe Valea Ialomiţei în locurile turboase. Se remarcă, de asemenea, diversitatea mare a faunei, dintre animalele de interes comunitar fiind prezente 20 de specii. Situl se suprapune în mare măsură Parcului Natural Bucegi şi include mai multe rezervaţii ştinţifice, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cum sunt: Peştera-Cocora, Poiana Crucii, Valea Horoabei, Orzea-Zănoaga, Zănoaga-Lucăcilă, Cheile Tătarului, Turbăria Lăptici, Peştera Rătei, Locul fosilier de la Vama Strunga, Abruptul Bucşoiu, Mălăieşti, Gaura, Abruptul Prahovean, Locul fosilier Plaiul Hoţilor, Munţii Colţii lui Barbeş. În sit au fost identificate şi relicve importante din punct de vedere paleontologic şi arheologic, cum ar fi Valea Tătarului, caracterizată prin cantitatea mare de resturi de Ursus spelaetus şi instrumente de tip musterian şi paleolitic superior. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în partea estică a Carpaţilor Meridionali şi cuprinde Masivul Bucegi, care se desfăşoară sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudică, delimitat de abrupturi ce depăşesc frecvent 1000 m faţă de zonele limitrofe şi care se opresc în valea Prahovei, Cerbului şi Brateiului sau se continuă pe culmi mai joase spre culoarele depresionare ale Branului. Înălţimea reliefului determină etajarea condiţiilor de sol, vegetaţie şi climă, rezultând un peisaj armonios şi complex. Munţii Bucegi sunt alcătuiţi din două ramuri principale, în formă de potcoavă, care închid între ele bazinul superior al Ialomiţei. Cele două culmi pornesc din Vf. Omu, punct culminant al masivului, din care se desprind alte ramuri secundare. Platoul Bucegilor este mai dezvoltat în ramura estică a masivului, la sud de Vf. Omu, înglobând micile platouri din zona Coştilei (2498 m), Caraimanului (2384 m), Jepii Mici (2072 m), Jepii Mari (2143 m), Piatra Arsă (2001 m), Vânturiş (1851 m). Pe partea dreaptă a văii Izvorul Dorului, Platoul Bucegilor se continuă cu culmile rotunjite Baba Mare, Cocora, Lăptici etc. În ramura vestică a munţilor Bucegi, platoul prezintă în componenţa sa porţiuni mai joase din culmile Doamnele, Guţanu, Bătrâna, Grohotişu, Tătaru, Deleanu Lucăcilă şi Lespezi. Caracteristică pentru Platoul Bucegilor este prezenţa stâncilor izolate ca Babele, Sfinxul etc., forme reziduale rezultate ca urmare a proceselor eoliene, de îngheţ-dezgheţ şi de şiroire. Eroziunea diferenţiată din Masivul Bucegi este subliniată atât de abrupturi, cât şi de relieful carstic. În lungul Ialomiţei se desfăşoară în calcar peşterile Urşilor, Tătarul Mic, Tătarul Mare, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei şi Dobreşti. Specifice carstului sunt şi văile de tip „horoabă“, cu rupturi de pantă mari şi surplombe condiţionate de un drenaj subteran. În Masivul Bucegi sunt cunoscute în prezent 34 de peşteri amplasate în bazinul Prahova şi bazinul Ialomiţei superioare. Dintre acestea se remarcă Peştera Ialomiţei şi peştera Ratei. Din punct de vedere geologic, situl cuprinde în limitele BUCEGI - RO SCI 0013 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN71 (Târgovişte-Moroeni-Sinaia), DJ714 (Moroeni-Valea Ialomiţei), DN1 (Ploieşti-Braşov), Sinaia-Cuibu Dorului-Dichiu urmând DJ713 accesibil din DN71, Buşteni-Cabana Gura-Diham pe drum local accesibil din DN1 în interiorul localităţii Buşteni, DN73 (Râşnov-Bran), DN73 (Piteşti-Câmpulung-Rucăr-Bran), Râşnov-La Uzina Electrică-Valea Glăjeriei pe drum local ce porneşte din Râşnov. Pe calea ferată, staţiile de acces sunt Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Râşnov. sale două entităţi structurale majore: Pânza Getică a Carpaţilor Meridionali la vest şi zona flişului Carpaţilor Orientali la est. Zona de contact a celor două structuri este ascunsă sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi, medii şi superioare. În partea vestică a masivului, delimitată de râul Ialomiţa, de sub conglomeratele de Bucegi apar la zi formaţiuni cristaline şi depozite sedimentare, în timp ce pe versanţii estici şi sudici ai masivului apar la zi depozite de fliş. Formaţiunile cristaline cele mai răspândite sunt şisturile. De-a lungul întregului versant vestic al masivului, între calcare şi fundamentul cristalin se interpun depozite silicioase, gresii şi calcare nisipoase brune. pedologie Marea varietate a factorilor pedogenetici (climă, vegetaţie, substrat litologic, relief), la care se adaugă vârsta absolută a diferitelor soluri, a determinat în sit formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane şi alpine. În general, se poate constata o succesiune altitudinală normală a solurilor zonale (în zona forestieră, de la cele brune slab acide de pădure până la podzolurile humico-feriluviale şi turbe oligotrofe, iar în zona alpină, de la solurile brune, tinere, de pajişti pe abrupturi până la cele humico-silicatice podzolice). Apariţia anumitor roci a determinat formarea de soluri intrazonale. Astfel, pe calcare s-au format soluri limitrofe, redzinice, iar pe rocile acide soluri brune acide, criptopodzolice şi podzolice care coboară intrazonal în zona solurilor brune de pădure montane. Eroziunea prin apă şi vânt a determinat, pe de o parte, coluvionarea materialelor fine humifere, iar pe de altă parte, menţinerea în stadii de tinereţe a unor soluri şi distrugerea parţială sau totală a altora. Deplasarea pe pante a materialului primar şi chiar a solurilor formate, prin procesul de solifluxiune ca şi prin scurgerile torenţiale, au contribuit, de asemenea, în mare măsură la modificarea procesului de solificare. Din cauza turismului intensiv, exploatării pajişilor, a unor căi de circulaţie dezorganizate, în condiţiile proceselor de şiroire foarte intense, solurile de pe mari suprafeţe din Platoul Bucegilor sunt degradate. Hidrologie Forma de potcoavă a Masivului Bucegi determină în mod evident dispunerea şi direcţia de curgere a râurilor. Văile pornesc radiar din jurul vârfului Omu. Principala axă de colectare a apelor din interiorul masivului este Ialomiţa, care are un bazin simetric. Această vale este alimentată din zăpezi şi ploi. Izvorăşte la mare înălţime de sub vârful Omu şi curge spre sud. În sectoarele calcaroase, Ialomiţa este alimentată şi subteran, prin drenaj carstic. Numeroşi afluenţi cu obârşia pe/sub podişul Bucegilor converg spre bazinete, printre aceştia putând menţiona Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe 291 bucegi - RO SCI 0013 dreapta şi Şugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa şi Orzea pe stânga. În general, afluenţii sunt seci în cursul mediu şi superior, dar în timpul averselor de ploaie au un regim torenţial. Între văile din interiorul Masivului Bucegi, pârâul Izvorul Dorului prezintă un caz aparte, izvorând de sub cabana Babele pentru a străbate în lung platoul aflat în culmea estică (dinspre Prahova), la înălţimi de 2100-1700 m, pe un traseu paralel cu Ialomiţa şi suspendat cu 300-400 m deasupra acesteia. Între Colţii lui Barbeş şi Vânturiş, Izvorul Dorului formează o frumoasă cascadă, face un cot de 90o şi se întreaptă spre est, pentru a se vărsa în Prahova. Pâraiele din exteriorul Bucegilor aparţin bazinelor Prahovei şi Oltului. Pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, Urlătoarea, Babelor, Peleş şi Zgarbura se varsă în Prahova. Versantul nordic este drenat de pâraiele Glăjăriei, Mălăieşti, Ţigăneşti care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul Ciubotei, Gaura (pătruns mult în interiorul masivului) şi Grohotişul converg spre Bârsa, apele lor îndreptându-se spre Olt. aspeCte ClimatologiCe Prin poziţia sa situl se încadrează în climatul de munte caracterizat de două etaje, cel montan-forestier (între 800-1800 m altitudine pe versanţii sudici şi 800-1600 m altitudine pe versantul nordic) şi cel alpin cu două subetaje, alpin inferior (1800-2000 m şi respectiv 1600-1800 m altitudine) şi alpin superior (extins deasupra limitelor citate mai sus). Caracteristicile principalelor elemente climatice suportă influenţele circulaţiei generale a atmosferei, ale expoziţiei faţă de soare, ale văilor principale, ca şi a structurii suprafeţei active (altitudini peste 2500 m, forme variate, vegetaţie diversă, structură litologică, reţea hidrologică etc.). Temperatura medie anuală a aerului este de 4,9 ºC. Adesea, în zilele din semestrul rece al anului se realizează inversiuni de temperatură, când la poalele muntelui şi în culoarele montane limitrofe temperaturile sunt mai mici decât pe munte la altitudini superioare, datorită acumulării şi sedimentării aerului rece în formele negative respective. Observaţiile meteorologice au arătat că pe Vf. Omu îngheţul se poate produce în tot cursul anului. Aproape fără excepţie au fost înregistrate în fiecare an temperaturi sub 0o C chiar şi în lunile de vară. Vânturile dominante sunt din SV, vest şi NV cu câte 20% fiecare, în timp ce calmul atmosferic este sub 5% anual. Anual, vânturile cu viteze de peste 11 m/s se produc în 200 de zile, din care 100 de zile sunt vânturi cu peste 16 m/sec, producând pe Platoul Bucegilor şi suprafaţa vârfurilor golaşe procese de deflaţie. Pe platoul şi pe vârfurile Bucegilor direcţia dominantă a vânturilor corespunde direcţiei circulaţiei generale a atmosferei în ţara noastră, respectiv VE. Astfel, versanţii vestici şi nord-vestici sunt expuşi fenomenelor de eroziune, deflaţie şi dezagregare, în timp ce versanţii estici şi sud-estici, situaţi „sub vânt“ se bucură de o acoperire bogată de zăpadă, care topindu-se relativ repede primăvara redă solului o cantitatie mult mai mare de apă, foarte importantă pentru vegetaţia alpină expusă în general uscăciunii din cauza răririi aerului şi a puternicii radiaţii solare. Culmile primesc iarna şi primăvara precipitaţii cu mult mai bogate decât văile învecinate. Vara şi toamna însă, cantităţi mari de precipitaţii cad şi pe pantele periferice, datorită norilor denşi şi masivi de ploaie formaţi sub acţiunea ascensiunii aerului. Căldarea interioară a Ialomiţei, adăpostită morfologic de vântul dinspre NV, apare în toate anotimpurile ca o zonă mai uscată. BioCenoza vegetaţia O privire de ansamblu asupra vegetaţiei sitului pune în evidenţă în primul rând bogăţia şi diversitatea acesteia, ca şi abundenţa de relicte glaciare şi specii endemice care dau o notă aparte, fapt ce a determinat cercetătorii să descrie aici numeroase elemente noi pentru ştiinţă. Vegetaţia lemnoasă se repartizează în cadrul a două subzone şi anume subzona fagului şi subzona molidişurilor. Speciile dominante în sit sunt fagul, bradul, molidul şi zada, iar habitatul caracteristic este de Păduri dacice de fag, reprezentând climaxul făgetelor pure sau cu diseminaţii de conifere din etajul montan, răspândit pe toate expoziţiile, pe versanţii slab înclinaţi. Molidişurile, care caracterizează etajul alpin superior, ocupă suprafeţe mari în bazinul superior al Ialomiţei şi pe versantul transilvănean, unde fâşia acestora este mult mai îngustă. Brădetele sunt instalate pe versanţii moderat înclinaţi, pe suprafeţe relativ restrânse, în zona Sinaia şi Poiana Ţapului. O mare valoare conservativă o au pădurile de zadă şi zâmbru de pe versanţii înclinaţi până la foarte înclinaţi cu expoziţii diverse, creste şi stâncării, care pe versantul prahovean au pe alocuri o mare întindere (Furnica, Jepi, Caraiman, Coştila, Moraru, Bucşoiu). Pâlcurile şi rariştile din această zonă sunt formate din molid sau zadă, printre care se instalează adeseori tufărişuri de jneapăn şi anin de munte. Între Claia Mare şi Valea Jepilor, rariştea de larice cuprinde şi numeroase exemplare de zâmbru, arbore rar, relict glaciar, cu înălţimi de 20-28 m la 100 de ani. Pădurile aluviale cu anin negru şi frasin, habitat prioritar de interes comunitar, sunt caracteristice luncilor montane înguste, preferând versanţii umeziţi de izvoare pe roci calcaroase şi silicioase sub formă de pietrişuri şi nisipuri grosiere. Pădurile de Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene, un alt habitat prioritar, se întâlnesc pe unele văi înguste şi umbrite, chei în masivele calcaroase. Stratul arborilor este compus, în etajul superior, din paltin de munte, ulm de munte, frasin. În etajul inferior sunt prezente şi puţine exemplare de jugastru, carpen şi anin negru. Vegetaţia stâncăriilor colonizează fisurile din stânci şi pregăteşte substratul pentru instalarea noii vegetaţii cu specii mai pretenţioase, frecvenţa mare de iarbă deasă putând fi considerată caracteristică masivului. Vegetaţia de grohotişuri şi bolovănişuri alcătuieşte un stadiu incipient de colonizare, legat de menţinerea unei mobilităţi relativ active a substratului. Vegetaţia grohotişurilor calcaroase, habitat prioritar cu o suprafaţă mică 292 în România (10-100 ha), este instalată pe grohotişurile mărunte sau grosiere nefixate, pe terenurile puternic luminate dar umede şi care au o cantitate apreciabilă de material organic provenit din resturi vegetale. Vegetaţia grohotişurilor silicioase (numită şi tundra alpină), alcătuită din plante pitice, alipite de sol, târâtoare sau rozulare care formează covoare întrerupte, este adaptată la condiţii de climă dintre cele mai aspre, fiind instalată pe Vf. Omul, Creasta Colţilor Obârşiei, Creasta Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiu. Tufărişurile montane şi subalpine au un rol important în reglarea proceselor erozionale prin fixarea substratului şi menţinerea stratului de zăpadă un timp îndelungat, în Bucegi fiind alcătuite mai ales din jneapăn, anin de munte şi mai rar din ienupăr. Dintre tufărişurile pitice, smârdarul formează una dintre cele mai remarcabile asociaţii din Bucegi împreună cu alţi arbuşti scunzi ca afinul şi merişorul, dar şi cu jneapănul. Tufărişurile pitice de azalee de munte formează covoare dese şi scunde, continue sau întrerupte de eroziuni de vânt, pe coastele şi pe şeile puternic vântuite din zona alpină, pe soluri sărace şi acide. Tufărişurile de sălcii pitice reprezintă de asemenea o vegetatie specifică munţilor înalţi. În cheile stâncoase din calcare (pe valea Peleşului) se găsesc buruienişuri luxuriant dezvoltate precum brusturii cu frunze foarte mari. Dintre tipurile generale de pajişti din situl Bucegi, pajiştile cu ţăpoşică ocupă suprafeţe însemnate, continue pe coastele slab înclinate din porţiunea inferioară şi mijlocie a platoului, pe platourile munţilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana, Lăptici, Piatra Arsă şi Cocora. În pajiştile de pe versanţii abrupţi sunt întâlnite majoritatea elementelor specifice masivului, precum şi cele mai multe endemisme şi rarităţi floristice. Alte tipuri de pajişti întâlnite sunt pajiştile cu păius roşu, pajiştile de păruşcă (cel mai răspândit tip de pajişte alpină din zona alpină a Bucegilor), pajiştile de coarnă etc. În zona izvoarelor şi pâraielor subalpine şi alpine sunt prezente izvoare petrifiante cu formare de travertin, habitat prioritar de interes comunitar. Munţii Bucegi au o mare diversitate floristică constituind o rezervă serioasă a genofondului românesc, chiar şi în privinţa unor specii cu importanţă mai deosebită. Specifice pentru acest masiv sunt endemitele locale, exclusive ale Bucegilor sau ale Bucegilor şi celorlalţi munţi învecinaţi Ţării Bârsei (Piatra Craiului, Postăvaru, Tâmpa, Piatra Mare), acestea din urmă fiind în număr de cinci. Alte specii ocrotite sunt tisa, ghinţura galbenă, zada (Masivul Bucegi reprezintă una dintre cele cinci staţiuni cu zadă naturală din ţară), iedera albă, salcia de turbă (specie endemică semnalată în rezervaţia naturală Lăptici, în turbărie, într-un singur pâlc, pe stratul gros de muşchi), floarea de colţ, angelica, bulbucii de munte, sângele voinicului etc. Fauna În sit sunt cunoscute până în prezent 3500 de specii de animale, de la rotifere până la specii superioare. Dintre speciile de gasteropode (melci, scoici etc.) este caracteristică prezenţa a aproximativ 105 specii, acestea ocupând datorită adaptărilor deosebite aproape toate mediile naturale. Crustaceele (raci, crabi etc.) sunt reprezentate prin 23 de specii, dintre care cele specifice Bucegilor sunt în număr de cinci. Cele mai reprezentative nevertebrate semnalate în Bucegi sunt păianjenii şi insectele. Fluturii sunt cel mai bine reprezentaţi, fiind identificate 164 de specii de fluturi mari, la care se adaugă un număr de 50 de specii de fluturi mici, unele fiind întâlnite doar aici. Dintre peşti, întâlnim păstrăvul de munte şi zglăvocul (specie de interes comunitar). Toate cele 11 specii de amfibieni semnalate în Bucegi sunt reprezentative lanţului carpatic, dintre acestea putând aminti salamandra, tritonul comun, broasca râioasă brună, broasca roşie de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul carpatic (ultimele două specii de interes comunitar). Reptilele sunt reprezentate de şopârla de câmp, şopârla de munte, şopârla de ziduri, năpârca, şarpele de alun şi vipera comună (prezentă în jnepenişurile din Platoul Bucegilor). Dintre mamifere regăsim aici 45 de specii, printre care cerbul carpatin, cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, vulpea, pisica salbatică, capra neagră, veveriţa, pârşul de alun, pârşul comun, pârşul cu coada stufoasă, precum şi numeroase specii de şoareci şi chiţcani. Sunt prezente şi populaţii de carnivore mari de interes conservativ european, ursul, râsul şi lupul găsind aici locuri prielnice de hrănire şi reproducere. Au fost observate în sit şi numeroase specii de lilieci care găsesc adăpost în grotele şi peşterile din sit sau în pădurile din zonă. Dintre aceştia putem menţiona liliacul cârn şi liliacul mic cu potcoavă (specii de interes comunitar), liliacul cu aripi late, liliacul de amurg mic, liliacul urecheat, liliacul de ziduri etc. În sit întâlnim 129 de specii de păsări, dintre care 50 cuibăresc în zonă şi pot fi considerate specifice Bucegilor (corbul, ochiul boului, mărăcinarul, pietrarul, codroşul de munte, pitulicea mică, brumăriţa de stâncă, brumăriţa de pădure, fluturaşul de stâncă etc.). În ceea ce priveşte speciile de răpitoare mari, sunt prezente acvila de munte, acvila ţipătoare mică, uliul păsărar etc. Fauna terestră a peşterilor cuprinde numeroase specii troglofile sau subtroglofile cu o răspândire mai largă în zonă, speciile reprezentative fiind semnalate în peşterile Rătei, Ialomiţei, Ursului şi Peştera Mică, ultimele două situate în Cheile Tătarului. Este posibil ca fauna acvatică subterană din peşterile Masivului Bucegi să prezinte un interes mult mai mare, dar cercetările sunt încă insuficiente. Menţionăm prezenţa în Peştera Ialomiţei a unei subspecii endemice de amfipod, Niphargus carphaticus cavernicolus. aspecte socio-economice Și culturale Cei 85033 de locuitori din zona sitului sunt angrenaţi în principal în turism, comerţ, exploatarea şi prelucrarea lemnului şi a materialelor de construcţii, creşterea animalelor, agricultură, pomicultură şi prestări de servicii. Sistemul de încălzire din locuinţe este individual, cu lemne şi gaze naturale. Toate localităţile din sit dispun de reţele de alimentare cu apă, iar majoritatea şi de canalizare. În zona sitului întâlnim monumente istorice şi culturale de mare importanţă datând din secolele XIV-XX: Castelul Cantacuzino (1910) din Buşteni, Cazinoul (1911), Gara Regală (1870), Mănăstirea Sinaia (1690-1695) şi Castelul Peleş (1873-1883) din Sinaia, Cimitirul medieval (sec. XVII-XIX) „La Părul înecăcios“ din satul Muscel, Castelul Bran (1377-1382), Mănăstirea Predeal (1819), Cetatea Râşnovului (sec. XIV-XVIII) etc. Fiind una dintre cele mai importante zone turistice din ţară, anual sunt organizate aici numeroase evenimente culturale, cum ar fi Festivalul Azuga (octombrie), Sărbătoarea Sfinxului din Bucegi (6 august), Moto Xcountry Festival (septembrie) – cel mai mare festival de endurocross pentru amatori din estul Europei – pe Valea Cerbului, Festivalul Caşcavelei (septembrie), Serbările Zăpezii (februarie), Măsuratul laptelui (iulie), Festivalul Brânzei şi Pastramei – Răvăşitul oilor (septembrie), Focul lui Sumedru (octombrie) etc. Unul dintre obiceiurile păstrate din străbuni este Calendarul de ceapă. La începutul anului, „Înţeleptele satului“ aleg o ceapă mare şi pun foi din aceasta în 12 farfurioare, menindu-le pentru fiecare lună. Apoi, în fiecare foaie, pun câte o linguriţă de sare. Foile se lasă peste noapte, iar a doua zi, în funcţie de cum s-a înmuiat fiecare foiţă şi câtă apă a lăsat, se va vedea cât de secetoasă sau ploioasă urmează să fie fiecare lună. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activităţi de turism, păşunat, exploatări forestiere, vânătoare şi recoltare de specii sălbatice de floră. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de păşunatul intensiv (pajiştile edificate de păruşcă şi Potentilla ternata-P. aurea ssp. Chrysocraspeda se degradează şi evoluează către Nardetum strictae alpinum sau subalpinum, astfel diminuându-se calitatea lor conservativă), turismul necontrolat, construcţia de pensiuni şi case de vacanţă în extravilanul localităţilor, tăierile ilegale şi modul de extragere a arborilor din parchete pe cursul pâraielor de munte, incendierea jnepenişurilor, braconajul. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, centre de vizitare, amenajări pentru observare, bariere, puncte de intrare, drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, acesta necesită amenajarea unor staţiuni ştiinţifice. 0 2 4 6 km 293 bucegi - RO SCI 0013 bucŞani - RO SCI 0014 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dâmbovița: Bucşani, I.L. Caragiale. supraFaţa: 513 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 53‘ 29‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 7‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 332 max., 239 min., 275 med. BUCŞANI - RO SCI 0014 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Comuna I.L.Caragiale este aşezată în partea de est a judeţului Dâmboviţa, la limita cu judeţul Prahova, pe DN72 Ploieşti-Târgovişte. Drumul judeţean DJ710 face legătura dintre Moreni şi I.L. Caragiale. Comuna Bucşani este situată pe DN61 (Giurgiu-Găeşti). Drumurile laterale (uliţele) sunt neasfaltate, iar multe dintre ele sunt impracticabile în perioadele cu precipitaţii abundente. Altă rută de acces este pe calea ferată, pe direcția I. L. Caragiale-Bucşani, prin localitatea Mija, urmând apoi drumurile locale fie din localitatea Bucşani, I. L. Caragiale, fie Mija. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. te, slab humifere şi cel al solurilor argilo-iluviale (caracteristic pădurilor din regiunea de câmpie cum este şi cazul sitului). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus). Hidrologie Reţeaua hidrografică principală a zonei este reprezentată de râul Cricovul Dulce. Reţeaua hidrografică secundară din zona sitului este formată din pârâiele Racila, care traversează satul Ion Luca Caragiale, şi Neagra, situat în sudul comunei (Sat Mija). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este important pentru pădurile de stejar şi carpen prezente aici. În cadrul sitului se protejează şi conservă zimbrul, specie extinctă în natură. Rezervaţia de zimbri înfiinţată în anul 1983 în trupul de pădure Neagra din cadrul Ocolului Silvic Bucşani a fost populată cu exemplare aduse din Polonia şi din ţară, respectiv de la centrele de creştere din Haţeg şi Argeş. Aici se realizează aclimatizarea şi dezvoltarea zimbrului în condițiile climatice din zona de câmpie piemontană şi dealuri mijlocii. Situl reprezintă matca pentru crearea de nuclee de creştere în rezervații din întreaga țară. Biotopul geologie/geomorFologie Câmpia Română este una din cele mai noi unităţi geomorfologice ale ţării, cu fundament cristalin. Situl Bucşani face parte din marile unităţi neotectonice cuaternare ale Câmpiei Române şi anume cea estică. Sectorul estic corespunde părţii situate la est de Argeş, de unde se abate şi râul Dâmboviţa. Din punct de vedere litologic, depozitele sunt foarte variate, predominante fiind cele de umplutură a depresiunii (nisipuri, pietrişuri, argile nisipoase, marne nisipoase, argile, marne) cu stratificaţie torenţială, lenticulară, şi orizontală. pedologie Solurile actuale sunt grupate în două mari complexe, întâlnite cel mai des în sit: cel de soluri negre şi brune argiloase, compac- 0 294 1 2 3 km aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în sectorul de climă continental-moderată al munților mijlocii şi înalți. Pentru acest sector sunt caracteristice verile răcoroase cu precipitații abundente şi iernile foarte reci cu viscole frecvente şi strat de zăpadă stabil pe o perioadă îndelungată. Media anuală a precipitaţiilor este de 700-800 mm. BioCenoza vegetaţia Pădurile de stejar pedunculat şi carpen sunt un grup de păduri constituite în cea mai mare parte din specii de stejar comun şi gorun în primul etaj şi specia de carpen în etajul al doilea. Speciile arborescente dominante sunt stejarul, carpenul, jugastrul, frasinul şi teiul, în timp ce subarboretul este constituit în special din păducel, lemn câinesc, sânger, amorfă. Fauna Dintre mamifere, cele mai numeroase sunt rozătoarele, reprezentate de şoarecele de pădure, şoarecele scurmător şi şoarecele gulerat. În coroana arborilor întâlnim veveriţa, pârşul mare şi pârşul de alun. În sit pot fi întâlnite şi specii de lilieci, cum ar fi liliacul de apă, pipistrelul mic şi liliacul urecheat. Dintre mamiferele mari sunt prezente căprioara, mistreţul, vulpea, nevăstuica, jderul de pădure şi pisica sălbatică. Dintre amfibieni, în sit apare ca specie de interes conservativ european tritonul cu creastă. Dintre păsări, în zonă au fost semnalate ca specii cuibăritoare cojoaica de pădure, muscarul sur, şorecarul comun, uliul găinilor şi diverse specii de ciocănitori şi piţigoi. Dintre răpitoarele de noapte, cuibăresc aici cucuveaua, ciuful de pădure şi huhurezul mic. În zona tufişurilor şi zăvoaielor cuibăresc mierla, privighetoarea de zăvoi, silvia cu cap negru. În fâneţe şi marginea pădurii întâlnim presura galbenă, pietrarul sur, presura sură şi ciocârlia de câmp. În sit se mai întâlnesc barza albă şi corbul. aspecte socio-economice Și culturale Pe teritoriul sitului se află comunele Bucşani şi I. L. Caragiale ce însumează un total de 11055 de locuitori angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea laptelui, industrie şi comerț. În localitatea I. L. Caragiale sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe gaze. În ambele comune există o rețea de alimentare cu apă, dar nu există sistem de canalizare. În sit întâlnim monumente din secolele XVII-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Dintre acestea menționăm Ansamblul conacului Jean Dalles, azi sediul Primăriei Bucşani, şi Biserica „Sf. Dumitru Izvorâtorul de Mir“-de Afară (1680) din comuna I.L. Caragiale (fostă Haimanale), localitate în care s-a născut cunoscutul dramaturg. Totodată, săpăturile arheologice efectuate în zona comunei Bucşani au evidențiat existența unor aşezări din secolele IV-VI (Epoca migrațiilor). Legenda locală spune că numele satului Bucşani vine de la ciobanii transilvăneni Ilieş şi Vasile Bucşa, aşezaţi pe moşia principesei Cleopatra Trubetkol pe la 1825. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia, se desfăşoară activități de curățarea pădurii, cosire/tăiere şi plantare artificială care au un impact negativ periodic sau ocazional asupra acestuia. aDministrarea sitului Situl este dotat cu bariere, panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), împrejmuire, clădiri administrative, centre de vizitare/informare, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, puncte de informare, amenajări de observare/supraveghere (în cadrul zimbrăriei), amenajări pentru colectarea deşeurilor. buila - VâNTURARIţA - RO SCI 0015 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vâlcea: Băile Olăneşti, Bărbăteşti, Costeşti, Horezu. supraFaţa: 4.525 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 14‘ 42‘; Long. E 24˚ 5‘ 12‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1862 max., 569 min., 1161 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Calea principală de acces în sit este DN67 (Rm.Vâlcea-Tg. Jiu), care trece prin sudul sitului. Din acesta se desprind o serie de drumuri naţionale, judeţene şi comunale care ajung până la limita sitului: DN64 (Caracal-Băile Olăneşti) continuare pe Valea Olăneşti cu DC169 (Băile Olăneşti-Comanca) (3,7 km), pe acesta ajungându-se la intrarea în sit de pe Valea Olăneşti, Cheile Folea, DJ646 (Băbeni-Frânceşti-Costeşti-Bistriţa-Mănăstirea Arnota), DJ646A (Stoeneşti-Dobriceni-Bărbăteşti-Costeşti), care se continuă cu DC160 (Păuşeşti Măglaşi-Dobriceni) (10,8 km), DC154 (Bodesti- Bărbăteşti) (4,5 km), DJ654 (Valea Cheia-Cheia-Schitul IezerSchitul Pahomie). În continuarea acestor drumuri se află o serie de drumuri forestiere auto care trec prin sit. Localităţile situate în vecinătatea sitului şi din care se poate intra în sit sunt Costeşti (patru puncte de intrare), Bărbăteşti (un punct de intrare), Băile Olăneşti (trei puncte de acces). HaBitatele De interes comunitar Din sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este localizat în Masivul Buila-Vânturariţa. Acesta este situat în partea central-nordică a judeţului Vâlcea şi face parte din Munţii Căpăţânii. Situl cuprinde 18 tipuri de habitate de interes comunitar. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupată de pădurile dacice de fag (25%) şi pădurile acidofile de molid din regiunea montană (20%). Dintre speciile de mamifere, în sit fac obiectul conservării liliacul cârn şi liliacul comun mic, râsul, ursul brun şi lupul (specii prioritare). O altă specie de interes comunitar este buhaiul de baltă cu burta galbenă. Dintre speciile de floră, importante sunt clopoţelul, papucul doamnei şi curechiul de munte. Principalele unităţi peisagistice ale sitului Buila-Vânturariţa sunt creasta calcaroasă cu o lungime de aproximativ 14 km care se întinde între Cheile Bistriţei şi Cheile Olăneşti, creastă dominată de cele două vârfuri care dau şi numele masivului (Buila – 1849 m, Vânturariţa – 1885 m), pajiştile alpine cu insule de jneapăn, formele exo si endocarstice (lapiezuri, doline, ace, hornuri, arcade, peşteri, avene), cele patru sectoare de chei (Cheile Bistriţa, Cheile Costeşti, Cheile Cheii, Cheile Olăneşti) şi obiectivele cultural-istorice de pe teritoriul sitului sau din imediata vecinătate a acestuia. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere tectonic, zona studiată face parte din orogenul carpatic. Spre deosebire de Munţii Căpăţânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare şi insulare. Culmea principală are o lungime de circa 14 km, având însă caracter unitar doar între Cheile Costeşti şi Cheile Cheia, cu o mică întrerupere în zona Curmătura Builei, în rest fiind fragmentată de către râurile care au săpat chei. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restrânse având platouri netezite (Muntele Cacova şi Muntele Albu). Principala trăsătură este cea de culme în trepte, dominată de vârfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascuţite (Vânturariţa). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascuţite şi zimţate, chiar dacă înălţimea descreşte treptat. Eroziunea şi dezagregarea au detaşat martori de eroziune reziduali cu formă de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35 m), în special pe versantul vestic al masivului. pedologie Solurile din Masivul Buila-Vânturariţa, fiind în mare parte formate pe substrat calcaros, nu prezintă o mare diversificare, fiind diferite doar din cauza tipului de asociaţii vegetale care s-au format pe acestea. În ansamblu, predomină rendzinele. Hidrologie Întreaga reţea hidrografică a Masivului Buila-Vânturariţa este tributară râului Olt, prin afluenţi direcţi sau indirecţi de dreapta ai acestuia, cu o direcţie de curs, în linii mari, de la nord la sud. Principalul râu care străbate situl pe direcţia NV-SE este Bistriţa. El constituie cea mai importantă resursă de apă. Este strâns legat de regiunea muntoasă carpatică prin faptul că aici îşi are obârşia şi tot aici îşi defineşte particularităţile procesului scurgerii lichide. Alte râuri prezente în sit sunt, de la SV la NE, Costeşti, Otăsau, Cheia, Olăneşti. Apele subterane din zona sitului au fost foarte active, generând numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin circa 120 de peşteri, la care se adaugă numeroase fenomene exocarstice de mai mică amploare: ponoare, izbucuri, văi seci, chei. aspeCte ClimatologiCe Influenţa climei mai blânde din Oltenia se răsfrânge simţitor asupra Munţilor Căpăţânii, mai ales asupra versanţilor sudici. Se înregistrează o diferenţă destul de evidentă între climatul versanţilor cu expunere sud-estică (o climă mai blândă, cu caracteristici submediteraneene datorită insolaţiei puternice şi a înmagazinării căldurii de către calcar, la altitudini mai mari de 1000 m întâlnindu-se frecvent temperaturi mai ridicate decât în zonele mult mai coborâte altitudinal) şi cei cu expunere nord-vestică (temperaturile sunt mult mai scăzute, zăpada persistă până târziu în vară, iar speciile de climă mai rece urcă până la nivelul crestei, înregistrându-se frecvent inversiuni ale etajelor de vegetaţie). Precipitaţiile anuale medii ating 1200 mm la o altitudine de circa 1400 m. Vântul dominant bate din NV, uneori canalizându-se în lungul văii Lotrului sau a Oltului. Reprezintă un important factor climatic, care adesea îşi pune amprenta asupra distribuţiei vegetaţiei sau asupra aspectelor acesteia. BioCenoza vegetaţia Masivul Buila-Vânturariţa, datorită altitudinii de până la 1885 m, prezintă etajare pe verticală a florei conform cu dispunerea treptelor altitudinale şi climatice, cu caracteristici specifice fiecărui etaj. Diversitatea speciilor vegetale este datorată în mare parte reliefului calcaros atât de variat ce se găseşte aici. Trecerea de la un etaj la altul nu este netă, diferitele tipuri de vegetaţie interferând între ele, speciile arboricole de altitudine joasă urcând uneori până la limita superioară a pădurii, iar cele ale etajelor superioare coborând mult în pădurile de la poalele muntelui. Se întâlnesc şi specii submediteraneene datorită influenţelor climatice resimţite până în această zonă. Întâlnim şi inversiuni ale etajelor vegetale forestiere, în special pe versanţii nord-vestici ai masivului şi în sectoarele de chei Bistriţa, Costeşti, Cheia, Olăneşti. Etajul pădurilor de foioase se întâlneşte la poalele masivului calcaros, pe versanţii cu înclinare moderată. Acestea au un caracter discontinuu, fiind reprezentate prin pâlcuri de pădure care fac legătura între pădurea propriu-zisă şi zonele de fâneţe şi livezi. Etajul molidişurilor este bine reprezentat, pădurile de răşinoase fiind cuprinse între altitudini de 1200 şi 1800 m. Etajul subalpin este situat deasupra etajului molidişurilor. Trecerea se face prin tufărişuri, care sunt frecvente mai cu seamă în sectorul mai înalt al culmii Buila-Vânturariţa. Tufărişurile de jneapăn ocupă versanţii nordici şi nord-vestici ai munţilor Ştevioara, Vânturariţa, Vioreanu, Stogu, instalându-se atât pe coastele înclinate, cât şi pe grohotişurile acumulate la baza acestora. Tufărişurile de ienupăr se găsesc pe culmile înalte din munţii Piatra, Ştevioara, Vânturariţa, dar cele mai întinse asociaţii le întalnim la sud de Curmătura Oale, unde ocupă două suprafeţe întinse de formă triunghiulară. Un loc aparte îl ocupă tufărişurile joase de cetină de negi, frecvente în Cheile Folea şi Cheile Costeşti. Pe culmile înalte şi vârfurile din Ştevioara, Trigoanele Ştevioarei şi Vânturariţa, ca şi pe pereţii nordici, aproape de stâna din Piscul cu Brazi, se întâlnesc asociaţii întinse de arginţică, relict glaciar ce constituie aici unul dintre cele mai puternice genofonduri din ţară. Vegetaţia pajiştilor alpine este foarte bogată, specifică masivelor calcaroase. Dintre speciile lemnoase se întâlnesc arginţica şi iedera albă. cii întâlnite în sit sunt porcul mistreţ, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică sau capra neagră (în zonele stăncoase ale masivului). Dintre speciile de păsări au fost observate pupăza, buha mare, corbul, vânturelul de seară. Cheile Bistriţei, Cheile Costeşti şi zonele stâncoase din sit (Hornurile Popii) sunt populate de fluturaşul de stâncă, specie rară. Pădurile de fag, răşinoase, tufişurile şi fâneţele sunt populate de piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte şi piţigoiul moţat. La marginea râurilor este întâlnită frecvent codobatura albă. aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităţilor Costeşti, Bărbăteşti şi Băile Olăneşti ce însumează un total de 12100 de locuitori angrenați în principal în exploatarea calcarului (impact negativ asupra sitului), exploatări forestiere, agricultură, creşterea animalelor, recoltarea plantelor medicinale, fructelor de pădure, ciupercilor şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual bazat pe lemne şi gaze naturale. Există sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare parțial centralizate. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XV-XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. În comuna Costeşti, satul Bistriţa, se găseşte Sfânta Mănăstire Bistriţa Olteană, locul de odihnă al moaştelor Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse din Serbia de către domnitorul Neagoe Basarab, în 1497. În vremurile de restrişte, moaştele sale au fost ascunse într-o peşteră din apropiere (Peştera Liliecilor), care acum îi poartă numele. Tot în această peşteră a fost construită în 1633 şi o biserică numită Biserica Ovidenia. Mai sunt de menționat Mănăstirea Arnota-Bistriţa, ctitorită de Matei Basarab în 0 1 2 anii 1633-1634, Mănăstirea Pătrunsa-Bărbăteşti, construit în 1740, Schitul Pahomie-Cheia, întemeiat de Pahomie monahul şi Sava Haiducul, în anul 1520. În Costeşti a fost descoperită cultura Ferigile, din a doua epocă a fierului. Vestigiile neolitice descoperite în peşteri şi în preajma primelor vetre ale satelor atestă locuirea acestor meleaguri ferite de calamităţi din cele mai vechi timpuri. Anual, de Înălțare, în localitatea Costeşti se sărbătoreşte Ziua comunei. BUILA - VâNTURARIţA - RO SCI 0015 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Elementele de impact negativ asupra conservării biodiversităţii sunt generate de exploatările forestiere neconforme, plantarea de pădure (dacă nu respectă anumite condiţii – să se planteze puieţi ai speciei care a fost tăiată), recoltarea plantelor medicinale strict protejate şi suprapăşunat. aDministrarea sitului: În sit există panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, puncte de informare, puncte de observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi vetre de foc, dar numărul acestora trebuie suplimentat. Totodată, este necesară amenajarea de stațiuni ştiințifice şi centre de vizitare/informare. În ceea ce priveşte amenajările pentru colectarea deşeurilor, turiştii sunt încurajați să-şi transporte deşeurile în afara sitului. 3 km Fauna Fauna de nevertebrate, deşi foarte numeroasă, este insuficient cercetată. Se remarcă prezenţa a peste 80 de specii de carabide. Dintre amfibieni se întâlnesc salamandra (sălămâzdra), tritonul cu creastă, tritonul de munte, broasca roşie de munte, buhaiul de baltă, broasca râioasă brună. Dintre reptile menţionăm vipera de munte, şarpele de casă, şarpele de alun, năpârca, guşterul, şopârla de ziduri. Fauna de mamifere mici este bine reprezentată, însă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate zece specii de lilieci, dintre care şase au statutul de specii vulnerabile şi patru sunt periclitate. Situl are o populaţie bogată de carnivore mari cum ar fi ursul, lupul, râsul. Căpriorul şi cerbul comun sunt întâlniţi în pădurile de la baza masivului. Alte spe- 295 buteasa - RO SCI 0016 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Budureasa. supraFaţa: 396 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 41‘ 52‘‘; Long. E 22˚ 42‘ 33‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1782 max., 1203 min., 1624 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BUTEASA - RO SCI 0016 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DJ763 (Sudrugiu-Padiş) sau pe traseul turistic Stâna de Vale-Vârful Buteasa. Cu trenul se poate ajunge până în Beiuş, iar de aici se utilizează transportul local. HaBitatele De interes comunitar Din sit 4030 - Tufărişuri uscate europene; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). nevertebrate: Carab (Carabus hampei). pedologie În zona forestieră solurile variază în funcţie de condiţiile climatice şi de vegetaţie, apărând aici o etajare pe verticală a acestora. În zona înaltă cu păduri de molid apare solul montan brun acid. În zonele acoperite cu păduri de gorun apar solurile montane brune de pădure. Pe relieful slab drenat şi cu apă freatică aproape de suprafaţă apar solurile de tip cernoziomuri levigate umede. Pe pajiştile alpine profilul solului este subţire, nediferenţiat, cu un semnificativ conţinut de materie humică şi un grad destul de ridicat de aciditate. caracterizarea sitului prezentare generală Situl a fost desemnat atât pentru conservarea tufărişurilor uscate europene, a comunităţilor de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi a pădurilor de fag de tip Luzulo-Fagetum, cât şi a trei specii de amfibieni (izvoraşul cu burtă galbenă, tritonul cu creastă şi tritonul comun) şi a unei specii de nevertebrate (carabul). Este demn de amintit faptul că, în pădurile mature, situl oferă adăposturi pentru hibernarea şi maternitatea unor specii protejate de lilieci ca liliacul cârn şi liliacul cu urechi mari. Situl include şi rezervaţia naturală Vârful Buteasa (1792 m), arie protejată de interes naţional. Rezervaţia are o suprafaţă de 2 ha acoperită de o vegetaţie subalpină cu jneapăn în asociere cu ienupăr pitic, anin de munte, omag galben, precum şi specii rare ca molidul columnar, zâmbrul, ghinţura punctată sau bulbucii de munte. Hidrologie Cascada Moara Dracului de pe Vârful Buteasa este afluent al Văii Drăganului, care la rândul ei este un afluent important al Crişului Repede. Valea Drăganului prezintă două sectoare naturale spectaculoase, unul în amonte de Traniş, cu coloane de stâncă ce se ridică în pădurile ce acoperă versanţii văii, iar al doilea în porţiunea de obârşie, reprezentat de Izbucul Ciripa şi Cascada Moara Dracului, situată pe un afluent ce coboară de pe Vârful Buteasa. Valea Drăganului, situată cu 300 m mai sus decât Iada, a întrunit condiţiile ideale pentru construirea unui baraj şi formarea unui lac de acumulare care, prin tuneluri subterane, să permită curgerea gravitaţională a apei acestuia spre hidrocentrala de la Remeţi. Bazinul hidrografic al Drăganului este completat de numeroase cursuri de apă cu caracter temporar (ape suprafreatice) a căror apariţie şi dinamică depind de condiţiile meteorologice (precipitaţii excesive sau topirea bruscă a zăpezilor). Biotopul geologie/geomorFologie Evoluţia paleogeografică a zonei este strâns legată de evoluţia Munţilor Apuseni. În Munţii Vlădeasa caracterul dominant al reliefului este dat de culmile foarte lungi, aproape plane, cu relief şters. Ele sunt mărginite de văi puternic adâncite cu versanţi accentuat înclinaţi. Roca dură vulcanică se manifestă pe alocuri prin abrupturi cu enorme grohotişuri şi rupturi de pantă în albia râurilor, care generează cascade. Petrografia este variată, de la roci metamorfice foarte vechi la roci eruptive mezozoice şi neozoice şi roci sedimentare (în special, calcare şi conglomerate). Aportul diferenţiat de precipitaţii, mai abundent pe versanţii vestici, a favorizat intense procese de dezagregare, cu acumularea de grohotişuri şi chiar formarea, pe versanţii adăpostiţi de circulaţia vestică, a unor mici circuri glacio-nivale precum cele de pe versantul estic al masivului Buteasa. În Munţii Vlădeasa întâlnim şi roci mai noi de origine vulcanică, rezultatul unor puternice erupţii ce au dat naştere la curgeri de lavă, care alternează cu straturi de cenuşă şi blocuri smulse din fundament. aspeCte ClimatologiCe Climatul zonei este tipic de munte, în general umed şi rece pe culmile înalte, cu o alternare treptată spre regiunile joase. Munţii Bihorului, prin masivitatea lor, constituie o barieră în calea maselor de aer vestice. Se simte astfel influenţa maselor de aer umed de origine oceanică care dau climatului un caracter continental moderat cu uşoare nuanţe pluviale. Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 1570,7 mm/an, cele mai mari cantităţi lunare înregistrându-se în intervalul aprilie-septembrie. Vântul bate în general dinspre vest, dar cu o frecvenţă redusă, predominând calmul atmosferic (75% din zile). BioCenoza vegetaţia În etajul subalpin, prezent pe suprafeţe restrânse, se dezvoltă pajişti dominate de iarba stâncilor şi ţăpoşică, în amestec cu firuţă, păiuş pestriţ, păruşcă, mărarul ursului sau pătrunjel de munte, dar şi pajişti cu arin de munte, jnepeni, afin, merişor, ghinţură, ienupăr pitic etc. Etajul coniferelor, care se întâlneşte la peste 900-1000 m altitudine, este dominat de molid, căru- ia i se adaugă bradul, paltinul de munte şi scoruşul, în stratul arbustiv fiind prezenţi afinul, merişorul, murul, zmeurul etc. Pajiştile care se formează în poieni etalează o vegetaţie ierboasă abundentă, dominată de păiuş roşu şi ţepoşică. Pe locurile mai însorite ale culmilor, unde climatul este mai blând, apar pădurile de amestec de răşinoase şi fag. Stratul arbustiv este slab dezvoltat, fiind prezenți alunul, păducelul, călinul (element glaciar, specie endemică, în doar câteva crânguri). În etajul propriu-zis al fagului predomină pădurile pure de fag. Dacă în partea superioară a zonei apar, în cantităţi mici, molidul şi bradul, în partea inferioară, la fel de nesemnificativ apar carpenul, frasinul, ulmul, gorunul etc. Stratul de arbuşti este slab dezvoltat în făgete, întâlnindu-se mai des alunul, cornul, păducelul, măceşul etc. În compoziţia pajiştilor predomină iarba vântului, peptănariţa, tremurătoarea, păiuşul de livezi, ovăsciorul de munte, spilcuţa, pătrunjelul de câmp, clopoţeii, diverse specii de trifoi etc. Fauna Dintre speciile de amfibieni întâlnite în sit menţionăm salamandra, izvoraşul cu burtă galbenă, tritonul de munte, tritonul cu creastă, tritonul comun, broasca roşie de pădure. Reptilele sunt reprezentate de populaţii de viperă comună, şopârlă de ziduri, şopârlă de munte, şopârlă de câmp, năpârcă, şarpe de alun, şarpele lui Esculap, şarpe de casă. Fauna de mamifere mari este reprezentată de exemplare de lup, râs, urs, căprior, cerb carpatin, mistreţ, pisică sălbatică, dihor. Dintre mamiferele mici putem întâlni şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pamânt, şoarecele de pădure, chiţcanul comun, chiţcanul pitic, chiţcanul de munte, chiţcanul de apă, pârşul de alun, pârşul mare, veveriţa. Situl oferă habitate adecvate de hrănire şi maternitate pentru diverse specii de lilieci, în mod special pentru cele care trăiesc în păduri, majoritatea fiind specii vulnerabile precum liliacul cârn şi liliacul cu urechi mari. În pădurile de conifere sunt frecvente specii de păsări, dintre care cele mai des întâlnite sunt mierla gulerată, forfecuţa, alunarul, piţigoiul de munte, panţăruşul, ciocănitoarea de munte, ierunca, piţigoiul moţat, piţigoiul de brădet, huhurezul mare. În pădurile de foioiase, în poieni şi păşuni se întâlnesc specii de păsări ca porumbelul gulerat, cucul, corbul, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul mare, sfrânciocul cu frunte neragră, sturzul de vâsc, mugurarul, cinteza, cojoaica, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, codruşul de pădure, brumăriţa etc. Păsările răpitoare care pot fi întâlnite în sit sunt acvila ţipătoare mică, acvila de munte, şorecarul comun, vînturelul roşu, uliul păsărelelor. În apropierea cursurilor de apă trăiesc mierla de apă, codobatura de munte, codobatura albă, fluierarul de munte. aspecte socio-economice Și culturale Pe teritoriul sitului se află localitatea Budureasa cu 2550 de locuitori angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, pomicultură, prelucrarea lemnului, minerit, comerț şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne. Nu există un sistem de alimentare cu apă integral centralizat şi nici unul de canalizare. Reprezentativă pentru patrimoniul cultural local din sit este Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ din satul Saca, care păstrează unul dintre cele mai vechi clopote din Bihor, datând din 1645. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, exploatarea lemnului şi turism. Impactul negativ este generat de braconaj, suprapăşunat şi activitățile asociate acestuia şi de turismul necontrolat. Cantităţile mari de deşeuri menajere lăsate de turişti în sit duc la poluarea solului şi la poluarea estetică. aDministrarea sitului Situl este dotat cu puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, puncte de informare şi vetre de foc cât şi suplimentarea locurilor de campare şi a amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. 0 296 0,5 1 1,5 km căldăRIlE zăBAlEI - RO SCI 0018 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Nereju. supraFaţa: 375 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 39‘ 39‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 40‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1342 max., 770 min., 964 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DJ205A (Focşani-Nereju) şi în continuare pe un drum forestier pe o distanţă de circa 7 km. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Callimorpha quadripunctaria. pești: Zglăvoc (Cottus gobio). caracterizarea sitului prezentare generală Prezenţa speciilor de carnivore mari (urs, lup şi râs) în acest areal (coridor ecologic de tip stepping stone în cadrul reţelei ecologice de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea), la care se adaugă şi alte specii de importanţă comunitară (vidra, tritonul cu creastă, tritonul carpatic, zglăvoaca, croitorul de fag etc.), dar şi un număr de trei habitate de interes comunitar fac ca acest sit să fie deosebit de important pentru protejarea biodiversităţii în zonă. La acestea se adaugă valoarea peisagistică a sitului care se suprapune peste un sector spectaculos al pârâului Zăbala. Biotopul geologie/geomorFologie Falia Zăbalei pare să fie o continuare a faliei FocşaniNămoloasa-Galaţi-Tulcea, ce defineşte un peisaj caracterizat de linii domoale ale culmilor, de versanţi prelungi şi de pante cu valori de 20-30º. Zona se suprapune ariei de maximă activitate seismică a Carpaţilor de Curbură, denumită de specialişti „vatra seismică a Vrancei“. pedologie Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brune acide. La cele mai mari altitudini, cu caracter insular, apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Principala folosinţă a acestor soluri o constituie pajiştile. ţicleanul, mierla, gaiţa, cinteza, măcăleandrul, coţofana, iar în zona molidişurilor sturzul de vâsc, ochiul boului, şorecarul comun, fâsa de pădure, forfecuţa, alunarul, găinuşa de alun, ciocănitoarea neagră. CĂLDĂRILE zĂBALEI - RO SCI 0018 HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 6520 - Fâneţe montane. aspecte socio-economice Și culturale Cei 4437 de locuitori ai localității Nereju sunt angrenați în principal în creşterea animalelor, pomicultură, silvicultură, prelucrarea lemnului şi exploatări forestiere. Nu există un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare (sunt în curs de execuție). În Nereju, în incinta bisericii este amplasat monumentul istoric ridicat în memoria „Eroilor nerejeni căzuți pe câmpul de onoare 1916-1919“. Locuitorii comunei păstrează şi astăzi obiceiul ancenstral al ritualului de priveghi şi înmormântare, chipăruşul. În timpul priveghiului, doisprezece bărbaţi cu feţele acoperite de măşti tradiţionale (confecţionate din piele de animal sau din lemn) joacă în jurul unui foc, în faţa casei celui decedat. Se rostesc strigături în conţinutul cărora omul este asemănat „pomului”, simbol al vieţii în continuă evoluţie în ascensiune spre cer, spre „lumină“. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În perimetrul sitului sunt permise şi se desfăşoară activități de cercetare ştiințifică şi turism, iar în afara acestuia au loc activități de exploatare forestieră. aDministrarea sitului În sit sunt panouri de informare, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare şi trasee turistice. Este necesară atât dotarea cu panouri de informare suplimentare, panouri pentru orientare (hărți) cât şi amenajarea de puncte de informare, puncte de observare/supraveghere, locuri de campare, zone pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Hidrologie Principala arteră hidrografică a regiunii este Zăbala, care străbate zona într-un prim sector pe direcţie NV-SE, pentru ca din punctul Căldări să-şi schimbe orientarea pe direcţia SV-NE. În cadrul ariei protejate, Zăbala primeşte pe dreapta Zârna Mare unită cu Vetrila şi Zârna Mică cu afluenţii săi. aspeCte ClimatologiCe Climatul este unul montan, caracterizat prin temperaturi mai scăzute, umezeală ridicată, cantităţi bogate de precipitaţii, frecvenţă mare a fenomenelor meteorologice periculoase, îngheţuri şi brume timpurii de toamnă şi târzii de primăvară, precum şi inversiuni de temperatură, depuneri de gheaţă pe conductorii aerieni, ninsori viscolite etc. O trăsătură deosebită a regiunii este dată de prezenţa fenomenului de foehn, generat de încălzirea maselor de aer care coboară forţat în timpul advecţiilor maselor de aer vestice pe versanţii estici ai culmilor joase. Vânturile dominante sunt cele de vest, bogate în precipitaţii, dar în general valea Zăbalei este adăpostită faţă de acţiunea vântului. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia forestieră este formată din molidişuri, brădete şi făgete aflate în diferite grade de amestec, de la molidişuri pure şi brădete situate pe versanţii superiori, între 10001300 m, la brădeto-făgete întâlnite pe versanţii inferiori, între 840-1000 m. În bazinul Zârnelor se remarcă prezenţa câtorva exemplare de tisă. Fauna Cele mai importante specii sunt carnivorele mari (urs, lup şi râs) şi vidra. În cadrul reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea, Căldările Zăbalei are rolul de coridor ecologic de tip stepping stonnes. Mamiferele mici rozătoare sunt şi ele bine reprezentate: şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele de casă, şoarecele gulerat, şoarecele dungat, şoarecele de pădure, pârşul de alun, veveriţa. Dintre amfibieni şi reptile, întâlnim specii caracteristice etajului montan cum ar fi salamandra de munte, şopârla de ziduri (specii întâlnite la altitudini mai mari), broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure, vipera comună, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun (specii care au o distribuţie largă atât în zone joase, cât şi la munte). Deşi este studiată mai puţin, fauna de nevertebrate este variată, fiind identificată o specie protejată de interes european, croitorul de fag. În zona pădurilor de amestec întâlnim specii de păsări cum ar fi piţigoiul moţat, pitulicea sfârâitoare, 0 0,5 1 1,5 km 297 călImAnI - GURGhIU - RO SCI 0019 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul suceava: Dorna Candrenilor, Panaci, Poiana Stampei, Şaru Dornei. Județul Harghita: Bilbor, Joseni, Praid, Remetea, Subcetate, Topliţa. Județul mureş: Brâncoveneşti, Chiheru de Jos, Deda, Eremitu, Gurghiu, Hodac, Ibăneşti, Lunca Bradului, Ruşii-Munţi, Răstoliţa, Sovata, Stânceni, Vătava. Județul Bistrița-năsăud: Bistriţa Bârgăului. supraFaţa: 134.936 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46 ˚54‘ 55‘‘; Long. E 25˚ 5‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 2083 max., 470 min., 1131 med. CĂLIMANI - GURGhIU - RO SCI 0019 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe E576 (DN17) până la Vatra Dornei, apoi DN17B până la Gura Negrii, după care urmează drumul judeţean spre Panaci, sau pe acelaşi E576 până la Dorna Cândrenilor sau Poiana Stampei. Alte căi de acces în sit sunt DN15 până la Lunca Bradului, DJ153 (Reghin-Beica de Jos-Chiheru-Eremitu), DJ150C (Reghin-Gurghiu-Ibăneşti-Lăpuşna). Accesul în partea de sud a sitului se poate face pe DN15, apoi DN13/DN13A (Tg. Mureş-Sovata-Praid-Bucin). HaBitatele De interes comunitar Din sit 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 4060 Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6520 - Fâneţe montane; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 7110* - Turbării active. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Nymphalis vaualbum • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus hampei) • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Cucujus cinnaberinus • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Lostriţă (Hucho hucho) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis). plante: Drepanocladus vernicosus • Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Dicranum viride • Meesia longiseta. caracterizarea sitului prezentare generală Existenţa pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste 100000 ha) a contribuit la conservarea unei diversităţi biologice remarcabile şi reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. Arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea antropică şi şi-a păstrat diversitatea naturală a habitatelor şi a speciilor. Regiunea reprezintă centrul genetic pentru una dintre cele mai importante populaţii de carnivore mari (urs, lup şi râs), având o concentrare semnificativă de specii de floră 298 şi faună protejate la nivel naţional, european şi internaţional. Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 95% din suprafața sitului. Sunt prezente 13 habitate, dintre care patru prioritare, nouă specii de mamifere, două de reptile, cinci de peşti (inclusiv lostriţa), şase specii de nevertebrate şi opt specii de plante de interes comunitar. Morfologia reliefului alături de caracteristicile bio-pedo-climatice specifice favorizează menţinerea unei biodiversităţi deosebit de valoroase. De asemenea, situl se suprapune cu câteva rezervaţii naturale desemnate la nivel regional sau naţional printre care se pot aminti Parcul National Călimani, Rezervaţiile naturale Lacul Iezer, Molidul de rezonanţă Lăpuşna, Defileul Deda-Topliţa, Jnepenişul cu Pinus Cembra-Călimani şi Monumentul Naturii Doisprezece Apostoli. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Călimani şi Gurghiu sunt munţi de origine vulcanică având pante mari (media peste 30°), relief extrem de variat, cu aglomerate vulcanice ce dau forme deosebit de pitoreşti. Masivul Călimani aparţine „arcului andezitic“ apărut pe crusta continentală a blocurilor transilvan şi panonic ca efect al coliziunii acestora cu placa eurasică, de la marginea estică a Bazinului Vienei şi până la curbura Carpaţilor. Catena vulcanică se individualizează prin prezenţa a trei unităţi geologice orientate NS: zona axială centrală alcătuită din podişuri andezitice şi piroclastice, care a furnizat material şi pentru celelalte zone, o zonă vulcano-sedimentară care înconjoară zona centrală, bine reprezentată în sectorul de defileu al Mureşului Topliţa-Deda, mai ales pe latura vestică a grupei sudice şi depozitele de lahar (curgeri noroioase de material vulcanic) situate între formaţiunile precedente şi cele sedimentare de pe latura estică a depresiunii Transilvaniei, pe flancul vestic al Călimaniului. În privinţa Munţilor Gurghiu, aceştia se remarcă prin formele vulcanice specifice determinate de erupţiile din neogen, asupra cărora au acţionat diferenţiat factorii modelatori. Relieful Munţilor Gurghiu este reprezentat prin două trepte principale, şi anume cupole vulcanice, situate la altitudinea de 1500-1700 m şi platouri de lavă şi piroclastite, care coboară până la 800-1300 m. Relieful este simplu: o creastă generală orientată NV-SE strabătută de pâraie care dau naştere la creste cu orientare est şi vest. Pe acelaşi aliniament se înşiră câteva căldări vulcanice, mărturii ale activităţii vulcanice: Fâncel, Saca, Şumuleu şi Ciuman. Pereţii acestora sunt de fapt vârfurile cele mai înalte din regiune şi închid în interior pâraie dispuse radial. Din această coamă principală şi mai înaltă a munţilor, se desprind o serie de creste scunde care se pierd spre vest, în dealurile podişului Transilvaniei. Printre aceste dealuri se întinde Valea Gurghiului cu o lungime de 55 km, orientată E-V şi udată de râul Gurghiu. Crestele cele mai importante din Gurghiu, pereţi ai căldărilor vulcanice, pornind de la nord la sud, sunt marcate de înălţimile Fâncel (1684 m), Buneasa (1648 m), Bătrâna (1634 m), Zâmbroi (1297 m), Tătarca (1688 m), Găinuşa (1680 m), Frătileasa (1648 m), Saca (1777 m) – cea mai mare altitudine din acest masiv. Există şi conuri vulcanice care nu au cratere, cum este cazul vulcanului Borzonţ (1496 m). Altele însă au cratere de diverse mărimi şi adâncimi cum ar fi Şumuleu (Şoimuş) şi Conul Ciumani cu două cratere îngemănate (Fierăstrău şi Ciumani). Creasta Şumuleu prezintă câteva vârfuri mai importante: Şumuleul Mare (1575 m), Vărşag (1531 m), Şumuleul Şuşenilor (1633 m ), Şumuleul Pietros (1412 m), Cetatea de Pădure (1516 m). Acesta are pante foarte abrupte spre interiorul fostului crater, în special în SV şi este bogat împădurit. Toate masivele vulcanice amintite se întind pe o distanţă de peste 60 km de la NV la SE, iar pe latura vestică se întinde platoul vulcanic, cu extindere maximă la poalele Munţilor Gurghiu, foarte neted şi cu văi adâncite în acumulările de piroclastite. pedologie Solurile din sit se diferenţiază în funcţie de natura substratului pe care se grefează şi de tipul faciesului vegetal care se dezvoltă pe ele. Sub pătura de vegetaţie ataşată subalpinului şi alpinului apar litosolurile sau podzolurile cu caracter litic. Acestea sunt superficiale, cu grosimi de 8-25 cm, rar mai profunde, dar suficient de permeabile, cu un coeficient bun pentru aer şi apă, calităţi care se răsfrâng asupra conformaţiei de ansamblu a peisajelor locale. Sub pădurile de molid, amestec de fag şi molid şi sub pajiştile de platou sunt întâlnite districambosoluri din clasa cambisolurilor, prepodzoluri, dar şi podzoluri, humico-feriiluviale, primele două cu caracter andic. Pe porţiuni restrânse (de ordinul zecilor de ha) pot fi întâlnite soluri de turbă sau histisoluri. Hidrologie Reţeaua hidrografică a Munţilor Gurghiu este tributară direct Mureşului exceptând zona de vest şi SV, în care cele două Târnave care se varsă tot în Mureş între Aiud şi Alba Iulia culeg o serie de afluenţi. În Munţii Gurghiu reţeaua hidrografică este de trei tipuri: convergentă în interiorul craterelor, radiar divergentă pe flancurile conurilor şi dendritică între conuri. Mureşul, care izvorăşte din Munţii Hăşmaşu Mare, nu departe de comuna Izvorul Mureşului, se îndreaptă spre nord, ocoleşte pe la vest depresiunea Gheorghieni, iar apoi, după ce iese din Sărmaş, face un cot brusc spre vest, angajându-se să-şi taie drum printre Gurghiu şi Călimani, creând frumosul defileu dintre Topliţa şi Deda. Din Munţii Gurghiu coboară spre Mureş o serie de pâraie străjuite de poteci sau de drumuri, pornite de pe crestele cele mai înalte. Masivul Călimani, prin forma şi structura sa specifică vulcanilor, obligă apele care-l brăzdează, tributare Someşului, Mureşului şi Bistriţei moldoveneşti, să-şi desfăşoare radial cursurile. Râul Neagra Şarului îşi adună apele de pe flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vulcanice pe care a ferestruit-o adânc. Văile sunt înguste şi adânci, fiind străjuite de versanţi abrupţi. Neagra Şarului primeşte numeroşi afluenţi care izvorăsc de sub vârfurile cele mai înalte ce jalonează marele crater al Călimanului şi se varsă în Bistriţa. Partea nord-vestică este străbătută de râul Dorna şi afluenţii săi. Flancul sudic al Călimanului este drenat de râuri mai dese, cu văi mai largi şi puţine repezişuri, datorită faptului că masivul coboară în trepte domoale spre defileul Mureşului. Partea sud-vestică este străbătută de râul Bistra, care-şi adună izvoarele de sub Dealul Cofii şi se varsă în Mureş în dreapta locali- tăţii Bistra. La est întâlnim pârâul Răstoliţa. Văile sunt înguste şi străjuite de versanţi abrupţi, cu aspect de chei acolo unde râurile intersectează stivele de aglomerate vulcanice. Lacurile sunt rare în cuprinsul Călimanului, ele fiind reprezentate prin Iezerul Reţiţiş, lac de baraj natural de unde îşi adună izvoarele pârâul Puturosul, şi lacul de baraj artificial Colibiţa, pe latura nordică, către Munţii Bârgău. aspeCte ClimatologiCe Întregul sit Călimani-Gurghiu se încadrează în tipul de climă alpină cu slabe influenţe continentale. În ceea ce priveşte Munţii Călimani, studiile de specialitate încadrează zona sub aspect termic drept rece şi sub aspect hidrologic, moderat uscată. În geneza elementelor climei, un rol primordial îl are relieful. Neomogenitatea ridicată a acestuia se reflectă pregnant asupra climei în ansamblu şi asupra regimului diverselor elemente şi fenomene meteorologice. Astfel, apar fenomenele de foehn şi inversiunile termice, cu un rol primordial în caracterizarea elementelor componente ale climatului regional şi local. Munţii Gurghiu aparţin bioclimatului munţilor mici şi mijlocii între 700-1800 m. Climatul se caracterizează prin temperaturi medii relativ scăzute şi valori ale precipitaţiilor medii multianuale relativ ridicate. Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre NE în regiunea subcarpatică, dinspre NV în depresiunea Ciucului şi dinspre vest în zonele montane înalte. BioCenoza vegetaţia Structura vegetaţiei munţilor Călimani reprezintă rezultatul influenţelor induse de substrat, relief, sol, climă şi activitate umană. Cea mai mare suprafaţă din parc este ocupată de pădurile de molid, rareori în amestec cu brad. Pădurile mixte sunt cantonate pe versanţii sudici ai munţilor Călimani. Jnepenişurile ocupă arii întinse, puţin fragmentate, în etajul subalpin şi alpin. Habitatele cu smirdar pot fi întâlnite la altitudini înalte, în continuarea pajiştilor alpine sau invadând/ mărginind grohotişurile. În timp ce jnepenişurile pure acoperă, ca o bandă, versanţii nordici ai Călimanilor, suprafeţele cu smirdar acoperă versanţii sudici ai aceloraşi vârfuri. Rariştile subalpine reprezintă o fâşie de tranziţie între molidişuri şi comunităţile cu jneapăn, mai lată sau subţire şi continuă în zonele neafectate de activităţi umane. Pajiştile subalpine includ tufărişuri de smirdar cu afin care bordează fie jnepenişurile, fie grohotişurile, tufărişuri de vuietoare şi afin vânăt (pe suprafeţe restrânse, sub forma unor insuliţe, mai ales în porţiunea estică a calderei), pajişti de părul porcului şi ţăpoşică. Pajiştile alpine sunt localizate pe platoul cel mai înalt al Călimanilor, cuprinzând Vf. Negoiul Unguresc şi Pietrosul Călimani. Molidişurile cu zâmbru se continuă cu exemplare viguroase de zâmbru şi jneapăn până la 1915 m. Grohotişurile mobile se localizează în zona înaltă a crestei calderei vulcanice şi ocupă suprafeţe foarte mici, la altitudini înalte, cu piatră mobilă acoperită de călImAnI - GURGhIU - RO SCI 0019 licheni, mai rar muşchi şi unele plante. În bazinul morfohidrografic al Gurghiului vegetaţia prezintă o etajare în funcţie de altitudine, pădurile acestui bazin ocupând mai mult de jumătate din suprafaţa lui, gradul de împădurire a bazinului fiind de peste 60%. Pădurile din cadrul acestui bazin prezintă o etajare în funcţie de climat şi de altitudine: până la înălţimea de 600 m domină foioasele, între 600-1000 m se găsesc răşinoase în amestec cu foioase (etajul dominant), în timp ce răşinoasele pure se află la altitudini de peste 1000 m. Speciile dominante sunt fagul şi molidul. Despăduririle care au avut loc în vederea extinderii păşunilor au implicat instalarea proceselor de eroziune (rigole, ogaşe, torenţi, ravene) şi alunecări de teren, cu o rată mai mare de extindere în partea vestică a bazinului (unde domină păşunile, fâneţele, suprafeţele destinate culturilor agricole) în comparaţie cu partea estică (unde domină versanţii cu un grad mare de împădurire). Fauna Mamiferele sunt bine reprezentate prin carnivorele mari (urs, lup, râs), dar şi prin vidră, jder, bursuc, pisică sălbatică. Peisajul este animat de căpriori, cerbi şi mistreţi. Dintre rozătoare pot fi enumerate pârşul comun, pârşul de alun, şoarecele de pădure, chiţcanul de munte. În pădurile din sit au fost identificate numeroase specii de lilieci dintre care cinci sunt de interes european. Dintre reptile, apar în sit vipera, şarpele de alun, şopârla cenuşie, şopârla de munte şi năpârca. Primăvara, în ochiurile de apă provenite din topirea zăpezii, urcă pentru depunerea pontei specii de triton, dar şi broscuţe (buhaiul de baltă cu burta galbenă, buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca roşie de munte). Peştii sunt bine reprezentaţi în apele de munte din sit, dintre speciile prezente o importanţă deosebită având lostriţa şi cicarul. Nevertebratele, dintre care cele mai bine reprezentate sunt artropodele, ocupă un loc important în lanţul trofic. Opt specii de interes european sunt prezente în sit, printre care rădaşca, croitorul de fag şi cărăbuşul. Păsările sunt prezente în toate tipurile de habitate din sit. În golul alpin, datorită fructificaţiei abundente la afin şi merişor, sunt atrase specii din pădurea de molid sau din tufişurile de jneapăn. Aici îşi fac cuibul fâsa de munte, brumăriţa alpină. În crăpăturile din stânci cuibăresc codroşul, corbul, vinderelul. În sezonul cald urcă până în golul alpin pietrarul, codobatura albă şi cea cenuşie. În jnepeniş au fost observate potârnichi, iar în zona forestieră întâlnim specii ca pitulicea, mierla gulerată, pănţăruşul, măcăleandrul, fâsa de pădure, brumăriţa de pădure. În zbor, la înălţime, putem observa răpitoarele de zi: erete vînăt, şoimul călător, uliul porumbar, acvila ţipătoare mică, şorecarul comun. În sit apar şi alte două specii deosebite şi rare, cocoşul de munte şi cocoşul de mesteacăn. aspecte socio-economice Și culturale Cei 77213 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatări forestiere, prelucrarea lemnului, agroturism, exploatarea apelor minerale şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, iar în Toplița şi Dovata şi pe gaze naturale. Doar localitățile Praid, Toplița, Hodac, Ruşii-Munți şi Sovata dispun de un sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizat. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XIII-XIX, dintre care menționăm Moara de lemn (anul 1890) situată pe pârâul Bânca Dornei, Biserica Panaci supranumită „Catedrala Munţilor“, Fortificaţia de la Praid – „Cetatea Rapsonné“ (sec. XIII). Totodată, trebuie amintite Depozitul de bronzuri de la Topliţa (epoca bronzului târziu) şi aşezările neolitce şi siturile arheologice din sec II-III răspândite pe suprafața sitului. În zonă, se desfăşoară anual numeroase evenimente culturale cum ar fi ziua Fermierului (Joseni), Festivalul Sarmalelor (Praid), Măsura oilor, Festivalul de datini şi obiceiuri al Văii Mureşului (iulie, Ruşii-Munți), Sărbătoarea Bujorului de Munte (iunie, Şaru Dornei) etc. În Lunca Bradului se pot găsi unii dintre ultimii plutaşi care odinioară coborau cu plutele pe Mureş, continuând o străveche ocupaţie pomenită în scrierile vremii încă din epoca romană. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități sportive, de păşunat, vânătoare, exploatarea pietrei, agricultură, turism, exploatarea nisipului. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de păşunatul în pădure, plantările artificiale (înlocuiesc vegetaţia autohtonă), braconajul, tăierile ilegale de pădure, turismul necontrolat, practicarea ski-ului în afara zonelor special marcate, poluarea şi extragerea necontrolată a agregatelor (nisip, pietriş, rocă de diverse tipuri). aDministrarea sitului În sit sunt amenajate puncte de intrare (în partea de vest: Lunca Bradului, Eremitu, Brădeţelu, Răstoliţa, Deda, Bistra Mureşului; în partea de nord: Dornişoara, Neagra Şarului, Gura Haitii, Poiana Stampei; în partea de est: Topliţa, Ditrău, Remetea, Lăzarea, Voslobeni, Borzonţ, Stânceni; în partea de sud: Sovata, Praid), poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, stațiuni ştiințifice cât şi amenajarea de noi trasee tematice, puncte de informare, centre de vizitare/ informare şi puncte pentru observare/supraveghere. 0 2,3 4,6 6,9 km 299 câmPia careiului - RO SCI 0020 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul satu-mare: Ciumeşti, Foieni, Pişcolt, Sanislău, Urziceni. Județul Bihor: Curtuişeni, Valea lui Mihai, Şimian. supraFaţa: 23.597 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 37‘ 8‘‘; Long. E 22 ˚11‘ 59‘‘ eCoregiunea: Câmpia Someşului altitudinea: 160 max., 108 min., 135 med. CâMPIA CAREIULUI - RO SCI 0020 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe următoarele drumuri: DN1 (DN1F) Ungaria/Carei, DJ196 B (Carei- Foieni-Marna Nouă- Berea/CiumeştiSanislău- Petreşti), DJ196C (Sanislău -Horea-Scărişoara Nouă-Resighea-Pişcolt), DJ190B (Şimian-Valea lui Mihai), DN19C (UngariaValea lui Mihai), DN19 (E671) (Oradea-Satu Mare, care trece prin localitățile Valea lui Mihai, Curtuiuşeni, Pişcolt). Accesul cu trenul se poate face pe ruta Satu Mare-Oradea, în staţiile Sanislău, Resighea, Valea lui Mihai. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 2190 - Depresiuni umede intradunale; 2340* - Dune Panonice; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Maculinea teleius •Lycaena dispar • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Euphydryas maturna. pești: Ţigănuş (Umbra krameri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Pălămidă (Cirsium brachycephalum) • *Dediţei (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica) • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Adenophora lilifolia • Iris (Iris humilis ssp. arenaria) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl Câmpia Careiului adăposteşte, pe o suprafață de aproximativ 14000 ha, un număr de 10 tipuri de habitate naturale de interes european. În sit sunt prezente şi 24 de specii de interes comunitar, dintre care o importanţă aparte o au amfibienii, reprezentaţi prin buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca ţestoasă de apă, tritonul cu creastă şi tritonul cu creastă dobrogean. Deşi pe suprafața sitului doar opt specii de plante dintre cele 240 identificate sunt de interes comunitar, acesta este deosebit de important din punct de vedere botanic şi fitogeografic pentru vegetaţia de nisipuri extrem de rară în România. În zona nisipurilor există şi câteva lacuri şi bălți, însă cu suprafețe restrânse: Şimian (artificial), Resighea, Urziceni, Foieni, Sanislău şi Scărişoara Nouă. Dintre mlaştini, cele mai întinse se găsesc la Sanislău (Vermeş, 80 ha), Ciumeşti, Urziceni, Foieni, Scărişoara Nouă şi la Curtuiuşeni. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul sitului se încadrează în sectorul climatic al Câmpiei de Vest, caracterizat printr-o relativă uniformitate teritorială şi prin dese schimbări ale vremii în timpul anului şi de la un an la altul. Aceste schimbări sunt determinate de circulaţia ciclonică atlantică. Climatul regiunii prezintă şi influenţe oceanice. El corespunde tipului temperat continental moderat, cu regim termic mai cald (veri călduroase şi ierni mai blânde în comparaţie cu restul ţării), cu desprimăvărări timpurii şi precipitaţii relativ reduse. Cantitatea anuală de precipitaţii variază în jur de 600 mm, din care aproape jumătate cade la sfârşitul primăverii şi vara. În regiune predomină vânturile din sectorul nord-vestic, primăvara şi vara fiind mai frecvente cele vestice, iar toamna şi iarna cele estice şi nord-estice. Ele afectează în mare măsură regimul precipitaţiilor, în special vântul de vest care generează ploile de primăvară şi vară. BioCenoza vegetaţia Regiunea de câmpie, ocupată în trecut de silvostepă, este în prezent în cea mai mare parte defrişată şi transformată în terenuri agricole. Zona de la sud de Carei este ocupată de pajişti stepice, iar în unele locuri, mai ales pe cuprinsul fostei mlaştini Eced, apar stufărişuri. Flora nisipurilor din nord-vestul țării constituie o notă specifică a teritoriului, dunele continentale reunind un impresionant număr de elemente sudice, mediteraneene, atlantice şi pontice. Nisipurile sunt fixate printr-o vegetaţie extraordinar de bogată, cu rarităţi floristice ca romaniţa de câmp, ciucuşoara, păiuşul, siminocul, stânjenelul de stepă, troscotul de nisip, dediţeiul, opaiţa etc. În regiunea câmpiei înalte sunt prezente pajişti stepizate şi derivate secundare la nivelul cărora apar mlaştini şi bahne, turbării eutrofe, alături de păduri de stejar. În apropierea satului Sanislău se întinde Mlaştina Vermeş, o mlaştină eutrofă înfiripată în spaţiul de interdune continentale din Câmpia Nirului. Această rezervaţie botanică are o vegetaţie bogată în specii relictare. Mlaştina de la Vermeş mai adăposteşte şi unele specii rare în flora ţării: o plantă carnivoră (Aldrovanda vesiculosa), laptele câinelui, vioreaua de baltă, bumbăcariţa, nufărul alb, plosnicioasa, salcia de nisipuri. Pădurile de stejar s-au redus foarte mult ca suprafaţă, fiind mai numeroase în partea nordică a sitului. În câmpie predomină pădurile de stejărişe pure sau în amestec cu carpen, frasin, ulm. În unele zone cu exces de umezeală sunt caracteristice formaţiile de plopişuri şi aninişuri. Pădurea „Frasin” de la Urziceni se află la marginea Câmpiei Careiului, adăpostind o floră cu totul remarcabilă: arbori de talie mare (frasin, stejar, pin negru, jugastru etc.), subarboret bogat (alun, corn, paducel, porumbar), plante (bulbuci de munte – relict glaciar, ghiocelul bogat, spălăcioasa de baltă). Fauna Fauna de stepă specifică sitului se caracterizează prin larga răspândire a rozătoarelor (popândău, hârciog, orbete mic). Fauna zonelor forestiere este mai bogată şi mai variată, dintre speciile caracteristice putând fi menționate rădaşca, brotăcelul, şarpele de alun, pisica sălbatică etc. Fauna bălților şi mlaştinilor de interdune se remarcă prin prezența țiparului şi a țigănuşului. Tot în bălțile mai mult sau mai puțin temporare aflate în micile depresiuni de pe suprafața pajiştilor se reproduc specii de amfibieni ocrotite ca: buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca râioasă brună şi broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca de pământ, broasca de mlaştină, broasca de eleşteu. De asemenea, sopârla de iarbă, şopârla de munte, guşterul sau şopârla cenuşie, dar şi şarpele de alun au efective importante în aceste pajişti. Prin canalele din pădure trăiesc broasca ţestoasă de apă şi tritonul. În canalele care brăzdează această câmpie au mai fost identificați: un peşte rar, ocrotit, care se mulțumeşte cu apă puțină, mâloasă şi neoxigenată, un amfibian, tritonul cu creastă dobrogean, de asemenea rar, şi zvârluga. În sit putem întâlni şi numeroase specii de păsări, multe dintre ele de interes european, printre care pescăraşul albastru, caprimulgul, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul mic, cresteţul pestriţ, eretele de stuf, eretele vânăt, şoimul de iarnă, şoimul dunărean, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de stejar, viesparul, acvila mică. aspecte socio-economice Și culturale Cei 1134 de locuitori din aşezările din sit, majoritatea vârstnici, sunt angrenați în principal în agricultură şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne. Doar localitatea Scărişoara Nouă dispune de un sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizat. În localităţile din sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XV-XVIII, dintre care menționăm Capela Viilor (deşi în zonă nu mai sunt vii) sau Capela Sfântul loan de Nepomuk din Urziceni, ce datează din 1722. Totodată, săpăturile arheologice efectuate în zonă, în special în zona Şimian, au evidențiat existența unor vestigii din Epoca Bronzului şi Epoca Fierului. Fiind o zonă cu o bogată tradiție în cultivarea pepenilor, în luna august are loc Festivalul Lebeniței în Curtuiuşeni. În zonă se mai desfăşoară Festivalul Zilele Salcâmului în Floare, Balul Strugurilor, Concurs de Vinuri, Ziua Ecvestră. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia activităţile de asanare şi desecare (modifică compoziția covorului vegetal şi a faunei) şi exploatarea nisipului exercită un impact negativ asupra biodiversității zonei. aDministrarea sitului În sit este amenajat doar un singur traseu turistic – Via Maria. Totodată, situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), cât şi amenajarea de trasee tematice, puncte de informare, centre de vizitare/informare, puncte pentru observare/supraveghere şi poteci pentru vizitare. Biotopul geologie/geomorFologie Câmpia Someşană a trecut prin acelaşi proces de evoluţie geologică ca şi întregul bazin panonic şi anume un proces de scufundare însoţit de unul de colmatare. Retragerea lacului panonic din această regiune începe la sfârşitul levantinului şi continuă în cuaternar, până aproape de zilele noastre, ultimele lui vestigii fiind desecarea mlaştinilor Ecedei la începutul secolului XX. Caracteristicile mai importante ale regiunii de câmpie sunt formaţiunile de origine lacustră, fluvio-lacustră şi fluviatilă. Câmpia Careiului este o „prispă“ mai înaltă faţă de câmpiile limitrofe, având altitudini cuprinse între 120-160 m deasupra nivelului mării. Relieful zonei este slab ondulat. Altitudinea mică determină valori ridicate pentru presiunea atmosferică, de aproximativ 1000 mb. pedologie Substratul regiunii de câmpie este format din depozite recente în câmpiile înalte şi aluviuni recente în câmpiile joase. Materialul parenteral al solurilor este format din luturi argiloase gălbui, iar depozitele de suprafaţă au un caracter loessoid. Solurile au, în general, o structură lutoasă sau luto-nisipoasă, predominând cernoziomurile şi solurile brune de pădure. O categorie aparte o reprezintă solurile nisipoase din zona Valea lui Mihai-Carei. Pe Câmpia Careiului, la sud de Câmpia Ierului şi la vest de valea Crasnei, apare cernoziomul freatic umed. Hidrologie Depresiunea Panonică în care este localizat situl, prin situaţia sa de bazin tectonic colmatat, constituie un mare rezervor de apă subterană spre care gravitează toate pânzele zonei sale de bordură. Apele subterane apropiate de suprafaţă sunt determinate de formaţiunile noi, reprezentate printr-o alternanţă de pietriş, argile, nisipuri argiloase, argile nisipoase, loessuri, mâluri etc. Este de menţionat faptul că la 100 de metri adâncime se găsesc ape termale. Suprafaţa sitului e străbătută de o reţea de cursuri de ape naturale şi antropice. Principalele cursuri de apă sunt pârâurile Berea, Valea Neagră, Horea, Ganaş şi Mouca. 300 0 2 4 6 km câmPia ierului - RO SCI 0021 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul satu-mare: Andrid, Căuaş, Pir, Pişcolt, Santău, Tiream. Județul Bihor: Cherechiu, Curtuişeni, Diosig, Săcueni, Sălacea, Tarcea, Valea lui Mihai, Şimian. supraFaţa: 21.283 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 27‘ 29‘‘; Long. E 22˚ 15‘ 2‘‘ eCoregiunea: Câmpia Someşului altitudinea: 147 max., 98 min., 108 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DJ108M (Carei-Chereuşa, care trece pe marginea nord-vestică a sitului prin localitățile Tiream, Vezendiu, Portița, Irina, Dindeşti, Andrid, iar între Andrid şi Chereuşa traversează situl), DN1F (Carei – Tăşnad), DJ195C (Moftinu Mic-Pir, care trece prin localitățile Cauaş, Hotoan, Sudurău, Piu Nou, Pir), DN19 (E671, care trece prin sit între Valea lui Mihai şi Tarcea). La Săcuieni se intersectează DN19 (E671) Satu Mare-Oradea şi DN19 D Nuşfalău-Săcuieni. Ciocaia, Şilindru, Galoşpetreu, Văşad şi Cheşereu se leagă de DN19 prin drumuri locale, iar Andrid prin DJ169C. Accesul pe calea ferată se face prin staţiile Tiream, Secuieni şi Valea lui Mihai. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau IsoëtoNanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus) • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Leptidea morsei. pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ţigănuş (Umbra krameri). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Pălămidă (Cirsium brachycephalum) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa). caracterizarea sitului prezentare generală Situl Câmpia Ierului asigură, pe o suprafață de peste 20000 ha, conservarea unor habitate vulnerabile, periclitate de intensificarea agriculturii, schimbarea habitatului semi-natural, desecarea zonelor umede, înmulțirea necontrolată a speciilor invazive, defrişări şi management forestier neadecvat. În prezent, vechile habitate caracteristice văii Ierului cu floră şi faună specifice se mai întâlnesc doar insular. Valea Ierului cuprinde o parte din rămăşițele întinselor zone umede din această zonă a țării. Este caracterizată printr-o varietate a habitatelor semi-naturale, fânețe, păşuni, tufărişuri, terenuri arabile cultivate extensiv, păduri de foioase, lacuri de acumulare, heleştee şi zone mlăştinoase. Zona a fost propusă ca sit pentru conservarea a şase habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare şi a 19 specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Valea Ierului are aspectul unui culoar mai coborât între câmpia înaltă a Marghitei la est şi Câmpia Careiului la vest. Începând din mezozoic, marea Panonică a acoperit acest teritoriu, iar din pliocen s-a retras treptat, acesta primind caracter de lac. Concomitent, s-a fragmentat şi compartimentat în falii şi fundul depresiunii Panonice. Câmpia Ierului s-a format în locul unui străvechi şanț tectonic care până la începutul holocenului era albia de scurgere a întregului sistem hidrografic al Tisei superioare. În continuare, Valea Ierului s-a ridicat treptat, rămânând suspendată față de nivelul Câmpiei Someşene, care, în contrabalans, se scufunda. Ca urmare, Valea ierului a fost părăsită pe rând de Tisa, Someş şi Crasna, care au luat alte direcții de scurgere. Înlocuirea curgerii normale printr-un proces de împotmolire a dat naştere, în albia părăsită a râurilor amintite, la imense terenuri mlăştinoase, la complexe de meandre şi bălți alimentate de viiturile Crasnei (până la canalizarea râului), iar albia de bifurcație a fost ocupată de un râu modest, Ierul. pedologie Datorită condițiilor de formare există o diversitate apreciabilă de tipuri de sol. În văile propriu-zise, solurile s-au format în condiții de exces de umiditate, sub un covor vegetal adecvat. Materialul de bază al solurilor este constituit din argile, luturi şi nisipuri. Pe terasele Ierului şi ale afluenților săi, substratul solurilor îl constituie argilele roşcate şi galbene, respectiv loessul (loess nisipos şi nisip loessoid). În Valea Ierului apar următoarele tipuri de soluri: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, soluri hidromotfe, soluri halomorfe şi soluri neevoluate. Conținutul lor în humus este mare. Hidrologie Depresiunea Panonică în care este localizat situl, prin situaţia sa de bazin tectonic colmatat, constituie un mare rezervor de apă subterană, spre care gravitează toate pânzele zonei sale de bordură. În urma asanărilor din ultima vreme există tendința de coborâre a nivelului pânzei freatice. Ierul, deşi are un debit modest, este apa curgătoare principală ce drenează acest teritoriu. El are mai multe izvoare în dealurile Tăşnadului. Ajungând în regiunea de câmpie, ocupă o vale largă, în care, înainte de asanare, a creat imense terenuri mlăştinoase. În valea Ierului există o serie de meandre părăsite. Înaintea asanării, pârâul Ier a fost caracterizat de localnici astfel: „nu este nici râu, nici canal, nici mlaştină, dar conține elemente din fiecare”. În prezent, valea este străbătută de un întreg sistem de canale de drenaj, executate cu ocazia lucrărilor de hidroameliorare. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul are o climă temperat-continentală moderată, caracterizată prin ierni mai lungi şi veri mai răcoroase ca în partea centrală şi sudică a Câmpiei de Vest. În această zonă nu se înregistrează perioade de uscăciuni excesive şi nici geruri aspre şi persistente. Precipitațiile medii sunt de 576–634 mm. Primăvara şi vara sunt mai frecvente vânturile vestice, însoțite de obicei de ploi, iar toamna şi iarna bat vânturile estice şi nord-estice. Vânturile foarte puternice sunt rare. BioCenoza vegetaţia O caracteristică a florei Câmpiei Ierului o constituie fragmentarea arealului multor specii, răspândirea majorității acestora devenind în prezent insulară. Astfel, plante care odinioară erau frecvente apar în stațiuni restrânse şi într-un număr mic de exemplare. Majoritatea asociațiilor acvatice apar pe suprafețe mici şi pe alocuri sub formă fragmentată. În general apele mai adânci sunt rar întâlnite, iar în urma colmatării acestora vegetaţia de baltă este succedată de vegetaţie de mlaştină. Caracterul mlăştinos de odinioară se reflectă prin prezența trestiişurilor, păpurişurilor, precum şi a rogozurilor înalte. Păşunile populează terenurile joase, umede şi tem- porar inundate. Speciile cele mai reprezentative sunt iarba câmpului, coada vulpii, păiuşul. În Valea Ierului se concentrează majoritatea sărăturilor din nord-vestul României. În aceste zone apar cu regularitate specii de sărătură de origine panonică, respectiv ponto-panonică ca iarba de sărătură, albastrica, boghiţa, coada şarpelui, loboda camforată. Vegetația lemnoasă este reprezentată de zăvoaie de sălcii, stejăreto-ulmete de luncă, gorunete din zona colinară marginală, tufărişuri, respectiv plantații. Dintre pădurile de luncă se remarcă Stejăretul de la Hotoan. CâMPIA IERULUI - RO SCI 0021 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Fauna În Valea Ierului au fost identificate peste 1500 de specii de animale, dintre care 328 de specii de vertebrate. Insectele reprezintă grupul cel mai numeros de animale din Valea Ierului (1001 specii). În sit trăiesc 11 specii de amfibieni, dintre care patru sunt de interes conservativ european (buhaiul de baltă cu burta roşie, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă şi tritonul cu creastă dobrogean). Populațiile lor sunt în general numeroase. Cele cinci specii de reptile identificate au populații modeste în zonă. Mai bine reprezentată este țestoasa de apă, întâlnită aproape în toate lacurile şi bălțile mai importante. Dintre mamifere întâlnim liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul urecheat gri, liliacul urecheat roşcat, pipistrelul mic, liliacul mare de amurg, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul bicolor, liliacul cu aripi late, popândăul, şobolanul de apă, pârşul de alun, pârşul mare, hârciogul, orbetele mic, vidra, pisica sălbatică. În sit există o mare diversitate de specii de păsări, multe dintre ele de interes conservativ european, dintre care putem aminti stârc, barza albă, eretele de stuf, cresteţul pestriţ, cresteţul de câmp, acvila ţipătoare mică, buhaiul de baltă, pasărea ogorului, acvila mică, gaia roşie, dumbrăveanca, caprimulgul. aspecte socio-economice Și culturale Cei 47104 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în, agricultură, creşterea animalelor, viticultură, vinificație, industrie uşoară, prelucrarea metalelor şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual cu lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. În localitățile din vecinătatea sitului întâlnim biserici şi monumente din secolele XIV-XIX, dintre care menționăm Palatul Studenberg din Săcuieni, Şirurile de Pivnițe din Tarceaş, Biserica Reformată datând din 1440, în stil gotic, cu cripta familiei Ibranyi şi conacul cu acelaşi nume din Pir. În zonă se desfăşoară numeroase festivaluri, concursuri de vinuri nobile şi sărbători populare: Balul Strugurilor, Toamna pe Valea Ierului (primul weekend din luna septembrie), Festivalul Vinului, Festivalul Berzelor (august) etc. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de exploatare forestieră, asanare şi desecare (modifică compoziția covorului vegetal şi a faunei), păşunat, exploatarea nisipului şi agricultură. Acestea au un impact negativ permanent sau periodic asupra biodiversității zonei. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de intensificarea agriculturii (folosirea excesivă a chimicalelor are un efect negativ asupra habitatelor acvatice în sit) şi desecarea zonelor umede (în urma canalizărilor şi desecărilor se micşorează suprafața zonelor umede). aDministrarea sitului Prin sit trece traseul turistic Via Maria, dar numărul de trasee trebuie suplimentat. Totodată, situl necesită atât dotarea cu panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți) cât şi amenajarea de trasee tematice, puncte de informare, centre de vizitare/informare, puncte pentru observare/ supraveghere şi poteci pentru vizitare. 301 302 câmPia ierului - RO SCI 0021 0 1,6 3,2 4,8 km canaralele dunăRII - RO SCI 0022 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ialomița: Borduşani, Făcăeni, Giurgeni, Stelnica. Județul constanța: Lipniţa, Aliman, Cernavodă, Crucea, Ghindăreşti, Horia, Hârşova, Ion Corvin, Oltina, Ostrov, Rasova, Seimeni, Topalu. Județul călăraşi: Borcea, Călăraşi, Dichiseni, Jegălia, Modelu, Roseţi, Unirea. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44 ˚24‘ 36‘‘; Long. E 28˚ 4‘ 41‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Podişul Dobrogei Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe drumul local ce pleacă din DN2A înainte de localitatea Hârşova sau pe DC223 care pleacă din DN2A, în dreptul localităţilor Tichileşti, Topalu, Capidava, Dunărea, Seimeni, Cernavodă, Cochirleni, Rasova. Prin sit trece autostrada A2 şi drumul european E81 în apropiere de localitatea Cernavodă. Se mai poate ajunge în sit de pe drumul local care pleacă din localitatea Viile, comuna Oltina, din DN319A din Oltina, de pe drumul local din localitatea Izvoarele şi de pe drumul local care pleacă din DN3 în dreptul localităţilor Ostrov şi Silistra. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 92D0 Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus). pești: Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Pietrar (Zingel zingel) • Fusar (Zingel streber) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Dunariţă (Sabanejewia aurata). plante: Merinană (Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula romanica). caracterizarea sitului prezentare generală Ecosistemele din cadrul sitului sunt complexe şi reprezintă rezultatul unor procese de eroziune şi aluvionare exercitate de-a lungul timpului de cursul Dunării. Ecosistemele acvatice favorizează prezenţa unei bogate faune piscicole. Multe specii de peşti prezente în sit sunt protejate la nivel european. Zona prezintă, de asemenea, o mare diversitate de habitate de pajişti, tufărişuri şi păduri. Situl se găseşte pe principala cale de migraţie a speciilor de plante din Peninsula balcanică spre Dobrogea de Nord şi Delta Dunării. În sit sunt incluse rezervaţiile naturale Reciful neojurasic de la Topalu, Locul fosilifer Seimenii Mari, Ostrovul Şoimul, Celea Mare-Valea lui Ene şi Pădurea Cetate. Reciful neojurasic de la Topalu, situat la nord de localitatea cu acelaşi nume, reprezintă cea mai clară secţiune de formaţiuni de natură coraligenă a jurasicului superior (Neojurasicului) de pe teritoriul României şi suscită interesul a numeroşi specialişti din ţară şi străinătate. Rezervaţia Pădurea Cetate prezintă o importanţă biogeografică şi paleoecologică deosebită, deoarece aceste arborete sunt singurele vestigii ale pădurilor dobrogene de coastă din lungul Dunării. Aceste păduri au constituit, încă din pleistocen, calea de migraţie a numeroase specii forestiere termofile din Balcani către masivele forestiere din Dobrogea de nord, în prezent complet izolate geografic. Rezervaţia prezintă un caracter peisagistic unic în ţară, doar aici pădurea naturală de stejar pufos şi brumăriu vegetând limitrof malurilor Dunării. Rezervaţia Celea Mare-Valea lui Ene reprezintă una din ariile protejate din Dobrogea cu cele mai mari concentraţii de specii de floră şi faună protejate, precum şi de elemente de patrimoniu geologic, paleontologic şi peisagistic. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, formaţiunile de suprafaţă existente în zonă sunt alcătuite din depozite loessoide, aluviuni grosiere şi fine. Aluviunile din baza luncii Dunării sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, grosimea lor putând ajunge până la 10-18 m. La adâncimi mai mari de 20 m, pe malul Dunării pot fi întâlnite depozite din Cretacicul superior (circa 65 de milioane de ani), constituite din calcare, marno-calcare şi calcare marnoase. Calcarele coraligene din Reciful neojurasic de la Topalu, conţin una din cele mai bogate asociaţii de corali jurasici din ţară. Structura calcarelor coraligene masive de aici este asemănătoare cu cea a recifilor dezvoltaţi în zonele din faţa Alpilor, precum şi cu cele de tip Stramberg din Slovenia. pedologie În zona nisipurilor de pe malul apei se găsesc cernoziomuri levigate, nisipoase şi nisipuri slab solidificate – psamosoluri, reflectând un proces incipient de formare, ca urmare a fixării recente a nisipurilor de dune. Solurile aluvionare sunt supuse periodic proceselor de aluvionare şi spălare la revărsarea şi retragea apelor. Substratul acestor soluri este constituit din diferite combinaţii de mâluri, argile şi nisipuri. Sub influenţa predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au format o serie de lăcovişti şi soluri gleice, dar şi soluri de sărătură reprezentate de solonceacuri şi soloneţuri ce favorizează dezvoltarea vegetaţiei de sărătură. Varietatea de soluri prezente în zona Cernavodă este dominată de solurile bălane de stepă (valoare medie pentru agricultură), sărace în humus şi cu conţinut ridicat de carbonat de calciu şi sulfaţi. Aceste soluri sunt poroase, uşoare, cu un regim de umiditate foarte scăzut accentuat de vânturile frecvente şi puternice. Hidrologie Hidrologia sitului este strâns legată de evoluţia hidrologică a bazinului Dunării, fiind condiţionată de numeroşi factori dintre care însemnătatea cea mai mare o au oscilaţiile nivelului apelor fluviului, respectiv perioadele de inundaţie şi durata lor. Hidrologia internă este dată de fluviu, iar cea externă este constituită din lacurile şi bălţile din afara sitului. În ultimii zece ani, repartiţia debitelor Dunării între Braţul Dunărea Veche şi Braţul Bala (cu dirijarea apelor spre Braţul Borcea) a fost defavorabilă Braţului Dunărea Veche. Pe timp de vară secetoasă, 80% din debit este preluat de braţul Bala şi numai 20% este preluat de brațul Dunărea Veche. aspeCte ClimatologiCe Climatul este de tip temperat continental, cu veri călduroase şi secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii şi toamne târzii. Dunărea asigură, prin permanenta evaporare a apei, o umiditate sporită şi reglarea încălzirii aerului. Precipitaţiile medii sunt de 427 mm/an. Vara precipitaţiile sunt scăzute cantitativ şi rare, iar evaporarea foarte mare. Iarna, cantităţile de zăpadă sunt de asemenea reduse. O particularitate distinctă a precipitaţiilor o constituie caracterul lor torenţial, cu cantităti maxime în 24 de ore de peste 100 mm. Vântul predominant bate din direcţia N-NE, aducând iarna viscole şi geruri. Un factor al stepizării accentuate a zonei este dispariţia „Băltăreţului“, vânt cald şi umed de tip zefir ce bătea dinspre sud ducând la topirea zăpezilor primăvara. Vara, acesta căpăta caracter de zefir, luând naştere datorită unei intense evaporaţii din fostele bălţi, şi ducea umezeală şi aer mai rece şi proaspăt până la 50-60 km în interiorul Bărăganului şi al Podişului Dobrogei. BioCenoza vegetaţia Flora şi vegetaţia ostroavelor este dominată de specii de salcie, dintre care salcia albă este cea mai frecventă. În funcţie de altitudine şi de nivelul inundabil mai putem întâlni plopul negru sau „pluta“, plopul alb, ulmul de luncă sau frasinul de luncă, iar în zonele foarte înalte, stejarul pedunculat şi stejarul brumăriu. În zona unde cresc arbuştii predomină murul, care poate atinge şi un metru înălţime, dar se mai întâlnesc şi zălogul, răchita roşie şi malja, iar pe grinduri sângerul şi mai rar păducelul şi măceşul. Se înâlnesc şi plantele de tip liană cum ar fi viţa de vie sălbatică, iedera, hameiul, curpenul de pădure, plesnitoarea. Stratul ierburilor este bogat în specii iubitoare de condiţii de umiditate moderată pe grinduri (vetricea, lăsniciorul, susaiul, sovârvăriţa, nalba mare, sparanghelul, rotunjoara, pelinul negru, brusturele, volbu- ra mare, dragaveiul, cinci degete, păpădia) şi iubitoare de apă pe locuri joase şi în mlaştini (jaleşul de baltă, cervana, drăgaica de baltă, dreţe, buruiana viermilor, dintele dracului). Dintre habitatele din sit menționăm zăvoaiele de salcie albă şi plop alb care includ suprafeţe importante de arborete care pot fi considerate păduri virgine (situate în special pe ostroave), precum şi zonele cu arbori seculari (plopi în special) întinse pe suprafeţe de ordinul zecilor de hectare. Stepele ponto-sarmatice sunt reprezentate de unele suprafeţe de stepe primare, inclusiv stepe petrofile pe calcare recifale, cu numeroase specii ameninţate incluse în lista roşie naţională. Cea mai importantă dintre acestea este clopoţelul dobrogean (specie de interes comunitar). Vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu stejar, pădurile balcano-panonice de cer şi gorun şi vegetaţia forestieră cu stejar pufos, deşi reduse ca suprafaţă, prezintă o importanţă deosebită, inclusiv din punct de vedere paleoecologic, reprezentând ultimele vestigii ale pădurilor de coastă ce au constituit calea de migraţie a speciilor forestiere din Peninsula Balcanică spre masivele forestiere din Dobrogea de Nord. CANARALELE DUNĂRII - RO SCI 0022 supraFaţa: 25.943 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 133 max., 0 min., 14 med. Fauna Mozaicul de ecosisteme tereste şi acvatice din cadrul sitului favorizează dezvoltarea unei faune reprezentative de nevertebrate, amfibieni, reptile, peşti, păsări şi mamifere. Situl deţine o faună bogată de nevertebrate, fiind identificate multe specii de păianjeni şi peste 100 de specii de moluşte. În sit au fost identificate trei specii de reptile şi opt specii de amfibieni, dintre care broasca ţestoasă de apă, ţestoasa de uscat dobrogeană, buhaiul de baltă cu burta roşie şi tritonul cu creastă dobrogean fiind protejate la nivel european. Fauna piscicolă din sit cuprinde 15 specii protejate la nivel european printre care rizeafca, avatul, zvârluga, porcuşorul de nisip, petrocul, pietrarul, sabiţa, ţiparul etc. Situl constituie, de asemenea, o zonă vitală pentru reproducerea şi migraţia sturionilor şi a altor specii de peşti. În ceea ce priveşte mamiferele, acestea au o prezenţă accidentală şi aperiodică în funcţie de nivelul Dunării. Se pot identifica peste 26 de specii, dintre care vidra (specie de interes comunitar), căprioara, vulpea, pisica sălbatică, dihorul de casă şi uneori bursucul, alături de numeroase rozătoare. Situl este şi un important refugiu pentru păsări. Habitatele din cadrul sitului favorizează prezenţa unui număr ridicat de specii şi populaţii, multe protejate la nivel european, dintre care putem menţiona cormoranul mic, stârcul roşu, stârcul galben, egreta mare, egreta mică, buhaiul de baltă, stârcul pitic, cristeţul de câmp, vânturelul de iarnă, buha, diferite specii de ciocănitori etc. 303 Cernavodă (1756) şi biserica de lemn unicat, pe stâlpi de lemn şi împletitură de nuiele, din satul Izvoarele. Descoperirile neolitice de la Cernavodă situează această localitate printre cele mai vechi din ţară. Este vorba de epoca culturii Hamangia, ale cărei începuturi au fost fixate de catre arheologi cu 7500 de ani în urmă. Pe dealul Sofia, la nord de oraş, s-au descoperit resturile unei aşezări şi ale unui cimitir din cultura Hamangia. Dintr-unul din morminte provin celebrele figurine de lut „Gânditorul“ şi „Femeia şezând“. Între 7 şi 9 octombrie, la Cernavodă se serbează Zilele Toamnei, iar în prima duminică a lunii octombrie la Hârşova se celebrează Ziua Recoltei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Un impact negativ asupra sitului îl au păşunatul în pajiştile stepice, pescuitul selectiv, practicile agricole intensive, turismul necontrolat, braconajul, navigația cu nave fluviale mari ce poluează apele şi lucrările de îmbunătățire a Dunării navigabile ce afectează debitele Dunării schimbându-i structura geomorfologică, cu efect ireversibil asupra faunei şi florei din sit. În trecut, prin plantarea plopului repede crescător au fost reduse drastic stepele şi pădurile aluviale cu anin negru şi frasin, pădurile grindurilor de mal, de stejar, frasin şi ulm, precum şi pădurile de salcie, crângurile şi galeriile de salcie şi plop nativ. aDministrarea sitului În sit au fost amenajate puncte de intrare, poteci pentru vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, panouri de avertizare şi de informare. Acesta necesită atât dotarea cu noi panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), cât şi amenajarea de stațiuni ştiințifice, centre de vizitare, puncte de informare, puncte pentru observare/supraveghere, trasee tematice, bariere, locuri de campare, zone pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. canaralele dunăRII - RO SCI 0022 aspecte socio-economice Și culturale Cei 42088 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, pescuit, industrie, viticultură/vinificație, piscicultură, horticultură şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat pe gaz, fie individual pe lemne şi gaz. Toate localitățile dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă, dar numai în Hârşova şi Cernavodă există un sistem centralizat de canalizare. În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (aşezări şi necropole din secolele IV î.Hr.-IX d.Hr.), biserici şi monumente datând din secolele X-XIX, dintre care menționăm cetățile Carsium, Capidava şi Sucidava, Geamia din 0 304 2,7 5,4 8,1 km cascada miŞina - RO SCI 0023 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Nistoreşti. supraFaţa: 219 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 45‘ 23‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 15‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1297 max., 955 min., 1147 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina). pești: Zglăvoc (Cottus gobio). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este situat în bazinul superior al Pârâului Mişina, afluent al pârâului Năruja şi prezintă o valoare deosebită atât din punct de vedere peisagistic cât şi pentru populaţiile de carnivore mari. S-au identificat rute de deplasare bine definite ale haitelor de lupi care se suprapun peste sectoare ale sitului, acesta fiind utilizat ca zonă de tranzit, de hrănire, de adăpost şi creştere a puilor. Relieful puternic fragmentat şi petrografia asigură numeroase adăposturi şi pentru urşi şi râşi. Menținerea integralităţii acestui sit este esențială şi datorită rolului de coridor ecologic şi zonă de refugiu pentru urşii care se deplasează toamna spre zonele cultivate cu livezi şi culturi agricole. Situl a fost propus şi pentru protejarea a trei habitate forestiere compacte de interes comunitar. Fauna Suprafaţa relativ redusă a sitului nu permite conturarea unor teritorii individuale ale unor specii faunistice de talie mare, dar gradul mare de naturalitate şi lipsa activităţilor antropice atribuie acestei suprafeţe un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire, naştere, creştere a puilor şi chiar de coridor ecologic pentru numeroase specii printre care ursul, lupul şi râsul. Mamiferele mici sunt şi ele bine reprezentate: şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele de casă, şoarecele gulerat, şoarecele dungat, şoarecele de pădure, pârşul de alun, veveriţa. În ce priveşte amfibienii şi reptilele, întâlnim specii caracteristice etajului montan, atât specii întâlnite la altitudini mai mari (salamandra de munte, şopârla de ziduri) cât mai ales specii care au o distribuţie largă în zonele joase şi la munte (broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure, iar dintre reptile vipera comună, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun). Dintre păsări putem întâlni piţigoiul moţat, pitulicea sfârâitoare, ţicleanul, mierla, gaiţa, cinteza, măcăleandrul, coţofana etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 2368 de locuitori ai comunei Nistoreşti sunt angrenați în principal în exploatarea şi prelucrarea lemnului, colectarea şi prelucrarea fructelor de pădure, ciupercilor, plantelor medicinale etc. şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual pe lemne. Localitatea nu dispune de un sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizat. Pe teritoriul comunei Nistoreşti se află Mănăstirea Valea Neagră, un tezaur arhitectonic şi de credinţă strămoşească ce datează din anul 1755. Pe 8 sptembrie se serbează Ziua Comunei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de turism, exploatări forestiere, păşunat, pescuit sportiv şi exploatări forestiere. Elementele de impact negativ sunt generate în principal de turismul necontrolat (poluare fonică, distrugerea speciilor erbacee şi compactizarea solului, deranjarea chiropterelor, fragmentarea habitatelor), fenomenul de eroziune şi alunecările de teren. CASCADA MIŞINA - RO SCI 0023 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl Cascada Mişina este situat la circa 6 km SV de localitatea Brădet Valea Neagră, comuna Nistoreşti, accesul făcându-se pe un drum forestier. O altă cale de acces este pe traseul turistic marcat cu bandă roşie Plaiul Căşăriei-Zboina Frumoasă. aDministrarea sitului În sit sunt amplasate panouri de informare, bariere, puncte de intrare şi sunt amenajate poteci pentru vizitare şi trasee turistice. Totodată, acesta necesită atât dotarea cu noi panouri de informare şi pentru orientare (hărți), bariere, puncte de intrare cât şi amenajarea de noi drumuri de vizitare, trasee turistice, puncte de informare, puncte pentru observare/supraveghere, locuri de campare şi vetre de foc. Biotopul geologie/geomorFologie Structura geologică a unităţii este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, formată din alternanţe de gresii, marne şi argile cu intercalaţii şistoase grezos calcaroase, marno-calcare, conglomerate şi gresie de Kliwa, precum şi fliş bituminos, puternic fracturate în falii. Într-o analiză amănunţită se observă înclinaţii mai mari ale versanţilor şi pante mai accentuate decât în restul regiunii, datorate adâncirii rapide a văilor. De asemenea, se remarcă faliile superficiale cărora li se datorează cascadele de pe văile pâraielor din regiune. Zona se suprapune ariei de maximă activitate seismică a Carpaţilor de Curbură, denumită de specialişti „vatra seismică a Vrancei“. Relieful actual este consecinţa intenselor procese tectonice din trecut, a evoluţiei văii pe suportul structural şi stratigrafic geologic complex, ce au avut ca rezultat formarea unei căderi de apă de circa 12 m înălţime, într-un ansamblu peisagistic deosebit. pedologie Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brune-acide. La cele mai mari altitudini, cu caracter insular, apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Soluri brune feriluviale şi podzolurile sunt întâlnite cu caracter dominant la înălţimi mari. Hidrologie Principala arteră hidrografică a regiunii este Mişina, care străbate zona de la SV la NE. Lungimea totală a reţelei hidrografice de suprafaţă suprapusă sitului este de 3,6 km. Pâraiele Făgetu Rotund, Turcu şi Coada Boului sunt afluenţii Mişinei. aspeCte ClimatologiCe Clima acestui areal are caracter temperat-continental, cu mari diferenţe de temperatură de la vară la iarnă. Nivelul precipitaţiilor este de circa 1000 ml/an, intervalul cel mai ploios fiind primăvara, iar cel mai secetos, iarna. Vânturile dominante sunt cele din vest, bogate în precipitaţii. Valea Mişinei este adapostită faţă de acţiunea vântului şi, ca urmare, nu se manifestă efecte negative ca de exemplu rupturi şi doborâturi de arbori provocate de vânt. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia forestieră este de amestec de răşinoase (brad şi molid) cu foioase, în principal fag, diseminate fiind şi exemplare de mesteacăn, paltin de munte, pin, plop, scoruş şi, pe albia pâraielor, arin. Vârsta arboretelor ajunge la 100-140 de ani. Acestea au funcţia de protecţie a solului împotriva eroziunii şi alunecărilor de teren. În subarboret se întâlnesc socul, piperul lupului, cununiţa, socul roşu, salba, călinul, murul. Rezervaţia naturală este mai puţin studiată din punct de vedere floristic. Aici au fost identificate 122 de specii de plante superioare deşi specificul acesteia este dat de căderea liberă de apă care formează Cascada Mişina. La baza acestei căderi de apă se dezvoltă o vegetaţie iubitoare de apă, dependentă de umiditatea ridicată a aerului şi de regimul debitelor. În covorul ierbos se întâlnesc specii cum ar fi vulturica, măcrişul-iepurelui, colţişorul, feriga, iarba şarpelui, breiul, vinariţa, iarba deasă, fragul, pufuliţa de munte, crestățeaua, rărunchioara, clopoţei, salvia, buruiana de junghiuri. 0 0,5 1 1,5 km 305 ceahlău - RO SCI 0024 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul neamț: Bicazu Ardelean, Ceahlău, Grinţieş, Taşca, Bicaz. supraFaţa: 7.737 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 57‘ 19‘‘; Long. E 25˚ 56‘ 54‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1877 max., 666 min., 1158 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI CEAhLĂU - RO SCI 0024 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DN15 (Bicaz-Poiana Largului) cu legătură la DJ155F care asigură accesul în parc prin Durău şi Izvorul Muntelui, sau pe DN15C (Bicaz-Gheorghieni) cu legătură la drumuri comunale care asigură accesul în parc prin Telec, comuna Bicazu Ardelean şi Neagra, comuna Taşca. Accesul cu trenul se face prin staţia Bicaz, de unde există autobuze către localităţile din sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din AlyssoSedion albi; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6520 - Fâneţe montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). nevertebrate: Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes). pești: Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loeselii) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se remarcă printr-o mare biodiversitate. În Masivul Ceahlău au fost identificate un număr de 15 habitate de interes european, dintre care patru sunt prioritare. De asemenea, pe raza sitului există 17 specii de floră şi faună de interes comunitar. În sit sunt semnalate 61 de specii protejate, monumente ale naturii, endemite, specii rare, relicte glaciare, precum şi 121 de specii de păsări, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari diversități avifaunistice existente în zona montana a României. La acestea se adaugă patrimoniul cultural deosebit al zonei şi semnificaţia istorică seculară. Biotopul geologie/geomorFologie Cea mai mare parte din suprafața sitului se găseşte pe formaţiunile geologice aparţinând Pânzei de Ceahlău. Acestea sunt reprezentate prin Conglomeratele de Ceahlău dispuse într-o 306 masă groasă de 500-600 m şi intercalate cu straturi de gresii cu grosimi ce variază între 20-30 cm şi 10-15 m. În masa de conglomerate mai sunt însedimentate şi blocuri calcaroase de mari dimensiuni (klipe calcaroase) dispuse pe două nivele altitudinale, la 1500 şi 1650 m. În cadrul Masivului Ceahlău se evidențiază două subunități distincte de relief: subunitatea centrală înaltă, inclusă în întregime în parcul naţional, situată la înălţimi de peste 1700 m. Caracteristica principală a reliefului este un platou înalt, lung de aproximativ 5 km şi cu lăţimi maxime în jur de 1 km, mărginit de abrupturi impresionante de 200-300 m. În zona de contact cu abrupturile ce mărginesc platoul şi pe pereții acestora s-a format un microrelief foarte variat care include trepte naturale (poliţe), hornuri, jgheburi şi stânci cu forme bizare şi care au reprezentat sursa de inspirație a numeroase legende (Toaca, stâncile Panaghia, Dochia etc.). Baza abrupturilor este marcată de o trenă imensă de grohotişuri care coboară până la 1200 m. Subunitatea periferică situată spre marginea parcului național este constituită dintr-un complex de culmi radiare cu altitudini cuprinse între 900 şi 1300 m. Culmile formează Obcinele Ceahlăului şi sunt despărțite de văi adânci. Datorită alternanței rocilor mai dure cu altele mai moi, eroziunea a acționat selectiv. Astfel, culmile au un profil ondulat format dintr-o succesiune de bâtci despărțite de înşeuări largi, iar versanții au înclinaţii diferite şi sunt afectaţi de torenţialitate şi alunecări de teren. pedologie În etajul molidişurilor întâlnim o asociaţie de podzoluri humico-feriiluviale şi soluri brune podzolice feriiluviale. La altitudini sub 1200 m predomină solurile forestiere şi înţelenite de altitudini mijlocii. În partea de vest se întâlnesc asociaţii de soluri brune acide, brune eubazice şi mezobazice. În partea de est predomină solurile brune acide. Pe suprafeţele orizontale dintre Ocolaşul Mare şi Bâtca lui Ghedeon, supraumezite de pânza freatică, apar soluri turboase acide. În zona subalpină, caracteristica o dau pereţii stâncoşi, abrupţi, fără înveliş de sol sau cu soluri slab evoluate (litosoluri), iar pe cursurile superioare ale apelor mai importante apar soluri aluviale slab înţelenite şi aluviuni crude cu o textură pietroasă sau nisipos-pietroasă. Hidrologie Apele de suprafaţă care îşi au obârşia în masiv sunt tributare direct râului Bistriţa sau se varsă în sectorul de albie al Bistriţei corespunzător lacului Izvorul Muntelui. Cursurile de apă autohtone sunt colectate de râurile ce delimitează masivul la nord (Bistricioara), est (Bicaz) şi vest (pâraiele Pintic şi Capra). Pâraiele sunt în general scurte şi pe profilul longitudinal apar numeroase rupturi de pantă care generează repezişuri şi cascade (cascada Duruitoarea de pe pârâul Rupturi are 25 m înălţime). Dintre cursurile de apă autohtone mai importante menționăm Schitul, Izvorul Alb şi Izvorul Muntelui, Bistra Mare şi Bistra Mică, Neagra. Suprafeţele lacustre sunt situate în afara sitului, cel mai important dintre acestea fiind lacul Izvorul Muntelui. Cu o suprafaţă de 31,25 km2, acesta completează în mod armonios peisajul zonei. aspeCte ClimatologiCe Poziţia dominantă altitudinal a masivului faţă de munţii din jur îl expune circulaţiei curenţilor de aer. Fragmentarea reliefului, expoziţia versanţilor şi neomogenitatea suprafeţei subiacente active determină apariţia unui mozaic de topoclimate naturale. Amplitudinile termice ale valorilor mediilor lunare de temperatură între Toaca şi satul Ceahlău sunt mai mici iarna, ca urmare a efectului inversiunilor termice cu o frecvenţă şi o intensitate mai mare pe fundul văilor. Cantitatea medie anuală de precipitaţii depăşeşte 700 mm, cele mai multe înregistrându-se primăvara şi vara. Cea mai mare frecvenţă la vârful Toaca o au vânturile din direcţia vestică generate de circulaţia dominantă la nivelul României. La altitudini mai joase, circulaţia curenţilor se canalizează mai ales pe direcţia văilor principale. BioCenoza vegetaţia Situl prezintă o etajare destul de evidentă a vegetației ca urmare a caracterului singular al masivului. Subetajul montan inferior de la poalele Ceahlăului începe la altitudinea de 450530 m şi urcă până la 650-700 m. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de făgete pure, alături de care se mai întâlnesc insular şi carpino-făgete. Azonal, de-a lungul cursurilor de apă, au fost localizate arinişe şi tufărişuri cu cătină roşie. Subetajul montan mijlociu, de la 650-700 m până la 1100-1200 m, este caracterizat prin pădurile de amestec de foioase şi răşinoase. Cele mai răspândite sunt brădeto-făgetele, mai frecvente între 700-1000 m şi brădeto-molidişurile, care formează o centură între 1000 şi 1200 m altitudine. Subetajul montan superior este cuprins între 1100-1200 m şi 1460-1700 m. Arboretele dominante sunt molidişurile pure. În limitele acestui subetaj, pe Ceahlău se întâlnesc cu caracter intrazonal, pe stâncării, arborete pure de larice în punctele Poliţa cu Crini (rezervaţie botanică), Piatra cu Apă şi pe versantul de sub Piatra cu Apă, spre Izvorul Muntelui în Poiana Luminişului. Insular acestea mai apar şi sub stâncile Bâtcii Neagre. Tot în acest subetaj se întâlnesc şi bradul alb şi pinul silvestru, relict glaciar. Etajul subalpin ocupă toată zona cuprinsă între limita superioară a pădurilor de molid şi punctele cele mai înalte din Masivul Ceahlău. Caracteristică pentru acest etaj este dominanţa jnepenişurilor. Printre tufişurile de jneapăn se întâlnesc afinişe sau tufărişuri de ienupăr pitic. De-a lungul micilor pâraie se întâlnesc tufărişuri de arin verde. Pe stâncăriile calcaroase se întâlnesc multe specii endemice şi subendemice. Dintre speciile considerate vulnerabile sunt prezente în zonă căldăruşa, papucul doamnei, flămânzica, ghinţura galbenă, floarea de colţ, sângele voinicului, tisa. Dintre plantele relicte întâlnim iarba surzilor, coada iepurelui, micsandra sălbatică, opaiţa, sor-cu-frate, arginţica, gâscariţa, rogozul, firuţa, vioreaua, foaia grasă, bumbăcariţa. Pe teritoriul sitului se găsesc şase specii de plante de interes comunitar, dintre acestea clopoţeii fiind specie prioritară. Fauna În sit se remarcă o diversitate excepţională a speciilor de nevertebrate, reprezentate prin aproximativ 1100 de specii clasificate în numeroase ordine ce aparţin claselor de viermi, moluşte, crustacee, miriapode, arahnide şi insecte. Majoritatea o reprezintă insectele (peste 1000 de specii). Dintre acestea, lăcusta de munte este specie de interes comunitar. Fauna vertebratelor este, de asemenea, foarte variată datorită multitudinii biotopurilor existente. Dintre speciile de peşti amintim zglăvoaca răsăriteană, porcuşorul, moioaga, grindelul, cleanul, păstrăvul şi boişteanul. Amfibienii sunt reprezentaţi de tritonul carpatic, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă (specii de interes european), brotăcel, broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, broasca roşie de munte, salamandră şi tritonul comun. Dintre speciile de reptile amintim şopârla cenuşie, şopârla de munte, guşterul, şarpele de alun, năpârca şi vipera comună. Dintre cele 30 de specii de mamifere amintim râsul, lupul, ursul brun, vidra, capra neagră, liliacul comun, liliacul cu urechi mari, liliacul mic cu potcoavă etc. Dintre elementele faunistice sunt declarate monumente ale naturii gotca sau cocoşul de munte, capra neagră, râsul, iar ciocănitoarea cu trei degete şi capra neagră sunt relicte glaciare. XVII-XIX, dintre care menționăm Mănăstirea Durău ctitorită în secolul XVII de o fiică a domnitorului Vasile Lupu, biserica fiind renumită pentru pictura interioară realizată de Nicolae Tonitza, Biserica din Bicazul Ardelean datând din 1692 şi situl arheologic de pe teritoriul vechiului sat Secu unde s-au descoperit vestigii din paleoliticul superior, precum şi monede feudale. Pe 6 august sau în prima duminică a lunii, în zonă se serbează hramul muntelui Ceahlău în cadrul evenimentului „Ziua Muntelui“, iar pe 15 august, în Bicaz, pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui, are loc Ziua Marinei. În septembrie în Bicazul Ardelean se celebrează „Întorsul Oilor“. Zona este bogată în legende populare cum ar fi: Legenda Vârfului Toaca din Ceahlău, Legenda Polițelor cu Crini, Legenda Pietrei Teiului, Legenda Dochiei etc. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de exploatare forestieră, colectare a produselor forestiere nelemnoase din flora spontană şi turism, fără efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În sit există panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, centre de vizitare, puncte de informare, amenajări pentru observare, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, sunt necesare atât dotarea cu noi panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți) cât şi amenajarea de puncte de informare, puncte pentru observare şi vetre de foc. ceahlău - RO SCI 0024 aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al comunelor Ceahlau, Bicazu Ardelean, Taşca şi al oraşului Bicaz. Cei 18132 de locuitori ai localităților sunt angrenați în principal în activități de exploatarea lemnului, agricultură, creşterea animalelor, exploatarea carierelor de calcar şi marne şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, iar în oraşul Bicaz parțial pe gaz metan. Comuna Ceahlău şi oraşul Bicaz dispun de un sistem de alimentare cu apă centralizat şi de canalizare parțial centralizat. În zona sitului întâlnim biserici şi monumente din secolele 0 1 2 3 km 307 cefa - RO SCI 0025 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Cefa, Sânnicolau Român, Mădăras, Salonta. supraFaţa: 5.268 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 53‘ 52‘‘; Long. E 21˚ 39‘ 5‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 107 max., 84 min., 93 med. CEFA - RO SCI 0025 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Transfrontier cu Parcul Național Körös Maros (Ungaria). prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge de pe E671, dinspre Oradea sau Arad. Din satul Inand se intră pe DJ797 spre localitatea Cefa. Tot din E671, se poate intra pe DJ797B spre Mădăraş, apoi spre satul Mărțihaz, pe un drum local. Din Oradea se poate ajunge în sit şi prin satul Tărian, pe DJ797. Cu trenul se poate merge din Oradea sau Arad până la stația Cefa sau până la halta Mădăraş-Bihor. O dată pe an (de regulă, în ultima duminică din august, când se sărbătoreşte ziua Comunei Cefa) se deschide provizoriu şi în mod simbolic, pentru o zi, punctul de trecere a frontierei Ateaş (Ro)-Geszt (Hu), accesul în sit fiind posibil în acea zi direct din Ungaria, pe drum agricol. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). mamifere: Liliac de iaz (Myotis dasycneme) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). pești: Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). plante: Pălămidă (Cirsium brachycephalum) • Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea sitului prezentare generală Cadrul natural foarte variat din Bazinul Tisei cuprinde un mozaic de ecosisteme de o deosebită valoare din punct de vedere al conservării biodiversităţii. Dintre acestea, o importanţă aparte o au zonele umede de la Cefa. Zonele umede din Câmpia joasă a Crişurilor au fost mult mai numeroase în trecut, dar odată cu expansiunea comunităţilor umane şi a activităţilor antropice au fost serios afectate, suprafaţa acestora scăzând foarte mult. Cu toate acestea, majoritatea comunităţilor de floră şi faună şiau găsit refugiul în noile habitate de tip secundar de la Cefa, care au „copiat“ în mare măsură caracteristicile habitatelor iniţiale, oferind nişe ecologice adecvate unui însemnat număr de specii rezidente. Situl Cefa se caracterizează printr-o diversitate mare a habitatelor şi dispunerea lor în mozaic, dar şi prin gradul ridicat de integritate ecologică al acestora. Astfel, într-o arie restrânsă putem întâlni habitate variate ca arii înmlăştinite, iazuri piscicole (heleşteie), canale de diferite dimensiuni, şanţuri, bălţi (temporare şi permanente) cu adâncimi şi moduri variate de curgere a apei, cu sau fără vegetaţie acvatică (submersă, natantă, emersă şi vegetaţie palustră), trupuri de pădure, sărături, terenuri cultivate, păşuni şi fânaţe umede. Condiţiile heterogene permit în acest mozaic de habitate apropiate adăpostirea unui spectru larg de specii din cele mai diverse grupe sistematice şi ecologice. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, aria face parte din unitatea tectonică numită Depresiunea Panonică, formată prin prăbuşirea unei întinse suprafeţe din regiunea carpatică, probabil în timpul Neozoicului. Prin colmatarea treptată a acestei depresiuni s-a format Câmpia Tisei, a cărei prelungire spre est formează teritoriul sitului. Întreaga suprafaţă a sitului este aşezată pe 308 loess şi depozite loessice, substratul litologic fiind format în întregime din argile şi luturi. Situl este caracterizat printr-o suprafaţă plană cu albii şi meandre părăsite, lacuri, mlaştini şi lăcovişti, fragmente de cursuri de ape moarte fără izvor şi fără vărsare. Formele pozitive de relief sunt reprezentate de grinduri şi popine, precum şi de diguri cu înălţimi de 2-6 m (forme antropice). Relieful negativ este reprezentat de depresiunile de tasare, unele uscate, însă cele mai multe transformate în zone mlăştinoase sau lacuri, cu răspândire mare în Câmpia Cefei, la care se adaugă reţeaua canalelor colectoare, de desecări şi irigaţii care contribuie la fragmentarea câmpurilor interfluviale joase. Un tip aparte îl reprezintă microrelieful dezvoltat pe solurile sărăturoase din zona Salonta-Sânnicolau Român, unde apar microdepresiuni cu adâncimi de 0,3-0,5 m legate între ele prin canale scurte, precum şi microforme pozitive cu aspecte insulare de grinduri şi popine. pedologie Cele mai reprezentative clase de sol sunt molisolurile şi argiluvisolurile. Molisolurile se caracterizează prin culoare închisă, fiind formate în zona câmpiei piemontane (extremitatea estică) şi a câmpiei de divagare, pe depozite loesoide cu apă freatică la adâncime de 1-5 m. Argiluvisolurile s-au format în zona câmpiei piemontane pe luturi şi argile cu apă freatică la adâncimi de 5-10 m. În sit pot fi întâlnite şi soluri sărăturate (soloneţuri). Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al Crişului Repede. Teritoriul este străbătut pe direcţia N-S de Canalul Crişurilor, lung de 61 km, care porneşte din Crişul Repede la Tărian şi se varsă în Crişul Negru la est de Tămaşda. În sit au fost executate reţele de canale pentru asigurarea evacuării rapide a excesului de apă din perioadele ploioase şi coborârea nivelului apei freatice, având ca rezultat creşterea suprafeţei agricole mai ales în zona Sânnicolau Român. Apele freatice constituie unul din principalele elemente de nuanţare a peisajului. Prin adâncimea lor influenţează şi modul de utilizare al terenurilor. În zona depresionară Cefa-Salonta, nivelul apei freatice este situat între 0 şi 2 m. Acest lucru favorizează variaţii sezoniere mari ale apelor freatice, producându-se în unele perioade joncţiunea acestora cu apele suprafreatice. Datorită capilarităţii, aceste ape se ridică până la suprafaţă producând băltiri. În apropierea heleşteielor, nivelul apelor subterane din vecinătatea digurilor este ridicat la suprafaţa solului. Alimentarea cu apă a straturilor freatice se face direct din ploi şi zăpezi, din apele de suprafaţă naturale şi artificiale, Canalul Colector având un rol prioritar. Lucrările de îndiguiri şi desecări influenţează regimul apelor freatice, astfel că văile îndiguite nu-şi mai revarsă apele peste zona de câmpie dintre Canalul Colector şi graniţă, dar alimentează pânza freatică. Solurile cu textură grea şi permeabilitate redusă, stagnările de apă superficială, pantele de scurgere mică au contribuit la crearea unei zone cu aspect de terenuri mlăştinoase, multe dintre ele fiind transformate în heleşteie piscicole, încă din anul 1863. aspeCte ClimatologiCe Clima se încadrează în climatul continental de câmpie din vestul României. Condiţiile climatice sunt optime pentru speciile arborescente existente în sit (cer, stejar). Precipitaţiile medii anuale însumează circa 635 mm, cele mai abundente fiind la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din S şi SE şi în general nu sunt puternice. BioCenoza vegetaţia Datele disponibile arată că în perioada preistorică Câmpia Crişurilor (în nordul căreia este situat situl) era acoperită cu păduri de stejar în alternanţă cu pajişti stepice. Văile şi terenurile mlăştinoase erau acoperite de stejărişuri de luncă, arinişuri şi plopişo-sălcete. Cu aproximativ 120-140 de ani în urmă, pădurea situată între Marţihaz şi Cefa, mult mai extinsă, ajungea până în apropiere de Mădăraş. În prezent, pe respectivul teritoriu nu a mai rămas decât un rest al acesteia (pădurea Rădvani), cea mai mare parte fiind defrişată. În zona Cefa, din vegetaţia primară s-au păstrat un rest de stejăriş şi o serie de ochiuri de vegetaţie stepică. Din punct de vedere al umidităţii se constată pe de o parte o pondere ridicată a plantelor iubitoare de uscăciune, datorită climei călduroase şi secetoase din timpul verii, iar pe de altă parte a speciilor iubitoare de apă, ca urmare a influenţei puternice pe care o au lacurile pescăriei asupra vegetaţiei. O trăsătură caracteristică o constituie prezenţa unui număr mare de specii de sărătură (mărţişor, lobodă de sărătură, patlagină de sărătură). Vegetaţia acvatică şi palustră se dezvoltă luxuriant la Cefa, populând lacurile şi canalele. Pe locul fostelor mlaştini, desecate în cea mai mare parte de-a lungul timpului, se află în prezent terenuri agricole şi pajişti, în majoritate de sărătură. La marginea heleşteelor întâlnim zone de stuf, uneori foarte bine dezvoltate, ocupând o suprafaţă mare a lacurilor. Curăţirea periodică a vegetaţiei din lacuri precum şi desecarea lor în vederea exploatării peştilor determină o diversitate scăzută a vegetaţiei acvatice. Plantele plutitoare sunt puţin abundente, fiind prezente doar la marginea lacurilor. Doar ciulinul de baltă este mai frecvent, fructele sale fiind întâlnite toamna în cantităţi mari pe mal. În comparaţie cu lacurile, canalele adăpostesc o vegetaţie mult mai abundentă şi mai diversă. Astfel, vegetaţia acvatică este formată din brâuri paralele de plante acvatice. În apropierea malului se întâlneşte un desiş înalt dominat de papură. Canalul Principal (numit de localnici „Criş“), care leagă Crişul Repede de Crişul Negru, prezintă o serie de trăsături caracteristice. Are aproximativ 1020 m lăţime, 1-2 m adâncime şi un curent de apă rapid în zona centrală. Malurile sunt abrupte şi în câteva locuri îndiguite cu maluri de beton. Prin urmare, vegetaţia acestui canal este mai puţin abundentă şi diversă. Comunităţile de mal, cu o extindere redusă, sunt dominate de sălcii şi stuf. Comunitatea de plante plutitoare este săracă, dominată de lintiţă, aceasta fiind prezentă doar în apropierea malurilor. Bălţile din pădure constituie un alt habitat pentru vegetaţia palustră. Ele reprezintă ape permanente sau temporare din microdepresiuni din solul pădurii. Deşi în majoritate depind de apele de precipitaţii, aceste bălţi se menţin perioade îndelungate (chiar şi în timpul verii). Pajiştile sunt utilizate în prezent ca păşuni şi fânaţe. Majoritatea solurilor rămase în prezent în afara sectorului agricol sunt sărăturate, aici crescând o vegetaţie de sărătură caracteristică edificată pe păiuş. Vegetaţia lemnoasă a zonei este concentrată în partea sudică, fiind reprezentată de Pădurea Rădvani şi tufărişurile limitrofe. Aceasta este o pădure de luncă cu esenţe tari, constituită din stejar pedunculat, ulm şi frasin comun. Sporadic se întâlnesc cerul, carpenul, jugastrul, salcâmul, cireşul sălbatic, plopul tremurător. Primăvara, solul brun al pădurii Rădvani este foarte umed până la mlăştinos, iar vara este uscat. Apa freatică se află aproape de suprafaţa solului. Stratul arbustiv este bine dezvoltat, fiind constituit din: păducel, sânger, lemn câinesc, mur etc. Dintre liane au fost citate: curpenul, iedera, hameiul, viţa sălbatică şi viţa neagră. Stratul ierbos este relativ slab dezvoltat, ocupând între 5 şi 30 % din suprafaţa solului. Tufărişurile din jurul pădurii Rădvani, formate în special din porumbar şi păducel, sunt spinoase şi greu de traversat, cu o înălţime de aproximativ trei m. Fauna Dintre nevertebrate se remarcă prezenţa în sit a unor rarităţi pentru bazinele din interiorul arcului carpatic românesc, cum ar fi Valvata cristata (o specie de melc de apă dulce), care nu a mai fost semnalată în viaţă de mai mult de 30-40 de ani în România. Specii rare de interes european sunt ţărăncuţa, rădaşca, croitorul mare, croitorul cenuşiu (ultimele trei nemenţionate în formularul standard de declarare a sitului). Speciile de fluturi întâlnite sunt în strânsă legătură cu habitatele de sărătură din sit, larvele speciilor fiind cantonate în diverse părţi subterane sau supraterane ale speciilor de sărătură. Dintre peşti, datorită prezenţei heleşteelor, se disting două comunităţi: speciile care aparţin heleşteielor (crapul, ştiuca, şalăul, somnul, linul, carasul argintiu, coregonul, cosaşul, sângerul şi novacul) şi peştii care trăiesc în canalele din afara pescăriei, dintre care trei sunt protejați la nivel euporean (ţiparul, boarea şi zvârluga). Din cele 11 specii de amfibieni şi patru de reptile prezente în sit, patru sunt de interes comunitar: tritonul cu creastă, tritonul cu creastă dobrogean, buhaiul de baltă cu tudine de paseriforme. Numărul mediu este de 500-550 de perechi cuibăritoare, cuiburile fiind în medie de 4-5 pe un arbore. aspecte socio-economice Și culturale Cei 24954 de locuitori din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, viticultură, pomicultură, legumicultură, piscicultură, industrie şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, în Salonta parțial şi pe gaze naturale. Localitățile dispun de alimentare cu apă, în special prin foraj. Singura localitate care deține sistem de canalizare este Salonta. În zona din vecinătatea sitului întâlnim situri arheologice (aşezări din secolele XIX-XIII î. Hr. şi II, III, IV, V-VI, VIII-X, XI-XII, XIVXVI d. Hr.) biserici şi monumente din secolele X-XIX, dintre care menționăm aşezarea Movila cu Pomi (Epoca bronzului, cultura Otomani), Ruinele castelului familiei Toldy (secolele XV-XVI) din Sânnicolau Român, Turnul ciunt (1658) şi Biserica reformată (1750-1755) din Salonta. Pe 3 iunie este Ziua Oraşului Salonta, iar la începutul toamnei se sărbătoreşte Ziua Comunei Cefa, cu organizarea tradiționalelor concursuri de atelaje trase de cai cu participare internațională. În octombrie, la Inand are loc Festivalul Toamnei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de vânătoare, păşunat, agricultură, acvacultură, pescuit sportiv. Elementele de impact negativ asupra biodiversită- ții zonei sunt generate de suprapăşunat, utilizarea pesticidelor şi fertilizanților, secarea heleşteielor pentru pescuitul industrial, arderea şi erbicidarea stufului, dragarea canalelor, îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare. Desfăşurarea tuturor acestor activități este anterioară desemnării sitului. aDministrarea sitului În sit există panouri de informare şi pentru orientare, poteci pentru vizitare, clădiri administrative, centre de vizitare, amenajări pentru observare, bariere şi centre de cercetare. Acesta necesită atât dotarea cu panouri de avertizare şi pentru orientare (hărți) cât şi amenajarea de împrejmuiri, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, poteci pentru vizitare şi zone pentru colectarea deşeurilor. cefa - RO SCI 0025 burta roşie şi ţestoasa de apă. Dintre speciile de mamifere insectivore şi rozătoare se remarcă pârşul de alun, popândăul şi numeroase specii de lilieci, printre care liliacul de iaz (specie de interes comunitar). Dintre mamiferele mari, putem menționa cerbul carpatin, cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, nevăstuica, vulpea, jderul de copac, dihorul de casă, vidra (specie de interes comunitar), pisica sălbatică etc. Importanţa avifaunistică a sitului rezultă din evidenţierea a 263 de specii de păsări, care se împart în 76 de specii cuibăritoare, 49 de specii sedentare, 73 de specii oaspeţi de vară, 49 de specii de pasaj şi 16 specii care apar numai în perioada de iarnă. Pădurea Rădvani este habitatul propice cuibăritului unui număr însemnat de stârci. De asemenea, situl prezintă condiţii şi pentru cuibăritul mai multor specii de răpitoare de zi şi de noapte, precum şi pentru o multi- 0 1 2 3 km 309 cenaru - RO SCI 0026 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Andreiaşu de Jos. supraFaţa: 426 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 968 max., 509 min., 769 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 41‘ 28‘‘; Long. E 26˚ 46‘ 57‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe drumul judeţean DJ205A (Focşani-Andreiaşu-Butucoasa), care se continuă cu drumul forestier de pe valea Pârâului Gârbova (pentru acces dinspre nord şi est) sau drumul forestier de pe valea Pârâului Cenaru/Bursuci (pentru accesul dinspre vest). CENARU - RO SCI 0026 HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se suprapune unui complex reprezentativ pentru ecosistemele forestiere specifice pădurilor de amestec. Situat într-o zonă cu inversiuni termice frecvente, acest sit prezintă o importanţă deosebită atât datorită celor două tipuri de habitate de pădure de interes comunitar, cât şi datorită numărului mare de exemplare de tisă, Monument al Naturii, diseminate între arbori seculari de fag şi brad. Pe lângă habitatele amintite, situl adăposteşte carnivore mari (urs, lup, râs) care pot fi observate deseori în această zonă. Biotopul geologie/geomorFologie Geologia acestui areal este reprezentată prin strate formate din gresii dure de Rachitaşu, gresii calcaroase, tufuri dacitice albe şi verzi. pedologie Clasa de soluri cea mai răspândită în perimetrul sitului este cea de cambisoluri, dintre care tipul eutricambisol (cunoscut mai bine sub numele de sol brun de pădure) este preponderent. Solurile din sit sunt biologic active, beneficiind de condiţii staţionale foarte bune, de înaltă productivitate pentru vegetaţia lemnoasă în special. Productivitatea bună a solurilor se reflectă şi în capacitatea de regenerare naturală a pădurii în zonele în care s-au efectuat defrişări prin tratamente silvice care urmăresc promovarea speciilor autohtone şi conservarea habitatelor forestiere naturale. O altă clasă de soluri întâlnită în perimetrul sitului este cea de luvisoluri, dintre care cel mai răspândit este luvosolul, întâlnit în special în zona colinară de păduri de fag şi gorun. Aceste soluri sunt acoperite, de regula, de o litieră subţire, continuă sau întreruptă. Hidrologie Principala arteră hidrografică a regiunii este Milcovul, care colectează apele de suprafaţă de pe întreg spaţiul aflat sub statut de protecţie şi care reprezintă un sector al limitei nordice a ariei protejate. Din întreaga lungime a râului, sectorului în care Milocovul este tangent la aria protejată îi revin circa 0,4 km. Pâraiele Cenaru, Bursuci, Gârbova, precum şi câteva cursuri temporare drenează versantul pe care se suprapune aria protejată şi sunt preluate dinspre dreapta de Milcov. aspeCte ClimatologiCe Clima din sit este relativ blândă, în special iarna, datorită reliefului. Valea Milcovului fiind o vale îngustă este adapostită de vânturile reci. Deşi iernile sunt lungi, perioadele de ger sunt scurte. Primăverile sunt scurte şi bogate în precipitaţii, verile relativ secetoase, iar toamnele lungi şi uscate. Media multianuală a precipitaţiilor este de circa 800 mm. Neuniformitatea reliefului, reflectată cu deosebire în alternanţa ariilor depresionare cu culmi deluroase dispuse pe direcţia NS, creează condiţii favorabile pentru producerea inversiunilor de temperatură. BioCenoza vegetaţia În pădurea de amestec sunt prezente circa 980 de exemplare de tisă, element atlantic central european, Monument al Naturii. Unele dintre acestea ating 18 m înălţime, diametre la bază de 30-35 cm şi vârste de 200 ani. Un rol aparte îl joacă inversiunile termice care apar frecvent în anotimpul rece, când pe fundul văilor ferite de vânt aerul este mai rece, în timp ce în părţile superioare aerul este mai cald. Acestea favorizează dezvoltarea unora dintre elementele mediteraneene ale vegetaţiei pe versanţi, astfel că, specii forestiere iubitoare de căldură ca fagul sunt cantonate în partea superioară a versanţilor, iar specii umbrifile mai puţin iubitoare de căldură, precum coniferele, sunt întâlnite în partea inferioară a versanţilor. Fauna La nivelul sitului s-au remarcat populaţii de lup, urs brun, pisică sălbatică şi râs. Alte specii de mamifere întâlnite sunt căprioara, cerbul carpatin, bursucul. Dintre amfibieni, bine reprezentate sunt buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de pădure, broasca mare de lac, iar dintre reptile salamandra, năpârca, vipera, şarpele de alun. Nevertebratele sunt reprezentate prin două specii de interes comunitar, respectiv rădaşca şi croitorul de fag (specie prioritară). Dintre păsările caracteristice pădurilor de foioase şi de amestec întâlnim sturzul de vâsc, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu fruntea neagră, acvila ţipătoare mică, viesparul, ciocârlia de câmp, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea pestriţă mică. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Având în vedere suprapunerea aproape integrală a sitului cu Rezervaţia Naturală Pădurea Cenaru, activităţile antropice în interiorul sitului sunt nesemnificative şi nu au impact negativ asupra biodiversităţii. Activităţile din jurul sitului au un impact scăzut asupra acestuia, fiind reprezentate în special de managementul silvic, despădurirea fără replantare şi vânătoare. aDministrarea sitului În sit există bariere, panouri de avertizare şi de informare. Acesta necesită atât dotarea cu noi bariere, panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, cât şi amenajarea de puncte de informare, zone pentru observare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice (pentru arboretele de tisă), vetre de foc, locuri de campare şi zone pentru colectarea deşeurilor. 0 310 0,5 1 1,5 km cheile bicazului - hĂŞMAŞ - RO SCI 0027 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul neamț: Bicaz-Chei, Dămuc. Județul Harghita: Gheorgheni, Sândominic, Tulgheş. supraFaţa: 7.642 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 44‘ 27‘‘; Long. E 25˚ 47‘ 58‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1787 max., 673 min., 1266 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele direcţii de acces în sit sunt dinspre Bicaz şi Gheorgheni (oraşe legate de DN12C care traversează situl, prin Cheile Bicazului şi staţiunea Lacul Roşu) şi dinspre comuna Sândominic pe DJ125, prin oraşul Bălan. Pe drumurile forestiere şi agricole accesul în sit se face din localităţile aflate în imediata vecinătate: Bălan, Lacul Roşu, Bârnadu şi Trei Fântâni. Pe calea ferată accesul se face din Gheorgheni şi Sândominic. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe montane; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 7230 - Mlaştini alcaline; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • *Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se găseşte într-o zonă de o rară frumuseţe, binecunoscută iubitorilor de natură din toată ţara. Diversitatea peisajelor (Cheile Bicazului, Lacul Roşu, Culmea Hăşmaşului) este completată de elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect floristic şi faunistic, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice. În sit sunt prezente rezervaţii naturale (Hăşmaşu Mare-Piatra Singuratică şi Cheile Bicazului) şi monumente ale naturii (Avenul Licaş şi Cheile Şugăului). Situl se suprapune în mare parte cu parcul naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş. Obiectivele de conservare care au stat la baza desemnării sitului sunt prezenţa a 19 habitate de interes comunitar (dintre care trei prioritare), a patru specii de floră şi a 11 specii de faună. Biotopul geologie/geomorFologie Fundamentul geologic al Munţiilor Hăşmaş este alcătuit din roci cristaline peste care de-a lungul timpului s-au depus roci sedimentare. Asocierile de jaspuri, cenuşi vulcanice, conglomerate, marne şi gresii, roci diferit colorate şi variate ca formă şi alcătuire întâlnite pe traseul Lacul Roşu-Bicazul Ardelean, fac ca imensa spintecătură a Cheilor Bicazului să constituie unul din cele mai remarcabile itinerare turistice din Carpaţii Româneşti. Începând din valea Oltului, Culmea Hăşmaş apare ca tăiată de paloş, cu pereţi înalţi din care curg către Olt grohotişuri dispuse pe suprafeţe întinse. Relieful mai înalt (1600-1700 m), cu abrupturi, vârfuri semeţe izolate şi chei adânci, se datorează calcarelor şi dolomitelor prezente pe toată lungimea Munților Hăşmaş. Microformele de relief care apar mai jos (1200-1350 m) sunt reprezentate de spectaculoase turnuri, ace, lapiezuri şi alveole. pedologie Învelişul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pedogenetici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor Orientali. Se întâlnesc molisolurile – rendzine (răspândire sub pădurile de amestec de fag cu răşinoase şi pajiştile de munte), argiluvisolurile (sub insulele de pădure compactă de fag), cambisolurile (sub pădurea de amestec din versanţii culmii Licaşului şi Danţuraşului Mic), spodosolurile (caracteristice pădurilor de molid) şi solurile neevoluate (litosoluri, regosoluri) în sectorul cheilor, pajiştilor degradate şi la liziera pădurii de pe versantul vestic al Hăşmaşului. Hidrologie Reţeaua hidrografică străbate calcarele şi conglomeratele mezozoice, adesea formând chei sălbatice. Pe teritoriul sitului se află cursul superior al râului Bicaz, care colectează toate pâraiele ce coboară din munte: Licaş, Suhard, Cupaş, Lapoş, Şugău de pe stânga, respectiv Pârâul Oii, Bicăjelul şi Surducul de pe dreapta. Afluenţi mai importanţi ai Bicazului sunt pâraiele Bicăjel şi Dămuc. Bicăjelul, afluent de dreapta al Bicazului, curge spre nord spintecând jumătatea sudică a Hăşmaşului şi se varsă în Bicaz în zona cunoscută sub numele de „Gâtul Iadului“. Pe acest traseu, pârâul Bicăjel străbate o regiune pitorească, punctată de trei rânduri de chei, toate greu accesibile. Dintre acestea menționăm Cheile Duruitoarei şi Cheile Bicăjelului, ambele de o neîntrecută sălbăticie. Chei la fel de spectaculoase aflăm şi pe văile pâraielor Cupaş, Lapoş şi Şugău. Lacul Roşu, situat în amonte de Cheile Bicazului, a rezultat prin bararea râului Bicaz în anul 1837 în urma unei mari alunecări de teren. Lacul are o suprafaţă de aproximativ 13 ha şi o adâncime maximă de 12,5 m. Apele de pe versantul vestic al Hăşmaşului sunt colectate de râul Olt, care izvorăşte de sub Vârful Hăşmaşul Mare. aspeCte ClimatologiCe Climatul este unul temperat-boreal, de natură montană carpatică, cu diverse caracteristici în funcţie de altitudine şi expoziţia versanţilor. Poziţia Munţilor Hăşmaş faţă de larga arie depresionară dinspre vest (Depresiunile Ciucului şi Giurgeului) determină o circulaţie activă a curenţilor de aer care produc cunoscute inversiuni termice şi fac să se înregistreze temperaturi şi fenomene cu totul diferite, influenţate de zonele către care sunt orientaţi versanţii. Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, însă în general sunt de scurtă durată. Precipitaţiile sunt scăzute în zona centrală a masivului (staţiunea Lacul Roşu). BioCenoza vegetaţia În vegetaţia sitului se delimitează următoarele etaje: etajul montan cu subetajul montan mijlociu (de la 575 m la 1100 m), având o vegetaţie alcătuită predominant din păduri de fag în amestec cu molid şi, mai rar, amestec de fag şi brad şi subetajul montan superior (de la 1100 m până la 1700 m), în care caracteristice pentru Cheile Bicazului sunt pinetele de stâncărie şi etajul subalpin (la peste 1700 m), caracterizat de apariţia tufărişurilor de ienupăr. Acest etaj ocupă petice reduse pe vârfurile mai înalte. Caracteristică pentru Masivul Hăşmaş este lipsa speciilor tipice subalpine, jneapăn şi smârdar. Condensarea rarităţilor floristice şi de vegetaţie are loc în cea mai mare parte pe principalele vârfuri ale masivului şi în Cheile Bicazului, multe dintre ele pe stâncării. Dintre plantele cu importanţă zonală sau conservativă întâlnim în sit romaniţa de munte, omagul (endemit carpatic), căldăruşa, gâscariţa, sânzienele de munte (endemit carpatic), cosaciul bicăjan (endemit local), cosaciul bistriţean (endemic pentru Carpaţii Orientali), cădelniţa (endemit carpatic), albăstrica (endemit carpatic), pipirigul (relict glaciar), papucul doamnei (specie de interes european), tămâiţa, garoafa roşie, păiuşul (subspecie endemit local), ghinţura, crucea voinicului (endemit carpatic), zada, floarea de colţ, sângele voinicului, miliţeaua (endemit al Carpaţilor Orientali), tisa, tămâioasa (endemit carpatic). principal în creşterea animalelor, comerţ, salmonicultură, exploatare de masă lemnoasă, recoltare fructe de pădure şi ciuperci şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, în unele localități şi pe gaz sau curent electric. Doar localitățile Bălan şi Gheorghieni (parțial) dispun de un sistem de alimentare cu apă şi canalizare centralizat. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XIII-XIX, dintre care se remarcă Biserica romano-catolică construită între anii 1753-1757 în stil baroc în locul vechii biserici gotice din 1498 şi Biserica armeano-catolică (1730-1734), ambele din Gheorgheni. Pe teritoriul comunei Bicaz-Chei s-a descoperit un număr mare de unelte care aparţineau unei cete de vânători din paleolitic. Portul popular specific în zonă este secuiesc pentru etnicii maghiari din Gheorgheni şi Bălan, moldovenesc pentru locuitorii din Bicaz şi ceangăiesc pentru cei din Trei Fântâni. În fiecare an, între 5 şi 6 decembrie se organizează Zilele Oraşului Gheorgheni, iar la sfârşitul lunii iulie se sărbătoresc Zilele Lacului Roşu. La Bicaz, în prima duminică din luna mai se organizează serbarea câmpenească „Armiden“. Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, exploatare de masă lemnoasă, exploatare de calcar în carieră, recoltare de fructe de pădure şi ciuperci, cosit şi turism. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, poluare fonică şi estetică, turism necontrolat. Pe Muntele Suhard a existat o pârtie de schi care a fost abandonată, iar momentan există un proiect pentru amenajarea unui nou domeniu schiabil în apropierea celui vechi. În anumite cazuri exploatarea de masă lemnoasă, recoltarea fructelor de pădure, a ciupercilor şi chiar păşunatul se desfăşoară în mod ilegal, neautorizat. De asemenea, activităţile de comerţ desfăşurate în Cheile Bicazului, cât şi comercializarea florii de colţ sunt neautorizate. ChEILE BICAzULUI - hĂŞMAŞ - RO SCI 0027 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDministrarea sitului Situl are panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, poteci pentru vizitare, bariere, puncte de informare, trasee turistice şi tematice. Acesta necesită atât dotarea cu noi panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți) cât şi amenajarea de centre de vizitare/informare, puncte pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, locuri de campare şi vetre de foc. Fauna Fauna de mamifere mici este bine reprezentată dar încă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate nouă specii de lilieci care se adăpostesc în peşterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul sitului. Dintre acestea, două specii sunt de interes comunitar şi anume liliacul cârn şi liliacul comun mic. Dintre mamiferele mari întâlnim cerbul carpatin, capra neagră, căpriorul, ursul, râsul şi lupul (ultimele trei, specii de interes comunitar). Nevertebratele sunt deosebit de numeroase, ponderea cea mai mare revenind insectelor. Dintre acestea, patru specii sunt noutăţi pentru ştiinţă şi 25 de specii sunt noi pentru România. Cosaşul transilvan, specie de interes european, este şi el prezent în sit. Fauna piscicolă include specii precum păstrăvul, cleanul, porcuşorul, moioaga, zglăvocul, iar în Lacul Roşu au fost identificați păstrăvul de lac şi babuşca. Dintre amfibieni şi reptile putem întâlni buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca mare de lac, tritonul de munte, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra, broasca râioasă, broasca roşie de munte, şopârla de munte, şopârla de ziduri, şopârla de câmp, năpârca, vipera comună, şarpele de casă şi şarpele de alun. În ceea ce priveşte avifauna, până în prezent au fost identificate 108 specii, dintre care 16 specii de păsări de interes european: ierunca, buha, huhurezul mare, minuniţa, ciuvica, ciocănitorea neagră, ciocănitoarea de munte, viesparul, şerparul european, caprimulgul, cocoşul de munte etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 36189 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în 0 1 2 3 km 311 cheile cernei - RO SCI 0028 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Bunila, Lunca Cernii de Jos, Topliţa. supraFaţa: 577 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 39‘ 8‘‘; Long. E 22˚ 39‘ 27‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 934 max., 411 min., 667 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI ChEILE CERNEI - RO SCI 0028 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DJ687 (Hăşdău-Lunca Cernii de Jos) şi pe drumul forestier Valea Bâlii accesibil din DJ687. Drumuri locale sunt accesibile din localitatea Meria, comuna Lunca Cernii de Jos. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. caracterizarea sitului prezentare generală Pe versanţii stâncoşi din sit sunt prezente gorunete de stâncărie, gorunete cu mălaiul cucului, făgete de deal şi făgete cu mur de pădure, habitat de interes comunitar. De asemenea, situl se suprapune cu o rezervaţie naturală de tip mixt. Biotopul geologie/geomorFologie Cheile Cernei sunt situate în Munţii Poiana Ruscă, consideraţi o punte de legătură între Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni. Sunt săpate adânc de apă în roci metamorfice dure, în care se disting cu ochiul liber noduli albi de feldspat cu diametrul până la câţiva centimetri. Înălţimea versanţilor abrupţi, acoperiţi în parte de pădure, atinge 200 m. Lungimea strâmtorii este de 6,2 km. Valea urmăreşte un curs sinuos între pereţi stâncoşi care, în special în jumătatea sudică, coboară uneori până în firul apei, nelăsând loc pentru potecă. pedologie Solurile în cadrul sitului sunt reprezentate în cea mai mare parte de cele brune acide. Hidrologie Cheile Cernei sunt traversate de râul Cerna, cel mai mare râu al Munţilor Poiana Ruscă. Râul Cerna izvorăşte de sub vârful Rusca, fiind cunoscut până în amonte de localitatea Lunca Cernii sub denumirea de Valea Bordului. În aval de localitatea Lunca Cernii traversează Cheile Cernei pentru a se vărsa în lacul de acumulare Cinciş. Apoi, albia râului urmează zona marginală a reliefului muntos, ieşind la Hunedoara în regiunea de dealuri pe care o străbate până la vărsarea sa în Mureş. Afluenţii principali ai râului Cerna sunt Cernişoara, Negoiul, Valea Bâlii, Vâlariţa, Valea Govăjdia, Valea Cristurului şi Valea Ursului. aspeCte ClimatologiCe Climatul, ca urmare a încadrării Cheilor Cernei în Munţii Poiana Ruscă, este influenţat de microclimatul luncii Mureşului. Precipitaţiile medii anuale se încadrează între 700 şi 800 mm. Vântul predominant bate din NV şi SE. 0 312 0,5 1 1,5 km BioCenoza vegetaţia Versanţii Cernei sunt acoperiţi în zona cheilor de păduri, predominând făgetele. Compoziţia arboretelor este specifică zonei forestiere de dealuri înalte. Speciile de arbori caracteristice sunt gorunul, fagul şi carpenul, dar apar şi sorbul de câmpie, cireşul sălbatic, paltinul de munte, ulmul, teiul etc. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat, fiind compus din specii precum alunul, păducelul, lemnul câinesc, socul negru, cornul, salba moale. Stratul ierburilor şi subarbuştilor are o dezvoltare variabilă şi conţine specii ca vinariţa, popâlnicul, iarba moale, rogozul, breiul, colţişorul, mierea ursului. În locurile umede, primăvara solul este acoperit cu leurdă. Prezenţa lichenilor în aceste păduri indică un grad redus de poluare sau chiar absenţa acesteia. Fauna Cheile Cernei adăpostesc o faună bogată. Dintre mamifere întâlnim aici ursul brun (care s-a înmulţit în special în ultima vreme), lupul, cerbul carpatin, căprioara, mistreţul, vulpea şi, mai rar râsul. Reptilele sunt reprezentate prin şopârle, salamandre şi şerpi. Trebuie menţionată prezenţa, pe lângă vipera comună, a viperei cu corn. Dintre peşti se remarcă prezenţa păstrăvului, lipanului şi cleanului. Speciile de păsări caracteristice sunt cele de pădure: ochiul boului, mărăcinar, codroş de munte, pitulice mică, fluturaş de stâncă etc. În ceea ce priveşte speciile de răpitoare, putem menționa acvila țipătoare mică şi uliul păsărar. aspecte socio-economice Și culturale Cei 2527 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatarea marmurei şi a lemnului şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne. În zonă nu există sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XVII-XX, dintre care se remarcă Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului“ (sec. XVIII) din satul Alun şi Ruinele Furnalului (1781) din satul Toplița. Obiceiurile şi tradițiile sunt specifice Țării Pădurenilor: semănatul şi prelucratul manual al cânepii, Ieşitul la țarină, măsuratul laptelui, turnatul cositorului după o metodă proprie, arhaică etc. Cele mai importante evenimente culturale din zonă sunt Festivalul „Drăgan Muntean“ – Sărbătoarea Pădurenilor şi Nedeia Hăşdăiană din ziua de Rusalii, în satul Hăşdău. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Principala activitate care se desfăşoară în perimetrul sitului este pescuitul sportiv, aceasta fiind una dintre posibilele cauze ale degradării ihtiofaunei de pe cursul râului Cerna. aDministrarea sitului Situl are panouri pentru orientare şi trasee turistice. Acesta necesită atât dotarea cu panouri de avertizare şi panouri de informare cât şi amenajarea de centre de vizitare/informare, poteci pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare şi zone pentru colectarea deşeurilor. cheile glodului, cibului Şi măzII - RO SCI 0029 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Almaşu Mare. Județul Hunedoara: Balşa, Geoagiu. supraFaţa: 735 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 1‘ 42‘‘; Long. E 23˚ 8‘ 6‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 848 max., 317 min., 559 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Partea de sud a sitului este străbătută de DJ705 care face legătura între localităţile Băcâia şi Balşa, trecând prin Ardeu. Dinspre valea Ampoiului, din DN74 (Alba Iulia-Zlatna) se merge pe şoseaua Zlatna-Almaşu Mare, drum asfaltat până în Vârful Plaiului, sub vârful Breaza, apoi prin Nădăştie-Cib-Cheile Cibului. Pe calea ferată, accesul se face prin Halta CFR Geoagiu. De aici porneşte drumul cu destinaţia Mada (17 km) sau ramificaţia acestuia prin Ardeu, către Balşa. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum). plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se suprapune peste teritoriul a trei rezervaţii naturale de mare însemnătate şi valoare: rezervaţia naturală Cheile Glodului, rezervaţia naturală Cheile Cibului şi rezervaţia naturală Cheile Măzii. În sit au fost identificate trei habitate de interes comunitar, dintre care pădurile cu Tilio-Acerion (tei şi paltin) de pe versanți abrupți, grohotişuri şi ravene sunt prioritare, şi şapte specii de floră şi faună protejate la nivel european, dintre care patru specii de lilieci. Rezervaţia Cheile Glodului este o rezervaţie complexă, având un relief pitoresc ce conservă şi o bogată vegetaţie. Rezervaţia Cheile Măzii se află în sud-estul Munţilor Metaliferi. Datorită valorii peisagistice, floristice şi speologice (calcare jurastice), Cheile Măzii au fost declarate, în 1979, rezervaţie naturală de tip mixt, zona protejată întinzându-se pe 10 ha. Se întâlnesc aici şi câteva mici peşteri. Rezervaţia Cheile Cibului este situată în partea de est a Culmii Pleaşa Ardeului. Cheile Cibului se desfăşoară pe 1,4 km lungime în aval de localitatea Cib, străjuite de câteva abrupturi impresionante cum ar fi Dealul Corbului (662 m) şi Cepturarul, pe stînga, Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vînătarea pe dreapta. Biotopul geologie/geomorFologie Cheile Glodului au fost tăiate în calcare de vârstă jurasică, constituite într-o bandă cu o lăţime cuprinsă între 400-1000 m dispusă de la est la vest între văile Cibului şi Geoagiului. Platoul calcaros corespunde unei suprafeţe de netezire caracteristică Munţilor Metaliferi aflată la 650-750 m, numită Feneş-Deva. Deasupra ei se înalţă cu câteva zeci de metri (până la 100 m), o serie de măguri teşite ca Măgura Glodului (768 m), Măgura Ardeului (770 m), Pleşa Ardeului (855 m), Dumbrăviţa (730 m) etc. Pe această suprafaţă apar numeroase forme carstice (doline, văi carstice etc). Abrupturile calcaroase ale cheilor sunt în general în trepte şi prezintă ţancuri, creste secundare şi abrupturi transversale în lungul ogaşelor care le fragmentează. În cuprinsul cheilor se mai găsesc trei peşteri: Peştera Zidită, Peştera Feciorilor şi Peştera cu Două Guri, precum şi Izvorul Tămăduirii. Cheile Cibului sunt şi ele modelate în calcare jurasice. Cu o lungime de 1,4 km, acestea sunt situate în estul Pleşei Ardeului. Creste zimţate, ace, abrupturi surplombate ciuruite de guri de peşteră, hornuri, râuri de pietre, mase de grohotişuri alcătuiesc un relief calcaros şi carstic demn de a fi cercetat şi protejat. Pe ansamblul lor, cheile au forma unor pâlnii cu deschiderea spre aval. Abrupturilor dinspre Piatra Ceretului, Piatra Mică şi Vânătarea (de pe dreapta văii) li se adaugă cele de sub Dealul Piatra Corbului şi Cepturarul (pe stânga văii). Baza abrupturilor este înecată în masa unor grohotişuri dispuse asemeni unor terase. În albie sunt prezente rupturi de pantă ce generează cascade şi repezişuri. Morfogeneza Cheilor Măzii nu se îndepărtează cu nimic de tiparul atât de cunoscut al cheilor sculptate în masivele calcaroase. Cheile Măzii au o lungime totală de 2,4 km şi sunt rezultatul străpungerii versantului vestic al dealului Pleşa Mare (712 m) de către râul Geoagiu. Versantul stâng al cheilor este dominat de vârful Dosu (684 m), culmea acestuia oferind una dintre cele mai frumoase privelişti asupra Munţilor Metaliferi. În morfologia de detaliu a celor doi versanţi ai cheilor abundă abrupturile, nişele, lapiezurile şi grohotişurile. pedologie Fără a prezenta o pătură continuă, învelişul de sol este alcătuit în principal din rendzine. Întreruperile sunt datorate apariţiei la suprafaţă a calcarelor sub formă de ţancuri, creste, abrupturi şi blocuri izolate. Pe brâne şi pe poliţele orizontale sau puţin înclinate s-au format soluri humico-calcice, iar pe rocile necalcaroase apar soluri de pădure brune acide şi brune podzolite. Formele geografice care predomină sunt dealurile formate din soluri podzolice şi roci calcaroase, fapt care a determinat apariţia multor formațiuni carstice. Hidrologie Hidrologia sitului este strâns legată de evoluţia hidrologică a celor trei râuri importante care tranzitează zona şi anume Râul Ardeu, Râul Geoagiu şi Râul Cib. Toate trei fac parte din bazinul hidrografic al Mureşului. Râul Geoagiu sau Râul Stremţ este afluent al râului Mureş, având o lungime totală de 48 km. Cei mai importanţi afluenţi ai râului Geoagiu sunt: Ardeu, Mada, Valea Cheii, Pârâul Topliţei, Valea Pâraielor, Valea Uzei, Valea Mânăstirii, Mogoşu, Pleşa, Valea Ivăşcanilor, Pârâul Vulturilor, Pârâul Cuţitelor, Bodil, Obârşia. Râul Ardeu este unul dintre afluenţii râului Geoagiu, are o lungime totală de 25 km şi este considerat ca având o stare ecologică proastă conform evaluării realizate în anul 2009. Cibul, numit în aval Băcâia (afluent de stânga al Geoagiului) primeşte în zona cheilor mici afluenţi cu ape temporare. Circulaţia subterană este în cea mai mare parte orientată spre acelaşi pârâu Cib. În valea acestuia apar şi izvoare mezotermale. aspeCte ClimatologiCe Zona se încadrează în tipul de climă continental-temperată, caracterizată prin temperaturi blânde. Primăvara cade brumă târzie şi toamna apar brume timpurii. Precipitaţiile sunt abundente în special primăvara şi toamna, având valori medii anuale de 900-1000 mm. Vânturile sunt slabe în intensitate şi rare, având direcţia predominantă dinspre SV. BioCenoza vegetaţia La nivelul sitului se găsesc păşuni, terenuri arabile, păduri de foioase, păduri de conifere şi păduri de amestec. Versanţii cheilor sunt acoperiţi în cea mai mare parte cu păduri de fag în amestec cu gorun. Pădurea este peticită de creste şi stânci de calcar de areale mici de ierburi şi arbuşti, în general pajişti de stâncărie calcaroasă. La nivelul Cheilor Cibului predomină pădurea de gorun. În sit mai apar teiul şi paltinul, cerul, cireşul sălbatic, sorbul, mojdreanul. Pe pereţii stâncoşi ai cheilor se află pajişti de stâncărie cu coada iepurelui, pufuliţă, timoftică şi diverse plante de stâncărie ca şoaldina aurie, sugărel, spinarea lupului, straşnic, laba mâței. La nivelul zonei se remarcă şi exemplare de floră rară şi endemisme ca laleaua pestriţă şi jaleşul. Dintre speciile protejate la nivel european, aici întâlnim irisul. Fauna Mozaicul de ecosisteme tereste şi acvatice din cadrul sitului favorizează dezvoltarea unei faune bogate de nevertebrate, amfibieni, reptile, peşti şi mamifere. Fauna de mamifere este reprezentată de exemplare de lup, cerb comun, căprior, râs, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică. De asemena, sunt prezente patru specii de lilieci de interes conservativ european care găsesc aici un habitat ideal de viaţă. În sit întâlnim şi insecte rare, dar cu efective populaţionale reduse, iar amfibienii sunt reprezentați de tritonul comun transilvănean şi de buhaiul de baltă cu burta galbenă. Dintre reptile se întâlnesc frecvent vipere cu corn (probabil una dintre cele mai mari populaţii de acest gen din ţară, după cea din Munţii Cernei). Situl este populat cu numeroase specii de păsări, dintre care putem aminti gaia neagră, acvila de munte, şoimul călător, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea neagră, muscarul mic, ciocârlia de pădure, ghionoaia sură, buha, caprimulgul, şerparul european, ciocănitoarea de stejar. aspecte socio-economice Și culturale Cei 2672 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, culesul fructelor de pădure şi al ciupercilor, pomicultură şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne. Nu există sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. În zonă se află numeroase situri arheologice: aşezări, necropole, tumuli, unele datând încă din secolul V î.Hr. Dintre acestea putem menționa Cetatea şi aşezarea dacică de la Ardeu, Tumul din epoca bronzului de la Balşa, Aşezarea eneolitică de la ArdeuÎntre Pietre. În martie, în ziua de „40 de sfinţi“, tinerii din Balşa se adună şi fac bobotăi (se dă foc gunoiului) peste care sar pentru a fi feriţi de duhurile rele şi pentru a avea noroc tot anul. Cenuşa rămasă este presărată în jurul copacilor şi în grădină. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de cosire, păşunat, agricultură, turism (cicloturism) şi exploatări forestiere. Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de turismul necontrolat, suprapăşunat şi braconaj (pescuitul şi vânătoarea fiind interzise în sit). ChEILE GLODULUI, CIBULUI ŞI MĂzII - RO SCI 0029 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDministrarea sitului Situl este dotat cu puncte de intrare (Drumul dintre Cheile Glodului şi Almaşu Mare a fost recent recondiţionat, este neasfaltat dar accesibil. Cei care vin dinspre Geoagiu Băi, vor merge pe traseul Geoagiu-Bozeş-Ardeu drumul fiind asfaltat până în sat. Dinspre valea Mureşului cu pornire din drumul european E60 din dreptul haltei CFR Geoagiu se urmează drumul asfaltat prin staţiunea Geoagiu Băi, apoi prin Bozeş, drum asfaltat circa 8 km, apoi satul şi cheile Băcâia, drum neasfaltat (4 km) până în cheile Cibului. Dinspre valea Ampoiului, din DN74 (Alba IuliaZlatna) după kilometrul 6 din şoseaua Zlatna-Almaşu Mare, în apropiere de vârful Breaza în locul numit Plai (la cruce) se coboară spre stânga pe un drum neasfaltat 7 km până în chei. Tot dinspre valea Ampoiului, din DN74 (Alba Iulia-Zlatna) se merge pe şoseaua Zlatna-Almaşu Mare, drum asfaltat până în Vârful Plaiului, sub vârful Breaza, apoi prin satul Nădăştie-Cib-Cheile Cibului), panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare, puncte de informare, poteci pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită atât dotarea cu clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, centre de vizitare cât şi amenajarea de trasee tematice şi puncte pentru observare/supraveghere. 0 0,5 1 1,5 km 313 cheile lĂPUŞULUI - RO SCI 0030 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul maramureş: Boiu Mare, Coaş, Copalnic-Mănăştur, Remetea Chioarului, Târgu Lăpuş, Vima Mică, Şomcuţa Mare. supraFaţa: 1.660 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 27‘ 35‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 566 max., 206 min., 332 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI ChEILE LĂPUŞULUI - RO SCI 0030 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza din oraşul Şomcuța Mare de pe DN1C, apoi pe DJ184B, care traversează situl până în Copalnic Mănăştur. O altă variantă este din DN1C, din localitatea Mesteacăn, pe DJ109G spre localitatea Boiu Mare. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). nevertebrate: Carab (Carabus variolosus). caracterizarea sitului prezentare generală Defileul Lăpuşului este un defileu epigenetic considerat unicat în România prin dimensiuni şi prin rocile în care se dezvoltă (şisturi cristaline cu nivele de calcar şi dolomite metamorfozate). Localnicii denumesc simplu defileul „La Râu“, cu respect şi cu literă mare, în timp ce în lucrări mai vechi sau mai noi, acesta e denumit fie „chei“, fie „canion“. Defileul cuprinde sectoare de tip canion unde cursul văii se îngustează spectaculos între pereţii calcaroşi (Vima Mică-Sălniţa, Buteasa RâuLa Împreunătură) şi are în versanţi custuri stâncoase (Custura Cetăţelii, Custura Vimei), pereţi şi pinteni stâncoşi, cascade (La Pişătoare) şi peşteri. Repezişuri zgomotoase de apă (denumite „zugău“ de localnici) alternează cu sectoare în care apele râului par să stagneze deasupra unor adâncimi impresionante, locuri denumite de localnici „tăuri“, deşi se află pe ape curgătoare. Apele râului se retrag uneori spre sud şi, ajunse pe roci sedimentare, se relaxează în zone depresionare pitoreşti (Vima Mică, Buteasa Râu). Formele caracteristice de relief ale defileului (de altfel şi cele mai spectaculoase) sunt meandrele ce încătuşează custuri dolomitice înguste şi zimţate (Custura Cetăţelii, Custura Vimei şi Custura din poiana Scăruţa, singura retezată de apele râului, dar încă vizibilă). Ca urmare a reliefului specific, în zonă au fost identificate şase habitate de interes conservativ european, dintre care două prioritare. De asemenea, în sit se găsesc şi două specii de interes comunitar, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi carabul. Biotopul geologie/geomorFologie Cele mai vechi roci sunt şisturile cristaline precambriene, care ocupă o suprafaţă de circa 140 km2 în masivul Preluca. Au fost separate două serii: de Răzoare şi de Preluca. În seria de Răzoare (complex traversat de Lăpuş între Răzoare şi Sălniţa) sunt prezente sectoarele de chei şi canion cele mai spectacu- 0 314 1 2 3 km loase ale defileului. În partea nordică a defileului, la Măgureni şi Cufoaia, aceste roci se exploatează în cariere şi chiar în subteran ca roci de construcţie. La partea superioară a complexului de calcare şi dolomite cristaline, la Răzoare, apar cuarţite negre cu lentile de silicaţi şi carbonaţi de mangan şi oxizi de fier exploatate până în noiembrie 2006 şi valorificate la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. În seria de Preluca (în acest complex se dezvoltă defileul Lăpuşului în aval de Sălniţa) întâlnim granaţi cu forme de cristalizare dodecaedrice (cu 12 feţe) în aluviunile afluenţilor Lăpuşului, la confluența cu râul colector. Rocile sedimentare, reprezentate de argile vărgate şi gresii, ocupă suprafeţe restrânse la nivelul râului, prezente doar în depresiunile de la Vima Mică, Buteasa Râu şi Berchezoaia Râu. pedologie Solurile din Ţara Lăpuşului prezintă o etajare pe verticală şi aparţin, în principal, clasei argiluvisoluri şi cambisolurilor. Clasa argiluvisolurilor, care cuprinde tipurile de soluri brune argiloaluviale, brune luvice şi luvisoluri, se întâlneşte pe versanţi şi interfluvii, cu grosimi de 1,20-2 m, culoarea variind de la cenuşiu la suprafață la roşu-gălbui în adâncime. Clasa cambisoluri, cu tipurile brune acide şi brune eumezobazice, se întâlneşte în zona colinară, cu o grosime de 1-1,6 m şi culoare brun-negricioasă la suprafaţă, până la brun-gălbuie în adâncime. În luncile râurilor şi pe terasele acestora sunt bine dezvoltate solurile aluviale. Pe terenurile afectate de înmlăştinire se dezvoltă soluri hidromorfe. În văile secundare şi mai ales la piciorul pantelor, pe seama materialului erodat şi transportat de apă de pe versanţi s-au format solurile coluviale. Acestea sunt folosite ca terenuri arabile. Valea Lăpuşului este înconjurată de soluri brune podzolice. Aceste soluri au o fertilitate naturală mijlocie şi sunt utilizate ca teren pentru culturi, păşuni, fâneţe şi plantaţii cu pomi. Hidrologie Râul Lăpuş îşi are obârşia în munţii omonimi, fiind cel mai lung curs de apa, circa 120 km, din judeţul Maramureş. Tronsonul cel mai spectaculos şi sălbatic, în lungime de 25 km, între satul Groape şi până la confluenţa cu râul Cavnic, La Împreunături, este declarat rezervaţie hidrologică. aspeCte ClimatologiCe Depresiunea Lăpuşului se caracterizează printr-un climat temperat continental de tranziţie, cu diferenţieri între partea estică şi cea vestică. În partea estică, regiunea munţilor se află sub influenţa maselor de aer subpolar, în timp ce în partea de vest predomină un climat cu caracter continental moderat, cu influenţe oceanice. Precipitaţiile au rolul principal în formarea râului Lăpuş, cu valori ce oscilează între 950 mm-1380 mm/an. Apele mari apar frecvent în martie, debitele maxime ale râului putând avea valori de 580m³/sec. Debitele minime de toamnă pot atinge valori de 0,35m³/sec. Vânturile sunt determinate de poziţia şi succesiunea diferitelor fronturi de presiune care traversează continentul. BioCenoza vegetaţia Cheile Lăpuşului sau Defileul Lăpuşului sunt acoperite în mare parte de vegetaţie forestieră, pe alocuri fiind prezente comunităţi instalate pe stâcăriile din chei şi comunităţi de plante iubitoare de apă de-a lungul cursului de apă. Pădurile de pe cele mai înalte culmi sunt făgete de deal, pe versanţi fiind frecvente făgetele şi gorunetele acidofile. Pe segmentele mai largi ale unor văi apar suprafeţe reduse de aninişuri şi foarte rar mlaştini turboase cu loză. Pe locul unor păduri tăiate recent apar rareori mestecănişuri sau zmeurişuri cu zburătoare. Vegetaţia de stâncă de pe pereţii defileului este discontinuă şi reprezentată doar prin suprafeţe mici. Păşunile şi rarele fâneţe sunt constituite mai ales din iarba câmpului şi păiuş roşu pe pantele accentuate, în timp ce pajiştile de luncă şi terase joase sunt formate din asociații de trifoi alb si zâzanie. Pajiştile din depresiunile umede şi acide sunt şi cele mai slab productive, conţinând din abundenţă părul porcului. Foarte rar, pe coastele aride apar pajişti de tip stepic. Fauna Situl este caracterizat de o faună piscicolă bogată (mult sărăcită din cauza scăderii debitelor apelor în perioadele secetoase, frecvente în ultimii ani, care au determinat creşterea concentraţiei de substanţe poluante), principala specie fiind scobarul. În sit întâlnim şi mari populaţii de amfibieni (salamandră, buhai de baltă cu burta galbenă), precum şi o populaţie stabilă de şarpe de apă, unică în bazinul mijlociu al Someşului. Pădurile din Cheile Lăpuşului oferă habitat pentru specii de mamifere precum căpiorul, cerbul carpatin, mistreţul, vulpea. Dintre speciile de păsări prezente în sit menţionăm barza albă, barza neagră şi, ca un element de noutate, albinărelul, observat în locul numit Balta Neagră, în aval de Împreunătură (confluenţa râului Cavnic cu Lapuşul). aspecte socio-economice Și culturale Cei 34390 de locuitori ai aşezărilor din sit sunt angrenați în principal în prelucrarea lemnului şi a marmurei, agricultură, pomicultură, creşterea animalelor, industrie textilă şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, pe lemne, în unele localități şi pe gaz. Majoritatea localităților din zonă dispun de un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare. În zonă întâlnim atât numeroase situri arheologice, majoritatea datând din epoca bronzului (Cultura Suciu de Sus), cât şi biserici şi monumente din secolele VII-XIX, dintre care menționăm Biserica de lemn „Sf. Ilie“ (1675) din satul Posta, Clopotnița de lemn (1730) din Coaş şi Aşezare „Poiana“ (epoca bronzului) din Copalnic-Mănăştur. În fiecare an, la sfârşitul lunii iunie, în localitatea Şomcuța Mare se organizează „Serbările Chioarului“ şi, tot acolo, în septembrie are loc Festivalul „Primaşilor“ – Victor Negrea, care are ca scop principal culegerea, conservarea şi valorificarea creaţiei populare autentice. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de exploatare forestieră, modernizare a drumurilor de acces, exploatare de agregate minerale şi vânătoare. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, construcţia de locuinţe şi case de vacanţă neintegrate în peisaj ce duce la scăderea valorii culturale a acestuia şi de microhidrocentralele din zonă ce fac ca debitul râului să scadă, reducând habitatele amfibienilor şi populațiile de peşti. aDministrarea sitului În sit există bariere şi poteci pentru vizitare, dar numărul acestora trebuie suplimentat. Totodată situl necesită atât dotarea cu panouri de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, centre de vizitare cât şi amenajarea de puncte de informare, puncte pentru observare/ supraveghere, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc şi zone pentru colectarea deşeurilor. cheile nerei - BEUŞNIţA - RO SCI 0031 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul caraş-severin: Anina, Bozovici, Ciclova Română, Ciuchici, Cărbunari, Dalboşeţ, Lăpuşnicu Mare, Naidăş, Oraviţa, Sasca Montană, Socol, Şopotu Nou. supraFaţa: 37.719 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 56‘ 18‘‘; Long. E 21˚ 50‘ 1‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului altitudinea: 1162 max., 90 min., 618 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face în principal pe două drumuri naționale, DN57B (care străbate situl prin partea sa nordică pe direcția OravițaBozovici-Băile Herculane) şi DN58 (pe direcția Reşița-Anina, de unde se poate pătrunde în sit prin partea de NV). Pe lângă aceste drumuri principale există numeroase drumuri județene care pătrund în sit sau chiar îl străbat, ca drumul județean DJ571B care străbate situl prin partea sudică legând localitatea Cărbunari de Şopotu Nou. Pe calea ferată se poate ajunge în sit din oraşul Oravița. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Nymphalis vaualbum • Calul dracului (Cordulegaster heros) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Melc (Theodoxus transversalis) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Fâsă mare (Cobitis elongata). plante: Ouăle popii (Himantoglossum caprinum). caracterizarea sitului prezentare generală Situl prezintă un peisaj deosebit de complex şi variat, determinat de alternanţa platourilor calcaroase cu depresiuni largi, cu văi puternic adâncite şi culmi cu versanţi abrupţi, la care se asociază o gamă largă de forme şi fenomene carstice. Printre acestea se remarcă cheile de mare interes ştiinţific şi peisagistic săpate de râurile Caraş şi Nera, diverse peşteri bogat concreţionate, depuneri de travertin în albii, spectaculoasele cascade ale Beuşniţei. Au fost identificate 21 de habitate naturale de interes comunitar, dintre care şase sunt prioritare. Habitatele de pădure (făgete) din acest sit sunt unice în Europa, fiind printre puţinele făgete care s-au păstrat în stare virgină. Vegetaţia prezintă o deosebită importanţă ştiinţifică, aici întâlnindu-se o serie de specii rare printre care diverse endemite şi specii aflate la limita arealului de distribuţie. Se întâlnesc asociaţii vegetale caracteristice zonelor submediteraneene de la sud de Dunăre, printre care făgetele cu alun turcesc, tufărişurile de liliac, mojdrean şi scumpie, pajiştile de stâncării şi asociaţiile pioniere de stâncării calcaroase. Au fost identificate în sit un număr de 189 de specii de nevertebrate şi 124 de specii de vertebrate, sudul Banatului permiţând pătrunderea şi adăpostirea unei faune cu pregnant caracter mediteraneean. Pe langă toate celelalte specii, situl adăposteşte şi un număr însemnat de carnivore printre care urs, lup, râs, specii de interes comunitar strict protejate. În Râul Nera viețuiesc fâsa, o specie de peşte rar, şi o subspecie aparte de fusar. Un element deosebit de important îl reprezintă peşterile în care sunt prezente colonii de lilieci, aceştia însumând 20 de specii dintre care şase sunt de interes comunitar. Încă din anul 1943, pădureile din Valea Beuşniţa şi Nera au fost trecute sub regim de protecţie, obiectivul peisagistic principal fiind cascadele Beuşniţa. În 1973 s-a instituit regimul de protecţie asupra versanţilor împăduriţi ai dealului Rol, iar în 1982 au mai fost create trei zone protejate în care nu se întreprind lucrări silvice. În prezent, zona este declarată şi Parc Naţional. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte pe teritoriul Munților Aninei, iar din punct de vedere geologic este situat în partea centrală şi nordică a sinclinoriului Reşița-Moldova Nouă, alcătuit din calcare strâns cutate şi faliate orientate paralel pe direcția NNE-SSV. Pe lângă calcare, în componența Munților Aninei intră şisturi cristaline, gresii şi conglomerate. Procentul foarte ridicat de calcare, care reprezintă de altfel şi cel mai mare depozit compact de calcare din România, împreună cu acțiunea râului Nera asupra acestora au dat naştere unui sector de chei având 20 km lungime (Cheile Nerei-Beuşnița). Relieful sitului urmează structura geologică şi este alcătuit dintr-o succesiune de culmi şi văi paralele, între care se interpun întinse podişuri carstificate. Structura sitului face ca aici să existe toată gama de forme exocarstice rezultate în urma proceselor complexe de excavare şi umplere. Ridicarea rapidă a Munţilor Aninei şi-a pus amprenta asupra evoluţiei ulterioare a carstului prin crearea unor zone abrupte pe rama estică şi vestică a masivului, precum şi prin adâncirea Râului Nera. În zonele de platou şi culmi se întâlnesc frecvent avene şi peşteri, fosile cu excepţia zonelor unde la contactul calcar-gresie s-au format reţele mari, funcţionale şi în prezent. În principalele văi (Miniş, Nera) există o serie de peşteri subfosile/active accesibile sau inaccesibile, aflate în diverse stadii evolutive. roci eruptive, roci metamorfice şi materiale rezultate din alterarea acestora. Solurile hidromorfe moderat şi puternic gleizate precum şi pseudogleizate se formează pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre foarte fine, argile gonflate foarte fine şi argilă lutoasă. Solurile neevoluate, reprezentate prin sol aluvial, protosol aluvial, regosol şi litosol sunt soluri superficiale ce s-au formate pe roci eruptive, roci metamorfice, depozite fluviatile şi fluviolacustre. derată, iar particularităţile circulaţiei atmosferice îl situează în sectorul de influenţe submediteraneene. Temperatura medie anuală prezintă variații de la 8 ºC, în zonele cele mai înalte, până la 10 ºC în zonele mai joase. Perioada medie a intervalelor de secetă nu depăşeşte în general 16 zile. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 1000-1200 mm. Cantitățile maxime de precipitații sunt înregistrate în iunie, respectiv decembrie. În sit predomină vânturile din sector sudic şi nord-vestic. Hidrologie Rețeaua hidrografică a sitului aparține râului Nera, care izvorăşte din Munții Semenic de sub Vârful Piatra Goznei, şi are o lungime de 131 de km. După ce trece prin zona depresionară a Munţilor Semenic, Aninei şi Almăjului, prin Depresiunea Bozoviciului, după ce primeşte numeroşi afluenţi printre care Nergana, Nergăniţa, Lapuşnic, Moceriş, Bania, Coşava, Helisag, Prigor, Iablacina, Rudăria, Şopot, Valea Rea, Bei şi Miniş, se crează o suprafaţă bazinală de 225 km². În sit se găsesc două lacuri, Lacul Dracului (care inițial era lac subteran, apărut prin prăbuşirea bolții peşterii care îl adăpostea, cu o suprafață de 700 m2, formă ovoidală şi adâncimea maximă de 12 m, alimentat de ploi dar mai ales de apele râului Nera) şi Lacul Ochiul Beiului (situat la o altitudine de 310 m, cu o suprafață de 284 m2 şi 3,6 m adâncime maximă). BioCenoza vegetaţia Vegetația este foarte bogată, în sit fiind prezente 1086 de specii de cormofite din 98 de familii, reprezentând aproximativ 30% din flora României şi 50% din flora Banatului. Datorită condițiilor fizico-geografice şi substratului predominant calcaros, masivele muntoase din sudul Banatului prezintă etaje de vegetație foarte înguste şi fragmentate sau cu o remarcabilă amplitudine altitudinală. Acestea sunt reprezentate de subetajul pădurilor de cer şi gârniță, în cea mai mare parte defrişate, în locul lor instalându-se pajişti xerofile şi tufărişuri xerotermofile, subetajul pădurilor de gorun ce formează o bandă îngustă şi fragmentată întâlnită pe platouri şi pante însorite, pe văi şi pante umbrite gorunul amestecându-se cu cărpinița, subetajul pădurilor de gorun şi fag, subetajul pădurilor de fag, cel mai bine reprezentat, făgetele fiind pure sau amestecate cu carpen, înlocuite în unele uzone de pajiştile mezofile. Marea diversitate floristică din sit se datorează complexității aspectelor staționale, condiționate de variația exuberantă de forme de relief carstic şi de un complex de împrejurări fitoistorice particulare, datorate aşezării acestui teritoriu la răscrucea unor aspeCte ClimatologiCe Poziţionarea geografică în dreptul paralelei 45, ce traversează situl face ca acesta să se încadreze din punct de vedere climatic în plină zonă temperată. Poziţia pe continent şi la adăpostul arcului carpatic îl plasează în provincia de climă continental-mo- ChEILE NEREI - BEUŞNIţA - RO SCI 0031 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pedologie Învelişul actual de soluri din sit prezintă dispunere în trepte, consecinţă a reliefului şi elementelor climatice. Deoarece sunt în strânsă corelaţie cu configuraţia şi fragmentarea reliefului şi cu marea diversitate litologică a subsolului, solurile prezintă şi ele o mare diversitate, fiind întâlnite aici patru clase. Molisolurile sunt reprezentate de rendzina cambică, sol de tip semiprofund ce se formează pe calcare, conglomerate, brecii calcaroase şi materiale rezultate din alterarea acestora. Cambisolurile sunt reprezentate de sol brun acid şi de sol brun eumezobazic, soluri moderat superficiale şi puternic profunde care se formează pe calcare, conglomerate, brecii calcaroase, 315 cheile nerei - BEUŞNIţA - RO SCI 0031 valuri de migrațiune floristică având diferite origini. Astfel, în perimetrul sitului se întâlnesc o serie de specii rare, printre care diverse endemite şi specii sudice, precum şi 16 asociații vegetale. Cornul bănățean vegetează fragmentar în fisurile stâncăriilor expuse şi bine însorite, alături de alte specii daco-balcanice cum ar fi cornuțul bănățean şi muşcata dracului. Sesleria filifolia este endemică în Balcani şi populează abruptul de la Bigăr, creasta de lângă Poneasca din dreapta râului Miniş, asociată cu cornul bănățean, sânzienele, iarba surzilor şi garofița albă. Liliacul în amestec cu mojdreanul şi scumpia ocupă în întregime versanţii însoriţi ai dealurilor ce mărginesc cheile, fiind instalate pe coastele stâncoase de calcar. Cornul, păducelul, alunul, salba râioasă, ciuboțica cucului, colțişorul, rogozul, iedera, untul pământului, năvalnicul, iarba dulce, măcrişul iepuresc, cerențelul, alunul turcesc, fagul dobrogean, priboiul şi spânzul se află şi ele printre speciile de floră din sit. Pe pante însorite, calcaroase, pe soluri profunde, greu permeabile, cu drenaj insuficient, întâlnim cerențelul, barba împăratului, şopârlița, sânzienele de pădure, pupezele, silnicul, iarba deasă. În sit este prezentă şi o specie de interes comunitar, ouăle popii. Fauna Situl deține cel mai însemnat număr de specii cu areal restrâns din țara noastră, un număr mare de specii rare (45) şi de endemite (29). Dintre numeroasele specii de insecte prezente în zonă, opt sunt de interes comunitar, alături de acestea putând 0 316 2 4 6 km menţiona şi cosaşul de stepă, cosaşul păşunilor şi lăcusta italiană. Tot aici putem întâlni speciile prioritare racul de ponoare şi scoica de râu, aceasta din urmă fiind un bun indicator al mediului nepoluat. Apele curgătoare din cadrul sitului, precum Nera cu afluenții săi Beiul, Valea Rea şi Minişul, prezintă un mare interes faunistic, deoarece adăpostesc 31 de specii de peşti, printre care şi o serie de rarități. Fâsa mare este una din acestea, fiind un peşte nemaiîntâlnit în alt râu din țara noastră şi totodată un relict terțiar în fauna Europei. O altă prezență interesantă este o subspecie de fusar (Aspro zingel). Râul Nera este singurul din zona clisurii Dunării care are o ihtiofaună completă şi care este în legătură organică permanentă cu ihtiofauna Dunării. În sit au fost identificate 12 specii de amfibieni, între care izvoraşul cu burtă galbenă (specie de interes comunitar), salamandra, tritonul comun, tritonul de munte, broasca râioasă mică, broasca râioasă mare, brotăcelul, broasca mare de lac, broasca roşie de pădure etc. Reptilele sunt numeroase însumând 13 specii (guşterul, şopârla de câmp, şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de casă, şarpele de apă, şarpele lui Esculap, şarpele rău, şarpele de alun, vipera cu corn, vipera comună). Pe teritoriul sitului pot fi întâlnite carnivore mari, dintre care ursul, lupul şi râsul sunt specii de interes comunitar strict protejate. Pe lângă aceste mamifere de talie mare, un alt grup de importanță deosebită este reprezentat de lilieci, în majoritate în colonii de hibernare sau maturitate în peşteri. Alte specii de mamifere întâlnite în sit sunt vulpea, jderul de piatră, jderul, bursucul, dihorul comun, nevăstuica, pisica sălbatică, porcul mistreț, cerbul carpatin, căpriorul, vidra, pârşul mare, pârşul de alun, şoarecele scurmător, şobolanul de pădure. Avifauna sitului este de asemenea bogată, numărând peste 60 de specii, diversitate datorată multitudinii de habitate prezente în sit care asigură locuri bune pentru cuibărit, odihnă şi hrănire, precum şi localizării sitului în partea de SV a țării, pe culoarele de migrație. Specii des întâlnite sunt corbul, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul de mlaştină, țicleanul, ochiulboului, mierla, sturzul cântător, măcăleandrul, cinteza, sticletele. aspecte socio-economice Și culturale Cei 27533 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în exploatarea şi prelucrarea lemnului, turism, agricultură, creşterea animalelor, construcții, exploatarea materialelor de construcții, minerit şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne, doar localitatea Anina având un sistem centralizat. Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă, dar nu toate au şi canalizare. În zonă întâlnim situri arheologice (aşezări, tumuli, necropole) datând din eneolitic şi epoca romană. Totodată, în sit se află biserici şi monumente din secolele XII-XX, dintre care menționăm Muzeul Farmacia Knoblanch (Oravița), cea mai veche farmacie montaristică şi prima farmacie „de mână“ din ţară, construită în anul 1796, pe a cărei fațadă apar medalioane cu zeitățile ocrotitoare şi uşi cu vitralii, Cetatea medievală Socolari construită între sec. XIV-XV (Sasca Montană), Biserica fortificată (sec. XIII-XIV) şi Necropola (sec. XII-XIV) din satul Ilidia. Dintre tradițiile şi obiceiurile păstrate de-a lungul timpului amintim Măsurarea Oilor, Sărbătoarea cu Măşti, Urşii, Ciurăleasa şi Fasanacul. Anual, în zona sitului se serbează tradiționalul Festival al Văii Almăjului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, turism necontrolat, incendiere, braconaj, recoltare/capturare ilegală a speciilor protejate pentru colecționare sau comerţ, drumuri auto ce fragmentează habitatele, accesul vehiculelor motorizate în zonele în care prezenţa acestora este interzisă, eroziune. aDministrarea sitului În sit există panouri de informare, panouri pentru orientare, clădiri administrative, centre de vizitare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită dotarea cu împrejmuiri în zone deosebit de importante, panouri de avertizare, stațiuni ştiințifice, amenajări pentru observare şi trasee tematice. cheile rudăRIEI - RO SCI 0032 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul caraş-severin: Eftimie Murgu. supraFaţa: 300 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 51‘ 41‘‘; Long. E 22˚ 6‘ 8‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului altitudinea: 874 max., 344 min., 592 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt DN6 (Caransebeş-Orşova), apoi DN57B spre localitatea Oravița. Dupa Prilipeț se face stânga pe DJ571F, până în localitatea Eftimie Murgu, iar de aici intrarea în sit se face pe un drum forestier, de-a lungul Cheilor Rudăriei. Există şi acces CFR până în Oravița sau Caransebeş. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni). nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium). pești: Moioagă (Barbus meridionalis). plante: Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum). caracterizarea sitului prezentare generală Aşezarea geografică şi diversitatea formelor de relief precum şi clima determină componența şi repartiția elementelor floristice şi faunistice ale sitului. În principal, situl a fost desemnat pentru conservarea a patru tipuri de habitate, dintre care două sunt prioritare. Vegetaţia prezintă importanţă ştiinţifică, aici întâlnindu-se o serie de specii rare, printre care diverse endemisme şi specii sudice, unele aflate în apropiere de limita nordică a arealului lor european. Masivul Rudina Mare (825 m) prezintă o vegetație ierboasă foarte săracă, vârfurile fiind complet golaşe. Dintre speciile de plante de interes conservativ prezente în sit menționăm feriguța (denumită popular ruginiță), plantă perenă ce creşte pe stâncării. Din punct de vedere floristic şi peisagistic, în luna mai putem admira florile de liliac şi mojdrean, arbustul cu flori galbene Cytissus ori planta cu valențe decorative Sedum. Toamna, atenția ne este atrasă de tufele de scumpie, care capătă o culoare caracteristică, roşiatică. Dintre speciile de faună de interes comunitar se remarcă izvoraşul cu burta galbenă (buhai de baltă cu burta galbenă), broasca țestoasă bănățeană, moioaga, croitorul mare şi racul de ponoare. Situl include Rezervația naturală de tip mixt „Cheile Rudăriei“. Pe râul Valea Rudăriei este situat Complexul mulinologic Rudăria, monument istoric alcătuit dintr-un ansamblu de mori de apă cu ciutură construite din lemn. Acest parc mulinologic este inclus în patrimoniul universal UNESCO. ratură medie de 1,5 °C. Datorită incidenţei maselor de aer ale circulaţiei V-SV, cantităţile de precipitaţii ating 660 mm/an. Predomină vânturile din sud şi N-NV, cu viteze medii cuprinse între 4 şi 7,6 m/s, uneori depăşind 20 m/s. Sunt cunoscute cinci vânturi: Sebeşanu (vânt rece din NV), Bârzăşteanu (aduce ploi calde din sud), Boarcea (vânt secetos din vest), Cacacea (vânt din vest) şi Vântu al Mare (aduce ploi din est). BioCenoza vegetaţia Datorită diversității biotopurilor vegetația cheilor este foarte variată, comparativ cu suprafața ocupată. Relieful local determină distribuția speciilor pe stâncării, majoritatea acestora fiind elemente sudice, iubitoare de căldură şi uscăciune. Vegetația se distribuie etajat, de la pădurea de luncă din imediata apropiere a râului la stâncăriile care mărginesc drumul forestier. La altitudini mai ridicate, pe versanții orientați spre vale, se găsesc păduri mai puțin compacte, formate din fag, carpen, mojdrean, liliac, pin negru. Datorită variațiilor condițiilor staționale se produc adesea inversiuni ale etajelor de vegetație. Pe versanții umbriți din apropierea văii fagul coboară până la circa 400 m, în timp ce pe versanții însoriți, în compoziția floristică a pădurilor sunt frecvente specii de liliac, mojdrean, cărpiniță, scumpie, cer, salcâm, gârnița şi tei. Pe stânci sau pe soluri mai pietroase apar frecvent specii ierboase precum iarba deasă, merinană, păiuş, păiuş stepic, iarbă de şoaldină, şoaldină aurie, usturoi sălbatic etc. Aspectul caracteristic stâncăriei este dat de prezența speciei Alyssum petraeum, care, înflorind în luna mai împreună cu liliacul, formează tufe de un galben intens şi conferă peisajului o valoare deosebită. Flora pajiştilor de pe pantele calcaroase este bogată în specii submediteraneene. Lunca râului este mărginită de pădure de fag la care se adaugă carpen, arin negru, arțar, alun, corn, păducel, tei. Pe partea însorită a văii domină arinul, plopii şi sălciile. În biotopurile umede apar calcea calului, pufulița de munte, iarba ciorilor, feriga dulce, feriguța. Stratul ierbos al pădurilor de fag şi carpen cuprinde specii de păştiță, colțişor, rodul-pământului, vinariță, brebenei, steluțe de dumbravă, toporaşi, plante medicinale precum ghimpele pădureț şi două specii de tătăneasă. Fauna Aşezarea geografică şi diversitatea formelor de relief, clima şi evoluția peisajului biogeografic se răsfrânge asupra componenței şi repartiției elementelor faunistice. Pădurea de foioase adăposteşte mamifere mari şi mici, ierbivore şi carnivore (şoarece gulerat, veveriță, viezure, mistreț, lup, căprioară, vulpe, iepure). În ultimii zece ani, în pădurile din sit îşi fac apariția ursul brun şi pisica sălbatică. Amfibienii sunt reprezentați de triton de munte, izvoraş cu burta galbenă (buhai de baltă cu burta galbenă) şi salamandră. Pe aria sitului întâlnim specii de reptile precum vipera cu corn, şarpele de alun, şopârla cenuşie, guşter, precum şi broasca țestoasă bănățeană (țestoasa de uscat numită şi țestoasa lui Hermann, o reptilă exclusiv ierbivoră). Fauna acvatică este bine reprezentată prin specii de peşti caracteristici cursului superior al râurilor (păstrăv indigen, moioagă sau mreană vânătă, scobar, clean, mreană, morunaş, pietrar, țigănuş, petroc, fâsa mare, zvârluga, pietrar, zglăvoc). Avifauna este variată şi bogat reprezentată prin ciocănitoarea cu trei degete, mierlă, ciocănitoare verde, buhă, pietrar bănățean, ciocănitoare cu spatele alb, stigă, presură bărboasă, şoimul rândunelelor, corb etc. aspecte socio-economice Și culturale Activitățile economice tradiționale sunt cele ale economiei de tip rural (agricultură, pomicultură, creşterea animalelor şi activități de colectare a laptelui, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului). Localitatea Eftimie Murgu se numea în trecut Rudăria, denumire ce provine de la râul Rudărica, care traversează satul (în slavonă înseamna „râul de fier“ şi are legatură cu numeroasele zăcăminte de minereuri din zonă, unele dintre ele fiind exploatate în trecut). Pe valea Rudărica au existat în secolul trecut 40 de mori de apă. Astăzi se mai păstrează 22, în bună stare de funcționare, formând Ansamblul de mori din Eftimie Murgu cu valoare de monument istoric şi inclus în patrimoniul UNESCO. O tradiție locală, care se pastrează şi în zilele noastre, este reprezentată de Toboşarul satului care anunță veştile. Sărbătoarea liliacului este un eveniment tradițional local care se desfăşoară în fiecare an în luna mai (luna când înfloreşte liliacul). ChEILE RUDĂRIEI - RO SCI 0032 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Suprapăşunatul şi incendiile sezoniere distrug vegetația existentă (incendiile apar în special primăvara şi toamna, din cauza lucrărilor pe care proprietarii de teren din zonă le efectuează şi a practicilor de ardere a miriştilor), ducând la degradarea habitatelor. De asemenea, tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ direct asupra sitului. aDministrarea sitului Există bariere, panouri de informare despre Parcul mulinologic Cheile Rudăriei. Morile de pe cursul râului Valea Rudăriei au panouri informative, dar este necesară suplimentarea numărului acestora precum şi amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare cu hărţi. Există trasee turistice şi sunt necesare trasee tematice. Există un punct de informare la Universitatea „Eftimie Murgu“ din Reşița. Este în curs de realizare un Centru pilot de educație pentru Natură (Rezervația naturală Groposu şi Rezervația Naturală Cheile Rudăriei). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Munții Almajului, grupare montană a Munților Banatului, relieful fiind reprezentat de o zonă cu chei, abrupturi, stâncării, grohotişuri, cascade şi văi. Cheile Rudăriei au o lungime de circa 2 km, sunt situate la altitudinea de 350-900 m şi sunt străbătute de râul Valea Rudăriei, pe al cărui curs sunt amplasate vechi mori de apă. Versantul stâng este mai sălbatic şi mai semeț, iar cel drept este acoperit de vegetație. Datorită fenomenului de eroziune eoliană, unele stânci au luat forme antropomorfe (Adam şi Eva). Masivele Svinecea, Pregheda şi Lalca sunt formate din calcare, iar restul reliefului muntos este format din şisturi cristaline. Elementul caracteristic este reprezentat de pseudochei, săpate în roci metamorfice, cu lapiezuri acoperite de vegetaţie iubitoare de căldură. Din punct de vedere geologic, cheile s-au format în şisturi cristaline, rețeaua fisurilor accentuând procesul eroziv. Se observă o creştere a versanților din amonte în aval, prin contactul tectonic dintre cristalinul autohton şi cristalinul getic, cunoscut sub numele de „Linia Rudăria“ (accident tectonic de amploare, soldat cu mari inundații în 1910, 1941, 1955). Din punct de vedere geologic, substratul este format din şisturi cristaline, gneisse şi granite. Cercetările au evidențiat prezența unor concentrații de nichel, plumb, cobalt, alte minerale rare şi disperse, precum şi aur nativ. pedologie Solurile din sit sunt reprezentate prin soluri brune (în special districambosoluri, care predomină în regiunile montane pe versanții puternic înclinați şi pe culmi), rendzine, terra rossa (pe formele de relief tinere, în lunci şi câmpii joase), precum şi soluri aluvionale (în zona de luncă). Hidrologie Situl este străbătut de râul Valea Rudăriei (sau Rudăria), care este afluent al râului Nera. Valea Rudăriei are două izvoare care îşi au originea în Munții Scinecea. După unirea celor două izvoare, Rudărica Mare şi Rudărica Mică, râul parcurge 10 km prin Valea Rudăricii şi intră în localitatea Eftimie Murgu. Înainte de a intra în sat, râul străbate cheile Rudăriei (1,5-2 km). aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul temperat continental, cu influenţe mediteraneene. Temperatura medie multianuală este de 10,5 °C. Cea mai caldă lună a anului este iulie, cu o medie de 20,3 °C, iar cea mai răcoroasă este luna ianuarie, cu o tempe- 0 0,5 1 1,5 km 317 cheile ŞugăuluI - MUNTICELU - RO SCI 0033 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul neamț: Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean. supraFaţa: 335 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 50‘ 17‘‘; Long. E 25˚ 50‘ 24‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1382 max., 660 min., 1020 med. ChEILE ŞUGĂULUI - MUNTICELU - RO SCI 0033 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR Accesul în sit se face pe DN12C. CFF DN DJ DL DF HaBitatele De interes comunitar Din sit 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • *Urs brun (Ursus arctos). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Importanţa sitului este determinată de densitatea şi varietatea speciilor vegetale şi animale de interes comunitar şi naţional. Astfel, au fost identificate patru habitate de interes comunitar dintre care unul este prioritar şi zece specii de faună şi floră protejate la nivel european. Citată pentru prima oară în 1933 de către M. Guşuleac, specia endemică cosaciul bicăjan (Astragalus pseudopurpureus) cuprinde în sit peste 95% din populaţia la nivel naţional. Situl a fost declarat arie naturală protejată în anul 1971, prin decizia Consiliului Popular Neamţ, pentru considerente geologice, paleontologice şi geomorfologice. Masivul Munticelu face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului, fiind situat în nord-estul Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş. În sit întâlnim formaţiuni carstice remarcabile cum ar fi Cheile Şugăului, Peştera Izvorul Şugăului, Peştera Munticelu. DA produc la sfârşitul lui septembrie, iar ultimele către sfărşitul lunii mai. Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, însă în general sunt de scurtă durată. BioCenoza vegetaţia Situl are o deosebită importanţă din punct de vedere botanic. Aici este localizată specia endemică cosaciul bicăjan. Situl prezintă importanţă şi la nivel european prin prezenţa unor specii protejate cum ar fi clopoţeii, irisul şi papucul doamnei. Existența tufurilor calcaroase în geneza activă şi a travertinelor, peştera Izvorul Şugăului fiind dezvoltată integral în travertine la contactul cu calcarul jurasic, au condus la declararea în sit a habitatului prioritar izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion). Din punct de vedere al vegetaţiei se remarcă şi habitatul Păduri de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. Pinul silvestru este un relict glaciar retras pe stâncării şi abrupturi unde s-a instalat în pâlcuri sau ca exemplar izolat după ce, în era postglaciară, molidul a dislocat etajul pinului. vulpe, mistreţ, urs brun, pisică salbatică. În peşterile din sit sunt prezente şi două specii de lilieci de interes comunitar şi anume liliacul mic cu potcoavă şi liliacul comun. Dintre speciile de păsari menţionăm cocoşul de munte, alunarul, uliul pasărar, mierla şi fluturaşul de stâncă, Monument al Naturii foarte bine reprezentat în sit. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, vânătoare şi turism. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, braconaj (otrăvire, capcane), turism necontrolat, tăieri ilegale. Fauna Fauna cuprinde specii rare de mamifere, reptile, amfibieni, nevertebrate şi păsări. Fauna de nevertebrate, deşi deosebit de bogată şi diversificată, este doar parţial cunoscută şi insuficient cercetată. Se remarcă prezenţa croitorului de fag. Dintre amfibieni sunt prezenţi tritonul carpatic, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. Mamiferele sunt foarte bine reprezentate prin cerb carpatin, caprioară, capră neagră, aspecte socio-economice Și culturale Cei 4942 de locuitori ai comunei Bicaz-Chei sunt angrenați în principal în creşterea animalelor şi exploatarea şi prelucrarea lemnului. Sistemul de încălzire este individual, pe lemne. În localitate nu există sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Pe teritoriul comunei Bicaz-Chei se află un sit arheologic (aşezare) datat din paleoliticul superior. În prima duminică din luna mai în zonă se organizează serbarea câmpenească „Arminden“. aDministrarea sitului Situl este împrejmuit, include panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți) şi trasee turistice. Acesta necesită amenajarea de locuri de campare şi zone pentru colectarea deşeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Masivul Munticelu este o culme calcaroasă orientată de la nord la sud, cu o lăţime variabilă (în medie 300 m) şi o lungime de circa 3 km, între confluenţa pârâului Şugău cu râul Bicaz (în sud) şi obârşia pârâului Ţepeşeni, Vf. Criminis (în nord). Munticelu face parte din complexul carstic al Cheilor Bicazului şi este un masiv bine individualizat din punct de vedere geomorfologic. Peisajul excepțional este generat de relieful calcaros, evidenţiat prin dinamismul morfologic şi diversitatea formaţiunilor carstice (exocarst şi endocarst): vârfuri conice, turnuri, pereţi abrupţi, surplombe, versanţi în trepte cu poliţe şi brâne, creste înguste, chei, marmite de eroziune, doline, lapiezuri, jgheaburi, trene de grohotiş, izbucuri, ferestre şi tuneluri suspendate, grote şi peşteri. Geologia sitului este extrem de interesantă. Calcarele au o culoare albă-cenuşie sau roşiatică sunt bogate în fosile, în majoritate corali şi moluşte. Aceste calcare s-au format cu zeci de kilometri mai la vest şi au ajuns în poziţia actuală sub forma unei pânze de şariaj (pânza de Hăghimaş). Întregul masiv Munticelu se află în poziţie anormală, discordantă faţă de depozitele din jur, calcarele stând peste formaţiunea de fliş sălbatic alcatuită predominant din argile cenuşii negricioase mai noi. Astfel, Munticelu are o deosebită semnificaţie geologică, fiind singurul sit care argumentează grandiosul fenomen geologic al şariajului (deplasare pe mari distanţe a rocilor ca urmare a fenomenelor tectonice) petrecut în această parte a Carpaţilor Orientali. pedologie Învelişul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pedogenetici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor Orientali. Cea mai mare extindere (60-70%) o au rendzinele. Acestea sunt soluri negre intrazonale asemănătoare cernoziomurilor, formate pe calcare, dolomite şi substrate petrografice bogate în calciu, cu o fertilitate variată, în general cu productivitate mijlocie. Hidrologie Şugăul curge pe cea mai mare parte din lungimea sitului, pe flişul sălbatic şi conglomeratele de Bârnadu, dar, înainte de confluenţa cu Bicazul, se angajează în traversarea barei de calcare pe direcţia NV-SE, sculptând pe circa 350 m cele mai înguste chei din zonă, deschiderea dintre pereţii cheilor reducându-se pe unele sectoare la doar 3-4 m. aspeCte ClimatologiCe Zona corespunde tipului de climat temperat boreal, de natură montană carpatică, cu diverse caracteristici în funcţie de altitudine, expoziţia versanţilor, orientare. Poziţia masivului faţă de larga arie depresionară dinspre vest (depresiunile Ciucului şi Giurgeului), adăpostul oferit de masivul Taracu şi Ceahlău în NE şi energia reliefului determină o circulaţie activă a brizelor, care produc cunoscute inversiuni termice şi fac să se înregistreze temperaturi şi fenomene cu totul deosebite. Climatul este caracterizat prin ierni aspre şi friguroase. Primele îngheţuri se 318 0 0,5 1 1,5 km cheile turenilor - RO SCI 0034 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Sănduleşti, Tureni. supraFaţa: 134 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 36‘ 14‘‘; Long. E 23˚ 42‘ 42‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 575 max., 405 min., 492 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). nevertebrate: Euphydryas maturna • *Callimorpha quadripunctaria • Leptidea morsei. pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea sitului prezentare generală Situl, un defileu spectaculos cu o geomorfologie inedită, reprezintă una dintre cele mai frumoase zone din județul Cluj. Amplasate într-un cadru natural pitoresc, cu numeroase forme carstice, Cheile Turenilor se ivesc pe neaşteptate din monotonia peisajului Câmpiei Transilvaniei. Din punct de vedere al importanței pentru conservarea biodiversității, situl adăposteşte trei habitate de interes comunitar, respectiv versanți stâncoşi cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, tufărişuri subcontinentale peri-panonice şi comunități rupicole calcifile sau pajişti bazifile din Alysso-sedion albi (ultimele două prioritare). Ultimul habitat menționat are o suprafață restrânsă la doar câteva zeci de hectare în toată țara şi prin urmare conservarea adecvată a acestuia este absolut necesară. În sit sunt prezente o serie de specii de plante precum ciucuşoara, usturoiul sălbatic, stânjenelul, coada iepurelui, cimbrişorul, toporaşul, saschiul, scoruşul etc. Vegetația caracteristică favorizează dezvoltarea unei faune bogate de insecte, dar şi de amfibieni, precum buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul comun transilvănean. Situl este declarat rezervație naturală mixtă (floristică, faunistică şi peisagistică) şi parc arheologic încă din anul 1993, aici fiind descoperite 53 de complexe de locuire datate din neoliticul mijlociu, dar şi diferite specii de microfosile: corali, spongieri (bureţi), alge etc. Biotopul geologie/geomorFologie Situl reprezintă rezultatul unor fenomene carstice manifestate în calcarele jurasice ale Munților Trascău, mai exact Culmea Sănduleşti. Este un areal cu un contrast puternic, o întâlnire a unor forme deosebit de variate de relief, fiecare cu o altfel de geologie şi vegetație precum: arealul colinar al Câmpiei Transilvaniei, zone de subsidență aflate la limita Munților Apuseni (Depresiunea Tureni, Depresiunea Turda-Câmpia Turzii), ultimele prelungiri sudice ale masivului deluros submontan al Feleacului (Dealul Cheia, Dealul Dăbăgau) şi barele montane de calcare din extremitatea estică a Munților Apuseni (Culmea Petreşti, Dealul Ghicenghe). Cheile Turenilor au aspect de canion carstic în formă de V. Lungimea lor este de 1850 m. Pereții de calcar au înălțimi cuprinse între 20 şi 105 m. Distanța dintre pereți creşte în a doua jumatate a cheilor, ajungând la 160 m la ieşirea spre satul Copăceni. Fundul văii prezintă numeroase repezişuri şi mici cascade, cea mai înaltă atingând trei metri. La baza acestora apar gropi de mari dimensiuni unde apele înspumate curg în lacuri numite local „bolboane“ (Bolboana Fețelor, Bolboana Şerpilor). Pe versanții abrupți apar forme ale reliefului carstic şi calcaros, platforme structurale, polițe, zimți, pilieri (renumiți sunt Popa Țiganu şi Tunsul), cu înfățişări ciudate şi pitoreşti totodată. Sunt cunoscute 29 de peşteri, între care menţionăm Peştera cu Silex (64 m lungime), Peştera cu Horn (29 m), Peştera de sub Grohotiş (27,5 m), Peştera cu Săritori (21 m) etc. rit. La Mărtineşti intră într-un areal mai coborât, unde se află un complex lacustru care se prelungeşte până la Tureni. În aval de Tureni, valea taie pieziş pintenul montan al Sândului, formând Cheile Turului, prelungite cu un sector de defileu. De la Copăceni formează limita dintre Câmpia Transilvaniei şi Depresiunea Arieşului inferior. Dinspre amonte spre aval, pe Valea Racilor sunt prezente o serie de acumulări de bazin: complexul de heleştee de la Mărtineşti, Trei Hamuri, Tureni, Tăul Ceanului şi Beclean. aspeCte ClimatologiCe Clima zonei se încadrează în caracteristicile temperat-continentale de tranziție, fără variații excesive, ceea ce imprimă caracteristici favorabile mediului înconjurător. Circulația aerului este influențată de masele de aer predominant vestice care întrețin în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în general blânde şi cu precipitații frecvente sub formă de ploaie, lapoviță şi ninsoare. Vara vremea este instabilă, cad precipitații sub formă de averse însoțite de descărcări electrice, urmate de timp frumos determinat de încălzirea maselor de aer prin descendență de pe versantul estic al Munților Apuseni. O influență mai restrânsă o exercită circulația polară arctică, care în sezonul cald se resimte prin scăderi ale temperaturii şi precipitații abundente. Precipitațiile medii prezintă valori în jur de 663 mm, cu minimele în luna februarie şi maximele în luna iunie. BioCenoza vegetaţia Deşi au o suprafață relativ mică, Cheile Turenilor (sau Turului) prezintă o vegetație bogată cu specii de plante rare şi habitate cu valoare conservativă ridicată, nota specifică fiind dată de geomorfologia acestora. Vegetația arbustivă este reprezentată de tufărişurile subcontinentale peri-panonice, dezvoltate pe locurile pietroase, marnele şi gresiile de pe versanții cheilor. Speciile dominante sunt păducelul, alunul şi măceşul. Pe lângă acestea, mai pot fi observate porumbarul, salba râioasă, părul sălbatic, lemnul câinelui, hameiul, cornul, şovârvul, golomățul, sclipețul etc. Vegetația ierboasă caracteristică zonelor stâncoase este reprezentată de comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi, localizate pe versantul stâng al cheilor, cu expoziţie sudică. Aceasta se caracterizează prin specii de plante pioniere ce se dezvoltă pe soluri superficiale calcaroase sau bogate în baze. Dintre speciile dominante anuale menționăm garofița albă de stânci, bănica, bărbuşoara (specie endemică), vulturica, vulturica de stânci etc. Pe versanții stâncoşi se dezvoltă o vegetație chasmofitică sub formă de tufe răzlețe, cu puține specii şi care preferă pereții calcaroşi sau versanții abrupți cu lapiezuri şi procent ridicat de rocă nudă. Speciile caracteristice sunt iarba grasă, unghia găii, mărgica, iarba căşunăturii, scânteiuța albă, iarba-de-ureche, cimbrişorul. În zona Cheilor Tureni mai sunt prezente pădurile de carpen (situate pe versantul drept al Cheilor Turului, în care predomină carpenul şi alunul), zăvoaiele (unde predomină specii de salcie şi plop, cu un bogat strat ierbos în care predomină speciile iubitoare de apă), fânaţele (situate lângă zăvoaie, cu trifoi roşu, lucernă, coronişte, osul iepurelui, patlagină şi boz), păşunile (pe versantul stâng al cheilor, cu expoziţie sudică, pe redzine sau protoredzine bogate în humus şi cu reacție neutră, cu specii caracteristice cum ar fi cimbrişorul şi păiuşul de silvostepă alături de care mai sunt prezente bulgării de stâncă, iarba de şoaldină, micsandrele sălbatice, floarea de piatră, cimbrul mare de munte, floarea mucezii, garofița de munte, mierluța). pedologie Cheile Turenilor se caracterizează printr-o largă extensiune a suprafețelor de rocă nudă, direct corelată cu înclinarea accentuată a versanţilor. Aceste suprafețe de rocă sunt supuse nemijlocit acțiunii proceselor de alterare, eroziune şi dizolvare ce sculptează diferite forme interesante de microrelief, dar care nu permit dezvoltarea solurilor. În zonele cu pantă moderată sau redusă sunt prezente solurile rendzinice şi litosolurile, care în unele cazuri sunt capabile să susțină dezvoltarea unei vegetații forestiere. Lipsa învelişului de sol permite afişarea tuturor trăsăturilor structurii geologice, de la elementele de stratificație la cele tectonice sau microtectonice (cutări, şariaje, falii, fisuri etc.), inclusiv a cromaticii aferente diferitelor tipuri de roci. Fauna Cicadele sunt unele dintre cele mai numeroase specii de insecte semnalate şi cercetate în sit (107 specii identificate la Cheile Tureni şi Cheile Turzii). Dintre speciile de nevertebrate protejate la nivel european amintim fluturele vărgat, albilița mică şi fluturele maturna. Amfibienii cei mai frecvent întâlniţi sunt buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul comun transilvănean, subspecie considerată endemit carpatic. Reptilele semnalate în zona cheilor sunt şopârla de ziduri, şarpele de alun şi guşterul, care preferă zonele cu stâncării sau grohotişuri şi vegetație de tufărişuri din chei. În apele pârâului Valea Racilor a fost identificată zvârluga, specie protejată la nivel european. Dintre păsările care cuibăresc în stâncăriile de la Cheile Turenilor pot fi observate specii precum corbul, vânturelul roşu, mierla de piatră, codroşul de munte şi pietrarul sur. Hidrologie Principalul curs de apă din sit este râul Valea Racilor (numit şi Valea Turului) care a dat naştere cheilor. Valea Racilor îşi adună apele din nisipurile Culmii Feleacului. Izvorul Văii Racilor se află în înşeunarea dintre Culmile Peana şi Feleac. De aici, acesta străbate versantul sudic stepizat şi pe alocuri împădu- aspecte socio-economice Și culturale Cei 4508 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în agricultură, pomicultură, creşterea animalelor, turism, exploatarea calcarului, transport şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu gaze naturale şi lemne. Nu există sistem de canalizare în localitățile din zonă şi doar comuna Sănduleşti dispune de un sistem de alimentare cu apă. În zonă întâlnim atât numeroase situri arheologice, majoritatea datând din epoca romană dar şi din preistorie, neolitic, epoca bronzului, epoca migrațiilor şi cea medievală cât şi biserici şi monumente din secolele XV-XIX. Dintre acestea menționăm Biserica „Pogorârea Sf. Duh“ (1794) din satul Miceşti şi Biserica unitariană, sec. XV, din satul Sănduleşti. Totodată, trebuie amintită „Fântâna de Saramură“ (izvor captat într-un puț) din satul Miceşti. Aceasta este utilizată şi în prezent, fiind considerată unul dintre cele mai sărate izvoare din Europa. Legendele locale spun că acvilele din Cheile Turenilor au fost aduse de romanii care au cucerit Dacia. În perioada 17-19 septembrie, în comuna Tureni, cu prilejul tradiționalei sărbători „Buciu“, se desfăşoară şi evenimentul „Fiii Satului“. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, turism şi exploatarea calcarului. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, turismul necontrolat, depozitarea deşeurilor, poluarea apelor pârâului Valea Racilor ca urmare a activităților din satele situate în amonte de Cheile Turenilor. Versantul vestic al Cheilor Turenilor este amenințat cu distrugerea de exploatarea calcarului, fiind afectate 15% din habitatele şi speciile protejate. ChEILE TURENILOR - RO SCI 0034 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face dinspre sud de pe DN1 (Turda-Cluj Napoca) prin localitatea Copăceni, iar dinspre nord prin localitatea Tureni la care se ajunge pe DJ103G, accesibil din DN1 sau A3. aDministrarea sitului În sit se află clădiri administrative, sunt amenajate poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), bariere, centru de vizitare şi amenajări pentru observare/supraveghere. 0 0,5 1 1,5 km 319 cheile turzii - RO SCI 0035 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Mihai Viteazu, Petreştii de Jos, Sănduleşti. supraFaţa: 326 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 33‘ 44‘‘; Long. E 23˚ 40‘ 44‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 796 max., 422 min., 636 med. ChEILE TURzII - RO SCI 0035 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt pe DN75 (Turda-Alba Iulia), din care se intră pe DJ103G spre localitatea Cheia, apoi pe un drum local până la intrarea în chei. O altă variantă este pe DN1 spre localitatea Tureni (DJ103G) până în satul Petreşti (DJ107), situat în partea vestică a cheilor. Principalul drum de acces în sit se desprinde din DN1 (E81), la ieşirea din oraşul Turda către Alba Iulia spre vest, pe DN75 (Turda-Câmpeni). Se străbate localitatea Mihai Viteazu, iar la circa 2 km după aceasta se traversează râul Arieş în localitatea Cheia. Drumul, aproape asfaltat, continuă pe lângă o carieră de gips până pe un platou aflat deasupra cabanei Cheilor Turzii. Spre cabană trebuie coborâtă pe serpentine o pantă accentuată, nerecomandată pentru acces cu autovehiculul iarna. Pentru a ajunge în amonte de chei se poate urma drumul care se desprinde din DN1 (E 81) în apropierea oraşului Turda şi care se îndreaptă spre vest către localitatea Petreştii de Jos. Pe jos se poate ajunge pornind din centrul oraşului Turda, la ieşirea spre Alba lulia din sensul giratoriu urmând către vest marcajul turistic „cruce roşie“ care conduce pe un drum de culme numit „Drumul Domnilor“ (două ore de mers pe jos) până la cabană. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (StipoFestucetalia pallentis); 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: Leptidea morsei • Lycaena dispar • Glyphipterix loricatella • Cosaş (Isophya stysi) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Colias myrmidone • Carab (Carabus hampei) • Vertigo moulinsiana • Croitor marmorat (Pilemia tigrina). pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). plante: Dediţei (Pulsatilla patens) • Mătăciune (Dracocephalum austriacum) • *Aerel (Ferula sadleriana) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Gălbinare (Serratula lycopifolia) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iris (Iris humilis ssp. arenaria). 320 caracterizarea sitului prezentare generală Datorită peisajului inedit şi numeroaselor relicte biogeografice pe care le adăpostesc, Cheile Turzii şi zona înconjurătoare au dobândit încă din anul 1938 statutul de rezervaţie naturală. Au fost incluse mai târziu în listele UNESCO, în anul 1950 fiind declarate Monument al Naturii. Importanța deosebită se datorează în primul rând diversităţii habitatelor şi speciilor de plante rare din cadrul acestora. Dintre habitatele prezente aici, 12 sunt de interes comunitar, şase fiind prioritare. Conservarea a cinci specii de lilieci (liliac cu aripi lungi, liliac comun, liliac mare cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă, liliac mediteranean cu potcoavă), două specii de amfibieni (buhai de baltă cu burta galbenă, triton cu creastă), unei specii de peşti (zvârluga), nouă specii de nevertebrate (cosaş, albiliță mică, albilița portocalie etc.) şi şapte specii de plante (capul şarpelui, aerel, dediţei, gălbinare, mătăciune, iris) în cadrul acestui sit cu o suprafaţă relativ redusă vorbeşte de la sine despre diversitatea excepţională a zonei. Situl este unicul loc din țară şi cel mai vestic în care se poate întâlni ceapa ciorii. În Cheile Turzii se găsesc peste 65 de peşteri şi grote. Mai importante prin bogata încărcătură istorică, legende şi vestigii materiale sunt peşterile Cetăţeaua Mare, Peştera lui Balica şi Calăştur. Cheile Turzii reprezintă şi un important sit arheologic. În cadrul cercetărilor interprinse au fost descoperite importante vestigii datând din neolitic şi epoca bronzului, aparținând culturii Coțofeni. Au fost identificate resturi botanice de cereale şi fructe folosite de om în antichitate, dar şi microfosile de corali, spongieri, echinoderme, briozoare, fragmente de moluşte, resturi fosile de păsări din paleolitic şi neolitic, fosile ale unor animale ce trăiau într-o perioadă de climă caldă (rinocer, elefant, specie de cal sălbatic) etc. Biotopul geologie/geomorFologie Cheile Turzii sunt situate în partea centrală a Culmii Petreştilor, în extremitatea estică a Munților Trascău şi au o lungime de 1270 m. Cheile au o orientare relativ perpendiculară pe direcţia de desfăşurare a barei montane, respectiv VE. Amploarea dezvoltării pe verticală a Cheilor Turzii este o consecinţă a încastrării râului Hăşdate în zona de cea mai mare altitudine a culmii Petreştilor, care atinge pe versantul drept 793 m (Dealul Bisericii), iar pe cel stâng 759 m (Dealul Sândului). Detaliile reliefului sunt rezultatul proceselor de modelare subaeriene, de îngheţ-dezgheţ, insolației, vântului etc. Ingheţ-dezgheţul a lărgit fisurile calcarelor, a subminat continuu duritatea edificiului stâncos, deschizând noi căi, mai profunde, de pătrundere a apelor sau producând surpări şi aglomerări de materiale reziduale ce constituie actualmente frecventele trene de grohotişuri de la baza abrupturilor. Coroziunea calcarelor a generat şi ea forme specifice, dintre care lapiezurile sunt cele mai variate şi răspândite. Fierăstruirea adâncă a culmii calcaroase a pus în evidenţă preferinţa apelor de a evolua în calcare pe căi subterane, rezultatul fiind numeroasele guri de peşteră care apar pe ambii versanți ai cheilor la diferite înălţimi. Dacă străbatem cheile din aval înspre amonte, cei doi versanți se dezvăluie inegal. Versantul stâng îşi etalează treptat Peretele Cald şi Peretele Marac suspendați deasupra pantelor acoperite cu vegetație. Apoi întâlnim o uriaşă faleză dominată de silueta Turnului Galben, denumit astfel după culoarea caracteristică a părții sale superioare, care face trecerea spre marii pereți ai versantului stâng, fiind primul perete care măsoară peste 100 m. Această înlănțuire este doar preambulul Peretelui Uriaş, o imensă platoşă stâncoasă cu o înălțime de aproximativ 200 m care porneşte din apele Hăşdatelor şi este marcat în partea superioară de o succesiune de turnuri (Turnul Martirilor, Turnul Fecioarei). În continuarea jumătății superioare a Peretelui Uriaş se desfăşoară Peretele Porumbeilor despărțit de firul văii de pante înierbate şi mici pereți. În partea stângă a Peretelui Uriaş se înalță cele mai impozante formațiuni stâncoase ale cheilor, care se constituie ca un adevărat simbol al acestui Monument al Naturii: portalul Grotei lui Hili şi muchia îngustă a Turnului Ascuțit, impresionante prin verticalitatea şi severitatea pereților. Apoi traseul potecii prin chei devine mai îngust, acesta strecurându-se paralel cu firul văii. După acest punct, versantul stâng pierde în dimensiunile verticale fiind caracterizat de mici pereți urmați de lungi creste care formează o serie de areale excelente pentru practicarea escaladei precum Peretele Aeria, Zona Cetățeaua Mică, zonele Scoruş şi Gabor Feri. Totodată, în acest punct al cheilor se găseşte intrarea în două peşteri situate față în față pe cei doi versanți, Cetățeaua Mare şi Cetățeaua Mică. Spre deosebire de versantul stâng, cel drept se caracterizează prin prezența unor plăci calcaroase distincte. Din aval, partea superioară a versantului este dominată de Peretele Vulturilor, la baza căruia se deschide cea mai lungă cavitate din chei, Peştera Ungurească. Desfăşurarea verticalelor stâncoase este întreruptă de zone acoperite de vegetație, pentru ca în următoarea clipă să izbucnească din nou prin pereții Colțul Rotunjit şi Colțul Crăpat, care flanchează misteriosul perete al Suurimelor. Creasta crenelată a Pereţilor cu Trepte urcă înspre partea cea mai înaltă a cheilor, Suurimea. La baza Pereţilor cu Trepte se întâlneşte unul dintre cele mai extinse grohotişuri din chei, Grohota Pădurii. Alte asemenea trene de pietre, mobile sau fixate, populează celelalte colţuri ale cheilor (Zuruşul Cetăţii, La Cigăi, Grohota Morarilor etc.). Succesiunea pereților versantului drept continuă apoi prin Colțul Sansil situat deasupra izvorului Şipotul Cheilor, caracterizat prin creasta îngustă şi foarte lungă, urmat la oarecare distanță de Colțul Cetății cu peştera Cetățeaua Mare care încheie pereții acestui versant, pantele fiind acoperite cu pădure. Relieful carstic al Cheilor Turzii prezintă, alături de formele de exocarst (lapiezuri cum sunt cele din Culmea Mănăstirii din punctul numit „La Bliduri“ sau marea dolină din apropierea Crucii Sănduleştilor, crestele pereților etc) şi un număr de 32 de peşteri şi multe alte grote. Din cauza cantităților reduse de infliltrații, peşterile prezintă puține formațiuni specifice ca stalactitele şi stalagmitele, fiind în mare parte uscate, această caracteristică favorizând habitarea umană încă din preistorie. pedologie Având în vedere morfologia Cheilor Turzii, acestea se caracterizează printr-o largă extensiune a suprafețelor de rocă nudă. În unele zone învelişul de sol este constituit din litosoluri şi cambiosoluri pe care se dezvoltă în special vegetația de grohotişuri. În zonele unde se dezvoltă pădurile de fag şi carpen sunt prezente luvosolurile. Hidrologie Râul Hăşdate este un afluent al râului Arieş şi a jucat rolul principal în formarea Cheilor Turzii prin ridicarea lentă a culmii de calcare jurasice. Acesta are o lungime de 31 de km şi străbate localitățile Haşdate, Lita, Crăieşti, Petreştii de Jos şi Corneşti. Îşi îmbogățeşte apele cu ajutorul mai multor pâraie venite din ambii versanţi. La ieşirea din Chei, Haşdate îşi schimbă direcția de curgere şi se îndreaptă spre sud, către satul Corneşti, unde se varsă în Arieş. La capătul din amonte al Cheilor, pe malul drept, chiar lângă marginea Pădurii Cheii, întâlnim Fântâna Morarilor, şi dacă continuăm drumul spre creastă vom întâlni izvorul Fântâna lui Chiper. Aproape de albia văii, sub şura Balichii, şiroieşte izvorul Feredeului, ivirea lui aici având legătură cu prezența faliei din zona „Polmoanelor“. Cercetând Cheile înspre aval, la locul numit Hodiniş, străjuit de Colțul Sanşil, apare un grup de trei mici izvoare neînsemnate. Mai jos cu circa 60 m de acest loc, din malul drept curge cel mai bogat izvor din Chei, singurul cu debit permanent, Şipotul Cheilor, care izvorăşte din partea inferioară a Zurusului Cetății, o limbă uriaşă de grohotiş. BioCenoza vegetaţia Cheile Turzii prezintă o vegetație diversă cu specii de plante rare şi habitate cu valoare conservativă ridicată. Dintre habitatele caracteristice sitului protejate la nivel european menţionăm şase habitate prioritare: comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi (localizat pe versantul stâng al cheilor), pajiştile stepice subpanonice (pe versanții slab până la mediu înclinați, cu expoziții variate din cadrul Cheilor Turzii), pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (preferă solurile ce se dezvoltă pe rocile calcaroase sau zonele de pietriş acoperite cu un strat mai gros de sol), păduri aluviale cu anin negru şi frasin (acest tip de pădure de luncă se întâlneşte de-a lungul văii Haşdatelor ce traversează Cheile Turzii, mai ales la intrarea şi la ieşirea din chei), grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan (se dezvoltă pe versanții însoriți cu înclinare mare spre medie pe grohotişuri mărunte sau grosiere nefixate), păduri din Tilio-Aceron pe versanții abrupți, grohotişuri şi ravene (pădure mixtă care se formează pe grohotişurile de pe versanți stâncoşi abrupți ai cheilor Turzii). Pe versantul drept al Cheilor există o plantație de pin, specie necaracteristică zonei. Vegetația include numeroase plante relicte terțiare, glaciare, elemente stepice, balcanice şi mediteraneene. Printre acestea se numără 129 de endemisme. Flora regiunii cuprinde peste 1000 de specii floristice. Dintre endemisme se evidențiază stânjenelul, omagul, relictele terțiare scoruş, aerel, cârcel şi ceapa ciorii. Alături de ceapa ciorii, în aceeaşi asociaţie vegetală întâlnim o serie de alte plante endemice, printre care garofița albă, cimbrişorul sau specii daco-balcanice cum ar fi muşcata dracului. Dintre speciile rare caracteristice pentru zonele aride întâlnite mai ales pe partea stângă a Cheilor, expusă soarelui, menționăm trânjoaica, viţa sălbatică, păiuşul. Alte plante rare şi interesante întâlnite în Cheile Turzii sunt garofiţa cu petale albe sau roz, tulichina, toporaşul liliachiu, spinul, vulturica, ovăsciorul, tisa (exemplare ale acestei specii pot fi observate pe versantul Turnul Galben), mătăciunea, laleaua pestriță, cujda etc. Deşi altitudinea versanților cheilor este mică, aici s-au conservat datorită microclimatului răcoros al padinilor versanţilor nordici mai adăpostiţi numeroase plante alpine caracteristice unor altitudini mult mai ridicate ca piciorul cocoşului, ochiul boului sau struţişorul. Fauna Vegetația variată favorizează prezența unei faune bogate de insecte, amfibieni, reptile, mamifere şi păsări. Dintre nevertebrate ies în evidență carabul, cosaşul, croitorul marmorat şi diferite specii de fluturi. Pârâul Hăşdate îmbogățeşte fauna zonei cu diverse specii de raci, scoici şi melci de apă. Dintre speciile de peşti menționăm zvârluga, mreana, cleanul. Situl este favorabil unei bogate faune de amfibieni şi reptile: buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă, brotăcelul, broasca mare de lac, broasca roşie de pădure, broasca roşie de munte, broasca râioasă verde, şarpele de alun, şopârla cenuşie, vipera comună, şarpele de apă, guşterul, şopârla de ziduri etc. Mamiferele care pot fi observate constant în zonă sunt căprioara, cerbul, jderul de piatră, iepurele, vulpea, mistrețul, dihorul şi mai rar pisica sălbatică. Peşterile şi crăpăturile de pe versanții din Cheile Turzii favorizează prezența liliecilor cum ar fi: liliacul cu aripi lungi, liliacul comun, liliacul mediteranean cu potcoavă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, specii de interes comunitar. În literatura de specialitate este menționată prezența unei colonii importante de lilieci în Peştera Cetățeaua Mare, peştera fiind teoretic închisă accesului public. Avifauna Cheilor Turzii cuprinde peste 108 specii de păsări. Pădurile sunt populate de specii precum priveghetoarea, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia sură etc. În regiunile calcaroase, pe stânci, se întâlnesc specii de păsări mai rare precum fluturaşul de stâncă, mierla de piatră, presura de munte, lăstunul de stâncă, acvila de munte. aspecte socio-economice Și culturale Cei 9677 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, industrie, exploatarea calcarului şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne şi gaze naturale. Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă, dar nu şi de canalizare. În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (aşezări, tumuli, necropole) datând din neolitic, epoca bronzului şi cea romană, epoca migrațiilor. Totodată, în sit se află biserici şi monumente din secolele XIII-XIX dintre care menționăm Mânăstirea de pe Muntele Petridului, Castelul Vereş din satul Livada şi Biserica unitariană din Sănduleşti. În fiecare an, în luna mai, în Cheile Turzii se desfăşoară o competiție sportivă de anvergură, cupa ATA la alpinism şi escaladă. În august au loc festivități dedicate Zilelor Comunei Mihai Viteazu şi în octombrie au loc Balul Strugurilor şi Zilele Cepei. În tradiția orală, Cheile Turzii adăpostesc ființe mitice (satana, zâne, strigoi). Obiceiuri precum „Fâsâitele“, şezătorile, Câjlegile, Pețitul, sunt din păcate din ce în ce mai puțin practicate. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități sportive (escaladă, parapantism), de păşunat şi turism. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat pe pajiştile din vecinătate (păşunatul este interzis în cadrul sitului), turism necontrolat, plantare de conifere (plantația de pin de pe versantul drept al cheilor duce la înlocuirea vegetației specifice zonei), poluarea apelor pârâului Hăşdate. Exploziile puternice de la carierele de piatră din apropiere au efecte negative asupra pereților cheilor prin desprinderea unor blocuri de rocă, distrugerea teraselor de cățărare, zgomot şi trepidații. Depozitarea necontrolată a deşeurilor în amonte şi în imediata vecinătate a rezervației are un impact negativ asupra vegetației şi plantelor rare, precum şi asupra peisajului. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice (de escaladă). Totodată, acesta necesită dotarea cu stațiuni ştiințifice, centru de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere şi bariere. 0 0,5 1 cheile turzii - RO SCI 0035 aspeCte ClimatologiCe Clima sitului se încadrează în caracteristicile temperat-continentale de tranziție, fără variații excesive. Circulația aerului este sub influența maselor de aer predominant vestice care întrețin în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în general blânde, cu precipitații frecvente sub formă de ploaie, lapoviță şi ninsoare. Vara, vremea este instabilă, cad precipitații sub formă de averse însoțite de descărcări electrice, urmate de timp frumos determinat de încălzirea maselor de aer prin descendență de pe versantul estic al Munților Apuseni. O influență mai restrânsă o exercită circulația polară arctică, care în sezonul cald se resimte prin scăderi ale temperaturii şi precipitații abundente. Iarna, prin pătrunderea şi menținera unor mase de aer rece, este posibilă formarea şi persistența inversiunilor termice favorabile apariției ceții. Precipitațiile atmosferice medii prezintă valori în jur de 663 mm/an, cu minime în februarie şi maxime în iunie. 1,5 km 321 cheile vârghiŞului - RO SCI 0036 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Mereşti. Județul covasna: Vârghiş. supraFaţa: 834 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 12‘ 46‘‘; Long. E 25˚ 32‘ 31‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 935 max., 556 min., 695 med. ChEILE VâRGhIŞULUI - RO SCI 0036 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil de pe DJ131, care după localitatea Vârghiş devine drum forestier şerpuind de-a lungul pârâului Rece (10 km) până în centrul sitului. Din comuna Mereşti se poate ajunge la intrarea nordică a cheilor pe un drum de tractor (7 km). Accesul în zonă este posibil şi de pe şoseaua Odorheiu Secuiesc-Miercurea Ciuc prin Băile Chirui (15 km drum pietruit) sau prin Băile Selters (7 km). HaBitatele De interes comunitar Din sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9180* - Păduri din TilioAcerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. speciile De interes comunitar Din sit mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • Cucujus cinnaberinus • Carab (Carabus variolosus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). caracterizarea sitului prezentare generală Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din sudul Carpaţilor Orientali. În acest sit se găsesc o serie de elemente naturale de valoare excepţională din punct de vedere botanic, zoologic, speologic, paleontologic şi peisagistic. În flora cheilor găsim zece specii endemice carpatice şi daco-balcanice. Pajiştile deschise de stâncării, tufărişurile xeroterme, pădurile de grohotişuri şi făgetele adăpostesc 44 de specii de plante protejate aflate pe listele roşii naţionale. Stâncăria sălbatică şi pădurile adăpostesc o faună extrem de bogată, printre care 17 specii de animale de interes comunitar. Este remarcabil efectivul populaţiei de urşi, estimat la peste 30 de exemplare în timpul iernii. În Cheile Vârghişului au fost identificate 17 specii de lilieci dintre cele 30 existente în România, opt specii fiind de interes comunitar. Colonia de liliac mic cu potcoavă este una dintre cele mai mari din ţară. Remarcabilă este şi diversitatea ridicată a speciilor de lilieci în perioada de reproducere (august-octombrie). Situl adăposteşte şapte tipuri de habitate de interes european, dintre care trei sunt prioritare. Biotopul geologie/geomorFologie Cheile Vârghişului s-au format în calcarele jurasice ale pânzei bucovinice şi se întind în nordul Munţilor Perşani. Pe această porţiune de circa 1-2 km lungime şi 500-600 m grosime s-a dezvoltat un relief carstic, cu formele sale de suprafaţă şi de adâncime (doline, peşteri etc.). Cea mai mare peşteră este peştera Orbán Balázs aflată pe malul stâng al pârâului Vârghiş. De la mijlocul ultimei perioade glaciare până în prezent, pârâul Vârghiş a format prin erodare mai multe peşteri, dar explorate până acum sunt 124 de peşteri mai mici (5-10 m) sau mai mari (10-1500 m) ce însumează o lungime totală de 7502 m. Acestea ascund importante valori arheologice, speologice, paleontologice care însă s-au păstrat în întregime intacte doar în peşterile închise publicului larg, în rest fiind în mare parte deteriorate. Dintre formaţiunile geomorfologice ale Cheilor Vârghişului cele mai importante sunt pereţii verticali, turnurile de calcar (Turnul Porumbeilor, Turnul Csala), crestele de calcar, abriurile, martorii de eroziune (Kőcsűr), dolinele, avenele, grohotişurile. pedologie În zona sitului sunt prezente soluri rendzine calcarice care se formează şi se găsesc numai în condiţii de relief fragmentat, pe culmi înguste sau uşor rotunjite cu stâncărie şi pe versanţi cu înclinări variate. Hidrologie Pârâul Vârghiş ia naştere din izvoarele craterului vulcanic Harghita Mădăraş. Râul Vârghiş, care străbate situl şi a format cheile, este încadrat în categoria I de calitate. Limitele naturale ale sitului sunt reprezentate de pâraie: limita sudică – pârâul Kerekhegy, limita vestică – pârâul Kőháta şi limita nordică – pârâul Gyepű. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală modică, tipică zonei de munte. Preciptaţiile sunt însemnate, fiind zonă montană, iar vânturile predominante au direcţia V-NV. BioCenoza vegetaţia Pe versanţii stâncoşi ai cheilor se dezvoltă o floră tipică carstului. În interiorul pădurilor mixte (stejar, fag, frasin, paltin, 322 ulm, mesteacăn) întâlnim poieni cu o floră variată, cu numeroase plante rare ca bulbucii de munte, tulichina lupului, crinul de pădure, ceapa ursului, stânjenelul, lăptucul oii sau tisa. Coniferele sunt prezente răzleţ, fiind reprezentate de molid, pin silvestru sau ienupăr. Pe teritoriul sitului au fost identificate 500 de specii de plante din care 44 de specii sunt rare, vulnerabile sau endemisme carpatice: rotoţele albe, pelinul de stâncă, feriguţa, ruginiţa, căpuşnica, brebeneii, verdeaţa iernii, papucul doamnei, mâna Maicii Domnului, barba ungurului, mlăştiniţa, micsandrele sălbatice, săbiuţa ovăsciorul, crucea voinicului, stânjenelul siberian, prescuriţa, buhaiul, poroinicul, untul vacii, puşca dracului, foaia grasă, şapte degete, iarba neagră, borşişorul, buruiana vântului, opaiţa, cimbrişorul, otrăţelul de baltă, tămâioara, ştirigoaia. Trei specii de plante sunt de importanţă comunitară (dar nu sunt incluse în formularul de declarare a sitului), şi anume papucul doamnei, irisul şi curechiul de munte. Fauna Peşterile din sit sunt deosebit de importante deoarece constituie adăpost pentru numeroase specii de lilieci. Din cele 30 de specii existente în România, în Cheile Vârghişului au fost identificate 17. În peştera Orbán Balázs au fost găsite 14 specii în diferite perioade ale anului. În timpul verii peştera adăposteşte o colonie de reproducere a liliacului comun şi liliacului comun mic (2000-2500 de exemplare), pe timpul iernii hibernând aici 1300 de exemplare aparţinând aceloraşi specii. Tot această peşteră adăposteşte una dintre cele mai semnificative colonii de hibernare a liliacului mic cu potcoavă, numărul maxim de exemplare ajungând la 132. În peşterile mai mici din chei pot fi observate exemplare din speciile mai rezistente la frig, dar în număr restrâns. Cel mai mare număr de specii apare în perioada de împerechere, adică spre toamnă (a doua jumătate a lunii august, septembrie). Peşterile în care se poate constata activitatea cea mai intensă a liliecilor sunt Peştera Orbán Balázs (Peştera Mare de la Mereşti) şi Peştera Calului. Există o diferenţă semnificativă în componenţa speciilor şi abundenţa acestora în diferite peşteri, fapt care demonstrează că pe un teritoriu relativ restrâns, cu multe adăposturi favorabile, diferitele specii au anumite preferinţe în alegerea locurilor pentru împerechere. Alte mamifere prezente în sit sunt ursul brun, cerbul, căpriorul, mistreţul, vidra, râsul, pisica sălbatică, bursucul, jderul. Fauna de nevertebrate este reprezentată prin mai multe specii, dintre care cinci de interes conservativ european, cum ar fi croitorul fagului (specie prioritară), carabul şi cosaşul transilvan. Speciile de peşti protejate în apele sitului sunt moioaga şi zglăvoaca. Dintre amfibieni şi reptile pot fi amintite vipera, şarpele de casă, şarpele lui Esculap, şopârla de câmp, guşterul, năpârca, salamandra. Dintre păsări, observaţiile ocazionale indică prezenţa acvilei ţipătoare mici, şoimului călător, corbului, huhurezului, codobaturei de munte. aspecte socio-economice Și culturale Cei 3328 de locuitori din aşezările din sit sunt angrenați în principal în creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual pe lemne. În zonă nu există un sistem de canalizare centralizat şi nici de alimentare cu apă. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XVII-XIX, dintre care se remarcă Biserica ortodoxă cu Hramul „Sfinții Arhangeli Mihail şi Gavril“ construită din lemn în anul 1807, cu turnul în formă de navă şi altar poligonal. În fiecare an, în luna septembrie se serbează Ziua satului Mereşti, iar între 17 şi 18 iulie se celebrează Zilele Vârghişului. Tot aici, toamna se organizează Balul Strugurilor. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități agricole (păşunat, cosit), de exploatare forestieră, extragere de nisip şi pietriş, vânătoare şi turism. Desfăşurarea acestora este anterioară desemnării sitului, dar unele dintre ele se practică şi în prezent. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, turismul necontrolat, construcțiile care nu respectă specificul local şi nu se integrează în peisaj, braconaj şi poluarea cursurilor de apă (are loc în urma exploatărilor de caolină din Harghita Băi precum şi din cauza reziduurilor menajere din zona caselor de vacanţă din Băile Selters şi Băile Chirui). aDministrarea sitului Situl este dotat cu centru de vizitare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km ciomad - BALVANYOS - RO SCI 0037 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Bixad, Turia. Județul Harghita: Băile Tuşnad, Cozmeni, Plăieşii de Jos, Tuşnad. supraFaţa: 5.993 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 5‘ 46‘‘; Long. E 25˚56‘ 19‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1244 max., 640 min., 915 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl Ciomad-Balvanyos este accesibil de pe drumul judeţean DJ113 (Tg. Secuiesc-Bixad). Acesta străbate situl, astfel încât din localităţile Turia şi Bixad se poate intra în interiorul sitului prin partea sudică către Lacul Sf. Ana, iar de pe DJ113B se poate ajunge în localităţile Lăzăreşi sau Tuşnadu Nou care sunt situate la nord de sit. Mai multe drumuri forestiere deservesc exploatările forestiere din cadrul sitului. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus). nevertebrate: Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se remarcă prin prezenţa fenomenelor postvulcanice (cea mai mare mofetă din Europa cu scurgere de bioxid de carbon de circa 2000 m3/zi şi o concentraţie de bioxid de carbon de 98-99%, grote cu emanaţii sulfuroase, mofete şi izvoare cu ape minerale) şi existenţa unor peşteri (peştera Ursului, peştera Timsos şi peştera Gyilkos). În sit a fost identificat habitatul prioritar de turbării cu vegetaţie forestieră în care se întâlnesc plante rare specifice zonelor mlăştinoase (roua cerului şi curechii de munte, specie de interes comunitar). Fauna protejată din sit include carnivore mari bine reprezentate (urs, râs, lup), dar şi numeroase specii de lilieci şi amfibieni. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se încadrează în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, mai precis sectorul sud-estic al Munţilor Harghitei şi partea de nord a Munților Bodocului. Masivul Ciomad-Puturosu este alcătuit din Muntele Bolondos (1084 m), Muntele Puturosu (1143 m) şi Vârful Balvanyos (1057 m) şi este o formaţiune vulcanică cu o constituţie geologică uniformă. Din punct de vedere geologic, rolul esenţial l-a jucat activitatea vulcanică care a modelat această zonă prin crearea unor cratere (într-unul dintre acestea se află unicul lac vulcanic din România, Lacul Sfânta Ana) şi depunerea materialului rezultat în urma fenomenelor vulcanice pe povârnişul conului vulcanic. Masivul Ciomad-Puturosu constituie cea mai tânără formaţiune vulcanică a Munţilor Harghita, având altitudinea medie de 914 m, cu o minimă de 641 m şi o maximă de 1244 m. Acesta este definit de o energie mare de relief, cu variaţii semnificative ale înclinării versanţilor, cu grote şi peşteri. Fiind o zonă vulcanică, situl este caracterizat de fenomene postvulcanice precum mofete, grote şi peşteri de toate mărimile, izvoare cu apă minerală, total diferite între ele din punct de vedere al conţinutului de minerale, gustului sau mirosului. pedologie În zona muntoasă, în condiţiile unui climat umed şi răcoros, sunt răspândite solurile brune şi brune acide care s-au format pe substratul litologic alcătuit din roci eruptive, cristaline şi gresii. În zona dealurilor şi depresiunilor întâlnim predominant solurile argiloiluviale podzolice şi în mică măsură solurile litomorfe. Hidrologie Hidrologia sitului are la bază bazinul pârâului Turia cu afluentul său cel mai important, pârâul Karatna. Situl este străbătut şi de pâraiele Turia şi Zsombor, a căror obârşie marchează şaua Sósmezõ, legătura Muntelui Puturosu cu Munţii Bodoc. Fenomenele post-vulcanice din zonă au ca rezultat emanaţii de gaze cu efecte curative (mofete, solfatare, fumarole). Cea mai vestită peşteră este Peştera Puturosu, solfatara cu cel mai mare debit din Europa. Un alt fenomen post-vulcanic este reprezentat de apele minerale carbogazoase, sărate, feruginoase. Izvoarele cu ape minerale foarte cunoscute în zonă sunt Valea Iadului din Alungeni, Izvorul Transilvania, Izvorul Imola, Izorul Ibolya, Izoarele Băilor Transilvania, Baia Hammaş, Baia cu ciocolată, Izvoarele Ape de ochi, Izvorul Iordan, Izvorul Sofia, Băile Mikeş, Baia Timşoş, Izvoarele Băilor Cisar. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală cu veri relativ răcoroase şi umede şi ierni geroase. Vara domină vânturile dinspre nord şi est. Precipitaţiile oscilează între 480 mm/an şi 880 mm/an. BioCenoza vegetaţia Pe teritoriul sitului putem întâlni păduri de fag de tip LuzuloFagetum, păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri de fag de tip Symphyto-Fagion, păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum şi turbării cu vegetaţie forestieră. Tinovul Buffogo/Răbufnitoarea, situat pe teritoriul sitului, face parte din habitatele de tip turbării cu vegetaţie forestieră, cu o răspândire de numai câteva mii de hectare în toată ţara. Tinovul Răbufnitoarea este o mlaştină de turbă tipică, înconjurată de făgete, fiind situată pe o suprafaţă relativ mică (1 ha). Numele şi l-a primit de la răbufnirile bulbucilor de gaze. Zona este caracterizată de specii de plante relicte glaciare, din care trei specii formează colonii semnificative: roua cerului, vuitoarea şi curechiul de munte. O altă specie tipică şi foarte importantă a habitatelor de turbării este afinul, de asemenea relict glaciar. Fauna Pe teritoriul sitului pot fi găsite specii de amfibieni de interes comunitar ca tritonul carpatic, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burtă galbenă. Speciile de lilieci de interes comunitar care pot fi întâlnite aici sunt liliacul cârn, liliacul cu urechi mari, liliacul comun mic, liliacul comun. Carnivorele mari sunt foarte bine reprezentate în sit prin lup, urs brun şi râs. Dintre nevertebrate, cosaşul transilvan este o specie des întâlnită în fâneţele din zonă. aspecte socio-economice Și culturale Cei 7601 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi turism. Sistemul de încălzire din lo- cuințe este individual, cu lemne şi gaz. Niciuna din localități nu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi de canalizare. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XI-XIX, dintre care menționăm Cetatea Balvanyos (secolul XI), Castelul Apor (secolul XVI) şi Biserica reformată din satul Turia (secolul XVI). În fiecare an, pe 1 mai, în Băile Balvanyos se organizează „Festivalul Primăverii“ şi tot acolo, în prima săptămână din februarie, are loc „Hóbuli“, Festivalul zăpezii, iar în ultima săptămână din februarie „Pomana Porcului“. În Turia, la începutul lunii septembrie se sărbătoreşte Ziua Comunei şi a Recoltei. Începând din 2010, în primele zile ale lunii mai se celebrează Ziua Muntelui Puturosu. CIOMAD - BALVANYOS - RO SCI 0037 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de vânătoare (situl este fond de vânătoare), păşunat, plantare de pădure şi turism. Desfăşurarea tuturor activităţilor este anterioară desemnării sitului, dar unele dintre ele se practică şi în prezent. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, turismul necontrolat, abandonarea sistemelor pastorale şi urbanizarea discontinuă (extinderea intravilan în zona Băile Balvanyos contribuie la reducerea supafeţelor cu resurse trofice, la creştera poluării apelor şi a cantităţii de deşeuri depozitate temporar în sit). aDministrarea sitului În sit există panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), poteci pentru vizitare şi trasee turistice. 0 1 2 3 km 323 ciucaŞ - RO SCI 0038 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Săcele, Tărlungeni, Vama Buzăului. Județul prahova: Ceraşu, Măneciu. supraFaţa: 21.864 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 30‘ 14‘‘; Long. E 25˚ 57‘ 10‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1944 max., 797 min., 1216 med. CIUCAŞ - RO SCI 0038 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil din DN1A (Braşov sau Vălenii de Munte), prin Cheia sau Măneciu Ungureni, din DJ103A (Tărlungeni-ZizinDălghiu), pe acelaşi drum din Vama Buzăului sau pe diverse drumuri forestiere: valea Teslei, valea Babarunca, valea Berii, valea Zăganu, valea Buzăianu, valea Telejenel, valea Buzău, valea Stânei, valea Chiruşca etc. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus variolosus) • Leptidea morsei • Chilostoma banaticum. pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Mannia triandra • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Ciucaşul, deşi nu face parte din masivele muntoase cu suprafaţă foarte întinsă, este unul din arealele cu o biodiversitate remarcabilă, atât în privinţa tipurilor de habitate cât şi prin numărul mare de specii de plante şi animale. Până în prezent au fost inventariate 22 de habitate de interes comunitar, din care cinci sunt prioritare (unele recunoscute ca fiind foarte valoroase sau chiar etalon ca laricetele de pe Muntele Zăganu) şi peste 1700 de specii de animale şi 1200 de specii de plante, din care 18 sunt de interes comunitar. Pe lângă biodiversitatea foarte ridicată, situl cuprinde peisaje unice datorate atât reliefului ruiniform de conglomerate cât şi aspectului sălbatic creat îndeosebi de păduri, repartizate uniform şi regăsite în majoritatea etajelor altitudinale. Astfel, pe suprafaţa sa există 3400 ha păduri virgine şi cvasi-virgine care reprezintă 22% din totalul fondului forestier din sit. Aproape 80% din ecosistemele identificate aici sunt naturale, iar diversitatea şi abundenţa acestora ajung la valori de până la 250 de ori mai mari decât media calculată la nivelul fondului forestier naţional. Acest procent foarte mare de ecosisteme naturale creşte şi mai mult valoarea biologică şi conservativă a sitului. Din cele peste 6400 ha de pajişti, pajiştile subalpine au o diversitate floristică foarte ridicată. Aici sunt inventariate mai mult de 1000 de specii de plante superioare, licheni şi fungi, cuprinzând cea mai mare parte a speciilor rare şi foarte rare de la nivel naţional. Biotopul geologie/geomorFologie Situl, suprapus integral peste masivul Ciucaş din ramura sudică a Carpaţilor Orientali, este alcătuit din stive de conglomerate cu grosimi de 500-600 m compuse din pietrişuri şi blocuri de şisturi cristaline, gnaise, calcare etc., toate fortificate într-o masă calcaroasă-gresoasă. La baza conglomeratelor sunt blocuri de diferite mărimi de calcare recifale. Pe treapta mijlocie (11001200 m) apar roci mai puţin rezistente, formate din gresii, marne şi şisturi marnoase. Treapta inferioară este constituită din roci şi mai puţin rezistente, şisturi marnoase şi argiloase din cretacicul superior. Masivul Ciucaş este un nod orografic pe cumpăna apelor Carpaţilor de Curbură. Este format din două culmi principale bine definite: culmea Bratocei (direcţie NE-SV) între vârful Ciucaş şi Pasul Bratocea şi culmea Gropşoarele-Zăganu (pe direcţie NVSE), despărţite de valea Berii. Din culmea Bratocea se formează culmi scurte cum sunt binecunoscutele Tigăi Mari şi Mici. Din culmea Gropşoarelor apare la SV Muntele Roşu, iar spre est culmea Piatra Laptelui, culmea Văii Stânii, culmea Stâncoasă, culmea Şuviţelor. În nord, culmea Bratocea se prelungeşte prin culmea Urlătoarea. Văile masivului sunt dispuse radiar către depresiunile Cheia, Poiana Stânii, văile Dălghiului, Buzăului, Tărlungului. Unele din ele formează chei mai mult sau mai puţin impunătoare: Cheiţa, Pârâului Alb, Văii Stânii, Strâmbului. pedologie În sit sunt prezente cambisoluri, luvisoluri şi spodisoluri. Hidrologie Situl are o reţea hidrologică relativ bogată, apele sale fiind componente a trei bazine: Buzău, Teleajăn, Tărlung. În zona de obârşie sunt foarte puţine ape, izvoarele formându-se la 10001350 m, la baza conglomeratelor. Buzăul este format din două izvoare, pârâul Fetei şi Strâmbu, din zona versantului nordic. În zona Vămii Buzăului, acesta primeşte şi alţi afluenţi precum Buzăelul şi Dălghiul. Teleajenul se formează de pe versanţii Bratocea şi Gropşoarele-Zăganu, izvorul său fiind pârâul Berii, primind mai jos şi alţi afluenţi cum este Telejenelul. Tărlungul drenează partea vestică a masivului, având două pâraie principale Babarunca şi Ramura Mică. aspeCte ClimatologiCe Situl este poziționat în climatul temperat continental al munţilor mijlocii, cu puţine influenţe ale unităţilor de relief înconjurătoare, având în vedere masivitatea şi înălţimea sa (se resimt influenţe doar la baza unor versanţi ce se continuă cu depresiuni). Climatul general este aspru, cu temperaturi mici în toate anotimpurile, cu cantităţi de precipitaţii ridicate şi mai ales vânturi puternice în zona superioară. Instabilitatea atmosferică este foarte accentuată vara, când pe parcursul unei zile pot apărea fenomene meteo periculoase (furtuni cu descărcări electrice, grindină sau chiar precipitaţii mixte). Cantitatea medie anuală de precipitaţii atinge 1000-1200 mm, iar numărul de zile cu precipitații este de 160-180 pe an. Frecvenţa cea mai ridicată o înregistrează vânturile din direcţia vest şi NV, mai rar cele din SV. Se poate observa acest aspect în zona limitei superioare a pădurii (molidişurile de limită şi rariştile de molid), unde arborii şi-au dezvoltat coronamentul în funcţie de direcţia principală a vânturilor puternice, având aşa-numitul port „steag“. BioCenoza vegetaţia Situl prezintă o vegetaţie cu o diferenţiere altitudinală evidentă. Cele mai joase forme de relief sunt văile apelor curgătoare, unde se dezvoltă o vegetaţie tipică ce formează un habitat prioritar, păduri aluviale cu Alnus glutinousa (arin negru). Baza versanţilor este ocupată de pădurile de fag care urcă până la peste 1000 m. 324 Acestea sunt păduri naturale, o parte a lor bătrâne şi neatinse de exploatări forestiere şi alte intervenţii silvice. Făgetele au în componenţă diverse specii de arbori şi arbuşti precum paltin, frasin, carpen etc. Următorul etaj forestier este cel al pădurilor mixte de brădeto-făgete şi molideto-făgete, care fac tranziţia către molidişurile pure. În aceste tipuri de păduri apare diseminat şi paltinul de munte. Molidişurile pure urcă până spre zona subalpină, formând limita superioară a pădurii. Aceasta a fost în mare parte coborâtă artificial prin defrişarea în trecut a benzii superioare unde în prezent se întâlnesc alte tipuri de habitate, molidul participând doar cu rarişti de molid. În câteva sectoare ale sitului însă se produce o succesiune a vegetaţiei prin abandonarea păşunatului, molidul putând recâştiga suprafeţele pierdute. În funcţie de expoziţia versantului (umbrită sau de lumină), aceste etaje ale vegetaţiei forestiere se dezvoltă diferit, existând mai mulţi versanţi umbriţi unde molidişurile coboară până la bază. Ca o caracteristică a Ciucaşului, în muntele Zăganu există câteva arborete de larice în zona stâncăriilor din treapta superioară a molidişurilor de limită. Vegetaţia subalpină şi alpină a speciilor lemnoase cuprinde printre altele jneapăn, ienupăr, smârdar, afin etc., unele asociaţii formând habitate de interes comunitar. Cercetările au evidenţiat prezenţa a peste 1200 de specii vegetale. De asemenea, s-au identificat peste 400 de specii de fungi şi licheni. Peste 150 de specii de plante sunt încadrate în diferite tipuri de legislaţie naţională, europeană şi internaţională, o parte a lor fiind specii endemice. Trei specii de plante sunt de interes comunitar şi anume curechiul de munte, clopoţeii (specie prioritară) şi muşchiul Mannia triandra. Fauna Situl prezintă o faună foarte bogată, inclusiv sub aspectul conservării la nivel naţional şi european. S-au identificat în total circa 1750 de specii de animale, dintre care peste 1500 de specii de nevertebrate, şase specii de peşti, 11 specii de amfibieni, 5 specii de reptile, 150 de specii de păsări şi 60 de specii de mamifere. Patru specii de insecte descrise în sit sunt de interes comunitar, croitorul fagului fiind specie prioritară. Dintre peşti se remarcă păstrăvul indigen, boişteanul, cleanul, moioaga şi zglăvocul (ultimele două, specii de interes comunitar răspândite mai ales în pâraiele Ramura Mică-Tărlung, Telejenel, Chiruşca-Strâmbu-Buzău). În sit sunt răspândite mai multe specii de amfibieni precum salamandra, broasca râioasă brună, brotăcelul, broasca roşie de munte, broasca roşie de pădure, tritonul de munte, dar şi două specii de interes comunitar, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul carpatic. Dintre reptile amintim vipera comună, guşterul, şopârla cenuşie, şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun. Mamiferele sunt şi ele bine reprezentate de ursul brun, lup, râs şi vidră (specii de interes comunitar), având populaţii stabile. Alte mamifere cu populaţii relativ mari raportat la suprafaţa sitului sunt mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, jderul, jderul de piatră, dihorul, nevăstuica, bursucul, capra neagră etc. S-au identificat şi două specii de lilieci de interes comunitar, respectiv liliacul comun şi liliacul mic cu potcoavă. Dintre aspecte socio-economice Și culturale Cei 56100 de locuitori ai aşezărilor din zona sitului sunt an- grenați în principal în creşterea animalelor, exploatare forestieră, prelucrarea lemnului, mică industrie, comerț, servicii şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, fie pe lemne, fie pe lemne şi gaz. Toate localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă, însă numai oraşul Săcele are unul de canalizare. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XVIII-XIX, dintre care menționăm Mănăstirea Suzana (sec. XVIII) din Măneciu Ungureni şi Biserica Sfântul Nicolae-Cernatu (sec. XVIII) din Săcele. În fiecare an, pe 21 iulie, în Săcele se organizează Sântilia – Târgul feciorilor, şi tot acolo la sfârşitul lunii octombrie are loc Sărbătoarea Roadelor Pământului. În Ceraşu, pe 15 mai se desfăşoară serbarea muntenească cu ocazia urcării oilor la munte, „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de turism, păşunat şi dezvoltare imobiliară. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, turism necontrolat, depozitarea ilegală a deşeurilor menajere şi suprapăşunat (târlire, distrugerea prin tăiere sau incendiere a vegetaţiei lemnoase din zona subalpină şi alpină, perturbarea faunei sălbatice cauzată de câini, ciobani şi trecerea oilor etc.). Unele lucrări şi tratamente silvice au consecinţe asupra structurii habitatului forestier prin perturbarea faunei, distrugerea florei/vegetaţiei, eliminarea unor elemente esenţiale în ecosistem (lemn mort) etc. Cele mai afectate sunt în acest sens, făgetele exploatabile unde se aplică tratamentul tăierilor progresive cu tăieri finale de racordare ce presupun eliminarea totală a pădurii/arborilor bătrâni. Extinderea intravilanului şi a diverselor construcţii (inclusiv dezvoltarea domeniului schiabil) în zonele deja construite (Poiana Stânii, Muntele Roşu etc.) sau în alte zone poate avea consecinţe asupra biodiversităţii prin deranj/stres provocat faunei, fragmentarea habitatelor, dispariţia habitatului etc. aDministrarea sitului În sit există un număr de trasee turistice. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), centre de vizitare, bariere, trasee tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. ciucAŞ - RO SCI 0038 rozătoare putem aminti chiţcanul de pădure, pârşul de alun, veveriţa roşcată, şobolanul de apă etc. Păsările, cel mai numeros grup de vertebrate din sit, includ specii adaptate tipurilor de habitate variate întâlnite aici. Pădurile de fag şi de amestec sunt cele mai populate habitate de către păsări, cu densităţile cuibăritoare cele mai mari. Pe lângă populaţiile cuibăritoare, situl este traversat în migraţie de numeroase specii, iar în timpul iernii reprezintă teritoriu de odihnă şi hrană pentru câteva dintre ele. Dintre cele mai reprezentative sunt viesparul, acvila ţipătoare mică, şoimul călător, ierunca, cocoşul de munte, huhurezul mare, minuniţa, ciuvica, buha mare. 0 1 2 3 km 325 ciuPerceni - DESA - RO SCI 0039 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dolj: Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Ghidici, Negoi, Piscu Vechi, Poiana Mare, Rast. supraFaţa: 39.765 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 53‘ 58‘‘; Long. E 23˚ 5‘ 38‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 65 max., 2 min., 36 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI CIUPERCENI - DESA - RO SCI 0039 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din drumurile judeţene DJ561E, DJ561A, DJ561D, DJ553E, drumurile naţionale DN56 şi DN55A dar şi din calea ferată. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 2160 - Dune cu Hippophae rhamnoides; 2190 - Depresiuni umede intradunale; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus). pești: Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Sabiţă (Pelecus cultratus). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) • Brânduşă (Colchicum arenarium). caracterizarea sitului prezentare generală Îndiguirile, drenările, irigațiile şi desecările din Lunca Dunării au determinat transformări importante în arealul cuprins în cotul Dunării dinspre Calafat. Pădurile din această zonă au fost defrişate, bălțile transformate în terenuri agricole sau lacuri pentru creşterea peştilor, influențând puternic în special avifauna. Singura zonă neafectată de aceste acţiuni antropice a rămas cea a sitului, care se remarcă prin habitatele de salcie şi plop alb. Aici găsim mai multe rezervaţii naturale: Balta Lată, cu o suprafaţă de 28 ha şi Balta Neagră cu o suprafaţă de 1,2 ha. Vegetaţia acestora este specifică ecosistemului de baltă. La aceste două rezervaţii naturale se adaugă pădurea Ciurumela, situată pe locul unei foste pepiniere, vestită pentru exemplarele de salcâm de dimensiuni impresionante (diametre de 70-80 326 cm şi înălţimi de 30-35 m), la adăpostul cărora se instalează o vegetaţie interesantă ce adăposteşte o plantă rară, Molugo cerviana, şi rezervaţia ornitologică Ciuperceni-Desa cu o suprafaţă de 200 de ha. Biotopul geologie/geomorFologie Formele de relief întâlnite sunt lunca, terasa inferioară a Dunării şi dunele. pedologie În zona de interes se dezvoltă trei tipuri de soluri: cernoziom (bogat în material organic), aluvial (constă din sedimente nisipoase şi subordonat în sedimente argiloase) şi nisipos. Situaţia generală a solurilor din regiune este bună, doar în vecinătatea Dunării remarcându-se un anumit grad de eroziune. Nu au fost observate soluri sărăturate, acidifiate, soluri poluate cu substanţe periculoase sau soluri degradate. Hidrologie Rețeaua hidrografică a sitului este formată din fluviul Dunărea, bălți şi rezerve de ape subterane. Dunărea a avut şi are un rol important în dezvoltarea economică, este o importantă cale de transport a mărfurilor dar şi o semnificativă resursă pentru activitățile piscicole. Datorită prezenței dunelor s-au format bălți cu suprafețe ce variază de la mai puțin de un hectar până la câteva sute de hectare şi care sunt alimentate îndeosebi din ploi şi ape subterane. Nivelul acestora scade atunci când nivelul apei freatice coboară şi cantitatea de ploi este redusă. Nivelul apei freatice este la circa 5-6 m în zona joasă (luncă) şi peste 20 m în zona de terasă. aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte într-o regiune cu climă continentală (sub-regiune cu climă moderat-continentală). Regiunea este caracterizată de veri caniculare uscate şi de ierni reci, cu rare furtuni de zăpadă şi frecvente intervale calde datorate influenţei unor mase de aer cald originare din zona Mării Mediterane. Ceaţa este un fenomen caracteristic pentru tot cursul inferior al Dunării, fiind în mare măsură rezultatul unor diferenţe de temperatură între apa fluviului şi cea a aerului din teritoriul străbătut. Ceaţa apare cel mai adesea în noiembrie, decembrie, ianuarie şi februarie. Cele mai frecvente vânturi sunt crivățul şi austrul. Crivățul suflă din NE şi nord, având frecvență mai mare în timpul iernii când se resimte influența anticiclonului siberian. Austrul bate din vest şi SV tot timpul anului, cu intensitate mai mare vara. Fiind un vânt cald şi uscat, în lunile de vară imprimă climei un caracter secetos. Toamna şi primăvara mai suflă un vânt umed, din direcția S-SE. Acesta provoacă sezoanele ploioase din aceste anotimpuri. BioCenoza vegetaţia Flora zonei aparţine regiunii Central Europene, provincia Danubio-Getică, sectorul câmpurilor danubiene. În sit sunt prezente amestecuri de specii caracteristice zonelor de luncă şi nu numai care includ frasin, mojdrean, stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm de câmp, plop alb, plop negru, răchită, răchită albă, cer, gârniţă, cărpiniţă, sparanghel sălbatic, salcâm, salcie plângătoare, plop tremurător, plop hibrid, corcoduş, dud alb, tei, ulm, soc negru, măceş etc. De asemenea, apar pâlcuri de stuf şi papură însoţite de grupări sporadice de pipiriguţ. Fauna În zonă găsim un număr impresionant de specii de păsări protejate cum ar fi egreta mică, egreta mare, pelicanul creț, pelicanul comun, cormoranul mic etc., fapt ce a dus la înființarea Rezervației ornitologice de la Ciuperceni-Desa. Aceasta ocupă o porțiune în zona inundabilă a Dunării care nu a fost îndiguită şi care are un habitat major de apă dulce/zone umede. Fauna zonei riverane a Dunării este reprezentată de un număr mare de specii de origini diferite care s-au adaptat la unele dintre cele mai variate condiţii de viaţă prezente într-un areal relativ restrâns. Fauna, atât cea acvatică cât şi cea terestră, este astfel bogat şi diversificat reprezentată în sit. Dintre speciile prezente menționăm amfibienii (tritonul comun, buhaiul de baltă, broasca brună de pădure etc.), reptilele (broasca țestoasă de lac, şarpele de casă şi cel de apă), mamiferele (vidra, hârciogul, ariciul, popândăul, mistrețul etc.) aspecte socio-economice Și culturale Situl se află pe teritoriul administrativ al localităților Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Ghidici, Piscul Vechi, Poiana Mare şi Rast, ce însumează un total de 52019 de locuitori angrenați în principal în agricultură, pomicultură, zootehnie, transport, industrie şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat, fie individual pe lemne. Nu există sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare integral centralizate. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolul XIX reprezentative pentru patrimoniul cultural local. Totodată, săpăturile arheologice efectuate în zonă au evidențiat existența unor vestigii din Neolitic, Epoca Bronzului, Epoca Fierului şi Epoca Romană. Anual, pe 25 octombrie în localitatea Rast se sărbătoreşte Ziua Recoltei, iar pe 21 octombrie locuitorii din Ciupercenii Noi participă la manifestările organizate cu ocazia Zilei Comunei. În Piscu Vechi, primăvara se celebrează Gurbanele, o sărbătoare moştenită din vremea dacilor, una din puţinele tradiţii păstrate din acele vremuri. Taina Gurbanelor constă în sacrificări de miei de culoare albă care semnifică mântuirea de păcate şi însănătoşirea celor bolnavi. Gurbanele se organizează la marginea unei păduri, iar resturile de la masă se îngroapă. Se consideră că, dacă sunt duse acasă, provoacă necazuri şi pagube. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară permanent activități de păşunat, agricultură, creşterea animalelor, vânătoare, pescuit sportiv şi navigație. Elementele de impact negativ asupra conservării mediului sunt generate de păşunatul în pădure şi de riscul apariţiei unor încrucişări între speciile spontane şi cele cultivate sau de utilizarea unor substanţe insecticide, ierbicide etc. Substanţele chimice utilizate pot influenţa dezvoltarea speciilor spontane şi pot ajunge în pânza freatică. aDministrarea sitului Situl necesită atât dotarea cu bariere, panouri de avertizare, panouri de informare şi pentru orientare (hărți), cât şi amenajarea de trasee tematice, puncte de informare, puncte de observare/supraveghere. 0 2 4 6 km 327 ciuPerceni - DESA - RO SCI 0039 coasta lunii - RO SCI 0040 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Luna, Viişoara. Județul mureş: Cheţani. supraFaţa: 694 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 30‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 57‘ 5‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 494 max., 279 min., 366 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI COASTA LUNII - RO SCI 0040 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din DN15 (Cluj-Napoca-Târgu Mureş) pentru latura sudică şi cea vestică a sitului şi de pe DJ150 (Câmpia TurziiViişoara) pentru latura nordică a sitului, apoi se continuă pe drumurile locale din localităţile Viişoara, Urca, Giurgiş, Hădăreni. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). nevertebrate: Catopta thrips • Cucullia mixta • Gortyna borelii lunata • Pseudophilotes bavius. plante: Târtan, Hodolean (Crambe tataria). caracterizarea sitului prezentare generală În sit au fost identificate unele dintre cele mai reprezentative şi mai bine conservate pajişti stepice din Transilvania cu o floră bogată în elemente caracteristice, printre care târtanul sau hodoleanul tătărăsc. Tot aici intălnim şi pajişti stepice subpanonice, habitat natural prioritar, dar şi patru specii de nevertebrate de interes comunitar. Zona este deosebit de importantă pentru fluturi, grupa cea mai bine studiată dintre nevertebratele din sit, dintre care se remarcă în primul rând endemismul Filatima transsilvanella dar şi alte 17 specii rare deosebit de importante din punct de vedere zoogeografic. De altfel, situl include rezervaţia naturală de interes naţional „Dealul cu fluturi“. Biotopul geologie/geomorFologie Deşi are o suprafaţă redusă, din punct de vedere geomorfologic situl prezintă în ansamblul său toate formele de mezo şi microrelief caracteristice Câmpiei Transilvaniei. Această unitate a luat naştere prin scufundarea neuniformă a unui relief cristalino, mezozoic. Sub aspect geomorfologic, situl se încadrează în Câmpia deluroasă a Transilvaniei, alcatuită dintr-un complex de culmi domoale separate prin văi largi, cu altitudine cuprinsă între 250 şi 640 m. Ca urmare a accentuării mişcărilor tectonice, a avut loc o puternică activitate vulcanică în regiunile carpatice, concretizată prin acumularea în depresiune a tufului peste care s-au depus evaporite, dintre care cea mai importantă este sarea. Peste depunerea de sare s-au adăugat sedimente: marne, argile, nisipuri şi numeroase intercalaţii de tufuri dacitice. Alunecările masive de teren, eroziunea torenţială şi ravinaţia foarte activă sunt legate de existenţa rocilor eterogene şi a apelor subterane la suprafaţa punctelor de marne şi argile impermeabile, cât şi de climatul rece şi umed al postglaciarului. 0 328 1 2 3 km pedologie Roca mamă, care este reprezentată pe versanţi de deluvii şi preluvii cu textură mijlocie şi grea, a dus la formarea de soluri de natură cernoziomică cu textură lutoasă şi lutoargiloasă. În luncă, materialul parental este reprezentat prin depuneri aluvionare ca argile, mâluri şi nisipuri fine, cu permeabilitate redusă, pe care s-au format soluri cu un accentuat caracter apos. Adâncimea de apariţie a substratului geologic în luncă este relativ mică, de circa 0,8-1 m. În sit se mai întâlnesc soluri bălane de coastă, regosoluri şi erodisoluri. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic inferior al râului Arieş. Stratul acvifer se află la adâncimi mari, de circa zece metri. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală. Pe fondul influențelor nord-vestice, în circulația atmosferică se produce şi o pătrundere relativ uşoară în lungul Mureşului a maselor de tip atlantic. Cantitatea medie anuală de precipitații este de aproximativ 520 mm, cu o medie maximă în iunie şi un minim în februarie. Caracteristicile importante ale climei sunt inversiunile cu frecvențe maxime în anotimpul rece, inversiuni care generează cețuri dense, înghețuri timpurii sau târzii, fapt ce poate afecta culturile agricole. Vânturile predominante bat din N, NV, S şi SE, axate pe direcția generală a culoarului, complicate şi de vânturile din SV din culoarul Mureşului. BioCenoza vegetaţia Vegetația de stepă este dezvoltată pe pantele sud-vestice. În pajiştile stepice subpanonice sunt dominante păiuşul, hajma păsărească, ceapa ciorii, răţişoara, trânjoaica, dumbăţul, lucerna, firuţa, buruiana de junghiuri, ciucuşoara, pelinul, sadina, luntricica, tămâiţa, rogozul, năgara, bărboasa, migdalul pitic, frăsinelul. Dintre speciile ameninţate menţionăm târtanul (specie comunitară) şi jaleşul. Din punct de vedere forestier, pe acest versant cu tendinţe pregnante de degradare a solului, începând cu anul 1977 s-au realizat lucrări de amenajare a torenților şi de stabilizare a terenului prin împăduriri repetate cu diverse specii. Dintre aceste specii s-au păstrat cu dificultate, din cauza condiţiilor extreme de vegetaţie, pinul negru, mojdreanul, frasinul, salcâmul, cătina. În subarboret putem întâlni alunul, cornul, sângerul, păducelul, porumbarul, măceşul, lemnul câinesc, socul, curpenul. În pajiştile secundare întâlnim iarba vântului, păiuşul comun, păiuşul mic, bărboasa, firuţa. Fauna Situl este recunoscut pentru fauna de insecte, în special fluturi. Populaţiile speciilor de amfibieni întâlnite în sit sunt reprezentate de brotăcel, broasca roşie de pădure, broască de lac. Dintre reptile întâlnim năpârca, şarpele de alun, şopârla de câmp, guşterul, şarpele de casă. Mamiferele sunt reprezentate de mistreţ, căprior, iepure, viezure, vulpe, dihor etc. Dintre rozătoare, cele mai răspândite în sit sunt popândăul, hârciogul, şoarecele de câmp, căţelul pamântului sau orbetele, şobolanul de câmp, chiţcanul comun, chiţcanul de câmp şi cârtiţa. Avifauna sitului cuprinde numeroase specii cântătoare, pe care le întâlnim în păduri, în poieni sau scrutând teritoriul prin zboruri largi. Dintre acestea amintim cucul, piţigoiul, auşeul, ciocănitoarea, uliul porumbar, uliul păsărelelor, ciuful de pădure, huhurezul mic, şorecarul comun, vânturelul roşu, ochiuboului, brumăriţa de pădure, pitulicea mică, gaiţa, coţofana, stăncuţa, corbul, scatiul, sturzul de vâsc. Dintre păsările de silvostepă, mai des întâlnite sunt prepeliţa, ciocârlia şi potârnichea. aspecte socio-economice Și culturale Cei 13336 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, zootehnie, legumicultură, industrie mică şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne şi gaz. Toate localitățile dispun de un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XV-XIX, dintre care menționăm Castelul Banfi (1633) din Luncani şi Biserica reformată (sec. XV) din Luncani. În vremurile îndepărtate, întregul ţinut era de forma unei guşi de pasăre şi era acoperit de o imensă pădure de arini. O legendă menţionează că la începuturi ţinutul era populat numai de şoareci uriaşi, cu guşă şi cu un dram de inteligență. Într-una din zile, după o joacă, unul a căzut în valea săpată de pârâul ce şi-a croit drum în argilă despărţind dealul în două părţi şi şi-a lăsat amprenta pe întreaga vale. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat, agricultură, exploatarea lemnului, silvicultură, vânătoare şi turism. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, suprapăşunat şi turism necontrolat. Trebuie prevenite împăduririle cu pin şi salcâm ce conduc la scăderea drastică a biodiversităţii, ajungându-se în situaţii extreme chiar până la eliminarea completă a vegetaţiei autohtone. Pe anumite porţiuni, în urma păşunatului excesiv se poate observa o ruderalizare pronunţată. aDministrarea sitului În sit există poteci pentru vizitare, puncte de intrare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), puncte de informare, vetre de foc şi suplimentarea amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. coasta ruPturile tanacu - RO SCI 0041 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Tanacu. supraFaţa: 328 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 40‘ 12‘‘; Long. E 27˚ 51‘ 9‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 295 max., 126 min., 186 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face prin DN24 şi DJ244K, apoi se traversează comuna Tanacu pe un drum local. HaBitatele De interes comunitar Din sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. caracterizarea sitului prezentare generală Situl cuprinde două habitate prioritare: stepe ponto-sarmatice şi tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. Ambele habitate au suprafeţe reduse în România, fiind supuse unei presiuni antropice ridicate. Dintre speciile de plante rare şi endemice din cadrul sitului menţionăm cârcelul, ruscuţa, aiul de stepă, pirul de stepă, sparceta, zambila pitică, stânjenel de stepă (răţişoare), precum şi Bellevalia sarmatica, specie cunoscută în flora ţării noastre numai în câteva staţiuni aflate pe teritoriul judeţului Vaslui. În compoziţia floristică se înscrie şi tufa lemnoasă denumită popular caragană pitică, element continental irano-turanian cu excepţional rol fitogeografic, care contribuie la fixarea terenului şi stoparea eroziunii solului prin sistemul său radicular bine dezvoltat. Resturile de cochilii prezente în sit îl înscriu în categoria punctelor fosilifere cu resturi de nevertebrate şi vertebrate, un posibil loc de referinţă pentru stratigrafia şi paleontologia moluştelor. Situl este încă insuficient cercetat din punct de vedere faunistic şi paleontologic. Situl include şi rezervaţia naturală de tip botanic cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Situl reprezintă un versant cu expunere spre vest şi înclinare de peste 35%, situat în Podişul Central Moldovenesc în locul cunoscut de localnici sub denumirea de Coasta Rupturile. Zona este afectată de eroziunea apei şi a fost supusă de-a lungul timpului alunecărilor de teren. În anul 1957, zona a fost plantată cu salcâm pentru stabilizarea terenului, ulterior plantaţia fiind defrişată şi terenul folosit ca păşune. Substratul geologic este de vârstă sarmaţiană, alcătuit din marne, nisipuri fine ar- giloase prezentând la suprafaţă resturi de animale şi cochilii de moluşte. pedologie Solurile predominante sunt cele cernoziomice, de stepă, aflate în diferite stadii de levigare şi erodare, cu treceri până la sol lutos gălbui-cenuşiu, nestructurat, cu rare rădăcini ierboase. Hidrologie Râul Vaslueţ este afluent de stânga al Bârladului. Bazinul hidrografic are o suprafaţă de aproximativ 692 km2. Râul izvorăşte de la altitudinea de 340 m, din apropierea dealului Păun, şi se varsă în râul Bârlad, la circa 85 m altitudine. Bazinul sau hidrografic se desfăşoară şi pe teritoriul administrativ al comunei Tanacu. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, specifică Europei de Est. Media anuală a temperaturii aerului este de 9,5 oC. Durata intervalului de îngheţ este de 185 zile/an. În medie, îngheţul începe toamna după 15 octombrie şi se sfârşeşte după 15 aprilie. Media anuală a precipitaţiilor este cuprinsă între 500-600 mm. Mai frecvente sunt vânturile de NV şi de nord, urmate de cele de SE şi de est. Viteza medie a vântului prezintă valori cuprinse între 1,6 şi 6,5 m/s. BioCenoza vegetaţia Speciile edificatoare pentru pajiştile stepice sunt cele de bărboasă, păiuş stepic, firuţă, năgară, pelin, scaiul dracului, pir de stepă, şarlai etc. Speciile caracteristice tufărişurilor de foioase ponto-sarmatice sunt cele de bărbişoară, păducel, scorombar, iasomie, caragană pitică, corn, măceş etc. Dintre speciile de plante rare şi endemice întâlnim cârcelul, ruşcuţa, aiul de stepă, sparceta, zambila pitică, pălamida, laptele stâncii (laptele câinelui), sânzienele galbene etc. Sânzienele galbene sunt un simbol al verii, deoarece perioada lor de maximă înflorire este identică cu perioada de maximă strălucire a soarelui. Această bogăţie floristică aflată pe o suprafaţă relativ mică şi semnificaţia fitogeografică a genofondului conferă staţiunii de la Tanacu un caracter de unicitate, de tezaur informaţional de mare valoare ştiinţifică din punct de vedere fitogeografic, botanic şi palentologic. Fauna Fauna sitului nu a fost studiată în mod particular, fiind necesară continuarea investigaţiilor ştiinţifice. Dintre speciile de mamifere prezente în sit amintim popândăul (denumit popular şuiţă, poponete sau tâstar), specie relativ comună în România dar aflată în declin drastic la nivelul Uniunii Europene. Dintre speciile de mamifere dependente de pajiştile naturale, inclusiv stepele ponto-sarmatice, menţionăm specii ierbivore mici precum iepurele şi carnivore mici precum vulpea. Dintre speciile de păsări care pot fi observate pe aria sitului menţionăm dumbrăveanca, prigoria, fâsa de câmp, ciocârlia de stol, sfânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, prepelița, potârnichea, ciocănitoarea de grădini, graurul etc. aspecte socio-economice Și culturale Activităţile economice se înscriu în zona economiei rurale de tip agricol, tradiţional: agricultură, creşterea animalelor, apicultură, viticultură, pomicultură, piscicultură. Culegerea şi procesarea strugurilor, depozitarea vinurilor, comerţul şi prestările de servicii completează tabloul activităţilor economice locale. Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ (1819) din satul Tanacu, precum si Biserica de lemn „Sf. Voievozi“ (sat Tanacu, comuna Tanacu), reprezintă monumente istorice şi de arhitectură locală. COASTA RUPTURILE TANACU - RO SCI 0041 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul şi tăierile ilegale au impact negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Există puncte de intrare în sit, două puncte de informare (Primăria comunei Tanacu şi Agenţia de Protecţie a Mediului Vaslui), dar este necesară suplimentarea numărului acestora. Sunt necesare bariere, panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare. 0 0,5 1 1,5 km 329 codru moma - RO SCI 0042 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Finiş, Lazuri de Beiuş, Lunca, Rieni, Tărcaia, Şoimi. Județul arad: Archiş, Dezna, Hăşmaş, Igneşti, Moneasa. supraFaţa: 24.650 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 32‘ 49‘‘; Long. E 22˚ 17‘ 27‘‘ eCoregiunea: Munții Apuseni altitudinea: 1102 max., 219 min., 624 med. CODRU MOMA - RO SCI 0042 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în partea sudică a sitului se poate face din oraşul Sebiş, de unde pleacă DJ792B, până în stațiunea Moneasa care este limitrofă sitului, sau de pe DN76 (sectorul Beiuş-Vaşcău) din care se desprind drumurile comunale ale localităţilor limitrofe sitului (Fiziş, Finiş, Tărcaia, Lazuri de Beiuş, Hotărel şi Lunca), care permit intrarea în partea de nord, NE şi SE a sitului. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: *Lup (Canis lupus). pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea sitului prezentare generală Importanța sitului rezidă în prezența, departe de comunitățile umane, a suprafețelor întinse de păduri compacte şi bine conservate care se încadrează în şase tipuri de habitate forestiere de interes comunitar dintre care se remarcă făgetele pure şi pădurile dacice de stejar cu carpen. Starea naturală a acestor ecosisteme, nealterate de prezența umană, se reflectă în existența unor specii protejate la nivel european, dintre care se remarcă ca specie prioritară lupul, ce are în acest sit o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Munții Codru-Moma fac parte din bastionul Munţilor Apuseni, prezentându-se sub forma unui promontoriu bine conturat, cu limite pregnante. Sunt aproape detaşați de partea centrală a Apusenilor, apărând ca o masa muntoasă insulară înconjurată de depresiuni. Spre sud şi SE, o zonă de dealuri îi leagă de Munţii Bihorului printr-o punte reprezentată de cumpăna de ape dintre bazinele Crişului Negru şi Alb. Situl se desfăşoară în cadrul jumătăţii nordice a Munţilor Codru-Moma, adică în Munţii Codru. Deoarece limita vestică a sitului urmează interfluviul principal al acestei arii montane, ocupă mai exact versantul estic al Munţilor Codru. Geologia se remarcă prin prezenţa depozitelor ce aparţin sistemului pânzelor de Codru alcătuite din roci permiene (conglomerate laminate, gresii laminate vermiculare, şisturi argiloase, filite, porfirite şi diabaze) şi mezozoice, dintre care calcarele şi dolomitele triasice ocupă suprafeţe mai însemnate. La acestea se adaugă conglomerate şi gresii masive cuarţitice, pe suprafeţe mai restrânse fiind prezente depozite jurasice formate din şisturi argiloase negre, şisturi argilo-marnoase, gresii grosiere, calcare, calcare cu accidente silicioase şi bauxite. pedologie Specifice pădurilor de fag şi amestec de fag cu alte specii sunt solurile brune de pădure din categoriile cambice (brune sau brune acide), alături de care mai apar rendzinele situate la altitudini mai mari, dar şi andosolurile. Pe suprafețe mici apar în sit şi solurile de tip terra rossa. Hidrologie Reţeaua hidrografică aparţine de două bazine importante: bazinul Crişului Negru, care drenează apele de pe versantul estic al sitului, şi bazinul Crişului Alb, care drenează apele de pe versantul vestic. Crişul Alb are doar un afluent, râul Moneasa, care izvorăşte din interiorul sitului împreună cu afluentul său pârâul Megheş. Restul rețelei hidrografice a sitului aparține bazinului Crişului Negru, fiind reprezentată de următoarele cursuri de apă: pârâul Şoimul şi Valea Briheni (la ambele doar zona de la izvoare aparține sitului), Valea Armanului, Valea Mare, Valea Finişului cu afluentul său pârâul Bălăteasa, Valea Tărcăiței şi Crişul Văratecului. Marea majoritate a acestor cursuri de apă sunt nealterate pe sectorul care aparține sitului de prezența comunităților umane, având o calitate a apei excelentă şi un regim normal de curgere. Singura comunitate este cătunul Brusturi, al cărui impact este nesemnificativ asupra cursurilor de apă Finiş şi Bălăteasa. aspeCte ClimatologiCe Condiţiile climatice sunt cele specifice munţilor mijlocii, pe fondul climatic temperat continental moderat cu influenţe vestice, în care verile sunt moderate termic iar iernile blânde. Media anuală mare a precipitațiilor (700-1000 mm) este datorată faptului că aceşti munţi împăduriţi reprezintă prima barieră importantă în calea curenţilor de aer încărcaţi cu vapori de apă care vin din Câmpia Panonică. Pe văile cu aspect de uluc depresionar (Finiş şi Tărcăiţa) sunt prezente inversiuni termice. Temperatura medie anuală descreşte odată cu altitudinea, de la 8 la 5 °C, iar vânturile caracteristice sunt cele vestice. BioCenoza vegetaţia Acest sit prezintă conexiuni floristice şi de vegetaţie atât cu Munţii Apuseni cât şi cu Câmpia Panonică. Astfel, specii cum sunt fagul, bradul, scoruşul de munte, salcia căprească, merişorul sau afinul negru indică evidente conexiuni cu flora Munţilor Apuseni, iar interferenţele floristice cu Câmpia Panonică sunt sugerate de prezenţa speciilor ca obsiga, inul galben, cimbrişorul panonic, cocoşelul, măzărichea de toamnă sau trifoiul galben. Un total de 808 specii vegetale au fost identificate în acest sit, ceea ce reprezintă peste un sfert din totalul plantelor spontane prezente în țară, grupate în 17 asociații vegetale. Flora include şi un număr de 72 de specii relicte, endemice, rare, ocrotite sau vulnerabile, dintre care amintim buhia, laurul, stânjenelul sălbatic, cornişorul, ghimpele, bujorul sălbatic, brădişorul, ghiocelul, pipiriguțul, coada iepurelui, angelica şi specii endemice de albăstrea şi colțişor. Dintre cele nouă habitate protejate, însit domină pădurile, care pot fi reprezentate de făgete pure ce au în stratul ierbos plante edificatoare ca tătăneasa (Păduri dacice de fag Symphyto-Fagion), mălaiul cucului (Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum) sau steluțe (Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum). Se întâlnesc şi făgete în amestec cu carpen (Păduri dacice de stejar şi carpen) sau cu gorun. În partea inferioară a sitului, unde altitudinea este mai mică şi clima mai blândă, apar pe suprafețe mici şi păduri de gorun pure sau în amestec cu cer sau castan (cereto-gorunete sau castaneto-gorunete). În toate aceste păduri mai apar pe lângă speciile dominante şi alte specii lemnoase de arbori sau arbuşti precum paltinul de munte, mesteacănul, frasinul, ulmul de munte, scoruşul de munte, bradul, molidul, teiul pucios, salcia căprească şi altele. Vegetaţia tufărişurilor este reprezentată de păducel, porumbar, alun, măceş, corn, 330 salbă moale, lemn câinesc şi izolat ienupăr, iar în stratul ierbos al pădurilor vegetează multe specii de plante precum breiul, urzica moartă cu flori galbene, aiul de pădure, ciocul berzei, plămânărica, măcrişul iepuresc, dalacul, crinul de pădure, drobița, fragii, afinul negru, merişorul, alături de multe altele. Formaţiunile lemnoase care apar pe văile din interiorul sitului formează un habitat prioritar (Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) format din arini albi, salcie căprească, răchită şi cruşin. În puținele locuri unde apa stagnează se formează asociații vegetale iubitoare de umezeală cu specii ca stuful, buzduganul de apă, rogozurile, pipirigul, pipiriguțul, crețuşca, rourica etc. În zona de izvoare vegetația de umezeală prezintă specii precum floarea de nu-mă-uita, şopârlița, bobornicul, broasca apei sau bumbăcarița, suprafețe umede întinse fiind acoperite cu brusture, coada calului şi mai multe specii de ferigi. Pajiştile din sit sunt formate în principal din specii cu valoare nutritivă bună aşa cum sunt păiuşul roşu şi iarba câmpului sau cu valoare nutritivă slabă, precum vițelarul şi păiuşul stepic. În ultima perioadă se observă o extindere a pajiştilor formate din țepoşică, care sunt slabe din punct de vedere nutritiv, dezvoltându-se pe terenurile acide şi slab aprovizionate cu substanţe nutritive unde s-a practicat păşunatul intensiv, în special cu oi. În unele pajişti din apropierea pădurilor se extinde feriga de câmp, care ocupă suprafeţe din ce în ce mai mari. Vegetaţia stâncăriilor şi grohotişurilor se dezvoltă pe roci calcaroase sau silicioase şi este încadrată în trei habitate de interes comunitar fiind formată din specii ca ruginița, straşnicul, feriguța, părul Maicii Domnului, ciucuşoara, iarba deasă, foaia grasă, coada iepurelui, parachernița sau mărgica. În vecinătatea căilor de transport, a stânelor sau a gospodăriilor izolate (sălaşuri) se găsesc asociații ruderale formate din boz, stirigoaie, scaietele popii, pelin, pălămidă, lobodă, urzică, ciulin, trifoi mărunt, scai măgăresc, holeră, brusture, romaniță de câmp şi studentiță. Fauna Nevertebratele cel mai frecvent întâlnite în sit sunt insectele, alături de care apar şi multe specii de melci, miriapode, viermi inelați şi cilindrici. Crustaceii mici şi larvele de insecte, care dezvoltă densități mari în apele curgătoare ale sitului, reprezintă suportul trofic pentru mai multe specii comune de peşti precum păstrăvul, mreana sau cleanul alături de care se găseşte şi o populație de zvârlugă (specie protejată în spațiul european), care are aici o stare bună de conservare. Zonele cu apă mai domoală, care însoțesc aceste ape curgătoare (bălți, mici brațe moarte etc.), constituie habitatul pentru alte două specii cu acelaşi statut de protecție: tritonul cu creastă şi tritonul comun transilvănean, alături de care herpetofauna mai prezintă şi alte specii precum broasca roşie de munte, brotăcelul, broasca râioasă brună şi cea verde, salamandra, năpârca, guşterul, şopârla de ziduri, şarpele de casă, şarpele de alun, şopârla de munte şi şopârla de câmp. Păsările sunt cele mai numeroase ca număr de specii şi efective populaționale, cuibărind în pădurile ultimul timp refăcându-şi efectivele populaționale care au fost mult diminuate în trecut. Foarte rar trec prin sit câteva exemplare de urs, habitatele de aici nefiind cele preferate de această specie. Aceste apariții sporadice sunt legate de perioadele de fructificație ale speciilor vegetale din spectrul trofic al acestuia. aspecte socio-economice Și culturale Economia comunelor este legată de ocupaţia agrar-meşteşugărească a locuitorilor, de caracterul silvo-pastoral şi de minerit. Se cultivă cereale, legume sau plante de nutreţ, se cresc animale şi se exploatează lemnul, piatra de carieră, marmura neagră şi marmura roşie. Micii meseriaşi lucrează în ateliere de confecţii sau încălţăminte, în industria prelucrării alimentelor sau în morărit şi panificaţie. Se recoltează şi se comercializează ciuperci şi fructe de pădure şi se practică apicultura, piscicultura şi activități de comerţ. Factorii naturali precum climatul şi izvoarele minerale din Moneasa, valorificate încă din secolul al XIX-lea, au dezvoltat turismul balnear în acest oraş şi serviciile aferente acestuia. Majoritatea localităţilor din comunele aflate în vecinătatea sitului beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, aceste utilităţi lipsind în unele sate aparținătoare. Gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Primele dovezi ale existenţei omului pe aceste meleaguri da- tează din paleolitic, neolitic şi prima perioadă a epocii fierului. Civilizaţia dacilor a lăsat urme descoperite în siturile arheologice Botfei şi Clit. Între secolele VII-XI au existat comunităţi care au format voievodatul lui Menumorut, care a reprezentat un bastion al luptei pentru independenţă. Majoritatea aşezărilor sunt atestate documentar cu date arhivate din feudalism. Cele mai vechi construcţii sunt bisericile de lemn cum e cea de la Rieni care e considerată o expoziţie de artă populară, cu icoane pe sticlă, ţesături vechi, policandre şi candelabre din lemn. Meşteşugurile tradiţionale ale zonei sunt rotăritul, cioplitul în lemn, ţesutul, coaserea sumanelor şi brodarea costumelor populare. Arhitectura caselor vechi include târnaţul de lemn, fundaţia de piatră, bârnele de lemn şi învelitoare din paie. Exprimarea sentimentelor de bucurie sau necaz se făcea odinioară prin doine, strigături peste sat (aure-aure), zicători, datini populare, colinde de iarnă sau paparude, toate fiind expresii ale înțelepciunii populare care se regăsesc azi foarte rar. Renumite sunt cântecele fetelor din Rieni (numite lioare), dar şi oraţia de nuntă numită Nevesteasca, care a fost culeasă de pe aceste meleaguri de către Miron Pompiliu (prieten cu Mihai Eminescu). În fiecare comunitate se organizează baluri tradiţionale şi festivaluri cu diferite ocazii cum ar fi Balul Strugurilor, Festivalul cântecului şi dansului popular, Festivalul clătitelor, Glasul Ceaunului, însoţite de expoziţii ale meşterilor populari şi muzică populară. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale şi braconajul au un efect negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de câteva bariere care limitează accesul pe unele drumuri forestiere, alături de câteva drumuri şi trasee turistice, dar care nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea acestora. Sunt necesare puncte de informare în comunitățile limitrofe sitului şi un centru de vizitare/informare. Pentru orientarea şi informarea vizitatorilor sunt necesare în teren mai multe panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi pentru orientare care să fie prevăzute cu hărţi, trasee turistice şi tematice. De asemenea, pentru un management bun al vizitatorilor este necesară înființarea de locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 1 2 codru moma - RO SCI 0042 de foioase sau în tufărişurile din pajişti şi poieni, câteva dintre aceste specii fiind presura galbenă, cănăraşul, scatiul, cojoaica de pădure, silvia mică, privighetoarea roşcată, ochiul boului, muscarul mic şi cel sur, brumărița de pădure, corbul, cinteza de pădure, pitulicea mică şi cea sfârâitoare, măcăleandrul, mugurarul, botgrosul, scorțarul, pițigoiul cu coadă lungă şi cel mare, sturzul de vâsc şi cel cântător, alături de multe altele. Ciocănitorile comune în sit sunt ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar şi cea de grădină, alături de ciocănitoarea neagră şi cea pestriță mare. Răpitoarele de zi şi de noapte, care cuibăresc frecvent în sit sunt vânturelul roşu, şorecarul comun, uliul găinilor, uliul păsărar, şoimul rândunelelor, ciuful de pădure, huhurezul mic, în apropierea comunităților umane găsindu-se şi striga, alături de cucuvea. Mamiferele ce populează situl sunt cele obişnuite în pădurile de altitudine medie. Astfel, sunt prezenți mistreții care realizează densități populaționale mari în sit, alături de căprior, cerbul carpatin (care apare foarte rar), vulpe, pisică sălbatică, iepure, viezure, jder sau dihor. Sunt prezente şi mamiferele mici precum cârtița, ariciul, veverița, pârşul mare, pârşul de alun, chițcanul comun, şoarecele de câmp, şoarecele dungat, şoarecele de pământ şi mai multe specii de lilieci. Lupul, specie de interes prioritar pentru conservare în spațiul european, are în acest sit o stare de conservare bună, în 3 km 331 comana - RO SCI 0043 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Giurgiu: Băneasa, Comana, Călugăreni, Ghimpaţi, Gostinari, Greaca, Hotarele, Isvoarele, Mihai Bravu, Prundu, Schitu, Singureni, Stoeneşti. Județul călăraşi: Crivăţ, Căscioarele. supraFaţa: 26.481 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 104 max., 13 min., 72 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 8‘ 27‘‘; Long. E 26˚ 6‘ 26‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române COMANA - RO SCI 0043 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN5/E70 (Bucureşti-Giurgiu) până în localitatea Adunaţii-Copăceni, de unde se merge spre SE pe drumul judeţean Varlaam-Grădiştea-Comana sau până în localitatea Călugăreni, apoi spre est, pe drumurile judeţene spre Comana. Accesul se poate face şi pe calea ferată Bucureşti-Comana-Giurgiu. HaBitatele De interes comunitar Din sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91AA - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Vertigo angustior •Euphydryas maturna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Nymphalis vaualbum • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). pești: Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ţigănuş (Umbra krameri) • Petroc (Gobio kessleri). plante: Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea sitului prezentare generală Situl se află la limita dintre silvostepă şi stepă şi este considerat a treia zonă umedă ca importanţă din sudul României, după Delta Dunării şi Balta Mică a Brăilei. Studiul biologic al zonei Comana a scos în evidenţă importanţa ştiinţifică a numeroase ecosisteme naturale (păduri şi pajişti) cu mare diversitate, tipice pentru zona de câmpie sudică, cu puternice caractere 332 specifice, uneori chiar unicate, alternate cu terenuri umede, agricole, aşezări rurale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale. Principalele habitate existente în zona Comana sunt reprezentate de pajişti, păduri şi zone umede şi habitate de apă dulce. Trupurile de păduri din zona Comana alcătuiesc un masiv păduros ce adăposteşte o serie de specii lemnoase tipice şleaurilor cum ar fi stejarul brumăriu, stejarul pufos, cerul, gârniţa, teiul, frasinul pufos, carpenul, ulmul, jugastrul, arţarul tătăresc etc. La marginile acestor păduri se găsesc pajişti xerice sub formă de fragmente. Totodată, în zona Comana se întâlnesc atât pajişti umede bine reprezentate de-a lungul râurilor şi bălţilor cât şi pajişti sărăturate, care în timpul verii pot lua aspectul unor terenuri cu eflorescenţe, denumite popular „chelituri“. Balta Comana cuprinde habitate de apă dulce având în prezent aspectul unei delte cu bălţi, ochiuri de apă, braţe şi grinduri cu o vegetaţie abundentă de stuf. Aceste habitate reprezintă un mediu de viaţă prielnic pentru multe specii. Situl cuprinde Parcul Natural Comana cu 10 arii naturale cu protecţie integrală. Acesta reuneşte pe o suprafaţă relativ restrânsă o mare varietate de habitate (16 dintre acestea fiind de importanţă comunitară) şi specii de plante (peste 1250, multe dintre ele fiind rare sau periclitate), dintre care bujorul românesc şi ghimpele, fiind Monumente ale Naturii, sunt strict protejate. Biotopul geologie/geomorFologie Zona Comana face parte din Câmpia Româna, subdiviziunea centrală cunoscută şi sub numele de Câmpia Teleormanului. Relieful caracteristic este cel de câmpie plană, cu uşoare denivelări formate în cursul evoluţiei geologice prin săparea albiilor râurilor Argeş, Neajlov, Calnistea şi Gurban. Zona este caracterizată de câmpii joase, cu văi puţin adânci care se termină la zona de confluenţă cu limanele fluviatile. Prin fenomene de tasare s-au format microdepresiuni (crovuri) în care se acumulează apa din precipitaţii rezultând băltiri. pedologie Solurile sunt în cea mai mare parte cernoziomice şi brun-roşcate. Au calităţi nutritive însemnate, însă pentru randamente ridicate necesită îngrăşăminte. Solurile brun-roşcate apar sub vegetaţia de pădure, pe depozite loessoide, acolo unde pânza freatică este situată la adâncimi mai mari de 6 m. Hidrologie Specific pentru râurile din Câmpia Română este fenomenul de colmatare treptată a albiilor mici, accentuat în trecut prin despăduririle efectuate. Astfel, aceste râuri nu mai drenează pânza freatică şi determină o creştere a nivelului acesteia în văile joase. Râul Argeş are o suprafaţă a bazinului de circa 12521 km2, iar lungimea sa este de 339,6 km, pornind din lacul Vidraru. Neajlovul şi Câlniştea sunt afluenţi ai Argeşului. Înainte de vărsarea în Argeş, pantele longitudinale ale râului Câlniştea scad semnificativ până la 0,25 m/km, ceea ce a dus la formarea Bălţii Comana. aspeCte ClimatologiCe Zona are o climă continental-excesivă, determinată de poziţia sa geografică în sudul ţării şi de altitudinile reduse de până la 200 m. Amplitudinile termice sunt mari ca urmare a alternanţei dintre masele de aer arctic din timpul iernii şi cele tropicale din timpul verii. În luncile râurilor se manifestă un microclimat mai umed şi mai rece decât cel al zonelor adiacente de câmpie. Precipitaţiile sunt sursa principală de alimentare a pânzelor freatice şi a solului. Acestea sunt mai însemnate cantitativ vara şi primăvara, toamna şi iarna volumul acestora diminuându-se. Precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 560 mm. Vânturile frecvente în această zonă sunt Crivăţul, Austrul, Băltăreţul şi Sohoveiul. Crivăţul bate mai ales iarna şi produce viscole şi îngheţ. Austrul e un vânt uscat ce bate în special din direcţia S-SV şi aduce iarna ger, iar vara secetă. În popor este cunoscut şi sub numele de „Traista goală“. Băltăreţul aduce de regulă ploi calde. Bate dinspre Dunăre şi bălţile ei, mai ales primăvara şi toamna. După desecarea bălţilor dunărene (Greaca şi Pietrele) acesta bate tot mai puţin, cu efecte vizibile asupra agriculturii şi a climei în general. Sohoveiul bate vara dinspre stepele ucrainiene de unde provine şi numele slavo-tătar. În părţile noastre bătrânii îl denumesc „crivățul de vară“ sau „crivățul din Asia“. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia forestieră din sit, caracteristică silvostepei, este alcătuită din păduri de stejar, cer, gorun şi alte specii înrudite, şi din păduri de luncă şi zăvoaie cu salcie şi plop. Alături de speciile de stejar, care sunt dominante, apar toate speciile autohtone de frasin, trei specii de tei, patru specii de ulm, carpen, jugastru, arţar tătăresc etc. În pădurile de amestec cu stejar pufos, stejar brumăriu şi cer, apare bujorul românesc, Monument al Naturii. Pentru protejarea acestei specii a fost desemnată Aria naturală Padina Tătarului (231,4 ha) din apropierea localităţii Vlad Ţepeş. Alte specii de plante mai rare care necesită protecţie sunt limba şarpelui, mărgăritarul, stânjeneii pestriţi, gura lupului, barba împăratului, vinariţa, frăsinelul, brănduşa galbenă, coada şobolanului, gemănariţa, iarba căşunăturii etc. Aria Naturală Oloaga Grădinari (249,4 ha) din apropierea lacului Comana a fost delimitată pentru protejarea ghimpelului, element floristic atlantic-mediteranean, Monument al Naturii ocrotit de lege, întălnit în pădurile de cer cu gârniţă. Alte specii de plante importante din aceste păduri balcano-panonice de cer şi gorun sunt ouăle popii (specie de interes comunitar), frasinul de baltă, scoruşul, fluierătoarea etc. În zona malurilor cu apa freatică la adâncime mică apar păduri de frasin. Aceste păduri de luncă sunt deosebit de importante pentru reglarea microclimatului din zonă. Formaţiuni vegetale ierboase apar la marginile pădurilor şi în rarişti, sub formă de pajişti xerice fragmentate. Pe terenuri păşunate intensiv apar asociaţii vegetale specifice pajiştilor afectate de suprapăşunat. În zona aluvială se formează pajişti umede, iar pe terenurile sărăturate dintre Comana şi Grădiştea sunt frecvente asociaţiile de plante de sărătură. Aria naturală protejată Balta Comana (1206,4 ha) cuprinde habitate de apă dulce având în prezent aspectul unei delte cu bălţi, ochiuri de apă, braţe şi grinduri cu o vegetaţie abundentă de stuf. Vegetaţia acvatică plutitoare este formată în majoritate din lintiţă. Vegetaţia palustră este evidenţiată de speciile adaptate condiţiilor de umiditate specifice malurilor (papură, trestie). Aria naturală protejată Fântânele (163,6 ha) cuprinde o zonă cu diversitate floristică foarte mare, fiind identificate 330 de specii de plante. Cea mai importantă specie din această zonă este trifoiaşul de baltă (specie periclitată la nivel european). Fauna Mozaicul de habitate din sit permite convieţuirea unui număr mare de specii animale. Fauna de nevertebrate este deosebit de bogată, fiind identificate 11 specii de interes comunitar printre care ţărăncuţa, croitorul mare, croitorul cenuşiu, rădaşca, melcul cu cârlig sau cărăbuşul (specie prioritară). Peştii sunt reprezentaţi în zonă prin 19 specii, dintre care cinci specii ne cu Aria Specială de Protecție Avifauninstică ROSPA00022 Comana), fiind identificate mai mult de 150 de specii. aspecte socio-economice Și culturale Cei 25540 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, pomicultură, pescuit, vânătoare şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual cu lemne şi gaz. Majoritatea localităților dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă, iar în Vlad Țepeş, Comana şi Puieni-Prundu există şi unul de canalizare. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XV-XIX, dintre care menționăm Mânăstirea Comana ctitorită de Vlad Ţepeş în anul 1461. Tot în Comana există Fântâna cu Nuc sau Fântâna cu Leac, care este considerată locul în care a fost decapitat Vlad Țepeş. Legenda spune că în momentul în care sângele domnitorului a curs pe pământ ar fi apărut atât izvorul Fântânii cu Nuc, cât şi planta numită ghimpe care dă şi numele Rezervației de ghimpe din Parcul Natural Comana. Anual, în prima duminică a lunii mai are loc Sărbătoarea Bujorului în Comana. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de exploatare forestieră, pescuit, construcții, vânătoare, recoltare de ciuperci şi fructe de pădure, păşunat, creşte- rea animalelor şi turism. Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, recoltarea speciilor de floră rare (activități ilegale), chimizarea şi realizarea de monoculturi pe suprafeţe întinse, recoltarea şi arderea stufului. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, puncte de intrare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de informare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, vetre de foc, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită amenajarea unor centre de vizitare. comana - RO SCI 0043 de interes comunitar şi anume ţigănuş, ţipar, boare, zvârlugă şi petroc. Amfibienii sunt prezenţi cu opt specii printre care tritonul cu creastă dobrogeană, buhaiul de baltă cu burta roşie (specii de interes european), broasca de pământ brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca de lac mare, broasca verde, broasca roşie de pădure. Dintre speciile de reptile sunt prezente şarpele de apă, năpârca şi ţestoasa de apă (specie de importanţă comunitară). Fauna de mamifere cuprinde un număr relativ mare de specii (31), majoritatea caracteristice zonei sudice a României. Dintre aceste specii menţionăm popândăul şi liliacul comun (de interes comunitar), pisica sălbatică, liliacul bicolor, pârşul cu coada stufoasă, pârşul de alun, pârşul mare, jderul de copac. Situl prezintă o avifaună bogată (se suprapu- 0 2,3 4,6 6,9 km 333 corabia-TURNU MĂGURELE - RO SCI 0044 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Corabia, Giuvărăşti, Gârcov, Orlea. Județul teleorman: Ciuperceni, Islaz, Seaca, Traian, Turnu Măgurele. supraFaţa: 9.256 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 43‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 40‘ 51‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 47 max., 3 min., 25 med. CORABIA-TURNU MĂGURELE - RO SCI 0044 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN52 (Turnu Măgurele-Parc industrial Turnu Măgurele), DN54 (Turnu Măgurele-Corabia), DJ642 (la nivelul localității Islaz), diverse drumuri locale accesibile din DN54. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Melc (Theodoxus transversalis). pești: Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Avat (Aspius aspius). caracterizarea sitului prezentare generală În cadrul sitului, habitatele rămase în stare naturală şi seminaturală în urma transformărilor ce au avut loc în ultimii 20 de ani în lunca Dunării sunt pădurile de esență moale şi zăvoaiele de salcie şi plop, cu o importanță ecologică deosebită. Acestea sunt interdependente de regimul hidrologic al fluviului şi îşi păstrează funcțiile bio-geochimice şi ecologice, găzduind o faună bogată de peşti, mamifere şi păsări. În mediul acvatic sunt prezente 12 specii de peşti de interes comunitar. Situl oferă condiții bune de viață pentru mamiferele care îşi petrec viața în subteran, acestea putând săpa uşor tunele în solul nisipos sau argilos. În sit este prezent popândăul, specie de interes comunitar. Situl este de asemenea zonă de cuibărit pentru multe specii de păsări. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Lunca Dunării, la confluența Oltului cu Dunărea. Aici Oltul străbate zona de contact a Piemontului Getic ca în final să pătrundă în câmpia propriu-zisă, sector în care albia râului Olt se lărgeşte mult prezentând numeroase meandre şi brațe părăsite, pantele scăzând chiar sub valori de 1-2m/km. Din punct de vedere al structurii geologice situl face parte din marea unitate structurală cunoscută sub numele de Platforma Moesică, iar din punct de vedere geografic se încadează în Câmpia Română. Situl este reprezentat de două formațiuni bine individualizate: câmpii joase (luncile râurilor) şi spații interfluviale. Din prima categorie fac parte lunca Dunării, care 0 334 2,4 4,8 7,2 km este cea mai întinsă luncă şi cu altitudinea cea mai mică şi lunca Oltului (porțiunea cuprinsă în cadrul sitului), care este ceva mai extinsă în zona confluenței cu Dunărea. În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării din zona localității Islaz şi a confluenței Oltului cu Dunărea. Acestea au aspectul unor „câmpii suspendate“ la altitudini între 60 şi 175 m. pedologie În sit, orizontul superior al depozitelor aluviale este reprezentat de soluri aluviale (0,30-0,35 m grosime), de culoare brună sau brun-gălbuie închisă şi cu structură grăunțoasă. Hidrologie Rețeaua hidrologică din cadrul sitului cuprinde sectorul Dunării dintre localitățile Orlea Nouă şi Seaca, precum şi Oltul, unul dintre cele mai importante râuri din țară. aspeCte ClimatologiCe Clima sitului este de tip temperat-continentală, caracterizată prin veri foarte calde şi ierni reci. Vara precipitațiile sunt moderate, sub formă de averse, în timp ce lunile de iarnă sunt caracterizate prin perioade de viscol. Valorile medii multianuale ale precipitațiilor sunt în jur de 530 mm, valorile maxime fiind semnalate în luna iunie, iar cele minime în luna februarie. Regimul eolian din sit este caracterizat de două direcții predominante, de la vest (40%), respectiv de la est (37%). BioCenoza vegetaţia Vegetația acvatică este alcătuită din plante natante, libere, care plutesc la suprafața apei şi sunt purtate de curenți. În această grupare sunt încadrate şi plantele acvatice submerse fixate la început în substrat şi care mai apoi sunt rupte de curenți. Vegetația palustră reuneşte stufărişurile, păpurişurile şi rogozurile înalte cantonate în microdepresiunile cu apă permanentă, în canalele colmatate sau în lungul apelor curgătoare, pe aluviunile permanent umede sau băltite. Speciile caracteristice acestei vegetații sunt stuful, papura, pipirigul mare, pipirigul mic, penița, broscarița, ciuma apelor, otrățelul etc. Vegetația lemnoasă este reprezentată de zăvoaie, tufărişuri şi plantații de fond forestier, în mare parte cu specii plantate pentru stabilizarea terenurilor din albia râului şi în special a digurilor. În zona de confluență a Oltului cu Dunărea, mai ales pe malurile Dunării, se întâlnesc zăvoaie cu salcie şi plop alb. Alt tip de vegetație lemnoasă este reprezentată de habitatul prioritar Păduri aluviale cu arin negru şi frasin. Majoritatea acestor păduri intră în contact cu pajişti umede sau păduri pe soluri reavăne, caracterizate prin prezența abundentă a viței sălbatice. Tufărişurile sunt reprezentate de specii precum cătina roşie şi cătina mică. Acestea se întâlnesc în lunca râurilor şi au rol în fixarea malurilor, mai ales în condițiile în care acestea nu sunt regularizate. Vegetația pajiştilor uscate are în structura floristică specii adaptate la un regim secetos deosebit de accentuat. Suprafețele lor sunt reduse, dispuse sub formă de petece pe pantele abrupte ale teraselor Dunării şi în locurile improprii pentru agricultură. Vegetația ruderală, care se dezvoltă pe solurile bogate în azot provenit din substanțele organice în curs de descompunere de pe terenurile bătătorite de pe marginea drumurilor, din preajma locuințelor sau de pe islazuri intens păşunate, include ciucureaua, iarba câmpului, obsiga, pirul gros, golomâţul, păiuşul de stepă, orzul şoarecilor, firuța, măzărichea, păpădia, rogozul, ceapa ciorii etc. Fauna Fauna sitului este caraterizată de prezența speciilor care depind de mediul acvatic, având în vedere că acesta este dominant. Dintre speciile de peşti protejate la nivel european prezente în sit amintim zvârluga, răspărul, țiparul, boarea, scrumbia de Dunăre, pietrarul, porcuşorul de nisip, sabiţa, fusarul, avatul, petrocul, ghiborțul de râu. Alte specii de peşti identificate în cadrul sitului sunt ştiuca, babuşca, cleanul, văduvița, obletele, plătica, morunaşul, somnul etc. Dintre speciile de amfibieni şi reptile sunt prezente tritonul cu creastă dobrogean, izvoraşul cu burta roşie (specii de interes comunitar), broasca mare de lac, broasca mică de lac, şopârlița de pădure, şopârla de iarbă, guşterul, şarpele de casă, şarpele de apă, şarpele rău, şarpele de alun şi şarpele lui Esculap. Dintre mamifere menționăm ariciul, cârtița, chițcanul de câmp, chițcanul pitic, iepurele, veverița, popândăul etc. Liliecii sunt foarte bine reprezentați în cadrul sitului prin liliacul urechiat roşcat, liliacul bicolor, liliacul de seară roşcat, pipistrelul pitic etc. Dintre mamiferele mari putem întâlni şacalul, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, mistrețul, căpriorul. Avifauna zonei este bogată, fiind reprezentată de specii care cuibăresc în sit precum pescăraşul albastru, pasărea ogorului, dumbrăveanca, stârcul de noapte, cormoranul pitic şi prin specii migratoare ca chirighița cu obraz alb, chirighița neagră, lebăda de iarnă, loptătarul, chira cu fruntea albă, chira de baltă etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 71659 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, pescuit, comerț, prelucrarea lemnului şi industrie. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne, iar în Turnu Măgurele şi cu gaze naturale. Doar oraşele Turnu Măgurele şi Corabia dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi de canalizare. În zonă întâlnim situri arheologice, majoritatea datând din epoca romană (sec. II-III) dintre care amintim Cetatea romano-bizantină Sucidava (Corabia). Aici, în interiorul ruinelor se află Fântâna Secretă de la Corabia despre care se spune că îți poate îndeplini dorințele şi că are cea mai bună apă de băut din lume. Dintre bisericile şi monumentele (secolele XIX-XX) din sit menționăm Biserica „Sf. Spiridon“ (1843) din Corabia şi Podul peste râul Sâi (1917) din Turnu Măgurele. Totodată, trebuie amitită Rezervaţia paleontologică de la Ciuperceni, punct „La vii“. Locuitorii zonei păstrează numeroase tradiții şi obiceiuri din strămoşi cum ar fi Iordănitul, Jianul, Paparudele, Caloianu, Căluşul, Încurarea cailor la Sântoader, Aprinderea focului pe Ulițe (Bălbătaia) etc. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de vânătoare, păşunat, amenajări hidrotehnice şi construcții. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, defrişări, suprapăşunat, poluare şi management defectuos al urbanizării zonei. Amenajările realizate pe cursul râului Olt au influențat de-a lungul timpului în mod negativ zona de vărsare a Oltului în Dunăre, modificând structura habitatelor, compoziția faunei acvatice, în special a peştilor etc. aDministrarea sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), stațiuni ştiințifice, centru de vizitare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. coridorul jiului - RO SCI 0045 supraFaţa: 71.452 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 1‘ 0‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 32‘‘ Bioregiunea: Continentală altitudinea: 398 max., 6 min., 102 med. eCoregiunea: Podişul Getic, Câmpiile Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române, Lunca Dunării Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Având în vedere structura sitului care urmăreşte albia Jiului până la vărsarea acestuia în Dunăre, variantele de acces în sit sunt foarte numeroase. Principalele rute, care merg de-a lungul sitului sunt DN66 (Rovinari-Filiaşi), DN6 (Craiova-Filiaşi), DN55 (CraiovaBechet). De pe aceste drumuri principale se poate ajunge în diverse zone ale sitului urmărind drumuri judeţene sau locale. Accesul pe calea ferată se poate face din oricare din localităţile mai importante din sit (Craiova, Bechet, Işalniţa etc.) HaBitatele De interes comunitar Din sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen; 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • Calul dracului (Leucorrhinia pectoralis) • Cosaş (Isophya costata) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Sabiţă (Pelecus cultratus). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea sitului prezentare generală Deşi ocupă doar 0,5% din suprafaţa pădurilor ţării şi 0,6% din suprafaţa naţională, acesta concentrează 18 tipuri de habitate naturale de interes comunitar. Aici se regăsesc populaţii viabile de specii floristice şi faunistice de interes comunitar. Teritoriul situat de-a lungul cursului mijlociu şi inferior al Jiului include unul dintre cele mai rare şi mai reprezentative eşantioane relictare de luncă europeană puţin alterată. Situl traversează patru din cele 15 ecoregiuni ale regiunii biogeografice continentale din România (Podişul Getic, Câmpiile Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române, Lunca Dunării). Valea Jiului este şi unul dintre principalele culoare transbalcanice de migraţie a unui număr impresionant de păsări (drumul centro-european-bulgar). Împreună cu cele sedentare, în Coridorul Jiului au fost identificate 135 din cele 406 specii de păsări semnalate în România. Biotopul geologie/geomorFologie Suprafaţa sitului aparţine din punct de vedere geologic Depresiunii Getice. Aceasta s-a individualizat odată cu scufundarea fundamentului care ţine de cristalinul pânzei getice şi a funcţionat ca o arie de sedimentare până în cuaternar, când a fost colmatată şi uşor înălţată. Fundamentul acesteia este constituit din formaţiuni cristaline de tip carpatic scufundate la mii de metri. Sedimentul care o acoperă este reprezentat prin depozite de molasă, la zi apărând doar formaţiunile piemontane alcătuite din argile, nisipuri şi pietrişuri cu structură fluvio-torenţială, acoperite şi ele de luturi nisipoase. pedologie Preluvosolurile sunt solurile dominante în regiune, ocupând areale importante atât în partea piemontană cât şi în cea de câmpie. Preluvosolurile tipice, formate pe depozite loessoide de terasă, sunt întâlnite pe terasa joasă a Jiului prezentă pe teritoriul localităţilor Işalniţa, Almăj şi Goeşti. Solurile brune roşcate au evoluat pe depozite loessoide lutoargiloase şi local pe argile gonflante, ocupând suprafeţe întinse pe Câmpul Sălcuţei şi Câmpul Leu-Rotunda, dar şi pe terasele de pe stânga Jiului, începând de la valea Amaradiei spre SV. Gleiosolurile ocupă câteva areale depresionare unde stratul acvifer freatic se găseşte între 0 şi 50 cm adâncime, pe fostele albii părăsite ale Jiului, Amaradiei şi în interdunele de la contactul luncii Jiului cu terasa inferioară. Solurile aluvionare ocupă cele mai întinse suprafeţe în lunca Jiului precum şi în lungul altor cursuri de apă ce brăzdează teritoriul. Hidrologie Situl se întinde de-a lungul Jiului, de la Ţicleni până la vărsarea acestuia în Dunăre, cuprinzând cursul mijlociu şi inferior al râului. Jiul colectează toate pâraiele din zonă: Jieţ (Jiul Vechi), Livadia, Dalga, Leu, Prodila, Ulm, Breasta, Brădeşti, Argetoasa, Răcan, Ceplea. aspeCte ClimatologiCe Clima regiunii este temperat-continentală cu influenţe de natură mediteraneană. Temperaturile medii anuale sunt în jur de 10,8 ºC, iar media precipitaţiilor este de circa 530 mm anual. Evapotranspiraţia potenţială se ridică la valori de circa 695 mm anual, ceea ce determină în perioada de vară un deficit accentuat de umiditate în sol. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde 18 tipuri de habitate de interes european, dintre care patru prioritare şi anume păduri aluviale de arin negru şi frasin, pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, pajişti uscate pe substrat calcaros şi vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu stejar. Prezenţa speciilor submediteraneene rare, endemice, parte protejate, conferă teritoriului o specificitate remarcabilă. Aceasta se evidenţiază prin concentrarea unor asociaţii vegetale de mare valoare bioistorică ce reflectă interferenţa speciilor sudice iubitoare de căldură cu cele central-europene şi prin conservarea unor fragmente relictare nealterate ale structurilor forestiere arhetipale situate la marginea arealelor biogeografice, disjunct (insulele de fag de la Dâlga, Ţuglui, Bucovăţ) sau insularizate antropic (stejarul brumăriu din Pădurea Braniştea Bistreţului). Speciile lemnoase din sit includ salcia, plopul alb, stejarul pedunculat, stejarul brumăriu, frasinul de luncă, plopul negru, mesteacănul pufos, arinul negru, arinul alb, răchita, ulmul de munte, ulmul de câmp, arţarul, arţarul tătăresc, teiul argintiu, salba moale, mălinul, murul, viţa sălbatică. Dintre speciile de interes comunitar putem întâlni trifoiaşul de baltă. Fauna Fauna de mamifere din sit este formată din popândăi (specie de interes comunitar), iepuri, căprioare, vulpi şi vidre, la care se adaugă specii de lilieci. Dintre amfibieni şi reptile, în sit sunt prezente trei specii comunitare – buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă şi broasca ţestoasă de apă. Fauna piscicolă este bine reprezentată de scrumbie (la vărsarea Jiului în Dunăre), avat, ţipar etc. Nu mai puţin de 12 specii de peşti sunt protejate la nivel european. Fauna de nevertebrate este reprezentată de specii de interes comunitar ca ţărăncuţa, rădaşca, calul dracului, carab, cosaş şi cosaş transilvan. În zonă a fost identificat un număr impresionant de specii de păsări de importanţă comunitară dintre care amintim stârcii, buhaiul de baltă, barza, lebăda de vară, egreta mare, egreta mică, piciorongul, cormoranul pitic, lopătarul, ibisul, ciocîntorsul, chirele, eretele de stuf, gaia neagră, bătăuşul. aspecte socio-economice Și culturale Cei 495676 de locuitori din aşezările din zona sitului, sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, comerţ, extracţia petrolului, industrie, piscicultura, servicii, pescuit, apicultură, turism, viticultură, morărit şi exploatarea lemnului. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat, fie individual cu lemne şi gaz, fie mixt. Doar câteva localități (Craiova, Filiaşi, Segarcea, Săuleşti, Turceni) dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă şi de canalizare. În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (aşezări, necropole) dintre care le menționăm pe cel din localitatea Almăj, judeţul Dolj, care datează de la începutul Epocii Bronzului (3200-2800 î.e.n.) şi vechea dava getodacică „Pelenoava“ de pe raza satul Cîrligei (în punctul Cărpiniş a fost descoperită o aşezare întărită cu şanţ şi var care datează din a doua epocă a fierului. După unii cercetători aceasta este aria de provenienţă a cunoscutului tezaur datând de pe la anul 350 î.e.n. care conţine piese de harnaşament din argint şi argint aurit atribuite unui mormânt princiar traco-getic). Punctul fosilier Bucovăţ s-a bucurat de atenţia savanţilor români Sabba Ştefănescu şi I. Ionescu Argetoaia, care au făcut aici importante cercetări stratigrafice. În această rezervaţie paleontologică ce aparţine ca vârstă geologică etajului superior Levantin din pliocen există, între alte importante mărturii, o bogată faună de moluşte. Aici au fost găsite specii necunoscute în alt loc din lume. Dintre bisericile şi monumente din sit (secolele XIV-XX) amintim Mănăstirea Jitianu (1656-1658) din Podeşti, Ansamblul curţii Coţofenilor (sec. XVIII) din Coțofenii din Față, Casa Băniei, care este şi casa memorială Mihai Viteazul din Craiova, şi Biserica „Sf. Nicolae“ (1750-1755) din Filiaşi. În prima duminică din luna august a fiecărui an în județul Dolj se desfăşoară sărbătoarea câmpenească „În pădure la Zăval“. Tot anual, în zona sitului au loc evenimente organizate cu ocazia sărbătoririi Zilelor Oraşului, Comunei sau Satului. În lunile de toamnă locuitorii din zonă participă la serbările tradiționale prilejuite de Balul strugurilor, Zilele Recoltei, Sărbătoarea Vinului şi recent stabilitul „Festival al Verzei“. În luna iunie, în satul Artanu se desfăşoară festivalul „Floarea Teiului“, iar pe 21 mai, în Urdari (Gorj), bâlciul „Floarea Salcâmului“. CORIDORUL JIULUI - RO SCI 0045 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Gorj: Aninoasa, Borăscu, Brăneşti, Bâlteni, Bărbăteşti, Drăguţeşti, Dăneşti, Fărcăşeşti, Ioneşti, Negomir, Plopşoru, Săuleşti, Turburea, Turceni, Urdari, Ţicleni, Țânţăreni. Județul Dolj: Almăj, Bechet, Bistreţ, Braloştiţa, Bratovoeşti, Breasta, Brădeşti, Bucovăţ, Calopăr, Catane, Coţofenii din Dos, Coţofenii din Faţă, Craiova, Cârna, Călăraşi, Dobreşti, Drănic, Dăbuleni, Filiaşi, Ghindeni, Gighera, Goicea, Gângiova, Işalniţa, Malu Mare, Mârşani, Măceşu de Jos, Ostroveni, Podari, Rojişte, Sadova, Scăeşti, Segarcea, Teasc, Valea Stanciului, Vârvoru de Jos, Ţuglui. Județul olt: Ianca. Județul mehedinți: Butoieşti. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, braconaj (otrăvire/capcane), utilizarea de fertilizanţi şi pesticide, urbanizarea zonei. aDministrarea sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, informare şi pentru orientare, puncte de informare, amenajări pentru observare, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice. 335 336 coridorul jiului - RO SCI 0045 0 3,9 7,8 11,7 km cozia - RO SCI 0046 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vâlcea: Berislăveşti, Brezoi, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Muereasca, Perişani, Racoviţa, Sălătrucel. supraFaţa: 16.760 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 20‘ 2‘‘; Long. E 24˚ 18‘ 2‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1659 max., 296 min., 789 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 9110 Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Carab (Carabus variolosus) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Cosaş (Isophya harzi). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio). plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea sitului prezentare generală Peisajele specifice Masivului Cozia se încadrează în tipul reliefului dinamic, cu diferenţe mari altitudinale pe spaţii restrânse. Masivele muntoase Cozia, Narăţul Doabra, Călineşti apar ca adevărate cetăţi de stâncă zidite din abrupturi şi sprijinite pe contraforturi cu numeroase turnuri pe margini. Peisajul ruiniform cu stâncării sub formă de ace, turnuri, colţi, bulzuri, clăi are cea mai mare pondere în Masivul Cozia. Defileul Oltului păstrează frumuseţea unor peisaje în care componentele esenţiale sunt apa, vegetaţia, versanţii abrupţi şi impunători. Situl adăposteşte 17 tipuri de habitate de interes comunitar, cărora li se adaugă 22 de specii de floră şi faună. Dintre speciile endemice locale amintim rotățelele Coziei, albăstriţa, măceşul de Cozia. Foarte importante pentru a fi protejate şi conservate sunt speciile periclitate iedera albă, floarea de colţ, garofiţa de munte, stânjenelul, crinul de pădure, laleaua pestriţă. Zona sitului reprezintă şi un culoar favorabil pentru migraţia păsărilor dinspre Europa Centrală spre Marea Egee şi invers, iar ca urmare a apariţiei lacurilor de acumulare Turnu şi Gura Lotrului s-au creat condiţii pentru staţionarea temporară şi chiar iernarea păsărilor de apă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se suprapune în principal formaţiunilor cristaline (partea centrală şi nordică) şi într-o mai mică măsură formaţiunilor sedimentare situate în sudul zonei cristaline dispusă sub forma unei fâşii cu orientare generală VE de o parte şi alta a Oltului. Suprafaţa cea mai întinsă este ocupată de formaţiuni cristalofiliene cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de „gnaise de Cozia“. Caracteristice pentru munţii de gnais ai Coziei sunt pantele lor foarte înclinate (50°-70°), pe care solul se formează anevoios. În sit se întâlnesc şi formaţiuni sedimentare. Pe teritoriul munţilor Cozia şi Narăţu breciile ocupă perimetre destul de importante. O parte din aceste brecii au fost incluse încă de la sfârşitul secolului trecut în aşa zisele „brecii de Brezoi“ (formaţiuni sedimentare greu de deosebit de fundament). Cele mai vechi formaţiuni sedimentare din regiune apar pe versantul drept al Văii lui Stan. Un alt element structural important îl reprezintă falia Cozia, care delimitează la nord cristalinul de Cozia faţă de sedimentarul din depresiunea Brezoi-Tiţeşti. pedologie Solurile sunt sărace în humus şi fac parte din clasa cambisolurilor şi spodosolurilor. În crăpăturile stâncilor se întâlneşte sol turbos pe care s-au instalat specii de stâncărie cu adaptări speciale. În etajul coniferelor se întâlnesc soluri podzolice, brune acide, criptopodzolice şi podzolice humico-feriiluviale. În etajul fagului se întâlnesc soluri podzolice humico-feriiluviale, brune acide de pajişti alpine şi de pădure. COzIA - RO SCI 0046 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt calea ferată şi DN7, din lungul Văii Oltului, care taie situl în două pe direcţia NS. DN7A (BrezoiObârşia Lotrului) străbate situl pe Valea Lotrului, împărţind partea vestică a sitului în două. DN7D (Curtea de Argeş-Câinenii Mari) mărgineşte situl în nord-est, la Băiaşu-Perişani. Dintre drumurile judeţene din zonă amintim DJ703M (constituie pe o porţiune limita nord-estică a sitului, între Copăceni şi Băiaşu), DJ703G (Jiblea Veche-Păuleni) aflat la sud de parc, DJ703N (BerislăveştiDăngeşti), care urcă apoi pe un drum forestier modernizat până în apropierea Vârfului Ciuha Mare. Reţeaua de drumuri forestiere este foarte dezvoltată. BioCenoza vegetaţia Pădurile îmbracă în proporţie de 93% masivele Cozia, Narăţu, Doabra-Călineşti. Principalele etaje de vegetaţie existente sunt reprezentate de pădurile etajate în funcție de altitudine, de la 300 m la 1667 m. Pădurile sunt constituite majoritar din fag (57%), gorun (14%), molid (18%) şi specii de amestec cum ar fi carpenul, cireşul, teiul, mojdreanul etc. Suprafaţa arboretelor cu vârsta de peste 80 de ani este de 62%, iar arboretele naturale cvasivirgine (păduri cvasivirgine) însumează peste 6000 ha. Până în prezent au fost identificate în sit peste 402 specii de ciuperci, dintre muşchi au fost inventariate 199 de specii, iar dintre plantele cormofitice 932 de specii. O caracteristică specifică a condiţiilor ecologice de interferenţă fitoclimatică o constituie pătrunderea în masivul Cozia, dinspre Munţii Banatului, a unor specii forestiere iubitoare de căldură cum ar fi mojdreanul, nucul, scoruşul grecesc, scumpia etc., care vegetează la altitudini de circa 700 m, şi mai ales a gorunului mediteranean care urcă până la 1200-1300 m, record altitudinal în Carpaţi. Se remarcă interferenţa speciilor eurasiatice cu cele meridio- nale şi atlantice, la care se adaugă endemitele carpatice şi endemitele locale. Dintre speciile de importanţă comunitară sunt prezente în sit clopoţeii (specie prioritară), curechiul de munte, iarba gâtului şi irisul. Fauna Fauna sitului este bine reprezentată de aproape toate grupele mari de animale. Au fost identificate populaţii bine conservate ale speciilor de carnivore mari precum ursul brun, lupul, râsul, pisica sălbatică, dar şi de ierbivore precum căpriorul, cerbul, capra neagră. Alte mamifere întâlnite în sit sunt jderul de copac, jderul de piatră, bursucul, veveriţa, pârşul, şoarecele de pădure, ariciul etc. Situl adăposteşte în condiţii prielnice diverse specii de lilieci, dintre care amintim liliacul cârn, liliacul comun şi liliacul mare cu potcoavă (specii de interes comunitar). Dintre reptile au fost identificate guşterul, şopârla de munte, şopârla de ziduri, napârca, şarpele de apă, vipera de munte şi vipera cu corn. Acestora li se adaugă numeroase specii de amfibieni ca salamandra, broasca râioasă brună, tritonul de munte, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă (ultimele două specii fiind de interes comunitar). Fauna acva- Hidrologie Reţeaua hidrografică este reprezentată în principal de râul Olt, care traversează situl de la nord la sud pe toată lungimea sa şi de principalul afluent al acestuia din zonă, Râul Lotru, care împarte partea vestică a sitului în două. Reţeaua hidrografică se poate împărţi în două sectoare principale şi anume sectorul de la est de Olt, cu o serie de pâraie afluente de stânga ale acestuia, Băiaşu, care adună apele de pe versantul nordic şi nord-estic al Coziei, Lotrişor, care adună apele de pe versantul nordic al Coziei, Văratica, Slamna, Armăsaru, Turnu, Pauşa, Sălătrucu, Brădişoru, Robaia, şi sectorul de la vest de Olt, cu afluenţii de dreapta ai acestuia Călineşti, Lotru, Căciulata. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul temperat continental de munte. Temperatura medie anuală pentru staţia Cozia oscilează între 2,5 şi 4,4 ºC, în timp ce la staţia Râmnicu Vâlcea se încadrează între valorile 9 şi 12 ºC, mult mai mari datorită diferenţei de altitudine. Evoluţia acestor temperaturi prezintă o tendinţă uşoară de creştere care oscilează în limita a 1 ºC. Mediile anuale ale umidităţii cresc dinspre periferiile joase ale masivului către culmile lui cele mai înalte, cu o tendinţă generală de uşoară scădere. Vântul dominant bate dinspre NV, uneori canalizându-se în lungul văii Lotrului sau a Oltului. Acesta reprezintă un important factor climatic care îşi pune adesea amprenta asupra distribuţiei vegetaţiei sau asupra aspectelor acesteia. Pe creastă vântul bate aproape în permanenţă, dar cu viteză în general scăzută. 337 cozia - RO SCI 0046 tică este reprezentată printr-un număr mare de nevertebrate şi peste 30 de specii de peşti caracteristice râurilor de munte, ca păstrăvul, zglăvocul, moioaga, dunariţa, boişteanul, scobarul, mreana, nisiparniţa, ultima fiind endemică în România. În zona Masivului Cozia se află numeroase specii de nevertebrate care contribuie la menţinerea echilibrului ecologic. Dintre acestea, şapte sunt specii de interes comunitar, cosaşul fiind şi endemit al Masivului Cozia. Se remarcă dintre arahnide pseudoscorpionul, specie protejată de origine mediteraneană frecvent întâlnită atât în Masivul Cozia cât şi în Narăţu. Avifauna cuprinde aproximativ 120 de specii de păsări, dintre acestea remarcându-se eretele vânăt, uliul păsărar, ciuful de pădure, ochiuboului, pupăza, botgrosul, stârcul cenuşiu, cucul, corbul, piţigoiul mare, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, sfrânciocul roşiatic, gaiţa, huhurezul mic, mierla, forfecuţa, cocoşul de munte, ierunca etc. La marginea râurilor se întâlnesc frec- 0 338 1 2 3 km vent codobatura galbenă, codobatura albă, pescărelul negru, pescăruşul râzător etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 25984 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, comerț, exploatări forestiere, exploatare de mică şi feldspat, creşterea animalelor şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este predominant individual pe bază de leme şi gaze naturale. Singura localitate care are sisteme complete de alimentare cu apă şi canalizare este Călimăneşti. Cele mai reprezentative monumente istorice de pe teritoriul sitului sunt Ansamblul Mânăstirea Cozia (1387-1388), cel mai vechi şi mai important monument de arhitectură şi artă medievală din Ţara Românească, ctitorit de domnitorul Mircea cel Bătrân, care este îngropat aici, fosta mănăstire Berislăveşti (1754-1762), Schitul Ostrov (1518-1522), cti- torit de Neagoe Basarab şi Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul“ (Mănăstirea Cornet, 1666) din satul Tuţuleşti. Oraşul Călimăneşti este staţiune balneoclimaterică de tradiţie. În 1893, probele de ape minerale trimise de aici au fost medaliate cu aur la Expoziţia Internaţională de Alimentaţie şi Ape Minerale de la Bruxelles. Legenda spune că un cioban s-a spovedit călugărilor mănăstirii Cozia spunându-le că el s-a vindecat de „metehnele trupului“ scăldându-se într-un lac din „câmpul lui Căliman“. Credea că acest lac are „puteri cereşti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile rănite s-au vindecat“. Călugării au verificat mărturia ciobanului şi au găsit chiar în jurul mănăstirii izvoare de unde „cură piatră pucioasă“, după care au construit pe lângă mănăstire o „bolniță“ (un fel de spital) unde oamenii bolnavi veneau să se trateze. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, turism necontrolat, braconaj, linii electrice, eroziune, alunecări de teren, tăieri ilegale, drumuri auto ce fragmentează habitatele naturale şi habitatele speciilor de interes conservativ. aDministrarea sitului În sit există panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi vetre de foc, numărul acestora trebuind însă a fi suplimentat. Totodată, situl necesită dotarea cu centre de vizitare şi puncte de informare. creasta nemirei - RO SCI 0047 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bacău: Dofteana, Dărmăneşti, Slănic-Moldova. Județul covasna: Estelnic, Lemnia. supraFaţa: 3.509 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 13‘ 17‘‘; Long. E 26˚ 20‘ 22‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1646 max., 699 min., 1260 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN12 (Tg.Ocna-Comăneşti) pe drum asfaltat până la Parcul Dendrologic Dofteana, apoi pe drum pietruit pe valea Doftenei până în rezervaţie. Accesul se poate face şi pe DJ Dărmăneşti-Sânmartin şi pe drumurile forestiere Izvorul Negru, Bărzăuţa, Izvorul Alb, Grozea, Chilişca. HaBitatele De interes comunitar Din sit 4030 - Tufărişuri uscate europene; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4060 Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru existenţa în această zonă a 11 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care două prioritare. În sit regăsim şi nouă specii de floră şi faună de interes comunitar, dintre care patru specii de mamifere, o specie de amfibieni şi patru specii de plante. În zonă sunt prezente forme de relief depresionare (depresiunea Caşin), munți de înălțime medie (Munții Repat) şi zone umede de-a lungul pâraielor Apa Lină şi Apa Roşie. Zonele muntoase sunt acoperite cu păduri de molid şi păduri mixte de molidiş-făget, precum şi cu pajişti montane. Se remarcă frumuseţea peisajului oferit de culmile Nemirei şi Şandrului. teristic etajelor: montan de molidişuri, montan de amestecuri şi premontan de făgete. În cadrul sitului, asociaţiile vegetale reprezentative sunt molidişurile, brădeto-făgetele şi amestecurile de răşinoase cu fag. Pe versantul vestic apar tinoave pe care se dezvoltă vegetaţia de mlaştină caracteristică habitatului de Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat). În zona de creastă întâlnim jneapănul, acesta formând împreună cu smârdarul un habitat prioritar cu mare valoare conservativă. O particularitate a sitului constă în prezenţa speciei Saxifraga cymbalaria, a cărei arie de dezvoltare în România se suprapune sitului. De asemenea, prezenţa florii de colţ în zona de culme înaltă reprezintă o particularitate pentru care este necesară protejarea ariei respective. În zonă întâlnim 19 specii endemice de floră dintre care amintim crucea voinicului, gălbinelele de munte şi varietăţi de coada şoricelului. Dintre speciile de interes comunitar, în sit sunt prezente papucul doamnei, clopoţeii (specie prioritară), iarba gâtului şi irisul. Fauna Dintre mamiferele reprezentative pentru sit putem menţiona ursul brun, râsul, lupul, cerbul, căpriorul, vulpea, jderul, veveriţa. Reptilele şi amfibienii sunt reprezentate de salamandră, şopârla de munte, şopârla cenuşie, vipera comună, năpârcă, tritonul de munte şi tritonul carpatic (specie de interes comunitar). Dintre nevertebrate amintim gândacul mare de scoarţă al molidului, omida păroasă a molidului, trombarul frunzelor de fag, Phylapsis fagi, molia jirului. Păsările mai des întâlnite în sit sunt cocoşul de munte, mierla de piatră, şorecarul mare, corbul, huhurezul mic, buha mare, piţigoiul moţat, piţigoiul de munte, alunarul etc. aspecte socio-economice Și culturale Cei 22340 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, prelucrarea lemnului, exploatări forestiere şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu gaz sau lemne. Doar localitatea Slănic Moldova dispune de rețele de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale aflate pe teritoriul sitului pot fi menționate Palatul Stirbey din Dărmăneşti (sfârşitul sec. XIX), Conacul Ghica din Dofteana (sfârşitul sec. XIX), Hotelul Racoviță şi Cazinoul din Slănic Moldova (1887-1912). În satele din zonă, iarna se practică obiceiuri pitoreşti legate de sărbătorile sfârşitului de an („bătaia ursului“ sau „încontrarea cetelor“). Turismul este o tradiţie în zona Slănicului. Staţiunea este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice şi oligominerale, izvoare descoperite încă din anul 1801. Slănicul găzduieşte în fiecare an festivaluri folclorice şi târguri de meşteşuguri tradiționale. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Principalele ameninţări la adresa sitului sunt de natură antropică, legate în principal de managementul terenurilor (păşunatul necontrolat, renunțarea la folosirea adecvată a fâneţelor, incendieri voluntare), activitățile turistice necontrolate (depozitarea deşeurilor menajere rezultate din practicarea turismului, aprinderea focului în locuri nepermise, turism agresiv de sfârşit de săptămână, vânătoare şi braconaj). CREASTA NEMIREI - RO SCI 0047 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDministrarea sitului În sit sunt instalate panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, bariere, puncte de intrare, trasee turistice, borne şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Pe viitor trebuie suplimentat numărul amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Situl ocupă partea estică a munţilor Nemira, depresiunea Dărmăneştilor, până la extremitatea sudică a formaţiei Carpaţilor Moldovei, cu altitudini cuprinse între 400-1639 m şi înălţimea maximă în vârful Şandru. Zona este situată la întrepătrunderea pânzelor de Tarcău şi Vrancea cu maximă dezvoltare în zona gresiei de Kliwa. Această litologie oferă masivitate sectoarelor de culme şi o înclinare mare a versanţilor. pedologie Format în condiţii complexe de mediu care se supune mai degrabă zonalităţii altitudinale, învelişul de soluri este complex, caracterizat prin dominarea argiluvisolurilor pe terasele medii şi înalte ale Trotuşului sau pe culmile din Depresiunea Dărmăneşti, prin cambisoluri pe versanţii montani medii şi inferiori şi prin spodosoluri pe culmile montane de peste 1200 m. În lungul văilor principale, învelişul de soluri este format mai cu seamă din protosoluri aluviale, soluri aluviale sau soluri hidromorfe. Pe versanţii abrupţi, dominant în este regosolul. Hidrologie Situl aparţine în totalitate bazinului hidrografic al Trotuşului, iar ploile abundente asigură un regim de scurgere permanent pentru toţi afluenţii acestuia. Prezenţa straturilor de roci dure traversate de pâraie permite local dezvoltarea de mici cascade. aspeCte ClimatologiCe Înălţimea extrem de variabilă a generat climate diferite impuse de exprimarea diferenţiată a elementelor climatice. Dacă temperatura medie anuală în Depresiunea Dărmăneşti este mai mare de 8 ºC, pe culmea Nemira media este de 2-4 ºC. La fel, precipitaţiile prezintă o variaţie importantă, de la 600-700 mm anual pe terasele Trotuşului la 1000-1200 mm anual pe Culmea Nemira. Aceste condiţii climatice reflectă influenţa reliefului, care prin expoziţie şi înclinare modifică exprimarea efectivă a elementelor termice şi pluviometrice. Circulaţia generală a maselor de aer se face predominant sub influenţa vânturilor de vest. Poziţia NS a culmii principale, ca şi menţinerea altitudinii acesteia în jurul valorii de 1600 m, determină precipitaţii mai abundente pe versantul vestic faţă de cel estic, cu influenţe în dezvoltarea vegetaţiei (prezenţa tinoavelor doar la vest de culme). În anotimpul rece, aceeaşi culme reprezintă limita de vest de manifestare a crivăţului, datorită efectului de barieră pe care îl are. BioCenoza vegetaţia Pădurea este situată altitudinal între 400-1639 m, cu expoziţia predominantă spre NE. Tipul de pădure predominant este carac- 0 1 2 3 km 339 cRiŞul alb - RO SCI 0048 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Chişineu-Criş, Pilu, Socodor. supraFaţa: 891 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 34‘ 33‘‘; Long. E 21˚ 26‘ 6‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 107 max., 84 min., 92 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI CRIŞUL ALB - RO SCI 0048 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN79 reprezintă principala cale de acces în sit, prin localitatea Chişineu-Criş. O altă cale de acces este DN79A, până în Vărşand sau Socodor. Din aceste localităţi se pot urma drumuri locale sau agricole. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 40A0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 91F0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Pietrar (Zingel zingel) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Fusar (Zingel streber). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Pălămidă (Cirsium brachycephalum) • Eleocharis carniolica. caracterizarea sitului prezentare generală Pe teritoriul sitului se regăsesc şase tipuri de habitate de interes comunitar: tufărişuri subcontinentale peri-panonice, comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie pâna în etajele montan şi alpin, pajişti aluviale şi pajişti de altitudine joasă, păduri ripariene mixte cu stejar, frasin, ulm (din lungul marilor râuri), zăvoaie cu salcie şi plop, primul fiind prioritar pentru conservare. De asemenea, dintre speciile de faună şi floră de interes comunitar regăsim nouă specii de peşti, o specie de mamifere, o specie de amfibieni, două specii de nevertebrate şi trei specii de plante. Caracteristic sitului este modelul de distribuţie altitudinal departajat, în cadrul căruia diferite etaje sunt evidenţiate prin predominanţa anumitor specii de moluşte aflate într-o stare excelentă de conservare. 0 340 1 2 3 km Biotopul geologie/geomorFologie Situl aparţine Câmpiei de Vest, districtul Câmpia Crişurilor. Câmpia joasă a Crişurilor şi lunca Crişului Alb sunt două subunităţi ale reliefului. Câmpia Crişurilor prezintă altitudini între 84-105 m. În sit, această câmpie este plană, cu unele zone depresionare, foste zone de divagare ale Crişului Alb. pedologie În sit există soluri de calitate foarte bună (cernoziomuri), favorabile culturilor agricole. Hidrologie Situl cuprinde secţiunea inferioară a râului Crişul Alb, aproape de graniţa dintre România şi Ungaria, prezentând numeroase canale şi mlaştini în această zonă. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat continental-moderată, cu uşoare influenţe mediteraneene. Temperatura medie multianuală este de 10,6 °C la Chişineu-Criş. O particularitate este aceea că primăvara apare brusc şi mai devreme decât în restul ţării. Vânturile dominante sunt cele din sectorul S-SE. Masele de aer mediteranean determină un climat cu nuanţe mai blânde. Vânturile din sectorul N-NV aduc în sit mase de aer rece. BioCenoza vegetaţia Malurile râului sunt acoperite cu păduri riverane de anin şi frasin, apoi apar câmpuri întinse cu vegetaţie ierboasă şi pădure. Dintre speciile de plante de interes comunitar aici întâlnim pălămida, trifoiaşul de baltă şi pipiriguţul, toate specii iubitoare de apă, caracteristice bălţilor temporar inundate şi zonelor mlăştinoase. Fauna Fauna este specifică zonelor umede. Nouă dintre speciile de peşti prezente în sit sunt de interes comunitar: zvărluga, ţiparul, porcuşorul de şes, porcuşorul de nisip, răspărul, boarţa, dunăriţa, fusarul, pietrarul. De asemenea sunt prezente vidra şi buhaiul de baltă cu burtă roşie, ambele specii fiind de interes comunitar. Dintre speciile de nevertebrate protejate menţionăm un coleopter, rădaşca, şi o moluscă, scoica de râu, a cărei populaţie este într-o stare excelentă de conservare şi atinge peste un milion de indivizi. aspecte socio-economice Și culturale Prezenţa râului Crişul Alb, ce desparte oraşul Chişineu Cris în două, dă posibilitatea practicării unor culturi irigate, folosindu-se apa raului. Deşi economia oraşului este predominant agrară, în ultima perioadă sectorul economic secundar şi terţiar au avut evoluţii ascendente, zona fiind un important punct de tranzit spre centrul şi vestul Europei. Activitatile economice traditionale in zona sitului sunt preponderent celei ale economiei rural-agrare (agricultura, in special cultura porumbului) si legate de cresterea animalelor. Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este in prezent un sat aparţinător de Chişineu Criş.Activităţile tradiţionale sunt legate de creşterea animalelor (cosit şi păşunat) şi de pescuit. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Extragerea de pietriş şi nisip are un impact major asupra speciilor de peşti pentru care a fost desemnat situl şi în mod deosebit asupra populaţiei de scoici de râu, căreia această activitate îi distruge habitatul. Managementul vegetaţiei acvatice şi de mal în scopul drenării şi lucrările de protecţie împotriva inundaţiilor afectează habitatul de interes prioritar (zăvoaiele), la fel şi îndepărtarea lăstărişului, a arborilor uscaţi sau în curs de uscare. Braconajul piscicol este o amenințare pentru speciile de peşti şi cauza principală a reducerii efectivului populaţional de mreană vânătă. Utilizarea pesticidelor şi a fertilizatorilor pe terenurile agricole adiacente afectează direct calitatea apei din ecosistemul acvatic, cu influenţă majoră asupra speciilor de interes comunitar. aDministrarea sitului În sit sunt amenajate poteci şi drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. Sunt necesare panouri de informare, panouri de orientare cu hărţi, puncte de informare şi clădiri administrative, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. cRiŞul negRu - RO SCI 0049 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Avram Iancu, Batăr, Ciumeghiu, Cociuba Mare, Căpâlna, Tinca, Şoimi. Județul arad: Mişca, Zerind. supraFaţa: 1.850 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 42‘ 5‘‘; Long. E 21˚ 48‘ 7‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 149 max., 84 min., 106 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN79 (E671) spre localităţile Zerind-Ant-Tămaşda-Talpoş. DJ709A ne conduce într-o localitate limitrofă sitului, Tăut. DN76 (E79) (Oradea-Beiuş) străbate localitatea Şoimi, situată aproape de situl Defileul Crişului Negru. DJ768A străbate Suplacu de Tinca, Căpâlna, Rohani şi Ginta. Accesul cu trenul se face pe ruta Timişoara-Oradea (cu oprire în Tămaşda sau Zerind), pe ruta Beiuş-Holod (până în Şoimi) sau pe ruta Ciumeghiu-Holod (cu oprire în Batăr, Tăut, Gurbediu, Tinca sau Râpa). HaBitatele De interes comunitar Din sit 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). mamifere: Liliac de iaz (Myotis dasycneme). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus). pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Petroc (Gobio kessleri) • Avat (Aspius aspius) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Ţipar (Misgurnus fossilis). caracterizarea sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea zăvoaielor cu salcie şi plop, a 11 specii de peşti şi a scoicii de râu. Aceasta din urmă prezintă aici o populaţie stabilă, cu număr mare de indivizi. Structura pe clase de vârstă şi pe sexe a populaţiei scoicilor de râu indică şanse certe de menţinere în viitor, cu condiţia păstrării stării ecologice la parametrii apropiaţi celor actuali. având stratul freatic situat la mică adâncime, cu apă apreciabil mineralizată, apar solurile halomorfe. Tot aici se întâlnesc lăcovişti, uneori podzolite. Hidrologie Crişul Negru se formează în Munţii Apuseni, la confluenţa a două braţe, Crişul Poienii şi Crişul Băiţei, în dreptul localităţii Ştei. Râul are o lungime de 144 km pe teritoriul României şi străbate Câmpia de Vest spre a se vărsa în Crişul Alb (în Ungaria). Crişul Negru seamănă cu un râu de câmpie, având un curs leneş şi o albie cu multe meandre, acumulări de aluviuni, insuliţe, cursuri secundare. Apele subterane sunt la ±0,5 m. Precipitaţiile bogate ridică nivelul freatic, întreţinând excesul de umiditate. Apa are un grad de mineralizare ridicat şi o stare de potabilitate redusă. În zona sitului există şi Canalul Colector, un canal de legătură de 61 km lungime între Crişul Repede şi Crişul Negru. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat continentală, cu nuanţe oceanice şi influenţe submediteraneene. Iernile sunt moderate, fără geruri aspre. Primăvara se resimte Anticiclonul Azoric care grăbeşte desprimăvărarea. Vara nu este toridă, iar toamna este blândă. Precipitaţiile medii anuale sunt de 635 mm. Ploi mai abundente cad la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Masele de aer în circulaţie provin din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică. Vântul bate mai frecvent din N-NV. Biotopul geologie/geomorFologie Situl aparţine Câmpiei de Vest, districtul Câmpiei Crişurilor. Această câmpie plană prezintă o înclinare pe direcţia SE către NV, cu altitudini între 84 şi 149 m. Relieful plan şi neted este rezultatul unui proces continuu de acumulare de materiale aduse de râurile din Carpaţi şi depuse sub forma unor conuri de aluviuni. Malurile lipsesc sau sunt slab conturate. Apar numeroase albii părăsite, mlaştini şi bălţi în sectoarele mai joase. Peste orizontul bazal (pietrişuri grosiere) se află orizontul superior (nisipuri, pietrişuri mărunte, argile) şi deasupra un orizont de argilă roşie şi loessuri. BioCenoza vegetaţia După ieşirea din defileu, Crişul Negru trece printr-o zonă agricolă, cu parcele de porumb, grâu sau floarea-soarelui, întrerupte de mici pâlcuri de păduri de zăvoi. Patul albiei se lărgeşte şi apare în bentos brădişul de apă, care se dezvoltă în masă ca urmare a încărcării apei cu substanţe minerale. Pădurile de zăvoi, habitat de interes comunitar, care mărginesc cursul apei pe toată întinderea sitului, sunt formate din salcie, răchită, plop alb. Speciile arbustive întâlnite mai frecvent în sit sunt păducelul, lemnul câinesc, cornul, alunul şi socul. pedologie În lunca râului, solurile caracteristice sunt cele de luncă: aluviuni, soluri aluviale propriu-zise şi soluri aluviale în tranziţie. În Câmpia Salontei, mai ales în sectoarele cu drenaj deficient Fauna În sit s-a evidenţiat prezenţa a şapte specii de scoici. Importantă pentru conservare este scoica de râu, care prezintă aici o populaţie numeroasă şi stabilă. Situl găzduieşte nume- roase specii de peşti, dintre care 11 sunt de interes comunitar: petroc, avat, dunariţă, zvârlugă, raspăr, fusar, boarţa, mreana vânătă, porcuşorul de nisip, pietrar, porcuşorul de vad. Dintre speciile protejate, raspărul, fusarul şi petrocul apar în sit în efective mai mici din cauza reducerii drastice a populaţiilor la nivelul întregii ţări. Spre aval, la Zerind, s-au găsit raci de râu. A fost evidenţiată şi prezenţa unei specii de moluşte mai rar, scoica sferică. Fauna de păsări prezentă pe cursul apei Crişului Negru este foarte diversă incluzând şi specii protejate cum ar fi egrete mici şi mari, pescăruşi albaştrii, ciocănitori şi ghionoaie sură. În tufărişurile din sit se pot observa în mod frecvent sfrâncioci roşiatici. În partea inferioară, spre graniţă, s-au semnalat dumbrăvenci şi prigorii săpându-şi cuiburile în malurile lutoase. aspecte socio-economice Și culturale Economia zonei este predominant agrară, populaţia fiind axată pe cultivarea terenurilor (culturi de varză, conopidă şi legume, comerţul cu amănuntul al florilor, plantelor şi seminţelor) şi creşterea animalelor, exploatare forestieră şi construcţii. În zona de graniţă, locuitorii lucrează şi în industria de panificaţie sau în cea textilă. Biserica de lemn din Şoimi şi Biserica de lemn din Tăut datează din sec. XVIII şi sunt monumente istorice. În vecinătatea sitului aflăm castelul Miskolczy (1779), castelul Ghiorac din sec. XIX şi un parc dendrologic la Cighid: Ghiorac, precum şi Poiana Narciselor din cantonul Goronişte - Gurbediu. Biserica Reformată Iermata Neagră este un edificiu medieval monument istoric. Pe raza localităţii Şoimi se află Cetatea din Pădure, un ansamblu de ruine de cetate datând din sec. XIV-XV, precum şi ruinele Cetăţii Şoimi (sec.XIII). În localitatea Tinca există un Muzeu de ştiinţe naturale. În localitatea Zerind există o galerie de artă. Folclorul coregrafic cuprinde jocuri precum polca, roata în sus, trei-pă-picior, învârtita. Forme străvechi de cultură populară sunt obiceiurile de iarnă (colindul, sorcova), obiceiu- rile de vară (dodoloaia, cântec de invocare a ploii pe timp de secetă), obiceiurile ceremoniale (cântecul de nuntă, vaietele, priveghiul, tradiţiile de Sânziene). Târgul săptămânal agroalimentar din Tinca cunoaşte o vechime de peste 100 de ani. Toamna se organizează „Balul strugurilor“. CRIŞUL NEGRU - RO SCI 0049 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Extragerea de pietriş şi nisip are un impact major asupra speciilor de peşti pentru care a fost desemnat situl şi în mod deosebit asupra populaţiei de scoici de râu căreia această activitate îi distruge habitatul. Managementul vegetaţiei acvatice şi de mal în scopul drenării şi lucrările de protecţie împotriva inundaţiilor afectează habitatul de interes prioritar (zăvoaiele), la fel şi îndepărtarea lăstărişului, a arborilor uscaţi sau în curs de uscare. Braconajul piscicol este o amenințare pentru speciile de peşti şi cauza principală a reducerii efectivului populaţional al acestora. Îndiguirile şi lucrările de protecţie împotriva inundaţiilor practicate pe Crişul Negru în amonte de sit modifică parametrii hidrologici (debitul şi viteza apei, turbulenţa, cantitatea de substanţe solvite, debitul solid, transparenţa apei, morfologia albiei, componenţa sedimentului), afectând atât speciile de peşti de interes comunitar, cât şi scoica de râu. Utilizarea pesticidelor şi a fertilizatorilor pe terenurile agricole adiacente afectează direct calitatea apei din ecosistemul acvatic, cu influenţă majoră asupra speciilor de interes comunitar. aDministrarea sitului În prezent nu există niciun fel de amenajări şi dotări. Sunt necesare panouri de informare în sit şi localităţile limitrofe, panouri de orientare cu hărţi şi de avertizare, puncte de informare, amenajări pentru observare, trasee turistice şi tematice. 0 2,2 4,4 6,6 km 341 cRiŞul Repede amonte de oRadea - RO SCI 0050 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Aleşd, Auşeu, Aştileu, Ineu, Lugaşu de Jos, Măgeşti, Oradea, Oşorhei, Săcădat, Tileagd, Vadu Crişului, Ţeţchea. CRIŞUL REPEDE AMONTE DE ORADEA - RO SCI 0050 supraFaţa: 1.859 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică altitudinea: 312 max., 129 min., 197 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 1‘ 58‘‘; Long. E 22˚ 29‘ 9‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor, Dealurile Crişanei Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Începând de la Vadu Crişului, şoseaua DN1 însoţeşte râul Crişul Repede la început în nordul lui, trecând după Lacul Tileagd în partea de sud, din aceasta desprinzându-se multe drumuri locale care duc în sit. Se mai poate ajunge şi cu trenul, pe ruta dintre Oradea şi Vadul Crişului existând stații la Oşorhei, Săcădat, Săbolciu, Tileagd, Țețchea, Aleşd şi Vadul Crişului. HaBitatele De interes comunitar Din sit 92A0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes). pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea sitului prezentare generală Situl conservă un sector de curs inferior al unui râu mare din vestul țării ca habitat pentru mai multe specii protejate de plante, nevertebrate, peşti şi amfibieni care prezintă aici populații stabile. Modificările antropice ale albiei datorate realizării a două mari acumulări de apă, care schimbă tipul de curgere a apei pe o lungime mare de râu, nu afectează aceste specii şi aduce un plus de importanță sitului prin statutul său de loc de repaus şi iernare pe rutele de migrație ale păsărilor acvatice. Biotopul geologie/geomorFologie Cursul principal al Crişului Repede măsoară 207 km, fiind al doilea ca mărime din bazinul Crişurilor. Izvorăşte din amonte de localitatea Izvorul Crişului şi se varsă în râul Tisa pe teritoriul Ungariei. Sectorul râului Crişului Repede în care se află situl face parte din Dealurile şi Depresiunea Crişului Repede, incluzând şi o zonă mică din Câmpia Crişurilor, fiind poziționat între localitatea Vadul Crişului şi Oradea. Structura reliefului este monoclinală, cu o înclinare uşoară de la est la vest, incluzând suprafețe piemontane, glacisuri, măguri şi valea terasată a râului. Altitudinea medie a dealurilor este de aproximativ 300 m, la contactul cu câmpia coborând la 100-120 m. Cu excepția măgurilor din fâşia îngustă de roci calcaroase triasice din marginea de SE, întreaga unitate este sculptată în roci sedimentare neogene şi cuaternare (mai friabile). pedologie Solurile ocupă propriu-zis o suprafață mică din sit, acesta fiind format în proporție de 80% din albia râului Crişul Repede şi lacuri. Se întâlnesc soluri de luncă care cuprind aluviuni formate în condiţiile specifice pedogenetice ale luncilor. În funcţie de dezvoltarea morfogenetică a profilului de sol, de la nediferenţiat până la diferenţiat, deosebim în lunca râului Crişul Repede trei trepte de evoluţie: aluviuni, soluri aluviale propriu-zise şi soluri aluviale de tranziţie spre tip genetic de sol. Hidrologie Albia majoră a Crişului Repede reprezintă principala rezervă de apă din sit, împreună cu zonele umede adiacente şi cele două lacuri de acumulare de la Tileagd şi Lugaşu. Sectorul de râu inclus în sit aparține cursului inferior, între Vadul Crişului şi oraşul Oradea. Pe acest sector pantele mari ale albiei, de 3,5 m/ km, se menţin între Aleşd şi Tileagd, pentru ca după cele două lacuri acestea să scadă până la 1m/km când râul iese în câmpie. aspeCte ClimatologiCe Clima din sit este temperat-continentală cu influenţă oceanică, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C şi o medie anuală a precipitațiilor destul de ridicată, ajungând până la 500-700 mm. Deoarece zona este deschisă spre vest, vânturile aduc mase de aer oceanic umede şi reci. Iarna, pe cursul râului se produc acumulări de aer rece, în timp ce terasele şi zonele mai înalte de relief rămân acoperite de aer mai cald. BioCenoza vegetaţia Sectorul de curs din sit al râului Crişul Repede are o vegetație de pajişte intens modificată de prezența şi intervenția antropică, la care se adaugă mai multe zăvoaie de sălcii, răchite şi plopi albi care formează un habitat de interes comunitar. În trecut au existat numeroase zone umede şi mlaştini, precum şi zone cu risc ridicat la inundații, dar majoritatea acestora au dispărut în urma lucrărilor de amenajări hidrotehnice, care au adus în peisaj două acumulări mari de apă, cu vegetație prezentă doar pe malurile nebetonate. Spre coada lacului s-a format o adevărată deltă, cu canale şi insule care au o vegetație palustră bistratificată: un strat cu o înălțime medie de până la 1-1,5 m unde predomină papura, stuful şi rogozul şi un strat bazal cu o înălțime de 40-50 cm compus din specii precum stânjenelul de apă, pipirigul, mărăraşul de baltă, gălbinelele, piciorul lupului, buzduganul de apă, alături de multe altele. În sectoarele cu apă de mică adâncime se remarcă o vegetație cu plante submerse formată din brădiş şi broscăriță. Pe malurile lăsate în regim natural, mâloase şi neinvadate de stuf, sunt prezente populații ale unei specii de ferigi protejate în spațiul comunitar, trifoiaşul de baltă. În lunca râului, suprafețele plane sau cu microdepresiuni care primăvara posedă o umiditate excesivă sunt acoperite de rogozul vulpii în asociere cu exemplare de pipirig, rogoz hirt, păiuş, trifoi, păpădie, piciorul cocoşului târâtor şi piciorul cocoşului galben. Stratul arborescent este format din salcie albă, salcie plesnitoare şi plop alb, găsindu-se şi rare exemplare de arin negru, frasin şi cruşin. Stratul arbustiv este compus din lemn câinesc, porumbar, sânger, alun, dud alb, amorfă, dârmox, călin, cununiță şi măceş, iar stratul ierbos este format din trestie de câmp, iarbă de câmp, iarbă deasă, sânziene şi golomăț. Fauna Corpul de apă al Crişului Repede care traversează situl, împreună cu cele două lacuri de acumulare (Tileagd şi Lugaşu) oferă habitate pentru mai multe specii de peşti protejate precum moioaga, petrocul, zglăvoaca, porcuşorul de nisip, boarca, dunarița, zvârluga, raspărul, pietrarul şi fusarul. Pe lângă acestea mai sunt prezenți în număr mare scobarii în porțiunea de râu aflată amonte de lacuri. Lacurile prezintă o faună de peşti aparte formată din crap, biban, caras, clean, păstrăv şi ştiucă. Zonele cu apă mică de la coada lacurilor sau bălțile adiacente râului sunt habitatul pentru reproducerea multor specii de herpetofaună, următoarele cinci fiind de interes comunitar: țestoasa de apă, tritonul cu creastă, tritonul comun transilvănean, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi buhaiul de baltă cu burta roşie. Alături de aceste specii se găsesc populații mari de broaşte verzi de lac, brotăcei şi şerpi de casă. Tot legată de habitatele umede cu o calitate bună a apei este şi scoica de râu, o specie de interes comunitar. Digurile lacurilor şi locurile uscate sunt utilizate de şopârle de câmp şi şopârle de ziduri, dar şi de lăcustele de munte, o specie de asemenea protejată în spațiul european. Mai rar sunt văzute exemplare de broaşte râioase verzi şi brune. Habitatele sitului sunt utilizate intens pentru hrănire de către liliecii mari cu potcoavă, coloniile acestora fiind în vecinătatea sitului. Tot dintre mamiferele protejate se remarcă şi vidra, populația acestei specii având o stare bună de conservare în sit. Alte mamifere identificate aici sunt căpriorul, vulpea, iepurele, cârtița, orbetele, şoarecele de câmp, şobolanul de apă şi şoarecele de casă. Peste 130 de specii de păsări utilizează acest sit ca loc de repaus în timpul migrațiilor, pentru cuibărire sau pentru iernare. Multe dintre ele sunt acvatice, realizând aglomerări mari pe cele două lacuri de acumulare, care rămân parțial neînghețate atunci când restul corpurilor de apă din vestul țării sunt acoperite de gheață. În zilele de iarnă se pot observa astfel sute sau chiar mii de rațe, gâşte, gârlițe, cufundaci sau ferăstraşi, însoțite de păsări de pradă cum ar fi codalbul, şorecarul încălțat, şoimul de iarnă etc. aspecte socio-economice Și culturale Localnicii sunt angrenați în creşterea animalelor, cultivarea terenului, exploatarea şi prelucrarea lemnului, dar şi în colectarea şi comercializarea fructelor de pădure. Ramurile industriale specifice zonei sunt în domeniul materialelor de construcţii (sticlă, ciment, calcar, marnă, cărămizi, bolţari, țiglă), producerea energiei electrice, confecţii şi îmbrăcăminte, morărit, panificaţie, comerţ, agroturism şi prestări servicii, o parte din forţa de muncă fiind orientată spre Oradea. Prezenţa Crişului Repede oferă posibilitatea practicării pescuitului pe cursul râu- lui şi pe lacuri. Localităţile mari din vecinătatea sitului (Oradea şi Aleşd) beneficiază de alimentare cu apă potabilă, canalizare şi încălzire în sistem centralizat, spre deosebire de unele comunități în care apa provine din surse proprii, iar canalizarea lipseşte. Încălzirea locuinţelor din sate şi comune se face în principal cu lemne. Vestigii arheologice din paleolitic, neolitic şi epoca metalelor atestă prezenţa neîntreruptă a comunităţilor umane. Numeroase biserici din lemn (din Tilecuş, Subpiatră, Peştiş, Călățea sau Poiana Cornet), monumente istorice, cetăţi şi castele sunt mărturii ale vieţii materiale şi spirituale pe aceste meleaguri. Biserica de lemn din satul Hotar este locul în care a poposit Horea, aflat în fruntea unui grup de iobagi, pentru un sfat cu sătenii de aici, în drumul lui spre Viena (secolul al XVIII-lea). Localnicii au păstrat multe din datinile şi obiceiurile străbune, piese vestimentare vechi şi deosebit de valoroase, dar şi cântece şi dansuri de folclor, autentic româneşti sau al etniilor cu care convieţuiesc din cele mai vechi timpuri. Acestea sunt prezentate cu ocazia sărbătorilor de peste an, de zilele comunelor, cu ocazia festivalurilor, a târgurilor şi a balurilor. Situat în apropiere, oraşul Oradea prezintă o densă concentrare de clădiri istorice, lăcaşuri de cult şi muzee. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Construcţiile hidrotehnice manifestă un impact major asupra cursului râului Crişul Repede şi a habitatelor acvatice însoțitoare. Practicarea agriculturii intensive prin utilizarea fertilizanţilor şi a pesticidelor contribuie la creşterea gradului de poluare a habitatelor din sit având repercusiuni şi asupra speciilor protejate. Tăierea zăvoaielor pentru creşterea suprafeţei agricole sau pentru ridicarea de construcţii au impact negativ major asupra speciilor şi habitatelor. Fiind un sit amplasat pe cursul inferior al unui râu mare, este vulnerabil la toate activitățile care se petrec în amonte de acesta şi care pot schimba calitatea apei care ajunge în sit. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de panouri de avertizare/atenţionare, bariere pe diguri, fiindu-i necesare panouri de informare, puncte de informare în comunitățile aflate în vecinătatea sitului, amenajări pentru observarea faunei de pe cele două lacuri, poteci şi drumuri pentru vizitare, trasee tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi locuri de campare cu vetre de foc. 0 342 1,7 3,4 5,1 km Cuşma - RO SCI 0051 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Bistriţa Bârgăului, Cetate, Dumitriţa, Josenii Bârgăului, Livezile, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului. Județul Mureş: Răstoliţa. Județul Suceava: Poiana Stampei. supraFaţa: 44.284 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 8‘ 59‘‘; Long. E 24˚ 49‘ 36‘‘ Bioregiunea: Alpină, Continentală eCoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Transilvaniei altitudinea: 1962 max., 381 min., 974 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale. Gurghiu). O altă particularitate cu valoare protectivă şi în acelaşi timp un element de patrimoniu cultural o reprezintă plantațiile de stejar, păr şi măr făcute de către populația săsească în Evul Mediu prezente şi astăzi. Situl Cuşma se suprapune parțial cu Parcul Național Călimani, incluzând şase rezervații naturale (Piatra Cuşmei, Valea Repedea, Tăul Zânelor, Locul fosilifer Râpa Mare, Cheile Bistriței Ardelene, Stâncile Tătarului) şi trei Monumente ale naturii (Piatra Corbului, Râpa Verde, Comarnic). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Euphydryas maturna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Leptidea morsei • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Petroc (Gobio uranoscopus). Biotopul geologie/geomorFologie Aria sitului este formată din trei unități geologice: zona rocilor vulcanice şi piroclastice (arealul masivului Călimani, dominat de conuri vulcanice), zona vulcano-sedimentară formată din roci piroclastice, microconglomerate şi tufuri (Piemontul Călimanilor) şi depozitele sedimentare (argile, nisipuri, pietrişuri) de vârstă miocenă, dispuse fragmentar, care formează prelungirea Podişului Transilvaniei. Complexitatea geomorfologică este dată de prezența celor două straturi genetice, vulcanic superior şi vulcanogen-sedimentar inferior. Aglomeratele vulcanice formează o masă compactă, întreruptă numai de intercalații şi intruziuni de andezite. Andezitele se prezintă sub formă de curgeri de lave. Rocile sedimentare apar sub forma unor versanți abrupți stâncoşi, care limitează eruptivul. Văile care străbat acest sector au albii adânci şi pereti verticali de 350-450 m (Bistrița Ardeleană, Repedea, Șoimul de Jos, Șoimul de Sus, Neagra). Depozitele sedimentare conțin gresii calcaroase cu intercalații de marne. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl Cuşma acoperă un important areal al Munților Călimani, Munților Bârgău şi Piemontului Călimani. Aglomeratele vulcanice formează chei şi stâncării spectaculoase, de exemplu Bistrița Ardeleană, Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra Cuşmei. Au fost identificate 11 habitate cu valoare protectivă europeană, dintre care menționăm pădurile aluviale cu anin negru şi frasin, turbăriile cu vegetație forestieră, tufărişurile alpine şi boreale. Pe valea Cuşma se găseşte un exemplar teratologic de molid, „molidul candelabru“. Complexitatea genetică, climatul şi geomorfologia zonei susțin o diversitate floristică şi faunistică deosebită, situl adăpostind nouă specii de vertebrate de interes comunitar (trei specii de carnivore mari, trei specii de amfibieni şi trei specii de peşti), precum şi cinci specii de nevertebrate de interes comunitar (insecte). Păşunile împădurite cu măr şi păr sălbatic şi elementele naturale din sit au permis dezvoltarea unei populații viabile a carnivorelor mari, în special a ursului, lupului, râsului. Pădurile, ce ocupă 72% din sit şi stâncăriile precum Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra lui Orban, Cheile Tătarului, Piatra Cuşmei constituie adăposturi naturale pentru populația numeroasă de urs. Plantațiile de măr şi păr pădureț atrag toamna şi urşii din zonele limitrofe (Călimani, Bârgău, pedologie În sit se găsesc patru tipuri primare de sol: luvisoluri, cambisoluri, podzoluri şi andosoluri. Luvisolurile din pădurile de fag şi cele de amestec permit dezvoltarea vegetației ierboase (mălaiul cucului, drobița, trestioara). Cambisolurile sunt prezente în pădurile de foioase şi în etajul montan inferior, unde se dezvoltă gorunul şi fagul, în amestec cu molidul. Plantele caracteristice sunt vinariță, colțişor, leurdă, năpraznică. Pe solurile brune acide vegetația ierboasă cuprinde măcrişul iepurelui, mălaiul cucului, degetăruț. Podzolurile din zona montană înaltă şi de pe versanții cu pantă domoală sunt acoperite cu păduri de molid cu afin şi merişor, muşchi şi plante ierboase (horşti, degetăruț, rotungioare). Andosolurile sunt formate din materiale vulcanice magmatice piroclastice, fiind prezente in- CUŞMA - RO SCI 0051 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DN7 (Bistrița-Vatra Dornei), din care se desprind DJ172G (Livezile-Cuşma–Piatra Corbului), DJ173A (Prundu Bârgăului-Bistrița Bârgăului-Colibița) şi DJ173D (Mureşenii Bârgăului-Colibița), prin Pasul Blajului. Accesul la rezervațiile naturale şi monumentele naturii din sit se poate face urmând DJ173 (Bistrița-Șieu - asfaltat) sau DJ172G (Jelna-CetateSatu Nou-Cuşma). sular, spre exemplu pe valea Petriş. Sunt acoperite de păduri de fag şi molid, de tufărişuri de ienupăr şi afin. Hidrologie Cursul de apă cel mai important este Bistrița Ardeleană, care reprezintă limita dintre Călimani şi Munții Bârgăului şi se formează prin aportul râurilor Izvorul Lung şi Colbu care, împreună cu afluenții, vin de sub vârfurile Bistriciorul (1990 m), Zurzugăul, Dalbidanul, Străciorul, Tomnatec şi Buba (1670 m). Limita de nord a sitului este Bârgăul, care se varsă în Bistrița Ardeleană la Prundu Bârgăului. Alți afluenți ai Bistriței Ardelene sunt Cuşma (formează o parte din limita de vest) şi Tănase. Budacul izvorăşte de sub Vârful Poiana Cireşilor (1573 m). Budăcelul provine din Dealul Vulturu şi formează o parte din limita sudică a sitului. Dintre puținele lacuri şi mlaştini ale sitului amintim Tăul Zânelor şi Lacul de acumulare Colibița, situat pe Bistrița Ardeleană, având o suprafață de 270 ha şi 13 km lungime. aspeCte ClimatologiCe Clima temperat continentală este influențată de masivitatea reliefului. Clima munților dominanți din sit (600-1700 m) prezintă o medie anuală a temperaturii aerului de 4-6 °C şi un nivel mediu al precipitațiilor de 700-1200 mm/an. O caracteristică a zonei este briza de munte, noaptea şi dimineața vântul bătând dinspre înalțimi spre vale iar seara invers. Pe suprafața apelor curgătoare se formeaza poduri de gheață. BioCenoza vegetaţia Vegetația sitului se încadrează în etajul montan şi se caracterizează printr-o mare omogenitate, datorită naturii reliefului şi uniformității climatului. În sit domină pădurile (72%), în special cele de amestec de fag şi brad. Au fost identificate 34 de asociații vegetale şi 11 habitate de interes comunitar. Două specii de floră sunt periclitate (bradul şi scara Domnului), trei sunt vulnerabile (angelica, arnica şi smirdarul) iar 23 de spe- cii sunt endemice pentru Carpați. Specii rare sunt jneapănul, zada, tisa, roua cerului, bulbucii de munte, laleaua pestriță, vulturica. Un relict glaciar este endemic, fiind semnalat doar la Piatra Cuşmii. Două specii de licheni şi muşchi au valoare conservativă. „Molidul candelabru“ din Valea Cuşma reprezintă un punct de atracție pentru turişti, având o înălțime de 20m. O notă aparte pe valea Cuşma o reprezintă apariția plantațiilor de stejar, măr şi păr (numite „rariste“ sau „breite“), care permit utilizarea terenurilor slab fertile drept păşuni, atrăgând fauna sălbatică şi scăzând presiunea asupra culturilor agricole. Fauna Fauna de nevertebrate cuprinde crustacee şi insecte. Dintre insecte, cei mai frecvenți sunt fluturii (427 de specii), de interes protectiv fiind fluturele tigru de Jersey, fluturele vărgat, fluturele roşu de mlaştină etc. În sit se găsesc trei specii de peşti de interes comunitar, două în cursurile de apă cu substrat pietros (zglăvoc şi petroc) şi una pe cursurile cu fund nisipos şi mâlos (mreană vânătă). Amfibienii sunt reprezentați de trei specii de interes comunitar: tritonul cu creastă, tritonul carpatic şi izvoraşul cu burta galbenă, la care se adaugă broasca râioasă brună, broasca roşie de munte, brotăcelul. Reptilele sunt reprezentate de guşter, şopârla de câmp, şopârla de munte. În etajul montan întâlnim şarpele lui Esculap şi vipera, în zona stâncăriilor din Chei. Carnivorele mari din sit (urs, lup, râs) au populații stabile pe termen lung. Căpriorul şi cerbul, jderul, nevăstuica şi bursucul întregesc tabloul mamiferelor prezente. Liliecii sunt bine reprezentați prin liliacul mic cu potcoavă, liliacul comun şi liliacul comun mic, care formează o colonie în podul Bisericii ortodoxe din Prundu Bârgăului. În zona Colibița întâlnim liliacul cu aripi lungi, liliacul de apă şi liliacul bicolor. Dintre cele 85 de specii de păsări semnalate în sit, 18 sunt de interes comunitar. Speciile de păsări cele mai interesante sunt acvila țipătoare mică, acvila de munte, viesparul, ierunca, caprimulgul, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoarea cu spate alb, silvia porumbacă. 343 Cuşma - RO SCI 0051 aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Pe raza sitului se află un număr de 11 localități. Principalele activități economice sunt agricultura şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară şi secundară a lemnului, agroturismul şi exploatarea carierelor de andezit. Biserica de lemn din satul Petriş, Biserica evanghelică (satul Dumitrița, sec. XVI) şi ruinele castrului roman din OrheiuBistriței reprezintă repere ale monumentelor istorice din zona sitului. „Muzeul de sub Poartă“ din satul Livezile prezintă colecţii de ceramică populară, cusături şi picturi pe lemn. „Centrul de ceramică populară“ şi „Centrul de cojocărit“ din Valea Bârgăului 0 344 1,5 3 4,5 km contribuie, alături de târgurile locale, la păstrarea tradițiilor şi obiceiurilor populare (țesut, cusut, olărit, confecționarea de şerpare). Rezervația naturală „Orheiul Bistriței“ găzduieşte în luna mai festivalul „Laleaua Pestriță“, iar Poiana Ștampei organizează în iulie spectacolul „Flori de pe Dorna“. Festivalul „Regele Brazilor“ şi sărbatoarea „Alaiul Munților de pe Bârgău“ întregesc calendarul anual al manifestărilor folclorice dedicate naturii. Muzeul județean Bistrița-Năsăud adăposteşte material geologic şi paleontologic din sit. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. Defrişările afectează stabilitatea sitului, în special prin fragmentarea acestuia. Vânătoarea poate avea un impact negativ semnificativ, în lipsa unui management de specialitate adecvat. aDMiNiStrarea Sitului În sit sunt amplasate şapte panouri de informare. Între Cabana Dealu Negru şi Piatra Corbului există o amenajare pentru observare/supraveghere. Sunt amenajate poteci, bariere, precum şi patru locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor (Colibița, Valea Șoimului, Piatra Fântânele, Dealu Negru). Exista 19 trasee turistice spre Munții Călimani-Bârgău, cu variante de trasee pe văile râurilor. Traseele de culme se intersectează cu multe alte trasee turistice spre rezervații. Este necesară realizarea de trasee tematice, panouri de informare/orientare, centru de vizitare şi puncte de informare, precum şi împrejmuirea punctelor fosilifere Râpa Mare şi Râpa Verde. DănCIOanEa - RO SCI 0052 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul caraş-Severin: Băuţar. supraFaţa: 379 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 26‘ 46‘‘; Long. E 22˚ 38‘ 17‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1753 max., 943 min., 1431 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face urmând drumurile forestiere pornind din Băuţar, Bucova, Măru, Poiana Mărului. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). caracterizarea Sitului prezentare generală 60% din sit este reprezentat de pădurile acidofile de molid din regiunea montană, habitat natural de interes comunitar aflat într-o stare bună de conservare. În sit sunt prezente şi cele trei specii de carnivore mari de interes comunitar (urs, lup, râs), precum şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, o specie de amfibian de interes comunitar. Situl are limite naturale formate din văi, culmi şi pădure. Formaţiunea muntoasă este împădurită cu arborete de tip natural care imprimă zonei un specific sălbatic, cu un peisaj deosebit. Biotopul geologie/geomorFologie Situat în Carpaţii Meridionali, unitatea de relief principală a sitului este versantul cu configuraţie variată, cu abrupturi şi grohotişuri stâncoase. Situl este transversal văii Bistrei, pe versanţii munţilor Poiana Ruscă la nord şi ai Munţilor Ţarcului la sud. Orogenul Carpatic este bine reprezentat, zona fiind vârstnică din punct de vedere geologic. De la sud către nord sunt prezente formaţiuni magmatice, granite şi magmatite prealpine, granitoide. În Valea Bistrei apar formaţiuni sedimentare de vârstă mai recentă. În nord se găseşte un masiv jurasic timpuriu Malm, cu incluziuni de magmatite alpine, în special granodiorite şi diorite. pedologie Majoritare în sit sunt solurile brune de pădure. Apar şi soluri brune acide. Solurile hidromorfe gleice sunt mai rare, de asemenea şi solurile neevoluate de tip aluvionar. dăncioanea - RO SCI 0052 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Hidrologie Situl se află pe Valea Bistrei, afluent al Timişului. Zona este străbătută de un afluent cu debit mic al Bistrei şi de altul care izvorăşte din Munţii Ţarcu. Reţeaua hidrografică, bine reprezentată, este formată dintr-o vale coaxială, Valea Bistrei Ardealului, cu numeroşi afluenţi – Pârâul Dăncioanea Mică si Mare, Pârâul Cioaca, Modoşul Mare şi Mic. aspeCte ClimatologiCe Clima este de tip temperat-continental. Temperatura medie anuală variază între 2-4 °C în etajul montan superior. Circulaţia maselor de aer de-a lungul văii Bistrei reglează regimul termic al zonei, micşorând influenţa alpină briza de munte. Precipitaţiile predomină odată cu creşterea altitudinii, având un maxim primăvara. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 550-725 mm. Fauna Dintre speciile de interes comunitar menţionăm lupul, ursul, râsul, precum şi buhaiul de baltă cu burtă galbenă. Sunt prezente şi alte specii de mamifere ce preferă zonele montane împădurite, cum ar fi pisica sălbatică şi jderul. Dintre speciile de păsări protejate la nivel european sunt prezente cocoşul de munte, buha, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spate alb. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este reprezentată în principal de molidişuri pure şi se înscrie în etajul montan superior. Pădurile de conifere abundă pe ambii versanţi. Pădurile acidofile de molid din regiunea montană, habitat de interes comunitar, sunt cantonate în special pe zonele cu soluri acide. În golul alpin găsim pajişti alpine cu jnepenişuri, tufărişuri mai înalte de jneapăn, smârdar, ienupăr pitic şi arin verde. Mai jos sunt rarişti de molid, zâmbru şi larice. În locul rariştilor defrişate se dezvoltă pajişti secundare cu păiuş şi părul porcului. Pădurile de foioase şi de amestec sunt şi ele prezente, în proporţie redusă. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Ocupaţiile principale ale locuitorilor din zona situluisunt creşterea animalelor, agricultura – cultura porumbului şi a cartofului şi pomicultura – măr şi prun, agroturismul, colectarea şi prelucrarea fructelor de pădure şi a ciupercilor, exploatarea şi prelucrarea lemnului şi a marmurei de la carierele din Bucova şi Ruşchiţa. Exploatarea zăcământului de marmură de la Ruşchiţa a început în 1883, marmura fiind utilizată la restaurarea domului din Milano, la construcţia Palatului Telefoanelor, Palatului Parlamentului din Bucureşti, Parlamentului din Budapesta. Pe teritoriul administrativ al comunei Băuţar sunt declarate monumente şi situri arheologice, în localitatea Bucova existând fortificaţii dacice şi medievale, precum şi monumente şi ansambluri etnografice şi de tehnică populară. O tradiţie populară este sărbătoarea „Măsuratul Oilor“, care are loc în luna mai a fiecărui an. Tabloul rustic al zonei este completat de meşteşuguri tradiţionale precum dogăritul şi torsul lânii. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Principalele activităţi sunt legate de creşterea animalelor. Braconajul, tăierile ilegale şi supraexploaterea resurselor pot avea un impact negativ asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului Nu există niciun fel de infrastructură de vizitare. Este necesară realizarea de panouri şi puncte de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), precum şi a unor amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 345 dealul alah bair - RO SCI 0053 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Crucea. supraFaţa: 194 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 30‘ 8‘‘; Long. E 28˚ 13‘ 5‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 192 max., 50 min., 122 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI DEalul alah BaIR - RO SCI 0053 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil de pe DN2A, între localităţile Gălbiori şi Crucea, pe traseul Gălbiori (sau Crucea)-Băltageşti-Dunăre-CapidavaTopalu (drumuri judeţene). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Clopoţel dobrogean (Campanula romanica) • Pulsatilla grandis. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important pentru conservarea a aproximativ 30 de specii de plante rare petrofile de origine pontică, balcanică, pontic-balcanică şi pontic-mediteraneană. Jumătate din suprafaţa sitului este acoperită de vegetaţie stepică ponto-sarmatică petrofilă pe stânci calcaroase şi de loess, habitat european prioritar. Speciile caracteristice stepei ponto-sarmatice de interes comunitar sunt clopoţelul dobrogean, buruiana cu cinci degete şi dediţeii. Pe teritoriul sitului se află şi rezevația naturală Dealul Alah Bair. Acesta prezintă o geomorfologie spectaculoasă, cu râpe adănci de loess de o valoare peisagistică deosebită şi o bogăţie floristică remarcabilă, reunind peste 270 de specii de plante pe o suprafaţă foarte mică (10 ha). Multe dintre aceste specii sunt endemice sau subendemice, aflate pe Lista Roşie a plantelor din România. Biotopul geologie/geomorFologie Situl aparține Podişului Trotman (Podişului Dorobanțului) şi cuprinde Dealul Alah Bair (sau Băltăgeşti şi La Cazemată), fiind cea mai înaltă zonă din Dobrogea Centrală. La nord, zona se învecinează cu podişul Casimcea, separarea dintre cele două unităţi geomorfologice făcându-se prin povârnişul Topalu-Sibioara-Taşaul. Relieful zonei este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene. Substratul geologic este format din roci de vârstă cretacică şi jurasică (la est sunt şisturi verzi la suprafaţă, în pârâul Boascic). Prospeţimea suprafeţei şisturilor sugerează o înaintare lentă a apelor care au acoperit suprafaţa lor. Versantul vestic al dealului Alah Bair este străbătut de canioane săpate în loess care permit dezvoltarea unei vegetații specifice. 0 346 0,5 1 1,5 km pedologie În zona sitului Dealul Alah Bair există o diversitate ridicată de soluri. Cele mai caracteristice sunt solurile bălane şi cernoziomurile formate din leoss şi rendzine. În zonele cu şisturi verzi, calcare şi granite se dezvoltă litosolurile. Alte tipuri de soluri caracteristice zonei sunt erodisolurile şi regosolurile. Hidrologie Situl Dealul Alah Bair face parte din bazinul hidrografic al Dunării. În aproierea zonei se află valea râului Băltăgeşti. Este un curs de apă mic, cu debite reduse, care se varsă în Dunăre. Pe valea Crucea-Băltăgeşti sunt executate două baraje care au creat lacuri de acumulare, unul la limita de SV a localităţii Crucea, al doilea la 2 km în aval, către localitatea Băltăgeşti. Primul baraj este în prezent deteriorat. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală cu veri călduroase şi secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii şi toamne târzii. Apropierea sitului de Dunăre asigură, prin permanenta evaporare a apelor, o umiditate sporită a aerului şi reglarea încălzirii acestuia. Vântul predominant bate din direcția NNE, iarna aducând viscole şi geruri. Precipitațiile medii sunt de 427 mm/ an. Vara, precipitațiile sunt scăzute cantitativ şi rare, iar evaporarea foarte mare. Cele mai mari cantități de precipitații cad în cea de a doua jumătate a primăverii şi începutul verii, precum şi în luna noiembrie. O particularitate distinctă a precipitațiilor o constituie caracterul lor torențial cu cantități maxime de peste 100 mm în 24 de ore. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia ierboasă întâlnită pe culmile pietroase ale dealurilor cuprinde multe specii caracteristice stepelor ponto-sarmatice ca păiuşul dobrogean, jaleşul, cinci degete, bărboasa, păiuşul stepic, firuţa, năgara, pirul cristat, pelinul, iarba căinelui, culbeceasa, garofiţa, sugărelul alb, păpădia, laptele-cucului, scaiul dracului, şarlai, ciucuşoara, inul, sânziana, ruşinariţa, coada şoricelului, bărbişoara, brânduşa, brânduşa trifilă, vol- bura lineată, nemţişori fisuraţi, păiuş dobrogean, ceapa ciorii, sparceta, migdalul pitic, siminocul, rostogolul, usturoiul galben, coşacul, cununiţa, fetica etc. Vegetația arbustivă este reprezentată de tufărişuri care se formează cu precădere în surpături, cu specii caracteristice precum păducelul, scorombarul, cărpiniţa, scumpia. În zonă apar şi plantaţii de pin negru, deşi aceste fomaţiuni forestiere nu sunt specifice zonei. Fauna Dintre amfibieni, în sit apar tritonul dobrogean, tritonul comun, broasca râioasă verde, iar dintre reptilele găsim aici şopârla de câmp, guşterul, şarpele balaur, şarpele de casă şi şarpele de apă. Vegetația de stepă favorizează prezența unei bogate populații de popândăi. Popândăii trăiesc în colonii întinse, în zone cu iarbă nu foarte, mare dar nici prea rară. Alte specii de mamifere întâlnite sunt iepurele de câmp, şoarecele de câmp, vulpea şi dihorul de casă. Zonele de stepă (cu pietrişuri şi calcare la suprafață) favorizează cuibărirea pietrarului negru. Râpele formate în loess, surpături destul de spectaculoase prin dimensiuni şi morfologie şi greu accesibile pentru om, reprezintă un loc ideal pentru cuibărirea mai multor specii de păsări ca dumbrăveanca, lăstunul de mai, prigoria etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 3482 de locuitori ai aşezărilor din zona sitului, sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, fabricarea produselor lactate şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne şi gaz. Există un sistem centralizat de alimentare cu apă, dar nu şi de canalizare. Încă din neolitic există mărturii ale vieții materiale în această zonă, geto-dacii fiind cei ce au populat intens aceste locuri. Din punct de vedere arheologic se remarcă un deal (Muntele de var) din apropierea satului Stupina şi descoperirea unei statui traco-scitice din piatră (sec. IV-III î.e.n.) reprezentând un bust având la brâu un pumnal în stil okinakes (în prezent la Muzeul de istorie al României). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de turismul necontrolat, defrişări şi abandonarea activității de păşunat. În zonă se constată o schimbare a păşunilor şi fânețelor (o împădurire naturală), ceea ce are o influență majoră asupra habitatelor. aDMiNiStrarea Sitului În sit există clădiri administrative, puncte de informare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare şi amenajări pentru depozitarea deşeurilor. Sunt necesare, panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), stațiuni ştiințifice, bariere, amenajări pentru observare, locuri de campare, trasee turistice şi tematice. dealul cetăţii deva - RO SCI 0054 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Deva. supraFaţa: 109 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 53‘ 22‘‘; Long. E 22˚ 52‘ 31‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 552 max., 193 min., 394 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din Deva, unde se poate ajunge cu trenul sau pe DN7. Din Deva, accesul se poate face atât pe jos pornind din parcul oraşului (Parcul Cetăţii), cât şi cu ajutorul telecabinei ce pleacă din piaţa de la poalele cetăţii. Din vest situl poate fi accesat de pe drumul care merge la cabana Căprioara. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91l0 Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl, care include şi rezervaţia naturală cu acelaşi nume, este foarte important prin faptul că adăposteşte o faună şi o floră bogate. Aici au fost indentificate un număr de patru tipuri de habitate forestiere de interes comunitar. Fauna este diversă, bine reprezentate fiind în special nevertebratele, reptilele şi păsările. Situl adăposteşte şi o populaţie de fluture vărgat, specie prioritară de interes comunitar precum şi una dintre cele mai periclitate populaţii de viperă cu corn. Situl este foarte important şi din punct de vedere peisagistic, istoric şi cultural, reprezentând una dintre emblemele oraşului Deva. Biotopul geologie/geomorFologie Situat în NV municipiului Deva, situl constituie una din culmile exterioare ale Munţilor Poiana Ruscă, pe la poalele căruia râul Mureş se desfăşoară în sectorul de culoar intramontan. Sub aspect geologic, zona este rezultatul activităţii vulcanice care s-a desfăşurat cu intensitate maximă în lungul văii Mureşului. Ca produs al magmatismului subsecvent al acestei activităţi s-a format conul vulcanic de andezite al Dealului Cetăţii, căruia eroziunea ulterioară i-a îndepărtat o mare parte din structura aparatului vulcanic. Studiile geologice şi petrografice au arătat că în urma distrugerii aparatului vulcanic nu s-a mai păstrat decât umplutura caracteristică a coşului său. Aspectul actual şi altitudinea i-au conferit denumirea de deal, doar versantul 0 0,5 1 sudic, prin stâncăriile abrupte şi golaşe, amintind de originea muntoasă a acestei forme de relief. pedologie În sit întâlnim trei categorii de soluri şi anume litosol tipic (pe pante abrupte şi versanţi superiori însoriţi cu expoziţie estică), sol brun argiloiluvial tipic (în partea de nord) şi sol brun luvic tipic (în partea de SV). Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al Mureşului, la limita cu tronsonul median al culoarului Mureş, malul stâng al pârâului Măgheruţa conturând versantul vestic al dealului. La baza versantului nord-estic apare un izvor. aspeCte ClimatologiCe Situl se află la limita dintre climatul temperat umed (caracterstic Europei de Vest) şi cel temperat cu influenţe submediteraneene din sud-vestul României. Temperatura medie multianuală se află în jurul valorii de 10 °C. Cantitatea medie de precipitaţii este de 578 mm/an. Vânturile au frecvenţe şi intensităţi moderate, procentul calmului atmosferic fiind de 57%. Direcția dominantă a vântului este din vest şi NV. BioCenoza vegetaţia Pâlcurile de făgeto-cărpinete sunt caracteristice versanţilor nordic şi nord-estic. Pe versantul sudic şi sud-vestic predomină tufărişurile de corn şi mojdrean. Foarte apreciate de vizitatori sunt tufărişurile de liliac sălbatic. Aceste asociaţii de pe versanţii cu orientare sudică, sud-estică şi sud-vestică adăpostesc numeroase specii de origine submediteraneană şi mediteraneană cum ar fi untul pământului, gura lupului sau specii daco-balcanice. Vegetaţia ierboasă a stâncăriilor andezitice este reprezentată de asociaţii de păiuş în amestec cu elemente dacice şi daco-balcanice continentale, pontice, ponto-mediteraneene şi submediteraneene. Vegetaţia lemnoasă este constituită în mare parte din arborete artificiale (plantaţii de pin, salcâm, nuc negru efectuate în completarea golurilor create la poalele dealului prin extragerile masive din deceniile trecute), alături de care se găsesc carpen, ulm, mojdrean, tei, frasin, paltin, arţar tătărăsc, păr, gorun, cer. Subarboretul este bogat reprezentat prin corn, sânger, lemn câinesc, liliac, păducel, porumbar, salbă râioasă, salbă moale, călin, soc. Fauna Fauna de nevertebrate a sitului este foarte bogată, fiind identificate peste 900 de specii de fluturi de zi şi de noapte şi aproape 130 de specii de gândaci. Fauna de vertebrate este reprezentată în special de păsări comune caracteristice habitatelor forestiere. Zona stâncoasă de pe versantul sud-vestic adăposteşte o populaţie de viperă cu corn periclitată în special din cauza vizitatorilor. Alte specii de reptile întâlnite frecvent sunt guşterul, şopârla cenuşie, năpârca, şarpele de alun. În tunelurile şi beciurile din cetate sau de pe drumul către aceasta sunt prezente diferite specii de lilieci, dintre care putem aminti liliacul mediteranean cu potcoavă. Mamiferele mari sunt reprezentate de căprior şi mistreţ, cele de talie medie de jderul de piatră, dihor şi vulpe, iar dintre speciile de mamifere mici amintim pârşul de alun. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 80549 locuitori ai municipiului Deva sunt angrenați în principal în construcții, industrie, servicii şi comerț. Încălzirea locuințelor se face în principal în sistemul centralizat de termoficare. Municipiul Deva dispune de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice din zona sitului menționăm Castrul roman Micia (com. Veţel), port roman la râul Mureş, Biserica Sf. Dumitru (com. Hărau) din secolul XIV şi Cetatea Deva (1269) care a fost locul de detenție al episcopului Francisc David, întemeietorul Bisericii Unitariene din Transilvania. Deva este gazda unor evenimente anuale cum ar fi festivalul Zilele Cetăţii Deva (mai), Festivalul de Vară (iulie), Festivalul de Toamnă (septembrie), Festivalul Pădurenilor „Drăgan Muntean“ la Poieniţa Voinii (iulie) etc. DEalul CEtăţII DEVa - RO SCI 0054 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj (de diferite tipuri) şi turismul necontrolat. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de avertizare, panouri pentru orientare, clădiri administrative, drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. Totodată acesta necesită panouri de informare, puncte de intrare, puncte de informare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 347 dealul cetăţii leMpeş - mlaştIna hăRman - RO SCI 0055 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Hărman, Sânpetru. DEalul CEtăţII lEmpEş - mlaştIna hăRman - RO SCI 0055 supraFaţa: 374 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 43‘ 26‘‘; Long. E 25˚ 39‘ 29‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 702 max., 506 min., 573 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil atât pe calea ferată cât şi pe DN11 (Braşov-Hărman), urmând apoi DJ112 şi DJ112A până în zona sitului. De asemenea, în sit se poate ajunge pe DJ103 (Sânpetru-Bod). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 7230 - Mlaştini alcaline; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus). Nevertebrate: Colias myrmidone. plante: Moşişoare (Liparis loeselii) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală În sit au fost identificate opt tipuri de habitate naturale de importanţă comunitară, dintre care trei sunt prioritare. Acestea sunt reprezentate în principal de păduri în care se îmbină esenţe diferite respectiv gorun, carpen, tei, jugastru etc. În egală măsură, situl este important datorită prezenţei unei turbării active eutrofe de aproximativ 1 m grosime. Cercetările efectuate în zonă au identificat peste 150 de specii relicte, remarcabile din punct de vedere ştiinţific. O mare însemnătate o are habitatul de mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus (pipirig mare), foarte rar la noi în ţară. De asemenea, importantă este şi vegetaţia postglaciară adaptată la uscăciunea pe care o găsim aici. Speciile existente sunt vulnerabile ca urmare a plantărilor şi a extinderii suprafeţelor acoperite de arbuşti. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Depresiunea Braşovului. Dealul Lempeş, numit şi Dealul Cetăţii, este un martor de eroziune cu o altitudine maximă de 704 m. Este orientat pe direcția NE-SV şi reprezintă o prelungire a Munților Baraolt dincolo de Valea Oltului. Este alcătuit din fliş (calcare, conglomerate, gresii). Sunt specifice procese geomorfologice cum ar fi ravenarea, prezentă pe su- 0 348 0,5 1 1,5 km prafețele neîmpădurite şi înclinate. Mlaştina Hărman este situată pe un teren cu înclinare mică, specific zonelor de luncă, pe un substrat format din pietrişuri, nisipuri, argile şi marne. pedologie Solurile specifice pentru acest sit sunt cele brune podzolite şi azonale, din categoria celor cu exces de umiditate (humico-gleice). De asemenea, apar şi lăcovişti şi soluri aluviale. Hidrologie Râul Olt desparte situl de Munţii Baraolt. Pârâul Sprenghiul Mic, situat în apropiere, este un afluent al Oltului. Zona Mlaştinii Hărman este traversată de câteva pâraie: Husbav, Valea Morilor, Pârâul de sub Coastă. Apele de adâncime sunt situate la 30-56 m, cu un nivel piezometric situat la 2,7 m adâncime. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie anuală în sit este de 7 ºC. Sunt specifice inversiunile termice care determină termometrele să înregistreze o medie a lunii ianuarie de – 5 ºC. Precipitaţiile sunt reduse, iar vânturile, cu prezenţă mai slabă, sunt influenţate de caracterul de adăpost indus de apartenenţa sitului la Depresiunea Braşovului. În timpul iernii, este caracteristică sitului o ramificaţie a Crivăţului numită Nemira, ce intră prin Pasul Oituzului. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului cuprinde o serie de specii de plante adaptate la zonele aride, dar şi plante specifice zonelor cu turbării şi mlaştini. Pipirigul mare (Cladium mariscus) prezent în habitatul de mlaştini calcifile din sit este un relict glaciar. Mlaştinile alcaline prezintă specii de plante cum ar fi rogozul, bumbăcariţa, iarba albastră, salcia târâtoare, pipirigul, foaia grasă, şopârlica, dumbrăviţa de baltă, iarba şarpelui. Mlaştinile turboase de tranziție şi turbăriile oscilante cuprind specii de plante cum ar fi bumbăcariţa, iarba păduchilor, diverse specii de rogoz şi muşchi. Aici întâlnim pădurile de amestec de fag şi carpen sau de stejar cu carpen, gorun, sorb, scoruş, arţar. Un habitat prioritar mai slab reprezentat în sit este cel de tufărişuri subcontinentale peripanonice cu specii ca spinul cerbului, păducel, salbă râioasă, mesteacan, măceş, sânger, lemnul-bobului, ferigă de câmp, crucea voinicului, lemn câinesc, călin. În Mlaştina Hărman se întâlnesc o serie de relicte glaciare, printre care se numără bumbrezul, jimia, daria, laleaua pestriţă. Dintre speciile de interes comunitar sunt prezente în sit curechiul de munte şi moşişoarele. Fauna Dintre speciile de interes comunitar în sit se pot întâlni tritonul cu creastă şi albiliţa portocalie. Speciile de amfibieni întâlnite sunt broasca râioasă verde, broasca de mlaştină, brotăcelul, broasca roşie de pădure, în timp ce reptilele sunt reprezentate de şopârla cenuşie, năpârcă. Dintre insecte sunt prezente fluturele de primăvară şi fluturele ochiul boului. Păsările prezente aici sunt cele specifice habitatelor forestiere din sit şi mlaştinilor, dintre acestea putând aminti ciocârlia de câmp, câneparul, barza, vâturelul roşu, rândunica, sfrânciocul roşiatic, codobatura albă, mărăcinarul, silvia de câmp, silvia cu cap negru, graurul. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 3000 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în activități de creşterea animalelor, cultura plantelor, construcții, industrie alimentară, servicii şi turism. Sistemul de încălzire este individual, cu gaz metan. Localitățile dispun de sisteme de alimen- tare cu apă, iar comuna Hărman are şi canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale din zona sitului se remarcă Biserica Fortificată din Hărman (sec. XIII) şi Biserica ortodoxă română „Sf. Gheoghe“ din Sânpetru (sec. XVIII). Printre tradiţiile şi obiceiurile păstrate de-a lungul timpului de către locuitorii comunei Hărman se numără Maialul, o serbare câmpeneasca în cinstea primăverii dedicată la origine zeului vegetaţiei, protector al vitelor, cailor, holdelor, viilor şi livezilor, care se mai numeşte şi Arminden şi este celebrată la 1 mai, şi Zilele Hărmanului pe 15 august. În Sânpetru, în luna februarie a fiecărui an se serbează „Fasching-ul“, marele carnaval ce simbolizează sfârşitul iernii. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Covorul vegetal şi îndeosebi speciile xerofile sunt amenințate cu distrugerea prin plantări empirice însoțite de invadarea cu arbuşti, practicarea unui turism de masă, păşunat intensiv, concursuri ilegale de motociclete, drenarea arealului cu exces de umiditate şi captarea izvoarelor. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare şi bariere. Acesta necesită şi panouri de atenționare, amenajarea de trasee tematice, vetre de foc şi zone pentru colectarea deşeurilor. dealul ciocaş - DEalul VIţEluluI - RO SCI 0056 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Hărman, Bod, Sânpetru. Județul covasna: Ilieni, Vâlcele. supraFaţa: 917 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 46‘ 22‘‘; Long. E 25˚ 41‘ 16‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 651 max., 493 min., 569 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil de pe DN12 care, la fel ca şi calea ferată, trece printre Munţii Bodoc şi Munţii Baraolt şi de pe DN13 care trece prin vestul Munţilor Baraolt. Alte căi de acces sunt DJ121C, DJ112, DJ103 şi DJ112A, drumuri ce străbat împrejurimile oraşului Sfântu Gheorghe şi, de asemenea, mai multe drumuri forestiere. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Lycaena dispar • Colias myrmidone. plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl se suprapune cu rezervaţia naturală Dealul Ciocaş-Dealul Viţelului şi găzduieşte numeroase specii de stepă, într-o regiune de dealuri înalte şi muntoase. Speciile de plante de stepă sunt localizate pe versanţii sudici şi vestici ai dealurilor Ciocaş, Beldie şi Viţelului şi, datorită pantelor mari, nu sunt afectate de păşunat. În sit a fost identificat un habitat de interes european prioritar, tufărişuri subcontinentale peri-panonice şi şase specii de interes comunitar, printre care şi una dintre rarele populaţii de castor din ţara noastră. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în partea cea mai sudică a Munţilor Baraolt. Aceştia au o poziţie centrală în cadrul grupului de munţi mărunţi din nordul Depresiunii Braşovului, fiind separaţi de ceilalţi munți prin golfuri depresionare. Culoarul depresionar Baraolt-Băţanii Mari-Ozunca-Hatod îi separă de Munţii Harghitei, din nord. Munţii Baraolt sunt alcătuiţi din formaţiuni cretacice ce se găsesc spre nord, dincolo de lanţul eruptiv, la Jigodin şi în Munţii Ciucului, precum şi din strate de Sinaia boltite într-un larg anticlinal (Aita-Belin). În peisaj, aceştia se remarcă prin înşiruirea de vârfuri mamelonare în lungul axului anticlinalului menţionat. pedologie Etajul pădurilor de fag şi cel al gorunului corespund cambisolurilor, respectiv solurilor brune acide şi brun acide feriiluviale de pe culmile cele mai înalte (peste 700 m) şi solurilor brune puternic spălate, cu o bază formată predominant din depozite aluviale nisipoase, argile şi de terasă. Andosolurile, legate intim de rocile neovulcanice şi de formaţiunile vulcanogen-sedimentare, au o răspândire apreciabilă în sit. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al Oltului. Munţii Baraolt sunt înconjuraţi de Olt care adună direct apele ce izvorăsc din masiv. Pe laturile estică şi nordică aceştia prezintă o abundenţă de izvoare minerale grupate în arealele Ozunca, Malnaş şi Vâlcele-Șugaş. Apele de pe suprafaţa Munţilor Baraolt sunt Valea Roşie, Turia, Micfalău, Pârâul Urşilor, Malnaş, Olt, Talomir, Anghelus, Reci, Pădureni, Răchitiş, Ozunca, Valea Întunecoasă, Aita, Tecsa, Anas, Cocoş, Valea Mică, Valea Adâncă, Belinul Mare, Belinul Mic, Corlat, Iaraş, Haghig, Vâlcele, Baciu, Ilieni, Valea Sâmbrezii, Debren, Valea Porumbelor, Arcuş, Valea Crişului. aspeCte ClimatologiCe Caracterele climatice ale sitului sunt strâns legate de poziţia perpendiculară a culmilor Baraoltului şi Bodocului faţă de direcţia de deplasare a maselor de aer vestice. Deşi au o altitudine mai mică în comparaţie cu celelalte culmi din Carpaţii Orientali cu o poziţie asemănătoare, procesul de modificare a caracteristicilor maselor de aer are loc la nivelul culmilor Baraoltului şi Bodocului. Masele de aer, în ascensiunea lor pe versanţii dinspre Depresiunea Transilvaniei, produc ploi, iar în descendenţa lor pe versantul estic, o încălzire adiabatică, conţinutul de vapori scăzând apreciabil. Un rol important în diferenţierea factorilor genetici ai climei îl joacă înclinarea şi expoziţia versanţilor. Anual, pe culmile acestor munţi sunt cel puţin 140 zile de îngheţ. Media anuală a precipitaţiilor ajunge la peste 700 mm. BioCenoza vegetaţia Altitudinea mai mică a Munţilor Baraolt face ca etajarea vegetaţiei forestiere să nu fie atât de tranşantă ca în cazul munţilor Bodoc. În sit a fost identificat irisul, specie de interes comuni- tar. Dintre speciile de stepă care dau caracterul special al zonei, aici vegetează în condiţii bune ruscuţa de primăvară, dediţelul, frăsinelul, colilia. Tot în această zonă poate fi găsit migdalul pitic, asociat uneori cu spinul cerbului. litică omonimă, de unde provin fragmente ceramice ornate cu impresiuni de sfoară şi un târnăcop aparținând culturii Schneckenberg. Ceramica de Ariuşd se încadrează în inventarul culturii Cucuteni-Tripolie. Fauna Situl oferă adăpost pentru multe specii de mamifere cum sunt căpriorul, mistreţul, cerbul lopătar, castorul (specie de interes comunitar), vulpea, iepurele, viezurele, pisica salbatică şi diverse specii de lilieci. Dintre speciile de amfibieni sunt semnalate broasca de mlaştină, broasca râioasă verde, buhaiul de baltă cu burtă galbenă, tritonul cu creastă, iar dintre nevertebrate găsim aici două specii de interes comunitar şi anume fluturele roşu de mlaştină şi albiliţa portocalie. În pâraie sunt întâlnite specii de peşti ca păstrăvul indigen, cleanul, mreana vânătă, mihalţul, beldiţa, boişteanul şi grindelul, iar în râul Olt sunt întâlnite şi alte specii, spre exemplu ştiuca, scobarul, mreana şi avatul. Situl este adăpost pentru multe specii de păsări cu migraţie regulată cum sunt raţa mare, pupăza, privighetoarea, mierla neagră, sturzul, sturzul de vâsc, silvia mică, silvia de câmp şi silvia de zăvoi. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de cosit, vânătoare, management forestier, desecare şi turism. Desfăşurarea tuturor activităţilor este anterioară desemnării sitului, dar unele dintre ele se practică şi în prezent. Acestea au un impact negativ permanent, periodic sau sporadic asupra biodiversității zonei. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, exploatarea fără replantare, turismul necontrolat, incendierea vegetației, cositul în perioada cuibăritului. Managementul forestier ţinteşte numai profitul (tăierile selective ale arborilor în vârstă sau ale unor specii), astfel copacii bătrâni fiind tăiaţi, majoritatea speciilor care cuibăresc în scorburile copacilor bătrâni fiind amenințate. Amenajările forestiere şi tăierile sunt de cele mai multe ori sincronizate cu perioada cuibăritului unor specii periclitate. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Locuitorii aşezărilor din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură şi creşterea animalelor. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne sau gaz. Localitatea Ariuşd dispune de un sistem de alimentare cu apă, dar nu are unul de canalizare. Pe teritoriul satului Ariuşd se află cunoscuta stațiune eneo- DEalul CIOCaş - DEalul VIţEluluI - RO SCI 0056 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDMiNiStrarea Sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), amenajări pentru observare, bariere, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 349 dealul istriţa - RO SCI 0057 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Breaza, Năeni, Pietroasele. supraFaţa: 577 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 6‘ 45‘‘; Long. E 26˚ 32‘ 16‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 747 max., 319 min., 568 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face de pe DN1B dinspre Ploieşti sau Buzău, prin DJ203, DJ103R şi DJ205 din localitățile Pietroasele, Breaza, Naieni, pe drumuri locale sau forestiere. DEalul IStRIţa - RO SCI 0057 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Lycaena dispar • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Leptidea morsei. caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului se datorează în primul rând existenţei a două tipuri de habitate de interes comunitar, ambele prioritare, şi anume stepe şi tufărişuri de foioase ponto-sarmatice, primul fiind cel mai bine reprezentat ca întindere (peste 70% din suprafaţa sitului). Deşi pe versantul sudic al dealului Istriţa au fost instalate plantaţii de pin negru care au eliminat flora caracteristică grohotişurilor calcaroase, a apărut un alt tip de floră care merită studiată în viitor şi care poate prezenta elemente valoroase. Pe lângă cele două habitate prioritare, situl adăposteşte şi patru specii de animale de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se învecinează la sud cu Câmpia Română, la nord cu Dealul Salcia de care este sudat, în timp ce în partea de NE este despărţit de Dealul Ciolanu prin depresiunea intracolinară Nişcov, iar spre vest şi NV are ca unitate adiacentă depresiunea Podeni drenată de Râul Cricovul Sărat. Grupa sudică (Istriţa-Ciolanu) are caractere locale specifice şi anume contact brusc cu câmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură şi petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. În partea înaltă zona este dominată de calcare şi gresii. Se întâlnesc de asemenea conglomerate şi calcare jurasice, formaţiuni grezoase şi roci sedimentare mai recente. pedologie Solurile sunt de tip erodosoluri, cernoziomuri erodate. 0 350 0,5 1 1,5 km Hidrologie Din punct de vedere hidrografic, situl se găseşte în două bazine, cel al Ialomiţei (prin câţiva afluenţi – Pietroasa, Naianca, care se varsă în alte pâraie şi nu direct în Ialomiţa) şi cel al Buzăului (care colectează de pe suprafaţa sitului pârâul Niscov cu mai multi afluenţi). Direcţiile de curgere ale apelor sunt diferite în funcţie de emisar, iar debitele variază destul de mult, scăzând semnificativ vara în perioadele de secetă. aspeCte ClimatologiCe Climatul este continental temperat, cu un microclimat cu influenţe submediteraneene. Precipitaţiile medii anuale sunt de 650 mm. Predomină vânturile vestice, iar pe timp de iarnă pot apărea mase de aer rece provenite din aria anticiclonului siberian. Iarna viteza vânturilor este mai mare, vara fiind multe zile de calm atmosferic. Frecvent apare foehnul, un vânt caracteristic dealurilor subcarpatice ale Buzăului. BioCenoza vegetaţia Flora sitului este foarte bogată, dintre speciile prezente putând fi enumerate ruscuţa de primăvară, pelinul, clopoţeii, cărpiniţa, mojdreanul, scrântitoarea, veronica, cosaciul, ceapa ciorii, gălbenelele, salvia de câmp etc. Tipul de vegetaţie major este reprezentat de stepele ponto-sarmatice, cu specii de plante precum colilia, mătura neagră, păiuşul. Alte specii interesante identificate în sit sunt iarba deasă, studeniţa, cimbrişorul sălbatic, rogozul etc. Fauna Fauna de nevertebrate este foarte bine reprezentată la nivelul sitului inclusiv prin trei specii de interes comunitar. Dintre amfibieni, în sit întâlnim broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, salamandra, broasca roşie de pădure etc. Dintre reptile amintim guşterul, şopârla cenuşie, şarpele de casă etc. Mamiferele sunt reprezentate de o specie de interes comunitar, popândăul, dar şi de alte specii precum mistreţul, căpriorul, iepurele de câmp, vulpea, pârşul de alun, veveriţa, nevăstuica, dihorul, jderul etc. Habitatele deschise şi bogăţia nevertebratelor şi a reptilelor, dar şi cele câteva specii de ma- mifere fac situl atractiv pentru numeroase răpitoare de zi aflate în migraţie sau care cuibăresc în pădurile subcarpatice cum ar fi şoimul călător sau buha mare. Alte specii pe care le putem întâlni sunt caprimulgul, ciocănitoarea de grădină, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic, silvia porumbacă, presura de grădină, corbul, pietrarul, piţigoiul mare etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 8972 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, viticultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, păşunat, cioplitul pietrei şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Comuna Pietroasele se află în centrul mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (Comidava), un castru roman la Pietroasele, precum şi celebrul tezaur „Cloşca cu puii de aur“ (îngropat în anul 381), considerat a proveni de la regele vizigot Athanaric. Din tezaurul compus inițial se pare din 22 de piese din aur şi pietre prețioase, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg. Localitatea Năeni datează din epoca pietrei, dovadă fiind uneltele din piatră (dălți, ciocane) descoperite în grotele ce au fost locuite. Începând cu anul 2008, în luna septembrie, în preajma culesului viilor, în Pietroasele se organizează „Sărbătoarea Tămâioasei“, care include şi o tradițională zdrobire a strugurilor cu picioarele goale de către fetele de măritat. Anual, în octombrie, în Năeni are loc festivalul Glasul Pietrei, unicul din România dedicat pietrei şi meşterilor cioplitori în piatră. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de management forestier general, păşunat, cultivare, exploatarea pietrei (cariere) şi colecționare de material biologic. Acestea au un impact negativ permanent, periodic sau sporadic asupra biodiversității zonei. Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, incendiere, eroziune, depozitarea deşeurilor şi utilizarea pesticidelor. aDMiNiStrarea Sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), centru de vizitare, puncte de informare, amenajări pentru observare, bariere, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. dealul lui dumnezeu - RO SCI 0058 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Leţcani, Movileni, Rediu, Româneşti. supraFaţa: 579 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 15‘ 38‘‘; Long. E 27˚ 24‘ 16‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 163 max., 63 min., 105 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Viperă de stepă (Vipera ursinii). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Șoarece săritor de stepă (Sicista subtilis). Nevertebrate: Croitor marmorat (Pilemia tigrina). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este deosebit de important din punct de vedere al conservării speciilor de floră şi faună foarte rare în Europa. Aici găsim una dintre puținele populații ale subspeciei de viperă de stepă Vipera ursinii moldavica, una dintre cele mai amenințate specii cu disparția din Europa. Totodată, teritoriul sitului reprezintă una dintre puţinele zone în care se mai găsesc pajişti stepice nealterate. Păşunile şi fâneţele existente se păstrează în condiţii foarte bune şi datorită faptului că nu au fost arate. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Câmpia Moldovei, situată la nord de Podişului Moldovei şi la vest de Basarabia. Constituția geologică a acestui teritoriu este dată de fundamentul format din roci cristaline ce se găsesc la adâncimi de peste 1000 m şi de cuvertura sedimentară din depozite sedimentare de vârste diferite, formată din straturi de loess, argile albastre-cenuşii, nisipuri argiloase, gresii, calcare oolitice şi intercalații de nisipuri. Relieful Câmpiei Moldovei atinge o altitudine medie de 150 m, în alcătuirea sa predominând colinele. pedologie În sit se întâlnesc cernisoluri, pelisoluri şi solonețuri. Cele 0 0,5 1 mai reprezentative sunt cernisolurile, caracterizate de o structură bine dezvoltată şi un grad ridicat de materie organică, ceea ce permite un aport optim de aer şi apă. Pelisolurile apar insular, ele formându-se pe depozite argiloase şi marnoase. Solonețurile sunt condiționate genetic de apa freatică mineralizată şi de prezența rocilor sedimentare care conțin săruri uşor solubile. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al râului Bahlui, fiind străbătut de pârâul Roşior, afluent al Bahluiului. Zona sitului prezintă un grad de stepizare ridicat, apa freatică aflându-se în profunzimea solurilor. Acest lucru se datorează şi clasei uşoare de soluri ce prezintă o permeabilitate ridicată a apei şi care au contribuit la crearea unei zone aride cu aspect de stepă. aspeCte ClimatologiCe Climatul din acest sit oferă condiții optime pentru vegetația de stepă. Temperatura medie multianuală este de 9 ºC. Precipitațiile medii multianuale se situează în jurul valorii de 500-550 mm. Pe teritoriul sitului, vânturile cele mai frecvente suflă pe direcția NV-SE, fiind în general vânturi cu o intensitate slabă. BioCenoza vegetaţia În sit sunt prezente două habitate prioritare, cel de stepă ponto-sarmatică ocupând 98% din suprafaţa sitului. Dintre plantele caracteristice acestui habitat putem întâlni păiuşul, colilia, ruşcuţa de primăvară, scrântitoarea, bundiţa vântului, salvia de câmp, patlagina, scaiul dracului, laptele câinelui, bozia, pirul, năsturelul, iarba câmpului, rogozul. În zonele cu soluri sărăturate întâlnim insule de vegetaţie de sărătură cu specii cum ar fi ghirin, floarea sării, albastrica, pipirigul etc. Fauna Dintre speciile de nevertebrate prezente în sit amintim croitorul marmorat (specie de interes comunitar) şi cosaşul de stepă, specii vulnerabile şi strict protejate. Dintre reptile întâlnim şarpele de casă, şarpele de alun, şopârla de câmp şi guşterul. Cea mai importantă specie din sit din punct de vedere al conservării biodiversităţii este vipera de stepă, Vipera ursinii moldavica. Mamiferele se remarcă prin două specii de interes european, popândăul şi şoarecele săritor de stepă, alături de care mai putem întâlni hârciogul, chițcanul de câmp, cârtița, vulpea sau mistreţul. În sit au fost identificate 81 de specii de păsări, dintre care 17 specii de interes comunitar. Cârstelul de câmp, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic şi sfrânciocul cu frunte neagră sunt prezente constant pe teritoriul sitului. Celelalte specii protejate au efective reduse şi sunt prezente accidental, în căutare de hrană. Biserica Rotonda de Lețcani, unică în Europa şi printre puținele din lume, construită la 1790, după un plan circular. Conform spuselor unor specialişti, aceasta este construită după planul bisericii de la Sfântul Mormânt. De-a lungul anului locuitorii zonei participă la evenimente organizate cu ocazia Zilelor Comunei sau Satului. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 16756 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, piscicultură, industrie uşoară, creşterea animalelor, servicii şi comerț. Printre monumentele istorice din zona sitului se remarcă aDMiNiStrarea Sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (hărți), puncte de informare, amenajări pentru observare, bariere, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. DEalul luI DumnEzEu - RO SCI 0058 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se se face pe drumul DJ282, dinspre Iaşi. Din satul Epureni se folosesc drumurile agricole din partea de vest a satului pentru a pătrunde în sit. Accesul pe calea ferată se face pe direcția Iaşi-Dorohoi, cu oprire în Halta Movileni, urmând apoi drumul local către Ursoaia şi de aici drumul local către Epureni, care trece prin apropierea sitului. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de vânătoare, păşunat, agricultură şi cosit. Elementele de impact negativ asupra sitului sunt generate de păşunat şi cosit, influența negativă exercitându-se mai ales asupra populaţiilor de viperă de stepă (Vipera ursinii moldavica), deseori fiind observate în zonă exemplare tinere moarte. 1,5 km 351 dealul Perchiu - RO SCI 0059 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bacău: Oneşti, Târgu Trotuş. supraFaţa: 185 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 16‘ 9‘‘; Long. E 26˚ 44‘ 47‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 382 max., 197 min., 301 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI DEalul pERChIu - RO SCI 0059 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face pe DN11 (Bacău-Oneşti) şi pe DN12A (Adjud-Oneşti) sau pe calea ferată Adjud-Ghimeş, staţia Oneşti. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl prezintă un mare interes ştiinţific, fiind considerat o insulă de silvostepă. Acesta se caracterizează prin prezenţa unei multitudini de specii tipice de stepă şi de silvostepă. Vegetaţia are un pronunţat caracter de tranziţie între silvostepă şi pădure, având mari asemănări cu vegetaţia silvostepei din sudul Podişului Central Moldovenesc. Flora rezervaţiei cuprinde un numar de circa 600 de specii si subspecii de plante superioare, practic, o adevărată grădină botanică. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în regiunea de dealuri subcarpatice. Datorită proceselor geomorfologice de modelare a reliefului au rezultat versanţi cu înclinare mare, chiar prăpăstioşi acolo unde la suprafaţă se ivesc gipsurile, cu expoziţie majoritară parţial însorită şi însorită. Pe direcţia NV-SE situl este străbătut de culmea centrală a Dealului Perchiu, alcătuit din depozite litologice în care alternează nisipuri cenuşii, marne şi gipsuri. pedologie În sit se găsesc soluri cernoziomoide (chiar cu trecere spre cernoziomuri cambice în părţile mai aşezate ale văilor), rendzine 0 352 0,5 1 1,5 km şi pseudorendzine (pe versanţii cei mai înclinaţi), soluri brune luvice şi luvisoluri albice (formate sub vegetaţia forestieră). Hidrologie Situl este cuprins între râurile Tazlău, Trotuş şi pârâul Caraclău, cu un regim hidrologic alternant, cu debite permanente influenţate de precipitaţii. În interiorul sitului există două izvoare de coastă cu debite foarte mici, dar care nu seacă. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în sectorul de climă continentală, specific Podişului Deluros al Moldovei, cu temperatura medie anuală de 9 ºC şi cantitatea medie anuală a precipitaţiilor de 550-600 mm. Vânturile predominante sunt cele din NV. Viteza acestora atinge valori mari iarna, cu antrenare de aer rece din zona anticiclonului siberian. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este constituită dintr-un habitat de silvostepă cu stejar pufos. La limita silvostepei întâlnim tufărişuri cu frunze căzătoare, caracterizate de prezența speciilor ponto-sarmatice, cu numeroase elemente floristice submediteraneene, pontice şi balcanice, iubitoare de căldură şi uscăciune. Habitatul de stepe ponto-sarmatice este reprezentat de pajişti uscate situate pe diverse expoziţii ale dealurilor. Pe unele porţiuni se constată invazia speciilor arbustive, în special păducel. Flora de origine euroasiatică are o pondere de 73,6%. În cadrul acesteia, cea mai mare pondere o au speciile sud-est europene (32,3%). Deşi situl se află în zona forestieră a Subcarpaţilor Moldovei, speciile central şi nord-europene dețin doar 23,2%. În sit sunt semnalate şi două specii de importanţă comunitară, capul şarpelui şi irisul. Fauna Fauna sitului este deosebit de bogată, incluzând toate categoriile de animale cu excepţia peştilor. Mamiferele cel mai des întâlnite în sit sunt ariciul, hârciogul, chiţcanul de pădure, pârşul mare, jderul de piatră, bursucul, nevăstuica, veveriţa, dihorul comun, pisica sălbatică. Amfibienii şi reptilele sunt reprezentate de brotăcel, broasca de lac mare, broasca roşie de munte, şopârla de câmp, guşter, şarpele de casă şi vipera comună, iar dintre nevertebrate melcul de livadă este frecvent întâlnit. Avifauna este foarte bogată. Dintre cele peste 70 de specii identificate putem aminti dumbrăveanca, prigoria, piţigoiul, şorecarul comun, barza, ciocănitorile, corbul, presura de grădină, pietrarul etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei aproximativ 50000 de locuitori din municipiul Oneşti (aflat în imediata apropiere a sitului) sunt angrenați în principal în prelucrarea produselor petro-chimice, prelucrarea lemnului şi industrie uşoară. În zonă se găsesc o serie de monumente istorice, cel mai cunoscut fiind Biserica din Borzesti, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare între 1493-1494. Aceasta este renumită în special datorită legendei ce spune că este singura biserică ridicată de domnitor, nu pentru a comemora o victorie, ci în amintirea prietenului său Gheorghiță, omorât de tătari în acest loc. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități sportive şi recreative în aer liber, de management forestier general, cosire şi păşunat. Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de păşunatul necontrolat, renunțarea la folosirea adecvată a fâneţelor, incendieri voluntare, creşterea animalelor în imediata apropiere a sitului (stâne), turismul necontrolat (depozitarea deşeurilor menajere rezultate din practicarea turismului, aprinderea focului în locuri nepermise, turism agresiv de week-end). aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de avertizare, panouri de informare, trasee de vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi borne silvice pentru semnalizarea limitelor. dealurile agighiolului - RO SCI 0060 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Frecăţei, Mihail Kogălniceanu, Sarichioi, Tulcea, Valea Nucarilor. supraFaţa: 1.433 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 2‘ 41‘‘; Long. E 28˚ 48‘ 49‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 218 max., 32 min., 124 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI DF HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Grivan mic, Hamster românesc (Mesocricetus newtoni). plante: Clopoţel dobrogean (Campanula romanica). caracterizarea Sitului prezentare generală În sit sunt prezente trei tipuri de habitate caracteristice bioregiunii stepice, dintre care două sunt prioritare. Mozaicul de habitate se află într-o stare favorabilă de conservare, existând o alternanţă foarte valoroasă din punct de vedere ştiinţific şi peisagistic între habitatele de stâncărie, pajiştile de stepă, habitatele de silvostepă şi cele de pădure. Situl include şi rezervaţia geologică Agighiol, rezervaţie paleontologică renumită prin bogaţia faunei fosile, în special amoniţi şi punctul fosilifer cu ichtiosauri, recent descoperit. La acestea se adaugă mai multe zone unde au fost identificate vestigii arheologice: aşezări Latène din sec. II-III pe versantul nordic al dealului Pietros, la 350 m NV de sat şi aşezări din epoca romană (sec. II-III) la 1 km NV de sat. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în partea de NE a Dobrogei, în zona dealurilor Tulcei, aparţinând podişului nord-dobrogean, cu altitudini medii de 100-150 m. Ca morfologie, situl se prezintă sub formă de dealuri insulare cu forme neregulate, înconjurate de terenuri agricole. Dealurile Agighiolului sunt alcătuite din formaţiuni sedimentare dominant calcaroase, acoperite parţial în partea inferioară de depozite de loess. Depozitele calcaroase stau pe un fundament granitic hercinic care apare la zi în partea de NV a sitului, în dealul Uzun Bair. Acolo unde în sit se desfăşoară o activitate intensă de păşunat sunt indentificate numeroase ogaşe şi ravene cauzate de şiroirea apelor pluviale cu repeziciune ca urmare a energiei mari de relief (dealuri mici ca înălţime, dar cu diferenţe de nivel mari pe distanţe scurte). DA pedologie Solurile sitului, formate pe rocile calcaroase din zonă, sunt predominant cernoziomuri carbonatice (inclusiv castanii şi ciocolatii), rendzine şi cernoziomuri cambice, levigate sau podzolite, alternând cu depozite de loess acolo unde energia de relief este mai mare. Hidrologie Văile din regiunea sitului sunt largi, seci şi utilizate ca teren agricol. Singurele văi cu apă sunt Valea Pârâului Tulcea, la est de sit, care se varsă în Lacul Agighiol. Apele subterane se află la adâncimi mari, dar sunt mai bogate cantitativ în această zonă datorită acumulării straturilor acvifere în pătura detritică a aluviunilor. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, cu influenţe de tip pontic, foarte secetoasă în cea mai mare parte a anului şi cu puternice contraste de temperatură între iarnă şi vară. Temperaturile medii anuale sunt ridicate (10-11 oC). Precipitaţiile sunt reduse, în jur de 400 mm/an, cu multe zile tropicale şi frecvent secetoase. Vântul dominant e Crivăţul, geros iarna când viscoleşte zăpada. Uneori, acest vânt este consemnat în această zonă şi vara, când este uscat şi accentueză ariditatea locală. Vântul care suflă cu preponderență vara este Austrul, vânt cald şi uscat din direcţia vestică. Ca urmare a existenței în vecinătate a unei suprafeţe mari de apă (Lacul Razelm) există uneori influenţe pontice care mai atenuează climatul arid, fiind simţite carateristicile climatice litorale prin prezenţa brizelor în perioada de vară. BioCenoza vegetaţia În cuprinsul habitatului de stepă ponto-sarmatică se regăsesc specii rare cum sunt cimbrişorul de Dobrogea, colilia, pirul crestat dobrogean. În zonă sunt prezente populaţii importante de laptele cucului de Dobrogea, care se întâlneşte în doar două locuri din țara noastră, unul dintre acestea fiind situl Dealurile Agighiolului. Habitatul de silvostepă cu vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos este reprezentat prin asociaţia de bujor românesc şi cărpiniţă. În aceast tip de habitat predomină ca specii lemnoase stejarul pufos şi cărpiniţa, specie sub- mediteraneeană de mare importanţă pentru fixarea solurilor de pe dealurile dobrogene prin sistemul său radicular care se întinde până la 15-20 m în jurul arborelui. Alte specii de plante importante din perimetrul sitului sunt tămâiţa de câmp, otrăţelul, sugărelul alb, rechia, jaleşul de câmp, cătuşnica sălbatică, păiuşul de stepă, ciucuşoara de stâncă, încheietoarea. Fauna Dintre reptile întâlnim în sit o specie de interes comunitar şi anume ţestoasa dobrogeană, endemică pentru această parte a ţării şi declarată Monument al Naturii. Alte specii de reptile frecvent întâlnite sunt şopârla de câmp, şarpele rău şi, mai rar, în zonele cu rocă la suprafaţă, vipera cu corn. Dintre amfibieni întâlnim mai des în perimetrul sitului brotăcelul şi broasca râioasă verde. Printre insectele prezente aici se regăsesc călugărița, păianjenul cu cruce, greierele borțos, fluturele machaon, scarabeul, viespea de stepă, cosaşul de stepă, bondarul de stepă, lăcusta italiană. Mamiferele sunt reprezentate prin două specii de interes comunitar, popândăul şi hamsterul dobrogean, ultimul întâlnit în ţara noastră numai în Dobrogea, regiunea reprezentând limita nordică a arealului său în Europa. Situl reprezintă un important coridor de migraţie sau de circulaţie în perioadele de împerechere sau de căutare a hranei pentru trei specii de lilieci: liliacul mare cu nas de potcoavă, liliacul mare cu urechi de şoarece şi liliacul pitic. Alte specii de mamifere frecvent întâlnite sunt mistreţul, vulpea, căpriorul, câinele enot şi şoarecii (şoarece de câmp, şoarece berc, şoarece de pădure). Avifauna este foarte diversă, fiind identificate în perimetrul sitului specii de importanţă comunitară ca vântu- relul de seară, eretele vânăt, şorecarul mare, şerparul, pasărea ogorului, barza albă, ciocârlia de stol. DEaluRIlE agIghIOluluI - RO SCI 0060 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL Accesul rutier în sit se face pe DJ222 (Enisala-Agighiol). aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 1865 de locuitori ai Agigholului sunt angrenați în principal în agricultură, silvicultură, pescuit, comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Localitatea nu dispune de un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare. Dintre monumentele istorice aflate în sit se remarcă Biserica Sf. Voievozi construită între anii 1858-1860 şi care are picturi realizate de către Rafael Mateef şi sculpturi ale artistului Gheorghe Valleanos. Pe teritoriul localității Agighiol a fost descoperit un tumul ce adăpostea un mormânt princiar datat de arheologi în sec. IV-II î.e.n. În mormânt au fost găsite splendide piese de armură din argint aurit, vase de argint şi podoabe de aur, veritabile capodopere artistice ale toreuticii geto-dacice, ca şi piese de ceramică grecească din import. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de plantarea speciilor alohtone şi în special de amplasarea de ferme eoliene. aDMiNiStrarea Sitului În sit este necesară amplasarea de panouri de avertizare, panouri de informare, panouri pentru orientare şi amenajarea de trasee turistice. 0 1 2 3 km 353 defileul crişului negru - RO SCI 0061 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Uileacu de Beiuş, Şoimi. supraFaţa: 2.203 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 40‘ 7‘‘; Long. E 22˚ 10‘ 10‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 561 max., 140 min., 258 med. DEfIlEul CRIşuluI nEgRu - RO SCI 0061 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face dinspre Arad pe DJ709 (Arad-Salonta) până la localitatea Batăr, după care drumul se continuă spre est pe DJ709A până în sit (în care intră în dreptul localități Șoimi şi ține până la intrarea în localitatea Uileacu de Beiuş). Accesul se poate face şi din DN76 (Oradea-Deva) până în localitatea Pocola, după care se continuă spre vest pe DJ70 A până la intrarea în sit (care este la ieşirea din localitatea Uileacu de Beiuş). Pe calea ferată se poate ajunge pe ruta Holod-Vaşcău, cu oprire în Șoimi, Urviş, Borz sau Uileacu Beiuşului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Nevertebrate: Chilostoma banaticum. pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Petroc (Gobio kessleri). plante: Bujor (Paeonia officinalis ssp. banatica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important pentru habitatele de pădure şi pajişti, precum şi pentru fauna de peşti a râului Crişul Negru, care formează în această zonă un defileu pitoresc. Acesta include rezervația naturală mixtă Defileul Crişului Negru la Borz şi rezervația naturală botanică Dealul Pacău, care se remarcă prin pădurea de cer cu bujor bănăţean, element balcanic aflat la limita nordică a arealului său din Europa. În sit au fost identificate trei habitate de interes comunitar, dintre care două prioritare, şi nouă specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Dealurile din sit sunt rezultatul unui proces de eroziune desfăşurat asupra piemontului Codrului, precum şi asupra unui substrat sedimentar reprezentat prin marne, nisipuri şi argile. Forma actuală a dealurilor este de culmi cu interfluviile larg bombate sau suprafețe care tivesc relieful muntos. Pe sectorul râului Crişul Negru întâlnim mai multe nivele de terase de eroziune, altitudinea acestora scăzând de la Șoimi la Sânnicolau de Beiuş. Platoul carstic Dumbrăvița de Codru constituie un sector aparte cu o morfologie complexă, presărat cu mici abrupturi şi piscuri calcaroase ce se îmbină cu un peisaj liniştitor dat de dealurile împădurite. Este un platou de mici dimensiuni (19 km2), populat cu întreaga gamă a formelor carstului de suprafață şi de profunzime (doline, lapiezuri, peşteri, avene) dintre care amintim Izbucul din Valea Morilor şi Peştera din Valea Luncii. pedologie Varietatea formelor de relief şi a nuanțelor de topoclimat au făcut ca pe teritoriul sitului să se formeze un sol variat şi complex. Întâlnim aici soluri zonale cum ar fi solurile de pădure, solurile argiloase fluviale brune şi podzolurile. Hidrologie Situl aparține bazinului hidrografic al cursului mijlociu al Crişului Negru. Acesta, după ce izvorăşte din Munții Bihorului şi străbate Depresiunea Beiuşului, intră într-un defileu în lungime de 18 km, sculptat în calcarele Codrului, unde panta de scurgere are o valoare mai mare. În acest loc, Crişul Negru spintecă, pe un parcurs meandrat alternând cu porțiuni drepte, depozitele calcaroase, gresiile şi conglomeratele mult mai dure, mai greu erodabile. Debitul maxim al râului Crişul Negru pe sectorul aflat în sit poate atinge 500-600 m3/sec. Fenomene de eroziune laterală ale Crişului Negru se manifestă în zona Șoimi. Lipsa unor ape subterane se resimte pe teritoriul sitului şi în imediata lui vecinătate, în satele Urviş de Beiuş, Codru şi Dumbrăvița de Codru. Astfel, în anii secetoşi se întâmpină mari greutăți în alimentarea cu apă potabilă. aspeCte ClimatologiCe Zona este la adăpostul Munților Apuseni, care o feresc de aerul polar continental din est în sezonul de iarnă. Creşterea treptată a altitudinii atrage o etajare pe verticală a tuturor elementelor climatice. Odată cu creşterea altitudinii scade temperatura aerului şi presiunea, iar precipitațiile, nebulozitatea, umiditatea aerului şi viteza vântului cresc. Uneori, iarna, se produc inversiuni termice. Regimul vânturilor este determinat de prezența în apropiere a munților şi de zonele împădurite. La Șoimi vântul bate din sud, dinspre pădure, în timp ce pe valea Crişului Negru bate aproape permanent briza de Criş, datorită încălzirii şi răcirii inegale a apei şi uscatului. BioCenoza vegetaţia Asociațiile de vegetație sunt dispuse în funcţie de altitudine, datorită treptelor de relief, influenței climatice, expunerii ver- sanţilor şi orientării pantelor. Etajul coniferelor, dominat de molid, are o foarte mică întindere în sit şi este reprezentat de suprafețe răzlețe de plantații sub limita etajului coniferelor din Munții Bihorului. Cea mai mare întindere o au pădurile foioase de amestec, dominate de fag, alături de care întâlnim gorunul, carpenul, ulmul, frasinul, alunul. Pe Dealul Pacău există o pădure de cer în care trăieşte specia endemică de bujor bănăţean. Au fost identificate locații cu habitate importante pentru conservarea unor specii de orhidee. Cele două habitate prioritare prezente în sit sunt favorizate pe de o parte de relieful defileului (păduri pe versanți abrupți, grohotişuri şi ravene) şi, pe de altă parte, de substratul calcaros (pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufişuri pe substrat calcaros). Fauna La nivelul sitului râul curge printr-un defileu unde, viteza apei fiind accelerată, este favorizată epurarea naturală prin oxigenarea apei. Astfel sunt create condiții favorabile pentru descompunerea substanțelor organice acumulate în apa Crişului Negru, mai ales după ce străbate sectorul Rieni-Sudrigiu, cu industrie poluantă. Aici există o alternanță de zone cu curs rapid, cu pat bolovănos, precum şi zone lente, cu ape mai adânci şi depuneri de sedimente mâloase. Apa este bogată în nutrienți, existând o vegetație acvatică variată, fapt care favorizează şi dezvoltarea faunei acvatice. Astfel, diversitatea moluştelor creşte de şase ori față de sectoarele din amonte, iar peştii sunt foarte bine reprezentaţi prin specii de inters comunitar precum moioaga, dunarița, zglăvoaca, porcuşorul de vad şi petrocul, alături de scobar, clean, ştiucă sau somn. Tot aici întâlnim şi melcul carenat bănăţean. Zona este în egală măsură propice amfibienilor, dintre care putem întâlni buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul comun transilvănean şi tritonul cu creastă. Fauna pădurilor este reprezentată de speciile comune ale acestui sector de vegetație cum ar fi cerbul, mistrețul, căprioara, vulpea etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 4563 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în cultivarea plantelor, creşterea animalelor, exploatare forestieră, exploatarea carierelor de piatră, agricultură şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XI-XX, dintre care menționăm ruinele Cetății Șoimi (construită în sec. XIII), complexul de mori Valea Morilor unde sunt conservate un număr de opt mori pe apă datate din sec. XIX-XX şi vestigiile reşedinţei familiei Borşa, complexul monastic din sec. XI-XIII în punctul Dealul Boţocana. Pe Valea Fieghiului (Urviş de Beiuş) există un depozit fosilifer de vârstă panoniană. Folclorul coregrafic din Șoimi cuprinde multe variante de jocuri de doi ca mânânţălul, polca, roata în sus, trei-pă-picior, învârtita. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate în principal de suprapăşunat, lucrările în albia râului pentru extragerea nisipului/pietrişului, poluarea apei, incendierea miriştilor, braconaj, exploatarea fără replantare. aDMiNiStrarea Sitului Situl necesită instalarea de panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, puncte de informare, amenajări pentru observare, locuri de campare, trasee tematice şi turistice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 354 1 2 3 km defileul crişului rePede - păDuREa CRaIuluI - RO SCI 0062 supraFaţa: 39.411 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 52‘ 55‘‘; Long. E 22˚ 31‘ 6‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1335 max., 186 min., 612 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DN1 (Cluj Napoca-Oradea), intrând pe DJ108L la Vadu Crişului sau la Șuncuiuş. Din Bucea se poate ajunge în sit tot din DN1, pe DJ108K. Dinspre localitatea Remeți se poate ajunge în sit pe DJ108J sau D 108K. DJ764, 767 şi 767D străbat şi ele zona respectivă, ca dealtfel şi o rețea vastă de drumuri locale şi forestiere. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 40a0* Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7140 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 7230 - Mlaştini alcaline; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91h0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • *Lup (Canis lupus). Nevertebrate: Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Lycaena dispar. pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). plante: Dediţei (Pulsatilla patens) • Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josikaea) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). de tranziție, cu o valoare mare din punct de vedere al conservării. În partea sudică a sitului se găseşte lacul de acumulare Leşu. Numeroase alte izvoare montane pot fi întâlnite în perimetrul zonei respective, iar din punct de vedere hidrologic o mare importanță o au şi izvoarele subterane ce provin din apa freatică. Acestea pot fi întâlnite în peşterile ce se găsesc în sit. aspeCte ClimatologiCe Climatul este de tip temperat-continental alpin. Temperatura medie prezintă un gradient descrescător cu altitudinea, cu variaţii locale la nivelul văilor. Datorită altitudinii relativ mari la care se află situl, precipitaţiile anuale sunt abundente, acest fapt contribuind la menţinerea unor temperaturi medii relativ scăzute pe tot parcursul anului. Deşi în timpul iernii temperaturile pot coborâ până la o limită inferioară medie de –10 ºC, la nivelul văilor acestea variază mult mai puţin decât în cazul crestelor muntoase. Circulaţia maselor de aer urmează predominant un traseu de la est la vest, paralel cu Defileul Crişului. Deplasarea maselor de aer pe verticală este influenţată de morfologia masivelor muntoase, mai ales datorită văilor şi a depresiunilor intramontane. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este diversă şi mozaicată, existând şi un mare număr de habitate şi specii protejate sau de interes comunitar. În acest cadru se remarcă atât prezenţa pădurilor de fag, cer şi gorun (peste 60% din suprafaţa sitului), cât şi a unor insule de habitate care, deşi sunt prezente pe o suprafaţă mică, au o importanţă majoră pentru conservare deoarece găzduiesc specii extrem de rare (de exemplu habitatele de tip mlaştină). O altă categorie o reprezintă habitatele prioritare de tip stepic, bine reprezentate la nivelul sitului. Peşterile în care accesul publi- cului este interzis se întind pe o suprafaţă de aproape 7900 ha şi reprezintă un patrimoniu de o valoare inestimabilă din punct de vedere stiinţific, atât prin speciile care trăiesc aici cât şi din punct de vedere arheologic. Fauna La nivelul sitului au fost inventariate 24 de specii de faună de interes comunitar, repartizate pe grupe sistematice astfel: zece specii de lilieci, patru specii de mamifere mari (lup, vidră, râs, urs), trei specii de amfibieni (buhai de baltă cu burta galbenă, triton cu creastă, triton comun transilvănean), cinci specii de peşti (chişcar, moioagă, zglăvoc, petroc, dunariţă) şi două specii de nevertebrate (lăcustă de munte şi fluture roşu de mlaştină). Datorită faptului că situl are o suprafaţă mare din care mai bine de jumătate este acoperită de păduri, conservarea acestor specii nu ar trebui să constituie o problemă. Zona este importantă şi pentru speciile de păsări care găsesc aici habitate ideale pentru cuibărit, odihnă şi hrană. Dintre speciile cele mai importante de păsări amintim acvila de munte, buha mare, ierunca, pescăraşul albastru, dumbrăveanca, sfrânciocul roşietic, ghionoaia sură. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 60166 de locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, industrie, olărit, comerț, exploatarea şi prelucrarea lemnului, minierit şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Localitățile nu dispun de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. În sit întâlnim biserici şi monumente din secolele XIII-XIX, dintre care se remarcă Biserica Luncasprie construită la sfârşitul sec. XVII-începutul sec. XVIII, Biserica Reformată de Zid din Remetea (sec.XIII) şi Castrul roman şi Cetatea medievală de la Bologa. Anual, în zonă au loc o serie de evenimente organizate cu ocazia sărbătoririi Zilelor Comunei sau Satului. La Drăgoteni, în Vinerea Mare se desfăşoară Festivalul-concurs de împistrit ouă, iar în iulie, la Țețchea are loc Festivalul Verii. DEfIlEul CRIşuluI REpEDE - păDuREa CRaIuluI - RO SCI 0062 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Aştileu, Bratca, Budureasa, Bulz, Ceica, Curăţele, Căbeşti, Dobreşti, Măgeşti, Pomezeu, Remetea, Roşia, Vadu Crişului, Vârciorog, Șuncuiuş, Ţeţchea. Județul cluj: Poieni. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, eroziune şi turismul necontrolat. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare, clădiri administrative, centre de vizitare, puncte de informare, poteci pentru vizitare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, panouri pentru orientare (hărți), stațiuni ştiințifice, trasee turistice şi tematice. caracterizarea Sitului prezentare generală În sit au fost identificate nu mai puţin de 16 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare. Fauna sitului include 24 de specii de interes comunitar, dintre care zece specii de lilieci. Această diversitate deosebită a liliecilor în sit este consecinţa extraordinarului relief carstic pe care îl întâlnim aici, Crişul Repede fiind unul dintre cele mai mari cursuri de apă din ţara noastră care traverseaza regiuni carstice. Peştera Vântului este cea mai mare peşteră din România, situată în cel mai important sector al Defileului Crişului Repede, zona ȘuncuiuşVadu-Crişului, dezvoltată pe o lungime de 66 km de galerii cartate (şi explorările continuă) ce posedă un patrimoniu ştiinţific inestimabil. Alte peşteri importante din zona sitului sunt Peştera Osoi, Peştera Meziad, Peştera Topliţa, Peştera de la Vad, Peştera Ungurului. Situl este important şi pentru populaţiile de carnivore mari care se găsesc aici (lup, râs şi urs), precum şi pentru endemitele floristice (iris bărbos, dedițel şi liliac transilvănean). Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în masivul Munţilor Apuseni, în subdiviziunea Munţii Pădurea Craiului. La baza masivului se găsesc formaţiuni antecuaternare, cu altitudinea medie de 500-1000 m. La suprafaţă, acestea aflorează pe alocuri străpungând depozite pliocene cuaternare subţiri. Formaţiunile magmatice sunt reprezentate de către magmatite alpine (riolite) şi prealpine (gabbrouri şi metagabbrouri). pedologie La nivelul sitului există patru clase de soluri. Cele mai abundente sunt cambisolurile (soluri roşii tip Terra rossa), solurile brune acide şi districambisolurile. Urmează argiluvisolurile şi solurile podzolite. Cel mai puţin reprezentate sunt solurile brune feriluviale podzolice şi, pe ultimul loc, solurile neevoluate aluviale situate în apropierea cursurilor de apă. Hidrologie Crişul Repede este unul dintre cele mai mari cursuri de apă din țara noastră ce traversează regiuni carstice. Zona de studiu este situată în bazinul Crişului, care primeşte şi patru afluenţi între două cumpene de ape: Pârâul Tare şi Pârâul Hordoabei. Aceasta este drenată de către cursuri de ape curgătoare cu debite diferite, de la pârâuri intermitente până la râuri cu debit mare. De asemenea, sunt prezente mlaştini alcaline şi mlaştini turboase 0 2 4 6 km 355 defileul jiului - RO SCI 0063 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Aninoasa, Petroşani, Vulcan. Județul Gorj: Bumbeşti-Jiu, Schela. supraFaţa: 10.946 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 16‘ 22‘‘; Long. E 23˚ 22‘ 16‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1688 max., 299 min., 880 med. DEfIlEul JIuluI - RO SCI 0063 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DN66, care leagă localităţile Bumbeşti-Jiu (Gorj) şi Petroşani (Hunedoara). De asemenea, situl este străbătut de o cale ferată electrificată cu patru staţii pe teritoriul sitului: Meri, Lainici, Pietrele Albe, Strâmbuţa. În sit sunt şi drumurile forestiere Bratcu, Tarniţa, Chitu, Cerbanaşu, Polatişte şi Gambrinus, precum şi căi de acces neamenajate ce deservesc aşezările din Plaiul Bumbeşti şi drumul din pasul Vulcan, o variantă de legătură între localităţile Vulcan (HD) şi Schela (GJ) folosită de turişti şi păstori. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • Cucujus cinnaberinus • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). plante: Iarba gâtului (Tozzia carpathica). caracterizarea Sitului prezentare generală În sit se întâlnesc păduri virgine alături de pajişti montane pitoreşti, stânci, abrupturi, chei, Jiul cu meandrele lui şi insuliţele aferente, pâraie nealterate, peşteri, liziere, păduri de fag balcanic cu carpen şi tei, elemente termofile aflate sub influenţa climatului submediteraneean, cu habitate caracteristice şi o floră şi faună foarte bogate. Valoarea conservativă a sitului este recunoscută şi prin faptul că aceasta are un statut multiplu de protecţie, fiind suprapus în totalitate peste Parcul Naţional Defileul Jiului. De asemenea, pe teritoriul acestuia se află două rezervaţii, „Stâncile Rafailă“ şi „Sfinxul Lainicilor“, ale căror suprafeţe au fost incluse în zona de protecţie integrală. În sit au fost identificate 14 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care trei prioritare. Dintre cele 22 de specii de faună de interes comunitar se remarcă racul de ponoare, specie prioritară, indicator de ape pure şi nepoluate, prezent în foarte puţine zone din România. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în vestul Carpaţilor Meridionali, pe versantul estic al al Munţilor Vâlcan şi pe versantul vestic al Munţilor Parâng, despărţiţi de Defileul Jiului. Altitudinile extreme variază între 295 m în lunca Jiului din extremitatea sudică şi 1621 m, cota Pasului Vulcan din extremitatea vestică. Teritoriul sitului se caracterizează printr-o diversitate extrem de mare sub raportul vârstei şi distribuţiei spaţiale a substraturilor litologice. Astfel, în jumătatea de nord predomină substraturi paleozoice (cuarţite, gnaise, calcare cristaline specifice Munţilor Sapa, Reciu, Argele, Pietriceaua, Pietrele Albe) străpunse de formaţiuni mezozoice, situate în zona mediană a bazinului Bratcu (calcare de cele mai variate categorii) continuate atât spre est cât şi spre SV. În jumătatea sudică predomină rocile magmatice. La această amplă diversitate mineralogică se mai adaugă depozitele de aluviuni actuale şi subactuale din lunca Jiului şi din sectorul inferior al Pârâului Chitu. pedologie Ca urmare a complexităţii substratului litologic, în cuprinsul sitului se constată un mozaic de soluri reprezentat prin cinci tipuri de sol şi patru clase de soluri. Dispunerea geografică a acestora este zdrenţuită, iar suprafaţa ocupată variabilă. Cele mai bine reprezentate sunt clasa cambisolurilor (brun eumezobazic, tipic şi litic, brun acid, tipic şi litic) şi clasa de soluri neevoluate, formată din două tipuri de sol (litosol şi soluri aluviale). Cele mai slab reprezentate sunt clasa argiluvisolurilor (sol brun luvic, tipic şi litic) şi clasa de spodosoluri, cu un singur tip de sol, brun feriiluvial tipic. 356 Hidrologie Reţeaua hidrologică este formată din sectorul de circa 30 km al Jiului între confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest (Livezeni) şi confluenţa cu Pârâul Sadu (Sadu), spre care converg toate pâraiele aferente şi anume Leurzoaia, Runcu, Alunu, Bratcu, Repede, Tarniţa, Popii, Pate Rău, Cerbănaşu Mare, Cerbănaşu Mic, Dumitra, Murga Mare, Murga Mică, Ploştina Murgilor, Strâmbuţa şi Liliacului (pe versantul vestic) şi Trântor, Ursului, Chitu, Cerbului, Alb, Ciobănaşului şi sectorul inferior al Polatiştei (pe versantul estic). La acestea se adaugă alţi afluenţi mai mici şi aflunenţii secundari ai pâraielor amintite. În total, reţeaua hidrologică depăşeşte lungimea de 300 km. Majoritatea pâraielor mari au debit permanent, dar cu fluctuaţii sezoniere notabile. Jiul se formează prin unirea a doi afluenţi principali, Jiul de Vest ce izvorăşte din Munţii Retezat şi Jiul de Est ce izvorăşte din versantul sudic al munţilor Șureanu, la altitudini în jur de 1500 m. În sectorul sitului, cu altitudini extreme de 545 m la Livezeni şi 295 m la Sadu, râul Jiu are o cădere de 250 m, cu o pantă medie de 8,3 ‰. Faţă de debitul mediu multianual al Jiului, debitul maxim este de 21 de ori mai mare, iar debitul minim de 6 ori mai mic. Clasa generală de calitate a apei Jiului este I (cea mai curată) în amonte de confluenţa cu Pârâul Sadu. aspeCte ClimatologiCe Clima sitului este etajată pe verticală, urmând treptele de relief, cu diferenţe şi chiar inversiuni de climat de la un versant la altul. Datele din sit permit diferenţierea a două zone climatice: în zona altitudinală sub 700 m (climat temperat ploios, cu precipitaţii în tot cursul anului şi maximul pluviometric la sfârşitul primăverii spre începutul verii, cu temperatura în luna cea mai caldă sub 22 °C) şi în zona cu altitudini peste 700 m (climat boreal ploios, cu ierni reci, cu precipitaţii în tot cursul anului ce însumează 700-1200 mm şi maximul pluviometric în iunie, cu temperatura peste 10 °C, dar niciodată mai mare de 18 °C). Direcţia şi frecvenţa vânturilor dominante este din nord, canalizate pe Valea Jiului, iar la staţia meteo Parâng, din SE, S şi NV. Pe culmile înalte ale munţilor predomină vânturile din sectorul vestic. dintre care putem aminti acvila de munte, acvila ţipătoare mică, vânturelul de seara, şoimul călător, buha mare, huhurezul mare, ciuful de câmp, barza neagră, sfrânciocul roşietic, pescăraşul albastru, cocoşul de munte etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 91307 locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea fructelor de pădure, exploatarea şi prelucrarea lemnului, exploatarea şi prelucrarea produselor de carieră (granit, marmură), minerit, industrie, oierit şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne sau gaze naturale (Petroşani). În afară de comuna Schela, toate celelalte localități dispun de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale din zona sitului se remarcă Aşezarea de epocă romană de la Petroşani – Gropile lui Pyrrhus, Aşezarea Coţofeni de la Vulcan – Peştera Belona din epoca bronzului şi Mănăstirea Lainici de la Bumbeşti-Jiu ce datează din evul mediu românesc şi al cărei întemeietor a fost Sfântul Nicodim din Tismana. În suburbiile Petroşaniului, înspre zonele de altitudine montane, începe zona locuită de momârlani (considerați a fi urmaşii dacilor) care au ca ocupaţie principală păstoritul. Anual, pe teritoriul sitului au loc numeroase evenimente, dintre care amintim Nedeile momârlăneşti, Nedeia Tulipanului, Nedeia Vulcăneană, Nedeia Troiței (în masivul Parâng), sărbători ale munților cu rădacini străvechi fiind celebrate încă din anul 1520 în Valea Jiului. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, poluarea apelor, exploatarea resurselor minerale în carierele de suprafaţă şi turism. aDMiNiStrarea Sitului În sit există puncte de informare, puncte de intrare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri adminstrative, stațiuni ştiințifice, centru de vizitare, amenajări pentru observare, drumuri pentru vizitare, locuri de campare, vetre de foc şi trasee turistice şi tematice. BioCenoza vegetaţia Domeniul altitudinal cuprins între 295 m şi 1350-1450 m (maxim 1520 m) este acoperit cu păduri. Deasupra se găsesc pajiştile montane ale Munţilor Reciu (1432 m), din Parâng şi Chenia Dumitrei (1520 m), cu cota maximă în Pasul Vulcan (1621 m) din Munţii Vâlcan. În valea adâncă şi sinuoasă a Jiului converg versanţi împăduriţi abrupţi, acoperiţi cu păduri naturale compacte preponderent virgine şi cvasivirgine extinse pe 4020 ha, respectiv 43% din suprafaţa totală a pădurilor sitului. Acestea sunt constituite din arborete pure şi amestecate (de fag şi gorun), fapt ce conferă spectaculozitate defileului. Pe stâncării apare azonal pinul silvestru. În restul arboretelor mai vegetează şi numeroase alte specii lemnoase precum bradul, molidul, ulmul de munte, teiul cu frunza mică, teiul argintiu, carpenul, paltinul de munte, mesteacănul, salcia căprească, frasinul, cireşul pădureţ, mojdreanul, vişinul turcesc etc. Pe malul Jiului vegetează aninul negru şi salcia albă. La altitudini superioare apar aninul verde, ienupărul şi jneapănul. Golul montan este acoperit cu vegetaţie de pajişte. În urma cercetărilor sistematice efectuate la nivelul sitului au fost identificate 639 de specii de plante, 49 de specii de fungi şi 13 specii de licheni. 35 de specii sunt menţionate pe Listele Roşii naţionale şi internaţionale, incluzând şi opt specii endemice pentru lanţul Carpatic. Dintre speciile de interes comunitar, în sit a fost identificată iarba gâtului. Fauna Ca o consecinţă a varietăţii ecosistemelor terestre şi acvatice ce asigură condiţii optime de viaţă, fauna este bogată şi variată. S-au identificat până în prezent un număr total de 213 specii de nevertebrate, dintre care opt specii de interes comunitar, trei fiind şi specii prioritare: cărăbuşul, croitorul fagului şi racul de ponoare. Ca endemit carpatic se întâlneşte scorpionul. Vertebratele sunt şi ele bine reprezentate la nivelul sitului. Dintre amfibieni au fost identificate 14 specii, dintre care două sunt de interes european, iar reptilele sunt reprezentate de 12 specii, printre care vipera cu corn, şarpele de apă, şarpele de alun. Dintre mamifere, un număr de 45 de specii au fost identificate la nivelul sitului, din care 15 specii de lilieci. În sit sunt prezente şi patru specii de peşti de interes comunitar şi anume zglăvocul, dunariţa, moioaga şi petrocul. Defileul Jiului este unul din principalele culoare de migraţie a păsărilor, motiv pentru care în sit au fost identificate 135 de specii de păsări 0 1 2 3 km defileul mureşului - RO SCI 0064 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Bata, Birchiş, Bârzava, Conop, Lipova, Petriş, Săvârşin, Ususău, Vărădia de Mureş. Județul Hunedoara: Burjuc, Dobra, Gurasada, Ilia, Zam. Județul timiş: Margina, Obaha Lungă. supraFaţa: 34.149 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 659 max., 126 min., 259 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 0‘ 38‘‘; Long. E 22˚ 13‘ 8‘‘ eCoregiunea: Munții Apuseni, Câmpia Banatului şi Crişurilor prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este traversat pe lungimea lui, de la est la vest, atât de DN7 cât şi de calea ferată care face legatura între localităţile Arad şi Deva. Situl poate fi vizitat şi pe apă, cu ajutorul bărcilor, când nivelul râului Mureş este destul de mare. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (ErythronioCarpiniori); 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun (Myotis myotis) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • *Lup (Canis lupus) • Castor (Castor fiber) • Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: Euphydryas maturna. pești: Sabiţă (Pelecus cultratus) • Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ţipar (Misgurnus fossilis). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde valea Mureşului şi suprafeţe de pe versanţii ce mărginesc cursul râului, în special pe malul drept al acestuia, la nord de Râul Mureş. În sit este inclusă Rezervaţia Pădurea Pojoga. Zona este importantă în special pentru conservarea speciilor de peşti de interes comunitar. Deşi râul Mureş este supus în această zonă presiunii antropice, îşi păstrează habitatele caracteristice şi populaţiile bine reprezentate şi stabile. În sit au fost identificate patru tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care unul este prioritar şi 29 de specii de interes conservativ, dintre care se remarcă populaţia de castor, specie reintrodusă aici şi care are o populaţie stabilă de aproximativ 100 de exemplare. Biotopul geologie/geomorFologie Culoarul Mureşului, situat în partea de sud a judeţului Arad, constituie o linie netă între Munţii Poiana Ruscă şi Dealurile Lipovei la sud şi Munţii Zărandului la nord. Ca unitate distinctă acesta se conturează între Deva şi Lipova, unde pe o distanţă de circa 70 km Mureşul formează un culoar cu sectoare de bazinete şi văi înguste, ceea ce atestă o morfologie extrem de complexă. Datorită caracterelor pe care le prezintă, culoarul Mureşului mai este cunoscut şi sub denumirea de Defileul Mureşului Inferior. pedologie În sit se întâlnesc solurile brune de pădure (ocupă suprafaţa cea mai mare), solul acid (în nord-vestul bazinului), solul argiloiluvial brun-roşcat (la altitudini mici) şi solurile aluvionare (de-a lungul pârâului Troaşului şi de-a lungul albiei Mureşului). Hidrologie Râul Mureş constituie principala arteră care drenează judeţul Arad pe o lungime de circa 250 km, înregistrând pe acest parcurs o denivelare de 78 m şi un bazin hidrografic de circa 4800 km2. Regimul hidrografic este specific zonei montane, respectiv Munţilor Zărand şi ramei sudice a Munţilor Codru Moma. Acesta este caracterizat prin lipsa unui orizont freatic continuu din cauza constituţiei solului (roci cristaline eruptive şi sedimentare vechi, compacte şi impermeabile), care oferă posibilităţi extrem de reduse pentru acumularea apelor freatice şi subterane. Aceste ape se reduc la cele care, prin infiltraţii, pătrund prin fisuri şi linii de falie în subteran, revenind la suprafaţă prin izvoare de apă potabilă situate în general la contactul depozitelor de terasă superioară cu lunete. Apa subterană de adâncime lipseşte. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, în sit avem două zone distincte. Topoclimatul culoarului Mureşului are unele trăsături asemănătoare cu cele ale câmpiei, cu temperatura medie anuală de circa 10 °C. În sezonul cald suprafaţa luncii se încinge puternic, astfel încât maxima de temperatură se ridică până la 40 °C, în timp ce iarna predomină răcirea radiativă, care coboară minimele până la -30 °C. Sunt frecvente inversiunile de temperatură. Cantitatea de precipitaţii este de 650-750 mm/an. Vântul dominant, din direcţiile vest şi est, este canalizat pe vale. Al doilea topoclimat, al dealurilor şi munților Zărandului, ocupă cea mai mare parte a reliefului deluros şi montan al județului, la nord de culoarul Mureşului. Temperatura medie anuală variază între 6 şi 8 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 800-1000 mm. Vântul de vest are cea mai mare frecvență, în zilele de vară pe povârnişurile munților producându-se mişcări descendente şi ascendente ale aerului spre şi dinspre culoarul Mureşului şi depresiunea Zărandului. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia din sit este caracterizată mai ales de ecosisteme fo- restiere care acoperă circa 70% din suprafaţa acestuia. Pădurile sunt constituite cu precădere din diferite specii de foioase cum ar fi cerul, gorunul, carpenul şi fagul. Acestea sunt însoţite în proporţii mult mai reduse de specii ca sorbul, cireşul sălbatic sau părul pădureţ. În pădurile din sit este prezentă o plantă rară şi protejată la nivel naţional, ghimpele. Importantă este şi vegetaţia forestieră aflată în lungul albiei Mureşului. Tot în lungul râului se găsesc şi diferite habitate specifice zonelor umede temporare (datorate inundaţiilor periodice), unde putem întâlni o specie de interes comunitar, trifoiaşul de baltă. O specie importantă prezentă în sit este mojdreanul, care vegetează pe stâncăriile calcaroase din apropierea localităţilor Căprioara, Căpâlnaş şi Pojoga. Tot aici a fost identificat şi habitatul prioritar de pajişti pe substrat calcaros, cu plante adaptate la uscăciune. Arţarul american şi salcâmul pitic au fost indroduse şi au înlocuit deja o parte din speciile locale, devenind invazive. Acestea sunt răspândite mai ales în lungul Mureşului. Fauna Fauna din sit este influenţată de prezenţa râului Mureş şi a habitatelor forestiere. Râul Mureş face ca situl să fie important în special pentru peşti, dar şi pentru păsările care se hrănesc aici. Speciile de peşti sunt cele caracteristice râurilor din zonă (clean, mreană, scobar etc.), dar pe lângă aceste specii comune se regăsesc unele specii de importanţă comunitară (avatul, porcuşorul de nisip, petrocul, boarţa, săbiţa, zvârluga, ţiparul, moioaga, dunariţa, fusarul, pietrarul). În lungul râului Mureş, dar şi al afluenţilor acestuia, trăiesc numeroase specii de amfibieni şi reptile (tritonul cu creastă, tritonul comun transilvănean, izvoraşul cu burta galbenă şi cel cu burta roşie, broasca ţestoasă de apă) care găsesc aici locuri de reproducere sau de hrănire. Este important de menționat că în această zonă programul de reintroducere a castorilor a avut succes. Astfel, se consideră că în prezent aici se găsesc cel puţin 100 de exemplare ale acestei specii. Alături de castor regăsim în sit şi un alt mamifer acvatic de interes comunitar, vidra. Habitatele forestiere aflate pe cursul râului sau pe versanţii care străjuiesc valea sunt importante pentru specii de lilieci şi pentru populaţii stabile de carnivore mari (urs, lup, râs) care sunt aici la ele acasă. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 19643 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, apicultură, silvicultură, exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de bentonită şi a calcarului, agroturism şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Majoritatea localităților din zonă nu dețin rețele de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. Dintre monumentele istorice aflate pe teritoriul sitului pot fi menționate Castelul de la Săvârşin (sec. XVIII), Biserica din Gursada (sec. XII), Castelul Mocioni din satul Bulci (sec XIX) şi situl arheologic de la Vărădia (cetatea dacică). În comuna Bata s-a descoperit una dintere cele mai vechi variante ale baladei pastorale „Miorița“ în colindele dubaşilor, „Păstă al vârfuţ gi munce“. Dubaşii sunt tineri necăsătoriți care interpretează colinde religioase, dar şi laice: colinda fetei, a feciorului, colinda cerbului sau colinda păcurarului. Aceştia sunt îmbrăcați în port popular de iarnă, „dube“ împodobite cu „fonfiu“ (frunze de saschiu). În zona sitului au loc anual evenimente culturale ce evidențiază vechi tradiții populare: Nedeia de la Birchiş (8 septembrie), Sărbătoarea Câmpenească de la Bârzava (24 iunie), Festivalul Dubaşilor din Vărădaia de Mureş (25 decembrie) etc. DEfIlEul muREşuluI - RO SCI 0064 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, incendieri, turism necontrolat şi în special de balastierele din zonă. aDMiNiStrarea Sitului În sit sunt amenajate puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi vetre de foc. Totodată este necesară instalarea de panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, dotarea cu un centru de vizitare, puncte de informare, amenajări pentru observare, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi un centru de cercetare. 0 2,8 5,6 8,4 km 357 delta dunării - RO SCI 0065 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Corbu, Istria, Mihai Viteazu, Săcele. Județul tulcea: Babadag, Baia, Beştepe, C.A. Rosetti, Ceamurlia de Jos, Ceatalchioi, Chilia Veche, Crişan, Grindu, Isaccea, Jurilovca, Luncaviţa, Mahmudia, Maliuc, Mihai Bravu, Murighiol, Niculiţel, Nufăru, Pardina, Sarichioi, Sfântu Gheorghe, Somova, Sulina, Tulcea, Valea Nucarilor. Județul Galați: Galaţi. supraFaţa: 454.037 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 54‘ 1‘‘; Long. E 28˚ 55‘ 13‘‘ eCoregiunea: Delta Dunării altitudinea: 229 max., 0 min., 1 med. DElta DunăRII - RO SCI 0065 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este din oraşul Tulcea, prin intermediul curselor regulate de pasageri ce parcurg cele trei brațe ale Dunării (Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe). Accesul spre complexul lagunar Razim-Sinoe se face prin DN22(E87), de pe care se pot urma drumuri județene şi locale. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1210 - Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului; 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; 1410 - Pajişti sărăturate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi); 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 2110 - Dune mobile embrionare (în formare); 2130* - Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri); 2160 - Dune cu Hippophae rhamnoides; 2190 - Depresiuni umede intradunale; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau IsoëtoNanojuncetea; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6420 - Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 1150* - Lagune costiere; 92a0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 92D0 - Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae); 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Viperă de stepă (Vipera ursinii) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Dihor de stepă (Mustela eversmannii) • *Noriţă, Nurcă (Mustela lutreola) • Dihor pătat (Vormela peregusna) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: Lycaena dispar • Melc (Theodoxus transversalis) • Ophiogomphus cecilia • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Arytrura musculus • Catopta thrips • Colias 358 myrmidone • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus) • Gândac de apă (Graphoderus bilineatus) • Leptidea morsei. pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Ţigănuş (Umbra krameri). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea pontica) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae) • Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoe au primit mai multe recunoaşteri naţionale şi internaţionale din punct de vedere al protecţiei naturii. În 1938, Pădurea Letea a fost declarată Rezervaţie Naturală. În 1978, zona Roşca-Buhaiova a fost declarată Rezervaţie a Biosferei. Din 1990, Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoe au fost declarate Rezervaţie a Biosferei în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera“. Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă, în cadrul Convenţiei Ramsar, iar o suprafaţă de 312000 de hectare a fost recunoscută ca parte a patrimoniului natural universal în cadrul Convenţiei UNESCO de protejare a patrimoniului universal cultural şi natural. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost desemnată Sit de Importanță Comunitară şi Arie de Protecţie Specială Avifaunistică. Mozaicul de habitate dezvoltate în Delta Dunării este extrem de variat şi găzduieşte o mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la 5429 de specii, încadrate în 30 de tipuri de ecosisteme. Delta Dunării este o adevărată bancă naturală de gene, cu o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural mondial. În cadrul sitului sunt cuprinse 30 de habitate protejate la nivel european, dintre care opt sunt strict protejate, unele fiind întâlnite doar în România. Flora din cadrul sitului este reprezentată de 1839 de specii, dintre care 14 sunt periclitate, iar cinci specii sunt de importanță comunitară (două specii de vinețele s.n. vinețică, otrățel, capul-şarpelui, trifoiaş de baltă). Circa 70% din vegetaţia deltei este dominată de stuf şi papură care formează o asociație vegetală complexă şi ocupă o suprafaţă de 235000 ha, constituind cea mai întinsă suprafaţă compactă de stufărişuri din lume. Vegetația forestieră din Delta Dunării este caracterizată în special de zăvoaie de salcie şi plop. În pădurile Letea şi Caraorman se întâlnesc păduri formate din diferite specii de stejar şi frasin, cu specii variate de arbuşti şi plante căţăratoare, dintre care cea mai interesantă este o liană de origine mediteraneană cu lungimea de 25 m care atinge aici limita nordică din Europa. Pădurea Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din lume. Pe malul lacului Erenciuc se dezvoltă singura pădure de anin negru din Delta Dunării. În sit au fost descoperite două specii de plante noi pentru ştiinţă, o specie de vinețică şi Elymus pycnattum deltaicus. Alături de acestea menționăm specii de plante endemice precum Centaurea pontica şi Centaurea jankae, precum şi existența a numeroase specii de orhidee. Stufărişul apare în ape puțin adânci (sub 1 m), ocupă suprafeţe întinse şi joacă un important rol de filtru biologic precum şi de protecţie a malurilor. În asociaţie cu stuful găsim şi papură, ferigă de baltă, pipirig, gălbinele, răchitan, măcriş-de-baltă, tătăneasă, rogoz, busuioc de baltă. Studiile pentru inventarierea diversităţii biologice au condus la identificarea unui număr mare de specii şi subspecii noi atât pentru fauna României, cât şi pentru ştiinţă (30 de specii sunt considerate endemice, 194 de specii noi pentru România, dintre care 138 sunt viespi şi albine, 19 specii de gândaci, 19 specii de pureci de plante). Dintre nevertebrate, în sit sunt prezente 11 specii de interes comunitar. Lăcusta endemică Isophya dobrogensis nu mai există decât pe insula Popina. Dintre fluturi menționăm prezenta fluturelui diurn iris, iar dintre gândaci putem menționa populații reprezentative de nasicorn şi gândac-de-baltă. Dintre amfibieni şi reptile, în sit sunt prezente 24 de specii, dintre care şase sunt specii de interes conservativ. Alături de acestea putem întâlni şi alte specii importante de reptile precum şopârla cenuşie (şopârla de nisip) sau şarpele de alun. Grupul liliecilor este reprezentat prin circa 20 de specii. Acest grup nu este suficient cercetat. Dintre cele 133 de specii de peşti semnalate în apele sitului, 15 specii sunt considerate de importanţă comunitară. Alte specii prezente sunt considerate importante, rare sau periclitate (morunaş, caracudă, lin, cegă, morun, păstrugă, obleț mare, țipar, văduviță etc.). Dintre mamifere, la desemnarea ca sit de importanţă comunitară au contribuit speciile de popândău, vidră (lutră), nurcă europeană, dihor pătat, dihor de stepă. Dintre micromamifere menționăm prezența unor populații semnificative de şoarece pitic, chițcan mic de apă, chițcan de apă, chițcan pitic. Grindurile Letea şi Caraorman, constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase, sunt cele mai reprezentative forme de relief prin înălţimea lor (12,4 m Letea şi 7,5 m Caraorman) şi prin relieful eolian deosebit, rezultat din nisipul nefixat. Cele mai mari grinduri maritime alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea, Caraorman şi Crasnicol) care s-a format cu circa 10000-11000 de ani în urmă, barând golful deltaic şi formând delta fluvială de astăzi, constituind în acelaşi timp limita dintre delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Biotopul geologie/geomorFologie Teritoriul Deltei Dunării şi Complexului lagunar Razim-Sinoe face parte, din punct de vedere geostructural, din Depresiunea Mării Negre, fiind situat în Depresiunea Predobrogeană, la contactul dintre Platforma Nord-Dobrogeană şi Platforma Scitică. Delta Dunării este cea mai tânără formaţiune a reliefului din România, fiind formată în perioada cuaternară într-un golf al Mării Negre. Nivelul mării a oscilat pe verticală, inundând uscatul prin transgresiuni marine sau retrăgându-se în faze intermediare de regresiune, formând depozitele deltaice. Faza de golf a evoluat într-o fază ulterioară de liman, care în timp s-a colmatat formând delta. Depozitele deltaice au grosimi cuprinse între 30 şi 100 m şi sunt constituite dintr-o succesiune de complexe litologice care trec treptat de la nisipuri grosiere la prafuri nisipoase. Depozitele deltaice reprezintă o asociaţie între depozitele marine lagunare şi continentale, reflectând alternarea mediilor de sedimentare (ape dulci, salmastre şi marine). Golful marin Halmyris, pe care se găseşte astăzi Complexul lacustru Razim-Sinoe, a evoluat mai încet decât golful din zona deltei propriu-zise. Delta a depăşit faza de liman, pe când Complexul Razim-Sinoe se găseşte în fază de lagună. În prezent, se constată o înecare continuă a reliefului deltaic din delta fluvio-maritimă şi o înălţare prin colmatare a reliefului jos din delta fluvială. De asemenea, se constată procese de acumulare fluvio-marină în faţa braţelor Dunării (delta Chilia, bara Sulina, Sfântu Gheorghe-insula Sacalin) şi de eroziune intensă în sectoarele Sulina, grindul Sărăturile, unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. Reţeaua de canale a devenit astfel mult mai complexă, iar multe gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului deltaic au dispărut. Modificări importante au suferit şi braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. Braţul Sulina, ca urmare a acţiunii de realizare a căii navigabile maritime, a fost scurtat de la 91,9 km la 63,75 km şi adâncit corespunzator. Braţul Sfântu Gheorghe a fost supus corecției meandrelor principale între Km 17-85, scurtându-se de la 108 km la 70 km. Braţul Chilia, prin avansarea deltei secundare, a crescut în lungime. Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă. Multe lacuri şi complexe lacustre au fost desecate, spre exemplu Pardina şi Sireasa. Înainte de 1980, existau 668 de lacuri însumând 31262 ha (9,28% din suprafaţa deltei). În urma acţiunii de desecare, numărul acestora s-a redus la 479, iar suprafaţa la 25794 ha (7,82% din suprafaţă). Sub aspectul numărului şi mărimii lacurilor se constată o diferenţiere între cele din vest şi din est datorită proceselor de aluvionare mai intense în vest, precum şi a gradului mai mare de intervenţie a omului. În Sireasa şi Rusca, lacurile au suprafeţe mici (15-40 ha) în timp ce în ariile depresionare din est numărul lacurilor este mai mic, dar cu suprafeţe mai mari (Furtuna 977 ha, Gorgova 1377 ha, Isac 1101 ha, Matiţa 652 ha, Merhei 1057 ha, Roşu 1445 ha, Lumina 1367 ha, Dranov 2170 ha). pedologie Delta Dunării se caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede, cu soluri tinere în formare, cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată. În sit sunt prezente soluri aluviale, limnosoluri, gleisoluri, psamosoluri, solonceacuri, cernisoluri, histosoluri, antrosoluri. Solurile aluviale sunt răspândite predominant pe grindurile fluviale şi au o textură nisipo-luto-argiloasă, fiind sărace în materie organică (în sectorul marin sunt frecvent salinizate). Psamosolurile sunt legate de prezenţa grindurilor marine. Cele din zonele vestice şi centrale ale grindurilor Letea şi Caraorman prezintă un conţinut ridicat de calcar (măciniş de cochilii), iar pe cordonul litoral sunt frecvent asociate cu nisipuri mobile. Gleisolurile sunt caracteristice şesului deltaic mlăştinos-submers şi prezintă o textură predominant luto-argiloasă, cu un conţinut ridicat de materie organică. Limnisolurile reprezintă sedimente de pe fundul lacurilor, din laguna Sacalin şi golful Musura (nămoluri cu textură lutoasă, marnoase, sapropelice, organice, salinizate etc.). Solurile bălane sunt localizate în câmpul Chiliei şi grindurile Războiniţa, Stipoc şi Fântâna Dulce. Unele sunt afectate de sărăturare, iar la Stipoc sunt modificate puternic ca urmare a includerii lor în amenajarea piscicolă. Solonceacurile apar atât pe loess (în estul câmpului Chilia) cât şi pe nisipuri (în cadrul grindurilor marine Letea, Caraorman şi Sărăturile). O particularitate o constituie solonceacurile organice din zona gurii braţului Sfântu Gheorghe. Histosolurile sunt prezente în zona complexelor lacustre Gorgova-Uzlina, Roşu-Puiu şi Matiţa-Merhei (50% fiind reprezentate de plaur şi conținând sulfuri). Grosimea materialelor organice variază între 1,2 şi 5 m. Fragilitatea solurilor deltei la utilizare agricolă, silvică şi piscicolă rezultă din formarea lor într-un mediu excesiv umed, maturarea fizică redusă, materia organică uşor mineralizabilă, climatul de ariditate accentuată şi apele freatice cu mineralizare ridicată. Pe grindurile marine Letea, Caraorman şi Sărăturile, substratul nisipos, climatul şi mineralizarea apei freatice constituie factorii de bază ai acestei fragilităţi. reducându-se însă gradul de potabilitate. Având în vedere configurația morfohidrografică, asociațiile vegetale şi impactul activităților antropice, în sit au fost identificate opt tipuri de corpuri de apă (ecosisteme naturale, parțial modificate de om). Gârlele şi canalele cu circulaţie activă a apei (1) sunt reprezentate prin braţe abandonate ale Dunării (Dunărea Veche) sau canale importante (Mila 35, Sireasa-Șontea, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crişan-Caraorman, Dunavăţ, Dranov). Artere de legătură între braţele principale şi complexele lacustre, canalele se caracterizează prin curgerea apei cu viteze variabile, cu sensuri reversibile de curgere în funcţie de sezon (ape mari de primăvară, ape mici de vară-toamnă), turbiditate descrescătoare dinspre braţe spre interior. Mineralizarea se modifică treptat, printr-o îmbogăţire în săruri ca urmare a intensificării procesului de evaporaţie, pe măsură ce se reduce viteza şi creşte temperatura apei. Gârlele şi canalele cu regim liber dar cu circulaţie redusă a apei (2) se caracterizează prin lungimea lor (Stipoc-Ocolitor, Dovnica, Madgearu, Perivolovca, Litcov-Împuţita, Puiu-Eremciuc, Palade, Buhaz-Zătoane) şi prin viteza mică de curgere a apei. Gârlele şi canalele din interiorul amenajărilor (3) se caracterizează prin lipsa unei legături directe cu reţeaua hidrografică activă. Au un rol de drenaj sau de alimentare, în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajării (piscicol, agricol sau silvic). De regulă, aceste canale nu au o circulaţie a apei, comportându-se ca ape stag- nante cu un grad de îmbătrânire accentuat, invadate de vegetaţie, atât submersă cât şi emersă. Lacurile mari, cu schimb de ape cu reţeaua hidrografică secundară (4) sunt reprezentate prin Furtuna, Matiţa, Babina, Trei Iezere, Căzănel, Bogdaproste, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu, Lumina, Roşu-Roşuleţ, RazimGoloviţa-Zmeica. Limita lor nu este una morfologică, ci este dată de vegetaţia de stuf şi papură sau de plaur. În afară de legătura directă prin gârle şi canale, lacurile din depresiuni comunică prin masa de vegetaţie şi pe sub plaur, chiar şi în faza apelor mici de vară-toamnă. Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura Portiţei), lacurile Razim şi Goloviţa şi-au schimbat semnificativ nivelul de salinitate. Lacul Sinoe a suferit şi el modificări către mediul uşor dulcicol. Lacurile cu schimb redus de ape cu reţeaua hidrografică secundară (5) includ Merheiul Mare şi Mic, Roşca, Poleacova, Nebunu, Ledeanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol. Se caracterizează printr-un grad avansat de împotmolire, nu atât prin procedee aluvionare, cât prin cantitatea de material organic depusă pe fund. Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole (6) includ Obretinul Mare, Dranov, Babadag, Coşna, Leahova Mare şi Mică. Prin întreruperea schimbului natural de ape cu reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenajării piscicole, aceste lacuri au suferit modificări structurale importante. Lacurile salmastre şi sărate (7) sunt Istria şi Nuntaşi (Tuzla), situate în sudul Complexului delta dunării - RO SCI 0065 Sfântu Gheorghe-zona Zătoanelor, zona litorală a Complexului lacustru Razim-Sinoe. Depozitele deltaice au în componenţă aluviuni ce alcătuiesc grindurile fluviale, aluviuni de natură organică în zonele depresionare şi nisipuri marine pe litoral (nisipuri, prafuri, argile, mâluri şi turbe care variază atât pe orizontală cât şi pe verticală, având o stratificaţie încrucişată de tip deltaic). În delta fluvială predomină prafurile, argilele şi turbele, iar nisipurile mai puţin extinse se găsesc în constituţia grindurilor fluviale şi lacustre. În zonele de divagare fluvială se depun depozite cu caracter prăfos, iar în zonele depresionare depozite argiloase-prăfoase cu un bogat conţinut organic. Datorită reliefului şi prezenței celor trei brațe ale Dunării, unitățile morfohidrografice din zona continentală a Deltei Dunării sunt grupate în trei mari unități deltaice (Letea, Caraorman şi Dranov). Unitatea Letea (155000 ha) se desfăşoară între brațele Chilia, Tulcea şi Sulina şi țărmul marin, incluzând resturi ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc, grinduri marine şi fluviatile, arii depresionare (Sireasa), o vastă depresiune lacustră (Matița-Trei Iezere-Merhei). 42,8 % din suprafață este scoasă din regimul natural prin amenajări agricole (Sireasa, Pardina, Babina, Cernovca), silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche, Maliuc, Stipoc, Obretin, Popina). Rețeaua hidrografică dintre brațele Dunării şi spațiile interioare se realizează prin intermediul rețelei de gârle şi canale, care alimentează peste 200 de lacuri de interes piscicol. Unitatea Caraorman (101300 ha) include grinduri marine (Caraorman, Săsăturile), grinduri fluviatile (Rusca, Bălteni), arii depresionare lacustre (GorgovaIsac-Uzlina, Roşu-Puiu). Suprafețele amenajate prin îndiguire sunt mai puțin extinse şi cuprind amenajări piscicole (Tusca, Litcov şi Murighiol), amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca, Murighiol). Unitatea Dranov (85000 ha) este cuprinsă între brațul Sf. Gheorghe şi Lacul Razim şi se caracterizează prin prezența unei arii depresionare în partea de vest având cote sub nivelul mării şi al unui complex de grinduri (CrasnicPerişor) în partea de est. Sunt prezente lacuri nesemnificative ca suprafață, excepție făcând lacul Dranov (2170 ha). Unitatea cuprinde amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăț şi amenajările piscicole Dranov, Dunavăț, Holbina, Perişor, Periteaşca, Iazurile-Calica, Sarinasuf. Teritoriile predeltaice au aparţinut Câmpiei Bugeacului, din care au fost decupate prin eroziune fluvială, formând Câmpul Chiliei şi partea centrală a grindului Stipoc, constituite din depozite loessoide şi diferenţiindu-se de subunităţile limitrofe. Grindurile fluviale se individualizează în lungul braţelor principale (Chilia, Tulcea, Sfântu Gheorghe şi Sulina) şi au înălţimi variabile, scăzând din amonte spre aval. La bifurcaţii se realizează adevărate câmpuri aluviale cu înalţimi de peste 3 m (Pătlăgeanca-Ceatalchioi), ajungând la 0,5 m în apropiere de ţărmul mării. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa 50250 ha (15% din suprafață). Grindurile maritime sunt dispuse perpendicualar pe direcţia braţelor principale ale Dunării, constituindu-se în baraje morfologice. Factorii principali ce contribuie la formarea grindurilor marine sunt curenţii marini circulari (specifici bazinului Mării Negre) şi valurile. Contribuţia Dunării se rezumă la transportul de material aluvionar, deversat în zona litorală şi preluat apoi de valuri şi curenţi marini. Pe lângă materialul fluvial, un rol important în furnizarea depozitelor grindurilor maritime îl au falezele din nord-vestul Mării Negre şi materialul organic (cochilifer). Din familia grindurilor maritime fac parte şi cordoanele litorale, destul de fragile, supuse unei presiuni puternice a valurilor (configuraţia şi poziţia lor fiind în continuă schimbare). Grindurile maritime Letea şi Caraorman reprezintă limita dintre delta fluvială şi cea fluvio-maritimă, fiind cele mai înalte subunităţi geografice. Suprafaţa grindurilor maritime este de circa 34900 ha (10,5% din suprafaţă). Terenurile mlăştinoase ocupă zonele din jurul lacurilor şi complexelor lagunare. Reţeaua hidrografică joacă un rol determinant în apariţia, evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic. Braţele principale şi gârlele au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. Procesul de autoreglare al subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost dirijat în scopuri economice începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina. Pe lângă gârlele naturale au apărut numeroase canale, care asigură circulaţia apei pentru îmbunătăţirea producţiei piscicole în regim natural. Ulterior au fost construite numeroase incinte pentru stuficultură, piscicultură, agricultură şi silvicultură, impunându-se realizarea Hidrologie Hidrografia include fluviul Dunărea (de la Cotul Pisicii până la Ceatalul Chilia), cele trei brațe principale (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe) la care se adaugă brațele secundare (Tătaru, Cernovca, Babina şi Musura, Gârla de Mijloc, Gârla Turcească). Braţul Chilia (120 km) este cel mai important braţ al Dunării sub aspectul scurgerii. Acviferele de adâncime prezintă cea mai mare extindere în depozitele deltaice, fiind cantonate în pietrişuri şi nisipuri cu o bună permeabilitate. Grosimea acestor acvifere este de 15-20 m în partea centrală a deltei (fiind sub presiune), între 0,5-15 m în vest şi între 20-40 m în est. Acviferele freatice sunt în strânsă legătură cu morfologia deltei în ceea ce priveşte adâncimea şi cu regimul hidrologic al Dunării sub aspectul variaţiei nivelului. Pe măsura distanţării de braţele principale, acviferele au o mai mare independenţă, 359 delta dunării - RO SCI 0065 lacustru Razim-Sinoe. Legătura restrânsă, printr-o gârlă, a lacului Istria cu Sinoe, precum şi a Lacului Nuntaşi cu Istria, condiţiile climatice semiaride, evaporaţia ridicată, lipsa unui aport subteran şi superficial de apă dulce au condus la acumularea de săruri şi la formarea nămolului cu calităţi balneo-terapeutice. Lagunele conectate la mare (8) sunt reprezentate prin lacurile Sinoe şi Zătonul Mare. Lacurile Razim-Goloviţa-Zmeica reprezintă astăzi un bazin cu apă dulce pentru irigaţii, asigurând tranzitarea unui important volum de apă dulce spre mare prin Periboina. aspeCte ClimatologiCe Clima se încadrează în tipul temperat-continental, cu influenţe pontice, fiind extrem de complexă. Durata medie anuală de strălucire a soarelui este de circa 2300-2500 de ore, iar radiația solară este însemnată. Temperatura medie anuală este de 11,0 °C la Tulcea, 11,2 °C la Gorgova şi 11,6 °C la Sulina. În cazul valorilor extreme, ca şi în cel al valorilor medii, se remarcă rolul Mării Negre în modelarea regimului termic. Precipitaţiile atmosferice înregistrează o scădere de la vest spre est. În timp ce pe suprafaţa uscatului limitrof deltei, sub influenţa curenţilor de aer ascendenţi din timpul zilei se formează nori cu producerea precipitaţiilor, în interiorul deltei şi în special către ţărmul mării, datorită proceselor de evaporaţie şi evapotranspiraţie, se formează ziua curenţi descendenţi ce determină destrămarea norilor şi lipsa precipitaţiilor. Pe suprafaţa grindurilor Letea, Caraorman şi Sărăturile, cu nisipuri fără vegetaţie, procesele de convecţie pot duce la producerea precipitaţiilor. Precipitaţiile medii multianuale sunt de 455 mm la Tulcea, 400 mm pe grindurile Letea şi Caraorman şi de 343 mm la Sulina. Precipitaţiile sub formă de zăpadă se produc izolat şi rar. Numărul zilelor cu căderi de zăpadă scade de la 15 în vest, la 11 în est. Umezeala aerului este ridicată (circa 84%), Delta Dunării şi litoralul marin prezentând valorile cele mai ridicate din România. În anotimpul rece, umezeala ajunge la 90% la Sulina. Numărul de zile senine şi cu cer acoperit înregistrează cele mai mari şi respectiv cele mai mici valori din ţară. Vântul are o frecvenţă mare (calmul reprezentând sub 20%) şi bate din toate direcţiile, dominant fiind cel din NV, urmat de cel din nord. Viteza medie este mai mare în apropiere de mare (Sulina 8,4 m/s pe direcţia nord, Sfântu Gheorghe 5,5 m/s pe NV şi Gorgova 3,6 m/s pe NE). Brizele reprezintă o caracteristică a zonei litorale limitofe deltei şi Complexului lacustru Razim-Sinoe ca urmare a contrastului termic dintre uscat şi apă. Briza dinspre mare se resimte între orele 10 şi 20 (briza de zi), iar spre mare între orele 23 şi 7 (briza de noapte). BioCenoza vegetaţia În cadrul sitului au fost identificate 30 de tipuri de ecosisteme şi inventariate 1835 de specii de plante, dintre care 828 de specii de plante inferioare şi 1007 specii de plante superioare. Dintre acestea, 37 de specii sunt noi pentru România şi două specii sunt noi pentru ştiinţă. Cel mai mare număr de specii de alge, cu predominanţă alge verzi, se înregistrează în apele cu circulaţie activă. În Delta Dunării predomină elementele floristice eurasiatice şi circumpolare, în compoziţia asociaţiilor acvatice şi iubitoare de apă fiind cuprinse peste 120 de specii de plante. Grupa plantelor acvatice include specii submerse (cu rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea ridicându-se deasupra apei pentru polenizare), specii cu frunze natante şi specii cu frunze emerse. Speciile submerse se întâlnesc în ecosistemele acvatice cu adâncime medie a apei (peniţa apei, brădiş, cosor, sârmuliţa, paşa, broscariţa, moţ). Unele plante plutesc în masa apei, neavând con- 360 tact cu substratul, floarea fiind singura care se ridică deasupra apei (otrăţel de baltă, aldrovanda). Speciile cu frunze plutitoare se dezvoltă aproape de maluri, având rădăcinile fixate în mâl (nufăr alb, nufăr galben, plutniţa, iarba broaştelor, cornaci, troscot de apă). Speciile cu frunze emerse au vârfurile frunzelor deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată în apă (rizeac, limbariţă, săgeata apei, crin de baltă etc.). Plantele superioare formează asociaţii vegetale ce se dezvoltă pe zonele mai înalte, neinundabile. În funcţie de condiţiile pedoclimatice se deosebesc specii adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri al grindurilor (brâncă, pătlagină, albăstrică, săricică), precum şi specii adaptate la viaţa de nisip caracteristică grindurilor fluvio-maritime şi cordoanelor nisipoase litorale. Principalul rol de fixare al nisipului îl joacă perişorul, iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul. În zone cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip, vineţel de nisip, siminoc, iarba-de-mare. Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc tufărişuri de cătină albă, salcie târâtoare, sălcioară. Grindurile Letea şi Caraorman oferă condiţii pedo-climatice ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice, caracterizate prin unele specii submediteraneene (colilie, sadină). Pe dunele înalte, cu nisip nefixat, trăiesc specii de perişor, vineţelul de nisip, troscot de nisip, pelin de nisip etc. Pe solul stâncos din Complexul lagunar Razim-Sinoe s-a instalat un tip special de asociaţie stepică, caracterizat prin specii caucaziene şi balcanice (cimbrişor dobrogean, pir crestat, păiuş dobrogean, ceapa ciorii, armirai sălbatic). Dintre habitatele acvatice prezente menționăm formaţiunile de plaur. Acestea sunt constituite din rizomi de stuf, întreţesuţi cu rizomii altor plante, cu grosimi de 0,5-1,5 m, încărcate cu humus şi materii organice netransformate. Alături de stuf cresc şi papura, pipirigul, săgeata apei, rogozul, busuiocul de baltă etc. În solul plaurului, care rezultă din transformarea resturilor organice trăiesc foarte multe animale mici şi microscopice. Pe măsură ce se încarcă cu un strat de sol şi resturi organice, plaurul se fixează pe substrat, fiind ridicat doar la ape foarte mari. Din suprafeţele insulelor de plaur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt şi de curentul de apă în gura gârlelor şi canalelor, blocând circulaţia bărcilor şi a şalupelor. Aceste situaţii se întâlnesc frecvent în complexele lacustre Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste şi Roşu-Puiu-Lumina. În acţiunea de amenajare a incintelor pentru agricultură şi piscicultură, plaurul constituie un impediment şi în acelaşi timp o sursă nocivă deoarece se întrerupe circulaţia apei şi îndepărtarea hidrogenului sulfurat. Apar şi situaţii critice când apa de sub plaur nu este primenită suficient şi deci oxigenată. Cantitatea mare de hidrogen sulfurat rezultat din procesul de descompunere a substanţelor organice produce asfixierea peştilor. Specifică pentru Delta Dunării este lipsa aproape totală a pădurilor de luncă formate din arbori cu lemn tare şi a zăvoaielor de anin, rămânând dominante zăvoaiele de plop şi salcie. Grindurile din deltă, înguste, puţin înalte şi frecvent inundate, favorizează pădurile de salcie instalate pe aluviuni puţin solificate. Specia dominantă este salcia, la care se adaugă răchita. Etajul de arbuşti lipseşte, iar cel ierbos-arbustiv este relativ sărac (mur de mirişte, piperul bălţii, dentiţă, stânjenel galben, lăsnicior). Pe grindurile Letea şi Caraorman sunt prezente păduri compuse din stejar, frasin, ulm, mesteacăn. Acestea sunt invadate de plante agăţătoare (viţă sălbatică, iederă, hamei, curpen şi Periploca graeca, o liană de origine mediteraneană). Toate aceste fitocenoze formează un hăţiş greu de pătruns, îndeosebi vara. În funcţie de nivelul de organizare, de întreţinere şi de amendare cu îngrăşăminte şi pesticide, amenajările agricole (peste 39000 ha) pot fi considerate ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionare a sistemului deltaic. Amenajările silvice au fost realizate (după 1960) prin îndiguire, defrişarea vegetaţiei forestiere spontane şi plantarea unor specii de salcie şi plop euroamerican (ce ocupă 97% din totalul speciilor, restul de 3% fiind frasin, plop alb, plop negru, plop cenuşiu). Aceste amenajări silvice au fost făcute în scopuri economice şi nu s-a avut în vedere rolul lor ecologic, în sensul realizării unui spectru floristic diversificat care să asigure biotopuri pentru fauna deltaică. Suprafaţa totală amenajată pentru silvicultură este de circa 6400 ha (Păpădia 2000 ha, Rusca 1200 ha, Carasuhat 620 ha, Pardina 425 ha, Murighiol 400 ha). Între braţele principale şi digurile longitudinale ale amenajărilor agricole, piscicole sau silvice se plantează plop euroamerican, atât cu scop de protecţie, cât şi pentru valorificare economică. Aceste fâşii de plantaţii s-au făcut prin defrişarea zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine malurile braţelor prin sistemul lor radicular. Din păcate, plantaţiile de plop euroamerican răspund numai cerinţei economice, deoarece sub aspect ecologic sunt sărace în diversitate. Amenajările piscicole formează un tip de ecosistem specific, bazat pe un regim hidrologic controlat, cu inundări şi desecări succesive, cu bazine acvatice artificiale şi cu durată limitată, sezonieră de inundare. Acestea ocupă terenuri dintre cele mai variate ca amplasament: terenuri inundabile situate la periferia marilor complexe lacustre şi care constituiau, în regim natural, zone de păşunat dar şi importante zone de reproducere naturală pentru peşte (amenajările piscicole Iazurile, Sarinasuf, Lunca, Chilia), lacuri naturale care au fost îndiguite şi cărora li s-a modificat regimul hidrologic natural (Obretin, Dranov, Babadag) sau terenuri mai înalte folosite anterior pentru agricultură sau păşunat (Popina, Stipoc, Chilia, Rusca). Suprafaţa totală ocupată de amenajările piscicole este de circa 45000 ha, dintre care doar circa 15000 ha sunt folosite pentru o piscicultură extensivă. Din restul amenajărilor piscicole, o parte nu au fost folosite vreodată (Holbina I, Grădina Olandezului, Popina), sau au fost abandonate ca urmare a cheltuielilor mari de exploatare (Obretin II, Stipoc, Litcov). În unele amenajări piscicole terenurile sunt folosite pentru agricultură, activitate prin care destinaţia iniţială a terenurilor a fost schimbată total sau parţial (Rusca, Litcov, Popina). Amenajările complexe se referă la câteva areale în care se practică piscicultura, agricultura şi silvicultura. Este cazul amenajării Maliuc, unde sunt construite atât heleşteie pentru piscicultură, cât şi parcele pentru agricultură şi silvicultură. Cea mai mare parte a amenajărilor agricole şi piscicole din perimetrul Delta Dunării au avut o perioadă de funcţionare înainte de 1990 conform tehnologiilor de exploatare proiectate. După 1990, din cauza lipsei de eficienţă economică a activităţilor şi a faptului că unele nu au fost finalizate (amenajările agricole Babina, Cernovca, amenajarea piscicolă Grădina Olandezului etc.), multe dintre acestea au fost abandonate sau folosite în alte scopuri. Ca urmare a acestei situaţii s-a constatat o degradare a terenurilor prin apariţia fenomenului de sărăturare şi de schimbare a regimului hidrologic. O parte dintre aceste amenajări sunt în prezent incluse în programul de reconstrucţie ecologică prin care vor fi reintegrate în regimul hidrologic natural. Fauna Patrimoniul faunistic este reprezentat de 3503 specii, incluzând 3024 de specii de nevertebrate şi 479 de specii de vertebrate. Dintre acestea au fost inventariate 1097 de specii şi subspecii noi, incluzând 260 de specii noi pentru România şi 37 de specii noi pentru ştiinţă. Nevertebratele sunt răspândite pe teritoriul sitului în toate mediile de viaţă (terestru, subteran, acvatic) şi sunt reprezentate prin moluşte, viermi, insecte, crustacee, arahnide, miriapode. Insectele sunt prezente prin de 2216 specii, dintre care 26 sunt endemice. Clasa insecte- lor este reprezentată de un număr mare de albine şi viespi, gândaci, ploşnițe, fluturi şi mai ales de muşte şi țânțari. 196 de specii de insecte sunt periclitate (rusalia nu a mai fost observată în deltă în ultimii ani). Printre speciile protejate sunt prezente lăcusta Saga pedo, fluturele de zi Apatura metis, fluturaşul purpuriu, fluturele apollo mic şi fluturele sfingid. Crustaceele (raci, crabi etc.) sunt reprezentate de 114 specii, dintre care trei specii endemice. Crustaceii formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol, cuprinzând specii filtratoare precum şi specii prădătoare. Păianjenii sunt reprezentați de 168 de specii (unele specii rare din familia păianjenilor cu cruce, „văduva neagră“, păianjenul de apă). Dintre nevertebratele de interes conservativ menționăm specii precum fluture-buhă, ţărăncuţa, albiliţa portocalie, albiliţa mică, fluturaşul purpuriu, libelula, cărăbuşul, croitorul cenuşiu, melcul cu cârlig, gândacul de apă etc. Vertebratele sunt foarte bine reprezentate prin grupuri faunistice specifice condiţiilor de viaţă din zonă (peşti, păsări, reptile, amfibieni şi mamifere). Clasa peştilor este reprezentată atât de peşti cartilaginoşi-osoşi, cât şi de cei cu scheletul complet osificat. Dintre cele peste 300 de specii din Europa şi 185 din România, în sit au fost identificate 133 de specii, găzduite de o varietate mare de habitate acvatice, dulcicole, salmastre, marine. Au fost identificate 54 de specii exclusiv dulcicole (ştiucă, lin, văduviţă etc), 66 de specii exclusiv marine (şprot, hamsie, bacaliar, stavrid, calcan), precum şi 13 specii care trăiesc atât în ape dulci cât şi salmastre sau chiar în Marea Neagră (guvizi, morun, nisetru, păstrugă, scrumbie de Dunăre, somon de Marea Neagră, cambulă). Sunt şi specii care prezintă un uşor grad de adaptare, putând fi întâlnite în număr redus şi în apele Mării Negre în faţa gurilor Dunării (crap, avat, biban, somn, şalău etc). Dintre cele 133 de specii semnalate, şase provin de pe alte continente (caras argintiu, biban soare, sânger, cosaş (s.n. cteno) şi novac, precum şi o specie adusă accidental din China cu loturile de ciprinide). Începând cu 1994 a fost semnalată şi o specie de talie mică din neamul bibanului care a pătruns în special în Complexul lagunar Razim-Sinoe. În perimetrul sitului au fost identificate nouă specii de amfibieni (broască de lac, buhai de baltă cu burta rosie, brotăcel, broasca de pământ brună, broasca de pământ siriacă, broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, triton cu creastă dobrogean, triton comun). Reptilele sunt reprezentate de 16 specii, dintre care nouă sunt strict protejate (broască ţestoasă de apă, țestoasă dobrogeană, şopârlă de câmp, şopârlă de nisip, guşterul vărgat, şopârlă de iarbă, viperă de stepă etc.). Mamiferele sunt reprezentate preponderent de rozătoare şi insectivore. Cel mai numeros grup, atât ca număr de specii cât şi ca mărime a populaţiilor, este cel al micromamiferelor, care constituie hrana preferată a multor specii de păsări răpitoare de zi sau de noapte, precum şi a mamiferelor carnivore (nevăstuică, hermelină, dihor). Nurca europeană şi vidra sunt specii care se hrănesc cu peşti şi alte animale acvatice, în timp ce bursucul este semnalat mai rar. Dintre rozătoare, cel mai adesea se întâlneşte bizamul, specie legată de mediul acvatic care îşi construieşte galerii în malul apelor, uneori muşuroaie pe lacuri sau japşe. Iepurele apare frecvent în pădurile Letea şi Caraorman, precum şi în incintele agricole. Dintre carnivorele canide, cele mai întâlnite sunt câinele enot (semnalat prima oară în România în 1951, iar în Delta Dunării în 1953), vulpea, precum şi şacalul (venit pe cale naturală, din Asia Mică, prin Bulgaria). Copitatele sunt reprezentate prin numărul mare de porci mistreţi, care preferă arealele mlăştinoase, precum şi de căprior, cu efective în scădere. Păsările se întâlnesc într-o varietate impresionantă în toate ecosistemele, acvatice sau terestre, naturale sau antropice. Dintre cele aproximativ 400 de specii de păsări care trăiesc în România, 331 se întâlnesc pe teritoriul sitului. Din acestea, 166 aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Majoritatea localităților din zona sitului prezintă o economie de tip rural, axată pe agricultură, creşterea animalelor, viticultură, apicultură, piscicultură, exploatarea şi prelucrarea lemnului. Oraşele Babadag şi Tulcea, precum şi comuna Niculițel au o tradiție în viticultură şi vinificaţie. Babadag şi Issacea au cateva unități industriale bazate pe silvicultură şi exploatarea lemnului. Satele şi comunele din Delta Dunării sunt încă tributare pescuitului industrial (comercial) şi exploatării resurselor naturale (extensiv sau intensiv). În Ceamurlia de Jos există şi activități de tip panificaţie şi fabricarea băuturilor. În ultimii ani s-a dezvoltat sectorul turismului (în general turism sezonier) precum şi agroturismul (Murighiol, Crişan, Mila 23, Sulina, Beştepe, Chilia Veche). În unele localități (Mahmudia, Issacea ş.a) s-a dezvoltat industria extractivă (minereu de calcar siderurgic, cariere de piatră), precum şi comerțul cu mărfuri alimentare şi nealimentare. Sfântu Gheorghe şi Sulina se axează pe turism, navigație şi transport de mărfuri pe apă, pescuit şi agricultură. Comuna Corbu a intrat pe harta industriei materialelor de construcţii cu cea mai modernă fabrică de var din România. Municipiile Galați (325000 de locuitori) şi Tulcea (95000 de locuitori) au tradiție în industria navală şi cea metalurgică, fiind prezente activități de construcţii nave, prelucrarea materialelor de construcţii, prelucrarea lemnului, industrie textilă (confecţii şi pielărie), industrie alimentară (peşte, carne, lactate, vin, legume, fructe). Pescuitul şi industria prelucrării peştelui au suferit un declin după 1990, în zona sitului apărând noi direcții de dezvoltare (turism, activități financiare, bancare şi de asigurări, construcții, comunicații, depozitare, procesare industrială a produselor agricole, silvice, piscicole şi de acvacultură, activităţi meşteşugăreşti, artizanale şi de mică industrie). Această regiune a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Au fost descoperite multe aşezări neolitice, tumuli şi tell-uri (sat Lunca, „Dealul Caraiuc“), precum şi fortificaţii din perioada Hallstatt (sat Beştepe). De menționat este şi necropola tumulară din epoca greco-getică, descoperită pe Grindul Ivancea (sat Caraorman). Cetatea Halmyris datează din sec. IV î.e.n. – VII d.e.n., Epoca greco-romană (sat Murighiol). Epoca romană este deosebit de bine reprezentată prin asezări, ziduri de apărare, fortificații (Babadag, Camena, Băltenii de Jos, Tulcea, Galați). Cetatea Noviodunum, cu sistemul său defensiv, datează din sec. I-VII epoca romană şi romano-bizantină. Legenda oraşului Babadag atribuie întemeierea aşezării conducătorului unui grup de 10-12000 de turci selgiucizi care au cerut împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul dreptul de a se aşeza în imperiu. Pentru a întări apărarea graniţelor de la gurile Dunării, împăratul a aprobat stabilirea acestora pe malul lacului Razim, între anii 1262-1263. În ceea ce priveşte denumirea comunei Sfântu Gheorghe, legenda spune că în 1821 a venit în sat o corabie de război turcească în care era şi un paşă. În ziua aceea, în sat răsuna cavalul ciobanilor şi cântecul pescarilor. Era tocmai ziua de Sfântu Gheorghe şi, în cinstea acestei zile, paşa a botezat satul „Katarlez“, adică Sfântu Gheorghe. Denumirea localității Periprava este dată de către pescarii ruşi lipoveni (denumirea înseamnă în ruseşte „vad“ sau „loc de trecere“ peste o apă), iar denumirea de „Murighiol“ este de origine turcă şi înseamnă „lacul vânăt“, probabil datorită culorii albastre-cenuşii pe care o capătă uneori apele lacului din apropierea satului. Numele localității Pătlăgeanca are legatura cu legumicultura, o activitate tradiţională în zona respectivă. În turceşte, cuvântul patliģan, de la care a derivat forma românizată Pătlăgeanca, semnifică pătlăgea vânătă, prin extensiune „locul unde se cultivă vinetele“. Dintre mesteşugurile tradiționale ale zonei le menționăm pe cele practicate până în timpurile moderne: dogărie, rotărie, fierărie, împletit de stuf şi papură, sculptură în lemn şi os. În regiunea Tulcea-Niculițel se păstrează şi astăzi unele tradiții populare multiseculare (Paparuda, Caloianul, Drăgaica, Dragobetele şi Olaria – aprinderea focurilor pe dealuri). În zona Babadag se păstrează prelucrarea manuală a covoarelor orientale, prelucrarea răchitei. Expoziția de artă orientală organizată în Casa Panaghia prezintă piese ce aparțin artei populare tradiționale a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, precum şi piese ce aparțin artei orientale tradiționale şi moderne. În localitățile locuite de ruşi lipoveni (Letea, Mila 23, C.A. Rosetti, Periprava, Sfiştofca, Cardon, Jurilovca etc.) se păstrează case tradiționale lipoveneşti acoperite cu stuf, țesături şi haine tradiționale lipoveneşti (poisul, chicica etc.). Împletiturile din răchită şi papură, prelucrarea lemnului precum şi pictura de icoane pe lemn/sticlă (icoane lipoveneşti) reprezintă tradiții şi meşteşu- guri locale care au supraviețuit până în zilele noastre. Dintre evenimentele culturale menționăm Festivalul solzilor de peşte (Sarichioi), Festivalul Vinului Pelin (Zebil), Festivalul Sfintei Treimi (Enisala), Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul“ (Sf. Gheorghe, 9-15 august), Sărbătoarea Teilor (23 iunie, Luncavița), Festivalul „Ziua Pescarului“ (luna august, Mahmudia), Festivalul de Creaţie şi Interpretare Sulina şi Festivalul Minorităților (iulie-august, Sulina). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Accelerarea procesului de eutrofizare este cauzat de aportul ridicat de nutrienţi (azot şi fosfor) din apele Dunării, rezultat al chimizării agriculturii. Pentru refacerea stării acestor ecosisteme se impune reducerea cantităţii de nutrienţi şi realizarea unui regim hidrologic eficient. Poluarea apei produce schimbări majore la nivelul structurii ecosistemelor din deltă, afectând ireversibil unele specii de plante sa habitate. În Dunăre se găsesc reziduuri de pesticide (HCH şi DDT) în concentraţii medii anuale care depăşesc maximele admise. Cauzele acestor depăşiri sunt deversarea apelor industriale uzate în Dunăre, precum şi antrenarea pesticidelor de pe terenurile agricole, prin irigatii sau de către apa de ploaie. Alte substanţe poluante, cu impact toxicologic sunt metalele, în special fier, cadmiu şi plumb. Acestea provin din deversarea în Dunăre a apelor uzate orăşeneşti şi industriale. Depozitarea gunoiului menajer crează probleme serioase de mediu. Localnicii aruncă de multe ori gunoiul la marginea satelor, pe diguri, terenuri necultivate sau chiar în apă. Turiştii care străbat Delta şi pensiunile turistice pot reprezenta de asemenea surse de deşeuri. Braconajul piscicol reprezintă o serioasă amenințare la adresa tuturor speciilor de peşti. Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării a estimat că piaţa neagră absoarbe circa 75% din captura de peşte. Vănătoarea şi braconajul cinegetic afectează grav echilibrul ecosistemelor şi amenință populațiile speciilor vizate. Parcurile eoliene (Baia, Murighiol, Istria etc) pot afecta habitatele şi valoarea peisagistică a Deltei Dunării. Amenajările şi construcțiile turistice pe plajă (Sulina, Chituc, Corbu) afectează în mod ireversibil vegetația specifică acestora, unele fiind habitate strict protejate la nivel european. Prezența păşunatului intensiv în unele zone afectează grav habitate şi specii de plante protejate. În acelaşi timp, lipsa păşunatului în unele zone în ultimii ani (ex. Grindul Lupilor) a dus la dispariția unor habitate precum sărăturile. Se recomandă un management adecvat al activităților de păşunat. Sustragerea de masă lemnoasă afectează grav unele păduri strict protejate (Letea, Caraorman). Prin arderea vegetației (practica arderii miriştilor sau a deşeurilor) se produce distrugerea unor habitate protejate la nivel european. Incendierea reprezintă un factor de amenințare a fondului forestier, a habitatelor şi speciilor de interes conservativ. Poluarea bazinului Dunării are un impact major şi permanent. Poluarea Dunării afectează atât habitatele cât şi speciile, având un caracter accidental sau periodic. Aportul crescut de nutrienți (azot şi fosfor) determină proliferarea algelor albastre şi diminuarea până la dispariție a speciilor de alge verzi. Reducerea speciilor din verigile consumatorilor determină deplasarea populațiilor, în sensul dezvoltării unor peşti de talie mică şi cu valoare economică redusă (babuşcă, biban, caras etc.), în detrimentul altor specii (ştiucă, somn, crap). În prezent, unele specii de peşti sunt periclitate pe întreaga suprafață a Deltei (caracuda, linul, văduvița). O alta sursă de poluare o prezintă parcurile reci (cimitirele de nave) de pe teritoriul Deltei Dunării, în care sunt circa 120 de nave. Circulația ambarcațiunilor provoacă modificări semnificative asupra malurilor, prin fenomenele de sucțiune şi de val, precum şi prin producerea de zgomote şi vibrații care afectează fauna în special în perioada de cuibărire şi de hrănire. La limita sitului sunt planificate peste 500 de turbine eoliene, unele fiind deja construite. Aceste parcuri eoliene afectează habitatele limitrofe sitului şi, în mod special, valoarea peisagistică a zonei. Actualele practici de gestionare a deşeurilor solide sunt total necorespunzătoare, generând un impact negativ asupra ecosistemelor şi sănătăţii umane. Depozitate necontrolat, deşeurile afectează solul şi subsolul, resursele de apă, aerul, flora şi fauna, la care se adaugă aspectul dezolant, mirosurile neplăcute şi potenţialele focare de infecţie. aDMiNiStrarea Sitului Planul de management există şi se află în curs de aprobare. Există supraveghere şi pază permanentă. Există împrejmuiri sau bariere în unele zone strict protejate, pentru a proteja fondul forestier, unele habitate şi specii de plante rare. Există panouri de avertizare şi atenţionare (interzicerea depozitării deşeurilor, interzicerea intrării în zonele strict protejate din rezervație, interzicerea accesului în unele colonii de păsări). Există câteva panouri cu trasee turistice, precum şi clădiri administrative şi stațiuni ştiințifice (la Tulcea). Există câteva centre de informare şi educație ecologică (Chilia Veche, Tulcea, Crişan, Sulina, Sf. Gheorghe, Murighiol), precum şi puncte de informare. Există cel puțin 40 de foişoare de observare distribuite pe tot teritoriul sitului. Există numeroase trasee de vizitare pe căi navigabile, precum şi trasee terestre (drumeții). Există trasee tematice, în special pentru observarea biodiversității şi a păsărilor. Există locuri de campare, cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor (Camping Delfinul din Sf. Gheorghe, satul de vacanță CampoEuroClub din Partizani, Hostel pentru tineret din Sulina, satul de vacanță Eden din Gura Portiței şi Complexul turistic Tatanir din Chilia). delta dunării - RO SCI 0065 sunt specii cuibăritoare (pelican comun, pelican creţ, barză albă, cormoranii, majoritatea stârcilor, dumbrăveancă, prigorie etc). Celelalte specii sunt oaspeţi de toamnă, iarnă şi primăvară, cuibărind în teritoriile nordice euro-asiatice pe care le părăsesc odată cu răcirea vremii, poposind în sit pentru hrănire şi odihnă (gârliţe, lebădă de iarnă, raţă suliţar, raţă lingurar, ferestraşi, erete vânăt etc). Gâsca cu gâtul roşu este o specie periclitată la nivel internațional care găseşte importante zone de odihnă pe teritoriul Deltei Dunării. În Uniunea Europeana, România şi Bulgaria prezintă singurele zone de iernare ale acestei specii. În anul 2011, în cadrul Deltei Dunării au fost inventariate 68 de colonii de păsări, dintre acestea 34 fiind mixte şi 38 monospecifice. Cele mai multe colonii aparțin cormoranului mare. Zonele cu valoare avifaunistică ridicată sunt repartizate uniform, atât în zone cu regim de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Letea, Sărături-Murighiol, Caraorman, Nebunu, Insula Popina, Capul Doloşman etc.), cât şi în afara acestora (Golful Musura, lacul Martinica, lacul Dranov, zona localităţii Sfântu Gheorghe etc.) 361 362 delta dunării - RO SCI 0065 0 5,5 11 16,5 km delta dunării - zOna maRInă - RO SCI 0066 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: C.A. Rosetti, Jurilovca, Sfântu Gheorghe, Sulina. supraFaţa: 123.374 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 46‘ 44‘‘; Long. E 29˚ 14‘ 56‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 14 max., 0 min., 0 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În zona de țărm limitrofă sitului se poate ajunge din Tulcea, prin intermediul curselor navale până în Sulina sau Sfântu Gheorghe, iar din aceste localități se continuă spre sud, pe jos sau cu ambarcațiuni. O altă cale de acces este din DJ226 (Constanța-Mihai Viteazu), până în dreptul localității Vadu, de unde se intră pe Grindul Chituc pe un drum care duce la Portița şi este limitrof sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux; 1160 - Melele şi golfuri. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus) • Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena). pești: Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă teritorii acvatice marine şi de tranziție spre uscat, aflate pe țărmul românesc între gura de vărsare a brațului Chilia şi Capul Midia, întinzându-se în interiorul Mării Negre până la izobata de 20 m. Habitatele prezente aici sunt supuse influenței majore apelor Dunării, fiind astfel unice pentru litoralul românesc şi prezentând o importanță deosebită pentru conservarea biodiversității. Aceasta este reprezentată de aproape 3000 de specii (alge, nevertebrate, peşti, păsări şi mamifere), multe dintre ele fiind rare, vulnerabile sau protejate la nivel european, precum scrumbia de Dunăre şi două specii de delfini (marsuinul şi afalinul). Starea bună de conservare a habitatelor şi a speciilor din sit şi importanța acestuia pentru ornitofaună se datorează statutului de protecție actual al acestui litoral, care permite accesul vizitatorilor doar în câteva zone. Această restricție impusă turismului este compensată de ineditul experienței deltaice din vecinătatea sitului, în care se împletesc elementele patrimoniului istoric şi natural, cu cele ale pitorescului satelor lipovene. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se întinde pe o lungime de 166 km, de la gura braţului Chilia şi până la Capul Midia, având aspectul unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Luând în considerare criteriile morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar biologice, platforma continentală se poate împărţi în sectorul românesc în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi şelful extern, sitului corespunzându-i şelful intern, care se desfăşoară de la ţărm până la izobata de 20 m. Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile. Frontiera naturală a Deltei Dunării la Marea Neagră o formează țărmul mării, constituit din nisipuri împinse şi depuse de valuri, lățimea şi înălțimea lui fiind variabilă în lungul litoralului cuprins în sit. De regulă, creasta plajei nu depăşeşte înălțimea de 2,5 m, iar lățimea țărmului ajunge până la 400 m. Ținând seama de caracteristicile morfohidrologice ale coastei, se pot delimita patru sectoare de țărm în sit. Sectorul Jibrieni-gura canalului Sulina, care nu face parte în întregime din sit, sectorul Sulina-Sf. Gheorghe, cu o slabă curbură spre interiorul Deltei, țărmul fiind îngust şi supus eroziunilor, sectorul Sf. Gheorghe-Portița, puternic curbat spre vest, cu porțiuni de eroziune şi depuneri, limitând depresiunea hidrografică Dranov şi a lagunelor Razelm şi Golovița şi sectorul Portița-Chituc, supus eroziunii, care formează frontiera de la mare a lagunei Sinoe. Biotopul pontic poate fi împărțit în şase etaje principale, sitului fiindu-i caracteristice primele patru. Etajul supralitoral este zona de țărm acoperită ori stropită de valuri în mod întâmplător, care are o umiditate accentuată, o inundabilitate mare şi o cantitate semnificativă de materii organice. Etajul mediolitoral sau pseudolitoralul cuprinde zona de spargere a valurilor, fiind o fâşie lată de 2-10 m. Etajul infralitoral se află la adâncimi de 0,5-12 m (maxim 18), fiind cea mai favorabilă dezvoltării vieții. Etajul circalitoral se întinde între 12-18 m adâncime şi 100 m, în general solul fiind mâlos ori nisipos. pedologie Solurile din regiunea litorală fac partea din categoria solurilor intrazonale, fiind reprezentate de soluri marine şi psamoregosoluri (nisipuri solificate), care intră în componența plajelor şi a cordoanelor litorale. În zona nordică a litoralului maritim, nisipurile sunt în cea mai mare parte de origine minerală, cuarțoase-micacee, cu un conținut de carbonat de calciu redus. Pe fundul Golfului Musura se găsesc limnisoluri, constituite de regulă din sedimente total nematurate fizic cu textură lutoasă (nămoluri). Hidrologie În componența rețelei hidrografice a zonei marine a Deltei Dunării intră gurile Dunării şi apele marine costiere, două golfuri parțial închise şi lagunele conectate la mare. Gurile Dunării reprezintă gurile brațelor prin care Dunărea se varsă în Marea Neagră, cele mai importante fiind gura canalului Sulina, unde pentru navigație au fost prelungite digurile în mare, îndepărtând astfel gura canalului de port şi gura Sf. Gheorghe, rămasă în stare naturală. De-a lungul țărmului mării din cadrul sitului, la apele mari ale Dunării, între aceste guri de brațe se formează o serie de gârle prin care surplusul de apă din Deltă se varsă direct în mare. Apele marine costiere, exceptând Golful Musura şi Meleaua Sf. Gheorghe, corespund platformei continentale marine, până la izobata 20 m. Golfurile parțial închise sunt reprezentate de Meleaua Sf. Gheorghe şi Golful Musura, iar lagunele conectate la mare includ lacul Sinoe şi lacul Zătonul Mare. aspeCte ClimatologiCe Specificul climatic al zonei maritime conferit de prezența mării şi a lacurilor constă în lipsa extremelor termice de-a lungul anului, o umiditate mult mai mare a aerului şi existenţa unor mişcări locale ale maselor de aer, de tip brize. Datorită valorilor ridicate ale radiaţiei solare şi a modului de deplasare a maselor de aer de origine continentală şi maritimă, climatul litoral este mai călduros dar şi mai secetos. Temperaturile medii anuale din zona costieră sunt de 11,2-11,5 °C, iar media anuală a precipitaţiilor din zona costieră variază între 350 şi 400 mm. În zona litorală predomină vântul de nord. Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale, în timpul unei zile acestea rotindu-se complet în sensul acelor de ceasornic. Astfel, briza de mare se resimte ziua, iar briza de uscat noaptea. BioCenoza vegetaţia Situl face parte din ecosistemul Mării Negre care are trăsături unice în ceea ce priveşte caracteristicele fizico-chimice şi biologice. Mediul propice vieții se desfăşoară în general pe platforma marină până la adâncimea de 200 m şi este influențat de condițiile mediului ambiant şi de dinamica apei. Relieful submarin caracterizat de diferite biotopuri asigură dezvoltarea unei flore şi faune strâns legate de configurația acestuia. În zona infralitorală de mică adâncime, pe bancuri de nisip fin ce vin în contact direct cu zona mediolitorală (de spargere a valurilor), se găseşte habitatul de importanță comunitară reprezentat de bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare, care este de fapt o prelungire submarină a plajei de nisip fin. Pe acest tip de substrat, în golfuri adăpostite unde stabilitatea sedimentelor permite depuneri slabe de mâl, se dezvoltă pajişti litorale submerse formate din mai multe specii de alge. În zona Baia Musuri şi Baia Sacalin sunt întâlnite aşa numitele intrânduri costiere largi puţin adânci şi golfuri, care au adâncime mică fiind în general adăpostite de acţiunea valurilor şi prezentând o biodiversitate bogată. Specia dominantă în cadrul acestui habitat este inarița mare, o plantă submersă fixată de substrat, alături de care mai apar inarița mică, iarba broaştelor şi pipirigul. Lacul Zătonul Mare, care este de fapt o lagună costieră, reprezintă un alt habitat de importanță comunitară din sit. Lagunele sunt întinderi de apă sărată de coastă de mică adâncime, cu salinitate şi volum de apă variabil, total sau parţial separate de mare prin bancuri de nisip sau prundiş, în care salinitatea poate varia, de la ape sălcii până la hipersalinitate. Mlaştinile sărăturate din apropierea lagunelor constituie un habitat în care cresc specii de plante acvatice sau iubitoare de umezeală precum foarfeca bălților, stuful, papura, broscarița, ața de mare, inarița de mare, drețele, iarba de păr sau lintița. Pe substratul dur şi compact care se ridică alocuri de pe fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală se dezvoltă recifele, populate de diferite tipuri de alge verzi, roşii şi brune. Totalitatea plantelor de pe fundul mării din zona costieră cuprinde 25 de specii, un număr foarte mic în comparație cu bogăția de specii existentă în trecut. Sunt prezente specii din toate cele trei categorii de alge: verzi, roşii şi brune, care se dezvoltă până la adâncimea de 10 m, dominante fiind cele verzi urmate îndeaproape de cele roşii. Dintre plantele superioare în apă este prezentă doar iarba de mare. Fauna În bentosul Mării Negre se deosebesc trei complexe de asociații: complexul faciesului de stâncă şi al pietrelor imobile (015 m adâncime) populat cu alge diverse în care se găsesc crabi, melci, scoici, viermi, creveți şi peşti, în câmpurile formate dintr-o specie de algă roşie iernând morunul, complexul nisipului curat şi amestecat cu nămolul (15-28 m) populat cu viermi, scoici, melci şi crustacee şi complexul de scrădiş, format din cochilii şi valve de moluşte sfărâmate, populat de diferite specii de viermi, spongieri, dediței de mare, melci, midii, stridii şi alte specii de scoici. Fauna zonei maritime a Deltei Dunării cuprinde nevertebrate, peşti, păsări şi mamifere. Nevertebratele sunt cel mai bine reprezentate (1730 de specii) incluzând bureții, meduzele, crustaceele, moluştele, stelele de mare, şerpii de mare şi castraveții de mare. Bureții sunt animale imobile cu o structură extrem de simplă, cel mai cunoscut fiind buretele de baie, intens exploatat în trecut. Cea mai cunoscută meduză din sit este meduza de apă rece, alături de care mai apare şi inima mării, o meduză mare de apă caldă. Înrudit cu meduzele, dar fiind fixat pe stânci este dedițelul sau anemona de mare. Moluştele (scoici şi melci) reprezintă principalul grup de nevertebrate marine, cele mai frecvent întâlnite fiind midiile, scoica inimii, alături de multe alte specii. Tot mai rar se întâlnesc stridiile şi scoica arca-lui-Noe, dar şi cele mai evoluate nevertebrate din sit, cunoscute popular ca stele, şerpi şi castraveții de mare, specii viu colorate de mare adâncime, foarte sensibile la poluare. Situl reprezintă habitatul a peste 170 de specii de peşti, multe incluse în listele roşii naționale ca specii amenințate sau vulnerabile. Sturionii (morunul, nisetru, şipul şi păstruga) au cea mai mare putere de adaptare la variațiile de temperatură şi salinitate, executând migrații din mare în apele dulci ale Dunării pentru reproducere. Aceeaşi migrație este făcută şi de scrumbia de Dunăre, rizeafcă şi gingirică, primele două fiind specii protejate la nivel european care au în sit o stare bună de conservare. În apele salmastre ale lacurilor litorale trăiesc sau pătrund pentru reproducere unele specii migratoare precum scrumbia albă de mare, aterina, cambula, cele patru specii de chefali, strunghilul, guvidul de mare, cel de iarbă şi cel tărcat, ghidrinul şi guvidul de Razim. În zona fundurilor pietroase caracterizate prin prezența a numeroase stânci şi pietre îmbrăcate în alge verzi şi brune trăiesc hanusul, scorpia de mare, cocoşeii de mare şi buzații. În zonele acoperite de nisip mobil se găsesc guvizii străvezii, guvizii de nisip, guvizii negrii, calcanii, limbile de mare şi calcanii mici, iar în cele cu alge se adăpostesc acele de mare, ațele de mare şi căluții de mare. Alți peşti care trăiesc pe fundurile nisipoase din zona litorală sunt vatosul, pisica, dracul, boul şi rândunica de mare, iar în locurile mâloase sau cu foarte multe midii se găsesc barbunii. Peştii caracteristici largului mării sunt rechinul, hamsia, sardeluța, şprotul, zărganul, stavridul, scrumbia albastră, corbul de mare, alături de multe alte specii. Situl reprezintă un paradis pentru păsări, fiind în cea mai mare parte lipsit de prezența umană, care se manifestă doar pe mici suprafețe de plajă. Speciile care domină numeric aparțin grupului de limicole (păsări de țărm) format din pescăruşi, chire, chirighițe, fugaci, fluierari, culici, sitari, ploieri, prundăraşi etc. Cel mai frecvent întâlniți în sit sunt pescăruşii argintii, cei râzători, cei mici sau suri, care se hrănesc şi staționează în zona de spargere a valu- DElta DunăRII - zOna maRInă - RO SCI 0066 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 363 delta dunării - zOna maRInă - RO SCI 0066 rilor. Această zonă este intens utilizată de foarte multe specii de păsări în timpul migrațiilor sau în timpul iernii, când apar şi specii mai rare precum pietruşul şi scoicarul. Zona cu apă mică este survolată în permanență de chire de baltă, chire mici, pescărițe râzătoare şi chirighițe. Alte specii acvatice care utilizează frecvent situl ca loc de hrănire sunt cormoranii mari, cormoranii mici şi lebedele. Dintre mamiferele marine reprezentate în trecut de delfini şi foci au rămas în prezent doar cele trei specii de delfini, marsuinul, afalinul şi delfinul comun, primele două fiind protejate la nivel european. Efectivele de delfini au cunoscut un declin drastic în ultimele decenii ale secolului XX din cauza impactului antropic asupra resurselor trofice şi a calității mediului marin în general, dar şi a braconajului intens. S-a constatat în timp şi modificarea raportului numeric al speciilor, în trecut dominând pe rând delfinii comuni şi apoi marsuinii, pentru ca în prezent să se constate superioritatea numerică a afalinilor. Dezvoltarea tot mai accentuată a industriei de toate tipurile şi agriculturii intens chimizate în bazinele riverane ale fluviilor şi râurilor tributare Mării Negre, corelată cu dezvoltarea unor mari aglomerări portuare, a provocat în ultimele decenii bulversări majore în ecosistemul marin. Un inventar al animalelor dispărute sau devenite foarte rare din dreptul litoralului românesc include specii din majoritatea grupelor. Au dispărut astfel asociațiile de stridii, a scăzut efectivul numeric al multor specii de scoici iar altele au dispărut complet. De asemenea, au devenit rare mai multe specii de melci, viermi, creveți şi crabi, un declin numeric sau de specii fiind resimțit şi la nivelul peştilor. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Întreaga economie a acestei zone se bazează pe pescuit, prelucrarea primară a peştelui şi comercializarea acestuia, în ultimii ani luând o tot mai mare amploare preocupările localnicilor din domeniul turismului, aceştia oferind vizitatorilor multiple posibilități de cazare, servicii de ghidaj şi experiențe legate de gastronomia tradițională. Toate aceste comunități dispun de alimentare cu apă potabilă, însă canalizarea nu este prezentă în toate localitățile. Casele sunt încălzite înn sistem individual, cu lemne, în Sulina existând şi o rețea de distribuție a gazelor naturale. În comunitățile locale aflate în vecinătatea sitului sunt fascinante pentru vizitatori structura şi arhitectura tradițională a caselor cu specific lipovenesc, alături de modul de organizare a gospodăriei, în toate fiind utilizate stuful şi răchita ca materii prime de construcție. O zi de pescuit lângă un localnic îmbogățeşte spiritual turistul care este fascinat de tehnicile de pescuit, ustensilele folosite, denumirile utilizate pentru locuri, plante şi animale, bogăția de peşte, dar şi de superstițiile şi credințele rămase neatinse de timp ale acestor localnici, care au un comportament perfect integrat şi în armonie cu natura. Iubitorul de istorie găseşte aproape în fiecare comunitate vestigii ale trecutului, precum Cetatea Orgame-Argamum din Jurilovca întemeiată în secolul al VII-lea î.e.n. de către greci, Cetatea Halmyris din Murighiol sau Cetatea Halmyris din Dunavăț, ultimele două fiind cetăți romano-bizantine întemeiate în zone cu urme de locuire din secolele VI î.e.n. Atractive pentru turişti şi obiecte de patrimoniu național sunt şi farurile dar şi nenumă- ratele biserici vechi care datează începând cu secolul al XVIIIlea. Nu în ultimul rând, trebuie amintită ca punct de atracție şi gastronomia locală, bazată pe o varietate foarte mare de moduri tradiționale de pregătire şi servire a peştelui. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Supraexploatarea resurselor piscicole şi braconajul au impact negativ asupra unor populații de peşti şi delfini. Întregul ecosistem marin este afectat de poluarea apei, care are multiple surse aflate în bazinele riverane ale fluviilor şi râurilor tributare Mării Negre. aDMiNiStrarea Sitului Situl dispune de panouri de informare aflate în Sulina, Sf. Gheorghe şi la intrarea pe Grindul Chituc dinspre localitatea Vadu. Există un centru de informare în Sulina şi unul în Sf. Gheorghe, precum şi mai multe puncte de informare la sediile de organizații de mediu sau primăriilor. 0 364 3,8 7,6 11,4 km deniz tePe - RO SCI 0067 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu. supraFaţa: 414 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 0‘ 12‘‘; Long. E 28˚ 41‘ 20‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 258 max., 42 min., 118 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din drumul naţional DN22, la sud de comuna Mihail Kogălniceanu, situl este accesibil pe un drum pietruit, din dreptul carierei Zebil. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). plante: Clopoţel dobrogean (Campanula romanica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este unul din cele mai importante pentru conservarea habitatului prioritar de stepe ponto-sarmatice, ce ocupă 99% din suprafaţa dealului Deniz Tepe. Prin morfologia terenului, acesta este protejat de principala ameninţare, păşunatul, care se practică doar la baza dealului în prima treime, panta spre interfluviu fiind una greu accesibilă, cu grohotişuri naturale. Tot aici este întâlnit, chiar dacă pe suprafață mică (1% din suprafața sitului), habitatul prioritar de tufărişuri ponto-sarmatice, în care este prezentă o asociație endemică pentru Dobrogea cu talpa leului ca specie ierboasă şi sâmbovina dobrogeană ca specie lemnoasă. Tot aici este prezentă şi specia Heliotropium dolosum care a fost identificată în numai două locuri din Dobrogea, aici şi pe dealurile din Babadag. Punctele de perspectivă asupra lacurilor Babadag şi Razim, şi asupra Podişurilor Niculiţel şi Babadag, precum şi silueta impresionantă a acestui martor de eroziune vizibilă din drumul național DN22 (Constanţa-Tulcea), conferă acestui sit o mare valoare peisagistică. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful este caracterizat de prezenţa culmilor rotunjite, abrupturilor stâncoase şi a versanților accentuaţi în special spre est, precum şi a pantelor mai line spre vest. Dealul Deniz Tepe constituie un martor de eroziune de vârstă jurasică. Peste gresiile cu inocerami urmează depozite de gresii, argile şi marne. În partea estică a dealului, la baza acestuia, sunt prezente aluviuni şi depozite coluviale de vârstă cuaternară. pedologie În sit întâlnim cernoziomuri carbonatice şi, mai rar, litosoluri. DEnIz tEpE - RO SCI 0067 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Hidrologie Aici există un singur izvor, ce nu formează cursuri de apă. Formaţiunile torenţiale sunt reprezentate prin ravene săpate în loess şi în substratul geologic. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul de dealuri joase, în sectorul de influenţă estică, continentală. Valorile medii anuale ale temperaturii sunt de 11 oC. Precipitaţiile înregistrează valori medii anuale sub 400 mm. BioCenoza vegetaţia În covorul vegetal se impun formaţiunile ierboase, reprezentate prin pajişti stepice ce includ suprafeţe restrânse de tufărişuri, stâncăriile ocupând arii reduse. Bărboasa predomină pe versanții dealurilor din sit şi mai ales la baza acestora, iar pe creste apar plantele cu frunze grase (adaptate pentru a nu pierde umiditatea) ca iarba de şoaldină, floarea grasă, ţâţa mielului. Alte plante pe care le putem întâlni în sit sunt păiuşul de stepă, pirul crestat, cimbrişorul de Dobrogea, ciucuşoara de stâncă, firiceaua, clopoţelul dobrogean (specie prioritară de interes comunitar). În zonele în care se păşunează apare pelinița. Imediat sub crestele dealului, unde datorită pantelor mari păşunatul este puțin practicat, există pâlcuri de năgară. Vegetaţia arbustivă este foarte slab reprezentată, speciile cele mai întâlnite fiind păducelul şi porumbarul. Vegetaţia forestieră este şi ea foarte slab reprezentată, cu aspect fragmentat, puternic rărit, pe suprafeţe extrem de reduse, dar trebuie menţionat că Dobrogea este singura zonă din Europa unde întâlnim asociaţia de mare importanţă ştiinţifică şi peisagistică cu sâmbovină dobrogeană. În partea de est a sitului există câteva grupe de cenuşer, care a fost plantat pentru fixarea grohotişurilor, dar care riscă să devină specie invazivă. Fauna Dintre mamifere, în perimetrul sitului se întâlnesc specii ca iepurele de câmp, vulpea, căprioara, şoarecele de câmp, şoarecele berc, popândăul (specie de interes comunitar, trăieşte în tuneluri la baza dealului unde solurile sunt mai profunde). Reptilele cel mai des întâlnite sunt şopârla de câmp, şarpele rău, vipera cu corn, balaurul dobrogean (specie de interes comunitar). Dintre speciile de insecte ce pot fi văzute menţionăm călugărița, păianjenul cu cruce, greierele borțos, fluturele machaon, cosaşul de tufiş cu fața albă, cosaşul de stepă, bondarul de stepă, lăcusta italiană, cosaşul de tufiş, buburuza ca urmare a faunei bogate de mamifere mici, păsările răpitoare găsesc aici un loc prielnic de hrănire. Au fost identificate în perimetrul sitului vânturelul de seară, şorecarul comun, şorecarul mare, vânturelul roşu, şerparul european. Alte specii de păsări întâlnite în sit sunt barza albă, ciocârlia de stol, ciocârlanul, ciocârlia de câmp, sfrânciocul roşiatic etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 10114 locuitori din comuna Mihail Kogălniceanu sunt angrenați în principal în agricultură, industrie alimentară şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Localitatea va dispune în curând de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Aşezare cu un bogat trecut istoric, comuna Mihail Kogălniceanu se poate lăuda cu obiective istorico-culturale importante, printre care sistemul roman de apeducte, aşezările neolitice Sitorman (cultura Hamangia şi Gumelniţa), Biserica RomanoCatolică în stil gotic (1897-1898), Muzeul Etnografic Aromân „Gheorghe Celea“ etc. Pentru prima dată, pe 10 noiembrie 2012 s-au serbat Zilele Localității. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat (numărul de animale domestice care păşunează în special la baza dealului depăşeste de patru ori capacitatea de suport pentru păşunat a pajiştii)‚ turismul de masă, amplasarea fermelor de eoliene. aDMiNiStrarea Sitului În sit există patru puncte de intrare, dar mai sunt necesare încă două. Totodată, sunt necesare panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, amenajări pentru observare, bariere, drumuri pentru vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, trasee turistice şi tematice (pentru prezentarea tufărişurilor şi pajiştilor stepice ca habitate prioritare). 0 1 2 3 km 365 diosig - RO SCI 0068 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Diosig, Săcueni. supraFaţa: 384 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 20‘ 22‘‘; Long. E 21˚ 56‘ 41‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 142 max., 97 min., 106 med. DIOSIg - RO SCI 0068 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Singurul drum principal care traversează situl este DN19D care leagă comuna Săcueni de localitatea Létavértes (HU). Se poate ajunge cu trenul până în localitatea Diosig, folosind rutele Oradea-Diosig, Valea-Săcuieni. Alte căi de acces sunt drumurile agricole. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • *Dediţei (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl se caracterizează prin prezenţa unui habitat umed, aflat la graniţa cu Ungaria, având continuitate pe cealaltă parte a graniţei. Valoarea sitului este dată de pădurile de stejar, velniş, frasin sau frasin de câmp, zăvoaiele cu salcie şi plop alb şi vegetaţia de râu cu maluri nămoloase. Zona este favorabilă reptilelor şi amfibienilor, dintre speciile de interes comunitar fiind prezente tritonul cu creastă şi ţestoasa de apă. Tot aici cresc dediţeii şi trifoiaşul de baltă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl face parte din Câmpia de Vest, formată la sfârşitul neozoicului prin sedimentarea intensă a Mării Panonice şi retragerea acesteia treptat dinspre est spre vest. Acest lucru este dovedit de înclinarea şi aspectul scurgerii râurilor care o traversează. Înclinarea uşoară determină divagarea puternică a râurilor ce sunt extrem de meandrate şi produc înmlăştiniri. Câmpia Diosig este acoperită cu livezi şi podgorii. Înălţimea medie a câmpiei variază între 50 şi 80 m, iar înălţimea maximă de 150 m se află în partea de răsărit, în câmpia înaltă subcolinară. pedologie Sedimentarea s-a făcut cu materiale fine, pietrişuri, nisipuri şi mâluri. În era glaciar-cuaternară s-au depus straturi de loess 0 366 1 2 3 km (rocă prăfoasă, gălbuie şi cu porozitate mare). Pe acestea s-au putut dezvolta soluri fertile. Loess-ul are tendinţe de lăsare (din cauza spălării acestuia de apele de infiltraţie), creând microdepresiuni numite crovuri sau depresiuni numite găvane. Partea terestră superficială se compune din clasa molisolurilor, extrem de fertile, cu tipurile cernoziom şi cernoziom levigat. Tipurile de sol caracteristice sunt cernoziomul levigat şi solurile argiloase, nisipoase prielnice viţei-de vie, pomilor fructiferi şi pepenelui verde. Hidrologie Zona este străbătută de râul Ier, un râu tipic de câmpie din vestul ţării, afluent al Barcăului. Debitul de apă este influenţat de cantitatea de precipitaţii ce cad, de regulă în lunile mai-iunie, scăzând considerabil vara din cauza secetei. Datorită pantei reduse de scurgere (0,2-0,5 m/km), apar în lunca Ierului bălţi şi mlaştini. De asemenea, sunt de amintit atât cursurile văilor Fazanilor şi Almaşului cât şi Lacul Fazanilor. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală de tranziţie, cu influenţe ale climatului panonic şi în mai mică măsură ale Mării Adriatice. Etajul climatic predominant este cel de câmpie, cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi valori de precipitaţii între 500 şi 600 mm/an. Datorită poziţiei şi maselor de aer cald venite din vest, aceste valori sunt mai ridicate decât în alte zone similare din ţară. În timpul verii se simte influenţa vânturilor oceanice umede din vestul Europei, care aduc ploi bogate, în timp ce iarna invaziile de aer rece şi umed dinspre nordul şi nord-vestul Europei aduc zăpadă şi ger. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia specifică este cea de stepă, compusă din ierburi uscate şi puţin înalte. În sit, datorită caracteristicilor de relief şi hidrologice, întâlnim vegetaţie de luncă de-a lungul râurilor, silvostepă (stejar pufos şi stejar bumăriu) şi pajişti ierboase. Cel mai vechi element al vegetaţiei actuale care se păstrează din perioada rece a ultimei glaciaţiuni este molidul, esenţă nord-europeană care a rezistat frigului, coborând în câmpie. Flora spontană caracteristică zonei este alcătuită în cea mai mare parte din vegetaţie de silvostepă. Speciile de plante cu importanţă floristică deosebită sunt firuţa, coada şoricelului, cimbrişorul de câmpie, iasomia, dar şi vegetaţie lemnoasă care se găseşte în special de-a lungul văilor Fazanilor şi Almaşului sub formă de arini, salcâmi şi sălcii. Fauna Datorită zonei cu vegetaţie stepică situl atrage numeroase rozătoare precum hârciogul, şoarecele de câmp, popândăul (specie de interes comunitar). Fauna de câmp este reprezentată de iepure, dihor, nevăstuică, cârtiţă, căprioară, vulpe, bursuc, porc mistreţ, veveriţă. Reptilele şi amfibienii au o diversitate remarcabilă. În afara speciilor de interes comunitar, putem întâlni brotăcelul, broasca râioasă verde, broasca de pământ, broasca roşie de pădure, broasca de mlaştină, broasca mare de lac, şarpele de casă. Dintre peştii din sit amintim caracuda şi mihalţul. Păsările întâlnite sunt fazanul, sitarul, gaiţa, ciocârlia de pădure, privighetoarea, ciocănitoarea pestriţă mare, pupăza, cucul. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 9653 de locuitori ai comunei Diosig sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, viticultură şi industrie uşoară. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Localitatea dispune de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale din sit amintim Mănăstirea medievală de la Diosig – „Insula Femeii“ (sec. XIII), Castelul Zichy construit în anul 1701 şi Aşezarea neolitică de la Diosig „Belso Baji“. Fiind o zonă viticolă cu relief specific culturilor de viţă de vie şi cu o veche tradiţie în producerea vinului, anual se organizează concursul de degustări de vinuri, iar în fiecare toamnă, odată cu terminarea procesului de cules al strugurilor, are loc Balul Strugurilor. Zilele Diosigului se serbează în ultimul sfârşit de săptămână al lunii august. Tot anual, aici se organizează reproducerea unui eveniment istoric şi anume Bătălia de pe Valea din Nyúzó, în memoria bătăliei din Diosig şi Almosd din 15 octombrie 1604, dintre Ștefan Bocskai (principe al Transilvaniei) şi habsburgi. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de exploatarea masei lemnoase fără replantare şi restructurarea terenului agricol. aDMiNiStrarea Sitului În sit există bariere, poteci de vizitare şi puncte de intrare. Acesta urmează să fie dotat cu panouri de avertizare, panouri de informare, panouri pentru orientare şi un centru de vizitare. domogled - ValEa CERnEI - RO SCI 0069 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul caraş-Severin: Băile Herculane, Cornereva, Mehadia, Teregova, Topleţ, Zăvoi. Județul Gorj: Padeş, Tismana. Județul Mehedinți: Balta, Cireşu, Isverna, Obârşia-Cloşani, Podeni. Județul Hunedoara: Râu de Mori. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 3‘ 3‘‘; Long. E 22˚ 36‘ 38‘‘ eCoregiunea: Carpații Meridionali altitudinea: 2284 max., 109 min., 1017 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt reprezentate de: DN6 (Timişoara-Caransebeş) până la Băile Herculane şi apoi pe Valea Cernei urmând DN67D (Târgu Jiu-Baia de Aramă-Cloşani-Godeanu), DJ671 (Apa Neagră-Padeş-Cloşani-baraj Valea Mare), DN66A (Petroşani-Lupeni-Câmpul lui Neag prin Pasul Jiu-Cerna). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9530* - Vegetaţie forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii). Nevertebrate: Euphydryas maturna • Maculinea teleius • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Gândacul auriu (Buprestis splendens) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Gândac cu aripile scurte (Oxyporus mannerheimii) • Carab (Carabus variolosus) • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • Gortyna borelii lunata • Leptidea morsei • Nymphalis vaualbum • Calul dracului (Cordulegaster heros) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Chilostoma banaticum • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Avat (Aspius aspius) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). plante: Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanța sitului pentru conservare rezultă din cele 25 de habitate protejate la nivel european dintre care opt sunt prioritare pentru conservare, dar şi datorită prezenței unei faune protejate deosebit de diverse (zece specii de mamifere, două specii de herpetofaună, trei specii de plante şi 22 de specii de nevertebrate). Situl este înzestrat cu o serie de valori naturale incontestabile care dau naştere unor peisaje tipice zonei şi unice în țară cum ar fi abrupturi calcaroase cu pin negru de Banat, canioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, vârfuri calcaroase cu vegetaţie submediteraneană, păduri virgine şi cvasivirgine, goluri alpine cu jnepeniş, lacuri de acumulare montane, chei şi prăpăstii calcaroase, cătune izolate în munte şi pajişti subalpine cu lapiezuri. Datorită multitudinii acestor elemente biogeografice, biologice, antropice şi climatice deosebite, situl găzduieşte o faună foarte bogată şi interesantă, întâlnindu-se aici numeroase specii de animale de mare valoare ştiinţifică, unele unice în ţară sau chiar în lume. Unicat pentru România şi foarte rare pe glob sunt peşterile termale în care condiţiile de mediu sunt asemănătoare celor din climatul tropical (35-45 °C temperatura aerului), fapt pentru care fauna şi speleotemele au caractere aparte. De asemenea, izvoarele termale care abundă în zonă constituie mediu de viață unic pentru o floră şi faună specifică. Toate acestea, împreună cu modul tradițional bine conservat de existență al localnicilor, care trăiesc în sate răsfirate sau cătune pierdute în munte, determină ca acest sit să fie unul dintre cele mai căutate şi apreciate din țară. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârşie până la confluenţa cu râul Belareca şi peste masivul Munţilor Godeanu şi al Munţilor Cernei pe versantul drept şi respectiv Munţilor Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng. Între Vârful lui Stan şi Vârful Domogled se află cea mai întinsă suprafaţă calcaroasă din regiune, mărginită spre râul Cerna de un abrupt de 400-600 m, fragmentat de văi carstice cu chei înguste. În această zonă se întâlnesc cele mai variate şi mai frumoase forme carstice, câmpuri de lapiezuri, doline, văi seci, polii, chei, cascade, ponoare şi peşteri. Caracteristică Văii Cernei este prezenţa unor şiruri de înălţimi care însoţesc valea, când pe o parte, când pe cealaltă şi care se numesc ciuceve şi respectiv geanţuri. Ciucevele sunt mici masive calcaroase care însoţesc mai întâi Cernişoara, apoi Cerna, scăzând treptat ca altitudine. Geanţurile apar începând de la Cerna Sat, până dincolo de Valea Arşasca, cu înălţimi în jur de 900 m, fiind fragmentate de văi înguste şi chei sălbatice. În sit se remarcă peşterile termale, unice în România şi foarte rare pe glob, în care condiţiile de mediu sunt asemănătoare celor din climatul tropical (35-45 °C). Peştera lui Adam este o oază tropicală, cu o pungă de aer cald, colonii de lilieci şi faună de guano, având crustă şi stalactite gelatinoase nemaiîntâlnite în alte peşteri. Peştera Grota cu aburi răsuflă aburi fierbinţi (52-56 °C), cu miros de pucioasă, creând condiţii pentru dezvoltarea unui muşchi pe care îl găsim numai aici. De asemenea, foarte rar întâlnite în restul peşterilor ţării sunt marile suprafețe de depuneri de cruste şi speleoteme din gips prezente în Peştera lui Ion Barzoni. Formaţiunile geologice ale sitului sunt reprezentate de un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare vechi şi magmatice, aflate în raporturi tectonice foarte complicate. Munţii Godeanu sunt formați aproape în totalitate din roci metamorfice, alcătuite din şisturi cristaline ale pânzei getice. Foarte rar, de la izbucul Cernei şi până la obârşia Cernişoarei, peste şisturile cristaline se aştern petice din conglomerate, gresii şi argile violacee. Sectorul nordic al Munţilor Cernei aparţine domeniului autohton, fiind un complex de roci cristaline constituite din şisturi cloritoase verzi, gnaise granulare şi amfibolite străbătute de granitele de Cerna. Munţii Mehedinţi sunt constituiţi din formaţiuni cristaline şi sedimentare care aparţin domeniului danubian. În zona inferioară a bazinului Cernei, formaţiunile calcaroase sunt dispuse sub formă de fâşii aproape paralele cu Cerna, între ele apărând intercalate petice de alte roci constituind un adevărat mozaic litologic. Toate formaţiunile geologice pe care se desfăşoară bazinul Cernei sunt puternic cutate şi faliate. pedologie Principalele grupe de soluri întâlnite în sit sunt solurile brune podzolite (local soluri argiloiluviale şi podzolice), solurile brune acide (sub păduri de foioase şi izolat sub răşinoase), solurile podzolice feriiluviale, solurile brune acide subalpine, podzolurile humico-feriiluviale, rendzine negre şi brune (sub tufărişuri şi pajişti) şi solurile aluviale şi aluviunile (favorabile atât fânețelor cât şi culturilor agricole, ceea ce a determinat fixarea unor aşezări umane). Caracteristic pentru întreg arealul este apariţia frecventă a rocii la zi, respectiv a calcarelor sub formă de creste înguste, de abrupturi sau de grohotişuri la baza versanţilor puternic înclinaţi. Hidrologie Reţeaua hidrografică de suprafaţă este înscrisă în bazinul alungit, îngust şi asimetric al râului Cerna, care începe de la împreunarea Izbucului de sub Ciuceava Chicerii cu apele Cernişoarei. Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea majoritate a afluenţilor fiind pe partea dreaptă. Jumătatea sudică a versantului stâng al bazinului Cernei prezintă o reţea hidrografică slab dezvoltată, văile având cursuri de apă temporare cu pierderi mari în patul văilor, în această zonă fiind caracteristice văile seci şi văile oarbe. Pe râul Cerna s-au construit două mari lacuri de acumulare: Barajul Prisaca şi Barajul Cerna. Apele termominerale sunt generate de apele de infiltrație care pătrund în zonele de fractură pană la 1200 m adâncime, unde sunt încălzite şi mineralizate, apoi ies la suprafață în malurile Cernei. Prezintă de regulă debite constante, au temperaturi de 40-60 °C, sunt sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, hipotone şi conțin oligominerale. Sunt separate în cinci grupe distincte: grupa Șapte Izvoare Calde, grupa Hercules, grupa Diana, grupa Neptun şi grupa sudică. Ele au determinat încă de pe timpul romanilor înființarea stațiunii Băile Herculane, azi aceasta având recunoaştere internațională. aspeCte ClimatologiCe Prin poziţia sa geografică bazinul Cernei este supus predominant circulaţiei atmosferice de vest şi SV. Astfel, în tot timpul anului, dar mai ales iarna, au loc invazii de masă de aer umed şi cald de origine mediteraneană şi oceanică, care determină valori mai crescute ale temperaturii aerului decât în restul ţării. La Băile Herculane, cu toate că ne aflăm în plină regiune de munte, temperatura medie multianuală este de 10,5 oC, la fel ca în Câmpia Română, Dobrogea Centrală şi Câmpia Crişanei. Repartiția anuală a precipitațiilor prezintă două maxime şi două minime anuale, datorită influenței oceanice şi mai ales a celei mediteraneene. Diferenţele de nivel, orientarea generală, lărgirile din bazinul superior şi dispunerea perpendiculară a culmilor secundare determină existenţa următoarelor topoclimate: topoclimatul de vale largă şi cel de vale îngustă, topoclimatul cheilor, topoclimatul de culmi principale înalte, de culmi principale joase şi cel de culmi secundare, topoclimatul de versanți însoriți şi cel de versanți umbriți, topoclimatul de pajişti secundare pe versanţi însoriţi şi cel al suprafeţelor calcaroase. BioCenoza vegetaţia Datorită complexităţii aspectelor staționare, fizico-geografice şi climatice, situl este caracterizat de o diversitate floristică remarcabilă, inventarul floristic bogat însumând 1110 specii de plante superioare şi 30 de asociaţii vegetale din care nouă sunt endemice. În cadrul sitului au fost identificate până în prezent 25 de habitate protejate la nivel european, dintre care opt sunt prioritare pentru conservare. Suprafaţa sitului este reprezentată în proporție de 75% de păduri, clasificate în 10 tipuri de habitate forestiere. Dintre toate speciile care se întâlnesc în păduri fagul este predominant, restul speciilor fiind reprezentate de molid, brad, ulm, paltin, frasin, carpen, alun, scoruş de munte şi salbă moale. Limita pădurii se află la 1800 m altitudine, de unde coborând întâlnim mai întâi pâlcuri de molid, brad şi fag (cu predominanţa primului), apoi intrăm în pădurile de fag, succedate în partea inferioară a bazinului Cernei de pădurile de stejar. Cea mai mare extindere o are însă subetajul pădurilor de fag, acestea fiind constituite din fag, ulm de munte, paltin şi gorun. Unul din habitatele forestiere strict protejate atât la nivel național cât şi la nivel european este cel de Vegetație forestieră sub-mediteraneană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica. Pinul negru de Banat este o specie endemică renumită pentru rezistenţa şi adaptarea sa în condiţii staționare vitrege, care formează arborete pe stânci calcaroase, analoage cu pădurile xeroterme de conifere din ţinuturile submediteraneene moesice. Dintre habitatele de tufărişuri protejate la nivel european menționăm Tufărişurile alpine şi boreale şi Tufărişurile subcontinentale peri-panonice. Primul habitat amintit prezintă tufărişuri de smârdar cu afin, care se întâlnesc la altitudini mari. În etajul alpin mai sunt prezente următoarele specii: cetina de negi, ienupărul şi jneapănul, care se întâlneşte sub 1800-1700 m şi care face trecerea spre etajul forestier. Jnepenişul nu constituie masive compacte, ci formează tufărişuri cu suprafeţe reduse. Dintre habitatele de stâncărie protejate la nivel european menționăm următoarele: Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan, Versanți stâncoşi cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase şi Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpine şi Galeopsietalia ladani). În alcătuirea floristică a vegetației de stâncărie se remarcă prezenţa unui contingent important de specii dacice şi daco-balcanice, precum şi a multor specii endemice. În Valea Cernei, între Băile Herculane şi Crestele Ciucevelor sunt prezente Comunități daco-balcanice pe stânci calcaroase, cu specii ca guşa porumbelului, ruginiță şi straşnic. Habitatele de pajişti de interes comunitar sunt reprezentate de Comunități rupicole calcifile sau pajişti bazifile din Alysso-Sedion albi, Pajişti calcifile alpine şi subapline, Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caerulaea), Fânețe montane, Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) şi Pajişti us- cate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia). Pajiştile alpine şi subalpine sunt reprezentate de specii precum coada iepurelui, păiuşul roşu, păruşca şi rogozuri. Dintre speciile endemice prezente aici menționăm cimbrişorul, barba ungurului, tămâioara şi garofița de munte. În zonele conurilor de dejecție ale torenților, unde solurile sunt în curs de fixare, cu acumulări de materiale organice provenite din spălarea pantelor de către torenți, sunt prezente Pajiştile bazifile caracterizate de specii precum trifoiul, măcrişul, firuța şi iarbă de şoaldină. Fânețele montane sunt prezente în special pe versanții puțin înclinați cu expoziție nordică sau nord-estică, în zone cu soluri bogate în substanțe nutritive şi moderat umede, speciile caracteristice fiind ovăzul auriu, tremurătoarea, golomățul şi păiuşul de livadă. Pe versanții slab până la moderat înclinați şi pe platouri sunt prezente pajiştile panonice caracterizate de specii precum trifoiul şi căpşuna de grădină. Ca specie rară în acest habitat se întâlneşte pungulița. Habitatele acvatice din sit sunt reprezentate de râurile Cerna şi Motru, pâraie, lacurile de acumulare (Iovanu, Prisaca şi Valea Mare), acumulările glaciare temporare din Munţii Godeanu, precum bălţile şi iazurile existente în zona Cerna Sat. Alte habitate interesante din cadrul sitului sunt Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi motan (habitat prioritar, în care sunt prezente speciile endemice de brădişor şi cimbrişor), Izvoare perifiante cu formare de travertin (Cratoneurion) (habitat prioritar din Munții Godeanu, ce prezintă speciile endemice de coada şoricelului şi gălbinel de munte) şi Peşteri în care accesul publicului este interzis. Din totalul de plante superioare identificate în cadrul habitatelor din sit, 66 de specii sunt taxoni periclitaţi, rari şi în parte endemici, existând specii rare necunoscute în alte părţi ale ţării precum sunt borceagul balcanic, barba caprei balcanică, cornuţul bănăţean, in galben de Banat, ciuboţica cucului bănăţeană, pojarniţa lui Rochel, scaunul cucului şi urzica moartă bănățeană. Atât Domogledul cât şi valea mijlocie şi cea inferioară a Cernei rămân refugiul ideal pentru unele din cele mai atrăgătoare şi rare specii balcanice şi mediteraneene mărul lupului balcanic şi buruiana vântului. Pe teritoriul sitului există specii de plante sub protecţie strictă, precum sângele voinicului, bulbucii de munte, smârdarul, stânjenelul, brădişorul, muşchii de turbă, ghimpele şi brânduşa galbenă, iar dintre cele de interes comunitar găsim aici clopoțelul, ouăle popii şi papucul doamnei. DOmOglED - ValEa CERnEI - RO SCI 0069 supraFaţa: 62.171 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală Fauna Datorită elementelor biogeografice, biologice şi climatice situl găzduieşte o faună foarte bogată şi interesantă, întâlnindu-se aici numeroase specii de animale cu mare valoare ştiinţifică, unele unice în ţară sau chiar în lume. Nevertebratele din cadrul sitului sunt reprezentate de unele specii foarte rare sau rare ce demonstrează originalitatea ridicată a regiunii. Din grupa viermilor inelați (râme) sunt prezente trei endemisme locale şi şase specii rare. Insectele primitive, fără aripi, prezintă forme diverse şi foarte interesante din punct de vedere sistematic şi zoogeografic. Au fost semnalate 21 de specii care aparţin în majoritate speciilor palearctice şi polar-arctice, multe fiind legate de anumite peşteri. Situl reprezintă zona cu cea mai ridicată biodiversitate în ceea ce priveşte lepidopterele, întâlnindu-se aproape 1500 de specii de fluturi, 45% din fauna de lepidoptere a ţării fiind concentrată aici. Endemismele întâlnite în rândul lepidopterelor au un număr semnificativ. Dintre nevertebratele protejate la nivel european menționăm speciile: melcul carenat bănățean, racul de ponoare, fluturele țestos, fluturele tigru, fluturele roşu de mlaştină, albăstrița de mlaştină, fluturele maturna, albilița mică, o molie ale cărei larve trăiesc în rădăcinile de mărarul porcului, libelula calul dracului, cosaşul transilvănean, lăcusta de munte, greierele calul dracului, croitor alpin, croitor mare, croitor cenuşiu, rădaşcă, carab, gândacul sihastru, gândacul auriu, un gândac ce trăieşte în lemnul mort al foioaselor şi gândacul cu aripi scurte (aici specia având singura semnalare din siturile țării). Toate sunt cu o stare bună de conservare, la unele fiind întâlnită chiar şi starea excepțională de conservare. Fauna de peşti din apele sitului este foarte bogată în specii, dar şi ca număr de indivizi, ceea ce arată o calitate excepțională a acestor ecosisteme acvatice. Enumerăm doar speciile protejate la nivel european, care sunt în număr de şase: avatul, chişcarul, dunariţa, moioaga, petrocul şi zglăvoaca. Dintre amfibieni menționăm 367 domogled - ValEa CERnEI - RO SCI 0069 broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie comunitară), broasca roşie de pădure şi cea de munte, salamandra şi tritonii. Specii de reptile frecvent întâlnite în sit sunt vipera cu corn, şarpele lui Esculap, țestoasa de uscat bănățeană (specie protejată la nivel european), şopârla de munte, şopârla de ziduri, şopârla de pădure, şarpele de apă, şarpele de casă, guşterul, năpârca şi şarpele de alun. Avifauna sitului prezintă caracteristicile generale ale ţinuturilor montane de altitudini joase din etajul pădurilor de foioase, peste care se suprapun unele elemente de câmpie infiltrate în ecosistemele antropogene din lunci sau de pe versanţi. Menționăm speciile mai rare şi cele care dau nota de unicitate acestui sit: drepneaua mare, lăstunul de stâncă, pietrarul mediteranean, presura bărboasă, mierla albastră, rândunica roşcată, ciocănitoare de grădini şi cănăraşul. În pădurile de foioase şi la altitudini relativ joase, avifauna de tip montan este reprezentată prin specii precum ierunca, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul de brădet, ochiul boului, mierla de apă, în stâncării fiind prezent fluturaşul de stâncă şi codroşul de munte. Merită subliniată prezenţa speciilor de răpitoare precum acvila țipătoare mică, şerparul, viesparul, acvila de munte, huhurezul mare, şoimul călător, şorecarul comun, vânturelul roşu, şoimul rândunelelor, striga, cucuveaua, ciuful de pădure, ciuşul, buha şi altele. Jumătatea superioară a bazinului Cernei este caracterizată de o bogăţie mare a mamiferelor protejate precum ursul brun, râsul, lupul şi vidra, alături de care apar foarte frecvent şi vulpea, căpriorul, cerbul carpatin, capra neagră, mistrețul, jderul, dihorul, nevăstuica şi multe specii de şoareci, pârşi şi chițcani. Din fauna cavernicolă a sitului menţionăm în special bogăția de specii de lilieci, dintre care zece sunt de interes european pentru conservare: liliacul cu urechi mari, liliacul cu picioare lungi, liliacul cu aripi lungi, liliacul cărămiziu, liliacul comun şi cel comun mic, liliecii mari, mici, cei ai lui Blasius şi cei mediteraneeni, toți cu potcoavă. Fauna depozitelor de guano este bine reprezentată într-una din peşterile termale ale parcului (Peştera lui Adam), care conţine cele mai mari astfel de acumulări din peşterile româneşti (depozit gros de aproape 3 m). aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Marea majoritate a locuitorilor beneficiază de alimentare cu apă, oraşele având şi canalizare, în unele comune aceste utilităţi fiind în faza de proiect sau lipsind, precum în satele şi cătunele aparţinătoare. Încălzirea locuinţelor celor peste 50000 de locuitori se face predominant cu lemne, oraşele Tismana, Băile Herculane şi Baia de Aramă având şi sisteme de încălzire cu gaze naturale. Locuitorii din aceste zone au ca ocupaţie principală agricultura, produsele fiind pentru consum individual sau pentru comerţ. Creşterea animalelor este favorizată de prezența păşunilor şi a fânaţelor, unde există adăposturi (sălaşe) locuite în timpul cositului. Exploatarea şi prelucrarea lemnului, a pietrei de carieră, a marmurei, piscicultura, apicultura, olăritul şi cojocăritul sunt îndeletniciri specifice zonei. Puterea tămăduitoare a izvoarelor termale din Băile Herculane (descoperită de romani) a dus la dezvoltarea turismului balnear. Izvoarele istorice atestă faptul că, încă din paleoliticul mijlociu, neolitic, epoca bronzului şi a fierului, oamenii şi-au găsit adăpost în peşterile locului. Complexul de fortificaţii romane de pe aceste meleaguri demonstrează o strânsă simbioză daco-romană, precum şi o activitate intensă şi importantă în formarea poporului şi a limbii române. Fie ca e vorba de legende, de cetăţi medievale, biserici vechi din lemn, arhitectură rurală şi urbană, mânăstiri, monumente, statui, case memoriale, poduri de piatră sau fontă, ansambluri de mori, toate acestea ne familiarizează cu farmecul acestui vast sit. Abundă în sate elemente de artă populară (ţesături cu fir lucios auriu, traiste, ştergare şi ponevile din cânepă pentru acoperit patul), instalaţii de tehnică populară (vălaie pentru postav, vâltori pentru spălat haine, presă de ulei, targă pentru uscat prune, mori cu ciutură, pive şi cazane de ţuică) şi prelucrare a lemnului (lada de zestre, gilăul sau compasul de lemn). Obiceiurile populare din ciclul vieţii, datini ale sărbătorilor de iarnă şi de primăvară, toate sunt completate cu sărbătorile tradiţionale ale hramurilor bisericilor. Rugile sau nedeile sunt prilej de etalare a portului popular şi a hainelor festive şi de exprimare a bucuriei prin joc şi cântec cu instrumente specifice (taragot, fluier, acordeon, vioară). Vizitatorul rămâne fascinat de multitudinea de cătune şi sălaşe de vară răspândite în tot situl, în care parcă timpul stă în loc conservând frumusețea satului autentic românesc de munte. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Impactul major asupra biodiversităţii speciilor (mamifere mari, specii de plante rare şi endemice, fauna din peşteri), al habitatelor protejate este determinat de turismul necontrolat, lucrări forestiere, vânătoare şi braconaj, eroziune şi plantarea artificială (când are loc modificarea habitatelor unor mamifere şi nevertebrate). Schimbarea de habitat este produsă şi prin modificarea morfologiei cursurilor de apă. Manifestat periodic în unele zone, păşunatul are un impact negativ mediu. Activităţile tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile practicate sporadic au impact redus. Toate aceste activităţi au loc în interiorul sitului, iar în afara acestuia, o influenţă directă negativă şi majoră o are extragerea de nisip şi pietriş precum şi managementul forestier general şi indirect parcurile eoliene. aDMiNiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare amplasate în apropierea traseelor turistice des frecventate, panouri pentru orientare cu hărţi, o clădire administrativă şi centre de informare/vizitare amplasate în Băile Herculane, puncte de informare în amonte de acest oraş, bariere de limitare a accesului, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, foarte multe trasee turistice, trasee tematice cu specific speologic sau de alpinism, trasee tematice cu profil ştiinţific, mai multe locuri de campare dotate cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Este necesară amenajarea unei staţiuni ştiinţifice având în vedere potențialul pentru cercetare al zonei şi suplimentarea barierelor pentru limitarea accesului în anumite zone. 0 368 1,7 3,4 5,1 km drocea - RO SCI 0070 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Almaş, Brazii, Buteni, Bârzava, Chisindia, Gurahonţ, Săvârşin, Vărădia de Mureş. supraFaţa: 26.108 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 11‘ 58‘‘; Long. E 22˚ 9‘ 7‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 847 max., 149 min., 464 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în situl Drocea se face în nord pe DN79A, din dreptul localităţii Joia Mare, iar în sud pe DN7, din dreptul localităţii Căpruţa. De asemenea, DJ708 (Căpruţa- Gurahonţ) traversează situl. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: *Lup (Canis lupus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este deosebit de important pentru conservarea biodiversităţii continentale prin nucleul de păduri virgine relictare nealterate constituite din arborete pure şi amestecate de gorun şi fag care se găsesc aici. Deşi zona reprezintă doar 0,1% din suprafaţa ţării, concentrează trei din cele zece etaje fitoclimatice (etajul deluros de gorunete, făgete şi goruneto-făgete, etajul deluros de cvercete şi şleauri de deal şi etajul deluros de cvercete cu stejar şi cer, gârniţă, gorun şi amestecuri ale acestora), opt habitate de interes comunitar, dintre care două prioritare. Prin inventarul natural intrinsec, situl reprezintă un centru de heterogenitate taxonomică şi genetică de mare importanţă practică, aici fiind prezente asociații vegetale de mare valoare bioistorică ce reflectă interferența elementelor iubitoare de căldură sudice cu cele central-europene şi păduri virgine şi cvasivirgine. Situl include Rezervaţia naturală Runcu Groşi şi Locul Fosilifer Monoroştia (situat în satul Monoroştia, pe raza comunei Bârzava, rezervaţie naturală de tip paleontologic cu o suprafaţă de 0,1 ha unde sunt protejate cochilii fosilizate de gasteropode). cursurile de apă din sit, datorită habitatului nealterat şi apelor curate, întâlnim patru specii de amfibieni de interes comunitar şi anume tritonul cu creastă, tritonul comun transilvănean, izvoraşul cu burta galbenă şi cel cu burta roşie. Pădurile din sit oferă adăpost unui număr mare de specii de lilieci şi păsări caracteristice pădurilor de foioase care găsesc aici locuri ideale de hrănire şi reproducere. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 9043 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, silvicultură şi agroturism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne sau gaz. Localitățile nu dispun de rețele centralizate de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice întâlnite în apropierea sitului pot fi menționate Biserica de lemn „Întâmpinarea Domnului“ (1807) din Bârzava şi Biserica de lemn „Sf. Mucenic Gheorghe“ (1804) din Brazii. În zonă mai pot fi vizitate ruinele cetăţilor medievale de la Șiria şi de la Șoimoş, Schitul Feredu (1761) şi DROCEa - RO SCI 0070 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Mănăstirea Radna (1722). În fiecare an, pe 24 iunie, comuna Bârzava găzduieşte o Sărbătoare Câmpenească. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de turismul necontrolat şi braconaj. aDMiNiStrarea Sitului În sit există poteci pentru vizitare şi sunt amenajate trasee turistice. Pe viitor, acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, clădiri administrative, puncte de informare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Situl include interfluviul Mureş-Crişul Alb cu sectorul central-estic al Munţilor Zarand, cu un relief de culmi joase, netede, alcătuit dintr-un mozaic de roci (şisturi cristaline, granite, sienite, calcare, tufuri vulcanice), dezvoltat pe un ecart altitudinal de peste 600 m, între 193 şi 836 m (Vf. Drocea). pedologie În sit regăsim soluri de tip eutricambosol, luvosol, profunde, slab acide, eubazice, umede şi eutrofice pe substrat dur (mai ales şisturi cristaline) sau moale (argile, pietrişuri). Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului este formată din cursuri de apă cu densitate mare, fiind împărţită în două bazine. Spre nord, râurile Sighişoara, Măreasca, Musteşti, Budeşti, Almaş, Chişindia, Hurezu şi Cioltu se varsă în Crişul Alb. Spre sud, râurile Groşilor şi Monoroştia se varsă în Mureş. aspeCte ClimatologiCe În Munţii Zarandului, temperatura medie a verii este de 16-18 ºC din cauza curenţilor reci ce vin dinspre nord. În zona de luncă, temperatura medie a verii este de 18-20 ºC. Temperatura medie a iernii este de 2-3 ºC. Precipitaţiile anuale sunt între 600 şi 800 mm, în funcţie de altitudine. Vânturile dominante bat pe axa SE-NV. BioCenoza vegetaţia În sit se remarcă în special habitatele forestiere, aproape continue, întrerupte doar de drumuri forestiere ce acoperă 94% din suprafaţa acestuia. Este remarcabil că aproape 80% dintre păduri reprezintă tipuri de habitate de interes comunitar, acest procent ilustrând starea excelentă de conservare a acestor păduri dintre care o mare parte sunt păduri virgine sau cvasivirgine. Ca specii se remarcă arboretele de fag şi gorun, răşinoasele apărând doar insular. Diversitatea floristică a zonei este deosebită, fiind constituită din 607 specii de ciuperci, 152 de specii de licheni, 95 de specii de muşchi şi 1110 specii de plante vasculare (31% din plantele vasculare ale României). Fauna Aproape întreaga suprafaţă a sitului fiind acoperită de păduri, se remarcă mai ales fauna de interes cinegetic. Dintre carnivorele mari, lupul este cea mai importantă specie, dar în afară de acesta se găsesc aici şi celelalte specii (urs, râs). Prezenţa lupului în efective mari se datorează populațiilor mari de cerb, căprior şi mistreţ, dar şi izolării sitului de comunităţile umane. Pe 0 1 2 3 km 369 dumbrăveni - ValEa uRluIa - laCul VEDEROaSa - RO SCI 0071 DumBRăVEnI - ValEa uRluIa - laCul VEDEROaSa - RO SCI 0071 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Adamclisi, Aliman, Chirnogeni, Cobadin, Deleni, Dobromir, Dumbrăveni, Independenţa, Ion Corvin, Rasova. supraFaţa: 17.971 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 58‘ 10‘‘; Long. E 27˚ 58‘ 48‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 194 max., 1 min., 99 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele drumuri de acces în sit sunt din DN3 (între Ion Corvin şi Pietreni) şi DJ223 (între Ion Corvin şi Rasova), pe direcţia N-E. Pe direcţia N-S, zona poate fi vizitată pe traseele Rasova-Haţeg-Abrud-Deleni şi Aliman-Adâncata-Urluia. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Dihor pătat (Vormela peregusna). Nevertebrate: Eriogaster catax • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Catopta thrips • Erannis ankeraria • Lycaena dispar. pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus). plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde forme variate de relief cum ar fi canaralele cu defilee din pădurea Dumbrăveni, dealuri, pajişti naturale şi semi-naturale şi văi cu ape permanente, care constituie peisaje geomorfologice de o rară frumuseţe şi habitate optime pentru multe plante rare şi animale. Situl a fost desemnat deoarece adăposteşte opt tipuri de habitate naturale, dintre care trei sunt prioritare şi 26 de specii de interes comunitar, tot aici fiind cuprinse mai multe rezervaţii naturale şi monumente ale naturii care cresc şi mai mult valoarea conservativă a zonei. Zona face parte din categoria lacurilor de luncă cu grad accentuat de meandrare şi este situată în sectorul limanic al Văii Urluia sau Văii Vederoasa. Peste 80% din suprafaţa lacului este acoperită cu stuf. Rezervaţia naturală Pădurea Dumbrăveni adăposteşte pe coastele calcaroase o vege- 370 taţie cu elemente caracteristice submeditareneene, majoritatea specii rare ca stejarul pufos, stejarul brumăriu, iasomia sălbatică, cărpiniţa. Tot aici au fost identificate 26 de specii de ciuperci, dintre care 14 sunt comestibile. Pereţii calcaroşi de la Petroşani şi Locul Fosilier Credinţa sunt depozite cretacice ce conţin resturi fosile de amoniţi, lamelibranhiate şi echidne. Ca urmare a acţiunii agenţilor externi aceste zone au un aspect impresionant. Locul fosilier Aliman se remarcă printr-o faună fosilă extrem de bogată. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geomorfologic situl se încadrează în podişul Oltina, subunitate a podişului dunărean al Dobrogei de Sud. Înălţimile zonei alternează între 100 şi 220 m. Podişul este puternic fragmentat de Văile Baciului, Adâncata-Vederoasa şi Negureni-Dunăreni. Astfel, această zonă combină într-un mod armonios peisajele de câmpie cu cele de podiş, întrerupte de văi largi cu caracter de canion pe măsură ce ne apropiem de Dunăre. pedologie În cadrul sitului predomină solurile tipice de climat arid, cel mai întâlnit fiind cernoziomul propice culturilor cerealiere, plantelor tehnice etc. Ca urmare a condiţiilor naturale, pe raza sitului apar tipuri de soluri ciocolatii, slab levigate, carbonatice şi rendzine. Se întâlnesc şi solurile bălane de stepă, solurile nisipoase şi solurile erodate excesiv. Apa freatică se găseşte în general la adâncimi mari şi nu are influenţă în procesul de formare a solurilor. În cadrul Locul fosilier Aliman solurile sunt reprezentate de argile marnoase şi de o alternanţă de calcare şi marno-calcare. Hidrologie Situl face parte din bazinul hidrografic al Dunării. Apele curgătoare care traversează zona sunt de dimensiuni mici, cu debite reduse, precum Valea Floriilor, Corvin, Valea Baciului şi Urluia, care este afluent al Dunării. Acesta din urmă are cea mai mare lungime (98 de km). În cadrul sitului sunt incluse Lacurile Vederoasa şi Sarpul. Ambele fac parte din categoria lacurilor de luncă. Pe malul lacului Vederoasa se găsesc izvoare ascensionale cu origine în calcarele de la baza falezei. aspeCte ClimatologiCe Clima zonei este cea specifică Dobrogei de Sud, caracterizându-se prin veri timpurii, călduroase, uneori toride şi lungi, deseori cu vânturi uscate. Se resimte deficitul de umiditate. Toamnele sunt lungi, secetoase şi cu brume frecvente, iar iernile sunt puţin friguroase, dominate de vânturi puternice care se pot uşor transforma în viscole. Precipitaţiile sunt relativ reduse, cu o repartizare neuniformă. Lunile în care cad cele mai multe precipitaţii sunt mai şi iunie, iar luna cu cele mai puţine precipitaţii este martie. În cursul verii, ploile pot avea un caracter torenţial, depăşind uneori în 24 de ore cantitatea medie lunară sau chiar anuală. În anii secetoşi, intervalele de timp în care lipsesc precipitaţiile pot avea o durată foarte mare. Vânturile bat în general dinspre NV. Iarna bate frecvent Crivăţul. BioCenoza vegetaţia Situl prezintă o biodiversitate bogată, fapt ce se datorează unui mozaic de habitate diferite dezvoltate pe o geomorfologie variată. Găsim aici stâncării calcaroase cu grote, dealuri pietroase şi cu loess, văi cu ape temporare, cursuri de ape permanente şi lacuri. Intercalate cu păduri găsim tufărişuri şi pajişti ponto-sarmatice. În pădurea Dumbrăveni vegetaţia forestieră este reprezentată prin cer, stejar brumăriu, stejar pufos. Aceste păduri submediteranene, deseori impresionante prin prezenţa exemplarelor de arbori seculari, se încadrează în habitatele de păduri est-europene de stejar pufos, păduri balcanice de cer şi gorun şi silvostepă eurosiberiană tipică pentru sudul Dobrogei. Alte specii importante sunt mojdreanul, cărpiniţa, teiul, arţarul tătăresc, părul pădureţ. Speciile ierboase caracteristice sunt bujorul de pădure, sparanghelul, trepădătoarea, iarba fiarelor, firuţa de pădure, brânduşa galbenă, golomăţul, iarba ciutei etc. Formaţiunile de silvostepă din sit, pâlcuri de pădure intercalate cu pajişti stepice ponto-sarmatice, se regăsesc pe suprafeţe restrânse. Stratul arborilor este compus din stejar brumariu, tei argintiu, arţar tătăresc, mojdrean, cărpiniţă, cu exemplare de arţar, frasin, scoruş, ulm. Un alt habitat specific regiunii sunt tufărişurile ponto-sarmatice, prezente în zonele de coastă dar şi pe substrat pietros cu calcare la suprafaţă. Se prezintă în perdele vegetale dense, aproape impenetrabile, formate din păducel, scorombar, iasomie, spinul lui Christos, caragană pitică, corn, migdal pitic, măceş, lemn câinesc, jugărel, obsigă, ruşinariţă. Întâlnim aici unele specii rare în flora țării ca volbura, toporaşul, aiul de pădure. Pe versanţii abrupţi ai stăncăriilor se formează o vegetaţie ierboasă numită stepă petrofilă în care întâlnim păiuşul dobrogean, jaleşul, cinci degete, miliţeaua dobrogeană, iarba de sadină, coada şoricelului, garofiţa pitică de stâncă (specie endemică), iar pe terenuri de loess găsim pajişti tipice de stepă cu diferite specii de colilie şi păiuş stepic. În sit sunt prezente speciile de plante de interes comunitar cum ar fi vineţelele, ouăle popii, buruiana cu cinci degete şi capul şarpelui. Fauna Ca urmare a mozaicului divers de habitate, în sit găsim o faună foarte variată. Dintre speciile de nevertebrate, cel mai bine sunt reprezentaţi fluturii. Balta Vederoasa îmbogăţeşte diversitatea faunistică a zonei prin specii de peşti precum avatul, zvârluga, porcuşorul de nisip, ţiparul, sabiţa, boarea, specii de interes conservativ european. Dintre speciile de reptile şi amfibieni prezente în sit menționăm tritonul cu creastă dobrogean, buhaiul de baltă cu burta roşie, ţestoasa de apă. Una dintre cele mai importante specii este ţestoasa dobrogeană, declarată Monument al Naturii şi strict protejată de lege, alături de care întâlnim şi broasca ţestoasă de uscat bănăţeană. Balaurul dobrogean, cel mai mare şarpe neveninos din România, este o specie endemică pentru Dobrogea. Fauna de mamifere cuprinde un număr semnificativ de specii printre care vidra, popândăul, dihorul pătat şi multe specii de lilieci. Studiile recente au identificat 20 de specii de lilieci în zona Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa. Prezenţa speciilor de lilieci este favorizată de existența pădurilor şi a altor structuri naturale ce oferă habitate de odihnă, hrană şi adăpost. Peştera de la Cişmeluţa (comuna Deleni), deşi puternic influenţată de activităţile uma- aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 11513 locuitori din aşezările din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, viticultură, silvicultură, turism şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe 0 1,5 3 este individual, pe bază de combustibil solid (lemne şi cărbuni). Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă, dar numai comuna Rasova are canalizare. Printre monumentele istorice aflate în zona sitului se numără „Monumentul Triumfal“ Tropaeum Traiani (construit în cinstea împaratului Traian în anii 106-109, ca omagiu pentru înfrîngerea coaliției formată din geto-daci, buri şi sarmați în urma luptelor purtate de romani cu aceştia în anul 102), Cetatea Tropaeum Traiani (considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei şi construiă în acelaşi timp cu Monumentul Triumfal) şi Mânăstirea Peştera Sf. Andrei (construită în jurul unei peşteri în care se spune că a trăit şi creştinat Sfântul Apostol Andrei). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, turism necontrolat, braconaj, plantare artificială (cu specii invazive). aDMiNiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare, clădiri administrative, puncte de informare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Totodată, situl necesită dotarea cu panouri de informare şi pentru orientare, stațiuni ştiințifice, centru de vizitare, amenajări pentru observare, bariere, locuri de campare, trasee turistice şi tematice. dumbrăveni - ValEa uRluIa - laCul VEDEROaSa - RO SCI 0071 ne, reprezintă în timpul iernii loc de hibernare pentru cinci specii de lilieci. Situl găzduieşte o avifaună bogată, fiind identificate peste 100 de specii de păsări. Unele specii de păsări, precum cele de răpitoare, ciocârliile, ciocănitorile, caprimulgul etc., prezintă efective importante. 4,5 km 371 dunele de nisiP de la hanul conachi - RO SCI 0072 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Fundeni. supraFaţa: 242 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 34‘ 14‘‘; Long. E 27˚ 34‘ 38‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 27 max., 12 min., 19 med. DunElE DE nISIp DE la hanul COnaChI - RO SCI 0072 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DN25 (Galaţi-Tecuci) sau, din acelaşi drum, se poate intra în dreptul localităţii Hanu Conachi pe DJ204 spre Năneşti. Pe cale ferată, accesul se poate face pe linia Galați-Tecuci, din halta Hanu Conachi. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Nevertebrate: Erannis ankeraria • Croitor mare (Cerambyx cerdo). plante: Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală În sit sunt prezente dune cu altitudini variabile, de origine fluviatilă şi eoliană, care s-au format numai pe podul terasei inferioare a Bârladului. Originea materialului din alcătuirea dunelor este atribuită nisipurilor aluvionare depuse de râul Bârlad în timpul formării terasei inferioare la care probabil s-a adăugat şi un material remaniat din versantul câmpului înalt din sectorul Ungureni-Matca-Corod. Situl include rezervaţia naturală Pădurea şi dunele de la Hanu Conachi cu care se suprapune aproape în totalitate. Au fost identificate aici două habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar, şi patru specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Geologic, fundamentul regiunii este constituit din formaţiuni de gresii, marne nisipoase, argile şi nisipuri, peste care sunt aşezate depozite aluvionare şi eoliene a căror grosime variază între 10 şi 20 m (regional). Situl este constituit din câmpii de terase ocupate de depozite loessoide, depozite aluviale, nisipuri şi nisipuri de dune. Există o alternanţă de dune de diferite înălţimi şi văi închise. În partea de nord dunele sunt mai înalte de 7-8 m şi mai lungi (14 m). pedologie În zona Hanu Conachi terenul este alcătuit din pământuri de natură eoliană constituite din nisipuri fine, afânate, slab sensibile la umezire şi de grosime mică, maxim 4,0-5,0 m. În zona dunelor se găsesc nisipuri mobile (alcătuite din granule fine, uniforme, pulverulente, formate în bună parte din cuarţ), nisipuri argiloase (cu un conţinut de 10-20% argilă), nisipuri calcaroase (cu un conţinut de 4-10% calcar), toate încadrate în grupa nisipurilor cisdanubiene. Alte tipuri de sol din sit sunt cernoziomul cambic, solul aluvial (tipic, molic, gleizat), psamosolul (tipic, molic), protosolul aluvial (tipic, gleizat). Hidrologie Un rol important în ceea ce priveşte reţeaua hidrografică a zonei îl au râurile Siret şi Bârlad, ale căror debite sunt influenţate de precipitaţiile căzute în bazinele acestora. Cursul Râului Bârlad şi cel mijlociu şi superior al Siretului sunt regularizate, ceea ce are efecte negative pe termen lung asupra evoluţiei vegetaţiei din zonă. aspeCte ClimatologiCe Precipitaţiile au valori dintre cele mai reduse din ţară ca urmare a influenţei estice continentale, dar şi ca o consecinţă a prezenţei Foehnului, vânt uscat. Precipitaţiile atmosferice înregistrate sunt de 400-500 mm pe an, în timp ce evapotranspiraţia potenţială anuală este de 708 mm, rezultând un deficit anual substanţial de 246 mm care dă caracterul arid al zonei. BioCenoza vegetaţia În sit s-a instalat o vegetaţie ierboasă tipică de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetaţia de stepă este reprezentată prin tufişuri rezistente la uscăciune formate din păiuş, năgară, pir crestat, lucernă mică etc. Pe terenurile degradate se instalează uşor bărboasa, rezistentă la păşunat. Pe nisipurile fixate apar sărăcica, ciulinul, etc. Flora de tip submediteranian şi pontic specifică dunelor nisipoase fluviatile cuprinde şi garofiţe, troscot de nisipuri, secară sălbatică, pipirig, salcie pitică, cătuşnică, frăsinel. De asemenea, apar păduri de stejar în amestec cu tei şi carpen, precum şi păduri de stejar brumăriu, arţar tătăresc sau plantaţii de salcâm. Dintre arbuşti, o reprezentare importantă o au păducelul, porumbarul, socul. Se întâlnesc arbori seculari de stejar şi mesteacăn, prezent aici ca relict glaciar. Alte specii reprezentative de floră pentru acest sit sunt ceapa ciorii, cosaciul de nisipuri, clopoţelul, nemţişorul, garofiţa mare, măciuca ciobanului, laptele câinelui, rugina, turiţa netedă, băluşca, bujorul, clocoticiul, viorelele etc. Dintre speciile de interes comunitar este prezent capul şarpelui. Fauna Fauna din sit este specifică zonelor de stepă şi silvostepă şi zonelor de luncă. Dintre mamifere, cele mai întâlnite sunt căpriorul, porcul mistreţ, vulpea, hârciogul de pădure şi hârciogul comun. Reptilele sunt reprezentate de broasca țestoasă de apă (specie de interes comunitar), şarpele rău (a cărui limită nordică de răspândire atinge situl), şopârla de câmp şi mai rar şopârla de nisip. Dintre amfibieni întâlnim broasca râioasă şi brotăcelul. Situl este un paradis al insectelor, multe dintre ele rare, din grupul cărora menţionăm păianjenul spinos, păianjenul cu cruce, cârcelul, scarabeul, cărăbuşul verde, bondarul, fluturele mare coadă de rândunică, lăcusta italiană, greierele de câmp, greierele borţos, călugăriţa, calul dracului, libelula roşie, libelula albastră. Grupul păsărilor este bine reprezentat, de la păsări mici de tufăriş până la păsări răpitoare mari. Dintre acestea putem aminti potârnichea, prepelița, fazanul, ciocârlia de stol, ciocârlanul, ciocârlia de pădure, silvia mică, pițigoiul albastru, vânturelul roşu, vânturelul de seară, şoimul călător, eretele vânăt, şerparul. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Locuitorii din sit sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, servicii publice şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne şi gaze naturale. Localitățile dispun de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. Localnicii realizează cu măiestrie moştenită din strămoşi obiecte manufacturiere din textile: ştergare, prosoape, feţe de masă, catrinţe, pestelci din bumbac, lână sau borangic (la război de ţesut sau împletite manual). În fiecare an, în luna mai, în Pădurea de pe nisipurile de la Hanu Conachi are loc Sărbătoarea Salcâmului. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Activitățile antropice cu impact negativ asupra ecosistemului sunt păşunatul, tăierile ilegale de arbori, extinderea suprafețelor plantațiilor de salcâm, turismul necontrolat. aDMiNiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de informare, bariere, puncte de intrare şi trasee turistice, dar toate acestea trebuie suplimentate. Totodată, este necesară dotarea cu panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 372 0,5 1 1,5 km dunele marine de la agigea - RO SCI 0073 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Agigea. supraFaţa: 11 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 5‘ 18‘‘; Long. E 28˚ 38‘ 36‘‘ Bioregiunea: Pontică eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: aLtitudinea: 16 max., 5min., 9 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN39 (Constanța-Mangalia), printr-un drum lateral ce trece prin comuna Agigea sau pe podul rutier care duce spre terminalul RO-RO, înainte de intrarea în Eforie Nord. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 2130* - Dune fixate cu vegetaţie herbacee perenă (dune gri). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca). Nevertebrate: Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides). caracterizarea Sitului prezentare generală În puţine locuri din ţară, într-un spaţiu atât de restrâns, se găseşte un număr atât de mare de plante de nisip, unele caracteristice litoralului atlantic, mediteranean şi caspic, altele întregii zone pontice, câteva fiind unice pe continentul european. Au fost inventariate peste 450 de specii de plante şi opt specii de muşchi. Zona este cunoscută atât datorită dunelor de coastă fixate de vegetație erbacee (dune gri), habitat de interes comunitar prioritar, cât şi prezenţei unor rarităţi floristice care se dezvoltă pe dunele de nisip. Dintre acestea, ciucuşoara de nisip este o specie subendemică, foarte rară în România şi în Europa, în sit aflându-se cea mai mare populaţie din România. Rare la nivel naţional sunt şi miliţeaua de nisip şi volbura de nisip, prezente în afara dunelor de la Agigea doar în Delta Dunării. Altă specie de mare interes, cârcelul, este prezentă la Agigea probabil cu cea mai mare populaţie din România. În rezervaţie se află şi alte rarități floristice, mai mult sau mai puţin specifice nisipurilor marine. Dintre speciile de faună de interes comunitar pe teritoriul sitului se găsesc broasca ţestoasă dobrogeană şi calul dracului. Biotopul geologie/geomorFologie Formaţiunile geologice din zona de litoral sunt depozitele sarmaţiene (constituite din calcare ce alternează cu gresii calcaroase şi gresii oolitice formate din resturi de cochilii), peste care s-au depus formaţiuni argiloase (argila roşcată cunoscută sub numele de terra rosa), argile nisipoase cu concreţiuni calcaroase şi formaţiuni loessoide, peste care s-a aşternut un strat de humus ce a permis dezvoltarea covorului vegetal. pedologie Substratul sitului este alcătuit din nisip şi/sau sol nisipos. Nisipurile sunt formate din roci şi fragmente de cochilii de moluşte marine şi au dimensiunea granulelor cuprinsă între 0,5 si 2 mm. În compoziţia nisipului intră cuarțul (50%), feldspatul (10-15%) şi mica (7%). Aceste nisipuri mai pot conţine şi res- turi de minerale argiloase sau formaţiuni biogene (calcaroase şi silicioase), substanţe organice (resturi vegetale şi cochilii). Conţinutul de materie organică este acumulat într-un orizont gros de cel mult 2-5 cm, după care urmează orizontul de bioacumulare, cu o grosime maximă de 2-7 cm. Hidrologie Situl este rezultatul secării unui vechi golf marin. Sub influenţa vântului şi a curenţilor marini în retragere au rezultat dunele actuale ce dezvăluie pe cuprinsul lor urmele Mării Sarmatice. Lacul Agigea din apropierea sitului, aflat la nivelul Mării Negre, constituie o parte din acel străvechi golf marin. Dunele de la Agigea nu au pe cuprinsul lor ape, dar se găsesc la o distanţă de doar căteva zeci de metri (60 m) faţă de ţărmul Mării Negre. Cele mai apropiate cursuri de apă, exceptând Marea Neagră, sunt Canalul Dunăre-Marea Neagră şi pâraiele Lazu şi Agigea (ambele vărsându-se în Canal). Aceste cursuri de apă infuenţează în mică măsură fluctuaţiile apei freatice de sub dune întrucât nisipul are o slabă capilaritate. aspeCte ClimatologiCe Clima rezervaţiei este litoral temperat-continentală. Din repartiţia anuală a temperaturilor se constată o întârziere a perioadelor de răcire, rezultând toamne călduroase cu cer senin. Numărul mediu al zilelor fără soare este de doar 60-65 pe an. Precipitaţiile anuale sunt de 378 mm şi umiditatea nisipului creşte în lunile de toamnă. Umiditatea medie relativă este de 80% şi se datorează vecinătăţii Mării Negre şi evapo-transpiraţiei plantelor de cultură din agro-ecosistemele învecinate. Vânturile dominante bat din NE. În sezonul cald, în rezervaţie se fac simţite brizele de zi şi cele de noapte. BioCenoza vegetaţia Dintre speciile spontane, numai 11 sunt plante de nisip specifice dunelor de origine marină, fiind cantonate mai ales pe dunele înalte şi medii pe care, din cauza mobilităţii nisipurilor şi a microclimatului specific, procesul de solificare este incipient iar ponderea speciilor stepice concurente este redusă. Dunele înalte cu ciucuşoară de nisipuri, secară de nisipuri, miliţea de nisipuri, volbură de nisipuri, cârcel, rogoz de nisip, perişor de nisip, cosaci de nisipuri şi varză de mare se află mai ales în partea nord-vestică şi în cea sud-estică. Aspectul vegetaţiei dunelor variază în funcţie de sezon. În martie-aprilie predomină plantele cu bulbi: ceapa ciorii, toporaşii, flamânzica, doritoarea, fumărița, buchetul, urzica moartă. La începutul lunii mai apare o masă de flori galbene de ciucuşoară de nisip şi cârcel, care îmbracă dunele, printre ele observându-se roşul aprins al cocoşeilor şi macilor. Majoritatea speciilor ating apogeul la mijlocul lunii mai, după care aspectul vegetaţiei este imprimat în principal de plantele cu caracter de uscăciune: rogoz de nisip, perişor, serlai, limba-boului, jaleş de nisip, cosaci de nisip, smeoaică, plevaiţă, guşa porumbelului, sipică de nisip, punguliță, piciorul cocoşului, tătarnică, buruiană de in, lumânărică, năgară, scaiul dracului, otrățel, laptele câinelui, cupa vacii. În procesul de solificare a dunelor mobile intervine în mare masură muşchiul Polytrichum piliferum, care ocupă spaţiile disponibile din jurul plantelor de nisip, formând un covor dens. Acest aspect este mai puţin sesizabil în perioada de vegetaţie, când muşchiul este acoperit de organele supraterane ale plantelor, dar devine evident în perioada rece a anului. În sit au fost identificate patru specii de plante invazive (cenuşer, salcâm, salcâm mic, frasin american) şi patru specii de plante potenţial invazive (sălcioară, bătrâniş, ştir, viţă de vie) care se înmulţesc şi se răspândesc rapid, fiind capabile să înlocuiască şi să elimine treptat speciile native, inducând modificări ale mediului biotic prin umbrire, humificare şi fixare a solului nisipos. Fauna În sit au fost semnalate 416 specii de nevertebrate, din care 348 de specii de insecte, iar dintre vertebrate sunt prezente trei specii de amfibieni, şase specii de reptile, 54 de specii de păsări şi 15 specii de mamifere. Printre mamifere se numără iepurele de câmp, şoarecele de câmp, şoarecele berc şi ariciul. Insectele, cel mai numeros grup prezent în sit, sunt reprezentate de calul dracului (specie de interes comunitar), călugăriţă, leul furnicilor, cosaşul de stepă, cosaşul verde, lăcusta verde, fluturele mic cu coadă de rândunică, fluturele mare cu coadă de rândunică, cărăbuşul marmorat, lăcusta italiană, bondarul de stepă, gândacul rinocer etc. Dintre reptile, alături de broasca ţestoasă dobrogeană (specie de interes comunitar), sunt pre- zente şarpele rău (subspecie sub-mediteraneeană), şopârla de nisip, şopârla de stepă, vipera de stepă, iar dintre amfibieni întâlnim broasca sudică, brotăcelul, broasca râioasă, broasca râioasă verde. Dintre păsări a fost semnalată prezenţa a trei specii cuibăritoare (potârnichea, prepeliţa şi ciocârlanul). În imediata vecinătate a dunelor au fost observate şi alte specii, printre care grangurele, pupăza, ciocănitoarea de grădini, coțofana, gaiţa, sticletele, florintele. În zona clădirilor cuibăresc şi iernează şapte specii, printre care cucuveaua şi huhurezul mic. DunElE maRInE DE la agIgEa - RO SCI 0073 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 6601 de locuitori din Agigea sunt angrenați în principal în agricultură, industria prelucrătoare, construcții şi comerț. Energia termică se asigură în sistem de încălzire local, cu combustibil solid (cărbuni sau lemne). Comuna dispune de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. În zonă întâlnim situri arheologice (aşezări, tumului) din Neolitic, Epoca Fierului (cultura La tène), Epoca Romană, Epoca Elenistică şi Epoca Medieval Timpurie. La sfârşitul lunii octombrie se serbează Ziua Comunei Agigea. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Procesul de ruderalizare a dunelor este o consecinţă a activităvităţilor de păşunat din trecut, introducerii accidentale sau deliberate (cultivare de salcâmi sau pomi fructiferi în interiorul sau în imediata vecinătate a sitului, plantarea unor plante ornamentale) a unor plante alohtone invazive sau care au favorizat apariţia speciilor oportuniste. aDMiNiStrarea Sitului Situl este împrejmuit şi include panouri de avertizare, panouri de informare, clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, bariere, puncte de intrare, drumuri pentru vizitare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 373 făgetul cluJului - ValEa mORII - RO SCI 0074 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Ciurila, Cluj-Napoca, Feleacu, Floreşti, Tureni. supraFaţa: 1.667 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 42‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 34‘ 18‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 832 max., 383 min., 625 med. făgEtul CluJuluI - ValEa mORII - RO SCI 0074 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt DN1 (Cluj-Turda) prin localitatea Feleacu, DJ107R (Cluj-Sălicea) care străbate situl, Drumul Sf. Ioan dinspre Cluj. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 7230 Mlaştini alcaline; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Maculinea teleius • Cosaş (Isophya stysi) • Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Eriogaster catax • Colias myrmidone • Leptidea morsei. plante: Adenophora lilifolia • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Eleocharis carniolica • Moşişoare (Liparis loeselii). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl se află la sud de oraşul Cluj-Napoca şi a atras atenția cercetătorilor încă de acum câteva decenii. Acest lucru a determinat desemnarea Făgetului Clujului şi a Văii Morii ca rezervații naturale încă din anul 1974. Aici se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care unul prioritar, patru specii de plante (moşişoară, curechi de munte, pipiriguț şi clopoțeii Adenophora lilifolia), precum şi şapte specii de insecte de interes comunitar dintre care amintim albilița portocalie, molia catax, albilița mică, fluturele roşu de mlaştină. În sit se întâlneşte şi ţestoasa de lac, specie care nu este menţionată în formularul standard de declarare a sitului. Biotopul geologie/geomorFologie Ca structură şi formă de relief, situl face parte dintr-un arc de înălțimi cu două trepte. Acest arc este întrerupt spre vest de valea largă şi uşor meandrată a râului Someşul Mic. Dealul Feleacului, cu subunitățile sale, prezintă culmi domoale, dezvoltate pe roci sarmațiene. Depozitele sarmațiene cu nisipuri, pietrişuri mărunte şi argile marnoase la bază, precum şi depozitele cuaternare sunt foarte bine reprezentate. În această zonă se formează aşa numitele formațiuni sarmațiene nisipo-gresoase cu „concrețiuni de Feleac“ numite trovanți. Aceste concrețiuni cresc spontan din centru către periferie, cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 de ani. Ele apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană, având dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva metri, în liantul concrețiunilor putând fi prinse şi alte roci, de dimensiuni mai mari şi de altă origine decât a trovanților. 0 374 1 2 3 km pedologie Solurile caracteristice sitului sunt cele de tip luvosol pseudogleizat, profunde-mijlociu profunde, mezobazice şi hidric echilibrate, cu stagnări temporare de apă deasupra. Alte soluri prezente în sit sunt histosolurile gleice, bogate în substanțe organice şi carbonat de calciu, pe care se dezvoltă turbăriile (mlaştina) de la Valea Morii. Hidrologie În partea vestică a sitului curge pârâul Gârbău cu o lungime de 7 km. Acesta este cel mai vestic afluent de dreapta al râului Someşul mic de pe raza municipiului Cluj. Pârâul îşi are obârşia sub Măgura Salciei şi are confluența cu râul Someşul mic în amonte de postul hidrometric, la intrarea în oraş. Traseul acestuia a fost regularizat, fiind prevăzut cu trei căderi de beton. aspeCte ClimatologiCe Climatul este de tip continental moderat, specific regiunilor de deal din nord-vestul țării. Circulația aerului este predominant vestică. Prin intermediul acesteia, masele de aer de origine oceanică întrețin în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în general blânde cu precipitații frecvente. Vara, vremea este instabilă, cad precipitații sub formă de averse însoțite de descărcări electrice urmate de timp frumos determinat de încălzirea maselor de aer prin descendență pe versantul vestic al Munților Apuseni. Valoarea temperaturii medii multianuale este de 8,4 oC. Precipitațiile medii anuale prezintă valori în jur de 663 mm, cu valorile cele mai scăzute în luna februarie şi cele mai ridicate în luna iunie. BioCenoza vegetaţia Făgetul Clujului se remarcă prin prezența pădurilor de gorun, fag şi carpen. Pe alocuri sunt prezente şi exemplare de stejar pedunculat, cireş, tei, carpen, jugastru etc. Stratul arbuştilor, dezvoltat variabil în funcție de umbrire, este compus din alun, sânger, păducel, salbă moale, lemn câinesc etc. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este dominat de rogoz, cu elemente specifice florei de mull (vinariță, pochivnic, rocoțea). Valea Morii este cunoscută pentru prezența mlaştinilor, în această zonă fiind prezente două habitate de mlaştină. Speciile edificatoare pentru mlaştinile sud-est carpatice eutrofe sunt bumbăcarița şi o specie de rogoz. În stratul ierbos, înalt de până la 35 cm, sunt bine reprezentate izma proastă (izma calului), rugina şi palma pământului. Se remarcă prezența speciilor barba ursului, şopârlița, păiuşul bălților, floarea cucului. Bumbrezul este specia edificatoare pentru mlaştinile sud-est carpatice eu-mezotrofe. În cadrul acestui habitat se remarcă un număr semnificativ de orhidee şi specii rare relicte glaciare, ca sculătoarea, dumbrăvița de baltă, palma pământului, moşişoara, roua cerului, curechii de munte, ochii broaştei, volovaticul, odoleanul. Stratul muşchilor este bine reprezentat, uneori cu acoperire foarte mare. În cadrul sitului se găsesc patru specii de plante rare protejate la nivel european şi anume moşişoara, curechii de munte, pipiriguțul şi clopoțeii Adenophora lilifolia. Fauna Fauna sitului se caracterizează printr-o diveristate ridicată dată de prezența habitatelor forestiere în amestec cu cele mlăştinoase. Dintre nevertebrate sunt bine reprezentați în special fluturii. În Valea Morii a fost identificată una din cele mai viabile populaţii de Leucodonta bicoloria, specie rară în ţara noastră. Dintre fluturii de interes comunitar sunt prezenţi albilița portocalie, molia catax, albilița mică, fluturele roşu de mlaştină. Mamiferele sunt şi ele bine reprezentate prin specii precum hârciogul, viezurele, jderul, veverița, iepurele, pisica sălbatică, vulpea, căprioara, mistrețul. În zonele mlăştinoase este prezentă țestoasa de lac. Diversitatea speciilor de păsări este mare, fiind prezente în special păsări caracteristice pădurii ca privighetoarea, cinteza, diverse specii de pițigoi, botgrosul, țicleanul. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 331291 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în industrie, comerț, transporturi, turism şi agricultură. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu gaze naturale şi lemne, doar municipiul Cluj-Napoca dispunând şi de un sistem centralizat de încălzire cu gaze naturale. În localitățile Cluj-Napoca şi Floreşti există atât rețele de alimentare cu apă cât şi de canalizare. În zonă întâlnim numeroase situri arheologice (aşezări, tumuli, necropole) datând din preisorie, epocile bronzului, fierului (culturile Latene şi Hallstatt), romană, migrațiilor şi medievală. Totodată, în sit se află biserici şi monumente din secolele XIII-XX, dintre care menționăm Biserica ortodoxă din Mirceşti (1780-1783), Cetățuia (1716), Mănăstirea Minoriților (sec. XVI) şi Statuia ecvestră a lui Matei Corvin (1902) din Cluj Napoca, precum şi Cetatea Floreşti (Cetatea Fetelor, sec. XIII). Legenda Monştrilor din Lacul Tarniţa spune că în acest lac, aflat la vest de Cluj-Napoca, există lostrițe care au peste trei metri lungime. În general, acestea stau pitite pe fundul apei, dar uneori, atunci când apar intruşi care tulbură liniştea apelor, câte una se ridică la suprafață atacând înotătorii sau chiar bărcile. În fiecare an, în Cluj-Napoca se desfăşoară diverse evenimente culturale dintre care amintim festivalul „Primăvara Floristică“, „Agraria“, festivalul tradițional „Sărbătoarea Vinului şi Artelor“. La Tureni, în perioada 17-19 septembrie are loc festivalul „Buciu – Fiii satului“. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat, extinderea zonelor de locuit din apropierea municipiului Cluj-Napoca, turismul necontrolat, poluare. aDMiNiStrarea Sitului În sit există clădiri administrative, puncte de informare, puncte de intrare, locuri de campare şi poteci pentru vizitare. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare şi de informare, bariere, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Pădurea pătrăuţi - RO SCI 0075 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Adâncata, Calafindeşti, Dărmăneşti, Grămeşti, Mitocu Dragomirnei, Pătrăuţi, Suceava, Zamostea, Zvoriştea, Șerbăuţi. supraFaţa: 8.746 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 47‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 12‘ 10‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 534 max., 308 min., 435 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN2 (Suceava-Siret), fie până la Pătrăuţi, apoi pe DJ208V până la intrarea pe drumul forestier „Trei meri“, fie până la ieşirea din Suceava, apoi pe DJ208D până în Dragomirna, după care pe drum forestier. O altă cale de acces este pe DN29A (Suceava-Botoşani) până în comuna Adâncata, apoi pe drumuri locale. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis). Nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus variolosus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde unul dintre cele mai întinse şi compacte trupuri de pădure din Podişul Moldovenesc, fiind identificate trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care unul prioritar. De asemenea, regăsim în sit şi şase specii de faună de interes comunitar, dintre acestea remarcându-se croitorul fagului, specie prioritară. Principalul factor destabilizator al habitatelor forestiere din cuprinsul sitului este uscarea arboretelor ca urmare a accentuării stagnării apei în sol şi infestării cu specii de ciuperci şi insecte a arborilor de fag şi gorun. Situl include Rezervaţiile naturale Făgetul Dragomirna şi Pădurea (Stejărişul) Crujana. gului, dar sunt prezente şi două specii de interes comunitar şi anume carabul şi croitorul fagului (specie prioritară). Amfibienii sunt bine reprezentaţi de tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi cel cu burta roşie. Dintre păsări, putem întâlni fazanul (colonizat în Păstrăuţi), sitarul, buha, şorecarul comun, uliul porumbar, cioara grivă, gaiţa, ierunca, ciuful de pădure, huhurezul mare, uliul păsărelelor, gaia roşie, sturzul de vâsc, corbul etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 42624 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, turism, industrie, construcții şi comerț. Sistemul de încălzire dn locuințe este individual. Localitățile nu dispun de rețele de alimentare cu apă şi de canalizare centralizate. Dintre monumentele istorice şi culturale aflate în zona sitului menționăm Mănăstirea Dragomirna (1602-1609) din Mitocul Dragomirnei, Biserica Sfânta Cruce (1487) din Pătrăuţi şi Biserica Sf. Nicolaie Bălineşti (1493-1499) din Grămeşti. La în- ceputul lunii iunie, în Adâncata se organizează anual festivalul de folclor „Sărbătoarea de sub Brazi“. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Principalul factor destabilizator al habitatelor forestiere de pe cuprinsul sitului este uscarea arboretelor ca urmare a accentuării pseudogleizării solurilor şi a infestării arborilor de fag şi gorun cu specii de ciuperci xilofage (ex. Nectria sp. la fag). Vulnerabile sunt şi culturile de răşinoase (molid, pin silvestru, prin duglas) instalate pe locul arboretelor de fag sau de gorun. Un alt factor de vulnerabilitate îl constituie aluncările de teren şi eroziunea de suprafață şi de adâncime care duc la destabilizarea arboretelor. păDuREa pătRăuţI - RO SCI 0075 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDMiNiStrarea Sitului În sit există un panou pentru orientare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare panouri de avertizare, panouri de informare şi suplimentarea panourilor pentru orientare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se încadrează în ţinutul Podişul Moldovei, subţinutul podişurilor structurale, districtul Podişul Sucevei (Dragomirnei). Relieful este tipic de dealuri şi podişuri de platformă, structural-eroziv, cu structură orizontală monoclinală sau slab cutată, fragmentat de văi largi însoţite de terase şi versanţi. Altitudinea variază între 250 şi 500 m. Substratul litologic este alcătuit dintr-o alternanţă de argile, marne, nisipuri şi gresii, dar predominante sunt argilele şi marnele. Relieful acumulativ este caracteristic culoarelor văilor mai importante ale sitului, unde apar depozite de pietrişuri, nisipuri şi aluviuni fine. pedologie Solurile aparţin în principal clasei luvisoluri (preluvosol, luvosol) şi cambisoluri (eutricambosol). Hidrologie Sistemul hidrografic al sitului este reprezentat de o serie de pâraie care se varsă în Râul Suceava (afluent de stânga al Siretului) sau direct în Râul Siret. Cele mai importante dintre acestea sunt Hatnuţa, Pătrăuceanca, Dragomirna, Mitoc, Podul Vătafului. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în ţinutul climatic al Podişului deluros al Moldovei, Podişul Sucevei, tipul de climă fiind continental de dealuri cu păduri. Climatul regiunii este aspru, caracterizat de ierni grele şi veri călduroase. Temperatura medie multianuală este de circa 8 ºC (maxima absolută 38,6 ºC, iar minima absolută -29,6 ºC). Media anuală a precipitaţiilor este de 600 mm. BioCenoza vegetaţia Teritoriul sitului corespunde etajului deluros de gorunete, făgete şi gorunete-făgete. Vegetaţia forestieră este puternic influenţată de relief, în sensul că gorunetele sunt răspândite pe versanţii însoriţi, iar făgetele pe cei umbriţi. Expoziţia cu uşoară înclinare sud-estică a determinat existenţa unor suprafeţe întinse de făgete. Platoul sitului este dominat putenic de fag, urmat de carpen, apoi gorun, stejar pedunculat, paltin de munte, paltin de câmp, molid, larice, pin silvestru. Arbuştii sunt slab reprezentaţi, găsindu-se exemplare de sânger, păducel şi tulichină. Pe terenul depresionar, cu exces de umiditate, arboretul este dominat de anin negru, urmat de frasin comun, ulm de câmp, velniş, jugastru, carpen, paltin de câmp, anin alb, tei pucios, salcie fragedă. Arbuştii sunt bine reprezentați de alun, pațachină, sânger, salbă moale, păducel. Acest tip de habitat prioritar este condiționat de terenul depresionar care a condus la stagnarea apei din precipitații şi o gleizare puternică a solului şi se prezintă ca o enclavă în masa făgetului înconjurător. Fauna Fauna sitului este caracteristică pădurilor de fag. Dintre mamifere întâlnim aici cerbul carpatin, cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, iepurele, vulpea, pisica sălbatică, viezurele, jderul de copac. Pădurile oferă adăpost speciilor de lilieci, dintre care amintim liliacul comun, specie de interes comunitar. Insectele sunt reprezentate în general prin dăunători ai fa- 0 1 2 3 km 375 dealul mare - hâRlău - RO SCI 0076 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Copălău, Corni, Coşula, Cristeşti, Curteşti, Flămânzi, Frumuşica, Tudora, Vlădeni, Vorona. Județul Suceava: Dolhasca. Județul iaşi: Deleni, Hârlău, Lespezi, Sireţel. supraFaţa: 25.112 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 30‘ 59‘‘; Long. E 26˚ 44‘ 52‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 596 max., 106 min., 340 med. DEalul maRE - hâRlău - RO SCI 0076 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN28B ce leagă Hărlău de Deleni sau pe DJ281A, între Hârlău şi lacul de acumulare Pârcovaci. A doua variantă este DJ281, care face legatura între Bădeni, Sticlăria, Slobozia, Sireţel şi Humosu. O a treia variantă este drumul ce merge de la Paşcani-Dolhasca-Tudora-Vorona, de unde sunt mai mai multe drumuri comunale sau forestiere care duc în sit sau de unde se poate merge spre nord, la Corni. Există o cale de acces şi dinspre judeţul Suceava, urmându-se drumul ce duce de la Suceava la Dumbrăveni-Corni-Brehuieşti. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Arytrura musculus. plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl se remarcă prin gradul mare de acoperire cu păduri (97%), aici întâlnindu-se corpuri de pădure cu arbori bătrâni, petice de făgete, stejari, goruni, carpeni şi frasini seculari. Copacii bătrâni favorizează instalarea unei faune bogate. Gradul mare de umbrire are ca efect crearea unor nişe ecologice cu multă umezeală unde trăiesc diverse specii de nevertebrate sau larve ale acestora care consituie hrana predilectă a numeroase specii de păsări şi alte vertebrate. Starea generală de conservare a corpurilor de pădure este foarte bună, iar în zonele cu arbori bâtrâni impactul antropic este extrem de scăzut. Făgetele de la Humosu reprezintă un exemplu în acest sens. Păşunile aflate la marginea pădurii sunt puțin afectate de suprapăşunat. Alături de păşuni se găsesc fânețe, zone cu tufărişuri şi terenuri agricole ce păstrează un procent ridicat de vegetație naturală. Impactul antropic este de nivel mediu, iar accesibilitatea dificilă face ca în unele zone prezența umană să fie slab resimțită. Seceta din timpul verii reprezintă un factor perturbator însemnat pentru zonă, uneori producând chiar uscarea arborilor. Atât în interiorul sitului cât şi în afara acestuia s-au constat numeroase alunecări de teren pe zonele neîmpădurite sau eroziuni ale solului în văile cu arbori tineri. Situl include Rezervația forestieră Făgetul Secular Humosu, Rezervaţia forestieră Vorona, precum şi Stațiunea de tisă Tudora (în prezent, exemplarele de tisă fiind foarte rare). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Podişul Sucevei-Dealul Mare-Hârlău. Este localizat pe versanţi cu energie medie de relief, cu pante de 1012o. Întreaga arie a este situată în Platforma Moldovenească, fiind alcătuită la suprafaţă din depozite sedimentare aproape orizontale. În regiunea Dealul Mare există două nivele de calcare oolitice. Nivelul inferior este situat la 90 m, format din calcare oolitice cenuşii. Nivelul superior este situat la 40-50 m faţă de primul şi este reprezentat de gresie oolitică friabilă gălbuie, cu cimentări parţiale ce îi conferă un aspect concreţional. Relieful este constituit din versanţi cu înclinare uşoară până la repezi, cu altitudini ce variază între 80 şi 600 m. Pe suprafeţele înclinate se pot observa fenomene de eroziune a solului sau alunecări. În general terenul este frământat şi străbătut de o reţea densă de pâraie şi râuri. Frecvent sunt întâlnite fenomenele de alunecări de teren, care se accentuează în anii cu precipitaţii abundente. pedologie Solurile din interiorul sitului fac parte din categoria podzolurilor şi sunt brun argiloiluviale pseudogleizate. Argiluvisolurile cuprind solurile brune luvice şi solurile brune argiloiluviale. Substratul pe care s-au format aceste soluri este constituit din luturi şi argile, uneori alternante în strate subţiri de luturi, marne, nisipuri sau pietrişuri. Solurile sunt de la profunde la foarte profunde, mai rar mijlociu profunde. Solurile argiloiluviale tipice şi pseudogleizate se localizează pe terenuri uşor sau moderat înclinate, platouri, locuri aşezate, observându-se o frecvenţă mai mare a celor gleizate pe terenurile cu drenaj insuficient. Aceste soluri s-au format pe luturi, argile şi marne, mai rar pe gresii şi nisipuri în alternanţe cu luturi şi argile. Hidrologie Reţeaua hidrografică din cadrul sitului este foarte densă. În timpul primăverii, din cauza topirii zăpezilor se formează numeroase torente pe văile din zonă. Majoritatea seacă în timpul verii sau au un debit scăzut. Gârla Morii şi Vorona cu afluenţii săi Teişu, Moscalu, Iezeru, Chişcovata, Tudora, Fundoaia, Pleşa, Tisa, Râpa Dracului, Turbăţica sunt afluenţi ai Siretului. Principalul afluent al Prutului este Jijia, cu afluenţii săi Miletinul şi Bahluiul. De altfel, multe din pâraiele din partea sudică a sitului se varsă în Bahlui. Direcţia de curgere a apelor este în general de la NV spre SE. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul sitului se încadrează din punct de vedere climatic în ținutul podişului împădurit al Moldovei. Clima este temperat continentală cu influenţe de climat excesiv sau continental, temporar maritim. Temperatura medie anuală este de 8,5 ºC. Precipitaţiile medii anuale sunt de 550-700 mm. În general, temperaturile sunt ridicate vara şi precipitațiile sărace, ceea ce favorizează instalarea la peste 200 m altitudine a pădurilor de fag, gorun, stejar, tei, frasin, carpen. BioCenoza vegetaţia În sit s-a identificat un mare număr de muşchi, în total 65, majoritatea fiind caracteristici pădurilor de fag mixte din regiunile colinare ale Moldovei. Dintre speciile rare, este important de menționat Dicranum viride, specie de interes comunitar neinclusă în formularul standard. Flora este alcătuită în mare parte din făget secular de tip colinar. Frecvent se mai întâlnesc carpenul şi teiul argintiu şi rare exemplare de tisă. Alte specii de arbori prezente sunt jugastrul, paltinul de câmpie, mesteacănul, cireşul, frasinul, mărul pădureţ, părul pădureţ, plopul tremurător, stejarul, ulmul de câmp. Vegetaţia ierboasă este tipică făgetelor colinare. Stratul arbuştilor este format din sânger, alun, păducel, salbă râioasă, cruşân, lemn câinesc, spinul cerbului, măceş, mur de pădure, zmeur. Dintre speciile de interes comunitar prezente în sit amintim o specie foarte rară de orhidee şi anume papucul doamnei. Fauna Fauna sitului este caracteristică regiunilor de podiş şi deal. Dintre moluştele gasteropode întâlnim melcul de livadă şi limaxul. Insectele sunt bine reprezentate, arborii bătrâni constituind habitate ideale de viaţă pentru multe specii valoroase dintre care amintim gândacul nasicorn mic, calosoma mirositoare, fluturele ochi de păun mare, fluturele vărgat, croitorul mare al stejarului, rădaşca, croitorul alpin (ultimele patru, specii de interes comunitar neincluse în formularul standard). Amfibienii sunt reprezentați prin broasca râioasă de pădure, broasca roşie de munte, broasca mare de lac, brotăcelul, buhaiul de baltă cu burta galbenă, iar dintre reptile întâlnim broasca ţestoasă de apă, şarpele de alun, şarpele de casă, guşterul, şopârla cenuşie. Mamiferele sunt reprezentate de arici, cârtiţă, chiţcani, căprior, cerb, mistret, pârş, pârş de alun, veveriţă, şoarece de pădure, şoarece gulerat, pisică salbatică, jder, bursuc, vulpe. Este prezent aici şi popândăul, specie de interes comunitar. Pădurile care acoperă situl reprezintă locul ideal pentru cuibărit şi hrană pentru numeroase specii de păsări cum ar fi ciocănitoarea pestriţă mică, ciocănitoarea pestriţă mare, ghionoaia sură, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea neagră, diverse specii de piţigoi, mugurarul, ţicleanul, cojoaica de pădure, muscarul sur, cinteza, corbul, privighetoarea de zăvoi, silvia cu cap negru, presura galbenă, pietrarul sur, ciocârlia de câmp, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic, silvia de câmp, silvia mică, codroşul de pădure, botgrosul. În pajiştile din nordul sitului se întâlneşte rar cristelul de câmp. Dintre păsările răpitoare de zi şi de noapte întâlnim şorecarul comun, uliul găinilor, acvila ţipătoare mică, viesparul, cucuveaua, ciuful de pădure, ciuvica, huhurezul mare şi huhurezul mic. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 111434 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, pomicultură, viticultură, exploatarea lemnului, exploatarea resurselor naturale (nisip, pietriş), mică industrie, construcții, creşterea animalelor, agroturism şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este fie centralizat, fie individual, cu lemne. Localitățile Dolhasca, Hârlău şi Curteşti dispun de sisteme de alimentare cu apă şi canalizare. În zonă întâlnim numeroase situri arheologice datând din epoca preneolitică (cultura Cucuteni), prima epocă a fierului (cultura Hallstatt), epoca Latene (cultura geto-dacică), epoca migrațiilor şi epoca medievală. Dintre monumentele istorice de pe teritoriul sitului menționăm Biserica Sfântul Dimitrie (sec. XVI) din Hârlău şi Mănăstirea Probota (1530) din localitatea Poiana, ambele ridicate de domnitorul Petru Rareş şi Mănăstirea Vorona (1503) înființată de călugări ruşi. În preajma Mănăstirii Vorona se găseşte un Monument al Naturii „Stejarul lui Cuza“. Fiind o zonă cu o bogată tradiție viticolă, pe 7 martie în Hârlău are loc Festivalul Viei şi Vinului. În Copalău, la sfârşitul verii se organizează Festivalul Usturoiului, iar la începutul lunii septembrie în Vorona se desfăşoară Serbările Pădurii. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de braconaj, exploatarea fără replantare, eroziunea solului, alunecările de teren, îndepărtarea arborilor uscați sau în curs de uscare. aDMiNiStrarea Sitului În sit găsim panouri de avertizare, panouri de informare, clădiri administrative, stațiuni ştiințifice, bariere, puncte de intrare şi poteci pentru vizitare. Acesta necesită suplimentarea panourilor de avertizare şi de informare şi dotarea cu panouri pentru orientare, centru de vizitare, puncte de informare, amenajări pentru colectarea deşeurilor, trasee turistice şi tematice. 376 0 1 2 3 km 377 dealul mare - hâRlău - RO SCI 0076 fânaţele bâRca - RO SCI 0077 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Miroslava, Mogoşeşti, Voineşti. supraFaţa: 144 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 4‘ 51‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 25‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 130 max., 66 min., 87 med. fânaţElE BâRCa - RO SCI 0077 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit de face pe DJ248A, prin localităţile Miroslva-Voineşti, după care urmând drumul comunal către Mânăstirea Hadâmbu, prin localitatea Vocoteşti, se poate ajunge în dreptul ariei protejate. O altă posibilitate de acces este pe DJ248, până în localitatea Ciurea. Spre vest, prin localitatea Dumbrava sunt mai multe drumuri comunale care ajung în sit. Urmând DJ248B până la Mogoşeşti, prin Budeşti, Mânjeşti, se poate ajunge urmând drumurile comunale spre nord în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Arytrura musculus. plante: Pulsatilla grandis • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl adăposteşte pe o suprafaţă relativ restrânsă patru tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care două sunt prioritare. De asemenea, au fost identificate şi patru specii de interes comunitar. Diversitatea mare de specii de animale observate în zonă şi starea excelentă de conservare a vegetației denotă o capacitate de suport biologic crescută a zonei. Pajiştile din componența sitului nu prezintă urme de degradare. În componența sitului sunt cuprinse şi două heleşteie care adăpostesc un număr mare de exemplare de păsări şi amfibieni. Aportul permanent de apă din pârâiele ce pătrund în sit are ca efect împrospătarea apei şi adăugarea de noi nutrienți. Situl se află într-o stare foarte bună de conservare, impactul antropic fiind foarte puțin resimțit datorită faptului că satele se află la distanță de sit, iar păşunatul sau cositul în zonă sunt practicate în mod sporadic. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte în zona Platformei Moldoveneşti, structurată pe verticală în două componente majore, soclul şi cuvertura. Soclul este format din roci cristaline (şisturi cristaline mezometamorfice), iar cuvertura din alternanţe litologice sedimentare depuse în diferite perioade geologice peste soclul cristalin prin intermediul episoadelor de transgresiune şi regresiune marină. Ca forme minore de relief sunt evidenţiate frunţi de cuestă şi suprafeţe structurale, văi structurale, depresiuni subsecvente şi înşeuări structurale. La nivelul cuestelor, cele mai importante procese sunt prăbuşirile şi alunecările de teren. Conformaţia reliefului cu structură monoclinală şi văi este bine evidenţiată. 0 378 0,5 1 1,5 km pedologie În sit, cernisolurile (reprezentând baza cuverturii pedologice pentru Podişul Moldovei) ocupă cea mai mare suprafaţă. Acestea sunt caracterizate de un conţinut ridicat de materie organică şi de o structură bine dezvoltată, fapt ce permite un raport optim aer-apă şi le conferă o fertilitate ridicată. Luvisolurile se regăsesc în proporții mici pe interfluvii. Hidrologie Situl se află în bazinul Bahluiului. Lacul Bârca, aflat în sit, este constituit din două heleşteie situate pe valea Locei. Pârâul Locei se varsă în Bahlui. Cele două lacuri sunt alimentate atât cu apă din pâraiele din nord, vest şi sud cât şi cu apa ce se scurge pe versanții văii în timpul ploilor. aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte în zona de întrepătrundere a maselor de aer nordic şi estic, dar se resimte şi prezenţa maselor de aer sudice. Climatul este de tip temperat al dealurilor cu altitudine medie. Temperaturile medii multianuale variază de la 9 la 11 oC. Umezeala relativă a aerului este circa 76-78%. Valorile medii multianuale ale precipitaţiilor sunt de peste 500 mm. În decursul anului precipitaţiile sunt distribuite neuniform, astfel că în luna ianuarie aportul din precipitaţii este cel mai mic, în timp ce în luna iulie se înregistrează valorile cele mai ridicate. Direcţia generală a vântului este predominantă NV-SE. În sezonul rece, fenomenele de iarnă (pod de gheaţă, gheaţă la mal, sloiuri) şi blocarea apei sub formă de zăpadă creează un deficit în alimentarea cu apă a heleşteielor. BioCenoza vegetaţia În Estul Moldovei zona stepei este întâlnită la altitudini de 50-125 m, iar cea mai mare parte a acestei zone are ca substrat geologic loessul. Datorită localizării, situl reprezintă o pajişte vest-pontică, una dintre puţinele de acest gen din România. Stepele ponto-sarmatice din sit sunt alcătuite din plante precum colilia, năgara, păiuşul de stepă, mătura neagră, bărbişoara. Tufărişurile ponto-sarmatice sunt alcătuite în principal din tufărişuri de stepă cu arbuşti. Plantele caracteristice pentru acest tip de habitat sunt spinul cerbului, păducelul, obsiga de stepă, lucerna de stepă, morcovăţul, salvia de stepă, scrântitoarea albă. Comunităţile de lizieră cu ierburi înalte cuprind plante ca urzica moartă, pufuliţa mică, angelica, podbalul, pălămida galbenă, piciorul caprei, usturoiţa, puturoasa, opaiţa roşie, răchitanul, priboiul, degetăruţul galben, trestioara. Lacurile aflate în sit cuprind comunităţi de plante ce plutesc liber la suprafaţă sau asociaţii de broscariţă în ape adânci, deschise. Situl este deosebit de important pentru protejarea speciilor de interes comunitar iris bărbos şi dediţel mare. Fauna Vegetaţia de stepă, cu ierburi nu foarte înalte, permite adăpostirea mai multor exemplare de popândău, specie de interes comunitar. Alte specii de rozătoare prezente în zonă sunt şoarecele de câmp, hârciogul, şoarecele de casă. Tot aici au fost observate, îndeosebi în perioada iernii, exemplare de vulpe. Dintre insectivore regăsim cârtiţa şi chiţcanul de câmp. Reptilele întâlnite sunt broasca ţestoasă de apă, şarpele de casă, guşterul, şopârla de câmp, amfibienii fiind reprezentaţi de brotăcel, broasca râioasă verde şi mai multe specii de broaşte de lac. Dintre nevertebrate menţionăm prezenţa fluturelui buhă, specie de interes comunitar. Păsările care apar în zonă sunt ciocârlia de câmp, rândunica, fâsa de câmp, mărăcinarul negru, mărăcinarul mare, presura de grădină, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul roşiatic şi cristelul de câmp (cel puţin două perechi). Pajiştile umede de la marginea lacurilor sau a pâraielor din zonă sunt folosite de berze pentru hrănire. Pe lacurile din sit mai pot fi observate egreta mică, egreta mare, stârcul cenuşiu, stârcul de noapte, raţa mare, raţa cu cap castaniu, raţa roşie, corcodelul mare, pescăruşul pontic, pescăruşul râzător, chirighiţa cu obraji albi. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 12432 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, apicultură, activități meşteşugăreşti şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. În comuna Voineşti este în curs de finalizare construirea rețelei de distribuție a gazului metan, a celei de alimentare cu apă şi de canalizare. Dintre monumentele istorice aflate pe teritoriul sitului menționăm Mănăstirea Schit Hadâmbu (1659) din satul Mogoşeşti şi Schitul Mănăstirea Sf. Stavnic (1727) din comuna Voineşti. Anual, pe 15 august în comuna Voineşti se serbează ziua localității. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Agricultura intensivă şi braconajul reprezintă activităţi cu impact negativ asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului Situl necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare şi amenajarea de trasee turistice (având în vedere apropierea de oraşul Iaşi se poate propune stabilirea unui traseu turistic care să cuprindă lacurile de la Iezăreni, Ciurbeşti cu sosire la lacul Bârca). fânaţele clujului - COpâRşaIE - RO SCI 0078 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Apahida, Cluj-Napoca supraFaţa: 99 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 50‘ 16‘‘; Long. E 23˚ 38‘ 15‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 608 max., 485 min., 536 med. oBservaţie: În prezent situl nu mai există ca atare, deoarece în anul 2011 a fost inclus în ROSCI0296 Dealurile Clujului Est, care acoperă o suprafaţă mult extinsă, de 18.890 ha. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din Cluj-Napoca pe DJ109A spre Chinteni, din care se continuă pe DJ109V spre localitatea Pădureni, acest drum trecând prin apropierea sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Nevertebrate: Cucullia mixta • Maculinea teleius • Lycaena dispar • Maculinea nausithous • Leptidea morsei • *Callimorpha quadripunctaria • Catopta thrips • Nymphalis vaualbum • Pseudophilotes bavius. plante: Dediţei (Pulsatilla patens) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Gălbinare (Serratula lycopifolia) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl se suprapune peste rezervația naturală de tip botanic Fânațele Clujului – Copârşaie, una dintre primele arii naturale protejate din România, având acest statut încă din anul 1932. În prezent situl adăposteşte o floră extrem de variată ce cuprinde peste 450 de specii de plante. Dintre acestea se remarcă un număr de patru specii care sunt de interes comunitar, alături de care apar multe alte specii considerate relicte botanice. De asemenea, situl prezintă o importanță deosebită pentru conservarea multor fluturi protejați, aici fiind prezente specii extrem de rare în restul țării. Biotopul geologie/geomorFologie Situl ocupă un teren accidentat acoperit de urme străvechi de vegetație stepică şi este împărțit de Valea Fânațelor – Copârşaie (spre nord) şi Valea lui Craiu (spre sud) în două compartimente. În primul sector sunt prezente nişte monticuli proveniți din procesul de alunecare în masă de pe versanți, cea mai mare parte dintre aceste movile având o formă de dom înalt de 30-35 m. Valul de alunecare are diferențieri microclimatice şi ecologice clare în funcție de expoziția versanților. În nord este prezentă o evaporare mai redusă şi temperaturi mai scăzute, condiții care determină formarea unei vegetații mezofile de pădure, iar în sud se dezvoltă o vegetație de stepă, datorită unor temperaturi mai ridicate asociate cu o evaporație mai intensă. În perimetrul situl sunt semnalate alunecări de teren de tip glimee (cunoscute şi sub denumirea locală de copârşaie sau țigle) ce oferă o valoare peisagistică deosebită ariei protejate. Pe aceste suprafețe sunt semnalate fenomene active de eroziune (ogaşe, ravene sau alunecări de mici dimensiuni), aspectul glimeelor fiind într-o continuă modificare. Câteva astfel de copârşaie conice domină versantul de pe stânga Văii Fânațelor, peste surpături aflorând depozite sarmatice (argile carbonatice, tufuri dacidice, concrețiuni grezoase de Feleac sau lame de gips). Între aceste movile se cantonează mici suprafețe plane sau uşor ondulate sau depresiuni în care stagnează apa provenită din precipitații, oferind în ansamblu o serie de microstațiuni deosebit de variate. Situl este înconjurat de numeroase coline de 500-600 m altitudine, cu frecvente alunecări de teren în masă (Mârgăul, Techintăul şi Ciupul). pedologie Solul sitului este de tip histosol gleic bogat în substanțe organice şi carbonat de calciu. Hidrologie În cadrul sitului nu există niciun curs de râu. Pe versantul stâng al Văii Fânaţelor, printre copârşaie găsim depresiuni în care stagnează apa provenită din precipitații. aspeCte ClimatologiCe Climatul este de tip continental moderat, specific regiunilor de deal din nord-vestul țării. Circulația aerului se află sub influența celei predominant vestice prin intermediul căreia masele de aer de origine oceanică determină existența unor ierni în general blânde. Valoarea temperaturii medii multianuale este de 8,4oC, iar precipitațiile atmosferice medii multianuale ajung la 663 mm. BioCenoza vegetaţia Pe suprafaţa sitului se întrepătrund diverse tipuri de biotopuri care găzduiesc comunităţi vegetale variate, aici fiind prezentă una dintre cele mai interesante rezervații botanice din ţară, cu o floră extrem de bogată alcătuită din peste 450 de specii de plante caracteristice zonei de stepă. Varietatea floristică este susținută de relieful foarte accidentat care alături de particularitățile microclimatice locale au condus la individualizarea unor ochiuri de stepă atipică pe pantele cu expoziţie sudică din această zonă colinară. Vegetația stepică este dominată de asociații de colilie, firuță, păiuş, bărboasă şi obsigă. În treimea superioară şi mijlocie a versanților trăiesc două specii de colilie sensibile la păşunat, acestea fiind indicatori ai gradului de antropizare. Tot pe jumătatea superioară a versanîilor vegetează şi o specie de păiuş denumit local fâşcă, iar pe versanţii degradaţi excesiv se întâlnesc păiuşul stepic, rogozul pitic, cimbrişorul şi jaleşul. Sunt prezente şi specii mai comune precum ruscuţa de primăvară, sânziana, măzărichea, iarba câmpului, garofiţa sau trifoiul. Pe versantul nordic al sitului, care este mai umbrit, există un excedent hidric mai important, ceea ce a determinat instalarea unui microclimat care a favorizat dezvoltarea unei vegetații de tip mezofil, cu ierburi robuste în amestec cu arbori şi arbuşti şi cu plante caracteristice pădurilor şi poienelor de păduri precum cornul, călinul, socul, mărul şi părul pădureţ, păducelul, măceşul, porumbarul, curpenul, piciorul cocoşului, umbra iepurelui, crinul de pădure, degeţelul, păştiţa, omagul sau pecetea lui Solomon. De-a lungul Văii Calde, care împarte Fânaţele Clujului în două compartimente, se remarcă o vegetaţie hidrofilă ce apare insular şi în teritoriu, în arealele cu apă freatică stagnantă şi apropiată de suprafaţă. În aceste zone se întâlneşsc arinul negru, salcia, plopul tremurător, rogozul, papura şi trestia. Datorită apei din pânza freatică care este uşor clorurată sunt prezente zone în care se dezvoltă o vegetaţie halofilă cu iarbă sărată. Pe solurile puternic erodate, afectate de alunecările de teren, s-au efectuat împăduriri cu pin negru, salcâm şi cătină albă. Dintre numeroasele relicte botanice prezente în sit amintim cârcelul, stânjenelul de stepă ardelenesc, pesma de stepă (o specie întâlnită doar în unele areale din Transilvania şi din stepele ucrainene), brânduşa stepică (cunoscută doar la Fânaţele Copârşaiei şi pe areale restrânse din stepele Ungariei şi Ucrainei) şi joldeala orientală (o plantă tinctorială apreciată de localnici care se află în acest sit în cel mai vestic punct al arealului său european). Dintre speciile de plante protejate la nivel european întâlnim dedițelul, gălbinarea, capul şarpelui şi hodoleanul. În cadrul sitului au fost identificate două habitate de interes comunitar: pajişti stepice subpanonice şi pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanquisorba officinalis), primul fiind prioritar pentru conservare. activităţi de industrie alimentară, construcţii de maşini, prelucrarea lemnului, chimie, sticlărie, textile, cosmetice, comerţ, prestări servicii etc. În zonele limitrofe se practică intens agricultura, cultivându-se cereale, legume, cartofi, sfeclă, viţă-de-vie şi pomi fructiferi. Pajiştile naturale sunt favorabile creşterii animalelor, caii de rasă din Jucu fiind recunoscuţi şi peste hotare. Cele mai vechi aşezări umane din perimetrul sitului datează din neolitic, epoca bronzului, a fierului şi perioada daco-romană. Supranumit Inima Ardealului, cu o bogată istorie ce se întinde pe mai mult de 2000 de ani, Clujul îşi atrage turiştii cu una din cele mai spectaculoase grădini botanice din Europa Centrală şi de Est şi cu un centru istoric medieval în care se remarcă Bastionul Croitorilor (vestigiu al fortificaţiilor din secolul al XV-lea), Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Muzeul Naţional de Istorie. Împletind armonios tradiţiile şi obiceiurile moştenite, satele şi comunele învecinate îşi păstrează integritatea şi vitalitatea. Autenticitatea jocului şi portului popular este etalată de Ansamblul Someşul, care are în repertoriu suite de dansuri specifice cum ar fi crihalma fetelor, feciorescul feciorilor, palatca, codru, oaşu, cu care participă la numeroase festivaluri şi sărbători anuale. Obicei străvechi, şezătoarea este reînviată anual în Dezmir, unde în încăperi special amenajate cu răz- boaie de ţesut, vârtelniţe, furci, şucale, hecele, fuse, pieptene, caiere de lână, almar, lămpi şi mobilier specific se întâlnesc sătenii îmbrăcaţi în costume vechi depănând amintiri. Dezmirul este un important centru al dezvoltării meşteşugurilor tradiţionale, având valoare de muzeu cu caracter educativ, formativ şi chiar productiv, aici lucrându-se costume naţionale, broderii, covoraşe sau genţi, organizându-se totodată cursuri de artizanat textil şi ţesături manuale. fânaţElE CluJuluI - COpâRşaIE - RO SCI 0078 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Păşunatul excesiv în interiorul sitului dar şi în afara acestuia duce la accentuarea procesului de eroziune mai ales în zonele de pantă, având influenţă negativă directă asupra unor specii de nevertebrate protejate care îşi reduc numeric efectivele. aDMiNiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi panouri cu hărţi pentru orientare, două puncte de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, o clădire cu spații administrative, trasee tematice şi turistice. Este necesară înfiinţarea unor puncte de informare. Fauna Pe teritoriul sitului se încrucişează limitele de răspândire ale arealului pentru două specii faunistice: limita sudică a broaştei de mlaştină şi limita sud-estică a pitulicii verzi. O importanţă deosebită o are prezența unei comunități foarte diverse de fluturi, dintre care nouă specii sunt protejate la nivel european. Printre aceste specii se remarcă fluturaşul albastru, care are aici unica populaţie din Transilvania şi a doua ca mărime din România. Femelele acestui fluture de talie mică cu activitate diurnă depun ouăle doar pe inflorescenţa de sorbestrea. Larvele se hrănesc din această inflorescenţă până în penultimul stadiu larvar, după care sunt adoptate şi transportate în furnicare unde sunt crescute de către furnici. O altă specie protejată de fluture cu cerinţe ecologice asemănătoare este albăstrița de mlaştină. Datorită faptului că ambele specii de fluturi găsesc în acest sit condiții bune de dezvoltare atât a plantei cât şi a insectei gazdă, sunt prezente aici cu populații reprezentative. Alte specii rare sau chiar endemice de fluturi sunt albilița mică, fluturele țestos, albăstrelul, fluturele buhă şi fluturele tigru. Apele din precipitaţii se adună în micile depresiuni dintre glimee unde s-a format un strat impermeabil de argilă ce permite apariţia unor bălţi temporare sau permanente. Aceste mici ochiuri de apă sunt habitate ideale de reproducere şi hrănire pentru amfibieni. În cadrul sitului cele mai însemnate populații le au tritonul comun transilvănean şi tritonul cu creastă, ambele fiind specii de interes comunitar. Alături de aceste specii se mai întâlnesc broasca roşie de pădure, salamandra, broasca de mlaştină, brotăcelul şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. Speciile de reptile care au fost identificate în sit sunt şopârla de câmp, şarpele de casă şi şarpele de alun. Au fost observate aici 106 specii de păsări, dintre care amintim cucul, sfrânciocul cu fruntea neagră, sfrânciocul roşiatic, ciocănitoarea de grădină, barza albă, coțofana, presura sură, sticletele, şorecarul comun, mărăcinarul negru, ciocârlanul. Vegetația formată din stuf şi papură de la malul lacului aflat la poalele glimeei adăposteşte specii de păsări acvatice precum lişița, corcodelul mare, găinuşa de baltă sau rața mare. Dintre mamifere se remarcă orbetele, cârtița, ariciul, bursucul, iepurele, căpriorul şi cerbul lopătar, această din urmă specie fiind colonizată în ultimele decenii. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Forţa de muncă este angajată în toate sectoarele economiei care prezintă un caracter dinamic în zonă. Sunt dezvoltate 0 1 2 3 km 379 fânaţElE DE pE DEalul CORhan - SăBED - RO SCI 0079 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Ceuaşu de Câmpie, Şincai. fânaţele de pe dealul coRhan - SăBED - RO SCI 0079 supraFaţa: 464 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 39‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 26‘ 3‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 522 max., 314 min., 436 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces o reprezintă DN15E (Târgu Mureş-Săbed), care străbate o parte din sit. Din localitatea Săbed pornesc câteva drumuri locale care facilitează accesul în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). plante: Turiţă (Agrimonia pilosa) • Pulsatilla grandis • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Dediţei (Pulsatilla patens). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl include un habitat prioritar la nivel european reprezentat prin pajişti stepice subpanonice. În componența pajiştilor au fost identificate până în prezent, cinci specii de plante de interes comunitar, precum şi unele specii de plante importante şi rare. Pajiştile stepice subpanonice reprezintă un habitat ideal pentru diverse specii de amfibieni de interes conservativ precum tritonul comun transilvănean şi izvoraşul cu burtă roşie (buhai de baltă cu burtă roşie). De asemenea, pe aria sitului poate fi întâlnită relativ frecvent şi broasca țestoasă de apă, care reprezintă o specie de reptile de interes protectiv. Situl include Pădurea Săbed, o rezervație naturală de tip mixt care ocupă o suprafață de 59,30 ha. În rezervație etajul subarbuştilor este foarte bine reprezentat, speciile mai frecvente fiind păducel, sânger, lemn câinesc, corn etc. Tot aici întâlnim cel mai întins arboret de Juniperus virginiana (ienupăr decorativ) din ţară. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte în Câmpia Transilvaniei, pe dealurile Mădăraşului. Forma dominantă de relief este versantul, care prezintă o configurație ondulată, cu înclinație de 20o şi expoziție sudică. Din punct de vedere geologic, arealul este acoperit de depozite sarmațiene de marne, nisipuri, gresii şi tufuri vulcanice. Dealul Corhan are o altitudine de aproximativ 500 m, fiind cel mai înalt din zonă. În rezervația mixtă Pădurea Săbed substratul geologic este reprezentat de marne argiloase, argile şi luturi, cu intercalaţii de vârstă din neogen-miocen. secol se observă o succesiune a vegetaţiei forestiere, speciile indigene (autohtone) eliminând treptat speciile exotice (alohtone), succesiunea continuând spre tipul natural de pădure stejereto-gorunet de productivitate mijlocie, bine structurat şi etajat, cu un etaj de arbuşti bine dezvoltat. Pajiştile stepice subpanonice sunt reprezentate prin diverse specii de colilie, ai sălbatic, păiuş, cobâlcească sau cubelcească, firuță, năgară, jugărel alburiu, vineţele de nisip, coada şoricelului. Dintre speciile rare în România prezente în acest habitat, menționăm plantele medicinale ruşcuță de primăvară şi frăsinel sau floarea focului, migdal pitic, specii de plante cu flori frumos colorate (lalea pestriță, garofiţă, garofiţă sălbatică, ai sălbatic galben, o specie de orhidee numită popular poroinic sau untul-vacii), diferite specii de salvie, gălbinare, o subspecie de astragal denumită astragal transilvănean, o varietate de colilie numită şi bucşău, culbeceasă (colbăcească sau ghizdei de câmp), precum şi unele elemente rare dacice şi stepice. Zona de păduri a sitului cuprinde păduri de foioase, formate în stratul arborilor şi arbuştilor din specii precum stejar, gorun, stejar pedunculat, carpen, cer, arțar tătărăsc, ulm, salcâm, pin negru, pin silvestru, frasin, jugastru, sânger, lemn câinesc. Fauna Fauna sitului este caracteristică pădurilor de foioase din zona de dealuri înalte a Subcarpaților. Speciile cele mai frecvent observate în sit sunt mamiferele mici precum iepurele, vulpea, nevăstuica, hermelina, veverița roşie (veverița roşcată sau veverița roşcată de est). În sit pot fi întâlnite şi mamifere ierbivore mari (căprior) şi omnivore mari (mistreț). Pajiştile stepice subpanonice reprezintă un habitat ideal pentru câteva specii de amfibieni (triton comun transilvănean, izvoraş cu burtă roşie) şi unele specii de reptile precum broasca țestoasă de apă. Dintre păsări pot fi observate, în special în rezervația naturală mixtă Pădurea Săbed, specii precum muscarul mic, muscarul gulerat, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, fazanul, diverse specii de ciocănitori inclusiv ciocănitoarea de grădini şi ciocănitoarea verde. Dintre păsările răpitoare de zi menționăm şoimul călător şi vânturelul roşu, iar dintre speciile răpitoare nocturne putem observa bufnița mare (buha). În zona sitului au fost inventariate peste 105 specii de păsări, dintre care 55 de specii clocitoare, 14 specii clocitoare pe terenurile învecinate, 10 specii probabil clocitoare, 17 oaspeţi de iarnă. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Economia locală este centrată pe agricultură şi creşterea animalelor, industrie alimentară (inclusiv o secție de procesare a laptelui), exploatarea şi prelucrarea lemnului, prelucrarea papurei şi a sorgului, comerţ şi prestări servicii, extracție şi transport gaz metan, precum şi confecționarea de obiecte decorative tradiționale (în special din papură, sorg şi stuf) destinate în principal exportului. Locuirea în această zonă datează din cele mai vechi timpuri fiind descoperite numeroase aşezări umane precum „Aşezarea de la Șincai“ (punctul,,Cetatea Păgânilor“ din satul Șincai), datând din perioada de tranziție la Epoca bronzului (Cultura Coțofeni) şi aşezarea romană de la Voiniceni (satul Voiniceni), datând din Epoca romană. Dintre tradițiile populare păstrate în zona sitului menționăm „Șezătorile“, „Fărşangul“ şi „Țurca“. Festivalul de colinde din Voiniceni are loc în fiecare an pe data de 19 decembrie. Cetatea Păgânilor se află pe teritoriul admi- nistrativ al comunei Șincai. Legenda povesteşte că în această cetate a fost păstrată pentru mai mult timp coroana Ungariei, iar stăpânul cetății, Apor, a purtat război cu Ștefan cel Sfânt deoarece acesta dorea să creştineze localnicii. Cetatea Păgânilor a fost locuită până în anul 1603, când s-a stins din viață ultimul membru al familiei Apor, iar soția acestuia a părăsit cetatea mutându-se într-un sat vecin. Legenda spune că noaptea, în ruinele cetății, se aud diferite zgomote, râsete, zângănit de lanțuri sau focuri de armă, însă misterul rămâne deocamdată neelucidat. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Păşunatul intensiv are un impact negativ asupra habitatului prioritar de pajişti stepice. aDMiNiStrarea Sitului Există puncte de intrare în sit, accesul făcându-se din localitatea Săbed, pe drumuri locale. Există puncte de informare (în Târgu Mureş). Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, poteci pentru vizitare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie Solurile predominante în sit sunt soluri brune şi brune luvice (cambisoluri). Acestea aparțin unei categorii de terenuri degradate din Câmpia Transilvaniei fiind în prezent supuse unui proces de reconstrucție ecologică, în special prin plantarea artificială de pădure. Hidrologie În cadrul sitului nu există râuri sau pârâuri. Cel mai apropiat curs de apă este pârâul Voiniceni, pe al cărui curs superior este situată localitatea Ceuaşu de Câmpie. Singura sursa de apă care favorizează dezvoltarea vegetației în sit este reprezentată de apele subterane. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în centrul Transilvaniei, fapt care încadrează acest teritoriu în subprovincia climatică temperat-continental-moderată, definită de circulația şi caracterul maselor de aer din nord şi NV. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 8-9 °C, luna cu temperaturile cele mai ridicate fiind iulie. Precipitaţiile atmosferice ating în jur de 650 mm/an. Ploile torenţiale nu au un caracter accentuat. Umezeala atmosferică este destul de mare, media anuală fiind de 77%. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul de nord şi NV, favorizate de orientarea generală a reliefului şi în special de orientarea culoarului văii Mureşului. BioCenoza vegetaţia Vegetația sitului este formată din păduri de foioase, pajişti stepice, livezi şi mici suprafețe de terenuri agricole. Dominante sunt pădurile de foioase instalate artificial pe un teren degradat cu eroziuni puternice ale solului (în special între anii 18921899) şi completate pe parcursul anilor. Scopul plantărilor a fost crearea unui model pentru cercetarea posibilităţilor de reconstrucţie ecologică a terenurilor degradate din Câmpia Transilvaniei. Lista speciilor lemnoase inventariate în anul 1993 cuprindea 75 de specii. Pădurea actuală este reprezentată de specii precum stejar, gorun, stejar pedunculat, carpen, arțar tătărăsc, ulm, salcâm, pin negru, pin silvestru, frasin, jugastru, corn, alun, lemn câinesc. În prezent se înregistrează un accentuat fenomen de uscare a speciilor de pin silvestru şi pin negru. Speciile mai frecvente de arbuşti sunt reprezentate prin păducel, sânger, lemn câinesc, corn, cătina albă, alun etc. Regenerarea naturală este activă din partea speciilor de frasin, jugastru, diverse foioase de esență tare. După trecerea unui 380 0 1 2 3 km fânaţuRIlE DE la glODEnI - RO SCI 0080 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Negreşti, Rebricea. supraFaţa: 75 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 50‘ 58‘‘; Long. E 27˚ 32‘ 9‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 256 max., 172 min., 215 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza din DJ 248, dar şi de pe drumuri locale sau agricole ce fac legătura cu localităţile apropiate. Există şi calea ferată care trece prin Rebricea şi face legătura cu alte localităţi. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Galium moldavicum • Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl reprezintă o pajişte caracteristică pentru silvostepa Moldovei centrale, cu influenţe semnificative continentale şi pontice asupra florei şi vegetaţiei existente aici. Datorită faptului că nu s-a intervenit cu plugul pentru a fi arate, păşunile şi fâneţele existente se păstrează în condiţii foarte bune. În sit se întâlnesc patru specii de interes comunitar, sânziene albe, capul şarpelui, irisul bărbos şi târtanul, precum şi cinci specii hibride de vineţele. În sit se află şi rezervaţia naturală Fâneaţa de la Glodeni, cu o suprafaţă de 50 ha, inclusă în sit. Biotopul geologie/geomorFologie Unul din caracterele geografice generale este structura uşor monoclinală, cu cădere a stratelor pe direcția NNV-SSE. Rocile predominante sunt cele friabile, mai dure fiind cele din placa sarmatică nordică. Formaţiunile pe care este modelat relieful sunt constituite din argile, marne, nisipuri şi orizonturi de gresii şi calcare, în special calcare oolitice. Relieful este variat, cu microdepresiuni rezultate în urma unor procese de alunecare a stratelor. Este frecventă alternanţa de cueste orientate cu faţa spre nord şi cu reversul în pantă lină spre sud. pedologie Solul este de tipul cernoziomului cambic, iar lenticular se întâlneşte solul podzolic. Procesele pedogenetice caracteristice sunt reprezentate de bioacumulare, argilizare şi levigare. Pe seama cantităților mai mari de resturi organice vegetale rămase la suprafață după parcurgerea ciclurilor biologice ale diferitelor specii vegetale a rezultat o cantitate importantă de humus de bună calitate, repartizat pe o grosime relativ mare. Hidrologie Apele de suprafaţă din zona sitului sunt reprezentate de Bârlad şi afluenţii săi Stavnic şi Rebricea. Râul Stavnic izvorăşte din apropierea satului Pădureni. Lungimea cursului de apă este de 46 km traversând localitatea Căzăneşti. Râul Rebricea traversează localităţile Rebricea şi Rateşu Cuzei din apropierea sitului. Apele subterane cele mai importante sunt acumulate în fisurile şi golurile complexului calcaro-gresos, precum şi în nisipurile dinspre suprafaţa interfluviilor. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în tipul de climat temperat continental. Cantitatea anuală a precipitaţiilor atmosferice are variaţii însemnate ce oscilează în jurul valorii de 585 mm. Cele mai multe precipitaţii au loc în perioada caldă a anului, acestea totalizând mai mult de trei sferturi din cantitatea medie anuală. Temperatura medie multianuală este de aproximativ 9 ºC, având un regim de fluctuaţii ce pune în evidenţă un grad de continentalism ridicat. BioCenoza vegetaţia În sit a fost identificat habitatul prioritar de stepe ponto-sarmatice, cu grad de acoperire de 100%. Speciile principale care se întâlnesc sunt năgara, păiuşul stepic, pelinița, sânzâienele galbene. Specia reprezentativă pentru sit este Galium moldavicum (sânzienele albe), endemică în România şi extrem de rară. Planta creşte în fâneţe uscate sau uşor umede cu păiuşuri stepice. Alte specii prezente sunt teişorul, coada şoricelului, rus- cuța de primăvară, iarba câmpului, barba boierului, usturoiul sălbatic, coada vulpii, pelinul, obsiga, clopoţeii, rogozul, pălămida, golomăţul, garofiţele, coada calului, sunătoarea, rugina, sângele voinicului, cătuşnica sălbatică, ceapa ciorii, sparceta, patlagina, salvia de câmp, rocoţeaua, colilia, cimbrişorul, măzărichea de primăvară etc. Fauna Dintre reptilele întâlnite în sit menționăm şarpele de casă, şopârla de câmp, guşterul şi năpârca. Mamiferele sunt reprezentate prin popândău, şoarece săritor de stepă (specii de interes comunitar nemeţionate în formularul standard), hârciog, chițcan de câmp, cârtiță, vulpe. Dintre păsările prezente constant pe teritoriul sitului amintim cârstelul de câmp, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră. Alte specii importante din punct de vedere al conservării, prezente în căutare de hrană, sunt barza, acvila țipătoare mică, acvila mică, eretele de stuf, eretele sur, eretele vânăt, vânturelul de seară, chirighița cu obraji albi. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 13744 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, industrie şi comerț. Sistemul de încălzire din locuințe este preponderent individual, cu lemne. Comuna Negreşti dispune parțial de o rețea de alimentare cu apă şi canalizare. Pe teritoriul comunei Rebricea figurează situri arheologice (aşezări) datând din preneolitic (pre-Cucuteni), neolitic (cultura Cucuteni), epocile bronzului, fierului (Latene şi Hallstatt), romană, migrațiilor, medievală etc. Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ (1818) din satul Căzăneşti (Negreşti) este declarată monument istoric. Anual, între 13-15 august la Negreşti se serbează Zilele Oraşului. fânaţuRile de la glodeni - RO SCI 0080 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de fertilizare, restructurarea deținerii terenului agricol şi agricultură. Acestea au un impact negativ permanent, periodic sau sporadic asupra biodiversității zonei. aDMiNiStrarea Sitului În sit există poteci pentru vizitare şi sunt amenajate trasee turistice. Acesta necesită dotarea cu panouri de informare şi pentru orientare, puncte de informare, bariere şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 381 fânEţElE SECulaRE fRumOaSa - RO SCI 0081 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Moara. supraFaţa: 10 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 35‘ 54‘‘; Long. E 26˚ 11‘ 53‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 387 max., 348 min., 372 med. fâneţele seculaRe fRumoasa - RO SCI 0081 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se află lângă comuna Moara, pe Dealul la Pietriş, la circa 4 km de municipiul Suceava, accesul făcându-se pe drumul DJ209C. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Pulsatilla grandis • Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Dediţei (Pulsatilla patens). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este unul dintre cele mai nordice puncte din România unde se păstrează o vegetaţie stepică relictară de tip ponto-sarmatic, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. El se întinde pe o lungime de 1,6 km şi a fost desemnat pentru conservarea unui tip de habitat de interes comunitar prioritar şi a cinci specii de plante de interes comunitar. Acesta include şi rezervaţia naturală cu acelaşi nume, zona fiind studiată încă din anul 1892. Aici a fost descoperită o nouă specie de insecte, Coleophora bucovinella, al cărei habitat se limitează numai la această zonă. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful pe care se întinde fâneaţa este o coastă foarte abruptă, cu alunecări de teren şi eroziune avansată, cu expoziţie predominant vestică şi pantă între 15 şi 50o. Altitudinea variază între 348 şi 392 m. Treimea inferioară a coastei, mai puţin înclinată, este mărginită de o fâşie de teren plat, cu mici zone uneori înmlăştinite. Substratul este constituit din marne argiloase cu intercalaţii de nisipuri de vârstă sarmaţiană. 0 382 0,5 1 1,5 km pedologie Solul este un cernoziom de pantă, mediu sau puternic levigat, uscat, foarte nisipos, cu mare permeabilitate pentru apă şi cu un conţinut bogat în carbonaţi. Pe terenul plan mai umed de la baza pantei, se află un cernoziom de fâneaţă, slab erodat, lutos, lipsit de carbonaţi. Hidrologie Zona sitului este drenată hidrologic de Șomuzul Mare cu afluenţii săi Frumoasa, Strâmbu şi Bulai. Cursul pârâului Șomuzul Mare, principalul emisar al zonei, este orientat de la NE către SV. În zona de deal apa subterană se găseşte în depozite cuaternare fine, la adâncimi de 5-20 m. aspeCte ClimatologiCe Clima este caracteristică podişului deluros al Sucevei. Temperatura medie anuală este de 8 oC. Perioada de îngheţ este octombrie-aprilie. Precipitaţiile medii anuale sunt de 603 mm. Numărul anual al zilelor cu strat de zăpadă este de 70. BioCenoza vegetaţia Habitatul prioritar identificat în sit se întinde atât pe fâşia superioară de platou cât şi pe pantă. Din componenţa floristică a acestei fâneţe (32,5% din specii sunt estice şi sudice, iar dintre acestea 13% pontice şi mediteran-pontice) reiese caracterul ponto-sarmatic al florei situat în zona forestieră est-carpatică. Dintre speciile caracteristice stepei apar aici barba-boierului, ruscuţa de primăvară, iarba şarpelui roşie, inul galben, clopoţeii, clocotişul, scorogoiul etc. Totodată, întâlnim specii caracteristice fâneţelor montane sau pădurilor de fag care arată interferenţa vegetaţiei nord-europeane cu cea continentală, ceea ce conferă un specific aparte zonei. Sub influenţa apei freatice superficiale pe substrat nisipos, pe aceste coaste s-au instalat şi pâlcuri de trestie de deal. Alte specii importante prezente aici sunt rogozul, toporaşul, poroinicul, laptele câinelui, drobul, stânjenelul de stepă, veronica, vaneţeaua, zambila pitică, usturoiul sălbatic etc. Dintre speciile de plante de interes comunitar regăsim dediţelul, dediţelul mare, capul şarpelui, hodoleanul şi irisul bărbos. al, cu lemne. Comuna Moara dispune de un sistem de alimentare cu apă, dar nu şi de canalizare. Dintre monumentele istorice aflate pe teritoriul sitului menționăm Mănăstirea Hagigadar, o fostă mănăstire armenească de maici construită în perioada 1512-1513 în satul Bulai şi Biserica din lemn Sf. Arhangheli, (sec. XVIII) din satul Moara Nica. Pe 5 iunie, în comuna Moara are loc festivalul „Ograda cu dor“. Fauna Fauna de insecte este diversă şi caracteristică habitatelor ierboase. Dintre insecte, în sit au fost cel mai bine studiaţi fluturii mici. Dintre speciile de amfibieni a fost identificat brotăcelul, iar dintre reptile, guşterul. Mamiferele cele mai întâlnite sunt iepurele şi căpriorul. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat şi cultivare. Acestea au un impact negativ permanent sau periodic asupra biodiversității zonei. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 4697 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură. Sistemul de încălzire din locuințe este individu- aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare. Acesta necesită dotarea cu amenajări pentru colectarea deşeurilor. fânEţElE SECulaRE pOnOaRE - RO SCI 0082 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Bosanci. supraFaţa: 40 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 34‘ 22‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 28‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 396 max., 309 min., 352 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN2 (Suceava-Fălticeni), la 9 km sud de Suceava, în dreptul localităţii Cumpărătura, la 1 km în dreapta drumului naţional, situl ocupând un fânaţ pe dealul Strâmbu. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. şi SV, predominând cea vestică. Modelate de alunecări de teren şi ape atât în partea superioară, cât şi în cea inferioară, pantele sunt abrupte sau foarte abrupte, iar la mijloc se află o pantă lărgită şi slab înclinată. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). plante: Dediţei (Pulsatilla patens) • Pulsatilla grandis • Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). pedologie Solul este în general cenuşiu de pădure, ceea ce confirmă existenţa vechilor păduri de stejar, dintr-un trecut destul de apropiat, ale căror urme se mai găsesc şi astăzi. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este deosebit de important pentru diversitatea speciilor de floră prezente aici. Acesta include rezervaţia naturală cu acelaşi nume, propusă încă din 1921. Denumirea de Ponoare datează din anul 1911, când, după o perioadă lungă de ploi, aproape 2 ha de teren din actuala rezervaţie au alunecat de pe un versant vestic cu pantă mare, producând noi terase. Fâneţele seculare includ specii de plante provenind din diverse regiuni biogeografice (euroasiatice, europene, continentale, pontice, submediteraneene, circumpolare). Au fost identificate trei tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care cel de stepe ponto-sarmatice acoperă cea mai mare parte a sitului, şi şase specii de plante de interes comunitar, dovadă a extraordinarei diversităţi floristice. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful este de vârstă destul de recentă, ieşind din apele marine în sarmaţianul mijlociu. Treptat, văile Moldova, Șomuzul Mare şi Suceava, cu afluenţii lor mai mici, au fragmentat câmpia marină, transformând-o în dealuri, coline şi platouri structurale cu un relief frământat pe alocuri. Altitudinea este cuprinsă între 309 şi 387 m, iar expoziţia variază între nord, NE Hidrologie La baza Dealului Stâmbu apar izvoare cu mustiri de apă care întreţin un biotop de mlaştină. aspeCte ClimatologiCe Zona este caracterizată printr-o climă temperată, cu temperatura medie anuală de 8 oC şi cu media precipitaţiilor anuale de 600 mm. Vânturile predominante sunt din nord şi NV, dar bat frecvent şi cele din NE, est şi SE. Iernile sunt aspre, cu temperaturi ce coboară uneori sub –30 oC, iar verile sunt relativ călduroase, media lunii iulie fiind de 20 oC. BioCenoza vegetaţia Pe coastele abrupte creşte o vegetaţie erbacee adaptată la uscăciune, întreruptă de tufe mici sau exemplare izolate de vişin pitic, păducel, păr pădureţ. Pe coaste se întâlnesc colilia, păiuşul, târsaca, clopoţeii de munte, timoftica, stânjenelul, ruscuţa de primăvară, barba boierului etc. Pantele puţin înclinate şi locurile aşezate sunt acoperite cu asociaţii de fâneţe în care întâlnim tremurătoare, săbiuţă, gălbenele, trifoi, mierea ursului, rujină etc. La poalele dealului Stâmbu, în biotopul de mlaştină, se găsesc specii montane cu caracter relictar ca bulbucii de munte, curechiul de munte, pălămida, limba şarpelui etc. Pe lângă izvoare şi pârâiaşe de scurgere cresc câteva specii lemnoase ca arinul alb, arinul negru, zălo- gul, cruşinul. Alte specii interesante prezente în sit sunt stânjenelul siberian, frăsinelul, stegoroaia, degetarul, turta, clocotişul, sparceta, gălbinaria, inul sălbatic, măceşul, trifoiul galben, feriga de mlaştină, drăgaica, iarba albastră, sopârliţa albă etc. Speciile de importanţă comunitară prezente în sit sunt dediţelul, dediţelul mare, capul şarpelui, hodoleanul, irisul bărbos, curechiul de munte. Fauna Dintre mamifere au fost identificate în sit căpriorul, iepurele de câmp, cârtiţa, chițcanul de pădure, chițcanul de câmp, şoarecele de pădure, şoarecele de grădină, şoarecele pitic, şoarecele de umbră, orbetele etc. Amfibienii şi reptile sunt reprezentate de buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie de interes comunitar), brotăcel, guşter. Cel mai bine reprezentate în sit sunt insectele. În 1970 au fost descoperiţi aici zece specii de fluturi noi pentru fauna ţării noastre. În total, au fost identificate peste 260 de specii de insecte. Dintre păsări, în sit întâlnim ciocârlia de câmp, prepeliţa, privighetoarea de baltă, barza albă, fazanul (acesta din urmă migrând în sit din pădurile din apropiere). aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 7178 de locuitori ai comunei Bosanci sunt angrenați în principal în agricultură, zootehnie şi meşteşugărit. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Comuna nu dispune de rețele de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice din zona sitului menționăm Biserica „Sf. Gheorghe“ din Bosanci (1902-1905) ctitorită de prințul Mihail Sturza şi Necropola cu două morminte de incinerație datând din sec. IV-III î.e.n. (cultura Latène). O tradiţie specifică este obiceiul „Hurta“ sau „Frumoşii“, cu o vechime de peste 150 de ani, provenind din timpul stăpânirii austriece asupra Bucovinei, ca formă de opoziţie contra regimului şi de parodiere a acestui sistem. Primăvara, în Bosanci are loc Balul Gospodarilor. fâneţele seculaRe ponoaRe - RO SCI 0082 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia se desfăşoară activități de păşunat şi cultivare. Acestea au un impact negativ periodic sau sporadic asupra biodiversității zonei. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare şi stațiuni ştiințifice. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare şi panouri pentru orientare. 0 0,5 1 1,5 km 383 fântânIţa muRfatlaR - RO SCI 0083 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Ciocârlia, Murfatlar. supraFaţa: 578 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 9‘ 26‘‘; Long. E 28˚ 23‘ 8‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 104 max., 22 min., 63 med. fântâniţa muRfatlaR - RO SCI 0083 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se află la 1 km sud de podgoria Murfatlar, pe partea stângă a şoselei Constanţa-Ostrov. Se poate ajunge foarte uşor, mergând dinspre Constanţa spre oraşul Murfatlar şi apoi stânga pe DN3, la intersecţia cu DN22C. Se poate ajunge şi cu trenul pe linia Constanţa-Murfatlar, iar apoi, din gara Murfatlar, pe jos în 30 minute. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). Mamifere: Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Dihor pătat (Vormela peregusna). Nevertebrate: Lycaena dispar • Colias myrmidone • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides). plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Pulsatilla grandis. caracterizarea Sitului prezentare generală Valorea conservativă remarcabilă a sitului este dată de prezenţa tipurilor de habitate de interes comunitar prioritare stepe ponto-sarmatice şi tufărişuri de foioase ponto-sarmatice, a speciilor rare de plante, a unui număr mare de amfibieni şi reptile, precum şi de nevertebrate (în special fluturi). În prezent, situl este un important punct de atracţie pentru turişti în Dobrogea, atât pentru speciile floristice cât şi datorită valorii peisagistice. Importanţa sitului a fost recunoscută încă din 1932, când în zonă a fost înfiinţată rezervaţia naturală Pădurea Fântâniţa Murfatlar, cu o suprafaţă de 19,75 ha. Începând cu anul 1962, rezervaţia a fost extinsă la 66,5 ha. Biotopul geologie/geomorFologie Zona se înfăţişează sub forma unei pante relativ abrupte, calcaroase, brăzdate de văi înguste. Dealurile, cu înălţimi de 100105 m, sunt formate din straturi de cretă albă ce alternează cu straturi subţiri de argilă cenuşie. În zilele senine, de pe aceste dealuri se pot vedea colinele şi dealurile din SV, spre Adamclisi. Alternanţa armonioasă a dealurilor de calcar şi a văilor contribuie la valoarea peisagistică extraordinară a zonei. pedologie În cadrul sitului predomină solul format din calcare organogene, argile şi nisipuri diferit colorate. 0 384 0,5 1 1,5 km Hidrologie În cadrul sitului nu întalnim niciun curs de apă. aspeCte ClimatologiCe Situl se înscrie în climatul de stepă al Dobrogei centrale, caracterizat prin oscilaţii diurne şi anuale mari ale temperaturii şi cantităţi reduse de precipitaţii. Apropierea de Marea Negră influenţează circulaţia maselor de aer. Temperatura înregistrează valoarea medie anuală de 10,8 oC. Contrastele dintre iarnă şi vară sunt puternice, iernile fiind geroase, iar verile călduroase, chiar caniculare. Primăverile sunt scurte şi cu variaţii de temperatură bruşte, iar toamnele călduroase şi lungi. Precipitaţiile sunt reduse cantitativ, cu o valoare medie multianuală de 426,5 mm. Ca fenomen specific zonei se consemnează caracterul torenţial frecvent al ploilor, având ca efect inundaţiile. Iarna bate în special Crivățul (vânt uscat care determină reducerea cantităţilor de precipitaţii), iar vara bate un vânt numit pe plan local Sărăcilă, care provoacă temperaturi ridicate şi secete. BioCenoza vegetaţia Situl se întinde pe o coastă abruptă, străbătută de văi înguste, puţin adânci, şi adăposteşte atât un număr însemnat de specii de plante rare, caracteristice zonei de sud a Dobrogei cât şi specii endemice. Aici întâlnim trei tipuri de habitate de interes comunitar, două dintre ele, strict protejate, fiind stepele ponto-sarmatice şi tufărişurile de foioase ponto-sarmatice. Speciile de arbori prezente pe teritoriul sitului sunt distribuite sub formă de pâlcuri şi sunt constituite din stejar brumăriu, stejar pufos, carpen şi frasin. Dintre arbuşti amintim porumbarul, păducelul, cornul, scumpia, spinul lui Cristos, iasomia comună, caisul sălbatic. Tot aici se găsesc şi plante rare noi pentru ştiinţă precum ruscuţa de Murfatlar, ciulinii violacei de Murfatlar, colilia de Murfatlar. Dintre speciile protejate la nivel european sunt prezente capul şarpelui şi dediţelul mare. Alte specii de plante protejate la nivel naţional sunt Stipa ucrainica (specie de colilie considerată rară şi periclitată, aflată în prezent într-un declin drastic determinat de intensificarea agriculturii), cimbrişorul dobrogean, bujorul de stepă, usturoiul sălbatic, hajma păsărească, sparanghelul sălbatic, ciucuşoara, coama de aur, vişinul turcesc, ruscuţa, garofiţa dobrogeană, frăsinelul, negara, sipica. Fauna Fauna sitului se caracterizează printr-o bogată diversitate, dezvoltându-se în strânsă legătură cu speciile de plante şi condiţiile climatice şi geologice. Din punct de vedere al insectelor, zona prezintă o diversitate extrem de bogată care a atras atenţia specialiştilor. Astfel, din familia cosaşi, lăcuste, greieri în zonă au fost indentificate 19 specii dintre care una este pe cale de dispariţie (Asiotmethis limbatus, întâlnită până în prezent doar în câteva locaţii din Dobrogea), iar una este de interes comunitar. S-au găsit şi două specii de fluturi de interes comunitar. Dintre acestea, albiliţa portocalie are o valoare excepţională atât din punct de vedere biologic cât şi ca indicator al sănătăţii habitatelor de luncă şi pajişti de la marginea pădurilor. Fauna de amfibieni şi reptile este foarte bine reprezentată în cadrul sitului prin şarpele rău, balaurul dobrogean şi ţestoasa dobrogeană (ultimele două specii de interes comunitar). Dintre mamifere menţionăm popândăul şi dihorul pătat, ambele specii de interes comunitar. Avifauna zonei este foarte bogată, la acest fapt contribuind poziţionarea sitului şi apropierea acestuia de marile zone de cuibărit şi migraţie din Delta Dunării şi din restul Dobrogei. Dintre păsările semnalate aici, o prezenţă specială şi deosebit de rară este spârcaciul, rudă apropiată a dropiei. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 10746 de locuitori ai oraşului Murfatlar sunt angrenați în principal în agricultură, viticultură, producerea şi comercializarea produselor alcoolice, extracția şi producerea cretei, industrie uşoară şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Alimentarea cu apă este asigurată din Canalul Dunare-Marea Neagră, localitatea dispunând în prezent de o rețea de alimentare cu apă de 13,69 km şi de una de canalizare de 9,2 km. Dintre monumentele istorice şi culturale ale zonei trebuie menționat Complexul rupestru Basarabi-Murfatlar (992 e.n.), ansamblu format din şase bisericuţe, câteva încăperi, galerii şi morminte creştine, toate cioplite în masivul de cretă. Cultivarea viței de vie reprezentând ocapația de bază a locuitorilor acestei zone încă din cele mai vechi timpuri, trebuie amintită aici Crama şi Complexul de vinificaţie SC „Murfatlar România“ SA, unde pot avea loc degustări de vinuri şi vizitarea podgoriei. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat (afectează poulația de fluturi), turismul de masă necontrolat (afectează în mare măsură habitatele), culegerea de floră (activitate ilegală cu impact major asupra speciilor rare), poluarea fonică şi cu pulberi (de la fabrica de cretă). aDMiNiStrarea Sitului În zona sitului există panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare (integrate în cele de informare), clădiri administrative, puncte de informare, puncte de intrare, poteci de vizitare, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită dotarea cu stațiuni ştiințifice, amenajări pentru observare, bariere, trasee turistice şi tematice. fERICE - plaI - RO SCI 0084 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Budureasa, Curăţele. supraFaţa: 1.997 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 41‘ 27‘‘; Long. E 22˚ 32‘ 37‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1206 max., 389 min., 731 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DJ764 (Beiuş-Stâna de Vale), care în localitatea Budureasa se transformă în DJ764A şi traversează situl de la est la vest. Se poate ajunge cu trenul până în Beiuş, iar de aici se foloseşte transportul local. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea pădurilor de fag de tip Asperulo-Fagetum, habitat de interes comunitar, precum şi pentru conservarea a patru specii de interes comunitar: liliacul mare cu nas potcoavă, tritonul comun transilvănean, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. Situl include rezervaţiile naturale Ferice Plai şi Hoancă şi Vârful Cărligaţi. Rezervația naturală Ferice Plai şi Hoancă are o suprafață de 1,10 ha şi reprezintă o arie cu fânețe piemontane nealterate unde vegetează specii floristice, unele strict protejate, printre care se numără specia de anemone Anemone narcissiflora şi carlina. Rezervaţia Vârful Cârligați, situată în sud-estul județului Bihor, include platoul şi Vârful Cârligați şi reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului şi florei, aici fiind întâlnită o plantă rară, oița. Biotopul geologie/geomorFologie Depozitele mezozoice, în general calcaroase, au suferit un proces de carstificare, care a dat naştere unui relief exo- şi endocarstic deosebit de pitoresc care atrage numeroşi turişti şi speologi în aceşti munţi. pedologie În masivul Cârligatele apar solurile de pajişti alpine, cu un profil subţire, nediferenţiat, cu un conţinut ridicat de materie humică, ceea ce le conferă un grad destul de ridicat de aciditate. În ceea ce priveşte solurile domeniului forestier, în funcţie de condiţiile climatice şi de vegetaţie apare o etajare pe verticală a acestora. Astfel, în zona înaltă cu păduri de molid apare solul montan brun acid. În zonele acoperite cu păduri de gorun apar solurile montane brune de pădure, la altitudini cuprinse între 150 şi 700 m, iar pe relieful slab drenat şi cu apă freatică aproape de suprafaţă apar şi solurile de tip cernoziomuri levigate umede. Hidrologie Situl aparţine bazinului hidrografic al Crişului Negru şi Crişului Repede. Aici apar cursuri de apă cu caracter temporar (ape suprafreatice), a căror dinamică este dată de condiţiile meteorologice, când precipitaţiile sunt excesive sau când se topesc brusc zăpezile. Alternanţa rocilor carstificabile cu cele necarstificabile a condus la formarea unor bazine hidrografice închise. Pe rocile necarstificabile s-a dezvoltat o reţea hidrografică de suprafaţă care, ajungând în zona calcarelor, se pierde prin sorburi în subteran, ieşind apoi din nou la suprafaţă prin intermediul unor izbucuri puternice. aspeCte ClimatologiCe Situl beneficiază de avantajele climatului temperat continental de tranziţie cu influenţe oceanice, specific vestului ţării. Clima este caracterizată de temperaturi moderate, fără variaţii bruşte, cantităţi mari de precipitaţii, scurgeri (de cele mai multe ori laminare) ale curenţilor de aer de-a lungul văilor, care nu crează turbulenţe, umiditate mare a aerului, iar fenomenele meteorologice deosebite având frecvenţe reduse. Temperatura medie multianuală este de 3,9 ºC. Cu toate că pentru anotimpul de iarnă sunt caracteristice valorile negative, de o importanţă deosebită sunt valorile maxime ale temperaturii aerului din acest sezon, determinate de invazii ale unor mase de aer cald care pot produce topiri bruşte ale stratului de zăpadă şi dezgheţ, uneori asociate cu căderi importante de precipitaţii care pot genera viituri puternice pe văi şi inundaţii. Valoarea medie multianuală a umezelii relative este una dintre cele mai mari din ţară, atingând 89%. Zona este considerată „polul precipitaţiilor“ din România, aici înregistrându-se cele mai mari cantităţi de precipitaţii, cu o cantitatea medie multianuală de 1570,7 mm. O importanţă deosebită, prin efectele pe care le produc, o au cantităţile maxime de precipitaţii care cad în 24 de ore, acestea înregistrându-se în timpul ploilor torenţiale caracteristice lunilor de vară. Vântul are viteze relativ mici. Ziua se manifestă briza de vale ca urmare a încălzirii mai pronunţate a aerului de pe versanţi în comparaţie cu cel de pe fundul văilor, fapt care generează curenţi de aer ascendenţi. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este dispusă într-o zonalitate verticală datorită treptelor de relief şi influenţelor climatice. În etajul subalpin se dezvoltă pajişti dominate de iarba stâncilor şi ţăpoşică în amestec cu firuţă, păiuş pestriţ, păruşcă, mărarul ursului, clopoţei dar şi de arini de munte, jneapăn, afin, me- ferice - plaI - RO SCI 0084 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. rişor, ghinţură, ienupăr pitic. Etajul coniferelor, întâlnit între 900 şi 1000 m altitudine, este dominat de molid, brad, paltin de munte, scoruş, în stratul inferior al pădurii întâlnindu-se afinul, muşchii verzi, merişorul, murul, zmeurul. Pajiştile din poieni etalează o vegetaţie ierboasă abundentă dominată de păiuş roşu şi ţăpoşică. În zonele mai însorite ale culmilor, unde climatul este mai blând, se întâlnesc păduri amestecate de răşinoase şi fag. Speciile lemnoase care formează arboretele amestecate sunt fagul, molidul şi bradul. Stratul arbustiv este slab dezvoltat, alcătuit din alun, păducel, liliac carpatin, călin (relict glaciar), bulbuci de munte. În sit domină etajul propriu-zis al fagului, caracterizat de pădurile pure de fag. În partea superioară a zonei apar sporadic molidul şi bradul, iar în partea inferioară, la fel de nesemnificativ, apar carpenul, frasinul, ulmul, gorunul etc. În compoziţia pajiştilor predomină spilcuţa, pătrunjelul de câmp, clopoţeii, iarba vântului, peptănariţa, tremurătoarea, păiuşul de livezi, ovăsciorul de munte, diferite specii de trifoi etc. Fauna În sit se întâlnesc specii de amfibieni de interes comunitar ca izvoraşul cu burtă galbenă, tritonul comun transilvănean şi tritonul cu creastă, dar şi alte specii comune ca broasca roşie de pădure, salamandra sau tritonul de munte. Reptilele sunt reprezentate de vipera comună, şarpele lui Esculap, şarpele de alun, şarpele de casă, năpârca, şopârla de ziduri, sopârla de munte, şopârla de câmp. De asemenea, se întâlnesc numeroase specii de fluturi, majoritatea protejate. Dintre mamifere merită menționate lupul, ursul şi râsul, alături de căprior, cerb carpatin, jder, bursuc etc. Micromamiferele insectivore sunt prezente prin chiţcanul pitic, chiţcanul de apă, chiţcanul comun, chiţcanul de munte, iar rozătoarele prin şoarecele de pădure, şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pamânt, pârşul de alun, pârşul mare. Pădurile sitului sunt un habitat ideal pentru liliacul mare cu potcoavă, specie de interes comunitar. Dintre speciile de păsări întâlnite amintim acvila de munte, şorecarul comun, vînturelul roşu, uliul păsărelelor, cucul, corbul, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul mare, sfrânciocul cu frunte neagră, cinteza, cojoaica, pitulicea mică, piţigoiul de munte, panţăruşul, ciocănitoarea cu trei degete, ierunca, piţigoiul de brădet, viesparul, şerparul, fâsa de munte, ciocârlia, fluierarul de zăvoi etc. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 5285 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în creşterea animalelor, agricultură, industria lemnului, pomicultură, comerț şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. Nu există sisteme de alimentare cu apă şi canalizare centralizate. Dintre monumentele istorice şi culturale din zonă putem menționa Biserica de lemn „Sf. Gheorghe“ (1724) din Budureasa. Încă din cele mai vechi timpuri în această comună s-a practicat meşteşugul fabricării de lăzi de zestre, adică lădăritul. Lăzile sunt adevărate opere de artă fiind sculptate manual. Tradiționale pentru comuna Curățele sunt horele țărăneşti desfăşurate cu ocazia sărbătorilor tradiționale. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de suprapăşunat şi turismul de masă necontrolat. aDMiNiStrarea Sitului În sit există poteci pentru vizitare, puncte de intrare, trasee turistice, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, puncte de informare, locuri de campare şi suplimentarea vetrelor de foc şi a amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 385 fRumOaSa - RO SCI 0085 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Cugir, Pianu, Săsciori, Şugag. Județul Hunedoara: Beriu, Orăştioara de Sus, Petrila, Petroşani, Râu Sadului. Județul Sibiu: Boiţa, Cisnădie, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Răşinari, Sadu, Sibiu, Sălişte, Tilişca, Tălmaciu, Șelimbăr. Județul vâlcea: Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa. supraFaţa: 137.359 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 35‘ 32‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 52‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2254 max., 350 min., 1446 med. frumoasa - RO SCI 0085 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în partea nordică a sitului se poate face din DN1, din sectorul aflat între Sibiu şi Boița plecând drumuri județene (DJ106A,C,D,E,J,M,R) spre satele limitrofe sitului. Acest drum național constituie şi limita estică a sitului, între Boița şi Câinenii Mari, din acest sector urcând în sit drumuri locale pe văile afluenților Oltului. Sudul sitului se poate accesa pe DN7A, iar vestul sitului este traversat de DN67C. Situl se mai poate accesa şi de pe rutele de cale ferată cu coborâre în gările Sibiu sau Sebeş sau în halte precum Tălmaciu, Orlat, Sibiel, Sălişte şi Tilişca. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6520 - Fâneţe montane; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 7110* - Turbării active. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • *Callimorpha quadripunctaria • Gândacul auriu (Buprestis splendens) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens) • Nymphalis vaualbum • Calul dracului (Cordulegaster heros) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Ophiogomphus cecilia • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). plante: Dicranum viride • Drepanocladus vernicosus • Meesia longiseta • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Buxbaumia viridis. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl constituie una dintre cele mai importante regiuni pastorale din Carpați, această activitate tradițională fiind practicată încă din cele mai vechi timpuri fără a se aduce prejudicii semnificative patrimoniului natural care include 16 tipuri de habitate de interes comunitar (dintre care cinci sunt prioritare) ce acoperă 80% din suprafața totală a sitului. Cele mai reprezentative sunt pădurile de molid, jnepenişurile şi păşunile alpine şi subalpine, o parte dintre păduri fiind virgine sau cvasivirgine şi polarizând o mare diversitate biologică. Sunt incluse în sit excelente habitate pentru populații de urs, lup şi râs, dar şi pentru mai multe specii de floră şi faună, dintre care 26 sunt specii de interes comunitar care au în acest sit o stare bună sau chiar excelentă de conservare. În completarea importanței sitului vine apartenența sa la unul din ţinuturile deosebit de pitoreşti ale ţării cu o veche tradiţie istorică şi culturală (Mărginimea Sibiului). Toate acestea determină ca situl să aibă o deosebită valoare în cadrul bioregiunii alpine din care face parte, inlcuzând opt rezervaţii naturale şi patru Monumente ale Naturii. 386 Biotopul geologie/geomorFologie Situl se desfăşoară pe teritoriul a trei unităţi montane majore ale Carpaţilor Meridionali, Munţii Cindrelului, Munţii Șurianu şi Munţii Lotrului. Relieful se desfăşoară pe un palier altitudinal considerabil, de la sub 400 m altitudine pe valea Oltului, la peste 2200 m (2244 m în Vf. Cindrel şi 2242 m în Vf. Ștefleşti). Nota dominantă a peisajului geomorfologic este dată de larga desfăşurare a complexelor sculpturale Borăscu şi Râu Șes, cu interfluvii rotunjite şi platouri acoperite de pajişti alpine. Monotonia culmilor este deranjată de prezenţa unor martori de eroziune mai semeţi, cu aspect conic sau uşor alungit, dar mai ales de prezenţa multor circuri glaciare: Iezeru Mare, Iezeru Mic, Iujbea Răşinarului şi Gropata (în Munții Cindrel), Ștefleşti, Cristeşti, Pietrele Albe, Conţu, Balindru şi Goaţa (în Munţii Lotrului) şi Șurianu, Cârpa, Pârva şi Gropşoara (în Munţii Șurianu), toate fiind delimitate de abrupturi şi continuate de scurte văi glaciare. În contrast cu văile adânci şi adeseori înguste din sectorul median, în sectorul superior sunt prezente văi largi cu aspect de bazinete depresionare, unele ocupate astăzi de lacuri de acumulare: Vidra pe Lotru, Negovanu pe Sadu, sau Oaşa pe Sebeş, sau sectoare mlăştinoase cu albii meandrate ca acelea de pe văile Frumoasa, Tărtărău, Sălanele, Prigoana şi Cugir. Din punct de vedere geologic aria se suprapune Domeniului Getic (Pânza Getică), caracterizat prin larga răspândire a şisturilor cristaline ale Seriei de Sebeş-Lotru (paragnaise, gnaise oculare, micaşisturi, migmatite, amfibolite şi gnaise amfibolice) în masa cărora apar enclave de pegmatite, aplite şi calcare cristaline. pedologie Solurile reflectă diversitatea litologică şi fito-climatică, astfel că în zonele joase, sub pădurile de foioase şi de amestec, predomină solurile brune eumezo-bazice şi respectiv cele cambice brune acide şi podzolite. În domeniul pajiştilor subalpine şi alpine, pe substratul predominant silicios sunt caracteristice solurile spodice (brune feriiluviale şi podzoluri). Arealele mlăştinoase din lunca unor râuri (Frumoasa, Tărtărău, Sălanele, Prigoana sau Cugir) sau cele situate în cadrul circurilor glaciare sunt propice dezvoltării solurilor turboase oligotrofe cu muşchi de turbă. Hidrologie Hidrografia zonei este tributară la două bazine majore, cel al Mureşului şi cel al Oltului. Partea nord-estică şi estică a sitului este drenată de către tributarii Oltului, Cibinul cu Râul Mic şi Sadu, Lotrioara şi Lotrul cu afluenţii săi din bazinul superior (Pravățul, Bălu, Goaţa, Haneşu, Balindru, Jidoaia sau Păscoaia). Nordul sitului este drenat de către Cugir cu Râul Mic şi Strei în zona sa de izvoare (Streiul Pietros şi Sasu) sau de către Sebeş cu afluenții săi, situaţi fie în amonte de Lacul Oaşa (Frumoasa, Salanele sau Curpătul), fie în aval (Prigoana, Bistra şi Dobra). O particularitate a acestei arii este prezenţa unor întinse lacuri hidroenergetice ca Vidra pe Lotru, Oaşa şi Bistra pe Sebeş şi Negovanu pe Sadu, la acestea adăugându-se mici lacuri glaciare dintre care cel mai întins este Iezerul Mare din Cindrel, urmat de Iezerul Mic şi Iezerul Șureanu. aspeCte ClimatologiCe Datele climatice caracteristice sitului se încadrează în climatul complex al Carpaţilor Meridionali, cu veri răcoroase bogate în precipitaţii şi ierni friguroase cu ninsori bogate şi strat de zăpadă stabil vreme îndelungată. Temperatura medie anuală scade altitudinal, de la 10 la 1 °C, cu un gradient mediu de 0,5 °C la fiecare 100 m. Precipitaţiile medii anuale depăşesc 1400 mm şi cad în mare parte sub formă de zăpadă, care persistă uneori în văile mai adăpostite de sub vârful Cindrel, până în luna august. Vara este anotimpul cel mai liniştit dominând vânturile slabe şi moderate şi brizele uşoare. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate 16 habitate de interes comunitar (dintre care cinci sunt prioritare), cele mai reprezentative fiind pădurile de molid, jnepenişurile şi păşunile alpine şi subalpine. O parte din păduri sunt virgine sau cvasivirgine, multe având vârste medii de peste 120 şi chiar 160 de ani. Existența versanţilor şi expunerile lor diferite au făcut ca pe teritoriul sitului să se deosebească o vegetaţie etajată pe altitudine, cu unele variaţii determinate de expunere, de gradul de înclinare a pantei şi de umiditate. De la altitudinile cele mai mici şi până la 1000 m sunt răspândite pădurile de foioase, dominate altitudinal mai întâi de gorunete şi apoi de făgete, în care alături de speciile dominante mai apar scoruşul de munte, mesteacănul, paltinul de munte, frasinul sau pinul silvestru. Între 1000 şi 1400 m altitudine se desfăşoară brâul relativ îngust al pădurilor de amestec cu fag, molid, brad şi larice. În parterul luminos al acestor păduri se dezvoltă o floră ierboasă bogat colorată, constituită din vinariţă, colţişor, năprasnic, ruşuliţă, turtă şi lumânărica pământului. Păşunile şi fânețele, extinse ca urmare a activității pastorale seculare, sunt alcătuite mai ales din păiuşul roşu, părul porcului, târsă, iarba câmpului, firuţă sau ovăz auriu. Pădurile de conifere sunt reprezentate de molidişuri, fiind situate până la altitudini de 1750 m, limita fiind variabilă în funcție de expunerea versantului. Pe lângă molid se întâlnesc puține exemplare de scoruş de munte, iar la altitudini mai mici paltin de munte, larice sau pin silvestru. Stratul arborilor este de regulă închis, sub coroane pătrunzând puțină lumină şi căldură, o parte apreciabilă din precipitații fiind reținută şi revenind în aer prin evaporare de pe ace şi ramuri. În aceste condiții de iluminare slabă nu se formează un strat de arbuşti bine conturat, aceştia apărând în exemplare izolate sau în pâlcuri mici la marginea molidişurilor sau în golurile create prin căderea arborilor, speciile mai frecvent întâlnite fiind mesteacănul, salcia căprească, socul roşu, caprifoiul, cununița, coacăzul şi ienupărul. Tot din cauza condițiilor nefavorabile de iluminare stratul ierbos şi cel subarbustiv este de regulă mai slab dezvoltat, sărac în specii şi exemplare, întâlnindu-se în schimb un strat aproape continuu de muşchi care acoperă solul, pe care cresc feriga comună, feriguța şi brădişorul. Dintre speciile de muşchi aflate în sit, patru sunt protejate în tot spațiul european. Către limita superioară a pădurii se ivesc tufărişuri de afin, merişor şi ienupăr. Poienile de natură antropică, ivite ca urmare a defrişării recente a molidişurilor, au o floră bine diversificată, printre care se remarcă violaceul florilor de zburătoare, galbenul sunătorii sau al bulbucilor, tufărişurile de zmeură, muri, fragi, afinişurile şi tufele de coacăz. Bine reprezentate în pădurile de molid sunt ciupercile, dintre care amintim zbârciogul, coada şopârlei, iasca, gălbiorii, buretele panterei şi hribii. Vegetația etajului subalpin urcă până aproape de 2000 m, fiind reprezentată în principal de jneapăn, mai ales pe feţele nordice ale muntelui, ienupăr, bujor de munte, azalee (în locurile expuse vântului), dar şi afinişuri, merişoare şi coacăze pe versanţii sudici mai luminoşi şi adăpostiţi. În acest etaj florile galbene ale sclipeţilor de munte, mărţişorului şi vulturicii alternează cu cele albe ale sisineilor de munte, rozalii ale brioalei sau albastru-viorii ale clopoţeilor, cărbunilor, degetăruţilor şi unghiei păsării. În jurul izvoarelor sau în micile mlaştini din circurile glaciare se întâlnesc flori albe de bumbăcariță şi galbene de spălăcioasă şi cujdă. Pe locurile de staţionare a oilor se dezvoltă stirigoaia, omagul, urzica, ştevia stânelor şi hiruşorul. Pajiştile etajului alpin apar insular, doar pe vârfurile ce depăşesc 2000 m, golul alpin coborând uneori până la 1900 m din cauza defrişării jnepenilor. Aceste pajişti sunt formate din păruşcă, ţepoşică, iarba stâncilor şi rogoz în amestec cu licheni. Pe versanţii sudici ai culmilor Frumoasa şi Cindrel, în locuri adăpostite până la 2150 m, pot fi întâlnite tufărişurile de bujor de munte. În iunie apar sisineii albi de munte, sclipeţii, degetăruţii albaştri-viorii şi ochiul găinii. În iulie, o parte din aceste plante dispar şi sunt înlocuite de florile albastre ale cărbunilor, pentru ca în august să domine florile galbene de vulturică. Buruienişurile de văi apar de-a lungul apelor curgătoare atât în etajul montan cât şi deasupra limitei pădurilor, în văile umbroase şi în căldările glaciare, fiind formate din plante precum captalanul, ciucuraşii, talpa ursului, angelica, scaiul de munte, susaiul de munte, asmățuiul sălbatic, brusturele negru, crețuşca, şteviile de munte şi omagul. În lungul râurilor se dezvoltă habitatul prioritar Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) cu arinişuri şi specii ierboase ca morcovul sălbatic, floarea de nu-mă-uita, pufulița, şovarul de munte şi sânzienele de apă. Fauna Situl este important pentru conservarea unor populații semnificative aparținând unui număr mare de specii protejate la nivel european. Astfel, dintre coleoptere sunt prezente cu o stare bună de conservare, croitorii mari şi cei de fag, dar şi un croitor endemic în carpați şi un gândac auriu (buprestid). Libelulele mai multe specii, dintre care se remarcă prundăraşul alpin care cuibăreşte pe platoul Frumoasa, specia fiind un relict glaciar endemic al peisajului alpin, a cărui continuitate a fost remarcată anual deşi populația nu este mare. De asemenea, aici pot fi întâlnite ciocârliile urechiate balcanice, precum şi pasările omătului, o raritate arctică prezentă în timpul pasajului. Pe lângă acestea mai cuibăresc în număr mare fâsele şi codroşii de munte, pietrarii, brumăriţele alpine, iar pe stâncării sunt prezente mierla de piatră şi fluturaşul de stâncă. Pădurile de foioase şi de conifere au un număr apreciabil de mamifere precum mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, vulpea, pisica sălbatică, jderul, dihorul, viezurele şi veveriţa. Atraşi de numărul mare al turmelor de oi care utilizează păşunile în timpul verii, sunt prezenți urşii bruni şi lupii, care împreună cu râsul găsesc în zonele de păduri virgine cu stâncării şi abrupturi habitate optime pentru reproducere. Toate aceste trei specii de carnivore sunt protejate în spațiul european şi se găsesc în acest sit cu o stare favorabilă de conservare. În căldarea Iezerului Mic se găsesc grupuri de capre negre, care în timpul iernii preferă habitatele mai adăpostite din căldarea glaciară a Iezerului Mare. O stare bună de conservare o au şi populațiile de vidre care însoțesc cursurile de apă din sit. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Exploatarea masei lemnoase, cultivarea pământului şi creşterea animalelor au constituit sursa de existenţă a locuitorilor din cele mai vechi timpuri. Culturile cele mai răspândite sunt de porumb, plante tehnice, pomi fructiferi, leguminoase, lucernă şi trifoi. Acestor comunități locale le aparțin cele mai mari şi mai vestite turme de oi din țară. Alte activități ale locuitorilor sunt procesarea produselor animaliere, morărit, panificaţie, construcţii, cariere de piatră, producerea energiei electrice, tâmplărie, marochinărie, ateliere de ţesături, comerţ şi prestări de servicii, noul ritm de viaţă canalizând o parte din forţa de muncă spre oraşele din apropiere. În comunitățile locale se dezvoltă tot mai mult serviciile legate de agroturism. Majoritatea localităţilor din perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, utilităţile lipsind în unele comune şi în satele mici aparţinătoare. Încălzirea locuinţelor se face predominant cu lemne, dar şi cu gaze naturale. În urma săpăturilor arheologice s-au găsit vestigii datând din paleolitic, neolitic şi epoca metalelor, iar ruinele cetăţilor dacice şi romane atestă existența aşezărilor fortificate din cele mai vechi timpuri. În zonă sunt specifice bisericile-cetăţi, construite în stil romanic şi gotic, înconjurate cu puternice ziduri de apărare, cea mai veche şi păstrată în condiţii excepţionale fiind Biserica în stil romanic de la Cisnădioara (secolul al XIIIlea). Șiragul de sate situate în depresiunea de la contactul Munţilor Cindrel cu Podişul Transilvaniei, cunoscut sub numele de Mărginimea Sibiului, reprezintă unul din ţinuturile deosebit de pitoreşti ale ţării având o veche tradiţie istorică şi culturală. Arta populară românească şi a minorităţilor se regăseşte în diferite muzee, cum ar fi cel din Cristian (unde există o casă monument de arhitectură din secolul al XVII-lea adusă la forma iniţială), casele vechi de peste 100 de ani din Loman şi Sebeşel sau muzeele din Răşinari şi Gura Râului. Viaţa localnicilor se desfăşoară în ritmul celor patru anotimpuri, fiind încă practicate unele dintre obiceiurile păstrate de generaţii precum Butea sau Ceata Junilor, Buzduganul, Udatul Ionilor sau Mătăuzele, care au rol purificator şi de alungare a spiritelor rele. Tinerii au preluat dansurile vechi pe care le joacă cu pasiune în fiecare an cu ocazia sărbătorilor şi a festivalurilor „Zii Bade cu Fluiera” care se ține în Șugag sau „Mândre Plaiuri Boicene” din Boița. Din strămoşi s-a transmis arta creaţiilor vestimentare tradiționale şi confecţionarea obiectelor cu specific local precum lingurile de lemn cu motive populare, lucrările în piele, furcile şi fusele pentru tors, bâtele încrustate, precum şi modul tradițional de preparare a brânzeturilor şi a ţuicii. Renumite în toată țara sunt covoarele țesute în Cisnădie. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Populaţiile de carnivore mari şi capră neagră sunt vulnerabile din cauza vânătorii, braconajului şi deteriorării habitatelor prin suprapăşunat. Incendierea jnepenişurilor pentru creşterea suprafeţei de păşune degradează un habitat prioritar pentru conservare. Turismul necontrolat pe poteci şi trasee, dar şi accesul motorizat au impact major, conducând la degradarea pajiştilor şi tulburarea zonelor de refugiu pentru odihnă şi reproducere al mamiferelor. aDMiNiStrarea Sitului În prezent situl dispune de nenumărate trasee turistice marcate care leagă diferite localități limitrofe sau străbat zonele nelocuite ale sitului, între cabane şi refugii montane. La periferia sitului sunt necesare locuri de campare care să fie prevăzute cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Este necesară de asemenea suplimentarea barierelor care opresc circulația motorizată pe mai multe drumuri forestiere. Pentru orientarea şi informarea vizitatorilor sunt necesare panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi şi panouri de avertizare. În comunitățile aflate la periferia sitului sunt necesare puncte şi centre de informare. 0 2,9 5,8 frumoasa - RO SCI 0085 protejate sunt în număr de două, alături de care se mai găsesc cosaşii transilvăneni şi patru specii de fluturi, toți având acelaşi statut de protecție: fluturele roşu şi cel bălțat de mlaştină, fluturele tigru şi fluturele țestos. Apele râurilor sunt bogate în peşti cum ar fi păstrăvul indigen, lipanul, cleanul, moioaga şi zglăvocul, alături de care se întâlnesc frecvent chişcarii, ultimele trei specii fiind protejate la nivel european. Habitatele acvatice cu apă mai lină constituie locul de reproducere pentru buhaii de baltă cu burta galbenă şi tritonii cu creastă, ambele fiind specii comunitare, cu populații bine conservate în acest sit. Fauna de amfibieni este completată de broasca râioasă brună şi cea verde, brotăcel, broasca roşie de munte şi salamandră, cele două din urmă fiind prezente mai ales în locurile umede de la obârşia râurilor din circurile glaciare. La marginea superioară a pădurii de molid apare năpârca, iar în pajişti, în zilele însorite se pot vedea şopârle de munte, şopârle de câmp şi vipere comune, cunoscute în forma cromatică clasică sau în varietatea melanică. La altitudini mai mici se pot vedea şerpi de alun, guşteri, şerpii lui Esculap, iar pe lângă habitatele umede, şerpii de apă şi cei de casă. Păsările din sit sunt foarte numeroase, următoarele fiind de interes european pentru conservare: ciocănitoarea cu trei degete, ierunca, ciuvica, minunița, muscarul mic şi cel gulerat, huhurezul mare, caprimulgul, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spate alb şi cocoşul de munte, această specie având locuri de rotit mai ales pe versanţii împăduriţi de pe Valea Sebeşului. Pădurile abundă în specii precum alunarul, mierla neagră, forfecuţa, pănţăruşul, piţigoii (mare, albastru, de brădet, de munte sau cu creastă), sturzul de vâsc şi cel cântător, mierla neagră, cinteza de pădure, auşelul sprâncenat şi cel cu cap galben, ciocănitoarea pestriță mare şi cea de stejar, corbul etc. Pe cursurile apelor cuibăresc codobaturile cenuşii şi mierlele de apă. Avifauna zonei alpine este reprezentată prin 8,7 km 387 găIna - luCIna - RO SCI 0086 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Cârlibaba, Moldova-Suliţa. supraFaţa: 848 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 39‘ 34‘‘; Long. E 25˚ 10‘ 56‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 1387 max., 1053 min., 1230 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI găina - luCIna - RO SCI 0086 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt E576 şi DJ175, din Pojorâta până în centrul comunei Moldova-Suliţa, apoi D.A.F. 326D Lucava de jos, peste care este suprapus DC86 (Moldova Suliţa-Herghelia Lucina). Un alt traseu este din Municipiul Câmpulung (unde există acces la calea ferată) şi apoi cu transport auto local până în centrul comunei Moldova Suliţa. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 7110* - Turbării active. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Râs (Lynx lynx). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). pedologie Solurile din zona sitului sunt reprezentate în special de rendzine (grup de soluri care se formează pe un substrat calcaros, într-un climat umed sau semiuscat, cu o fertilitate naturală bună). Rendzinele susţin, în general, o vegetaţie ierboasă. caracterizarea Sitului prezentare generală În sit au fost identificate trei tipuri de habitate de interes comunitar, toate prioritare: păduri aluviale cu anin negru şi frasin, turbării active şi turbării cu vegetaţie forestieră. Situl adăposteşte o populaţie compactă de mesteacăn pitic în zona centrală, acoperită de pin de pădure, aici fiind prezente şi specii iubitoare de umezeală ca floarea de cenuşă siberiană şi valeriana greacă (scara doamnei). Floarea de cenuşă siberiană şi mesteacănul pitic sunt considerate relicte glaciare. În sit poate fi întâlnit râsul, specie de interes conservativ. Dintre speciile de plante de interes comunitar, situl găzduieşte o populaţie izolată de curechi de munte. Mai pot fi întâlnite şi specii de plante care se dezvoltă pe terenuri slab înmlăştinite şi margini de mlaştini împădurite. Pe masură ce va creşte depozitul de turbă, acestea vor evolua spre mlaştini împădurite cu trestioară, barba popii, creţuşcă, călţun, salcie aurie. Zona montană de mlaştini oligotrofe cuprinde un tinov sărac în substanţe nutritive, acoperit cu muşchi arctic de turbă. Tot aici se întâlneşte şi roua cerului, una dintre puţinele plante carnivore din România. Situl se suprapune cu rezervaţia naturală botanică „Tinovul GăinaLucina“ cu o suprafaţă de 1 ha, şi cu rezervaţia naturală „Cheile Lucavei“, cu suprafaţa de 33 ha. BioCenoza vegetaţia Populaţii stabile de mesteacăn pitic (relict glaciar) şi pin de pădure acoperă centrul şi nord-estul sitului. Zona de mlaştină permite dezvoltarea speciilor iubitoare de umezeală precum gălbenelele (curechi de munte sau floarea de cenuşă siberiană) şi valeriana greacă. În sit au fost identificate şi alte specii importante de floră precum bucăţelul, sopârliţa, trestia de câmp (trestioara), rogozul, salcia aurie, bumbăcariţa, barba popii, creţuşca, precum şi planta carnivoră roua-cerului. Biotopul geologie/geomorFologie Substratul geologic este reprezentat prin calcare şi dolomite Fauna În sit poate fi întâlnit râsul, specie de interes comunitar. Aparţinând carnivorelor mari, râsul trăieşte în medie 16-18 0 388 mezozoice. Relieful carstic prezintă vârfuri şi măguri semeţe aliniate de la NV la SE, separate prin chei. 1 2 3 km Hidrologie Situl se află în bazinul superior al râului Moldova. Afluenţii de dreapta ai râului Moldova sunt Lucava de Jos şi Lucava de Sus (Lucina). Alimentarea cu apă subterană a zonei sitului se realizeaza în special din precipitaţii (zăpadă şi ploaie). aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, cu temperatura medie anuală de circa 6 °C. Precipitaţiile medii anuale sunt în jur de 1000 mm. Climatul local este determinat de formele de relief, diferenţele de altitudine, expoziţie, precum şi de direcţia şi intensitatea vânturilor. Vânturile dominante bat din NV (crivăţul) şi vest. ani şi formează familii de 2-4 exemplare. Dintre amfibieni a fost identificată broasca roşie de munte. Ornitofauna este reprezentată de fâsa de pădure, fâsa de luncă, corb, codobatura, codobatura de munte, câneparul, mărăcinarul, codroşul de munte, cinteza, sturzul cântător, sturzul mare (brebenel), mierla gulerată, auşelul cu capul galben (cea mai mică pasăre din Romania şi din Europa, alături de auşelul sprâncenat). aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Localităţile Moldova-Suliţa şi Cârlibaba pot fi caracterizate drept comunităţi rurale tradiţionale. Agricultura şi creşterea animalelor reprezintă principalele activităti economice. Principala atracţie culturală a zonei o reprezintă „Festivalul Huţulilor“, care se desfăşoară anual în iulie la Herghelia Lucina, singura herghelie de cai huţuli din România (rasa fiind crescută şi ameliorată aici încă din sec. XVIII). Rasa huţulă este una dintre cele patru rase pure româneşti, caracteristicile acesteia fiind talia medie, abilităţile fizice de excepţie şi caracterul blând al cailor (fiind preferați pentru instruirea copiilor în arta echitaţiei). Cu ocazia festivalului se poate învăţa şi exersa „Dansul huţulca“ (un dans popular foarte alert şi vesel) şi se poate admira portul popular al huţulilor, chingi, şei şi alte piese de harnaşament. Turiştii pot vizita şi o fierărie tipic huţulă. Dintre obiceiurile tradiţionale menţionăm încondeierea ouălor şi încrustaţiile în lemn şi os. „Încondeierea ouălor“ are loc înainte de Paşti. Gospodinele şi fetele încondeiază ouă de raţă, procedeul constând în golirea ouălor, spălarea şi vopsirea acestora cu ajutorul „chişiţei“ (o pensulă din lemn, sârmă şi tablă de zinc subţire). Procedeul este unul laborios, oul fiind trecut prin 4-5 culori diferite, înainte de a fi pus la uscat şi uns cu grăsime pentru a căpăta luciu. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Păşunatul (în special ovine şi bovine) reprezintă o activitate tradiţională care se desfăşoară atât în perimetrul sitului cât şi în afara acestuia. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare dotări precum panouri de avertizare, panouri de orientare, puncte de informare, locuri de campare. Este necesară suplimentarea numărului panourilor de informare şi a locurilor amenajate pentru colectarea deşeurilor. gRăDIştEa munCEluluI - CIClOVIna - RO SCI 0087 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Baru, Beriu, Boşorod, Băniţa, Orăştioara de Sus, Petrila, Petroşani, Pui. Județul alba: Cugir. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 34‘ 19‘‘; Long. E 23˚ 15‘ 15‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1678 max., 357 min., 951 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face prin staţiile CFR Orăştie, Călan, Pui, Baru Mare şi Băniţa, precum şi urmând DN66 din localităţile Călan (spre Boşorod şi Luncani), Pui (spre Ohaba Ponor), Baru şi Băniţa. Din E68 (Orăştie-Costeşti) se poate ajunge la Sarmizegetusa-Regia. Există şi drumuri comunale, forestiere, precum şi numeroase trasee turistice, marcate sau nemarcate. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din CephalantheroFagion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripunctaria • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Gortyna borelii lunata • Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Dicranum viride. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde numeroase obiective arheologice, antropologice, etnografice, geologice, speologice, faunistice şi floristice, repartizate armonios în cadrul unor ansambluri de peisaje naturale încă nealterate de om. Defileul Văii Petros, sub raport peisagistic, se remarcă prin abrupturile calcaroase de 300 m înălțime şi prin numeroasele turnuri calcaroase. Caracteristice pentru peisajul sitului sunt pădurile şi pajiştile, precum şi remanența agriculturii tradiționale. În cadrul sitului au fost identificate 13 tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care patru sunt prioritare. În partea de SV au fost identificate specii de plante iubitoare de căldură de origine sudică (mediteraneană). Flora din sit include două specii de interes comunitar (o specie de plante şi una de muşchi). Fauna sitului de interes comunitar a sitului cuprinde zece specii de mamifere, două specii de amfibieni, patru specii de peşti şi şase specii de nevertebrate. Situl se suprapune cu parcul natural cu acelaşi nume şi include rezervaţiile ştiinţifice Cheile şi Peştera Șura Mare şi Peştera Tecuri, precum şi cinci rezervaţii naturale: Complexul Carstic Călianu, Punctul fosilifer Ohaba-Ponor, Cheile Crivadiei, Dealul şi Peştera Bolii, Cheile Taia. Caracterul unic al sitului este dat de prezenţa celor opt cetăți fortificate din jurul capitalei politice, culturale şi religioase a Daciei, Sarmizegetusa Regia, cetatea de scaun a regilor Burebista şi Decebal, monumente înscrise pe lista patrimoniului culrural universal UNESCO. mare extindere o au suprafeţele de înălţime medie, netede, acoperite de păduri de conifere şi foioase (1450-1700 m). La altitudini de 1200-1300 m apare o nouă succesiune de suprafeţe. Culmile largi coboară la 800 m, fiind fragmentate în sud şi reprezentând ultimul complex de nivelare (Gornoviţa), care în vest poartă numele de Platforma Luncanilor (deformată de mişcări tectonice şi fragmentată de eroziune, pătrunzând în văi, la obârşia cărora apar bazinete suspendate). Către Strei, platforma prezintă un abrupt de circa 500 m. Bazinul Streiului face legătura între Munţii Sebeşului şi Munţii Retezat. Toată latura de vest a Munţilor Șureanu, fragmentată şi greu accesibilă, este aproape în întregime împădurită, spre deosebire de valea Grădiştei, unde se află aşezările de înălţime înconjurate de fâneţe şi păşuni. Această suprafaţă retează cuvertura calcaroasă de vârstă jurasică pe care s-a format un relief carstic variat. Formele exocarstice sunt reprezentate prin doline, cu diametre de la 2-3 m până la 60 m, concentrate în aria Ponorici (polia Ponoriciului şi polia Fundătura Ponorului). Formele endocarstice sunt reprezentate în special de peşteri şi avene. Cele mai lungi peşteri sunt Ponorici-Cioclovina (6560 m) şi Șura Mare (6183 m). Multe peşteri sunt active, fiind străbătute de cursuri de ape subterane, iar altele sunt cunoscute pentru urmele de cultură materială (datată în paleolitic). pedologie Solurile sunt în strânsă legătură cu materialul parental, clima, precum şi cu vegetaţia, fiind reprezentate de rendzine (predominante în sectorul calcaros V-SV) şi de tipul brun-eumezobazic spre nord şi est, în zona pădurilor de foioase şi de amestec. Sub molidişuri se întâlnesc soluri brune acide, iar în luncile râurilor soluri argilo-iluviale şi aluviale. Solurile brune sunt bine reprezentate pe conglomerate, gresii cu ciment calcaros, sub pădurea de foioase şi de amestec, într-un climat umed. În sit se mai întâlnesc soluri aluviale, hidromorfe, rendzine şi soluri roşii (Terra Rossa). Solurile aluviale apar în lunca Grădiştei, Luncanilor şi Petrosului, iar cele hidromofe (de fâneaţă umedă) pe văile Grădiştei, Petrosului şi Taiei. Rocile carbonatice din zona Cioclovina-Ohaba Ponor-Băniţa au favorizat formarea rendzinelor şi a solurilor roşii. Rendzinele s-au format pe calcare în condiţii de umiditate ridicată caracteristică solurilor de pădure şi au un areal redus (Dosul Vârtoapelor-Grădişte şi Cioclovina). Pe ele există păşuni, fâneţe şi foarte rar sunt ocupate de pădure. Solurile Terra Rossa s-au format într-un climat mai cald, pe calcare cu un conţinut bogat în oxizi de fier. În cadrul păşunilor predomină solurile brune acide, brune feriiluviale, rendzinele şi solurile brune luvice. Hidrologie Situl Grădiştea Muncelului-Cioclovina constituie un uriaş castel natural de ape subterane şi de suprafaţă. Bogat ramificată, reţeaua hidrografică este colectată de Râul Grădişte şi de Râul Strei (la obârşie Petros), ambele cu vărsare în Mureş. Afluenţii principali ai Grădiştei sunt Anineşul, Valea Mică, Valea Rea şi Văile Gerosu, Pustiosu, Petrosu şi Făeragu. Volumul de apă pe care îl transportă anual în Mureş este de 63 de milioane m3. Streiul îşi are obârşia sub Dealul Negru, Platoul Mlăcile, Șaua Șinca. Cursul său superior străbate zona montană. Afluenţii principali ai Streiului sunt Jigoreasa, Crivadia, Ohaba, Cioclovina şi Luncani, cel din urmă străbătând peştera Ponorici-Cioclovina cu Apă. Jiul de Est şi Băniţa completează reţeaua hidrografică a sitului. Apele subterane apar atât în zona rocilor metamorfice cât şi a celor calcaroase, sub forma unor izvoare cu debite importante şi sub forma unor cursuri subterane de apă, în zona calcarelor, în reţelele de fisuri şi goluri carstice. Acestea sunt alimentate atât prin infiltraţiile rezultate din precipitaţii, cât şi prin ponoare (Ponorici, Fundătura Ponorului, Lunca Priporului, Lola, Poiana, Clenjii, Răchiţeaua etc). În interiorul masivului calcaros, drenajul poate avea zeci de kilometrii lungime şi sute de metri denivelare. Apariţia la zi ale acestor cursuri de apă subterane se face de regulă la baza masivului, uneori prin fenomene de resurgenţă (Șura Mare, Ciclovina cu Apă, Șipot, Cocolbea, Izvoreni, Gaura Frânţoanei, Plăişorului, Stanul Ciuţii etc). Principalele cursuri de apă de suprafaţă din văile carstice se dezvoltă în mare parte pe carst sau traversează o zonă carstică. Valea Petros este singura care a reuşit să traverseze bara de calcar şi să ajungă la fundamentul cristalin. Formarea Văii Petros, care împarte carstul din Șureanu în două structuri aproximativ egale ca suprafaţă, a avut efect major în reorganizarea drenajului în carst. Valea Crivadia constituie zona marginală sudică a calcarelor, acolo unde blocul Șureanu se întâlneşte cu blocul Retezat. În partea inferioară a văii s-au format chei spectaculoase (Cheile Crivadiei), cu o lăţime de 3-4 m la bază şi o înălţime a pereţilor de 60-70 m. Valea Cerbului întruneşte cele mai importante aspecte carsti- ce ale zonei (8 km lungime, denivelare peste 700 m, precum şi izvoare aflate la 1370 m). Valea Dâlja şi Valea Costeşti (cu regim hidrologic permanent) traversează calcarele numai pe porţiunea mediană a acestora, dând naştere la zone de chei, uneori cu aspect de canion. În versanţii lor s-au format peşteri de mici dimensiuni. grădiştEa munCEluluI - CIClOVIna - RO SCI 0087 supraFaţa: 39.818 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală aspeCte ClimatologiCe Condiţiile climatice ale zonei pot fi caracterizate global printr-o temperatură medie anuală de 3-7 °C (în funcţie de altitudine) şi o cantitate medie de precipitaţii ce variază între 550-600 mm/an în nord, vest şi sud, depăşind 1000 mm/an la peste 1700 m. În NV, datorită pătrunderii maselor de aer cald din Câmpia Banato-Crişană, temperaturile medii anuale au valori mai mari, iar spre Depresiunea Petroşani, media anuală este mai mică (din cauza inversiunii termice). În nordul sitului au o frecvenţă mai mare vânturile vestice (canalizate pe culoarul Mureşului) iar în SE predomină vânturile din sud şi nord. Intervalul posibil cu strat de zăpadă este cuprins între 80 şi 200 zile. Ceaţa se produce de obicei în perioadele reci şi umede ale anului. Consecinţele schimbărilor climatice ce se manifestă la nivel global în ultima perioadă se fac simţite şi în sit (furtuni violente ce au produs doborâturi în arborete, precipitaţii abundente în perioade scurte de timp ce au afectat drumurile locale, precum şi ierni neobişnuit de calde, lipsite de zăpezi la altitudini joase). BioCenoza vegetaţia Condiţiile fizico-chimice, precum şi cele climatice au favorizat apariţia şi dezvoltarea în timp a unei vegetaţii specifice variate. Flora este etajată, un rol hotărâtor avându-l desfăşurarea reliefului pe o scară altitudinală extinsă (1270 m diferenţă de nivel). Situl se află în zona nemorală, având o însemnată valoare floristică. Dintre speciile endemice menţionăm crucea voinicului, cimbrişorul, brusturul negru şi Sorbus borbasii. Se întâlnesc numeroşi taxoni rari (coada iepurelui, bujor, orhide- Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, masivul Șureanu face parte din Munţii Sebeşului (nord-vestul Carpaţilor Meridionali) şi aparţine în întregime Pânzei Getice (alcătuită din roci metamorfice de vârstă Precambrian superior, care în partea centrală, de N-NE şi est este reprezentată prin şisturi cristaline şi granitoide, iar în partea de V-SV prin formaţiuni sedimentare de vârstă Paleozoic-Mezozoic, în special calcare şi gresii). Sedimentarul din Domeniul Getic este format din formaţiuni paleozoice (Permian) alcătuite din gresii şi conglomerate violacee, precum şi formaţiuni mezozoice (Jurasic-Cretacic) alcătuite din conglomerate, gresii calcaroase, marno-calcare, calcare de vârstă neojurasică, calcare recifale urgoniene, depozite reziduale de bauxită, gresii de Măgura, complex marno-grezos, complex marnos, complex grezos-conglomeratic, complex flişoid. Toate aceste formaţiuni, aparţinând Domeniului Getic, se întâlnesc în partea de vest a sitului, între Băniţa şi Pui-Grădiştea de Munte, la limita cu Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. Din punct de vedere geomorfologic, situl se găseşte în zona montană şi de dealuri înalte, la altitudini cuprinse între 432 şi 1702 m. Relieful este caracterizat prin prezenţa versanţilor repezi, precum şi a coamelor montane şi deluroase. Cea mai 389 grădiştEa munCEluluI - CIClOVIna - RO SCI 0087 ea moscată, roată sau rocoțel, mărarul porcului, Festuca pseudodalmatica etc.) Dintre ferigi menționăm limba cucului, iar dintre angiosperme dedițeii (sisinei) şi gălbenelele (curechi de munte). O specie de graminee decorativă (cepişoara) se numără printre speciile de interes naţional, iar ghiocelul, printre cele de interes comunitar (alături de clopoțel şi de o specie de muşchi, Dicranum viride). Sub aspectul vegetaţiei, în sit predomină făgetele pure montane, urmate de făgetele pure de deal. Se mai întâlnesc molidişuri pure, amestecuri de molid, brad şi fag, făgete amestecate, gorunete. O importanţă ecologică ridicată o au arboretele destinate ocrotirii faunei valoroase. În pofida productivităţii lor reduse, arboretele rămân factorul decisiv în conservarea ecologică a fenomenelor carstice şi a peisajului. Limita superioară a pădurii se situează în general la 1400-1500 m altitudine. În urma defrişării pădurilor s-au instalat pajişti secundare care ocupă în prezent o suprafaţă însemnată. Influenţa submediteraneană a determinat instalarea unor şibliacuri pe stâncăriile calcaroase de la altitudini joase. Interesante sunt şi tufărişurile de liliac, mojdrean şi Sorbus borbasii, grupate în asociaţia Asplenio-Syringetum vulgaris, întâlnită în Cheile Crivadiei. Fauna Cercetări recente au identificat un număr de 448 de specii de fluturi în zona carstică Ponorici-Cioclovina, care aparţin atât fluturilor diurni, cât mai ales celor nocturni. Printre speciile diurne se numără unii taxoni mai puţin răspândiţi pe teritoriul ţării noastre, precum sailor comun (specie cu zbor planat şi colorit asemănător fluturilor din Asia), driadă, albăstrel scoțian, lămâiță sau fluture roşu de mlaştină. Dintre speciile nocturne, menționăm molia catax. Dintre gândaci, trei specii se remarcă prin importanţa lor: Sophnochaeta dacica, specie endemică identificată în Peştera Tecuri, Duvalius budai, specie rară de troglobiont identificată în Peştera Ponorici şi Procerus gigas (cel mai mare cărăbuş din România), identificat în Grădiştea Muncelului. Cercetări recente au arătat prezenţa unui număr 0 390 2 4 6 km de 45 de specii de coleoptere saproxilice, localizate pe lemnul mort. Dintre acestea, trei specii constituie indicatori cerţi ai continuităţii şi maturităţii acestor ecosisteme (Endomychus thoracicus, Ceruchus chrysomelinus şi Triphyllus bicolor). Fauna acvatică este reprezentată printr-un număr relativ mare de nevertebrate (racul de ponoare) şi specii de peşti (chişcar, dunăriță, moioagă, păstrăv, lipan, clean, mreană vânătă, zglăvoacă şi boiştean). În perimetrul sitului au fost identificate şase specii de amfibieni şi 11 specii de reptile. Toate speciile de amfibieni identificate sunt strict protejate, două dintre acestea fiind specii de interes comunitar, iar restul speciilor de interes naţional (triton comun transilvănean subspecia ampelensis, buhai de baltă cu burta galbenă, brotăcel, broască râioasă verde, broască brună de pădure, triton cu creastă. Dintre reptile, menționăm prezența viperei negre, a şarpelui de casă, precum şi a şarpelui lui Esculap. Mamiferele carnivore sunt reprezentate atât prin specii de talie mare (urs brun, lup şi râs), precum şi prin specii de talie mică (vulpe, jder, pisica sălbatică). Speciile de erbivore copitate sunt reprezentate de cerb carpatin şi de căprior. Alte specii întâlnite frecvent sunt mistrețul, bursucul, veveriţa, dihorul, hermelina şi vidra. În peşteri au fost identificate mai multe specii de lilieci (liliac cârn, liliac mare de amurg, liliac pitic, liliac mare cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă, liliac comun, liliac comun mic). Păsările sunt bine reprezentate prin categoria răpitoarelor (uliu porumbar, acvila mică, şorecar comun, vânturel roşu, şoim călător) precum şi prin ciocănitoare mare, coţofană, gaiţă, presură galbenă, cuc, corb, cucuvea, mierlă. S-au semnalat şi specii de apă aflate în pasaj. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Principala ocupaţie a locuitorilor din zonă este în continuare munca câmpului (agricultură şi creşterea animalelor). Elementele tradiţionale, îmbinate cu tehnici moderne, au rămas mărturii menite să ateste vechimea acestei îndeletniciri. Deşi există un potenţial turistic remarcabil, acesta este aproape total ignorat. Aşezările preistorice, descoperite în,,Peştera din Bordu Mare“ şi pe culmea dealului,,Bordu Mare“, datează din paleolitic, neolitic, eneolitic, epoca bronzului, până în epoca dacică. Aşezarea preistorică,,Peştera Mare“ şi,,Peştera de Apă“ (datată în paleoliticul mijlociu) precum şi fortificaţia dacică,,Troianul“ (sec I – 106 a Chr.) sunt situate în apropierea satului Cioclovina. Siturile arheologice (aflate în Patrimoniul mondial cultural UNESCO) de la Sarmizegetusa Regia, Grădiştea, Costeşti, Blidaru, Luncani-Piatra Roşie şi aşezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor reprezintă principalele repere istorice şi culturale ale zonei. Cetatea dacică de la Băniţa şi cetatea dacică aflată pe,,Vârful lui Hulpe“ (cota 902 m, sec. I a.Chr.) se află în vecinătatea unui castru de marş roman situat pe versantul estic al vârfului Jigoru Mare (datează din perioada războaielor daco-romane, începutul secolului II d.Chr). Vechimea şi continuitatea populării acestei zone de munte este atestată de urme ale omului paleolitic la Cioclovina (fosile umane şi unelte) şi neolitic la Ţâfla (aşezare aparţinând neoliticului). Cele mai multe dovezi ale existenţei oamenilor în zonele înalte ale platformei şi în apropierea ei aparţin perioadei preromane şi romane, întreaga regiune adăpostind centrul administrativ al statului dac, respectiv al provinciei romane Dacia Felix. „Căluşul“ sau „căluşerul“ reprezintă o altă recunoaştere a valorilor patrimoniului nostru cultural în peisajul mondial al culturii, fiind înscris pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial. Acest obicei ancestral îşi are originea în antichitate şi are la bază cultul Soarelui, asociat cu cel al fertilităţii. Căluşerul hunedoarean, specific comunelor Boşorod, Orăştioara de Sus şi Baru, este practicat numai de Crăciun. Unitar ca forme de manifestare, se remarcă prin diversitate de la un sat la altul, printr-o costumaţie populară specifică la care se adaugă clopoţeii (zurgălăi) şi măştile, dar mai ales printr-o coregrafie excepţională. Organizarea „cetei“, compusă din 7, 9, 11 dansatori tineri cu vârste în jur de 20 de ani, cuprinde mai multe etape pregătitoare (alegerea gazdei, a vătafului, învăţarea textului colindelor şi a melodiilor) care ţin până în ajunul Crăciunului. „Căluşul“ mobilizează întreaga obşte a satului. Alte obiceiuri de iarnă din zonă sunt „turca“, „Irozii“ şi „Cerbul“. „Nedeile“ reprezintă sărbători legate de hramul bisericii din fiecare sat sau de Paşti (la Luncani Vale şi Târsa), Sfântul Ilie (la Federi, Dealul Murgoiului) sau de Sfântul Petru. Cele mai interesante sunt nedeile de pe înălţimi, un fel de mari sărbători şi petreceri cu cântec din fluier şi joc în poienile montane, cu o participare largă din mai multe sate. „Nedeia era sărbătoarea pe înălţimi a satelor de pe platformă şi a celor mai învecinate din văi şi depresiuni, a celor care nu se văzuseră de mult timp, a băciţelor şi ciobanilor depărtaţi de sat, care îşi revedeau familiile, prietenii – era prilejul în care tinerii din diferite părţi se puteau cunoaşte, în vederea căsătoriei lor”. Un alt obicei cu profunde semnificaţii îl reprezintă „măsuratul oilor“, adevărate sărbători locale, la care participă şi turiştii. Plecarea oilor la munte şi măsuratul oilor au loc între 1 şi 8 iunie, respectiv la reîntoarcerea lor pe 29 august. Tot în legătură cu păstoritul sunt şi grupele de flueraşi din Grădiştea de Munte, Platforma Luncanilor, Ohaba Ponor, Federi şi Petros. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Braconajul, inclusiv cel arheologic, are efecte negative puternice asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului În sit sunt mai multe puncte de intrare cu bariere, precum şi trasee/poteci turistice şi tematice. Există numeroase panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare. Există locuri de campare prevăzute cu vetre de foc. Sunt necesare centre şi puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. guRa VEDEI - şaICa - SlOBOzIa - RO SCI 0088 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul călăraşi: Chirnogi. Județul Giurgiu: Giurgiu, Gostinu, Găujani, Malu, Oinacu, Prundu, Slobozia, Vedea. Județul teleorman: Bragadiru, Bujoru, Năsturelu, Pietroşani. supraFaţa: 9.514 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 44‘ 36‘‘; Long. E 25˚ 48‘ 4‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 108 max., 2 min., 20 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile principale de acces în sit sunt DN5 (E70) (Bucureşti-Giurgiu) şi DN5C (Giurgiu-Zimnicea), pe ruta Slobozia-Vedea-Năsturelu. Din localităţile Goştinu, Greaca şi Căscioarele se poate ajunge în sit urmând drumuri secundare. Ostroavele se pot vizita folosind bărci de mici dimensiuni. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus). pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situat în lunca inundabilă a Dunării, situl este considerat o zonă umedă importantă din punct de vedere conservativ, zăvoaiele cu salcie şi plop alb şi pădurile ripariene mixte cu stejar, ulm şi frasin, din lungul marilor râuri fiind habitate de interes comunitar. Mozaicul de habitate acvatice şi terestre favorizează prezenţa unei diversităţi biologice ridicate. Sunt semnalate şapte specii de mamifere şi două specii de amfibieni de interes comunitar. Speciile de mamifere sunt reprezentate de cinci specii de lilieci (liliacul cărămiziu, liliacul mic cu potcoavă, liliacul cu potcoavă Mehely, liliacul comun, liliacul cu aripi lungi), de vidră şi popândău. Ecosistemele acvatice şi habitatele asociate acestora favorizează prezenţa unei bogate faune piscicole. Menţionăm prezenţa în sit a 11 specii de peşti de interes comunitar: avat, porcuşor de nisip, boarţă, dunăriţă, ţipar, zvârlugă, răspăr, fusar, pietrar, ghiborţ, scrumbie de Dunăre. Îmbinarea între ecosistemele acvatice şi terestre favorizează prezenţa a peste 400 de specii de nevertebrate, de interes comunitar fiind scoica de râu. Situl include rezervaţia naturală Ostrovul Gâsca-Năsturelu. 560 mm. Vânturile frecvente în această zonă sunt Crivăţul, Austrul, Băltăreţul şi Sohoveiul. Crivăţul bate mai ales iarna şi produce viscole şi îngheţ. Când bate dinspre Marea Neagră este purtător de ploi, prin antrenarea norilor. Austrul e un vânt uscat din S-SV, care aduce iarna ger şi vara secetă, numit popular „Traistă goală“. Băltăreţul bate dinspre Dunăre, mai ales primăvara şi toamna, şi aduce ploi calde şi belşug. Prin distrugerea zonelor umede de-a lungul Dunării, „Băltăreţul“ şi-a pierdut principala caracteristică şi anume umiditatea. Sohoveiul bate vara dinspre stepele ucrainiene, de unde provine şi numele slavo-tătar, fiind numit popular „crivăţul de vară“ sau „crivăţul din Asia“. BioCenoza vegetaţia Zăvoaiele cu salcie şi plop alb ocupă 10% din suprafaţa sitului, în timp ce pădurile ripariene mixte cu stejar, ulm şi frasin, din lungul marilor râuri ocupă doar 1%. Restul suprafeţei este ocupat de albia râului, păduri de foioase, terenuri agricole. Rezervaţia naturală Ostrovul Gâsca este dominată de arborete naturale de salcie, cu o densitate mare a stratului arborescent, având o înălţime medie de 15 metri. În structura primului etaj se întâlnesc frecvent ulmul şi dudul alb. În structura etajului al doilea, subarboretul este dominat de sânger şi salcâm mic. Pe lângă aceste arborete naturale s-a mai semnalat existenţa unor însemnate suprafeţe de plantaţii cu plop negru, aflate în plină maturitate şi prezentând o floră specifică. Fauna Situl adăposteşte şapte specii de mamifere de interes conservativ caracteristice zonei sudice a României, între care liliacul cu potcoavă a lui Mehely şi liliacul mic cu potcoavă, liliacul cărămiziu şi liliacul cu aripi lungi, vidra şi popândăul. Sunt prezente în sit două specii de amfibieni şi reptile (buhaiul cu burtă roşie şi broasca ţestoasă de apă), precum şi 11 specii de peşti de interes comunitar, între care scrumbia de Dunăre, porcuşorul de nisip, avatul şi boarţa. La nivelul rezervaţiei naturale Ostrovul Gâsca, întreaga faună se dezvoltă în condiţii optime, create de pădurea cu aspect tropical, cu numeroase liane, foarte bine fiind dezvoltată macrofauna de vertebrate reprezentată de mistreţ, cu un efectiv populaţional bogat. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale În localităţile din sit majoritatea activităţilor economice sunt legate de agricultură, pomicultură, zootehnie şi pescuit tradiţional şi comercial. Majoritatea culturilor sunt de cereale, legume şi fructe, plante tehnice. Creşterea animalelor (bovine, ovine şi caprine) completează tabloul agroindustrial al zonei. Pe malurile râului Vedea se află câteva vestigii arheologice dintre care menţionăm aşezarea preistorică de la Bragadiru (denumita popular „Măgură“), precum şi situl arheologic de la Pietroşani, numit „Locul popilor“ şi aflat la capătul terasei râului, pe malul stâng. Aproape de Dunăre se află „Aşezarea de la Slobozia“ („Râpa Bulgarilor“) la circa 1 km sud de Slobozia, atestând locuirea acestei zone încă din perioada paleoliticului (Cultura Aurignacian). În apropiere s-au descoperit vestigii din perioada neolitică (Cultura Boian-Gumelniţa). Cultura Gumelniţa este o cultură neolitică din a doua jumătate a mi- leniului V î.Hr. şi înlocuieşte cultura Boian în multe zone din Muntenia. Dintre evenimentele culturale locale menţionăm „Gurbanul Viilor“, „Corabia de Aur“, „Floare de Tei“, precum şi sărbătorirea anuală a Floriilor. gura vedei - şaICa - SlOBOzIa - RO SCI 0088 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Plantaţiile forestiere ce înlocuiesc speciile caracteristice cu plopul cu creştere rapidă conduc la diminuarea fondului forestier autohton. Braconajul afectează specii protejate precum vidra şi speciile de peşti de interes comunitar. Navigaţia cu vase fluviale mari poluează apa, având un impact major asupra faunei şi florei acvatice. aDMiNiStrarea Sitului Există cinci puncte de intrare în sit (drumuri locale din Năsturelu, Bujoru, Pietroşani, Slobozia şi Goştinu). Sunt necesare amenajări şi dotări precum panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare, clădiri administrative şi staţiuni ştiinţifice, puncte de informare, amenajări pentru supraveghere, poteci şi trasee de vizitare, trasee tematice, locuri de campare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în bazinul inferior al râului Vedea, făcând parte din Lunca inferioară a Dunării, subunitatea LuncaPasărea. Unitatea de relief întâlnită este cea de luncă. Din punct de vedere geologic, situl aparţine unităţii structurale Platforma Moesică. Cuvertura sedimentară este alcătuită din depozite loessoide şi depozite aluviale de vârstă holocenă, variate ca textură. În zona albiei minore sunt majoritare depozitele aluviale, care formează grinduri fluviatile. pedologie Tipurile de sol caracteristice sitului sunt protosolurile şi solurile aluviale. Materialul parental predominant îl constituie depozitele aluviale, lipsite în general de structură. În sit putem întâlni şi solurile gleice, soluri grele şi umede cu textură fină cu fertilitate comparabilă cu cernoziomurile. Pentru punerea în valoare a potenţialului de fertilitate al acestora este necesară continuarea lucrărilor de desecare-drenaj, precum şi accelerarea scurgerii apelor în exces prin deschiderea periodică de rigole în culturi sau ogoare. Cernoziomurile au o pondere redusă. Hidrologie Specific pentru râurile din Câmpia Română este fenomenul de colmatare treptată a albiilor mici, accentuat în trecut prin despăduriri. Astfel, aceste râuri nu mai drenează pânza freatică şi determină o creştere a nivelului acesteia în văile joase. Râul Vedea izvorăşte din Platoul Cotmeana şi se varsă în Dunăre, având o lungime de 244 km. Principalii săi afluenţi sunt Cotmeana şi Teleorman. Resursele totale de apă subterană din bazinul hidrografic Vedea însumează circa 672 mil. m³/ an, dintre care 603 mil. m³/an sunt considerate exploatabile, în proporţii aproape egale din surse freatice (309 mil. m³/an) şi de adâncime (294 mil. m³/an). aspeCte ClimatologiCe Clima este influenţată în special de prezenţa Dunării care aduce un aport crescut de umiditate, microclimatul fiind mai umed şi mai rece decât cel al zonelor adiacente de câmpie. Precipitaţiile sunt sursa principală de alimentare a pânzelor freatice şi a umezirii solului, fiind mai însemnate cantitativ vara şi primăvara. Precipitaţiile medii anuale ajung la 0 3,3 6,6 9,9 km 391 gutâI - CREaSta COCOşuluI - RO SCI 0089 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Budeşti, Cavnic, Deseşti, Ocna Şugatag, Şişeşti. supraFaţa: 684 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 42‘ 7‘‘; Long. E 23˚ 50‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1428 max., 838 min., 1214 med. gutâi - CREaSta COCOşuluI - RO SCI 0089 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza urmând DJ184 (Baia Sprie-Cavnic), DJ109F (Sighetu Marmaţiei-Cavnic) şi DJ109F (Cavnic-Băiuţ). Accesul în sit se realizează din Cavnic, din Ocna Șugatag sau din Breb, pe traseul turistic marcat prin cruce roşie, iar din Mara, pe traseul turistic marcat prin cruce abastră. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 4030 - Tufărişuri uscate europene; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 7110* - Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 7230 - Mlaştini alcaline. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Unicitatea şi importanţa pentru conservare a sitului rezidă în diversitatea biologică şi culturală deosebită, situl aflându-se între două regiuni etno-geografice de referinţă, Ţara Maramureşului şi Ţara Chioarului. Creasta Cocoşului, Monument al Naturii, ocroteşte lama stâncoasă zimţată, de 60-80 m înălţime, care oglindeşte plastic morfologia sa dând naştere unui peisaj unic. Tăul Morărenilor este un lac la început de formare a sfagnetelor, habitat foarte rar în România. Situl găzduieşte nouă tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care ponderea cea mai mare o ocupă tufărişurile subalpine de afin şi merişor situate între 1100-1300 m. Situl cuprinde pintenul de stânci acoperit cu vegetaţie scundă de tufărişuri subalpine, dar şi zonele învecinate ocupate de pădurea tampon de făgete, cât şi suprafeţele de pajişti care ocupă colinele mărginaşe. În sit au fost identificate şase specii de interes comunitar: două specii de amfibieni (buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul carpatic), două specii de mamifere (ursul şi râsul) şi două specii de plante (curechi de munte şi clopoţelul), alături de numeroase alte specii importante de floră: breabăn, angelică, mlăştiniţă, sfeşnic, crin de pădure, pedicuţă, talpa-ursului, rozmarin ruginiu, afin, planta carnivoră roua-cerului şi specii de faună: broasca roşie de pădure, salamandra, caprioara, cerbul carpatin, mistreţul, jderul, pârşul de alun, nevăstuica, veveriţa, vulpea. Dintre reptile a fost identificat în sit şarpele lui Esculap, precum şi vipera neagră, cel mai răspândit şarpe veninos din Europa. Pe stâncile abrupte şi inaccesibile ale masivului Gutâi au fost identificate două exemplare de acvile de munte, specie ce reprezintă elementul central al Stemei României. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Gutâi fac parte din provincia geosinclianului AlpinoCarpatic, Ţinutul Carpaţilor Orientali, Subţinutul Munţilor Vulcanici, Grupa Nordică, Districtul Oaş-Gutâi-Ţibleş. Munţii Gutâi cuprind masivul Gutâi şi masivul Mogoşa, între pasul Paltinu (985 m) şi pasul Neteda (1058 m), unde îşi are izvorul râul Cavnic. Sunt constituiţi în întregime din roci vulcanice ajunse la zi prin erupţii sub formă de explozii. Creasta principală este formată din andezite cu biotit, începând cu Creasta Cocoşului (1428 m), Secătura (1392 m), Gutâiul Doamnei (1394 m), Vârful Gutâi (1443 m), Vârful Gutâiu Mic (Trei Apostoli), Măgura Budeştilor (1206 m). În jurul Gutâiului există abrupturi mai ales în nord, la baza cărora se aştern trene de grohotiş, iar în sud grohotişuri fosilizate. Trecerea de la zona montană spre zona depresionară se face prin unităţi cu înălţimi reduse de piemonturi, platouri şi depresiuni. Curgerile lavelor andezitice pe substrat orizontal şi răcirea lentă au determinat formarea fisurilor orizontale şi verticale. Creasta Cocoşului reprezintă un contrafort sculptat de eroziunea exercitată pe flancuri, un martor de eroziune avansat spre zona piemontană. Structura internă a acesteia pune în evidenţă lavele coerente cenuşii, porfirice, cu cristale lamelare de biotit lucios, evidente în masa fundamentală parţial sticloasă. Fisuri verticale separând coloane prismatice se dezvoltă perpendicular pe suprafeţele iniţiale de răcire a lavelor. Coloanele, determinate de sistemul fisural vertical, sunt evidente pe abruptul din Secătura, care constituie un alt domeniu de aflorare spectaculos. Prăbuşirea lavelor, după un aliniament tectonic fisural, a condus la conturarea crestei, în cadrul căreia colonada superioară sau sistemul de fisuri verticale sunt accentuate de o eroziune preferenţială, ceea ce determină structura crenelată şi asemănarea cu o creastă de cocoş. Cei trei Apostoli sunt vârfuri andezitice (1443 m) ce marchează fostul crater vulcanic pe aliniamentul Gutâiul Mare-Gutâiul Mic-Creasta Cocoşului. 392 pedologie Substratul litologic cuprinde două categorii de soluri: soluri din zona montană şi soluri din zone depresionare şi deluroase. Întâlnim soluri brune de pădure, soluri brune acide, soluri brune podzolice, soluri turboase, solurile gleice, precum şi soluri sărăturoase în zona Ocna Șugatag. Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului este formată de pâraie de munte având apă tot timpul anului, cu un regim de alimentare predominant pluvială. Pâraiele ce deservesc situl se caracterizează prin ape mari primăvara, provenite din topirea zăpezilor, peste care se suprapun ploile de primăvară, dar şi tăurile formate în turbării active: Râuşorul Alb, Hopsia, Valea Mare, Valea Sunătoarelor şi Breboaia, Tăul Chendroaiei şi Tăul Morarenilor. Tăul Morărenilor (882 m) este localizat sub Creasta Cocoşului şi se întinde pe o suprafaţă de 20 ha. Lacul s-a format printr-o alunecare de teren, având o adâncime maximă de 20 m şi este alimentat de un pârâiaş cu debit constant. Tinovul Chendroaiei (1053 m) este o mlaştină oligotrofă alimentată predominant din precipitaţiile atmosferice. Zona centrală prezintă două ochiuri de apă de formă neregulată cu suprafaţă de 852 m2 şi respectiv 566 m2 cu aciditate crescută. Turbăria are o suprafaţă de 24592 m2 şi conţine 95% apă, integritatea acestui ecosistem unic fiind menţinută de stratul de plante vii şi radăcini care se împletesc pe suprafaţa tinovului. Spre deosebire de alte ecosisteme, plantele moarte din tinov nu se descompun. Lipsa oxigenului din apă previne apariţia microorganismelor responsabile de procesul de descompunere. În aceste condiţii, plantele moarte se turbifică, aglomerându-se la fund sub forma unui zăcământ turbos. Formarea turbei este un proces de lungă durată (formarea a 1 cm de turbă durează circa 10 ani). aspeCte ClimatologiCe Mediile anuale se menţin la 9,6 °C în Baia Mare şi la 7,9 °C în Ocna Șugatag. Precipitaţiile atmosferice sunt abundente şi variază în funcţie de altitudine, între 748 şi 1308 mm/an. Numărul zilelor cu cer senin este de 116 zile/an. Vânturile vestice au o frecvenţă medie anuală de 18-20% (la Baia Mare), iar vânturile din N-NE au o frecvenţă medie anuală de circa 1011% (la Ocna Șugatag). Pe culmile muntoase circulă frecvent mase de aer reci. Viteza medie a vântului este de 3,0-3,8 m/s. de seară, liliacul urecheat, liliacul pitic întregesc tabloul faunei bogate din zonă. În sit pot fi relativ des întâlnite broasca roşie de munte, broasca de pădure, precum şi vipera neagră şi şarpele lui Esculap. Cele mai periclitate specii protejate de păsări răpitoare sunt acvila de munte şi acvila ţipătoare mică. Alături de acvile, aici trăiesc şi alte specii cuibăritoare precum uliul porumbar, fluierarul de munte, ciocârlia, raţa mare, raţa mică, fâsa de pădure, fâsa de munte, drepneaua neagră, cucuveaua, ciuful de pădure, şorecarul comun, caprimulgul, sticletele, scatiul, barza albă, barza neagră, pescărelul, uliul păsărar, vânturelul de seară, vânturelul roşu, viesparul, piţigoiul codat, pietroşelul, corbul, cucul, muscarul mic, gaiţa, gaiţa de munte, sfrânciocul mare, piţigoiul popesc, codroşul de pădure, presura galbenă, muscarul gulerat, grangurul, potârnichea, sturzul, pupăza, diverse specii de ciocănitoare. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Activitatea economică principală în jurul căreia s-a dezvoltat oraşul Cavnic a fost mineritul, în prezent această activitate fiind sistată. Activităţile tradiţionale se desfăşoară în agricultură, apicultură, pomicultură, creşterea animalelor, culegerea de plante medicinale şi fructe de pădure. În ultimii ani, o pondere din ce în ce mai însemnată o are turismul şi agro-turismul practicate în special în zona localităţilor Ocna Șugatag, Budeşti şi Siseşti. În Cavnic există monumentul Stâlpul Tătarilor, un obelisc de piatră înalt de 7,2 m care a fost ridicat în urma invaziei tătarilor din 1717 în amintirea vitejiei localnicilor. Monumentul este cunoscut şi sub denumirile de „Piatra Tătarilor“ sau „Piatra Scrisă“. Biserica de lemn din Budeşti Josani (1643) este considerată o construcţie magnifică şi găzduieşte picturi murale populare datate 1762. Biserica a fost inclusă pe lista patrimo- niului mondial UNESCO. În interior se păstrază zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar despre care se spune că şi-a lăsat el însuşi în grija bisericii cămaşa de zale şi coiful după lupta contra tătarilor. Biserica de lemn din Șurdeşti (1766) se distinge prin dimensiunile turnului ridicat peste intrare, aproximat la 54 m, ceea ce o aşează printre cele mai înalte construcţii sacrale de lemn din Europa, la rândul ei monument istoric inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Dintre tradiţiile populare ale zonei, menţionăm „Brondoşii“ şi „Constantinii“. Tradiţia Brondoşilor se referă la ajunul Crăciunului, când tinerii îmbracă costume tradiţionale, poartă măşti confecţionate din piei de oaie sau capră, hamuri cu clopote de alamă. Este un obicei precreştin, măştile având rolul de a speria răul din lume. În Cavnic se păstrează vie şi astăzi o formă de teatru popular „Cântarea versurilor lui Constantin“ (în memoria lui Constantin Brâncoveanu) jucat în fiecare an cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Între anii 1930-1940, această formă de teatru se întâlnea în tot bazinul maramureşan, dar în prezent se mai păstrează doar în Cavnic. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Braconajul, tăierile ilegale şi supraexploatarea resurselor naturale exercită un impact negativ asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare şi panouri pentru orientare, precum şi trasee turistice, trasee tematice, poteci de vizitare, amenajări pentru observare şi supraveghere, dar este necesară suplimentarea numărului acestora. Sunt necesare clădiri administrative, staţiuni ştiinţifice, puncte de informare, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. BioCenoza vegetaţia Speciile edificatoare, instalate pe locul unor foste jnepenişuri, sunt reprezentate de specii de afin, însoţit de ierburi precum ţăpoşica, iarba neagră, curechii de munte, clopoţeii, clopoţelul, cerenţelul, sclipeţii, scara domnului, rotunjoara, degetăruţul, mărţişorul. Rămăşiţe ale acestor formaţiuni vegetale, de mare valoare ecologică, se mai pot observa pe versantul orientat spre Cavnic. Jneapănul este prezent doar prin trunchiurile carbonizate, vechi de mai multe decenii. Ca specii de amestec se găsesc arinul de munte, ienupărul. Făgetul instalat sub creastă nu ocupă suprafeţe semnificative, constituind doar o fâşie relativ disjunctă faţă de pădurile de fag din Munţii Gutâi. Stratul arbustiv este constituit din piperul lupului, soc, caprifoi, lemn câinesc. Fiind un făget instalat pe un sol scheletic şi relativ acid, stratul ierbos, destul de modest, este constituit în principal din horaţiu, trestioară, merişor, precum şi stupitul cucului, breabăn, gura leului sălbatic, cucuruz de pădure (dumbravnic), diferite specii de muşchi. În preajma Crestei Cocoşului, în aria protejată sunt incluse şi habitatele praticole, fiind prezent atât părul porcului (negara), cât şi păiuşul roşu şi culbeceasa, formând pajişti tipice cu o compoziţie floristică relativ diversă, în bună stare de conservare. Tinoavele prezintă o compoziţie floristică tipică reprezentată prin merişor de munte, roua cerului, coacăz de munte, relictul glaciar Scheuzeria palustris, brădişor. Alte specii de plante importante din zona sitului sunt reprezentate prin rozmarin ruginiu, angelină (angelică sau iarba îngerilor), arnică, breabăn, colţişor, sculătoare, planta carnivoră roua-cerului, ghiocei, săbiuţa îmbricată, brădişorul, crinul de munte, pedicuţa, pădurea de argint, stupiniţa (iarba căşunăturii), brustur negru, lăptucul oii, tătăneasa, bulbucii de munte, trifoiul, merişorul, diverse specii de afin, puşca dracului, un endemit al Carpaţilor din România. Fauna Fauna este remarcabilă, habitatele cu o biodiversitate ridicată constituind un adevărat sanctuar pentru o serie de specii de animale ameninţate cu dispariţia precum tritonul carpatin, buhaiul de baltă cu burta galbenă, acvila de munte, hermina, lupul, ursul brun, râsul, pisica sălbatică. Ierbivorele mari sunt reprezentate prin cerb carpatin şi căprioară. Specii de mamifere precum nevăstuica, veveriţa, vulpea, jderul de piatră, jderul de copac, bursucul, iepurele de câmp, mistreţul, liliacul 0 1 2 3 km haRghIta măDăRaş - RO SCI 0090 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Cârţa, Căpâlniţa, Dăneşti, Mădăraş, Racu, Siculeni, Suseni, Vlăhiţa, Zetea. supraFaţa: 13.373 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 28‘ 38‘‘; Long. E 25˚ 34‘ 12‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1805 max., 882 min., 1310 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit din direcţia localităţii Izvoare se face pe un drum forestier, pe lângă pârâul Băutor. Din direcţia Mădăraş poate fi urmat drumul paralel cu pârâul Mădăraşul Mare. În partea de nord se poate intra din localitatea Liban, iar în sud există un alt drum forestier, de-a lungul pârâului Vârghiş. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 7110* - Turbării active; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). Nevertebrate: Leptidea morsei. plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Meesia longiseta. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl găzduieşte şase tipuri de habitate de interes comunitar, reprezentate prin tufărişuri alpine şi boreale, păduri acidofile de molid din regiunea montană, comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin, peşteri în care accesul publicului este interzis, precum şi turbării active şi turbării cu vegetaţie forestieră, ambele prioritare. În pădurile din sit se află populaţii abundente de carnivore mari de interes comunitar. Stâncăriile de andezit de pe Vârful Mădăraş adăpostesc unele specii de plante protejate ca veronica şi spinuţa, specii circumboreal arctic-alpine, afin vânăt pitic, curechii de munte sau gălbenelele şi endemite carpatice precum clopoţeii de munte, brânduşa de primăvară. Speciile de interes comunitar prezente în sit sunt reprezentate de două specii de amfibieni, o specie de nevertebrate şi trei specii de plante. Peştera Șugău, situată în munţii Giurgeului, are trei intrări şi se întinde pe patru nivele. Lungimea totală a peşterii este de 1021 m. Galeria vizitabilă are o lungime de aproximativ 200 m şi face parte din partea fosilă a peşterii. În peşteră există şi o galerie activă, care nu este accesibilă turiştilor. Peştera este deosebit de concreţionată cu stalactite, stalagmite, coloane, precum şi cristale de aragonită, calcită şi helictite. Peştera Mereşti este situată în Cheile Vârghişului, partea de sud a Munţilor Harghitei şi a fost considerată mult timp ca fiind cea mai lungă din Carpaţii Orientali. Se află într-o zonă carstică unde se mai găsesc în jur de 60 de peşteri. Tot aici au mai fost descoperite şi resturi fosile ale omului preistoric. Lungimea totală a peşterii este de aproximativ 1,4 km. Situl include rezervaţia naturală Lacul Dracului, cea mai nordică mlaştină de turbă din Munţii Harghitei aflându-se într-unul din craterele rămase în urma activităţii vulcanice. Unicitatea sa constă în faptul că primă- 0 2 4 vara se formează un lac peste zona mlăştinoasă, care mai târziu dispare odată cu retragerea apelor. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl face parte din lanţul vulcanic neogen Călimani-Gurghiu-Harghita, fiind constituit din roci andezitice. Muntele Harghita aparţine lanţului neoeruptiv al Carpaţilor Orientali şi atinge 1801 m în Vârful Mădăraş. Vârful Muntele Mic (1588 m), Munţii Porcul (1503 m), Vârful Mare (1559 m), Muntele Ascuţit (1658 m) şi Vf. Racu (1756 m) completează înălțimile de peste 1500 m din zona sitului. pedologie Între 700 şi 1800 m, pădurea de molid sau cea de amestec cu fag, care acoperă cea mai mare parte din aria muntoasă, a creat condiţii favorabile formării solurilor din clasa cambisolurilor, soluri brune acide, soluri brune şi andosoluri. Pe culmile înalte şi pe versanţi sunt caracteristice solurile din clasa umbrisolurilor. Spre Depresiunea Ciuc sunt dezvoltate soluri din clasa agriluvisolurilor, în special soluri brune luvice (podzolite). Cambisolurile au un conţinut mediu scăzut de humus (3-4%), în schimb argila, uniform distribuită în profil vertical, atinge 20-30%. Umbrisolurile prezintă acumulări apreciabile de humus (10-20%). În luncile văilor Vârghiş şi Târnava Mare sunt răspândite solurile hidromorfe. În preajma izvoarelor de ape minerale apar soluri humicogleice care permit dezvoltarea vegetaţiei de turbărie. Hidrologie Reţeaua hidrografică este bogată în cursuri de apă, afluenţi ai râurilor Târnava Mare în vest, ai Mureşului şi ai Oltului în est. În vestul craterului geamăn Ostoris se află Lacul Dracului. Pâraiele din aria sitului sunt Pârâul Mădăraşul Mare, Pârâul Sicasău, Pârâul Groapa Apei, Pârâul Singai, Pârâul Șopot, Pârâul Brădeştii Mari, Pârâul Homorod. Pârâul Vârghiş izvorăşte din sit şi găzduieşte o microhidrocentrală. aspeCte ClimatologiCe Clima este specifică munţilor mijlocii. Temperatura medie anuală înregistrează valori sub 2 ºC pe vârfurile cele mai înalte, între 2-4 ºC pe culmile de peste 1000 m şi între 4-6 ºC pe platouri. Media lunii iunie este de 8 ºC pe culmile de peste 1500 m şi de 15 ºC la baza versanţilor. Durata intervalului fără îngheţ scade cu altitudinea (sub 100 zile/an pe culmi şi 140-160 zile/an pe platouri). Sub influenţa circulaţiei N-NV, masele de aer oceanic aduc precipitaţii atmosferice, care ajung pe culmi la 1200 mm/ an. La peste 1500 m altitudine, stratul de zăpadă poate să dureze 200 de zile pe an. BioCenoza vegetaţia Mlaştinile din sit adăpostesc o serie de plante strict protejate cum ar fi curechiul de munte şi bumbăcariţa, acestea fiind relicte glaciare, precum şi alte specii importante ca muşchii de turbă, afinul, răchiţelele, molidul, pinul şi ienupărul. În zona de izvoare a pârâului Seche (Szökő) din apropierea vârfului Mădăraş s-a păstrat intactă una dintre cele mai frumoase mlaştini din etajul montan superior al României, cu o valoare floristică şi peisagistică remarcabilă. Mlaştina conservă populaţii mari de plante protejate şi relicte glaciare, comunităţi vegetale rare şi habitate protejate înn România, specii de plante strict protejate la nivel naţional ca roua cerului, buhai, bozioară, specii de plante endemice ca brânduşa de primăvară şi specii de plante relicte sau de importanţă fitogeografică precum şapte-degete, rogoz. Situl găzduieşte şi o specie de muşchi de interes comunitar, Meesia longiseta. Alte specii importante de floră sunt reprezentate de brad, leurdă, arin negru, rogoz, rogoz înţepător, sculătoare, fag, genţiană, brădişor, ienupăr, aurată, iarba iepurelui, sclipeţi, piciorul cocoşului de munte, zmeură, degetăruţ, lăptucul oii, afin, ceapa de munte, clopoţei, brânduşa de primăvară, tulichină, vuietoare, bumbăcariţă, ghinţură de primăvară, larice, trifoi de baltă, jneapăn, gălbenele de munte, mur, scoruş de munte, merişor, afine roşii şi viorele galbene. Fauna Fauna este una caracteristică pădurilor de molid, întâlnindu-se deopotrivă ierbivore şi carnivore mari: cerb, mistreţ, căprioară, urs brun, lup şi râs. Din categoria speciilor de păsări care trăiesc în pădurile de pin menţionăm ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de grădină, ciocănitoarea de munte, piţigoiul mare, piţigoiul moţat, auşelul sprâncenat, auşelul cu cap galben, cojoaica de pădure, forfecuţa, striga şi cocoşul de munte. Acestor tipuri de teritorii le sunt caracteristice următoarele specii de amfibieni şi reptile: buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul carpatic, salamandra, tritonul alpin, salamandra de munte, broasca roşie de munte şi şopârla de munte. Alte specii importante de faună din sit sunt reprezentate de reptile precum şarpele lui Esculap, vipera comună şi de peşti cum ar fi mreana, păstrăvul indigen, boişteanul, lipanul. harghita mădăraş - RO SCI 0090 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Principalele activităţi economice sunt reprezentate de agricultură, creşterea animalelor, turism şi agroturism, exploatarea şi prelucrarea lemnului, exploatarea resurselor de ape minerale. Localităţile Liban şi Izvoare găzduiesc multe cladiri vechi, construite în stil tradiţional din lemn şi piatră. În stațiunea Harghita Băi, primele izvoare şi mofete datează din sec. IX. Staţiunea este cunoscută încă din perioada interbelică pentru apele sale minerale, cabana Uz Bence fiind construită în anul 1942. În zonă există condiţii favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă, pârtie de schi şi pârtii de săniuş, cabane, trasee marcate. Evenimentele culturale găzduite de localitatea Izvoare sunt „Ziua Satului“ (15 mai), Tabăra Kolping (tabăra de religie romano-catolică) şi „Zilele Zăpezii“, organizate anual în luna februarie în complexul de sporturi de iarnă Harghita Mădăraş. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Vânătoarea selectivă (a masculilor mari) are un impact negativ asupra populaţiei de carnivore, mai ales dacă este ilegală (braconaj). Tăierile ilegale, accesul cu vehicule motorizate în locurile şi în perioadele interzise, tăierea în totalitate a arborilor bătrâni, construcţia de microhidrocentrale, precum şi cositul în perioada de cuibărire a păsărilor reprezintă activităţi cu impact negativ asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului În sit există bariere, poteci de vizitare, panouri de avertizare, panouri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative, puncte de informare, trasee turistice, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare panouri de informare, staţiuni ştiinţifice, centru de vizitare şi informare, amenajări pentru observare şi supraveghere, precum şi trasee tematice. 6 km 393 hERCulIan - RO SCI 0091 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Brăduţ, Băţani. Județul Harghita: Mereşti, Miercurea Ciuc, Sâncrăieni, Sânsimion, Sântimbru, Tuşnad. supraFaţa: 12.881 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 12‘ 2‘‘; Long. E 25˚ 42‘ 49‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1558 max., 553 min., 952 med. herculian - RO SCI 0091 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face urmând DJ122 (Micfalău-Baraolt), prin Băţanii Mici pe DF Bodvai, Herculian pe DF Pârâul Baraolt, precum şi Filia pe DF Pârâul Cormoş. Pe lângă aceste căi de acces principale, accesul în sit se poate face şi pe drumuri de exploatare agricolă, însă accesul cu mijloace auto este dificil. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). plante: Dicranum viride. caracterizarea Sitului prezentare generală În sit au fost identificate şase tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar. Habitatele forestiere au o stare de conservare bună, fiind prepondente pădurile dacice de fag (31%) şi pădurile acidofile de molid din regiunea montană (6%). În sit există populaţii sănătoase şi bine reprezentate de carnivore mari de interes comunitar, urs, lup şi râs. Au fost identificate multe specii şi habitate importante pentru menţinerea stării favorabile de conservare a speciilor de interes comunitar curechi de munte (gălbenele) şi a unei speci rare de muşchi de turbă Dicranum viride. A fost semnalată de asemenea prezenţa vidrei. Hidrologie Din reţeaua hidrologică a sitului cele mai importante cursuri de apă sunt pârâul Herculian, afluent principal de dreapta al râului Baraolt, cu afluenţii săi pârâiele Bradu, Pietrei, Durca, precum şi râul Cormoş cu afluenţii săi pârâiele Coşa, Oroniusu, Gherend, Păstrăvilor, Fierarului, Lugojului. Râurile Cormoş şi Baraolt sunt afluenţi principali ai râului Olt. Calitatea apei râului Cormoş este foarte bună în amonte de localitatea Filia. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în zona temperat-continentală cu influenţe oceanice. Topoclimatul este unul complex, al Munţilor HarghitaBaraolt. Temperatura medie anuală este de 6,5 °C. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 695 mm. Complexitatea reliefului generează o distribuţie inegală a precipitaţiilor din punct de vedere cantitativ. Primăvara se produc efecte de foehn pe versanţii cu orientare E-SE, determinate de deplasarea maselor de aer din vest şi NE. Intensitatea medie a vântului creşte odată cu altitudinea. Viteza medie a vânturilor este relativ mică (2 m/s, rareori peste 2,5 m/s). Climatul staţional local, determinat de cel general, este modificat în funcţie de formele de relief, altitudine, expoziţie, vegetaţie, rezultând o mare varietate de microclimate locale. Biotopul geologie/geomorFologie Substratul geologic, caracteristic dealurilor şi depresiunilor intra-montane, este variat şi se compune din formaţiuni cretacice: gresii, marne, marno-calcare, gresii calcaroase, calcare triasice şi formaţii vulcanogen-sedimentare. Izolat, apar formaţiuni vulcanologice sedimentare, constituite din roci magmatice, rezultatul manifestărilor eruptive care au avut loc în Pliocen. Din punct de vedere geomorfologic, unitatea de bază este situată în ţinutul Carpaţilor Orientali, districtul munţilor vulcanici Călimani-Harghita. Unitatea geomorfologică predominantă este versantul. Altitudinea minimă din sit este 547 m, iar cea maximă 1558 m. Expoziţia generală a unităţii este cea sudică, dar datorită reţelei hidrografice care a dus la fragmentarea terenului au apărut toate tipurile de expoziţii: însorite (40%), parţial însorite (50%), umbrite (10%). Formaţiunile geologice determină un relief tipic vulcanic, cu variaţie de pantă, de la repezi, uneori chiar abrupte, la domoale. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia dominantă este cea forestieră, alcătuită din mai multe tipuri de habitate de pădure de interes comunitar. Dintre acestea, prioritare sunt pădurile aluviale, dar şi pădurile de fag, de stejar, pădurile dacice şi acidofile au o importanţă esenţială în alcătuirea vegetaţiei forestiere precum şi în conservarea pe termen lung a carnivorelor mari. Cercetările recente au permis identificarea unor specii rare precum curechiul de munte (gălbenele) sau o specie de muşchi de turbă Dicranum viride. Pe lângă habitatele forestiere se regăsesc şi habitate de pajişti (fâneţe, păşuni). În lipsa mozaicului de habitate ar avea loc o dispersie a speciilor pradă, iar aceasta ar afecta distribuţia populaţilor de carnivore în zona Munţilor Harghita şi vecinătăţi. Fâneţele şi păşunile cu arbori reprezintă o sursă de hrană importantă pentru urs şi ierbivore. pedologie Solurile sunt favorabile habitatelor forestiere: argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri şi soluri neevoluate, trunchiate, des- Fauna Pădurile din sit constituie o importantă zonă de hrănire, în perioada de vară şi toamnă, pentru ursul brun, iar alternanţa 0 394 fundate. Suprafeţe reduse din sit se caracterizează prin prezenţa unor subtipuri de sol ce sunt considerate ca factor limitativ pentru starea de conservare a habitatelor, spre exemplu subtipurile pseudogleizat, gleizat sau criptospodic. 2 4 6 km pădurilor cu păşuni împădurite, păşuni şi fâneţe, contribuie la diversificarea resursei trofice pentru speciile ierbivore cerb carpatin şi căprioară. Calitatea cursurilor de apă este foarte importantă pentru vidră, care este dependentă de speciile de peşti prezente în ape. Pe aria sitului au fost semnalate multe specii importante de faună, printre care se numără castorul, cocoşul de munte, pisica sălbatică, ciocănitoarea neagră, barza neagră, barza albă, buha, huhurezul mic, gaiţa de munte sau alunarul. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Localităţile din apropierea sitului (Brăduţ şi Băţani) au o populație de circa 9000 de locuitori. Activităţile tradiţionale includ agricultura şi creşterea animalelor, activităţi meşteşugăreşti, activităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, prelucrarea laptelui, panificaţie, pielărie, extracţia cărbunelui şi a minereurilor de fier şi nisip. Asociaţiile familiale au drept obiect de activitate croitorie şi ţesătorie, tâmplărie, fabricarea ţiglei, comerţ. Prima atestare documentară a localităţii Doboşeni (Szekelyszaldobos) datează din 1566, dar săpăturile arheologice dovedesc prezenţa aşezării umane mult mai devreme, astfel că la Coada Dealului s-a descoperit o aşezare de tip Ariuşd-Cucuteni. În 1956 s-au descoperit două cuptoare de redus minereu de fier, de formă circulară, precum şi fragmente de ceramică lucrate cu mâna, printre care şi o fructieră, datate în sec. III-II î.e.n. Lângă pârâul Valal, la marginea dealului Garatfarka, s-a descoperit o urnă de lut bitronconică dacică din sec III-II î.e.n. şi fragmente de ceramică dacică Latene. În zona sitului s-au mai găsit un topor neolitic de piatră şi fragmente de ceramică din perioada de trecere spre epoca bronzului şi din epoca bronzului. Dintre monumentele istorice şi de arhitectură ale zonei menţionăm biserica reformată din Brăduţ, construită în anul 1826 (clopotul mic este datat 1552 şi provine din aşezarea „Kisszaldobos“), clădirea „Jancso“ în stil gotic (1836), monumentele eroilor căzuţi în lupta pentru libertate din 18481849 şi monumentele ostaşilor căzuţi în cele două războaie mondiale. În zona sitului se află grădina Kankos, precum şi zona de atracţie turistică Valal. Staţiunea balneoclimaterică Băile Balvanyos de astăzi s-a format prin contopirea a trei băi, acestea fiind odinioară în activitate: Puturoasa de la Torja, Băile Csiszar şi Băiţa de la Varpad. Peştera Puturoasa de la Turia este demna de renumele ei, fiind cea mai mare mofetă naturală de gaze din Europa, având şi cea mai mare revărsare de dioxid de carbon din regiune. Peştera se află la o înălţime de 1052, în panta muntelui Budos-hegy. Staţiunea Ozunca Băi se află între munţii Baraolt şi Harghita, într-o regiune împădurită, la o altitudine de 740 m. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Extinderea intravilanului în zonele Bodvaj şi Pârâul Fierarului determină reducerea suprafeţelor cu resurse trofice, contribuie la creşterea poluării apelor, precum şi la creşterea cantităţii de deşeuri depozitate temporar în sit şi poate facilita accesul carnivorelor mari în gospodăriile localnicilor. De asemenea, utilizarea mijloacelor motorizate pe drumuri sau în perioade în care accesul acestora este interzis, plantările cu specii necaracteristice zonei şi braconajul sau supraexploatarea resurselor au un impact negativ asupra sitului. aDMiNiStrarea Sitului În sit a fost realizat un traseu tematic cu tema „Ţinutul Pădurilor Erdővidék – Lemnul şi universul pădurii“. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative şi staţiuni ştiinţifice, centru de vizitare/informare şi puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/ drumuri pentru vizitare, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor cu vetre de foc. IgnIş - RO SCI 0092 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Baia Mare, Câmpulung la Tisa, Deseşti, Giuleşti, Ocna Şugatag, Sarasău, Sighetu Marmaţiei, Săpânţa. supraFaţa: 19.598 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 50‘ 13‘‘; Long. E 23˚ 46‘ 16‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1297 max., 321 min., 888 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 7110* - Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Șoarece de Tatra (Microtus tatricus). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde şapte tipuri de habitate de interes comunitar, precum turbării active, mlaştini cu o mare valoare ecologică şi ştiinţifică, zone cu stâncării, păşuni şi fâneţe montane, păduri naturale de fag şi de molid. Cercetări recente au permis identificarea habitatului prioritar de nardete bogate în specii, precum şi a habitatului de pajişti montane, habitate de interes comunitar care nu sunt menţionate în formularul standard. Rezervaţia naturală Mlaştina Poiana Brazilor reprezintă staţiunea cea mai joasă în care vegetează jneapănul în România (970 m). Mlaştinile din sit adăpostesc o biocenoză deosebită, cu rarităţi floristice adaptate la condiţii extreme, de exemplu floarea de cenuşă siberiană (gălbenele sau curechi de munte), planta carnivoră roua cerului, precum şi o specie de gladiolă, săbiuţa îmbricată. Situl reprezintă un refugiu pentru numeroase specii de plante relicte şi rare precum clopoţelul, iarba albastră, afinul vânăt, rogozul, bumbăcariţa. O importanţă conservativă deosebită o au grăuncioarele de polen păstrate în turbă, cu ajutorul cărora se poate reconstitui vegetaţia cuaternară. Dintre micromamiferele de interes comunitar menţionăm şoarecele de Tatra. În sit este prezent şi tritonul carpatic alături de buhaiul de baltă cu burta galbenă, ambele specii de amfibieni de interes comunitar. Cercetările din teren au permis identificarea în perimetrul sitului şi a patru specii de mamifere de interes comunitar, două specii de carnivore mari, vidra şi şoarecele de tatra. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este aşezat pe substrate de andezite bazaltoide de culoare neagră, cu structura porfirică. În aval apar nisipuri, marne, pietrişuri, precum şi tufuri dacice şi conglomerate. Zona este situată în Provincia Geosinclinalului Alpino-Carpatic, Ţinutul Carpaţilor Orientali, Districtul Oaş-Gutâi-Văratec, în nordul muntelui Igniş din masivul Gutâi. Complexul de relief este unul de trecere de la dealuri la munţi joşi, cuprinzând un mic sector din Piemontul Maramureşului. Unitatea de relief predominantă este versantul, cu o configuraţie de obicei ondulată, predominând înclinarea moderată şi expoziţia parţial însorită. Altitudinea variază între 300 şi 1300 m, iar cea medie este de circa 800-1000 m. pedologie Natura reliefului, a substratului litologic, a climei, a apelor de suprafaţă şi subterane ilustrează caracterul în general argilo-nisipos al solurilor din sit. Principalele clase de soluri prezente în fondul forestier sunt luvosolurile, cambisolurile, spodosolurile, protisolurile şi solurile hidromorfe (soluri turboase, de tipul gleisolurilor). În zona munţilor Igniş se întâlnesc şi andosoluri şi soluri cu caracter andic. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al râului Tisa. Principalele pâraie reprezintă fie afluenţi direcţi ai râului Tisa, Sarasău, Săpânţa, fie afluenţi direcţi ai râului Mara, Runc, Iza, Șugău. În sit se întâlnesc mlaştini şi tăuri: Colibi, Săpâncioare, Mlaca, Poiana Brazilor, Tăul lui Dumitru, Tăul Negru. Reţeaua hidrografică este reprezentată de pâraie de munte care au un regim de alimentare predominant pluvială. Pâraiele ce deservesc situl se caracterizează prin ape mari primăvara, provenite din topirea zăpezilor, peste care se suprapun ploile de primăvară. Vara apar frecvent viituri de scurtă durată. aspeCte ClimatologiCe Situl este caracterizat printr-un climat boreal, cu ierni reci, strat stabil de zăpadă şi precipitaţii în tot cursul anului. Temperatura medie anuală este de 8 ºC. Media anuală a precipitaţiilor este de 748 mm. Vânturile dominante sunt cele din vest şi NV, cu o frecvenţă de 50%, alternând cu calmul atmosferic 40%. Viteza medie anuală a vânturilor dominante este de 3,7–5,0 m/s. În mod excepţional, s-au semnalat furtuni cu doborâturi mari de vânt. igniş - RO SCI 0092 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit dinspre Baia Mare se face prin DJ183, apoi pe drumuri forestiere spre Blidari. Din localitatea Mara, accesul este posibil pe DJ183A, spre Barajul Runcu. Din Vadu Izei, situl este accesibil prin Sighetu Marmaţiei, apoi pe drumuri forestiere. Accesul în sit este posibil şi din Săpânţa. BioCenoza vegetaţia Ţinând seama de etajele de vegetaţie se observă concordanţa dintre compoziţie şi zonele fitoclimatice, în sensul că speciile autohtone fag, gorun, paltin şi stejar ocupă cea mai mare parte din teritoriul sitului. Din stratul arbuştilor fac parte alunul, măceşul, murul, socul. Stratul ierbos al pădurilor de fag cuprinde specii care prezintă mari variaţii datorită particularităţilor determinate de substratul geologic, de caracterul morfologic al solului, de regimul trofic, de gradul de înclinare a pantei. Flora cuprinde specii precum vinariţă, păiuş, toporaşi, scredei, turiţă, bălbisă, urechea porcului, brânca ursului, floarea hoţului, iarba ciutei, meiul canarilor, lumânărică (coada lupului), năpraznic, alior, crin de pădure, lăcrimiţă (umbrăvioara), degetar galben, drobiţă, afin, precum şi o specie de orhidee (veronica). Creasta cocoşului (iarba cerbului), vitelar, şopârliţă (stejerel), ghizdei mărunt, măzăriche, silnic, linte de luncă, lucernă galbenă (culbeceasă), scai, clopoţel (cupe albastre), cununiţă, busuioc de câmp, cimbru, trifoi roşu, trifoi de munte, sclipeţi, iarba ursului (piciorul cocoşului), creţuşcă, sorbestrea, săbiuţă (săbiuţa imbricată), floarea cucului, coada şoricelului, creţişor (vindecea), morcov sălbatic, chimion (chimen), pătrunjel de câmp (cucută mică, buciniş), margareta comună, muşcatu dracului, splinuţă, pufuliţa cu flori mici (faţă-n-faţă, pufuliţa-verde-închis), frag de pădure, sânziene galbene, sunătoare, macrişul iepurelui, floare de ochi (dragostea fetei), şopârliţă (amăreală), albăstriţă (vineţea), barba caprei, ţintaură, vineriţă (tămâiţă), cornută, precum şi sipică reprezintă specii de plante inventariate în poienile din făget. Turbăriile acide prezintă o vegetaţie specifică (afin vânăt, răchitele, roua cerului, bumbăcariţă, iarbă albastră, rogoz, sclipeţi, merişor). În poienile din sit se întâlnesc pajişti de ţăpoşică (părul porcului) cu porţiuni acoperite de treifraţi-pătaţi (violeta de Bucegi sau unghia păsării). Fauna Din grupul amfibienilor au fost identificate speciile buhai de baltă cu burta galbenă, broască râioasă brună, broască râioasă verde, broască roşie de munte, triton de munte (triton carpatic), salamandră de foc. Zona platoului Igniş este deosebit de prielnică populaţiilor de reptile, fiind identificate următoarele specii: şopârla de câmp (şopârla cenuşie), şopârla de munte, vipera comună (vipera neagră), şarpele de alun, şarpele de casă, şarpele lui Esculap, năpârca. Mamiferele identificate în sit sunt reprezentate de jderul de copac. Cercetările recente din teren au condus la observarea de urme de mamifere aparţinând speciilor de carnivore mari de interes protectiv, urs şi lup, precum şi a urmelor de mistreţ şi cerb. De asemenea, a fost semnalată prezenţa vidrei, specie nemenţionată în formularul standard al sitului. Dintre speciile de păsări identificate în perimetrul sitului menţionăm cinteza, piţigoiul sur, măcăleandrul, piţigoiul de munte, piţigoiul mare, mierla, sturzul de vâsc, sturzul cântător, porumbelul gulerat, bufniţa (buhă), şorecarul comun, viesparul, vânturelul roşu, uliul păsărar, ciocârlia de câmp, ciocârlia de pădure, presura galbenă, raţa mare, fluierarul de munte, mierla de apă (pescărel negru), codobatura, codobatura de munte, sfrânciocul roşiatic. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Localităţile din zonele montane sunt caracterizate prin activităţi economice care ţin de economia de tip rural: agricultură, creşterea animalelor, culegerea de ciuperci şi plante medicinale, exploatarea şi prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui, la care se adaugă în ultimii ani comerţul, serviciile publice şi transporturile legate de activităţile de turism. Oraşele Baia-Mare şi Sighetu Marmaţiei au circa 150000 de locuitori şi permit desfăşurarea de activităţi economice diversificate: turism, telecomunicaţii şi transmisie de date, servicii financiar-bancare, cercetare-infor- 395 „Sf. Nicolae“ (datată 1700, din satul Fereşti). Închisoarea din Sighetu Marmaţiei (datată 1897) este monument de arhitectură şi găzduieşte astăzi Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste Sighet. Liceul pedagogic (1802) şi sinagoga (1902) reprezintă alte monumente de arhitectură emblematice alături de sediul Lojei francmasonice (1890). Tot în Sighet se află casa memorială „Elie Wiesel“, casă-muzeu în care a trăit primii 15 ani de viaţa cunoscutul romancier, dramaturg, eseist şi memorialist Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel. Tânjaua Hotenarilor (Tânjaua de pe Mara) este o sărbătoare anuală dedicată roadelor pământului, fiind sărbătorit primul gospodar care a ieşit la arat. „Sărbătoarea Castanelor“ este un eveniment desfăşurat anual în Baia Mare la sfârşitul lunii septembrie şi găzduieşte şi un festival de fol- clor tradiţional şi port popular. Manifestarea durează 3-7 zile şi permite turiştilor degustarea de castane coapte sau prăjite. În localitatea Săpânţa se află Ansamblul de arhitectură tehnică populară (complex de vâltori), monument de arhitectură, precum şi „Cimitirul Vesel“ (tradiţie începută în 1935, în prezent aceasta având peste 200 de monumente memoriale şi funerare, cu desene şi poezie populară). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia În perimetrul sitului se desfăşoară activităţi tradiţionale precum exploatarea forestieră şi prelucrarea lemnului, păşunat, vânătoare. Alte activităţi sunt reprezentate de exploatarea carierelor, amenajări hidroenergetice, modernizări ale drumu- rilor de acces şi infrastructurii turistice din zonă. Vânătoarea selectivă şi braconajul (activitate ilegală) conduc la scăderea populaţiilor de specii de interes cinegetic din sit. Amenăjarile hidroenergetice şi modernizările drumurilor de acces pot conduce la fragmentarea habitatelor. aDMiNiStrarea Sitului În sit există amplasate bariere, panouri de informare şi panouri pentru orientare, precum şi trasee turistice, dar este necesară suplimentarea numărului acestora. Sunt necesare clădiri administrative, staţiuni ştiinţifice, centru de vizitare, puncte de informare, trasee tematice, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. igniş - RO SCI 0092 matică, servicii publice de poştă şi telecomunicaţii, recreere-cultură-sport, învăţământ public şi privat, prelucrarea lemnului în fabrici de mobilă, confecţii textile. Dintre monumentele istorice importante din Baia Mare menţionăm Centrul istoric – Oraşul medieval Rivulus Dominarum datat sec. XV-XIX, Bastionul Măcelarilor – Turnul de Muniţii ce reprezintă sistemul de fortificaţii medievale al oraşului, Casa Iancu de Hunedoara (sec. XV, sec. XVIII), Turnul lui Ștefan (1347) şi Claustrul mănăstirii Minoriţilor (1734). Biserica de lemn „Sf. Paraschiva“ din localitatea Deseşti (1770) este inclusă pe lista patrimoniului mondial cultural al UNESCO. Pe lista monumentelor de arhitectură sunt incluse şi Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ (1657, din satul Hoteni, Ocna Șugatag), precum şi Biserica de lemn 0 396 1 2 3 km InSulElE StEpICE şuRa mICă - SlImnIC - RO SCI 0093 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Sibiu, Slimnic, Şura Mare, Şura Mică. supraFaţa: 367 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 52‘ 49‘‘; Long. E 24˚ 8‘ 32‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 564 max., 412 min., 497 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face fie pe calea ferată, fie urmând DN1, având ca punct de oprire oraşul Sibiu. De la Sibiu se ajunge la Șura Mare şi Slimnic pe DN14. În sit se poate ajunge şi pe drumuri locale, având ca puncte de plecare localităţile apropiate (Sibiu, Șura Mare, Șura Mică, Slimnic). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Nevertebrate: Pseudophilotes bavius. plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Adenophora lilifolia • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl prezintă o importanță deosebită pentru conservare deoarece condițiile fizico-geografice permit integrarea unor insule de stepă specifice sudului României şi Dobrogei în bioregiunea continentală din podişul Transilvaniei. Situl este desemnat pentru conservarea a cinci specii de plante de interes comunitar dintre care menționăm hodoleanul tătăresc (târtan) şi capul şarpelui. În sit au fost identificate până în prezent şapte habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt considerate habitate prioritare: pajişti uscate seminaturale cu tufişuri pe substrat calcaros, pajişti stepice subpanonice, tufărişuri subcontinentale peripanonice. Situl găzduieşte peste 314 specii de plante şi peste 400 de specii de insecte. Menționăm în special prezența unor populații importante de fluturi şi coleoptere, printre care se regăseşte un fluture mic de zi de interes comunitar (albăstrelul de transilvania). De asemenea, în sit sunt prezente patru specii de amfibieni de interes comunitar. În pajiştile de altitudine joasă s-au dezvoltat populații importante de plante erbacee perene, dintre care menționăm plantele medicinale coada-vulpii şi bibernil (denumită şi sângereasă deoarece are proprietăți astringente şi antihemoragice). În interiorul sitului se găseşte rezervația naturală Dealul Zackel, care în 2011 a fost afectată în proporţie de 90% de un incendiu. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte în partea de SV a Podişului Transilvaniei. Altitudinile variază de la 400 m la aproape 600 m. Din punct de vedere geologic, rocile predominante sunt cele sedimentare, respectiv argile, gresii, marne, nisipuri, pietrişuri, care s-au depus pe fundamentul Depresiunii Transilvaniei, alcătuit din şisturi cristaline şi scufundat la o adâncime de peste 4500 m. Relieful este deluros, reprezentat prin dealuri joase cu pante domoale, despărțite de văi fertile şi râuri mici. pedologie Datorită condițiilor geomorfologice, geologice, climatice şi biogeografice, solurile predominante sunt din categoria solurilor specifice etajului deluros, respectiv soluri brune de pădure, slab podzolite sau nepodzolite, dar pe alocuri este prezent şi cernoziomul, din categoria cernisolurilor. Hidrologie Hidrografia din arealul sitului este reprezentată de râuri mici, tributare bazinului Mureşului (Slimnic, Șarba) şi Oltului (Valea Plopilor, Valea Șerpuită). Întregul teritoriu din zona Valea Plopilor se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în etajul dealurilor joase, cu temperaturi medii anuale de 8-9 °C. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie este de 21 °C, iar luna cea mai rece ianuarie, cu o medie de –3 °C. Având expunere sudică, pe unii versanți se înregistrează valori termice anuale de 10 °C. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de 662 mm, cu valori minime în februarie şi maxime în iunie, iar numărul zilelor de îngheț de circa 120 pe an. Umiditatea relativă a aerului înregistrează valori multianuale de 75%. Vânturile predominante sunt cele din direcția NV. BioCenoza vegetaţia Insolația puternică a versanților a determinat existența în acest areal a unei biocenoze de tipul celor comune stepelor, cu plante iubitoare de căldură şi rezistente la uscăciune. În acest areal au fost identificate numeroase specii de plante, unele dintre acestea fiind de interes conservativ (angelica de baltă, capul şarpelui, iris, hodolean, trifoiaş de baltă, clopoței). Specifice sunt frăsinelul, sasciul, jaleşul, diverse specii de ceapa ciorii (plante cu flori albe sau roz), ruşcuța, macul galben, migdalul pitic, poroinicul (gemănariță sau sculătoare). Vegetația ierboasă a pantelor înclinate şi aride este reprezentată de asociații de plante rezistente la secetă, numite generic iarbă de stepă. Alte specii importante de plante prezente în sit sunt zăvăcusta, macul cornut, bujorul (orhideea piramidă), stânjenelul de piatră (cocoşei păsăreşti), usturoiul alb, didițeii (sisinei), firuța de piatră, guşa porumbarului, ploşnitoasa. Datorită expozitiei şi altor condiții ecologice, în acest sit se regăsesc numeroase specii caracteristice regiunilor stepice, pontice şi submediteraneene, fiind până în prezent inventariate 314 specii de plante. Fauna Fauna este reprezentată de un număr impresionant de insecte, între care predomină coleopterele, ortopterele, hemipterele, himenopterele şi lepidopterele. Speciile de faună din sit se pot încadra, după proveniența lor, în grupele euro-siberiană, pontică, pontico-mediteraneană, daco-balcanică, paleotropicală şi iberică. Specifice pentru fauna acestui sit şi importante din punct de vedere biogeografic şi ecologic sunt fluturii de zi (în special lămâița şi fluturele de zi albăstrelul transilvan, care prezintă aici o subspecie care trăieşte doar în populaţii răsfirate din câmpia şi podişul Transilvaniei). Larvele fluturelui albăstrel transilvan trăiesc pe jaleşul cârn, plantă specifică versanţilor însoriţi din această zonă. Sunt prezente de asemenea specii de cărăbuşi, scarabi, precum şi gândacul arămiu al puieților. În sit este prezent şi cosaşul de stepă, o specie rară în Europa, întâlnită mai des în Asia. Alte specii de insecte sunt reprezentate de fluturele Polyommatus sephyrus uhryki (o specie balcanică rară, întâlnită numai în unele zone din câmpia Transilvaniei), Philotes bavius (o specie de origine pontică), Stenodera caucasica (specie de origine asiatică). În sit au fost identificate specii de amfibieni precum țestoasa de apă, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul comun transilvănean şi tritonul cu creastă. Fauna de micromamifere este reprezentată în special de rozătoare, printre care şoarecele de câmp şi şoarecele de umbră. insulele stePice şuRa mICă - SlImnIC - RO SCI 0093 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Activitățile economice principale sunt preponderent activități tradiționale (agricultură, creşterea animalelor, cultura plantelor tehnice, vii, livezi, albinărit, fierărit). În localitatea Șura Mică există un parc industrial, amplasat într-o zonă care se bucură de un spirit renăscut al liberei iniţiative, construit pe tradiţia industrială şi comercială datând din Evul Mediu dar respectând toate reglementările actuale din Uniunea Europeană. În Slimnic se găsesc Biserica fortificată (sec. XV) şi Cetatea țărănească (sec. XVI), precum şi biserica greco-catolică cu hramul „Sf. Treime“ şi biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Arhangheli“. În Cetatea țărănească există o cameră numită „camera divorțurilor“. Legenda spune că în această cameră erau aduse cuplurile care se certau şi erau ținute trei zile pentru a se împăca. Obiectele din cameră erau din lemn pentru a evita folosirea lor ca armă. Dacă nu se împăcau în trei zile, soții erau duşi la episcop, la Biertan, unde mai primeau un acord de şapte zile. Dacă nici acest răstimp nu era suficient pentru împăcare, soții divorțau în urma unei slujbe a episcopului. În localitatea Șura Mare există un obiectiv memorial (Parcela soldaților germani din al doilea război mondial, cu 116 militari înhumați) şi Biserica evanghelică fortificată (sec al XIII-lea). La horele de duminică din Șura Mare se joacă „Căluşerul“, un dans românesc tradițional. Biserica evanghelică luterană din Șura Mică (monument istoric, sec. XIII) a fost construită inițial ca bazilică romană, apoi transformată şi fortificată la sfărşitul sec. XIV, în stil gotic. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Una dintre amenințările la adresa habitatelor şi speciilor din sit este terasarea şi plantarea de salcâm care reduce arealul speciilor de interes conservativ. În decursul timpului, pe Dealul Zackel au avut loc alunecări de teren. Pentru stabilizarea acestuia au fost plantați puieți de salcâm. Acest brâu de salcâmi se extinde în prezent, necesitând anual înlăturarea lăstarilor tineri. Suprapăşunatul, îndeosebi pe Dealul Cucului, poate deveni o amenințare pentru multe habitate de interes conservativ. În partea superioară a pantelor dealurilor, unde înclinația este mai mică, se resimte influența păşunatului (care se practică mai mult pe platourile dealurilor). 0 1 2 3 km aDMiNiStrarea Sitului În sit nu există amenajări şi dotări. Sunt necesare într-o primă etapă panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, poteci şi trasee pentru vizitare, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 397 IzVOaRElE SulfuROaSE SuBmaRInE DE la mangalIa - RO SCI 0094 izvoarele sulfuroase submarine de la mangalia - RO SCI 0094 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Mangalia. supraFaţa: 382 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 48‘ 49‘‘; Long. E 28˚ 35‘ 55‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 7 max., 0 min., 0 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DN39 (E87) (Constanţa-Mangalia). Accesul CFR este posibil până în staţia Mangalia, de unde se pot folosi drumul naţional sau drumuri locale. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1170 - Recifi; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux. ridicate vara şi scăzute iarna, apele de suprafaţă din marea deschisă, cu salinitate mai ridicată vara şi temperatură scăzută iarna, şi apele de adâncime, cu salinitate ridicată şi temperaturi scăzute indiferent de anotimp. caracterizarea Sitului prezentare generală Acest sit este unic în România, geneza sa fiind în stransă legătură cu complexul carstic dobrogean. S-au identificat trei tipuri de habitate de interes comunitar: bancuri de nisip acoperite permanenent cu apă de mare, nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux şi recifii pe care trăiesc colonii de midii. În prezent situl este singurul loc din România unde mai supravieţuişte iarba de mare Zostera noltii. Golfuleţele de pe plaja Mangalia includ 78% din habitatul cu Zostera existent în România, restul de 22% aflându-se tot în interiorul sitului, într-un alt golfuleţ situat pe digul de nord al Portului Mangalia. Iarba de mare trăieşte la adâncimi mici, între 0,5 şi 2 m, şi în prezent nu este afectată de activitatea turistică modestă desfăşurată pe plaja Mangalia. De asemenea, în sit se găseşte 90% din populţia algei perene Cystoseira barbata din România. aspeCte ClimatologiCe Situl fiind submarin, aspectele climatologice importante sunt durata de strălucire a soarelui şi temperatura aerului. Durata de strălucire a soarelui la Mangalia este circa 182 zile/an. Valoarea medie anuală a temperaturii aerului, înregistrată la Mangalia este de 11,2 ºC. Temperatura medie a lunii iulie este de 22,8 ºC, iar temperatura medie a lunii ianuarie este 0,2 ºC. În zona sitului se înregistrează cele mai scăzute cantităţi de precipitaţii atmosferice din ţară, 378,8 mm/an. Durata medie anuală de producere a furtunilor este de 16,2 zile la Mangalia. Marea Neagră se află iarna sub acţiunea vânturilor din sectorul nordic (NV, N, NE), foarte puternice în apropierea ţărmului şi mai slabe spre larg. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este încadrat de faleze de loess, la baza cărora apar argile roşii cuaternare şi calcare sarmaţiene. Calcarele se extind în zona submersă, alcătuind plăci calcaroase care formează fundul mării. Un element morfologic important este o vale submarină situată în zona central-sudică a sitului şi formată prin umplerea cu nisip a unui sistem de fracturi în perioada de nivel scăzut al mării. Diferenţa de nivel între fundul văii şi placa de calcare este de 2-3 m. Nisipul din zona sitului este terigen, cu o importantă fracţie calcaroasă, mediu grosier sau fin, de culoare cenuşie şi bogat în mice. În perimetrul sitului sunt prezente numeroase izvoare sulfuroase submarine. pedologie Aria este integral submarină. Hidrologie Condiţiile hidrologice în sit depind de proporţia celor trei tipuri de ape care ajung aici, respectiv apele costiere provenind din balta Limanu, cu un grad de salinitate redus şi temperaturi BioCenoza vegetaţia Fitoplanctonul din zona sitului este reprezentat de 110 specii. În ceea ce priveşte compoziţia pe grupe ecologice, după rezistenţa la salinitate, dominante sunt formele marine şi marine-salmastricole (69%) şi formele dulcicole-salmastricole (31%). Situl adăposteşte specii cheie pentru ecosistemul marin cum sunt iarba de mare şi algele calcaroase, nelipsite de pe pietre sau midii şi pătrunzând până la 16 m adâncime. În zona sitului a fost identificată şi iarba de mare pitică, specie ce formează o pajişte densă împreună cu o algă roşie indicatoare de ape mai puţin poluate. Iarba de mare serveşte ca loc de hrănire şi reproducere pentru numeroase specii de nevertebrate şi peşti, fiind deosebit de importantă pentru ecosistemul marin. Fauna Structura populaţiilor de nevertebrate indică o comunitate caracteristică substratului dur, dominată de midii, însoţită de o populaţie diversă de crustacee. La adâncime a fost identificată o specie de crab considerat critic ameninţat (Brachynotus sexdentatus). În ceea ce priveşte ihtiofauna, în zona sitului au fost identificate 66 de specii de peşti, dintre care rizeafca şi scrumbia sunt specii de interes comunitar. O altă specie importantă este reprezentată de guvidul mare, care se întâlneşte şi în zona Mării Mediterane şi a Oceanului Atlantic. Scrumbia de Dunăre foloseşte situl ca zonă de tranzit pe parcursul migraţiei ce începe primăvara, fiind maximă în luna aprilie şi se prelungeşte uneori până în luna august. În ceea ce priveşte mamiferele marine sunt prezente toate cele trei specii de delfini semnalați în România: delfinul comun, delfinul cu bot gros şi marsuinul (porcul de mare), specii de interes comunitar şi strict protejate şi la nivel internaţional. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Mangalia este unul din importantele centre economice din sus-estul ţării. Principalele sectoare de activitate sunt construcţiile navale, industria textilă, industria alimentară, turismul (balnear, cultural şi de afaceri), transportul naval, precum şi agricultura (în special grâu şi porumb) şi creşterea animalelor (ovine şi bovine). Există patru mari baze de tratament balnear care exploatează nămolurile sapropelice şi apele mezotermale sulfuroase. Canalul Dunăre-Marea Neagră asigură o legătură directă cu centrul Europei pentru navele de croazieră şi pentru transportul de mărfuri pe Dunăre. Activităţile culturale sunt numeroase, în special vara. Mangalia este menţionată drept Pangalla (uneori Callata sau Pancalia) în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia“ apare prima dată în 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti şi prezenţa unei importante comunităţi de tătari atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis, o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica din secolul al VI-lea î.e.n. Portul şi jumatate din oraşul antic sunt în prezent submerse. Mormântul creştin cu psalmi a fost descoperit în marea necropolă a cetăţii Callatis şi datează din epoca romano-bizantină. Complexul funerar de la „Movila Documaci“ prezintă desene şi reprezentări antropomorfe, zoomorfe, precum şi reprezentări de nave. Mormântul cu papirus poate fi vizitat în incinta Muzeului de Arheologie „Callatis“. În perioada estivală, Mangalia găzduieşte numeroase manifestări culturale (Festivalul Callatis, Festivalul naţional de teatru Mangalia Art, Festivalul Mangalia). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Amenajările costiere au ca rezultat distrugerea sau fragmentarea unor habitate importante. Dragarea şenalelor sau extracţia pietrişului şi nisipului în scopul întreţinerii plajelor reprezintă activităţi umane cu impact asupra litoralului. Activităţile de pescuit industrial pot duce la eliminarea din ecosistem atât a speciilor vizate, cât şi a speciilor prezente în stocuri accidentale. Traularea fundului marin (activitate strict interzisă pe litoralul românesc) poate modifica mediul fizic şi ameninţă diversitatea habitatelor şi capacitatea acestora de a adăposti diverse specii de plante şi animale. Poluarea apei, fie că este organică, microbiologică, chimică sau cu nutrienţi, are drept consecinţă deteriorarea stării de conservare a unor specii importante de floră şi faună. aDMiNiStrarea Sitului Sunt necesare dotări şi amenajări diverse precum balize de demarcaţie conform hărţilor de navigaţie, panouri de avertizare şi panouri de informare şi orientare la ţărm şi în staţiunile turistice riverane, un centru şi puncte de informare în perioada estivală, puncte de plecare pentru ambarcaţiuni şi balize de ancoraj. Situl fiind submers, se poate realiza marcarea sa prin panouri lestate submerse, cu jaloane de traseu/ direcţie lestate. Este necesar un traseu de vizitare subacvatic cu marcaje, baliză de ancoraj pentru ambarcaţiunile cu turişti, scafandri şi echipe de monitorizare. 0 398 0,5 1 1,5 km la SăRătuRa - RO SCI 0095 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Şintereag. supraFaţa: 16 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 11‘ 18‘‘; Long. E 24˚ 21‘ 32‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 304 max., 293 min., 297 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile de acces sunt reprezentate prin drumuri locale şi drumuri forestiere. Deoarece pe raza sitului nu există aşezari umane, accesul se poate face doar din satele sau comunele limitrofe. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Nevertebrate: Eriogaster catax • Catopta thrips • Colias myrmidone • Lycaena dispar. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl reprezintă cea mai bine conservată zonă de sărătură din judeţul Bistriţa-Năsăud. Primăvara capătă un caracter mlăştinos, cu o vegetaţie săracă reprezentată prin specii de plante de sărătură precum limba peştelui, iarba de sărătură. 80% din suprafaţa sitului este acoperită cu pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, habitat prioritar de interes comunitar. Dintre speciile de interes comunitar, în sit se regăsesc patru specii de nevertebrate şi două specii de vertebrate, buhaiul de baltă cu burtă galbenă şi tritonul cu creastă. Starea de conservare a speciilor de fluturi din sit este în prezent neevaluată, cu excepţia fluturelui roşu de mlaştină, care are un statut de conservare nefavorabil. În sit se află şi rezervaţia naturală La Sărătură, zonă inundată puternic primăvara când capătă un pronunţat caracter mlăştinos. Aici există două izvoare cu apă sărată, din care unul este amenajat şi utilizat de localnici pentru prelucrarea brânzeturilor sărate. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Podişul Transilvaniei, fiind delimitat la nord de piemontul munţilor Ţibleş şi Rodnei, iar la est de munţii Bârgăului. Fundamentul, în prezent erodat, este format din şisturi cristaline. Morfologia dominantă este de tip podiş. Situl prezintă diverse formaţiuni cu incluziuni saline, precum şi depozite fluviatile de vârstă pleistocenă medie, în special pietrişuri şi nisipuri. În subsol există şi resurse de sare (Blăjenii de Jos, Șieu-Sfântu). pedologie Pe raza sitului predomină argiluvisolurile, reprezentate în special prin podzolite şi soluri brune. Urmează cambisolurile, reprezentate prin diverse soluri brune, atât acide cât şi bazice. Mai rar, se întâlnesc şi soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate, cum ar fi solurile aluviale, erodisolurile şi regosolurile. Hidrologie Situl se găseşte în Bazinul Someşului Mare, pe partea stângă a râului cu acelaşi nume. Zona este drenată de doi afluenţi cu debit mic ai pârâului Roşua, afluent al Șieului. Someşul Mare izvorăşte din munţii Rodnei şi se varsă la rândul său în Someş după ce parcurge o distanţă de 130 km. la sărătura - RO SCI 0095 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. aspeCte ClimatologiCe Climatul este temperat continental, cu influenţe vestice şi oceanice care sporesc cantitatea de precipitaţii. Precipitaţiile medii ating 610 mm/an. Umiditatea relativă a aerului variază între 50 şi 75%, prezentând un maxim în lunile septembrie şi aprilie, în aceeaşi perioadă cu creşterea cantităţilor de precipitaţii. În sit predomină vânturile din direcția vest. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este reprezentată prin specii tipice habitatului de sărătură continentală, care se stratifică relativ uniform. Dintre speciile de floră care se regăsesc în sit menţionăm coada şoricelului, coama de aur, loboda sălbatică, sovâvariţa, închegătura, troscotul, stridia vegetală, ghirinul, limba peştelui, albăstrica, pirul târâtor, rugina, pătlagina mare, iarba sărată şi iarba neagră. Fauna Dintre speciile de interes comunitar, în sit se regăsesc patru specii de fluturi, precum şi două specii de amfibieni: tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burtă galbenă. Dintre reptile, deşi există mai multe varietăţi de culoare, se întâlnesc exemplare verde-închis de şarpe de casă, precum şi exemplare galben-cenuşii de şarpe de apă. Ambele specii sunt total inofensive pentru om, deoarece nu sunt nici veninoase şi nici constrictoare. Dintre păsări putem întâlni pe raza sitului barza albă, cocostârcul, codobatura, precum şi vânturelul roşu, în această zonă fiind cunoscut ca vinderel sau vindereu. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Principalele activităţi economice sunt agricultura şi creşterea animalelor. Pe o suprafaţă mică (3 ha) sunt prezente vii şi pepiniere viticole. Majoritatea terenurilor se înscriu în categoria păşuni şi fâneţe. Comerţul cu produse agricole se realizează prin intermediul târgurilor sau prin deplasarea la Bistriţa (circa 30 km). Datorită prezenţei izvoarelor de apă sărată, în zonă se produce brânză sărată. Localitatea Șintereag este atestată documentar din 1325, sub denumirea de Somkerek. În zona numită „pe Cremene“ au fost descoperite urmele unei aşezări neolitice. Biserica din Șintereag (secolul al XV-lea), construită în stil gotic, este monument de arhitectură. Localitatea Șieu-Sfântu, situată de-a lungul văii Șieului, este atestată documentar din anul 1173 sub denumirea de „Igalia“. Biserica ortodoxă de lemn din Șieu-Sfântu (sec. al XVIII-lea) prezintă şi astazi un rafinament estetic elevat. Localitatea Blăjenii de Sus, situată în depresiunea Dumitra, datează din sec. al XIV-lea, fiind consemnată în „Diploma Papală“. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Presiunea realizată de către activităţile de păşunat şi fertilizare nu este semnificativă deoarece situl reprezintă mai mult un pasaj spre locurile de păşunat, iar fertilizarea are un caracter discontinuu. aDMiNiStrarea Sitului Este necesară realizarea unor puncte de intrare, precum şi amplasarea unor panouri de informare şi de avertizare/ atenţionare. 0 0,5 1 1,5 km 399 laCul BâlBâItOaREa - RO SCI 0096 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul prahova: Starchiojd. supraFaţa: 3 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 23‘ 20‘‘; Long. E 26˚ 6‘ 19‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 886 max., 864 min., 835 med. lacul bâlbâitoarea - RO SCI 0096 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN1A până la Vălenii de Munte, iar de aici pe drumul judeţean 102B spre Cislău, apoi pe DJ102L până în localitatea Starchiojd. De aici, accesul spre mlaştină este dificil, pe drum forestier. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 7110* - Turbării active. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). plante: Drepanocladus vernicosus. caracterizarea Sitului prezentare generală Mai mult de jumătate din suprafaţa sitului este ocupată de turbării acide în care predomină muşchiul de turbă. Deşi are o suprafaţă mică faţă de alte situri similare, Bâlbâitoarea prezintă o adâncime maximă în stratul de turbă de 14,2 m şi în ochiul central de apă de 12,5 m. Aici s-au descoperit 37 de specii noi pentru ţara noastră, dintre care 23 sunt alge, iar 13 aparţin faunei de nevertebrate. Este primul sit în care s-au făcut studii de evaluare a producției primare a plantelor macrofite dintr-un habitat de turbărie, atât la noi în țară cât şi în lume, urmărindu-se astfel evoluția fitocenozelor de care este legată colmatarea organică şi depunerea de turbă. Biotopul geologie/geomorFologie Cuveta mlaştinii este de versant şi s-a format datorită unei alunecări de teren, elementul cel mai caracteristic şi vizibil fiind râpa de desprindere cu o înclinaţie de circa 70°. pedologie În partea superficială terestră predomină cambisolurile, cu tipurile brun- roşcat de pădure şi brun acid de pădure, la care se adaugă argiluvisolurile, cu tipurile cenuşiu şi brun roşcat, şi local molisolurile. 0 400 0,5 1 Hidrologie Situl se află la 3 km de confluenţa pârâului Bâlbâitoarea cu Bâsca fără Cale. aspeCte ClimatologiCe Clima acestei unităţi are un caracter temperat-continental, cu diferenţieri regionale impuse de configuraţia reliefului, dar şi de poziţia la intersecţia influenţelor climatice nord-vestice, estice şi sudice. Temperaturile medii anuale sunt de 7-8 °C. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 750 mm. Lacul Bâlbâitoarea este situat la altitudine relativ mică, dar cu un microclimat de versant şi de vale specific care a permis formarea turbăriei. BioCenoza vegetaţia Din suprafaţa totală a sitului, peste jumătate este mlaştina propriu-zisă, iar cealaltă jumătate este reprezentată de versanţi acoperiţi de pajişti subalpine şi păduri. Planctonul mlaştinii include 83 de specii de alge. Flora include trei relicte glaciare (Scheuchzeria palustris, roua cerului şi rogozul cu panicul mic). Au fost identificate 60 de specii de muşchi, între care speciile de turbă sunt cele mai reprezentative. În sit este prezentă Drepanocladus vernicosus, o specie de muşchi de interes comunitar caracteristică turbăriilor montane. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 2159 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în activități de creşterea animalelor, cultivarea terenului agricol, pomicultură şi morărit. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne sau gaz. Rețeaua de alimentare cu apă şi cea de canalizare sunt în curs de realizare. Pe harta patrimoniului cultural comuna Bătrâni figurează cu urme arheologice din epoca daco-getică (sec. IV î. Hr. – sec I d. Hr.) în locul denumit Coada Malului dar şi vestigii din perioada formării poporului român (sec. V d. Hr.) în locul numit Slobozia. Ziua Comunei se sărbătoreşte în fiecare an pe 27 iulie, iar pe 14 septembrie are loc Târgul de zarzavat. Fauna Fauna este caracteristică habitatelor de mlaştină, întâlnindu-se mai multe specii de amfibieni şi reptile cum ar fi buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de munte, tritonul comun, şopârla de munte sau şarpele de apă. Trebuie menţionat că situl este frecvent vizitat şi de urşi. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia În zonă se practică intens activităţi pastorale, iar poziţionarea mlaştinii în apropierea drumului forestier şi existenţa pajiştii o face accesibilă oricărui trecător şi turmelor de 1,5 km oi şi vite. Într-o perioadă anterioară construirii drumului forestier din vecinătate, nivelul mlaştinii era mai ridicat cu caţiva zeci de centimetri, dar a scăzut din cauza unei scurgeri făcute de constructor. Mărturie stau rădăcinile copacilor din cuveta care se afla parţial deasupra nivelului actual al apei. Deoacere se efectuează tăieri în zona sitului, se pare că această zonă, teoretic retrasă, este de fapt expusă impactului negativ al mai multor tipuri de activităţi umane. aDMiNiStrarea Sitului În prezent în sit există doar poteci pentru vizitare. Acesta necesită dotarea cu panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare, puncte de informare, amenajări pentru observare, bariere, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. laCul nEgRu - RO SCI 0097 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Nistoreşti, Pauleşti. supraFaţa: 101 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 50‘ 43‘‘; Long. E 26˚ 29‘ 4‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1514 max., 1123 min., 1349 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7110* - Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important datorită existenţei a patru habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar. În acest sit au fost identificate numeroase specii de floră şi faună endemice precum roua cerului, plămâna sau bumbăcariţa. Elementul central al sitului, atât din punct de vedere al importanţei pentru conservare cât şi peisagistic, este Lacul Negru. Acesta este situat la altitudinea de 1250 m, are o suprafaţă de circa 1 ha şi o adâncime maximă de 7,5 m şi se remarcă prin turbăria activă care acoperă jumatate din luciul de apă. De asemenea, situl este desemnat ca zonă de protecţie insulară cu rol de coridor ecologic şi face parte din zona de securitate pentru carnivorele mari. În sit sunt prezente şase specii de interes comunitar, ursul şi croitorul fagului fiind prioritare. Biotopul geologie/geomorFologie Geologia este complexă datorită fenomenelor tectonice care au faliat depozitele de roci din zonă. Atât Culmea Dealului Negru cât şi culmile secundare reprezintă structuri de tip „hogback“, pe care s-au manifestat alunecări „uscate“ de masă de rocă, pe faţă de strat. Factorii modelatori externi ai scoarţei, asociaţi cu mişcările de ridicare a scoarţei, au condus la formarea „platformelor de eroziune“ şi, prin dezagregarea şi eroziunea rocilor de suprafaţă, au scos la iveală rocile mai vechi, rezultând „semifereastra tectonică“ Putna-Vrancea. 0 1 2 pedologie Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brun-acide. Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide provine din alterarea rocilor ce intră în constituţia litologică a zonei carpatice. Cu caracter insular, la cele mai mari altitudini apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri, se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Turbăria, situată pe conturul malurilor Lacului Negru, este dezvoltată în general pe o lăţime de 1-2 m (cu excepţia sectorului aval stânga, unde se dezvoltă pe o lăţime de circa 50 m şi o lungime de circa 100 m), în parte pe fundamentul foarte puţin înclinat, restul constituind un plaur pe suprafaţa Lacului Negru. Hidrologie Principala arteră hidrografică din sit este reprezentată de Lacul Negru din care izvorăşte pârâul Lacului Negru, afluent de stânga al Nărujei, după pătrunderea acesteia în sectorul superior de chei. Lacul Negru ocupă o suprafaţă totală de circa 0,6 ha, fiind alimentat de izvoare proprii, precum şi de un izvor provenind din grohotişurile Dealului Negru. Aproximativ 0,35 ha reprezintă luciu de apă, în timp ce aproape jumătate (0,25 ha) este acoperit de turbăria activă ancorată în special pe malul vestic. Ca geneză, Lacul Negru s-a format în urma unor alunecări uscate de strate care au închis cuveta cu profil asimetric transversal pe direcţia E-V. Martori ai acestor alunecări sunt trunchiurile de molid scufundate şi vizibile în apă. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat continentală, cu mari variaţii de temperatură de la iarnă la vară. Nivelul mediu anual al precipitaţiilor este de 1000 mm, intervalul cel mai ploios fiind primăvara, iar cel mai secetos iarna. Temperatura medie anuală este de 6 °C. Regimul termic este influenţat de altitudine şi de gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie, în masivul împădurit extremele fiind atenuate şi amplitudinile mai mici comparativ cu zona versantului superior acoperit cu grohotiş. BioCenoza vegetaţia În turbăria Lacului Negru au fost identificate 12 specii de muşchi, fapt care conferă acesteia un caracter de unicitate în Carpaţii Orientali şi, respectiv, în Munţii Vrancei. Alte specii importante de floră prezente în sit sunt roua cerului, bumbăcariţa, plămâniţa, stupitul cucului, diverse specii de rogoz. Fauna Spre deosebire de fauna terestră, fauna acvatică din spaţiul montan este mult mai puţin studiată. Cercetări asupra faunei de nevertebrate din cuveta Lacului Negru au identificat peste 30 de specii. Dintre nevertebratele terestre au fost identificate trei specii de gasteropode şi 27 de specii de insecte, dintre care croitorul fagului şi croitorul mare sunt specii de interes comunitar. Suprafaţa relativ redusă a sitului nu permite conturarea unor teritorii individuale ale speciilor faunistice de talie mare. Cu toate acestea, gradul mare de naturalitate şi lipsa activităţilor antropice atribuie suprafeţei sitului un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire, creştere a puilor şi chiar de coridor ecologic pentru ursul brun şi râs. Amfibienii şi reptilele sunt bine reprezentate, aici putând fi întâlnite salamandra, tritonul alpin, tritonul cu creastă sau tritonul de munte. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 2205 locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în activităţi de exploatare şi prelucrare a lemnului, creşterea animalelor şi prelucrarea produselor animaliere, cultivarea terenului agricol, valorificarea florei şi a faunei, a apelor sulfuroase, agroturism montan şi lucrări silvice. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu lemne. În zonă nu există rețele de alimentare cu apă şi de canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale din zona sitului putem menționa Schitul Valea Neagră (1755) şi Biserica de lemn lacul negru - RO SCI 0097 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DJ205 D (Focşani-Nistoreşti-Herăstrău), care se continuă cu drumul forestier din lungul Văii Nărujei, până în zona bazinului de recepţie al „Izvoarelor Nărujei“, unde din vecinătatea cabanelor forestiere se desprinde traseul turistic marcat care conduce la Lacul Negru. „Sf. Nicolae“ din satul Nistoreşti (finele secolului al XVIII-lea). Locuitorii zonei au păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile strămoşesti. Tradiţiile cele mai bine conservate sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, meşteşugurile populare (cusături, ţesături, drâstă pentru prelucrarea de cergi, cojocărie) sau folclorul tradiţional. În fiecare an, pe 8 septembrie se serbează ziua comunei Nistoreşti. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Impactul antropic este foarte redus datorită accesibilității extrem de dificile a terenului, lipsei drumurilor forestiere, precum şi măsurilor de prevenire a exploatării de parchete în zonă, urmare a instituirii regimului de protecție ca rezervație naturală. Vătămări sporadice asupra turbăriei s-au produs prin recoltarea rizomilor de Menyanthes trifoliata („Plămână“) de către localnicii din satele de munte ale bazinului Năruja, care le atribuie, în mod neconfirmat ştiințific, proprietăți terapeutice în afecțiunile pulmonare. Creşterea în semi-libertate a cornutelor sau cabalinelor atrage carnivorele mari în perioadele cu deficit de hrană. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de informare şi sunt amenajate puncte de intrare, poteci pentru vizitare şi trasee turistice. Acesta necesită suplimentarea numărului de panouri de informare şi dotarea cu panouri de avertizare, panouri pentru orientare, puncte de informare şi amenajări pentru observare. 3 km 401 laCul pEţEa - RO SCI 0098 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Oradea, Sânmartin. supraFaţa: 49 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 0‘ 38‘‘; Long. E 21˚ 58‘ 39‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 167 max., 133min., 147 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI lacul Peţea - RO SCI 0098 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN76 (Oradea-Băile 1 Mai). Situl este amplasat la 2 km de Băile Felix şi la 4 km de Oradea. În sit se poate ajunge şi pe calea ferată până la Oradea, apoi cu mijloace auto până în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 31a0* - Ape termale din Transilvania acoperite de lotus (dreţe). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Scoica de râu (Unio crassus) •Chilostoma banaticum. pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea habitatului prioritar de ape termale din Transilvania acoperite de lotus, precum şi pentru conservarea a trei specii de amfibieni, a ţestoasei de apă, a două specii de peşti şi a trei specii de nevertebrate (scoica de râu, melcul carenat banăţean şi o specie rară de fluture). Situl se suprapune peste Rezervaţia Naturală Pârâul Peţea, ecosistem acvatic cu o fizionomie bine conturată, reprezentând singurul ecosistem termal natural din România. Nufărul termal reprezintă unicul caz în care o specie de plantă tropicală trăieşte spontan într-o climă temperată. Rezervaţia naturală a lacului termal format de izvorul pârâului Peţea conţine nămol sapropelic fosil şi adăposteşte elemente floristice şi faunistice relicte, la fel ca întregul parcurs neamenajat al acestui pârâu (până la intrarea în Oradea), a cărui albie conţine în întregime depozite de turbă. Ecosistemul termal din sit este unic în lume deoarece conţine asocierea de specii endemice roşioară termală (specie de peşte), nufăr termal şi melc termal (relict terţiar). La suprafaţa apei lacului termal trăieşte o insectă micuţă, de asemenea endemică, Mesovelia thermalis. Aceste specii sunt considerate o rămăşiţă a florei şi faunei subtropicale din perioada terţiară, care datorită caracteristicilor apelor termale au supravieţuit răcirii climei din perioada glaciaţiunilor. Dintre acestea, nufărul a fost declarat Monument al Naturii încă din anul 1931, iar în Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1148/1932 a fost înfiinţată Rezervaţia botanică a pârâului Peţea. temperaturii aerului este de 10-11 oC. Influenţa maselor de aer oceanic se manifestă prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 611 mm, relativ mare comparativ cu regiuni asemănătoare de câmpie din estul sau sudul ţării aflate sub influenţa maselor de aer continental. Viteza vântului este redusă, înregistrându-se un maxim în luna aprilie. BioCenoza vegetaţia Speciile cele mai importante prezente în sit sunt nufărul termal, inăriţa mică, broscăriţa, piciorul cocoşului de baltă, ţipirigul (stuf), mana de apă, buzduganul de apă, pipriguţul, gălbinelele, creţuşca, răţişorul. În apropierea sitului se întâlnesc salcia plângătoare şi alte specii de sălcii, arinul negru, plopul, arţarul, teiul etc. În porţiunile nebetonate, aproape de mal, există pe alocuri o vegetaţie ierboasă specifică bălţii, unde predomină stuful, pipriguţul, stânjenelul galben, capul ariciului, rugina, rogozul de baltă, lintiţa, pirul roşu, papura, broscăriţa (în albia râului). Fauna Situl reprezintă un habitat ideal pentru speciile de amfibieni precum tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă, buhaiul de baltă cu burta roşie, broasca râioasă brună, broasca râioasă, brotăcelul, broasca roşie de pădure, tritonul comun, iar dintre reptile putem aminti ţestoasa de apă, năpârca, guşterul, şarpele de casă şi şarpele de apă. Nevertebratele sunt bine reprezentate în sit, o specie foarte importantă fiind melcul Melanopsis pareysii (relict viu, prezent numai în România) care are o mare variabilitate de formă şi dimensiuni şi trăieşte în apele calde ale lacului Peţea, pe plante şi fund mâlos, la temperaturi de până la 42 °C. De asemenea, sunt prezente melcul carenat bănăţean şi scoica de râu, aceasta din urmă fiind un indicator de ape curate, nepoluate. În ceea ce priveşte insectele, acestea sunt reprezentate de cosaşul verde, lăcusta călătoare italiană, greierele de câmp, greierele de casă, călugăriţa comună. Dintre fluturi, Biotopul geologie/geomorFologie Zona este dispusă pe o terasă de luncă alcătuită dintr-un orizont argilos sau de nisip, cu o grosime medie de 3,5 m. În zona pârâului Peţea orizontul de suprafaţă este alcătuit din nisipuri afânate. Arealul face parte din punct de vedere geologic din extremitatea de NE a Depresiunii Panonice. În cuprinsul ei se separă un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi depozite sedimentare, ca şi o suită de depozite terţiare care reprezintă formaţiunile propriu-zise ale depresiunii. pedologie În zona sitului există mai multe tipuri de soluri cum ar fi cernoziomuri argiloiluviale tipice, soluri cenuşii tipice, cernoziomuri cambice freatic-umede, cernoziomuri cambice gleizate, protosoluri aluviale, soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale) frecvent gleizate, soluri brune argiloiluviale tipice (inclusiv slab luvice), soluri brune eu-mezobazice, erodate şi erodisoluri, soluri brune luvice gleizate şi/sau amfigleizate, soluri gleice pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente, soluri pseudogleice albice şi suprafeţe de sol afectate de degradare agrofizică. Hidrologie Pârâul Peţea este un afluent de stânga al Crişului Repede, care izvorăşte din locul numit „Ochiul Ţiganului“, colmatat azi, urmat de „Ochiul Pompei“ (captat şi slab funcţional) şi de „Ochiul Mare“, care a luat aspectul unui mic lac, acesta rămânând principalul izvor natural care mai debitează, restul izvoarelor descrise fiind practic dispărute. De altfel, debitul izvoarelor termale a scăzut permanent în timp din cauza unor cauze geologice la care s-au adăugat în ultimele decenii exploatarea intensivă a resurselor de apă termală de către om, ceea ce a dus la scăderea accelerată a debitelor acestora. Principalul afluent netermal este Valea Hidişelului, care izvorăşte în amonte de localitatea Hidişelu de Sus. Valea Hidişelului confluează cu pârâul Peţea în dreptul localităţii Sânmartin, străbătând ulterior sudul oraşului Oradea. aspeCte ClimatologiCe Caracteristicile principale a climei din zona sitului sunt lipsa intervalelor de uscăciune şi seceta excesivă în timpul verii şi a gerurilor intense şi persistente în timpul iernii, urmare a infuziilor de aer temperat maritim care sunt destul de frecvente. Aşezarea arealului într-un sector larg, deschis circulaţiei maselor de aer predominant vestice şi sud-vestice, explică climatul temperat moderat de câmpie, blând. Media anuală a 402 0 1 2 3 km în sit se întâlnesc diverse specii dintre care amintim fluturele coadă de rândunică, fluturele de varză, fluturele cap de mort şi fluturele vărgat, specie prioritară de interes comunitar. Datorită prezenţei ecosistemului acvatic apar o serie de specii de insecte cu larve sau adulţi legate de acest mediu, cum sunt libelulele şi scorpionul bălţii. Speciile de peşti identificate aici prezintă o variabilitate accentuată, dar cu populaţii reduse numeric, putând fi întâlniţi crapul, avatul, cleanul, mreana vânătă, porcuşorul, boarţa, câra, babuşca, caracuda, carasul, murgoiul bălţat, dar şi speciile de peşti exotici provenite de la acvarişti şi care supravieţuiesc în apa caldă. Dintre speciile de păsări din cadrul sitului putem menţiona coţofana, mierla, cucul, diverse specii de piţigoi şi ciocănitori, huhurezul mic, ciocârlia, mărăcinarul etc. Accidental apar în sit cormoranul mic, strârcul cenuşiu, stârcul galben, egreta mică. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 191323 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în industrie, turism, comerț, agricultură şi creşterea animalelor. Sistemul de încălzire din locuințe este centralizat şi individual, cu lemne şi gaz. Localitățile din vecinătatea sitului dispun de rețele de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice aflate în zona sitului pot fi menționate Biserica Ortodoxă cu Lună din Oradea, construită în 1790 (un mecanism din turla bisericii arată cu exactitate fazele lunii), Cetatea din Oradea, construită în secolul XI şi devenită o adevărată emblemă a oraşului, şi Capela de la Haieu, o impresionantă biserică-sală de sorginte medievală (sec. XIV) în care se mai pot observa elemente arhitecturale romanice, cisterciene şi gotice. „Toamna Orădeană“ este un festival de divertisment şi cultură organizat în fiecare an între jumătatea lunii septembrie şi 12 octombrie, Ziua Oraşului, iar „Serbările Cetății“, o manifestare cultural-artistică, are loc vara fiind menită să readucă în centrul atenției leagănul istoric al urbei. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Exploatarea intensivă a resurselor de apă termală a dus la scăderea accelerată a debitelor izvoarelor termale, în decembrie 2012 constatându-se secarea apei din cuveta lacului şi îngheţul speciilor caracteristice, producându-se distrugerea întregului ecosistem. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri de avertizare şi de informare, puncte de intrare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită atât suplimentarea panourilor de avertizare, a celor de informare şi a amenajărilor pentru colectarea deşeurilor, cât şi centre de vizitare şi puncte de informare. laCul ştIuCIlOR - SIC - puInI - BOnţIDa - RO SCI 0099 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Bonţida, Căianu, Fizeşu Gherlii, Geaca, Gherla, Jucu, Pălatca, Sic, Ţaga. supraFaţa: 3.798 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 56‘ 30‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 30‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 525 max., 276 min., 362 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN1C. La ieşirea din Cluj-Napoca se poate folosi şoseaua de centură a Clujului (ocolind comuna Apahida) sau se poate continua pe DN1C prin Apahida, cele două rute întâlnindu-se la ieşirea din această comună. Din acest punct se continuă până în Gherla, unde se intră pe DJ127 şi apoi se face stânga pe DJ109C. La podul peste râul Fizeş, DJ109C se bifurcă. Dacă se continuă pe acest drum, se intră pe valea propriu-zisă a Fizeşului, se trece prin localitatea Fizeşu Gherlii, iar în satul Sântioana se poate intra pe drumul local care duce la Sântejude şi mai apoi în sit la Stufărişurile de la Sic. Din Sântioana se poate merge şi spre comuna Ţaga iar apoi, din satul Sucutard, se face dreapta pe DJ161G şi se intră în sit în satul Puini. Continuarea din Sucutard a rutei pe DJ109C până în comuna Geaca, dă posibilitatea de intrare în sit pe Valea Legii prin folosirea drumului local spre satul Legii aflat la ieşirea din Geaca lângă lac. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91h0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Nevertebrate: Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicornis) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Gălbinare (Serratula lycopifolia). caracterizarea Sitului prezentare generală Zona este cunoscută în literatura geografică românească sub numele de Câmpia (Bazinul) Fizeşului. Geologia zonei, heterogenitatea solurilor şi a reţelei hidrografice au contribuit împreună la realizarea unui peisaj extrem de mozaicat, în parte modelat şi sub influenţa antropică. Mozaicarea peisajului se oglindeşte în faptul că aici se întâlnesc nu mai puţin de nouă tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care cinci sunt prioritare. Sunt prezente atât habitate forestiere cât şi habitate deschise şi de zone umede. Acestea, alături de cele antropogene, susţin o diversitate biologică mare la nivelul florei şi faunei. Astfel, în sit regăsim şapte specii de interes comunitar, printre care o insectă foarte rară în ţara noastră, cărăbuşul cu corn. Situl se găseşte pe un teritoriu recunoscut şi datorită valorii sale avifaunistice, materializată prin desemnarea în zonă, în anii ’60-’70 ai secolului trecut, a trei rezervaţii naturale cu carater zoologic-ornitologic şi anume Lacul Știucilor, Stufărişurile de la Sic şi Valea Legiilor. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în Câmpia Fizeşului, subunitate a Câmpiei Transilvaniei. Relieful se prezintă sub forma unei asociaţii de dealuri, culmi joase şi prelungi în alternanţă cu văi largi, cu altitudine medie de aproximativ 360 m şi care variază între 270 şi 520 m. Din punct de vedere geologic, regiunea se prezintă ca o succesiune de anticlinale şi sinclinale, domuri (Puini), brahianticlinale şi cute diapire (Sic). Această structură geologică se reflectă şi în morfologia reliefului, sectorul nordic şi central-vestic prezentându-se ca o zonă deluroasă, cu o energie de relief ale cărei valori depăşesc uşor 150 m şi care se datorează unui complex de factori, dintre care cei mai importanţi sunt altitudinea de peste 500 m şi prezenţa rocilor mai rezistente la eroziune. În aceste zone sunt frecvente procesele de ravenaţie (şiroiri, ogaşe, ravene) determinate de prezenţa rocilor dure, energia de relief şi panta mare a versanţilor. Un factor ce contribuie la intensificarea acestor fenomene este cel antropic, legat în acest caz de modul de utilizare a terenului, respectiv suprapăşunatul şi arăturile în lungul versantului. Alunecările de teren sunt extrem de frecvente. În localitatea Sic, de-a lungul văilor Coastei şi Sântejude, apare la suprafaţă sarea, determinând o morfodinamică specifică şi instalarea sărăturilor. pedologie În zonele mai înalte, din nordul şi nord-vestul câmpiei în care este localizat situl, procesele pedogenetice au dus la formarea argiluvisolurilor şi a cambisolurilor pe suprafeţe mai restrânse. Cambisolurile apar îndeosebi pe versanţi, uneori şi pe suprafeţe plane, frecvent suprapuse depozitelor bogate în carbonat de calciu. O răspândire largă o au solurile brune de pădure, cu textura uniformă pe profil, ceea ce le imprimă un mai mare grad de rezistenţă la eroziune. Aceste soluri se întâlnesc în sectorul central şi vestic al sitului (zona Sic, Valea Sărată), precum şi pe majoritatea reversurilor de cuestă. În sudul sitului există molisoluri reprezentate de cernoziom argiloiluvial şi într-o mai mică măsură cernoziom cambic. Pe suprafeţe restrânse, în concordanţă cu anumiţi factori locali, apar soluri intrazonale, între acestea putând fi amintite solurile hidromorfe, halomorfe şi cele neevoluate. În văile pâraielor (Valea Bonţului şi Legii sau Mociu) sunt răspândite solurile aluviale şi hidromorfe (lăcoviştile şi solurile negre de fâneaţă), consecinţă a surplusului temporar, prelungit sau permanent al apei. Prezenţa sării la suprafaţă a determinat apariţia, în unele sectoare, a solurilor specifice cum ar fi cele aluviale salinizate pe Valea Sicului, solonceacurile la Sic, Lacul Știucii şi pe Valea Sărată şi soloneţurile la Sic. Hidrologie Situl se află pe partea stângă a Fizeşului în sensul de curgere a apei. Râul Fizeş, care drenează întreaga Câmpie a Fizeşului, izvorăşte la 3 km est de comuna Cămăraşu şi, urmând o direcţie generală N-NV, se varsă în Someşul Mic în aval de Gherla. Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată în întregime de afluenţi de stânga ai Fizeşului, respectiv pâraiele Bonţ, Coasta, Sântejude, Chiriş, Imbulz şi Mociu. Lacul Știucilor, localizat în nordul sitului, s-a format la confluenţa a patru pâraie, Pârtoţ, Sănăşele, Arniţa şi Săcălaia. Valea Bonţului, care iese din Lacul Știucilor, curge spre nord şi se varsă în Fizeş în amonte de Gherla. Lacul Știucii, Săcălaia sau Sic este cea mai cunoscută zonă umedă a Câmpiei Fizeşului şi are câteva caracteristici distincte: este singurul lac natural din Transilvania care nu a fost amenajat pentru piscicultură, este cel mai adânc lac natural dulce din Transilvania (cu o adâncime de circa 7 m), este cel mai întins ca suprafaţă din bazinul Fizeşului (cu circa 31 ha luciu de apă, plus alte aproape 130 ha de stufăriş) şi este singurul lac al Transilvaniei pe care se formează plaur, la fel ca în Delta Dunării. Partea de sit aflată în zona comunei Bonţida este drenată de pârâul Valea Coastei, care apoi în perimetrul comunei Sic dă naştere celebrei zone umede cunoscută sub numele de Stufărişurile de la Sic, zonă mlăştinoasă care se întinde pe o suprafaţă de peste 200 ha. Aici este localizat cel mai mare masiv compact de stuf din Transilvania. În aval de stufărişurile de la Sic, Valea Coastei se mai numeşte şi Valea Sicului iar la con- fluenţa acesteia cu pârâul Sântejude s-au amenajat heleşteiele Borzaş şi Sântejude după inundaţiile din 1970. Iazul Sântejude are o lungime de 1,9 km şi o adâncime maximă de 2,6 m, iar iazul Borzaş, situat în amonte de el, are o lungime 0,6 km şi o adâncime maximă de 1,8 m. La Puini, situl este mărginit la nord de pârâul cu acelaşi nume, iar la sud de pârâul Chiriş, care confluează aici cu valea Imbulz. Pârâul Puini se varsă în Fizeş între iazurile mari Sucutard I şi Ţaga Mare iar Girişul, după confluenţa cu Imbulzul, se varsă în iazul Sucutard I, situat pe Fizeş în amonte de Sucutard II. Partea cea mai sudică a sitului se află pe valea pârâului Mociu sau Legii. Aici se găseşte restul lacului Legii de odinioară. În prezent Lacul Legii este aproape complet secat din cauza barării cursului de apă al văii Legii la Mociu, unde s-a amenajat un mic iaz. Amenajarea acestui iaz, precum şi lucrările de adâncire a albiei pârâului Legii întreprinse la finele anilor ’70, au dus la scăderea nivelului apei atât în Lacul Legii cât şi în lunca pârâului din aval de lac şi până la vărsarea în iazul Geaca I, adică tocmai în zona care formează rezervaţia naturală Valea Legiilor. aspeCte ClimatologiCe Câmpia Fizeşului aparţine din punct de vedere climatic zonei continentale cu influenţe de aer nord-vestic. Temperatura medie anuală se situază în jurul valorii de 7,6 °C. Amplitudinile termice diurne ating în medie 14-15 oC în timpul verii şi 3-7 oC iarna. Precipitaţiile atmosferice variază uşor în zonă, crescând de la est spre vest, între 600-800 mm/an. Datorită poziţiei şi reliefului, direcţia de orientare a vânturilor nu este influenţată de obstacole naturale. Vânturile bat predominant din sectorul vestic (nord-vestic şi sud-vestic). Distribuţia direcţiei şi vitezei vânturilor în cursul anului este dirijată de regimul circulaţiei generale atmosferice, iar într-o mare măsură aceste vânturi predominante sunt răspunzătoare de schimbările în dinamica factorilor meteorologici. lacul ştIuCIlOR - SIC - puInI - BOnţIDa - RO SCI 0099 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BioCenoza vegetaţia În sit, pădurile ocupă suprafeţe reduse şi sunt situate pe pantele şi coamele dealurilor la Săcălaia, Sic şi Puini. Aceste păduri sunt edificate de gorun, carpen şi stejar pufos. Există şi păduri de stejari mezofili, în principal stejar pedunculat, şi izolat pe versanţi sudici, în Pădurea Păstăraia pe Valea Sântejude, este prezent şi cerul. Pe lângă aceste specii dominante sunt prezenți şi paltinul de câmp, jugastrul, cireşul sălbatic, arţarul tătărăsc, teiul şi frasinul. Caracteristice sunt pădurile transilvane de gorun şi stejar pedunculat cu arţat tătăresc, tipice pentru silvostepă, ponderea cea mai mare având-o însă goruneto-cărpinetele. Împreună cu stejărişo-gorunetele, acestea sunt instalate pe pante cu înclinaţie relativ mare (15-40°), fiind păduri tinere, de circa 35-50 ani. Stejarul pufos formează de asemenea păduri tinere şi mai puţin compacte cu strat arbustiv sărac. Stratul arbustiv este format din câteva specii, între care 403 lacul ştIuCIlOR - SIC - puInI - BOnţIDa - RO SCI 0099 alunul (de regulă la liziere), cornul, sângerul, socul, lemnul câinesc. Stratul ierbos este dominat de gălbeniţă, pochivnic, crucea voinicului, mălaiul cucului, rogoz de pădure, rotunjoară etc. După defrişările din trecut ale pădurilor de stejar pufos şi gorun, pe pantele însorite s-a instalat o vegetaţie ierboasă stepică în care domină colilia şi iarba câmpului. Caracteristică este prezenţa arbuştilor, care sugerează posibilitatea refacerii vegetaţiei lemnoase. Tufărişurile ponto-panonice de porumbar şi păducel sunt foarte răspândite în sit, ocupând suprafeţe relativ mari. Alături de păducel şi porumbar, în structura lor apar şi măceşul, lemnul câinesc, cornul şi socul, iar în stratul ierbos sunt frecvente flocoşica, turtiţa mare, coada şoricelului, salvia de câmp, păiuşul, fragii de câmp, ghizdeii etc. Este remarcabilă prezenţa în sit a subspeciei endemice Astragalus exscapus transsilvanicus, pentru care situl reprezintă al doilea areal ca mărime, precum şi a speciilor deosebit de rare Centaurea ruthenica, Bulbocodium versicolor, Serratula wolffii, Serratula lycopifolia, Iris pontica. În sit există şi alte specii de plante interesante şi rare precum vulturica transilvană, spânzul, târtanul, săbiuţa, stânjenelul, laleaua pestriţă, dediţelul galben, jaleşul de stepă etc. În zonele umede există în primul rând abundenţă de vegetaţie palustră, însoţită însă şi de vegetaţie submersă şi natantă. Vegetaţia natantă este abundentă numai în Lacul Știucii şi este reprezentată de comunităţi de lintiţă, otrăţel de apă şi brosca- riţă, vegetaţia palustră fiind reprezentată de trestie, care apare în toate zonele umede şi ocupă suprafeţe de peste 500 ha în sit. Fauna Fauna sitului este foarte diversă, consecinţă a diversităţii florei şi a habitatelor, a reliefului heterogen şi reţelei hidrografice. Insectele sunt un grup foarte bine reprezentat, fiind identificate în sit cel puţin 90 de specii. Dintre acestea se remarcă cărăbuşul cu corn şi rădaşca, specii de interes comunitar. Studii recente au condus la identificarea a 297 de specii de fluturi, iar estimările susţin că este posibil ca numărul real al acestora să fie de cel puţin 1000, dintre care se remarcă fluturele sabie, fluturele ochi de păun de zi şi molia împărat. Peştii sunt reprezentaţi prin specii tipice de apă stătătoare ca roşioara, crapul, plătica, bibanul şi soretele, ştiuca fiind emblema zonei. Amfibienii sunt reprezentaţi prin nu mai puţin de 11 specii, dintre acestea izvoraşii de baltă, cel cu burta galbenă şi cel cu burta roşie, fiind de interes comunitar. Pe lângă aceştia, în sit mai întâlnim broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca râioasă verde, broasca roşie de pădure. Dintre cele şapte specii de reptile prezente aici amintim şopârla de câmp şi şarpele de alun. Mamifere sunt reprezentate prin 43 de specii, pe lângă speciile comune precum căprioara, vulpea, mistreţul, bursucul, întâlnindu-se specii mai rare precum chiţcanul de mlaştină şi cel de apă. Dintre rozătoare, sunt întâlnite specii importante ca pârşul cu coadă stufoasă, pârşul de alun şi orbetele. Fauna de păsări este deosebit de bogată, în sit trăind peste 140 de specii de păsări. Dintre speciile caracteristice zonelor umede, cele mai reprezentative sunt buhaiul de baltă, stârcul pitic, eretele de stuf şi raţa roşie. În păduri trăiesc câteva specii de ciocănitori precum negraica, ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea de stejar, dar cuibăresc şi specii prădătoare de zi (acvila ţipătoare mică, viesparul) şi de noapte (huhurezul mare, ciuşul), iar în habitatele deschise de pajişti cu tufărişuri trăiesc efective importante de cristel de câmp, sfrâncioc roşietic, ciocârlie de pădure şi fâsă de câmp. aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Cei 44060 de locuitori din zona sitului sunt angrenați în principal în agricultură, industrie, comerț, creşterea animalelor, prestări de servicii, morărit şi panificație, prelucrarea lemnului, piscicultură şi turism. Sistemul de încălzire din locuințe este individual, cu gaz şi/sau lemne. Localitățile Gherla şi Jucu dețin rețele de alimentare cu apă şi canalizare. Dintre monumentele istorice şi culturale aflate în zona sitului amintim Biserica reformată din Vaida-Cămăraş (sec. XIV), Cetatea Gherla sau Cetatea Martinuzzi, în prezent penitenciar (1540) şi Castelul Wass din Ţaga (1769). Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui structură s-a păstrat până în prezent. Dintre evenimentele culturale ce au loc anual în vecinătatea sitului menționăm Festivalul Zilele Sicului (15-20 august), Zilele Municipiului Gherla (iunie), „Fii satului“ din Păltaca (24 iulie) etc. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Elementele cu impact negativ asupra sitului sunt generate de incendierea miriştilor şi a vegetației palustre şi fertilizarea chimică a terenurilor agricole. aDMiNiStrarea Sitului În sit există panouri şi puncte de informare, amenajări pentru observare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Acesta necesită suplimentarea panourilor de informare, a amenajărilor pentru observare şi a celor pentru colectarea deşeurilor şi dotarea cu panouri de avertizare, clădiri administrative şi trasee tematice. 0 404 1 2 3 km laCuRIlE făRăgău - glODEnI - RO SCI 0100 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureș: Băla, Fărăgău, Glodeni, Voivodeni supraFaţa: 230 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 42‘ 34‘‘; Long. E 24˚ 33‘ 30‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 381 max., 338 min., 351 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Târgu Mureş se urmează DN15 până în Dumbrăvioara, apoi pe DJ153B către localitățile Glodeni, Păingeni, Fărăgău, drumul trecând prin imediata apropiere a lacurilor. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). caracterizarea Sitului prezentare generală Lacul Faragău reprezintă ultimul lac natural din Câmpia Transilvaniei şi a fost declarat Monument al Naturii. Situl de importanță comunitară a fost desemnat în special pentru protejarea habitatului european Lacuri distrofice şi iazuri, precum şi a țestoasei de apă. Vegetația caracteristică este formată din specii de turbărie, ceea ce trădează descendenţa vegetaţiei lacului din perioada post-glaciară atlantică sub-boreală. Pe aria sitului sunt prezente numeroase specii rare şi endemice precum cruciulița, dumbrăvița de baltă, rogojelul, săgețica, coada ursului, izma de baltă, joiana, plescăiţa albă, diverse specii de rogoz, nufăr, salcie etc. Situl include rezervaţia naturală omonimă (Lacurile Fărăgău), o rezervație botanică care găzduieşte zone de plaur, precum şi arii în care muşchiul de turbă Sphagnum formează asociaţii vegetale cu feriga de baltă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este format dintr-o salbă de cinci lacuri situate pe râul Șar, afluent al Mureşului. Acesta se găseşte în Câmpia Transilvaniei şi reprezintă o zonă de ape stătătoare, formată din iazuri şi heleşteie. Formațiunile geologice prezente în sit aparțin terțiarului superior şi cuaternarului. Frecvent apar formațiuni sarmațiene şi panoniene formate din argile, argile marnoase şi nisipoase. pedologie Solurile predominante în sit sunt solurile brune, precum şi brune luvice (tip cambisoluri). Pe terasele şi în meandrele râului Șar s-au format soluri brune luvice pseudogleizate, iar în lunci sunt prezente solurile aluviale şi protosolurile aluviale. Hidrologie Pârâul Șar are doi afluenți (Ercea şi Moişa) şi este, la rândul său, afluent al Mureşului. Salba de lacuri din sit cuprinde lacurile Făragău, Băla, Glodeni, Toldal şi Păingeni. Lacul Faragău are o suprafață de 35,5 ha şi s-a format prin bararea naturală a pârâului Șar cu propriile aluviuni. Lacurile Toldal şi Păingeni sunt situate în aval de lacul Faragău. Lacul Băla are o suprafață de 100 ha şi adâncimi între 1 şi 5 m, fiind situat lângă localitatea Băla. Lacul Glodeni este ultimul din salba de lacuri, la aproximativ 2 km de confluența pârâului Șar cu râul Mureş. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în zona climatului temperat-continental moderat. Maximele absolute pot urca până la 38-39 °C, iar minimele absolute pot coborî sub –32 °C. Precipitaţiile atmosferice ating circa 600 mm/an. Ploile torenţiale nu au un caracter prea accentuat. Inversiunile de temperatură sunt destul de frecvente. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul nord şi NV, favorizate de orientarea generală a reliefului şi în special de orientarea culoarului văii Mureşului. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia prezentă în sit este cea specifică lacurilor de câmpie şi se încadrează în habitatul Lacuri distrofice şi iazuri. Plantele de turbărie prezente în sit relevă o serie întreagă de specii rare şi endemice, precum feriga-de-baltă, cruciulița, rogozul, salcia cenuşie, măcrişul de apă, dumbrăvița de baltă, joiana, orhideea de baltă (orhideea lui Bog). În sit apar şi specii de plante de apă (plante acvatice), care cresc pe soluri permanent umede, specifice acestui biotop, dintre care menționăm şopârlaița (şopârlica albă sau parnasia), cosițelul, gălbeneaua, pietrarul, salcia de nisipuri, trifoiaşul de baltă, pufulița de mlaştină, broscarița (iarba şerpilor), rogojelul, săgețica etc. Alături de plantele acvatice, în sit, sunt prezente şi plante terestre care prezintă adaptări la mediul permanent umed, fie în sol (o specie de rogoz), fie în atmosferă (plante palustre). Fauna Din punct de vedere faunistic, în sit se găsesc o serie de specii importante sau rare, dintre care menţionăm crustacee inferioare mici, cu corpul nesegmentat adăpostit într-o cochilie bivalvă (Darwinula zimmeri, relict de origine tropicală), batracianul Rana arvalis weltersterffi, precum şi populații semnificative de broască țestoasă de apă. Reptilele sunt evidențiate prin populații bine reprezentate numeric de şarpe de apă şi şarpe de casă. Dintre speciile de peşti prezente în sit, le menționăm pe cele caracteristice zonelor de câmpie, cu râuri lente şi bălți (crap, ştiucă, roşioară, caras, şalău, biban, clean, fitofag, cteno etc). Lacul Faragău, împreună cu întreaga amenajare piscicolă din aval, reprezintă un excelent loc de refugiu şi hrănire pentru un mare număr de specii de păsări. Pe raza sitului au fost observate circa 180 de specii de păsări, dintre care peste 40 sunt clocitoare (vânturel de seară, stârc pitic, chirighiță neagră, chirighiță cu obraz alb, rață roşie, rață fluieratoare, cormoran mic, corcodel cu gât roşu, uliu porumbar, chiră mică, chiră de baltă, stârc cenuşiu, cunoscut şi sub numele de bâtlan etc.). aSpecte Socio-ecoNoMice Și culturale Activitățile economice din zona sitului sunt reprezentate de agricultură (cultivarea terenurilor agricole), creşterea animalelor şi prelucrarea laptelui, extracția gazului metan, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, acvacultura (peşte şi scoici), panificație şi comerț. Localitatea Băla este atestată din anul 1327. Denumirea sa provine de la primul om care a venit în zonă, „om bălan“. Localitatea Fărăgău a cunoscut de-a lungul timpului mai multe denumiri: Possessione Farago (1357), Faragon (1369), Faragow (1375), Pharago (1456), Faragho (1495). Denumirea localității Glodeni înseamnă „Pârâu noroios“. Localitatea Glodeni este atestată documentar din anul 1263. Biserica Reformată şi clopotnița (satul Ercea, sec. al XV-lea) cu strane sculptate, Biserica „Sfânta Treime“ (din satul Fărăgău), Castelul Teleki şi Casa de Piatră (în trecut grajdul castelului), precum şi bisericile de lemn din Glodeni, Moişa, Păcureni, Păingeni reprezintă câteva dintre monumentele istorice din zona sitului. Dintre evenimentele culturale menționăm Sărbătoarea plugarului „Fuga din Tău“, precum şi dansurile populare specifice zonei Tău şi Moisa. Dintre meşteşuguri, se păstrează tradiția lemnăritului, confecționarea de porturi populare, prosoape, păretare, covoare textile etc. lacurile fărăgău - glODEnI - RO SCI 0100 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara periMetrului aceStuia Pescuitul sportiv necontrolat prezintă un impact negativ asupra habitatelor şi speciilor protejate, cu un caracter permanent. aDMiNiStrarea Sitului În sit există puncte de intrare şi locuri de campare. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, puncte de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 405 larion - ro SCi 0101 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Lunca Ilvei. Județul Suceava: Coșna, Poiana Stampei. supraFaţa: 3.023 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 21‘ 5‘‘; Long. E 25˚ 2‘ 54‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1237 max., 731 min., 955 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Larion - ro SCi 0101 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este traversat de DJ172D care străbate localităţile Lunca Ilvei și Tătaru. Chiar prin interiorul sitului trece calea ferată Ilva MicăFloreni, gara Grădiniţa fiind situată în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus). plante: Buxbaumia viridis. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă habitatul de turbărie împădurită şi tinoave în care stratul de turbă are grosimi considerabile, caracterizate printr-o diversitate floristică deosebită. Pădurile din sit, formate din molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, se remarcă prin capacitatea naturală mare de regenerare, subliniată de prezenţa puieţilor de diverse vârste. În sit se găsesc importante populaţii de roua cerului şi de carnivore mari protejate la nivel european, râs, lup şi urs (ultimul fiind prioritar pentru conservare), care folosesc habitatele din zonă ca loc de hibernare şi reproducere. Situl include şi rezervația naturală de interes naţional „Crovul de la Larion“. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în Depresiunea Dornelor, o depresiune tectono-erozivă drenată de Bistriţa şi afluenţii săi Dorna şi Neagra Şarului. Relieful variat, care cuprinde zonă montană, deluroasă şi teren de luncă, este sculptat în formaţiuni sedimentare pliocene şi vulcanice. Zona se încadrează în sistemul depresionar subvulcanic intern, cu amprentă proprie de groapă tectonică provenită prin prăbuşire. Aici avem două zone cu predispoziţie diferenţiată la eroziune: zona şisturilor cristaline şi a rocilor eruptive, caracterizată prin existenţa unui substrat litologic constituit din roci dure masive şi impermeabile, cu eroziune redusă la suprafaţă şi în adâncime şi cu un relief dominat de versanţi cu pante mari, şi zona sedimentară care prezintă un substrat alcătuit din roci friabile detritice, permeabile şi intens afectate de factorii erozivi la suprafaţă şi în adâncime, cu un relief cu pante domoale şi fragmentare puternică. 0 406 1 2 3 km pedologie Tipul principal de sol este cel brun edafic, urmat de solurile cu gleizare pronunţată pe care se dezvoltă păduri de conifere şi tinoave. Hidrologie Situl este străbătut de pâraiele Silhoasa, Bolovan, Siminic şi Pârâul lui Puşca. Silhoasa şi Bolovan sunt afluenţi ai râului Ilva, iar Siminic este afluent al râului Teşna, care izvorăşte de sub poalele muntelui Măgura Calului. aspeCte ClimatologiCe Situl se află într-un climat continental moderat montan cu temperaturi medii anuale de 5,1 °C, amplitudini termice de 21,5 °C între lunile ianuarie şi iulie şi o pondere a zilelor cu calm atmosferic de 68,8%. Valoarea medie multianuală a vitezei vântului este de 2,2 m/s, iar cantitățile medii anuale de precipitaţii sunt de 657,4 mm. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este de 105, grosimea medie a acestuia fiind de 110 cm. Iarna predomină invaziile de aer de natură arctică din NV, iar vara cele de aer cald, temperat maritim. Verile şi primăverile sunt mai scurte, uneori ploioase şi răcoroase, în schimb toamnele sunt lungi. BioCenoza vegetaţia Turbăria cu vegetaţie forestieră este un habitat prioritar pe care îl găsim în sit şi reprezintă o etapă intermediară între turbăriile active, improprii vegetaţiei forestiere, şi pădurile propriu-zise. Un element de specificitate al zonei este dat de prezenţa mlaştinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare şi similare zonei de tundră. Acestea se află într-o stare de conservare relativ bună, având o suprafaţă mare cu strat de turbă gros de 3 m. Este prezentă o importantă populaţie de roua cerului (plantă carnivoră), cu o densitate de aproximativ 500 exemplare/ha. Tinovul este înconjurat de păduri de molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, cu structuri complexe şi neregulate dezvoltate pe sol cu exces de umiditate. Aproximativ 110 ha sunt reprezentate de păduri de molid cu muşchi de turbă şi afini, molidiş cu muşchi de pământ, molidiş cu anin alb şi molidiş cu măcrişul iepurelui. Sunt prezente rare exemplare de cireş, brad şi fag. Trebuie menţionată capacitatea mare de regenerare a speciilor arborescente evidențiată prin prezenţa puieţilor de molid şi pin de diverse vârste. Situl conservă o specie rară de muşchi, de importanță comunitară de mici dimensiuni care se dezvoltă pe lemn degradat. Fauna Fauna sitului este caracteristică pădurilor de conifere şi amestec din Carpaţii Orientali. Speciile care au aici populaţii-nucleu foarte importante la nivel european sunt carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul), pentru care situl reprezintă atât un culoar ecologic cât şi o zonă propice hibernării şi reproducerii. Pe lângă aceste specii de interes comunitar, sunt prezente importante populații de cerb carpatin, căprior, mistreţ, vulpe, jder de copac, jder de piatră, nevăstuică, hermelină, cocoş de munte, ieruncă, buhă, ciocănitoare neagră. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cele două comune aflate în vecinătatea sitului nu dispun în prezent de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă sau canalizare (ambele fiind în curs de realizare), gospodăriile fiind încălzite în sistem individual, cu lemne sau gaz. Cei peste 5500 de locuitori se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului şi a pietrei în cariere şi cu agroturism. Situl se află în Țara Dornelor, zonă cu o mozaicare etnică şi o diversifitate culturală care se reflectă până astăzi în tradiţiile, obiceiurile, portul, folclorul şi arhitectura locală. Satele sunt o atracţie în sine prin simplitatea gospodăriilor tradiţionale în care activităţile sunt specifice anotimpurilor. Costumele populare pot fi admirate şi astăzi în zilele de sărbătoare şi cu ocazia festivalurilor locale, dintre care amintim „Întâlnirea cu Fii Satului“, „Flori de Mai“, „Ziua Bujorului de Munte“, „Întâlniri Bucovinene“, „Flori de pe Dorna“, „Cântecul Cetinii“, „DornaPlai de Joc şi Cântec“, „Porniți Plugul Feți Frumoşi! “, „Datini şi Obiceiuri din Străbuni“ etc. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Drenarea, cu o intensitate scăzută, are un impact negativ în special asupra habitatului de turbărie. În sezonul de culegere a fructelor de pădure există posibilitatea declanşării unor incendii accidentale. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent situl dispune de amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc, fiindu necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi de orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice. Leaota - ro SCi 0102 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Dragoslavele. Județul Braşov: Fundata, Moeciu. Județul Dâmbovița: Moroeni. supraFaţa: 1.393 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 23‘ 40‘‘; Long. E 25˚ 19‘ 44‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1954 max., 1199 min., 1610 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului rezultă din prezența a trei habitate naturale de interes comunitar, dintre care unul este prioritar pentru conservare, situate pe un masiv muntos de mare întindere. Deşi zona a fost supusă în trecut la o mare presiune din cauza unei intense suprapăşunări, totuşi nu au apărut fenomene de eroziune a solului sau de transformare evidentă a habitatelor, păstrându-se în multe locuri în condiţii optime covorul vegetal ancestral. De asemenea, situl adăposteşte importante populații aflate în stare bună de conservare de urs brun, lup şi buhai de baltă cu burta galbenă, dar şi multe păsări protejate care folosesc zona ca loc de cuibărit, hrănire sau de pasaj. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Leaota fac parte din zona cristalino-mezozoică a Carpaţilor Meridionali, fiind alcătuiţi în cea mai mare parte dintr-un mare masiv cristalin acoperit pe flancuri de o cuvertură de roci sedimentare mezozoice (calcare, conglomerate, gresii şi brecii), învecinându-se cu Masivele Bucegi şi Piatra Craiului. Altitudinea maximă este de 2133 m. Sunt alcătuiți dintr-un sistem de culmi paralele de la vest la est pe o distanţă de 10 km, astfel: primul sistem de culmi este despărţit de valea Ghimbavului şi cuprins între munții Bucşa şi Sfântu Ilie, iar cel de-al doilea sistem de culmi cuprinde munţii Mitarca, Râiosu şi Cioara. pedologie Din punct de vedere pedologic, situl prezintă cambisoluri (districambisol) şi spodisoluri (prepodzol şi podzol). Hidrologie Situl se încadrează în bazinul hidrografic al Ialomiţei, Dâmboviţei şi Oltului, reţeaua hidrografică fiind destul de 0 1 2 leaota - ro SCi 0102 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN73 dinspre Braşov sau Câmpulung Muscel/Piteşti, până în localitatea Podu Dâmboviţei, apoi pe drum forestier prin valea Cheii sau până în localitatea Fundata cu continuare pe drum local până în Fundăţica. În partea de sud se poate ajunge din DN71 din Pucioasa/Fieni sau Sinaia, prin localităţile Moroeni, Pietroşiţa, apoi pe drumuri forestiere pe văile Ialomiţa, Ţâţa şi Ialomicioara. bogată. Apele curgătoare ale sitului (valea Brăteiului, valea Cheia, valea Ghimbavului şi pârâul Turcu) se direcţionează spre trei colectori principali: Ialomiţa, Dâmboviţa şi respectiv, Bârsa. aspeCte ClimatologiCe Situl se caracterizează printr-un climat temperat continental influenţat de relief şi altitudine, respectiv de unităţile de relief înconjurătoare (Bucegi şi Piatra Craiului). Este un climat aspru, cu temperaturi joase, cantităţi de precipitaţii relativ ridicate şi vânturi puternice. Se manifestă o mare instabilitate atmosferică, putând să se producă la intervale scurte schimbări majore de temperatură, precipitaţii şi vânt. Există trei etaje climatice: etajul climatic submontan, în partea inferioară a versanţilor şi mai ales pe văi, etajul climatic premontan, pe versanţi, şi etajul climatic montan, în zonele alpine de pe creste. Temperatura aerului scade cu altitudinea, astfel încât pe văile principalelor pâraie media anuală este de circa 7 °C, iar pe vârfurile cele mai înalte ale masivului scade la –2 °C. În zilele senine şi fără vânt din timpul iernii aerul mai rece de pe culmi coboară pe fundul văilor, producându-se inversiuni termice. Cantitatea de precipitaţii creşte cu circa 20-22 mm la fiecare 100 m. Media anuală a precipitaţiilor atmosferice este de 900-1000 mm, cele mai multe ploi căzând în lunile de vară, îndeosebi sub formă de averse. Vânturile predominante sunt cele dinspre NV, cu o intensitate mai mare în zona montană superioară, având aspect de vijelie pe creasta Leaotei. BioCenoza vegetaţia Datorită aşezării pe verticală a sitului există o etajare a vegetaţiei în funcţie de altitudine. La nivelul sitului cele mai mari suprafeţe le ocupă pădurile de fag (care urcă până la 1200 m), urmate de pădurile mixte de fag şi conifere (care ajung la 1400 m), ultimul etaj fiind cel al pădurilor de molid (molidişuri pure, inclusiv la limita superioară a pădurilor), acestea fiind şi cele mai întinse în interiorul sitului. La altitudini de peste 1700 m, se dezvoltă tufărişurile subalpine şi pajiştile alpine cu rododendron, afin şi ienupăr. În sit au fost identificate trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar respectiv grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan* (habitat prioritar), care se află într-o stare de conservare relativ bună dar cu fragmentare şi în unele sectoare chiar cu degradare, tufărişuri alpine şi boreale care se află într-o stare bună de conservare şi pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios, habitat care are un grad relativ crescut de fragmentare. Fauna Apele curgătoare (în special Dâmboviţa, Ialomiţa, Brătei, Ialomicioara, Ghimbav şi Rudăriţa) oferă condiţii bune pentru specii de peşti, precum: păstrăvul indigen, boişteanul, mreana, cleanul. Amfibienii sunt reprezentaţi de o singură specie protejată, buhaiul de baltă cu burta galbenă, alături de care mai apar salamandra, broasca râioasă verde şi cea brună, brotăcelul şi broasca roşie de pădure. Reptilele sunt reprezentate prin specii precum vipera comună, guşterul, şopârla de câmp şi năpârca. Păsările sunt cele mai numeroase vertebrate din sit, observându-se atât specii cuibăritoare cât şi păsări aflate în pasaj sau care iernează aici. Cele mai mari densităţi le înregistrează unele specii ca cinteza, piţigoiul de brădet, forfecuța, pitulicea mică, sturzul cântător, botgrosul şi mugurarul. Se mai remarcă în sit şi viesparul, ierunca, cocoşul de munte, minunița, ciuvica, huhurezul mare, ciocănitoarea neagră şi cea cu spate alb, muscarul gulerat şi sfrânciocul roşiatic. Speciile de mamifere de interes comunitar sunt reprezentate de ursul brun, relativ frecvent şi cu densitate mare, şi lup, ambele având în sit o stare bună de conservare. Alături de acestea se mai întâlnesc şi alte mamifere ca mistrețul, cerbul carpatin, căpriorul, pisica sălbatică, viezurele, dihorul, vulpea, veverița, nevăstuica, ariciul. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale În cele patru comune pe al căror teritoriu administrativ se află situl locuiesc peste 10300 de locuitori care se ocupă cu creşterea animalelor, exploatarea forestieră şi prelucrarea lemnului, mică industrie, prelucrarea produselor alimentare locale, servicii, comerţ, construcţii etc. O mare amploare au luat în ultimii ani preocupările localnicilor legate agroturism. Gospodăriile sunt încălzite cu lemne, gazul metan fiind prezent doar în comuna Dragoslavele. Toate localitățile dispun de alimentare cu apă potabilă, iar canalizarea este funcțională în toate aceste comune, cu excepția comunei Moroeni. În zona sitului săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din perioada paleolitică şi castre, alături de drumuri romane. În 1377 regele Ludovic I de Anjou a început construcția celebrului castel de la Bran, care azi este nelipsit din marile ghiduri turistice ale lumii, sub denumirea de Castelul lui Dracula. Satele adăpostesc biserici vechi de lemn, dintre care amintim pe cea construită în Maramureş în secolul al XVII-lea şi strămutată în schitul Dragoslavele. Se remarcă în toate localitățile gospodării tradiționale ale localnicilor care mai păstrează şi azi obiceiuri legate de sărbătorile religioase şi pascale, foarte apreciate de turişti. Dintre aceste amintim „Măsura Laptelui“, „Festivalul de muzică populară şi produse tradiţionale Moiecene“, „Târgul de vară Moieciu“, „Nedeea Munţilor“, „Datini şi tradiţii de iarnă la Moieciu“, „Iarna la Şirnea“, „Fluieraşii“, „Focul lui Sumedru“ (semnificația acestuia fiind cea a unui scenariu al morții şi renaşterii anuale a unei divinități fitomorfe, ceremonial ce cuprinde moartea violentă a zeului îmbătrânit la sfârşit de an prin tăierea unui arbore din pădure, urmată de renaşterea acestuia prin incinerare). activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Turismul necontrolat, depozitarea ilegală a deşeurilor menajere şi realizarea de drumuri ilegale în zona alpină a sitului, suprapăşunatul, tăierea sau incendierea vegetaţiei lemnoase, perturbarea faunei prin păşunat în locurile de reproducere, adăpost şi hrănire, prezența câinilor fără jujeu, exploatările forestiere ilegale sau care nu ţin cont de tratamentele silvice şi braconajul au impact negativ asupra sitului. aDmiNiStrarea Sitului În momentul de față situl dispune de trasee turistice marcate, fiind necesare următoarele dotări/amenajări: panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare (hărţi), puncte de informare pentru vizitatori, bariere la intrările pe toate drumurile forestiere, câteva trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor la punctele de intrare principale în sit. 3 km 407 LunCa BuzăuLui - ro SCi 0103 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Făurei, Galbenu, Surdila-Greci, Vişani, Jirlău. Județul Buzău: Berca, Buzău, C.A. Rosetti, Cilibia, Cislău, Gălbinaşi, Măgura, Mărăcineni, Nehoiu, Pârscov, Pănătău, Pătârlagele, Robeasca, Siriu, Săgeata, Săpoca, Unguriu, Vadu Paşii, Verneşti, Vipereşti. supraFaţa: 6.987 ha Bioregiunea: Continentală, Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 9‘ 7‘‘; Long. E 26˚ 52‘ 20‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 460 max., 37 min., 94 med. lunca buzăuluI - ro SCi 0103 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În zonă se poate ajunge pe DN2, DN1B, DN2B şi DN10 din toate desprinzându-se spre sit o reţea de drumuri judeţene: DJ203, DJ203K, DJ203L şi DJ205. Accesul pe calea ferată se face pe ruta care leagă Bucureştiul şi Ploiestiul de Focşani, Galaţi şi Constanţa, cu coborâre în stația Buzău. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92D0 - Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tamaricetea şi Securinegion tinctoriae); 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/ sau Isoëto-Nanojuncetea. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo). Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Petroc (Gobio kessleri). Plante: Turiţă (Agrimonia pilosa) • Eleocharis carniolica. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl se întinde pe o lungime de aproape 60 de km şi include albia majoră şi lunca râului Buzău în sectorul colinar şi de câmpie, alături de pajişti, păduri, terenuri ruderalizate şi terenuri cultivate, fiind desemnat pentru cinci habitate de interes comunitar (vegetaţie de luncă, mlaştini şi stepe sărăturate) şi 12 specii protejate la nivel european (câte o specie din grupul mamiferelor, reptilelor şi al nevertebratelor, trei specii de amfibieni, patru specii de peşti şi două specii vegetale). Situl este important pentru multe păsări aflate în pasaj sau în perioada de cuibărire, dar şi pentru multe specii de nevertebrate acvatice. Biotopul geologie/geomorFologie Formarea Câmpiei Române, în special a zonei de contact cu Subcarpaţii, este rezultatul acţiunii reciproce dintre mişcările tectonice negative, cu amplitudini şi variaţii diferite, şi procesul de acumulare efectuat de apele cu obârşie în Carpaţi şi Subcarpaţi. Râul Buzău a avut un rol deosebit de important în transportul materialelor erodate şi în crearea conului său de depunere la trecerea din zona subcarpatică în cea de câmpie, adică la schimbarea de pantă. Acesta s-a deplasat continuu spre SE, adâncindu-şi albia, lăsând pe partea dreaptă două terase: terasa de 4-6 m altitudine relativă alcătuită din nisipuri grosiere şi nisipuri fine, argiloase, aşezate peste pietrişuri (depozite ale vechiului curs al râului Buzău) şi terasa de 1-2 m altitudine relativă formată din elemente mai fine precum nisip, argilă prăfoasă şi prafuri argiloase. pedologie Tipul zonal de sol este cernoziomul levigat. Ca soluri azonale au fost remarcate solurile aluviale, lăcoviştele, cernoziomul levigat podzolit, cernoziomurile argiloiluviale, solurile cenuşii, rendzinele, pseudorendzinele şi solurile negre de fâneaţă umedă. Local apar soluri brune şi regosoluri, precum şi soloneţuri slab sărăturate, umede primăvara şi aride vara. Hidrologie Reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Buzău şi afluenţii săi. În perioada apelor mari de primăvară se înregistrează cele mai mari variaţii şi totodată debitele spontane maxime (cu o maximă de 893 m3/sec). Pe timpul perioadei secetoase se înregistrează debite medii cuprinse între 7,95 şi 17,1 m3/sec. Considerând aceste cote de revărsare se poate aprecia că râul Buzău inundă destul de rar zona. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală moderată cu unele particularităţi datorate dispoziţiei culoarului creat de lunca Buzăului, unde masele de aer rece dinspre câmpie pot pătrunde şi conduc la un aspect de ceaţă care reduce radiaţia solară globală. Specificul climatului local se reflectă şi în procesul inversiunilor de temperatură, condiţionat atât de prezenţa albiei late a Buzăului cât şi de versanţii înconjurători, ceea ce determină o creştere a valorii termice pe terasele laterale faţă de lunca joasă a râului. Acest climat de adăpost face ca uneori să fie mai cald în zona deluroasă decât în luncă. Temperatura medie anuală este 10,7 °C, iar media anuală a precipitaţiilor este de 600-800 mm, cu un maxim primăvara când se pot produce viituri pe principalii afluenți şi calamităţi naturale. Vânturile caracteristice sunt cele din N-NE în anotimpul călduros, urmate de cele din NV şi SV. BioCenoza vegetaţia Flora prezintă variaţii şi elemente specifice pentru fiecare din cele trei tipuri de relief, câmpie, deal şi munte. La câmpie se dezvoltă o vegetaţie caracteristică stepei şi silvostepei, reprezentată de specii ierboase ca peliniţa, pălămida, pelinul, ciulinul, coada şoricelului, colilia, scaietele, spinul şi brusturul. În stepă, vegetaţia lemnoasă este rară, reprezentată mai ales de salcâm, dud, ulm, plop, tei şi arbuşti ca măceşul. Pe mari întinderi, covorul vegetal a fost modificat antropic şi înlocuit de culturi agricole. La SV de municipiul Buzău, în câmpie, se află Rezervația naturală Pădurea Spătaru, în care predomină frasinul pufos, alături de care se întâlnesc stejarul, stejarul pedunculat, jugastrul, părul padureț şi arţarul tătăresc. Aceste specii se regăsesc şi în Rezervaţia naturală Pădurea Frasinu, o pădure de tip frasinet de depresiune din silvostepă, în care se găsesc împreună cele două specii de frasin, frasinul pufos şi cel de luncă. O altă pădure, Pădurea Brădeanu, reprezintă un rest al vegetaţiei lemnoase din silvostepa Munteniei, aparţinând din punct de vedere fitogeografic pădurilor de stejar brumăriu. Zona subcarpatică este acoperită predominant de stejar în amestec cu fag, acesta apărând pe măsură ce creşte altitudinea. Datorită unor condiţii topoclimatice specifice, în zona colinară se întâlnesc specii cu nuanţă submediteraneeană-pontică precum cărpiniţa, scumpia, liliacul sălbatic, mojdreanul, stejarul pufos, cerul, gârniţa, aliorul de stepă, migdalul pitic, cârcelul, jaleşul plecat, unghia găii, măciuca ciobanului etc. Între 600 şi 1200 m altitudine începe regiunea dealurilor înalte acoperite de păduri de fag, în care se mai întâlnesc şi carpenul, teiul alb, paltinul, mesteacănul, dârmozul, cruşinul şi liane ca iedera şi curpenul. În luminişurile făgetelor se află o abundenţă de specii: săbiuţa, pana zburătorului, sânziana, aliorul, trepădătoarea, murul, fragul, năvalnicul. Tufărişurile cu cătină albă sunt frecvente în zona de deal a Buzăului, iar la câmpie se găsesc suprafeţe mari cu cătină roşie. Tufărişurile de salcie din lunca Buzăului sunt bine reprezentate. Păduri cu anin alb şi negru se întâlnesc pe cursul superior al Buzăului, pe cel inferior fiind înlocuite de păduri de luncă cu plop alb, plop negru şi salcie. Zăvoaiele au o structură foarte variată, cele de munte fiind formate din anin alb şi specii hidrofile. Zăvoaiele de deal au ca specie dominantă aninul negru, asociat cu aninul alb la altitudini mai mari şi cu plopul alb, salcia, ulmul la altitudini mai mici. Zăvoaiele de câmpie sunt formate din plopi albi şi negrii, sălcii sau amestec de plopi cum sunt cele de la Găvăneşti. Pajiştile prezente în sit sunt cele ponto-panonice în componența cărora participă specii moderat până la slab halofile precum păiuşul, mărarul calului, coada şoricelului, sica, floarea de leac, anasonul caprelor, trifoiul, pătlagina, orzul sălbatic şi păpădia de sărătură. Fauna Fauna Buzăului nu prezintă specii caracteristice însă este foarte variată datorită faptului că zona concentrează forme de relief foarte diferite. Printre animalele nevertebrate terestre întâlnite aici se numără o serie de specii de moluşte, insecte, arahnide diverse, dintre care se distinge scorpionul carpatic. Vertebratele terestre sunt reprezentate de amfibieni (broasca brună de pământ, salamandra, brotăcelul, broasca roşie de munte), reptile (şopârla cenuşie, guşterul, şopârla de munte), păsări (buha, cucuveaua, vânturelul roşu, grangurele, gaiţa, pupăza, piţigoiul mare, albastru şi cel sur, porumbelul de scorbură şi cel gulerat, cocoşul de munte, ierunca, potârnichea, prepeliţa, sitarul de pădure, cucul, ciocănitoarea pestriţă, ciocănitoarea verde, privighetoarea, mierla, forfecuţa, corbul, acvila de munte), mamifere (orbetele, popândăul, hârciogul, cârtiţa, şoarecele de câmp şi cel de pădure, dihorul, nevăstuica, iepurele, veveriţa, pisica sălbatică, bursucul, vulpea, mistreţul etc.). În apele curgătoare şi în lacuri sunt multe specii de viermi, moluşte, crustacee, insecte, amfibieni şi peşti. Situl a fost desemnat pentru conservarea a 12 specii protejate la nivel european (popândăul, țestoasa de apă, buhaii de baltă cu burta galbenă şi cu burta roşie, tritonul cu creastă dobrogean, moioaga, petrocul, zvârluga, porcuşorul de nisip şi croitorul mare). ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Situl fiind întins în lunca unui curs de râu, din regiunea montană şi până într-o zonă de câmpie, este limitrof sau se află în vecinătatea a zeci de aşezări umane. În municipii, oraşe, centre de comună există de regulă un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, încălzirea locuințelor făcându-se centralizat, cu lemne sau gaze naturale. Locuitorii acestor comunități sunt angrenați în cele mai diverse activități, de la 408 agricultură şi creşterea animalelor şi până la industria uşoară şi grea, comerț, turism, alimentație publică etc. o mare parte din forța de muncă fiind absorbită de municipiul Buzău. Săpăturile arheologice au scos la iveală artefacte din cultura Monteoru (epoca bronzului) şi artefacte de ceramică din cultura Cucuteni. Există în zonă dovezi ale prezenței în trecut a cavalerilor teutoni care au trecut munții dinspre Țara Bârsei (anii 1211-1225) în războiul purtat cu cumanii (numele comunei Pătârlagele din vecinătatea sitului dovedind acest lucru). În zilele noastre localnicii organizează o serie de manifestări cu specific local ca „Parada Gospodarilor“, „Festialul cârnaților de Pleşcoi“, precum şi festivaluri folclorice ca „Toamna Buzoiană“ şi „Pe urme de Baladă“. lunca buzăuluI - ro SCi 0103 activităţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA În sit au loc următoarele activități cu impact asupra speciilor şi a habitatelor: excavare de pietriş şi nisip din albia râului, deversare de ape poluate în râu, depozitarea deşeurilor în luncă, fluctuaţii ale debitului râului, braconaj de diferite tipuri. AdMINISTRAREA SITULUI Situl nu dispune în prezent de nicio dotare/amenajare, fiind necesare următoarele: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 3,2 6,4 9,6 km 409 lunca inferioARă A cRIşuluI REpEdE - ro SCi 0104 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Borș, Girișu de Criș, Oradea, Sântandrei, Toboliu. LunCa inferioară a CrişuLui repeDe - ro SCi 0104 supraFaţa: 656 ha Bioregiunea: Panonică altitudinea: 116 max., 91 min., 101 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 3‘ 22‘‘; Long. E 21˚ 43‘ 36‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor, Dealurile Crişanei Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile principalele de acces în sit sunt DJ797 (Oradea-Cefa) aflat pe toată limita sudică a sitului şi DN1 (Oradea-Borş), după care se continuă pe drumurile locale ale localităţilor Grişu de Criş, Toboliu şi Cheresig. În sit se poate ajunge şi cu trenul, stația cea mai apropiată fiind Oradea. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum). Nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Avat (Aspius aspius). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl se află în regiunea biogeografică panonică fiind declarat pentru conservarea cursului inferior al râului Crişul Repede de la Oradea până la graniţa de stat, aflându-se într-o stare adecvată pentru a susține specii de importanță comunitară de libelule, peşti, amfibieni şi lilieci, conservând totodată şi zăvoaie cu salcie şi plop. Ecosistemele acvatice constituie habitat pentru numeroase specii de păsări de apă care se hrănesc sau cuibăresc aici. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic zona face parte din extremitatea de NE a Depresiunii Panonice. La alcătuirea geologică iau parte formaţiuni cuaternare, terțiare şi mezozoice care stau pe un fundament cristalin. Formaţiunile mezozoice care formează un pachet unitar şi continuu de grosime mare (circa 3500 metri) sunt în general depozite calcaroase. Fazele tectonice care au afectat regiunea au creat şi amplificat prin reactivare două sisteme de falii oarecum perpendiculare: unul cu direcţia ENE-VSV, care a generat afundarea puternică spre Depresiunea Panonică, şi altul orientat NV-SE. Puternica tectonizare a calcarelor a avut drept rezultat fragmentarea şi compartimentarea acestora prin factori care au constituit căi de acces ideale pentru apele sub presiune. Zona este dispusă pe o terasă de luncă alcătuită dintr-un orizont argilos sau nisip, cu o grosime medie de 3,5 m. În zona râului, orizontul de suprafaţă este alcătuit din nisipuri afânate. pedologie În zona de amplasament a sitului apar următoarele soluri: cernoziomuri argiloiluviale, cernoziomuri cambice, protosoluri aluviale, soluri aluviale frecvent gleizate, soluri brune, soluri gleice pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente, soluri pseudogleice albice şi suprafeţe de sol afectate de degradare agrofizică. 0 410 1 2 3 km Hidrologie Situl se găseşte pe cursul Crişului Repede, între Oradea şi granița de stat. Malul drept este îndiguit în aval de Oradea pe o distanţă de 23,6 km, iar cel stâng este îndiguit pe o distanţă de 11,8 km în aval de Tărian, începând de la priza de apă. Digurile construite iniţial au fost înălţate treptat în decursul timpului. Între Crişul Repede şi Crişul Negru a fost construit Canalul Colector, care adună apele dinspre dealurile piemontane care în trecut invadau câmpia. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în tipul de climat panonic, ale cărui caracteristici rezultă din interferenţa mai multor influenţe (oceanică, mediteraneană, baltică şi continentală). Acest climat este caracterizat prin temperaturi medii anuale mai ridicate şi precipitaţii mai bogate decât media pe țară. Media anuală a temperaturii este de 10-11 oC. Vremea mai rece este condiţionată de invaziile maselor de aer arctic, iar temperaturile foarte mari din timpul verii sunt cauzate de prezenţa maselor de aer tropical venite din regiunea Africii de Nord. Influenţa maselor de aer se manifestă şi prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor, de 611,26 mm, este mai mare decât cea a altor regiuni de câmpie asemănătoare din estul sau sudul ţării. Stratul de zăpadă durează în medie 35 de zile. Temperatura apei din râu urmează în linii mari temperatura aerului, exceptând perioada rece. Trecerea la temperaturi pozitive se înregistrează deja în februarie, iar la cele negative, în decembrie. Valorile maxime ale temperaturii apei ajung la 33-34 ºC. Fenomenele de îngheţ sunt instabile şi reduse ca perioadă. Temperaturile din timpul iernii duc la distrugerea repetată a podului de gheaţă sau chiar la absenţa frecventă a acestuia. BioCenoza vegetaţia Malurile râului sunt ocupate de zăvoaie de sălcii albe şi plopi albi, alături de care mai apar şi specii ca sălcii, ulmi, arini, tei, jugaştru, frasin de câmp şi cel pufos, stejar pedunculat, cătină albă, boz, alun, lemn câinesc, zmeur, curpen, viță de vie sălbatică şi hamei. În porțiunile nebetonate din apropierea malului există o vegetaţie specifică bălţii formată din stuf, papură, pipriguţ, pipirig, săgeata apei, buzdugan de apă, stânjenel galben, piperul bălții, rogoz, capul ariciului, rugină, rogoz de baltă, pir roşu etc. În albia râului, în porțiuni cu apă mai lină sau stagnantă, apar lintița, paşa, limba apei, castana de apă şi plutica. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin pajişti higrofile, mezofile şi xerofile, care s-au dezvoltat pe locul pădurilor defrişate şi au evoluat în funcţie de acţiunile antropo-zoogene, fiind formate în prezent din specii iubitoare de umezeală ca mana de apă, calcea, mărarul bălții, țipirig, iarba albă, pătlagina de apă, rogoz, mentă de apă sau din specii care preferă soluri mai uscate ca pătlagina mare, menta sălbatică, piciorul cocoşului, raigrasul peren, iarba câmpului, piciorul caprei, obsiga, rogo- zul hirt etc. În locurile unde s-au depozitat materii organice care au determinat creşterea conţinutului în azotați a solului sunt prezente specii ca urzica, loboda, ciumăfaia, pelinul, trifoiul târâtor, brusturele, urzica moartă roşie, dulcamara, caşul popii, troscotul, hiruşorul, verbina etc. Flora algală a cursului inferior al Crişului Repede se remarcă printr-o mare diversitate specifică şi mai ales prin dominanța speciilor proprii apelor cu conţinut electrolitic ridicat sau mai intens eutrofizate. Fauna În apa Crişului Repede domină elementele planctonice, diferitele specii indicând o încărcătură mare de substanțe organice. Fauna bentonică din cadrul sitului este săracă, din cauza uniformității substratului alcătuit din pietriş, nisip şi mâl. Speciile de viermi acvatici sunt relativ rezistente la poluare fiind prezente în număr mare chiar în apele extrem de poluate din aval de aşezările umane. Au fost identificate de asemenea moluşte şi larve de insecte diptere rezistente la degradarea calității apei. Entomofauna terestră este reprezentată de specii precum cosaşul verde, lăcusta călătoare, coropişniţa, greierele de câmp şi cel de casă, călugăriţa comună, ploşniţe de cereale, cărăbuşul de mai, gândacii de bălegar, carabii, buburuza, răţişoara porumbului, gândacul de Colorado etc. Datorită prezenţei ecosistemului acvatic apar o serie de specii de insecte cu larve sau adulţi legate de acest mediu, din care fac parte libelulele, efemeridele, ploşnițele de apă, scorpionul bălţii, buhaiul de baltă etc. Dintre speciile de amfibieni şi reptile amintim broasca râioasă brună şi cea verde, broasca mare de lac şi cea roşie de pădure, brotăcelul, năpârca, şarpele de alun, şopârla de câmp, guşterul, şarpele de casă etc. Ihtiofauna bazinului inferior al Crişului Repede este relativ bogată, atât ca densitate cât şi ca diversitate de specii, fiind reprezentată de clean, caras, porcuşor, scobar, oblete, babuşcă, crap, roşioară, mreană, ştiucă, somn, biban, somn pitic, şalău etc. Dintre cele protejate la nivel european, amintim nouă specii pentru care a fost desemnat acest sit: avat, porcuşor de nisip, zglăvoacă, boarcă, dunariță, fusar, pietroc, pietrar şi răspăr. Ca specii de păsări menționăm mierla, cucul, diverse specii de piţigoi şi ciocănitori, uliul porumbar şi cel păsărar, huhurezul mic, şoimul rândunelelor, şorecarul comun, vânturelul de seară şi cel roşu, guguştiucul, turturica, ciocârlia, ciocârlanul, mărăcinarul, pescărelul albastru, lişița, cormoranul mic, stârcul cenuşiu, purpuriu şi cel galben, egreta mare şi mică etc. Mamifere ca şobolanul de apă şi chiţcanul de apă îşi fac galerii pe mal, iar scorburile arborilor sunt frecventate de pisica sălbatică. Situl oferă un loc potrivit de hrănire pentru mai multe specii de lilieci dintre care amintim liliacul mare cu potcoavă (specie de interes comunitar). Pentru aceste mamifere zburătoare, râul are un rol important ca element de legătură între diferite structuri ale peisajului utilizate de acestea. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Localitățile aparținătoare celor două comune aflate în imediata apropiere a sitului au rețeaua de alimentare cu apă potabilă şi cea de canalizare realizate doar parțial, iar locuințele celor peste 6000 de localnici sunt încălzite în sistem individual cu lemne. Aceştia se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor, piscicultura, mică industrie, comerţ cu produse vegetale şi zootehnice, prestări servicii pentru agricultură, construcţii din fier forjat, servicii de alimentaţie publică, morărit şi panificație. Localitățile învecinate sitului au fost atestate istoric încă din secolul al XIII-lea, de când provin şi ruinele unui donjon romanic din cărămidă construit după marea invazie tătară (cunoscut sub numele de Turnul Ciung din Cheresig). În zilele noastre, localnicii, renumiţi pentru calitatea foarte bună a verzei produse aici, organizează anual „Festivalul verzei de Toboliu“, care îşi propune să atragă atenţia asupra acestei tradiţii şi să o pună în valoare. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Fiind un sit care se întinde de-a lungul unui curs de râu de câmpie, este extrem de vulnerabil la orice activitate antropică care are loc în amonte şi care contribuie la degradarea calității mediului acvatic precum poluare, lucrări hidrotehnice. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune în prezent de puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor (insuficiente pentru fluxul de vizitatori), fiind necesare următoarele: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, locuri de campare, vetre de foc şi suplimentarea amenajărilor pentru colectarea deşeurilor. lunca joasă A pRuTuluI - ro SCi 0105 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Cavadinești, Foltești, Frumușiţa, Galaţi, Măstăcani, Oancea, Suceveni, Tuluceşti, Vlădeşti. Județul tulcea: Grindu. Județul vaslui: Blăgeşti, Murgeni. supraFaţa: 5.852 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 45‘ 55‘‘; Long. E 28˚ 8‘ 54‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 31 max., 0 min., 7 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit şi localităţile limitrofe acestuia se face dinspre Galaţi, pe DN26 sau pe DJ255A. Pe acumulările de apă aflate pe cursul râului Prut se poate ajunge cu ambarcaţiuni uşoare. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Şoarece săritor de stepă (Sicista subtilis). Nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria. Pești: Petroc (Gobio kessleri) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl conservă lunca unui râu mare aflat în sectorul său inferior, pe al cărui curs meandrat sunt prezente un număr de opt habitate de interes comunitar, din cele mai diverse categorii (ape curgătoare, ape stătătoare, păduri de luncă, zăvoaie şi pajişti). Marea majoritate a acestor habitate se află într-o stare bună de conservare care permite existența unor populații din 15 specii de interes comunitar (o specie de mamifere, două de reptile, un amfibian, o specie de fluture şi nouă specii de peşti). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află la contactul dintre Podişul Moldovei şi Câmpia Română, în bazinul hidrografic al râului Prut, pe platforma Bârladului. În fundamentul acestuia se găsesc formaţiunile promotoriului nord-dobrogean, alcătuite din şisturi cristaline şi sedimente paleozoice, triasice şi liasice. În partea de nord a arealului, în triasic s-au depus gresii, argile vişinii, calcare şi dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii şi calcare organogene, care au un caracter discontinuu şi sunt acoperite de depozite subțiri paleogene şi sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile şi nisipuri. În partea sudică, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri şi cuprind argile marnoase şi nisipuri acoperite de formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare şi medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor şi teraselor. Geomorfologic, relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continuă de la nord la sud, aspectul general fiind cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) şi forme negative (foste lacuri, gârle, bălți şi mlaştini). pedologie Solurile prezente în sit aparțin următoarelor clase: cernisoluri (cernoziomuri cambice, cernoziom gleic salinic şi cernoziom gleic sodic), hidrisoluri (gleiosoluri eutrice, gleiosoluri molice şi gleiosoluri salinice), protosoluri (aluviosoluri, aluviosoluri entice şi aluviosoluri gleice) şi antrisoluri (erodosoluri prezente pe frunţile de terase). Hidrologie Rețeaua hidrografică a sitului este reprezentată de cursul râului Prut în sectorul său inferior, pe care sunt prezente mai multe acumulări de apă, cele mai importante fiind Cârja II, Rădeanu, Cacta, Teleajan, Leahu, Pochina, Sovarca, Maicaş, Vlădeşti, Vlaşca, Chiului şi Zaton. De asemenea, în sit este inclus şi un sector de curs al Dunării. aspeCte ClimatologiCe Zona sitului se încadrează într-un climat temperat continental cu puternice influenţe excesive. Verile au un climat în care se resimt destul de puternic caracterul arid şi cel continental, fiind caracterizate prin valori termice ridicate, iar iernile sunt influenţate de prezenţa maselor de aer rece est-continentale ce impun scăderea apreciabilă a temperaturii aerului. În caracterizarea climatului o importanţă deosebită o au barajul carpatic şi prezenţa Dunării, ca şi foehnizarea în zona de curbură. Media anuală a temperaturii este de 10,50C, iar cantitatea medie de precipitaţii multianuală este de 450 mm. Este caracteristic vântul uscat şi cald numit Suhovei, producându-se destul de des furtuni de praf. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia luncii Prutului este reprezentată prin formaţiuni naturale de pajişti şi pădure specifice solurilor aluviale inundate periodic şi cu exces de umiditate freatică. Vegetaţia lemnoasă cuprinde mai ales esenţe moi, fiind reprezentată de zăvoaie de plopi albi şi diverse specii de sălcii şi răchite. În aceste habitate se mai întâlnesc frecvent şi specii precum cruşinul, vița-de-vie sălbatică şi frasinul pufos. Din loc în loc, acolo unde albia majoră a Prutului nu a fost afectată prea mult de lucrările de îndiguire, apar ochiuri de apă stătătoare vizibile mai ales în timpul inundațiilor de primăvară şi care au o vegetație palustră specifică formată din stuf, papură, coada calului, albumeală, mentă de apă, rogoz, căprişor, pipiriguț şi ferigă de baltă. În ochiurile de apă eutrofizate izolate permanent de albia curentă a Prutului şi care se alimentează numai prin apa freatică sunt prezente specii ca broscarița, lintița, foarfeca bălții şi iarba broaştelor. În unele porțiuni ale fostei albii majore a Prutului s-au înființat bazine piscicole, dar acestea sunt folosite în regim seminatural, asigurându-se astfel condițiile de habitat pentru prezența unor specii precum nufărul alb, otrățelul bălților, castana de apă, peştişoara şi nufărul galben. Pajiştile sunt alcătuite din diverse specii mezofile şi mezohidrofile reprezentate în principal de graminee. Pe malul Prutului şi la limita de est a zonei îndiguite, în jurul lacurilor naturale sau bazinelor piscicole, un peisaj extraordinar este format de ierburile înalte mezofile alcătuite din exemplare de coada vulpii, morcov sălbatic, margaretă, ventrice, barba caprei şi sorbestrea. litate, se pot mândri cu o moştenire culturală bogată. În muzee sunt expuse numeroase obiecte de uz gospodăresc cum ar fi maşinile manuale de tors lâna, carele cu jug de boi, coşurile pentru prins peşte, războaiele de ţesut, covoarele, prosoapele, bota, cicaricul, crivatul. Unele case păstrează arhitectura tradiţională, având acoperişuri din stuf şi garduri din nuiele împletite. Reînvierea atmosferei de sărbătoare a satului tradiţional se amplifică între Crăciun şi Bobotează, perioadă bogată în datini şi obiceiuri populare. Simbolul folcloric al zonei este “Sărbătoarea cântecului şi jocului horincean”, care se desfăşoară în toamna fiecărui an. Braconajul creează presiune asupra florei şi faunei spontane. Supraexploatarea resursei piscicole, îndiguirile, construirea plajelor artificiale şi practicarea turismului necontrolat au efecte negative asupra sitului. Poluarea prezentă în amonte de sit are efecte negative asupra calității mediului acvatic, determinând în mod frecvent fenomene de eutrofizare a apei. LunCa JoaSă a prutuLui - ro SCi 0105 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune în prezent de următoarele amenajări şi dotări, care nu sunt suficiente şi necesită suplimentarea: panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, spații în clădiri administrative, amenajări pentru observare şi supraveghere, bariere pentru limitarea accesului în anumite zone, puncte de intrare în sit, poteci şi drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi locuri de campare. În sit sunt necesare panouri de avertizare/ atenţionare, puncte de informare, trasee tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 2,3 4,6 6,9 km Fauna Nevertebratele din sit sunt foarte bine reprezentate, în special de către specii de insecte, dintre care se remarcă mai multe specii rare de libelule dar şi fluturele tigru, o specie prioritară pentru conservare în spațiul european. Tot la nivelul nevertebratelor se remarcă şi numărul mare de moluşte, din care au fost identificate peste 30 de specii. În fauna de peşti sunt prezente speciile de apă dulce cu valoare economică precum crapul, ştiuca, şalăul sau somnul, dar şi specii protejate în spațiul european precum zvârluga, țiparul, boarca, petrocul, pietrarul, răspărul, sabița, fusarul şi avatul. Dintre speciile de herpetofaună se remarcă cele trei de interes comunitar pentru conservare, şi anume țestoasa de apă, tritonul cu creastă dobrogean şi buhaiul de baltă cu burta roşie, alături de care au fost semnalate şi frecvente exemplare de broască râioasă verde, broască săpătoare brună, brotăcel, broască roşie de pădure, şarpe rău, şopârlă de câmp, guşter şi specii din complexul broaştelor verzi. Din punct de vedere avifaunistic, în sit se înregistrează importante efective de păsări dependente de mediul acvatic în timpul migraţiei sau în perioada de reproducere, dintre care amintim stârcul galben, egreta mare, stârcul cenuşiu, țigănuşul, lopătarul, egreta mică, stârcul pitic, culicul mare, rața sulițar, fluierarul de mlaştină, gârlița mare şi cea mică, rața cu cap castaniu, ploierul argintiu, fugaciul mic, fluierarul negru, corcodelul de iarnă, ferestraşul mic, becațina mare, fluierarul cu picioare verzi, pescărelul albastru şi rața roşie. Alte specii de păsări prezente în sit sunt sfrânciocul roşiatic, codalbul, cristelul de câmp, vânturelul roşu, barza neagră, vânturelul de seară, turturica, ghionoaia sură, lăstunul de mal, grangurele, porumbelul gulerat etc. În total, avifauna sitului însumează un număr de 239 de specii de păsări dintre care 50 sunt vulnerabile, periclitate sau critic periclitate. Dintre mamifere au fost semnalate exemplare de pisică sălbatică, căprior, viezure, dihor de stepă, mistreț, bizam, şacal, vulpe, câine enot şi şoarece săritor de stepă, acesta fiind o specie de interes comunitar pentru conservare. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupaţia prioritară a localnicilor este agricultura, cu un pregnant caracter de subzistenţă. Se cultivă cereale, viță-de-vie, legume şi se cresc animale. Se mai desfăşoară activităţi în comerţ, morărit, panificaţie, servicii, mică industrie, artă meşteşugărească, turism, pescuit industrial şi sportiv, o mare parte din forţa de muncă activă fiind absorbită de oraşul Galaţi. Localităţile din sit nu dispun de alimentare centralizată cu apă şi canalizare, acestea fiind prezente doar în municipiul Galaţi. Locuinţele din comunele şi satele limitrofe sunt încălzite în sitem individual, în general cu lemne. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Descoperirile arheologice din perimetrul sitului au demonstrat prezenţa comunităţilor umane încă din paleoliticul superior. Atestările documentare ale localităţilor vin din evul mediu. Urmaşii răzeşilor, recunoscuţi prin modestie, hărnicie şi ospita- 411 lunca mijlocie a argeşului - ro SCi 0106 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dâmbovița: Corbii Mari, Costeștii din Vale, Găeşti, Mogoşani, Mătăsaru, Odobeşti, Petreşti, Potlogi, Ulieşti. Județul Giurgiu: Găiseni, Floreşti-Stoeneşti, Vânătorii Mici. LunCa MiJLoCie a argeşuLui - ro SCi 0106 supraFaţa: 3.614 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 35‘ 29‘‘; Long. E 25˚ 30‘ 20‘‘ eCoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea altitudinea: 191 max., 117 min., 154 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Autostrada A1 (Bucureşti-Piteşti) se află în imediata apropiere a sitului şi are un traseu aproape paralel cu acesta, din ea ajungânduse în sit prin următoarele puncte: ieşirea pe DJ401A spre localitățile Găiseni, Potlogi, Zidurile, Miuleşti, Mărunțişu, Costeştii de Vale, Chirca, Merii şi apoi pe drumurile locale din fiecare localitate, ieşirea pe DJ701 către Corbii Mari şi de aici către Ungureni şi Crovu şi ieşirea pe DN61 către Găeşti. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). Pești: Avat (Aspius aspius) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio kessleri) • Zvârlugă (Cobitis taenia). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl a fost desemnat pentru protejarea luncii mijlocii a Argeşului, care se află aici într-o stare naturală bună şi susține o mare biodiversitate. Pe lângă habitatele forestiere de importanță comunitară (dintre care unul prioritar pentru conservare), situl mai conservă habitate acvatice şi de luncă, de o deosebită importanță pentru speciile de păsări care găsesc aici condiții optime de hrănire sau reproducere. De asemenea, situl adăposteşte populații semnificative de avat, petroc, dunărița, zvârluga, buhai de baltă cu burta roşie şi vidră, toate aflate într-o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în sectorul de delimitare geomorfologică între două subunități ale Câmpiei Române şi anume Câmpia Găvanu la vest şi Câmpia Titu la est, zonă caracterizată printr-o serie de elemente morfohidrografice specifice precum lunci largi, bălţi, grinduri, divagarea cursurilor de apă etc. Relieful are aspect plan şi este reprezentat îndeosebi prin terase aluviale, lunci largi, interfluvii extinse, albii minore şi o serie de forme mai mici care au apărut în urma eroziunii, acumulării şi tasării, reprezentate prin bancuri, ostroave, eroziuni ale malurilor, surpări şi prăbuşiri de maluri, despletiri şi modificări ale cursurilor afluenților. În ansamblu, relieful are aspectul unei câmpii joase de subsidență cu frecvente procese de colmatare, geologic existând un fundament şi o cuvertură sedimentare. în amestec cu frasin, velniş, plop negru şi alb, sălcii pletoase şi jugastru, ajungând la înălţimi de 20-25 m şi vârste de 100 de ani. Alte specii arboricole frecvente sunt salcâmul, cerul, gârniţa, ulmul şi stejarul pedunculat. Vegetaţia palustră de pe malurile râului este reprezentată de stuf, rogoz şi papură, precum şi de plante care cresc pe luciul apei şi obstrucționează oxigenarea acesteia (orzoaică, plutnică, lintiţă şi castană de apă). Pe solurile umede se remarcă prezenţa unor specii hidrofile ca pălămida, pătlagina, gălbeneaua, menta etc. Pe marginea drumurilor, a cărărilor sau a izlazurilor, sunt caracteristice plante precum muşețelul, troscotul, hiruşorul etc. Fauna Dintre speciile de peşti le amintim pe cele pentru care a fost desemnat situl: avat, petroc, dunăriță, zvârlugă, alături de care mai apar crapul, babuşca, roşioara, carasul, bibanul, şalăul şi mreana. Herpetofauna este reprezentată de buhaiul de baltă cu burta roşie (specie de interes comunitar), şarpele de casă şi cel de apă, broasca de lac şi broasca roşie de pădure. Dintre mamifere în cadrul sitului sunt prezente vidra (specie de interes comunitar), dihorul, nevăstuica, iepurele, vulpea, popândăul, hârciogul, cârtița, ariciul, orbetele etc. În sit se întâlnesc frecvent specii de păsări precum barza albă, rața roşie, cormoranul mare şi cel pitic, rața cârâitoare, chirighița neagră, chirighița cu obraz alb, gaița, cucul, cinteza, graurul, vânturelul de seară şi cel roşu, viesparul, şoimul călător, şerparul etc. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Localitățile aflate în vecinătatea sitului beneficiază de alimentare cu apă potabilă, iar canalizare nu există decât parţial în oraşul Găeşti. Încălzirea locuinţelor se face individual, cu gaz şi lemne, cu excepţia celor din Mătăsaru şi Mogoşani care nu dispun de reţele de gaz. Ocupaţia principală a celor peste 67000 de locuitori sunt agricultura, creşterea animalelor, comerţul, dar şi extracţia petrolului, exploatările minerale şi producţia industrială. Sătenii desfăşoară activități specifice cum ar fi artizanatul, apicultura, împletirea răchitei, prelucrarea lemnului, morăritul, grădinăritul şi pescuitul. Există o abundenţă de situri arheologice datând din neolitic, eneolitic, epoca bronzului timpuriu, aşezări prefeudale şi medievale, dintre care amintim ruinele unui vechi atelier de producere a cremenii, necropola geto-dacă, necropolă birituală din secolul IV î.e.n., fragmentele ceramice vechi din secolul I î.e.n. etc. Din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu avem Biserica „Sfânta Treime“, monument istoric, Palatul Brâncovenesc din Potlogi, şi în Pitaru, satul natal al pictorului Nicolae Grigorescu, o biserică din secolul al XVII-lea. Majoritatea denumirilor aşezărilor provin de la vechile familii boiereşti sau din legende. Locuitorii păstrează obiceiurile tradiționale, religioase şi cele specifice anotimpurilor, dintre care amintim datinile de Crăciun şi Anul Nou (colindul, uratul, sorcova, capra), tradiţiile pascale „Focurile din noaptea Joii mari şi a Floriilor“. Se sărbătoresc zilele comunelor prin cinstirea hramurilor bisericilor, competiţii sportive (Clubul Columbofililor), târguri săptămânale sau anuale, „Ziua Căluşului de Rusalii“. Nu în ultimul rând trebuie amintită „Ziua narciselor în rezervaţia naturală din Petreşti“, când se organizează concerte de muzică populară. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Practicarea permanentă a pescuitului în sit are un impact negativ major asupra speciilor de peşti protejați. Activitățile umane care folosesc pesticide în cantităţi ce depăşesc limitele permise determină dezechilibre majore în ecosistemele naturale chiar dacă au loc la distanțe mai mari de sit. AdMINISTRAREA SITULUI În afara clădirilor administrative nu există în prezent nici o amenajare specială pentru vizitatorii din această zonă. Astfel, sunt necesare panouri de informare, de orientare (hărţi) şi de avertizare, puncte de informare pentru turişti şi comunitățile locale, trasee turistice şi tematice, poteci şi drumuri de acces şi de vizitare a acestui important sit din Lunca Argeşului. pedologie În cadrul sitului predomină solurile azonale din clasele argiluvisoluri şi molisoluri (cernoziomuri cambice şi argiloiluviale) caracteristice stepei şi pădurilor de foioase. Hidrologie Râul Argeş este un curs de apă din sud-estul României, afluent al Dunării, care izvorăşte din partea central-vestică a culmii principale a Munților Făgăraş prin Buda şi Capra. Debitul mediu multianual variază între 19,6 m3/s în cursul superior, 40 m3/s la ieşirea din zona piemontană şi 73 m3/s la vărsare. În județul Giurgiu, râul Argeş are o vale largă în care firul apei şerpuieşte puternic datorită pantei reduse. Principalii afluenți, în ordinea formării bazinului hidrografic în judeţele Dâmboviţa şi Giurgiu sunt Neajlovul, Dâmbovnicul, Răstoaca, Dâmbovița şi Ciorogârla. aspeCte ClimatologiCe Situl are un climat temperat-continental specific sudului țării, cu caractere de tranziție rezultate din interferențele climatice ale vestului Câmpiei Române cu cele ale părții estice, topoclimatele fiind influențate de caractere locale ale unităților naturale şi antropice. Acest climat se caracterizează prin veri foarte calde, cu cantități de precipitații nu prea importante care cad în mare parte sub formă de averse, şi prin ierni relativ reci, marcate la intervale neregulate de viscole puternice şi de încălziri frecvente. Temperatura medie anuală este de 10,2 °C, cantitatea medie de precipitaţii este de 650-700 mm, cea mai ploioasă lună din an fiind luna iunie. Vânturile frecvente în această zonă sunt crivățul (care bate mai ales iarna şi produce viscole şi îngheț sau aduce ploi când bate dinspre Marea Neagră), austrul (un vânt uscat ce aduce iarna ger, şi vara secetă fiind cunoscut sub numele de „traistă goală“), băltărețul şi sohoveiul. BioCenoza vegetaţia Din punct de vedere biogeografic, situl face parte din regiunea Holarctică, subregiunea euro-siberiană, provincia moesică, sectorul central european. Din punct de vedere fitogeografic, aparține regiunii macaronezo-mediteraneene (subregiunea submediteraneană), caracterizată prin întrepătrunderea pădurilor de stejar cu păduri de cer şi de gârniță. Vegetaţia luncii din lungul cursului mijlociu al Argeşului este constituită în principal din trei tipuri de habitate forestiere de interes comunitar, pădurile aluviale cu anin negru şi frasin fiind prioritare. Stratul arborilor din pădure este compus din arin negru, exclusiv sau 412 0 1,3 2,6 3,9 km lunca mirceşti - ro SCi 0107 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Mircești. supraFaţa: 33 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 5‘ 8‘‘; Long. E 26˚ 52‘ 24‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 207 max., 197 min., 203 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HABITATELE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). SPEcIILE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT Nevertebrate: Arytrura musculus. Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Deşi suprafaţa sitului este mică, acesta prezintă o diversitate floristică şi faunistică deosebită, habitatele fiind într-o stare bună de conservare. Pădurea este compactă şi bine închegată, existând exemplare de stejar cu vârstă seculară. Deşi se află în apropierea unei localități, impactul antropic este puţin resimţit. Situl este mărginit de pajiştile din lunca Siretului care, fiind acoperite de un covor vegetal bogat, oferă locuri propice de hrănire pentru fauna ce trăieşte în pădure. În sit există o populație bine conservată dintr-o specie de orhidee de interes comunitar – papucul doamnei. Biotopul geologie/geomorFologie Teritoriul situl se găseşte pe o formaţiune sedimentară cu aluviuni ce datează din cuaternar şi este formată din depozite fluviatile (pietrişuri, nisipuri şi argile). Din punct de vedere geomorfologic situl se află în Podişul Fălticeni, într-o zonă cu relief de acumulare, pe o câmpie aluvială holocenă cu aspect de albie majoră. pedologie Situl se află într-o luncă neinundabilă cu soluri în care humusul descreşte treptat de la suprafaţă, iar pH-ul creşte spre profunzime. Hidrologie Situl se găseşte în bazinul mijlociu al Siretului, unde apa freatică ajunge până la 4-5 m faţă de suprafaţă, fapt ce constituie un factor favorizant pentru vegetaţia plantelor. aspeCte ClimatologiCe Situarea într-o zonă de climă de dealuri şi podişuri cu altitudini în jur de 200 m determină o durată anuală de strălucire a soarelui de 2000 ore şi precipitaţii medii anuale care ajung la 520 mm. Temperatura medie anuală este de 8,4 °C, iar durata medie a perioadei lipsite de îngheţ este de 167 zile. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcţia N-S. BioCenoza vegetaţia Lunca Mirceşti reprezintă o pădure de amestec de stejar cu tei, ulm şi alte specii de luncă caracteristică terasei râurilor, asociaţia dominantă fiind Querco-Ulmetum (şleau de luncă din regiunea deluroasă), în care specia edificatoare este stejarul de luncă. Alături de acesta mai apar jugastrul, arțarul tătăresc, aninul negru şi cel alb, mărul pădureț, plopul alb, cel tremurător sau cel negru, cireşul sălbatic, părul pădureț, salcia pletoasă şi cea broştească, teiul, ulmul comun, cel de munte şi cel de câmp. Stratul arbustiv al pădurii este format din sânger, corn, alun, păducel, vonicer pitic, cruşin, cătină, lemn câinesc, verigariu, măceş, mur, răchită roşie şi albă, zălog, salcie energetică, boz, soc, călin şi viță de vie sălbatică. Câteva dintre speciile ierboase observate în zonă sunt coada calului, coada şoricelului, brânca ursului, floarea de plămâni, bujorul de primăvară, păştița, brebeneii caprei, bujorul sălbatic, pelinul, pelinarița, rodul pământului, pochivnicul, loboda sălbatică, cătuşa, ciucuşoara, busuiocul broaştei, purecii de pământ, ciulinul, firuța de pădure, muştarul negru, cupa vacii, rogozurile, clopotul caprei, ghiocelul, piculețul, albăstrițele, barba caprei, lăcrămioara, iarba dracului, loboda sălbatică, drăgănelul, mazărea, vioreaua etc. Situl adăposteşte o populație de orhidee de interes european, papucul doamnei, aflată aici într-o stare bună de conservare. Fauna Dintre speciile de nevertebrate prezente în sit se remarcă limaxul de grădină (aici fiind singura menţionare a speciei în Moldova) şi o varietate mare de insecte, dintre care amintim fluturele buhă, o specie de interes comunitar. Printre vertebratele observate în sit menţionăm broasca râioasă verde şi cea brună, brotăcelul, broasca roşie de pădure, şarpele de alun, şopârla cenuşie, guşterul, buha, şorecarul comun, caprimulgul, piţigoiul mare, albastru sau cel codat, cojoaica de pădure, muscarul sur, cinteza, mierla, privighetoarea de zăvoi, silvia cu cap negru, presura galbenă şi cea sură, sfrânciocul roşiatic, grangurul, silvia de câmp şi cea mică, pitulicea mică, codroşul de pădure, sturzul cântător, țicleanul, botgrosul, şoarecele de pădure, veverița, pârşul mare, căpriorul, hârciogul, iepurele de câmp, hermelina, nevăstuica, dihorul, vulpea etc. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Satele comunei aflate în vecinătatea sitului dispun de alimentare cu apă potabilă şi canalizare în construcție, gospodăriile fiind în prezent încălzite în sistem individual, cu lemne, alimentarea cu gaz fiind în curs de realizare. Cei 3820 de locuitori se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului. De localitate se leagă nu numai evenimente social-istorice, ci şi numele „regelui poeziei“, Vasile Alecsandri, despre a cărui viață şi operă au învățat toți românii. Zilele comunei poartă de asemenea numele scriitorului, aici existând şi un muzeu comemorativ. LunCa MirCeşti - ro SCi 0107 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Pe DN28 se poate ajunge în sit dinspre Târgu Frumos sau Roman până în dreptul podului peste Siret, de unde se continuă pe drumuri comunale sau agricole către Şcheia-Alexandru Ioan Cuza şi apoi spre vest către sit. Alte variante sunt pe drumul spre Mirceşti şi apoi spre NE către sit, sau pe ruta ce duce de la Paşcani către Hălăuceşti şi apoi pe drumurile agricole spre est. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent, situl este dotat doar cu panouri de avertizare (insuficiente) fiind necesare următoarele amenajări/dotări: panouri de informare şi de orientare (hărţi), bariere, poteci/drumuri pentru vizitare. 0 1 2 3 km 413 lunca mureşului inferior - ro SCi 0108 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Arad, Felnac, Nădlac, Pecica, Secusigiu, Semlac, Zădăreni, Şeitin. Județul timiş: Cenad, Periam, Saravale, Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare. supraFaţa: 17.457 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 8‘ 45‘‘; Long. E 21˚ 7‘ 31‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 119 max., 77 min., 97 med. LunCa MureşuLui inferior - ro SCi 0108 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl fiind într-o zonă de câmpie, accesul este posibil din toate localitățile limitrofe, principalele intrări fiind cele situate în zonele Ceala şi Bezdin. DN7 şi DJ682 mărginesc situl aproape pe toată lungimea lui la nord şi respectiv la sud, din acestea plecând multe drumuri comunale care ajung în interiorul sitului. Cu trenul se poate ajunge în oricare dintre localităţile aflate la nord sau la sud de râul Mureş între Arad şi graniță. HABITATELE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. SPEcIILE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Melc (Theodoxus transversalis) • Scoica de râu (Unio crassus) • Ophiogomphus cecilia • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Eriogaster catax • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus) • Euphydryas maturna • Chilostoma banaticum. Pești: Avat (Aspius aspius) • Pietrar (Zingel zingel) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Fusar (Zingel streber) • Petroc (Gobio kessleri). Plante: Pălămidă (Cirsium brachycephalum). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl conservă lunca inferioară a râului Mureş, între Arad şi granița de stat. Cursul de apă, ferit de intervenții antropice majore, se află într-o stare ecologică foarte bună, fiind format dintr-un mozaic de habitate (albia minoră, brațe moarte, lacuri, bălți permanente şi temporare, păduri ripariene, zăvoaie, tufărişuri, pajişti şi culturi agricole) care adăpostesc o biodiversitate foarte mare din toate grupele taxonomice. Situl este important pentru conservarea unui număr record de specii şi habitate (29 de specii animale, o specie vegetală şi zece habitate, dintre care unul prioritar pentru conservare). Existența atâtor obiective pentru conservare la care se adaugă o foarte intensă activitate de educație ecologică oferită localnicilor şi turiştilor, alături de o bună infrastructură de vizitare, fac ca acesta să fie reprezentativ pentru siturile de importanță comunitară din vestul țării. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, Lunca Mureşului Inferior se găseşte la marginea estică a bazinului panonic, în apropierea contactului cu zona montană. Din punct de vedere genetic, toată zona de câmpie este o continuare spre vest a soclului Dealurilor Vestice. Geologic, teritoriul este alcătuit din două formaţiuni diferite atât prin compoziție cât şi prin evoluţie: o formaţiune bazală compusă din fundamentul cristalin magmatic şi din sedimente paleozoice şi o formaţiune superioară alcătuită din sedimente neogene şi cuaternare. Geomorfologic, Lunca Mureşului reprezintă o fâşie lungă de teren plan care a fost săpată de râu în suprafaţa câmpurilor învecinate, diferenţa de nivel faţă de acestea fiind de 10-12 m. Lunca are un relief tânar care se prezintă sub forma unei alternanţe de forme pozitive (grinduri, terase de luncă) şi negative (albia minoră, depresiuni, cursuri vechi, meandre părăsite). Acest relief este într-un continuu proces de schimbare sub acţiunea de eroziune şi de depunere a râului. În funcție de caracterele morfometrice ale reliefului, în profilul transversal al luncii pot fi urmărite trei fâşii dispuse paralel cu cursul râului şi anume: lunca internă, care cuprinde albia minoră a Mureşului şi zona grindurilor de mal, lunca mediană, al cărei aspect general şi evoluţie naturală au fost mult influenţate de construcţia digului de apărare împotriva inundaţiilor şi lunca externă care se situează la trecerea spre câmpiile învecinate. pedologie Tipurile reprezentative de sol sunt cernoziomurile, lăcoviştile şi solurile aluvionare de luncă, în suprafaţa împădurită întâlnindu-se solul brun argilo-iluvial, uneori gleizat, şi lăcoviştile. Hidrologie Mureşul constituie luciul de apă cel mai important, fiind însoţit în albia sa majoră de o reţea de canale, unele din ele foste albii ale acestuia (Mureşul Mort şi Aranca), dar şi de canale artificiale de evacuare a excesului de apă (Crişul şi Forgaciu). Aranca se formează în apropiere de Sâmpetru German din apele interstiţiale ale Mureşului, iar Mureşul Mort provine din aceleaşi ape interstiţiale de la est de Arad. Râul Mureş ocupă o suprafaţă de 1247 ha în interiorul sitului şi are un debit de 154 m3/s. În acest sector există 52 de insule a căror suprafaţă însumată este de 149 ha, cea mai mică dintre ele având o suprafaţă de 0,03 ha, iar cea mai mare de 24,9 ha. aspeCte ClimatologiCe Clima este continental-temperată, moderată, cu temperaturi medii anuale de 11 °C. Iernile sunt blânde, în mulţi ani înregistrându-se numai temperaturi pozitive. Media maximă de 21,4 °C, se înregistrează în luna iulie, iar media minimă de 1,4 °C, în ianuarie. Media precipitaţiilor anuale este de 564 mm, cu diferențe mari între ani. În timpul verii, apare deseori seceta, care se explică prin valorile ridicate ale evaporaţiei. Caracterul uşor arid al climei nu poate fi estompat nici de maximele de precipitaţii care se înregistrează tocmai în sezonul cald. Vara este caracterizată şi de ploi torenţiale, cînd se înregistrează precipitaţii ce depăşesc 100 de mm/ zi. Iernile în care stratul de zăpadă se menţine continuu sunt rare, numărul zilelor cu strat de zăpadă nedepăşind 35. Regimul nebulozităţii prezintă o medie anuală de 57-60%, cu maxima în decembrie şi minima în august. Ceaţa poate să-şi facă apariţia în fiecare anotimp. Viteza medie a vîntului este de 3-3,2 m/sec. Nu se poate vorbi de o direcţie dominantă, dar se constată o frecvenţă mai mare a vântului din direcția N-NE şi S-SV. BioCenoza vegetaţia Lucrările de regularizare din secolului al XIX-lea, când au 414 fost construite digurile şi s-au tăiat o serie de meandre, au restrâns suprafeţele ecosistemelor tipice zonei de luncă inundabilă. Lunca este dominată de păduri de stejar şi ulm, la care se mai asociază frasinul şi în mod excepţional carpenul. Există şi zăvoaie tipice cu câteva exemplare foarte vârstnice de plop negru. Stratului ierbos îi sunt caracteristice ghiocelul, lacrămioara, pochivnicul, floarea de paşti, pintenul cocoşului, cuibul pământului, stupinița etc. Golurile dintre păduri sunt acoperite de tufişuri de cătină. În secolul al XIX-lea braţele moarte umplute cu apă erau dominate de prezenţa nufărului alb care, în prezent, şi-a găsit adăpost doar într-un braţ mort de lângă Bezdin. Vegetaţia erbacee tipică de silvostepă este un rezultat al factorilor climatici, hidrici şi edafici, modificaţi mai mult sau mai puţin de factorul antropic. În flora spontană se întâlnesc frecvent specii ca pirul târâtor, şuşarca, pelinul, flocoşica, dornica, nalba mică, urda vacii, păiuşul stepic, măzărichea etc. Pajiştile de câmpie sunt constituite din asociaţii de păiuş, hiruşor, iarba câmpului, raigras, trifoi, pătlagină şi laptele cucului. Vegetaţia palustră şi cea plutitoare din bălţile ce urmează cursul Mureşului sunt alcătuite din peştişoară, plutică, spălăcioasă de baltă, jaleş de baltă şi iarba broaştelor. Pe alocuri sălcetele sunt însoţite de arbuşti şi de stratul ierbos în care se găsesc galbenuşa şi caprişorul. Pe partea stângă a râului, în zona puţin mai înaltă şi ferită de viituri, se mai găsesc câteva fragmente din vechea silvostepă. Locul paiuşului este preluat aici mai ales de graminee ca firuțul, jaleşul şi buruiana junghiului. Având în vedere proporţia mare de teren arabil din sit, fragmentele de vegetaţie ierboasă naturală de stepă sau silvostepă se restrâng treptat şi sunt pe cale de dispariţie. Există suprafeţe mai mult sau mai puţin întinse pe care se întâlnesc specii de plante erbacee rare sau pe cale de dispariţie. Astfel, au fost semnalate exemplare răzleţe de baluşcă (circa 100 de exemplare în partea sud-vestică a comunei Pecica, în locul numit „Şanțul Mare“). În partea nord-vestică a comunei Felnac, în albia majoră şi pe terasă, se află suprafeţe destul de mari în care vegetează ruscuţa primăvăratică. În zăvoaiele de plop şi salcie este caracteristică prezenţa masivă a specilor erbacee căţărătoare (vița de vie sălbatică, hameiul şi curpenul), care dau pădurilor din zonele Prundul Mare şi Prundul Mic un aspect de galerie. În zăvoaiele de stejar şi frasin, stratul ierbos este deosebit de bogat în specii ca piciorul cocoşului, viorea, floarea paştelui, toporaşi, pecetea lui Solomon, floarea vântului, jaleş, priboi etc. În zona Prundul Mare se găsesc specii rare de orhidee ca stupinița şi mlăştiniță. În fişa sitului este menţionată o singură specie vegetală protejată la nivel european, pălămida, o specie endemică panonică care creşte pe solurile uşor umede, sărăturate. De asemenea, de interes comunitar sunt cele zece habitate prezente în sit, dintre care menționăm Tufărişurile subcontinentale peri-panonice, prioritare pentru conservare. 0 2,5 5 ti bibanul, plătica, ştiuca, somnul, carasul, regina bălţii şi somnul pitic. În 2007 a reapărut în sit castorul, ca urmare a unei repopulari făcute în anul 2002 cu această specie la circa 100 km în amonte. Dintre amfibieni sunt prezenți brotăcelul, broasca mare de lac, broasca roşie de pădure, buhaiul de baltă cu burtă roşie, tritonul comun şi tritonul cu creastă, ultimele trei fiind specii protejate. Aceste habitate umede adăpostesc mai multe specii de reptile precum guşterul, năpârca, şarpele de casă, şarpele de apă şi ţestoasa de apă. Lunca de pe cursul inferior al Mureşului prezintă habitate pentru o serie de păsări protejate mai rare cum sunt stârcul galben, cel purpuriu şi cel pitic, egreta mare şi cea mică, tigănuşul, lopătarul, cristelul de câmp, cresteţul pestriţ, corcodelul mic, eretele vânăt, barza, fluierarul de munte, stârcul de noapte şi lebăda de vară, alături de care apar şi specii comune ca stârcul cenuşiu, raţa mare, pescăruşul râzător, cormoranul mare, cârstel de baltă, becaţina comună, lişiţa, lăstunul de mal şi prigoria. În păduri se întâlnesc păsări ca graurul, sturzul cântător, pitulicea, cinteza, mierla, guşa roşie, gaiţa, botgrosul, silvia cu cap negru, grangurul, ciocănitoarea pestrită mare, cea de stejar şi cea neagră, ghionoaia, țicleanul etc. Populaţiile de rozătoare sunt slab reprezentate ca număr de indivizi, întâlnindu-se popândăul, pârşul, hârciogul, şoarecele de câmp, şoarecele de pădure şi mai rar orbetele. De asemenea, în sit apar alte două specii protejate de mamifere, vidra şi popândăul. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Marea majoritate a localităţilor aferente sitului dispun de reţele de apă şi canalizare, acestea lipsind doar în comunităţile mici. Încălzirea locuinţelor se realizează cu gaz şi lemne în oraşe şi comune şi numai cu lemne în satele aparţinătoare. Ocupaţia principală a celor aproape 60000 de locuitori este agricultura. Cultivarea cerealelor şi a legumelor, alături de creşterea animalelor, au condus la dezvoltarea industriei uşoare de prelucrare a materiilor prime din sectorul alimentar şi textil. De asemenea, existenţa resurselor din zonă a permis exploatarea petrolului şi a gazelor naturale. Sunt recunoscuţi şi mesteşugarii, organizaţi în trecut în bresle (zidari, dulgheri, tâmplari, zugravi, brutari, aici făcându-se renumita pâine de Pecica de 4 kg). O parte din forţa de muncă este absorbită de oraşele Sânnicolau Mare şi Arad. Urmele existenţei umane în zonă datează din neolitic, epoca fierului, a bronzului şi perioada daco-romană, atestările documentare ale localităţilor începând din secolul al XI-lea. Este de reținut înfiinţarea în secolul al XI-lea în Cenad a primei şcoli monahale din țară cu predare în limba latină de către un călugăr italian, care scrie de altfel şi primele cărţi. Amintim şi Mânăstirea Hodoş-Bodrog, care posedă o colecţie de artă veche şi obiecte de patrimoniu din secolele XIV-XIX. În acest spaţiu multicultural, plurietnic şi multiconfesional, locuitorii (români, maghiari, germani, sârbi, bulgari, slovaci, romi etc) păstrează şi azi tradiţiile străbune de sărbători, cinstind memoria locurilor, organizând festivaluri şi con- cursuri şi purtând cu mândrie costumele populare tradiţionale. Versurile unei colinde care păstrează prin simplitatea imaginilor atmosfera din trecut l-au inspirat pe compozitorul Bela Bartok (născut în Sânnicolau Mare) în opera „Cantata Profana“. În zonă sunt renumite „Festivalul ouălor încondeiate din Nădlac“ şi orchestra de tamburaşi din Cenad. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Balastierele din albia râului, chiar dacă sunt situate în afara sitului, au un impact negativ major asupra speciilor de moluşte acvatice şi peşti din sit. AdMINISTRAREA SITULUI Suprapunându-se cu Parcul Natural Lunca Mureşului, în sit există o serie de dotări şi amenajări funcționale cum ar fi panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare (hărţi), clădiri administrative, centre de vizitare/ informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc. Mai sunt necesare amenajări suplimentare pentru colectarea deşeurilor şi o staţiune ştiinţifică/ centru de cercetare. lunca MureşuLui inferior - ro SCi 0108 Fauna Fauna acvatică este foarte bogată şi variată mai ales în organisme zooplanctonice şi fitoplanctonice. În apele Mureşului se mai găsesc şi azi, deşi în număr mult mai mic decât în trecut, efemeridelele cunoscute în popor cu numele de „rusalii“. În bentosul Mureşului trăiesc multe specii de scoici şi melci dintre care menționăm speciile de interes comunitar scoica de râu, melcul cu cârlig şi melcul acvatic dungat. Majoritatea pădurilor nu sunt poluate, găsindu-se într-o stare de conservare bună, aproape naturală, fapt ce este confirmat de existenţa unor specii de melci foarte exigente faţă de calitatea mediului, care au aici populaţii mari şi ocupă suprafeţe întinse, fiind răspândite până la limita vestică a pădurilor. O specie protejată de melc terestru este melcul carenat bănățean. Dintre insecte, până în prezent sunt cunoscute circa 900 de specii, dintre care se evidențiază cele şase de interes comunitar: croitorul mare al stejarului, radaşca, două specii de libelule (țărăncuța şi libelula verde) şi două de fluturi (o molie şi fluturele maturna). În sit sunt prezente peste 50 de specii de peşti, începând cu cele foarte comune, până la cele protejate la nivel european. Mreana populează tot cursul Mureşului. Crapul preferă mai ales apele stătătoare ale lacurilor şi bălţilor. Moioaga şi obletul mare sunt protejate pe tot cuprinsul continentului. Porcuşorul de nisip, cleanul, scobarul şi linul preferă mai mult apele pârâurilor. Dintre speciile rare se pot aminti ghiborţul de râu, răspărul şi mihalţul. Pietrarul ajunge până în apele Tisei. Dintre speciile comune se mai pot amin- 7,5 km 415 lunca timişului - ro SCi 0109 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul timiş: Belinţ, Boldur, Bucovăţ, Buziaş, Chevereşu Mare, Ciacova, Coşteiu, Foeni, Ghilad, Giera, Giroc, Giulvăz, Lugoj, Moşniţa Nouă, Parţa, Peciu Nou, Pădureni, Racoviţa, Recaş, Sacoşu Turcesc, Topolovăţu Mare, Şag. supraFaţa: 9.919 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 35‘ 40‘‘; Long. E 21˚ 5‘ 22‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 127 max., 69 min., 94 med. LunCa tiMişuLui - ro SCi 0109 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Fiind un sit care se întinde de-a lungul unui râu de şes, accesul se poate face pe foarte multe căi. În partea vestică a sitului se poate ajunge din localitatea Grăniceri de pe DN59B, de unde se poate urca în amonte pe Timiş, pe un drum local până în localitățile Gad, Crai Nou, Rudna şi Giulvăz. Mai departe pe DJ593 şi apoi DJ593B se poate ajunge la Cebza. Din DJ593 se mai poate intra în sit în dreptul localităților Parța sau Şag (la care se ajunge tot pe drumuri locale). În dreptul localității Şag, situl întretaie o altă cale majoră de acces, DN59. În capătul estic se poate ajunge din DN6 în localitatea Coşteiu, din DJ592 (Timişoara-Buziaş) sau din DJ 572 (Topolovățul Mare-Buziaş), ultimele două fiind legate prin drumuri locale de localitățile limitrofe sitului Urseni, Uliuc, Dragşina, Bazoş, Bacova, Sârbova, Hitiaş, Racoviță, Drăgoeşti, Ficătar, Ohaba Forgaci şi Jabăr. În sit se poate ajunge şi cu trenul, pe rutele Timişoara-Cruceni, Timişoara-Buziaş-Lugoj şi Timişoara-Recaş-Lugoj, cu coborâre în stațiile feroviare Parța, Peciu Nou, Cebza hc, Giulvăz h, Rudna h, Cruceni (Ruta Timişoara-Cruceni), Urseni hc, Uliuc hc, Sacoşul Mic, Chevereş hc, Bacova hc, Buziaş, Capăt h (ruta Timişoara-Buziaş-Lugoj) şi Jabăr Hm (ruta Timişoara-Recaş-Lugoj). HABITATELE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). luto- argilo-prăfoasă) până la 1,8-2,0 m. De la această adâncime se ajunge la roca subiacentă, care prezintă de regulă o textură mijlocie (lutoasă, luto-prăfoasă sau luto-nisipoasă), urmată de una grosieră (nisipoasă, nisipo-lutoasă). Cele mai frecvente în sit sunt hidrosolurile (stagnosolurile, gleisolurile, limnosolurile) şi pelisolurile (pelosolurile, vertosolurile). În porţiunile mai drenate sunt prezente cernoziomurile cambice. SPEcIILE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis). Nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Dioszeghyana schmidtii • Euphydryas maturna. Pești: Avat (Aspius aspius) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Petroc (Gobio kessleri) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic Timiş-Bega şi dispune de o bogată reţea hidrografică formată din râuri, acumulări, mlaştini şi canale. Principalul curs de apă este Timişul, care izvorăşte din Munţii Semenic şi este paralel cu râul Bega, cele două formând în zona de câmpie o luncă comună fiind legate prin două sisteme pentru a asigura necesarul de apă al canalului navigabil Bega şi pentru a proteja municipiul Timişoara de inundaţii. Sistemul de la Coşteiu (cel mai vechi nod hidrotehnic din țară, realizat în 1759 în timpul împărătesei Maria-Tereza) are ca principală funcţie asigurarea transferului de apă din Timiş în Bega în funcţie de necesităţi controlând şi cantitatea de precipitaţii preluată de cele două râuri în amonte. Sistemul hidrotehnic de la Topolovăţu Mic a înlăturat pericolul inundaţiilor atât de frecvente altădată, surplusul de apă din Bega fiind dirijat spre râul Timiş. În ceea ce priveşte nivelul apelor pedofreatice, acesta se află în strânsă dependenţă cu formele de mezo şi microrelief, natura şi adâncimea orizonturilor hidrogeopedologice, anotimp, cantitatea de precipitaţii şi lucrările hidroameliorative existente oscilând între 0,5 şi 6 m. Pânzele de adâncime sunt prezente între 6 şi 80 m şi conţin apă potabilă. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea luncii de şes a râului Timiş, incluzând de asemenea zăvoaie de plopi şi sălcii, câteva păduri, bălți, mlaştini, suprafețe mici de culturi (teren arabil) şi păşuni. Starea ecologică bună a acestui râu se reflectă în diversitatea faunei acvatice, aici existând zece specii de peşti de interes comunitar, alături de specii de nevertebrate, amfibieni, reptile, păsări sau mamifere. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful caracteristic este alcătuit dintr-o succesiune de grinduri fluviatile şi arii depresionare fluvio-lacustre caracteristice unei delte continentale. Privit în ansamblu, el apare ca o suprafaţă relativ plană, monotonă, netezimea suprafeţei fiind întreruptă doar de albia râului Timiş, care prezintă meandre părăsite, microdepresiuni şi grinduri. Din punct de vedere geologic, situl se caracterizează prin existenţa formaţiunilor cuaternare reprezentate de un complex alcătuit din argile, prafuri şi nisipuri. Fundamentul cristalin-granitic se află la 1400-1700 m adâncime. pedologie Grindurile sunt alcătuite din depozite cu textură în general grosieră, conţinutul ridicat de nisip grosier indicând originea fluviatilă a depozitelor cu o uşoară tendinţă de loessificare. Formele negative reprezentate prin arii depresionare, meandre părăsite sau belciuge sunt alcătuite litologic din depozite cu textură fină (argilo-lutoasă şi argiloasă), pe o adâncimea de 1-1,5 m, după care trece în depozite cu textură mijlocie-fină (luto-argiloasă sau aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul temperat continental moderat caracteristic părţii de SE a depresiunii Panonice, cu unele influenţe submediteraneene care iarna generează dezgheţ complet, iar vara impun perioade de căldură înăbuşitoare. Temperatura medie multianuală are valori de 10,8 °C, luna cea mai caldă fiind iulie (21,5 °C), iar cea mai rece ianuarie (–1,5 °C). Regimul precipitaţiilor are un caracter oscilant, cu ani în care media precipitaţiilor depăşeşte 700 mm şi ani cu precipitaţii sub 450 mm (specifice zonelor de antestepă şi stepă). Vânturile predominante sunt din NV şi vest, cu o intensitate maximă în lunile de vară, urmate de cele din sud, care au loc în lunile de primăvară (aprilie-mai). BioCenoza vegetaţia Situl se află în zona pădurilor de şleau de luncă reprezentate de câteva areale împădurite cu asociaţii vegetale alcătuite din stejar, frasin, ulm, jugastru, păducel, lemn câinesc, corn, alun, soc, zona încadrându-se în silvostepa antropizată ce caracterizează în bună măsură Câmpia de Vest. Peisajul tipic de luncă oferă atât suprafeţe complet goale, fără vegetaţie lemnoasă, cât şi buchete, pâlcuri de arbori aflați în imediata vecinătate a apei alcătuite din salcie albă, răchită, plop alb, arțar tătăresc, salcâm şi mai rar din cer şi stejar brumăriu. Vegetația ierboasă este specifică câmpiei joase şi umede, întâlnindu-se şi asociații de plante halofile în zonele cu sărături. În canalele şi brațele moarte sau în bălțile adiacente Timişului, întâlnim trifoiaşul de baltă, o specie de ferigă protejată la nivel european. Pădurea Macedonia aflată în sit este un relict din întinsele păduri naturale caducifoliate din zona inundabilă a Luncii Timişului, fiind formată predominant din stejar, fag şi carpen, în amestec cu sălcii, tei şi salcâm. Fauna Situl este important în special pentru conservarea faunei acvatice, din care se remarcă speciile de interes comunitar scoica de râu, buhaiul de baltă cu burtă roşie, avatul, fusarul, pietrarul, ghiborțul de râu, porcuşorul de nisip, petrocul, boarca, țiparul, dunarița şi zvârluga, toate dezvoltând aici populații semnificative cu o stare bună de conservare. Fauna de păsări din Lunca Timişului este caracteristică zăvoaielor, fiind alcătuită din pescăruş albastru, ciocănitoare pestriță mare şi de stejar, ţiclean, pupăză, ghionoaie verde, grangure, capîntortură, porumbel gulerat, turturea, cuc, cioară grivă şi numeroase specii de păsări cântătoare precum privighetoarea, măcăleandrul, mierla, sturzul cântător şi cel de vâsc, silvia comună, mică, cu cap negru sau cea porumbacă, pitulicea verde mică, sfârâitoare sau cea fluierătoare, muscarul gulerat sau sur, piţigoiul mare, albastru sau cel sur, sticletele, graurele, botgrosul, cinteza, presura galbenă, florintele, cănăraşul etc. În Pădurea Macedonia este prezentă o importantă colonie de stârci de noapte, egrete mici şi cormorani pitici. Situl este important şi pentru fauna de nevertebrate, dintre care se remarcă fluturele maturna, o specie de interes comunitar. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cei peste 28550 de locuitori din aceste aşezări se ocupă în principal cu agricultura şi creşterea animalelor, unii fiind angrenați şi în industria exploatării gazelor naturale, transporturi, construcții, morărit şi panificație, comerț, viticultură, turism balnear, prestări servicii, piscicultură etc. O mare parte din forţa de muncă este absorbită de oraşul Timişoara, datorită diversităţii locurilor de muncă pe care le oferă. Comunitățile aflate în sit dispun în totalitate de alimentare cu apă potabilă, însă doar cele mari sunt racordate la sistemul de canalizare (Buziaş, Ghilad, Moşnița Nouă, Recaş, Remetea Mare, Şag, Giroc). Încălzirea locuințelor se face cu gaze naturale şi secundar cu lemne, aceasta din urmă fiind singura modalitate de încălzire în localitățile mici. Urme ale neoliticului au fost descoperite la Peciu Nou şi la Parța (sanctuarul neolitic de la Parţa, vechi de 6000 de ani, este unicul sanctuar neolitic complet restaurat din România şi unul dintre puţinele din Europa, în prezent aflându-se la Muzeul Banatului din Timişoara). Tot ca vestigii istorice amintim urmele unor locuințe care datează din epoca fierului descoperite la Remetea Mare. Din epoca romană avem prima datare a oraşului Buziaş (cu numele Centum Puti – „O sută de izvoare“), dar şi valul roman de la Şag. Localitățile răspândite în vecinătatea sitului sunt atestate începând cu secolul al XIII-lea, în zonă stabilindu-se români, maghiari, cehi, nemți, croați, sârbi sau romi care au contribuit la crearea unui spațiu etnic interesant, în care se păstrează şi acum tradițiile şi obiceiurile străbune, dintre care amintim cântecul şi jocul popular pus în valoare cu prilejul zilelor localităților, la rugile sau la festivalurile „În glas de toacă“, „Deschide uşa, creştine“. Este de remarcat vechimea practicării turismului balnear la Buziaş (declarat stațiune balneară în anul 1819), precum şi renumele Recaşului, declarat Oraş al Vinului (unde primele documente despre practicarea viticulturii provin din anul 1447). AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Cu impact major asupra speciilor acvatice pentru care a fost desemnat situl sunt următoarele activități: extragerea de pietriş şi nisip din albie, execuția digurilor şi a podurilor, managementul vegetației acvatice şi de mal în scopul drenării, managementul nivelului apei şi lucrările de protecție a malurilor. Habitatele ripariene protejate şi speciile de fluturi pentru care a fost desemnat situl sunt influențate negativ de utilizarea pesticidelor şi fertilizarea terenurilor agricole, incendierea frecventă a stufului, subarbuştilor şi a miriştilor, îndepărtarea lăstărişului, a arborilor uscați sau în curs de uscare din perdelele forestiere riverane. AdMINISTRAREA SITULUI În această zonă nu există în prezent nicio amenajare specială pentru necesităţile vizitatorilor sau pentru administrarea sitului. Astfel, sunt necesare panouri de avertizare, de informare şi de orientare (hărţi) şi puncte de informare pentru turişti şi comunitățile locale, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice. Deoarece porțiuni întinse ale sitului constituie loc de agrement pentru locuitorii oraşelor mari învecinate, care, în lipsa facilităților degradează peisagistic situl şi afectează habitatele respective, sunt necesare locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 416 3,3 6,6 9,9 km măguRIlE BĂIţEI - ro SCi 0110 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Băiţa. supraFaţa: 274 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 1‘ 47‘‘; Long. E 22˚ 52‘ 28‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 663 max., 246 min., 422 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 6520 - Fâneţe montane; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii). Nevertebrate: Lycaena dispar • Euphydryas aurinia. Plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Caracteristicile peisagistice şi biogeografice ale sitului sunt impuse de substratul geologic. Atât cavităţile naturale cât şi unele cavităţi antropice constituie habitatul faunei cavernicole specifice şi temporar al faunei nespecifice. Calcarele sunt în strânsă legătură cu rocile magmatice din jur, dovadă fiind geodele cu frecvenţă mare. Adâncimea mare a fragmentării a fost favorizată de accidentele tectonice care au permis formarea văilor în chei. Relieful natural este completat de doline în platou carstic suspendat, peşteri, conuri de grohotiş, relief ruiniform. Expoziţia diferită a versanţilor şi extinderea trenelor de grohotiş, suprafeţele împădurite sau lipsa vegetaţiei determină alternanţa regiunilor cu insolaţie mare (stâncării, trene de grohotiş) cu cele cu umiditate excesivă (izvoare permanente, zone umede). Acest mozaic geologic conservă patru habitate (din care unul este prioritar) şi cinci specii de interes comunitar. Situl include rezervaţia naturală de interes național Calcarele din Dealul Măgura. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află la nord de râul Mureş, în Munţii Metaliferi. Masivele calcaroase de la Băiţa-Crăciuneşti aparțin în întregime Jurasicului superior. În partea inferioară găsim calcare roşcate lucioase, iar în partea superioară structura geologică este reprezentată de calcare alb cenuşii. Masa mare de calcare, cu grosimi de până la 400 m, se caracterizează prin calcare recifale sau perirecifale. Pe fisuri, fracturi sau suprafeţe de stratificaţie apar accidente silicioase. pedologie Este predominant solul de tip rendzină, urmat de erodisol. Mai rar apar solurile de sol brun luvic şi solurile de tip litosol rendzinic. Hidrologie Pârâul Căian colectează apele pluviale care se scurg de pe versanţi şi torenţii care se formează cu ocazia unor precipitaţii masive. Pârâul Orminzii colectează apele pluviale de pe versantul nord-estic al sitului. Valea pârâului Ormindea a format în amonte o zonă mlăştinoasă de circa 2 ha în care există o vegetaţie şi o faună specifice acestui tip de habitat. aspeCte ClimatologiCe Verile au o temperatură normală, iar iernile nu sunt prea reci. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8,5 şi 9 °C, iar precipitaţiile au valori cuprinse între 1000-1200 mm/an. BioCenoza vegetaţia Pe suprafaţa sitului sunt prezente păduri, stâncării, zone umede, pajişti şi peşteri, toate cu o stare de conservare bună. De remarcat este faptul că sunt prezente patru habitate de interes comunitar, dintre care unul este prioritar pentru conservare – păduri din Tilio Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. Mediul rupestru este caracterizat prin faleze de calcar înalte de 160-200 m, pe suprafaţa lor existând o vegetaţie chasmofitică, fiind în egală măsură şi un habitat propice pentru păsările răpitoare. Zona umedă din sit, având o suprafaţă de 2 ha, constituie un habitat perfect pentru vegetaţia specifică zonelor mlăştinoase, cu specii de salcie şi de anin. Pădurile sitului sunt formate din specii de foioase precum fagul, cerul, carpenul, gârniţa. Flora se caracterizează atât prin numărul mare al elementelor termofile de origine sudică prezente pe stâncile calcaroase, cât şi prin asociaţiile ierboase şi lemnoase. Dintre speciile rare sau endemice putem aminti unghia ciutei, mierluța țepoasă, cimbrişorul, cocârja, omagul, tătăneasa de fag. Au fost identificate până în prezent 22 de specii de muşchi şi licheni. De asemenea, există un contingent destul de mare de specii carpato-balcanice dintre care amintim opaița, varza de stâncă, căftălanul, crăticioara. Condițiile particulare de mediu din acest sit au permis apariția la speciile vegetale a unor forme şi varietăți noi, endemice, fiind descoperite varietăți de scaieţi şi păiuş stepic. Fauna Pajiştile prezintă o stare de conservare relativ bună, necesitând refacerea prin curățirea de plante invazive pentru a putea menţine şi proteja populaţia de fluturi, unii de importanţă comunitară, alţii de importanţă națională şi locală. La baza falezelor există habitate de grohotişuri calcaroase care constituie un spaţiu de viaţă perfect pentru reptile ca năpârca, şarpele de alun şi şopârla de ziduri, alături de care apare vipera cu corn, specie care aici atinge cel mai nordic punct din Europa. Zona umedă din sit constituie un habitat perfect pentru importante populații ale speciilor de amfibieni de interes conservativ triton comun transilvănean şi buhai de baltă cu burta galbenă, alături de care mai apar în perioada de reproducere specii ca salamandra, broasca roşie de pădure şi broasca râioasă brună. Păsările sunt reprezentate de 22 de specii din care 19 sunt de importanţă naţională, printre care amintim şoimul rândunelelor, pupăza, ghionoaia verde etc. Mamiferele sunt bine reprezentate prin viezure, vulpe, dihor de casă, mistreț, căprior etc. Zona este bogată de peşteri şi grote folosite ca adăpost de către importante populații de lilieci, dintre care amintim liliacul cu picioare lungi şi liliacul mic cu potcoavă (de interes comunitar). ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Rețea de alimentare cu apă potabilă dar nu şi de canalizare există doar în centrul comunal. Locuințele celor peste 4200 de localnici sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Dezvoltarea economică a zonei s-a bazat în cea mai mare parte pe industria extractivă şi prepararea minereurilor auro-argentifere şi neferoase. În prezent multe dintre mine sunt închise, funcționând doar exploatările de calcar din cariere. Localnicii mai sunt angrenați şi în agricultură, creşterea animalelor, comerț, producție de materiale de construcții şi în exploatări forestiere. Golurile carstice păstrează dovezi paleontologice şi arheologice datând din paleolitic şi până în perioada feudală. Astfel, în mai multe peşteri au fost identificate materiale din paleolitic, obiecte din neolitic, eneolitic şi epoca bronzului. Epoca dacică este reprezentată printr-un brăzdar de plug dacic. Urmele romane sunt extrem de numeroase şi răspândite în toată zona, aici fiind identificat un punct minier roman de extracție a aurului (galerii şi centru administrativ) dar şi numeroase alte mine de aur şi tezaure. Pe teritoriul localităților se mai pot admira şi astăzi biserici vechi de lemn sau piatră, datate începând cu secolul al XVII-lea. MăguriLe Băiţei - ro SCi 0110 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în zonă se face pe DJ706A (Bejan-Băiţa) între localităţile Crăciuneşti şi Băiţa. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Arderea miriştilor şi a vegetației subarbustive şi braconajul au impact negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune în prezent de panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi de orientare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice şi locuri de campare cu vetre de foc. Sunt necesare următoarele dotări: o clădire administrativă, puncte de informare, un centru de cercetare, amenajări pentru observare/supraveghere şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 417 mestecănIşul dE lA REcI - ro SCi 0111 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Ozun, Reci. supraFaţa: 2.104 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 48‘ 54‘‘; Long. E 25˚ 54‘ 8‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 561 max., 508 min., 522 med. MeSteCănişuL De La reCi - ro SCi 0111 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Se poate ajunge în sit pe DJ121, care trece prin extremitatea acestuia din NE, sau pe DN11 care trece prin localitățile limitrofe Ozun şi Sântionlunca. Drumul comunal DC16 (dintre localitățile Ozun şi Aninoasa) străbate situl în extremitatea sudică, delimitându-l apoi pe latura sud-estică. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 91e0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Colias myrmidone • Maculinea teleius • Lycaena dispar. Plante: Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa) • Dediţei (Pulsatilla patens) • Dicranum viride. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Mestecănişul de la Reci este un depozit nisipos de vârstă pleistocenă situat în lunca Râului Negru, afluent al Oltului, care deşi a fost afectat de intervenția umană (defrişare, înlocuire de specii, asanare) prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită prin speciile vegetale higrofile rare pentru România, relicte glaciare precum mesteacănul pitic, otrățelul bălților, gălbenuşele, şapte-degete, angelica sălbatică şi speciile rare şi protejate de ferigă, muşchi, nuferi albi, laleaua pestriţă, dedițel şi crinul broaştei. Habitatele pentru care a fost desemnat situl sunt în număr de şapte, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. De asemenea, situl adăposteşte o faună variată de vertebrate şi nevertebrate dintre care se remarcă cele trei specii de fluturi de importanță comunitară: fluturele roşu de mlaştină, albilița portocalie şi fluturele albastru cu puncte negre. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în partea central-estică a judeţului Covasna, de-a lungul râului Negru, unde s-au format dune de nisip (unele înalte de 6 m) prin modelare eoliană din aluviunile cuaternare ale fostului lac dacian care ocupa Depresiunea Braşovului. Cu timpul, în depresiunile care s-au format între dune, prin ridicarea nivelului apei freatice şi cu aportul precipitaţiilor atmosferice s-au înfiripat mici formaţiuni umede (bălţi şi mlaştini), afla- te în prezent în diferite faze de colmatare. Unele dintre aceste mlaştini se caracterizează prin acumulare de turbă. pedologie Relieful ondulat din sit a luat naştere prin eroziunea inegală a cuverturii mai fine care acoperea nisipurile, urmată de o remaniere eoliană superficială a acestor nisipuri. Cea mai mare parte a solurilor din sit sunt luvosoluri psamice. Aceste subtipuri sunt răspândite pe coamele şi versanţii dunelor, dar uneori chiar şi în interdune, caz în care sunt adesea gleizate (gleisoluri). Prezenţa straturilor puţin permeabile la adâncimea de 1,5-3(5) m favorizează formarea unor pânze freatice care influenţează decisiv procesele de pedogeneză. În acest fel apar soluri gleizate, gleisoluri şi liminisoluri (bălţi). Frecvenţa ridicată a gresiilor silicioase şi feruginoase cu mult cuarţ în bazinul Râului Negru explică în mare măsură caracteristicile chimice ale solurilor evoluate pe nisipurile de la Reci. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al râului Olt, fiind situat în lunca afluentului acestuia. Râul Negru. Are bălţi şi mici lacuri parţial colmatate, care uneori seacă pe parcursul verii. Lucrările hidrologice efectuate în vecinătatea sitului au influenţat negativ regimul hidrologic având ca şi consecinţă reducerea numărului de lacuri şi bălţi. În perioadele uscate marea majoritate a bălţilor seacă, provocând un dezechilibru în cadrul habitatelor cu specii hidrofile. aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte într-un climat temperat-continental, cu veri relativ calde şi ierni geroase în care vântul local numit „Nemira“ produce viscole şi cu inversiuni termice frecvente în anotimpul rece. Temperatura medie în ianuarie este de –2 până la –10 °C, iar în iulie 7-20 °C. BioCenoza vegetaţia În sit se găsesc lacuri şi mlaştini eutrofe populate de o serie de specii rare, relicte glaciare, cum sunt mesteacănul pitic şi angelica sălbatică, dar şi prin specii rare de ferigă, nuferi albi, lalea pestriţă, crinul broaştei. În fâneţele umede din zona dinspre Sântionlunca se întâlneşte frecvent laleaua pestriţă, iar în zonele mai ridicate şi uscate se întâlneşte dedițelul, prezent în fişa standard a sitului. O altă specie rară şi protejată este otrățelul bălților, care împreună cu o specie de muşchi au stat la baza desemnării sitului. De remarcat este faptul că situl are o mare diversitate a speciilor, pe suprafaţa rezervaţiei întâlnindu-se atât specii de stepă cât şi specii de zone umede şi aceasta la doar câteva sute de metri una de alta. Vegetaţia acvatică şi palustră luxuriantă a mlaştinilor adăposteşte numeroase rarităţi floristice, inclusiv relicte glaciare (gălbenuşele şi şapte-degete), alături de specii ca nufărul alb, papura, menta de apă, stânjenelul de baltă, broscăriță, săgeata apei, pipirigul, rogozul, mana de apă, limbarița. Vegetaţia ierboasă este reprezentată de trifoişte, pufuliță de mlaştină, umbrăvioară, feriga vulturului, turiță, păiuş, mălaiul cucului, cimbru, coada şoricelului, vițelar, firuță, guşa porumbelului, piciorul cocoşului galben etc. Habitatele pentru care a fost desemnat situl sunt în număr de şapte, dintre care se remarcă trei prioritare pentru conservare: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajişti xerice pe substrat calcaros şi Turbării cu vegetaţie forestieră. Fauna Din observaţiile ornitologice efectuate în zonă s-a constatat existenţa a 148 de specii de păsări din care 28 de specii sunt cert cuibăritoare în zonă iar 39 clocesc în vecinătate, utilizând situl ca loc de popas şi hrănire. Alte specii importante de vertebrate din sit sunt broasca râioasă verde şi cea brună, brotăcelul, broasca de mlaştină, broasca de pământ, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta galbenă (ambele specii comunitare), broasca roşie de pădure, şarpele de apă, şopârla de câmp, țestoasa de apă (specie comunitară), şoarecele de pădure şi cel de câmp, şobolanul de apă, pisica sălbatică, chițcanul de câmp şi cel de apă, vulpea, iepurele, viezurele, nevăstuica, căpriorul, mistrețul, castorul (specie comunitară), ariciul, dihorul, veverița, cârtița etc. De asemenea, situl adăposteşte o faună variată de nevertebrate, dintre care se remarcă cele trei specii de fluturi de importanță comunitară pentru care a fost desemnat situl: fluturele roşu de mlaştină, albilița portocalie şi fluturele albastru cu puncte negre. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE În localităţile din sit trăiesc 6900 de locuitori. Alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat este în curs de execuție, canalizarea nefiind în totalitate definitivată, iar încălzirea locuințelor se face în sistem individual, cu lemne. Economia zonei este bazată pe activităţi din domeniul industriei alimentare, textile şi de prelucrare a lemnului, comerţ, morărit şi panificaţie, agroturism etc. Agricultura şi creşterea animalelor rămân însă activitățile principale. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul satelor învecinate sitului au scos la iveală vestigii din neolitic, epoca bronzului, epoca romană precum şi urme de fortificație ale unor construcții medievale. În zilele noastre, costumele tradiționale şi dansul popular, alături de alte evenimente culturale se pot vedea cu ocazia unor manifestări ca „Ziua Satului“, „Întâlnirea Fanfarelor“, „Concursul de virtuozitate – Cea mai puternică aşezare din Ardeal“, „Zilele Recoltei“, „Târgul de Ziua Ana“, „Balul Strugurilor“ etc. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Păşunatul intensiv, lucrările de desecare, introducerea pinului ce a înlocuit asociaţiile de mesteacăn, braconajul şi turismul de masă au un impact negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 418 1 2 3 km mlaca tăTARIloR - ro SCi 0112 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Arpașu de Jos. supraFaţa: 4 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 42‘ 57‘‘; Long. E 24˚ 39‘ 1‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 545 max., 541 min., 557 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7150 - Comuntăţi depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl este o mlaştină activă de tip mezo-oligotrof, cu un bogat sediment de turbă. Sunt prezente aici şi specii protejate de herpetofaună. În tinov au fost identificate peste 127 de specii de plante, din care o importanță deosebită o au muşchii de turbă. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se află în sudul Depresiunii Transilvaniei, un bazin format din şisturi cristaline scufundat la sfârşitul mezozoicului. Peste fundamentul cristalin s-au depus pietrişuri şi nisipuri transportate din Munții Făgăraş. Situl se găseşte în subunitatea numită Depresiunea Făgăraşului-Țara Oltului. Geomorfologic, situl este o turbărie situată la altitudinea de 540 m pe o terasă din dreapta râului Arpaşu Mare. Grosimea stratului de turbă variază între 9 şi 16 m. pedologie În sit sunt prezente soluri turboase, neevoluate, cu exces de umiditate. Hidrologie Situl se află în apropierea râului Arpaşu Mare de care este legat printr-un canal de drenaj. Mlaştina este alimentată atât din surplusul de apă care se scurge prin canalul de drenaj din Sfagnete (o mlaştină aflată în vecinătate), cât şi din izvoare proprii. aspeCte ClimatologiCe Climatul este temperat-continental, fiind influențat de localizarea geografică, altitudine şi expoziția sudică a versanților. Temperatura medie anuală este de 6 °C, cu o medie a lunilor de vară de 17 °C şi cu valori negative în timpul celei mai reci luni (ianuarie), respectiv –4 °C. Precipitațiile sunt destul de bo- MLaCa tătariLor - ro SCi 0112 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DN1, până în localitatea Arpaşu de Jos, după care se continuă pe drum județean până în Arpaşu de Sus şi apoi pe drum local. gate, înregistrând o valoare de peste 800 de mm/an. Vânturile predominante sunt cele din direcția vest. Se remarcă prezența unui vânt cald, de tip foehn, datorat aerului care coboară dinspre creasta Munților Făgăraş. BioCenoza vegetaţia Vegetația din sit este încă insuficient cunoscută, până în prezent fiind identificate un număr de 127 de specii vegetale dintre care amintim mesteacănul pufos, plopul tremurător, arinul negru, cruşinul, coacăzul, muşchiul de turbă, bumbăcarița, trifoiştea de baltă, pufulița de mlaştină, ochii păsăruicii, calcea calului, piciorul cocoşului, limbarița, mirgăul, merişorul, afinul. Fauna Fauna specifică zonelor de mlaştină este reprezentată prin specii protejate precum țestoasa de apă şi tritonul cu creastă. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cei 2800 de locuitori sunt angrenați în activități ca agricultura, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, industria morăritului şi a panificației, turism. Localitatea beneficiază de sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă şi canalizare. Încălzirea locuințelor se face în sistem individual, cu lemne şi mai rar cu gaz. În sit se remarcă mănăstirea ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului“, ridicată pe moşia contelui Adam Teleki şi atestată documentar la 1726, şi Monumentul Eroilor Români din al doilea război mondial, realizat în anii 1948-1950. Locuitorii sărbătoresc zilele Arpaşului la începutul lui iulie, când are loc un cu târg de produse tradiționale şi diverse manifestări culturale. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Situl este afectat de incendieri sporadice care distrug vegetația şi de activități de drenaj care alterează regimul hidrologic al turbăriei. AdMINISTRAREA SITULUI Situl nu prezintă dotări sau amenajări pentru vizitare sau administrare, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, amenajări pentru observare/supraveghere şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 419 mlaştina duPă luncă - ro SCi 0113 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Suseni, Voşlăbeni. supraFaţa: 309 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46 ˚37‘ 56‘‘; Long. E 25˚ 36‘ 6‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 775 max., 755 min., 765 med. MLaştina După LunCă - ro SCi 0113 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN12 (Miercurea Ciuc-Gheorgheni) până în localitatea Voşlobeni sau pe calea ferată Braşov-Tg. Mureş (stația Voşlobeni). Părăsind drumul naţional sau staţia de tren accesul se face pe drumuri locale pietruite, distanţa până la sit fiind de 500 m. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 7230 - Mlaştini alcaline; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis). Plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală În sit este prezentă o mlaştină eu-mezotrofă în stare excepţională de conservare, cu acumulări însemnate de turbă, reprezentativă pentru Bazinul Gheorgheni şi chiar pentru Carpaţii Orientali. El adăposteşte mai multe habitate şi specii de plante de interes comunitar sau relicte glaciare. De asemenea, pajiştile umede prezente aici constituie habitate importante de cuibărit şi hrănire pentru multe specii de păsări precum cristelul de câmp, barza albă şi păsări răpitoare. Situl include în întregime rezervaţia naturală Mlaştina „După Luncă“, care împreună cu alte două mlaştini („În Luncă“ şi „Delniţe“) formează complexul de mlaştini de la Voşlobeni. Situl este important şi pentru conservarea a două specii de lilieci şi două de amfibieni de importanță comunitară. Biotopul geologie/geomorFologie Situl, respectiv complexul mlaştinilor eu-mezotrofe de la Voşlobeni, face parte din Depresiunea Giurgeului, reprezentând cea mai sudică înmlăştinire din această depresiune, fiind împărţită în trei corpuri bine individualizate şi separate de mai multe cursuri de apă: „În Luncă“, „Delniţe“ şi „După Luncă“. Depresiunea Giurgeului este una tipic intramontană, genetic făcând parte din grupa depresiunilor de baraj vulcanic. Larga depresiune cu caracter de şes înalt (700-800 m altitudine) se desfăşoară pe valea superioară a Mureşului, fiind delimitată şi aproape complet închisă de crestele paralele ale Munţilor Giurgeului, Gurghiului şi ale Munţilor Harghita. Aceste catene muntoase au caractere litologice şi morfologice distincte, astfel încât zona depresionară delimitată de acestea prezintă o discontinuitate geografică şi peisagistică bine evidenţiată. Din punct de vedere geologic, Depresiunea Giurgeului are un fundament de şisturi cristaline peste care s-au depus depozite de pietrişuri, nisipuri, argile, marne şi turbă. Acest fundament geologic, climatul răcoros bogat în precipitaţii şi reţeaua hidrografică densă au favorizat apariţia întinselor mlaştini de aici. pedologie Datorită climatului rece al Depresiunii Giurgeului, prezenţei permanente a apei şi stagnării acesteia, arealul se caracterizează prin procese particulare de solificare şi prin existența hidrisolurilor. Apariția acestora este determinată de drenajul natural insuficient care nu poate compensa aportul masiv de ape ce se scurg de pe formele de relief înalte care circumscriu teritoriul depresionar. Acest drenaj insuficient şi redusa permeabilitate a materialului parental fac ca pânza de apă freatică foarte superficială să stagneze, generând astfel înmlăştinirile. Conţinutul de apă în exces reduce capacitatea de aerare a hidrisolurilor, iar lipsa de oxigen conduce la descompunerea şi mineralizarea substanţelor organice în condiţii anaerobe. Primăvara, aceste soluri se încălzesc mai greu, ceea ce întârzie mult pornirea plantelor în vegetaţie. În aceste mlaştini se întâlnesc şi turbe mezotrofe care fac trecerea către turbăriile de altitudine (oligotrofe). Hidrologie Situl este traversat longitudinal de râul Mureş care colectează mai multe cursuri de apă, dintre care menționăm următoarele pârâuri: Tinos, Senetea, Poncul Mare (acestea trei confluează înainte de a se vărsa în Mureş), Poncul Mic şi Valea Morii (care se varsă direct în Mureş), pârâul Fântânii şi Valea Voşlobeni. Această reţea hidrografică foarte deasă, dar şi acumulările de ape din perioada de primăvară, pânza de apă freatică superficială şi micromorfologia terenului au favorizat instalarea şi contribuie la menţinerea mlaştinilor. aspeCte ClimatologiCe Depresiunea Giurgeului este cea mai rece regiune a ţării, având o climă care se caracterizează prin ierni aspre şi geroase de lungă durată şi veri răcoroase. Temperatura medie vara este de 18 °C, cea maximă înregistrându-se la sfârşitul lunii iulie, iar cea minimă la sfârşitul lunii ianuarie. Primele îngheţuri se produc la sfârşitul lui septembrie, iar ultimele apar la sfârşitul lunii mai. Ploile sunt frecvente primăvara şi toamna, fiind în general de scurtă durată, iar grindina apare des la începutul verii (iunie şi iulie). Caracteristice zonei sunt frecventele şi puternicele inversiuni termice datorate circulaţiei active ale curenţilor de aer care fac să se înregistreze temperaturi şi fenomene cu totul speciale. Astfel, inversiunile termice determină să se înregistreze temperaturi mai scăzute (–25 °C, –35 °C) în lunile februarie şi martie. Aceste acumulări de aer rece în depresiune sunt însoţite uneori şi de ceţuri care se risipesc când briza de vale pune în mişcare masele de aer, dirijându-le către crestele munţilor. Aceste particularităţi climatice şi termice au favorizat conservarea relictelor glaciare în mlaştini şi prezenţa a numeroase elemente floristice circumpolare-arctice. BioCenoza vegetaţia Din punct de vedere al formaţiunilor vegetale aceste mlaştini sunt foarte asemănătoare cu cele din nordul Europei, fiind bogate în elemente de floră circumpolare. Printre acestea se numără şi relictele glaciare, care au supravieţuit încălzirii climatice de după glaciaţiune şi încă persistă în asemenea refugii. O importanţă deosebită o au în sit diferitele specii de muşchi de turbă care intră în alcătuirea habitatelor de trecere de la mlaştinile eutrofe către cele mezotrofe şi oligotrofe. Sunt prezente următoarele relicte glaciare: roua cerului, taula, palma strigoiului, voniceriul pitic, vioreaua, gălbenuşa, scăricea, daria, foaia grasă, captalanul galben, pipiriguțul şi curechii de munte. Aceasta din urmă este de importanță comunitară şi prezintă în sit populații aflate într-o stare excelentă de conservare. Alte specii de floră importante, unele dintre ele incluse pe liste roşii naţionale, sunt gențiana de mlaştină, ciocoii, catița, laleaua pestriță, bulbucii de munte, rotocelele, mlăştinița, poroinicul, orhidea de izvoare, trifoiştea de baltă, bumbăcarița, răculețul, floarea văduvii, şopârlica. În sit sunt prezente şi pajiştile cu şuşarcă pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, pajiştile de altitudine joasă (cu coada vulpii şi sorbestrea) şi pajiştile aluviale cu asociații de pătrunjiță. De-a lungul pâraielor şi Mureşului apar fâşii înguste de păduri aluviale de arin alb cu specii ierboase precum calcea calului, brusturele şi lăptucul oii (element floristic daco-balcanic, subendemit), care formează habitatul prioritar pentru conservare Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). De asemenea, apar şi tufărişuri edificate de sălcii (în special zălog), în compoziţia cărora, alături de arinul alb, apar şi relictele glaciare taula şi vorniceriul pitic. Fauna Au fost semnalate în sit specii noi pentru țară de furnici şi trichoptere. Cu populații aflate în stare bună de conservare au fost semnalate speciile de interes comunitar liliacul comun şi lilia- cul comun mic. Stare de conservare medie din cauza unui efectiv populațional mic au în sit speciile protejate de amfibieni, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burtă galbenă. Dintre speciile de păsări se remarcă mugurarul roşu, o specie cu distribuție nordică care în sit are principala populație cuibăritoare din România. Fânețele de aici şi din apropiere reprezintă habitatele de hrănire şi reproducere ale unor specii de păsări protejate ca barza albă, cristelul de câmp şi acvila țipătoare mică. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cei 2056 de locuitori lucrează în agricultură, creşterea animalelor, turism şi agroturism, dar şi în cariera de dolomită. Comuna Voşlăbeni dispune de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, casele fiind încălzite individual, cu lemne. Prima biserică ortodoxă din Voşlobeni a fost construită din lemn în anul 1714 şi are o clopotniţă declarată monument arhitectural. În fiecare an se organizează festivalul „Întâlnirea Fanfarelor“, la care participă formaţii de fanfară şi dansuri populare ale localităţilor din zonă. Mai recent au început să fie organizate ediții ale festivalului de dansuri populare „Aşa-i dansul pe la noi“, la care participă formaţii de dansuri populare româneşti şi secuieşti. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Incendierea pajiştilor şi a miriştilor au impact negativ asupra sitului. Exploatarea de dolomită aflată în vecinătatea sitului îl afectează doar prin poluarea sonoră şi peisagistică, care se manifestă în mod permanent. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent există o staţiune ştiinţifică în care se organizează activități practice pentru studenți, perfecționări pentru profesori de biologie, tabere de cercetare etc. În sit sunt necesare panouri de avertizare, atenţionare, informare şi orientare, clădiri administrative, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 420 0,5 1 1,5 km ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Mangalia. supraFaţa: 232 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 50‘ 4‘‘; Long. E 28˚ 34‘ 18‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 30 max., 0 min., 7 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din Mangalia pe DN39 (Mangalia-23 August), acest drum trecând prin sit la ieşirea din Mangalia, în dreptul lacului Saturn. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi CallitrichoBatrachion; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl a fost înființat pentru conservarea unei mlaştini eutrofe care prezintă pe malurile sale un amestec de vegetație higrofilă, mezo-higrofilă şi halofilă deosebit de importantă pentru păsările care cuibăresc sau doar poposesc aici. În zona luciului de apă se află izvoare mezotermale şi izvoare sulfuroase. Situl asigură totodată protecția la suprafață a peşterii „La Movile“, singurul ecosistem din lume care funcţionează exclusiv pe baza chemosintezei şi care are o diversitate impresionantă de peste 35 de specii unice. Deasupra peşterii se găsesc obanele, care reprezintă forme geomorfologice particulare, relativ rare. În plus, trebuie specificat faptul că pe câmpia de deasupra peşterii trăieşte popândăul, specie de interes comunitar, în zonă fiind prezent şi habitatul de tufărişuri ponto-sarmatice, prioritar pentru conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în extremitatea sud-estică a ţării, zona încadrându-se în subunitatea litoralului dobrogean, iar geologic în zona Dobrogei de Sud. Peisajul carstic este definit de orizontalitatea aproape perfectă a terenului, întreruptă de prezenţa a trei mari doline (depresiuni carstice pe care locuitorii le numesc obane): Obanul Blebea sau eleşteul, Obanul Mare şi Obanul Mic, formate printr-un colaps carstic datorat prăbuşirii unei reţele de galerii subterane. Bordura obanului este dominată de numeroase movile, de 3-5 m înălţime şi 10-15 m diametru, între care se observă intercalate doline mai mici. Arealul ce include Obanul Mare şi Obanul Mic este numit de localnici „La Movile“ şi face parte dintr-o arie mai extinsă, „Zona carstică Mangalia“, în cadrul căreia au fost delimitate trei complexe exocarstice: „La Movile“, „Mlaştina Mangaliei“ şi „Kara-Oban“. Complexul „La Movile“ aminteşte de un relief carstic tropical la scară redusă, în totală contradicţie cu climatul actual temperat uscat, de stepă, caracteristic regiunii. Aceasta sugerează existenţa unor componenţi geosistematici specifici a căror interacţiune a determinat geneza şi evoluţia unui carst cu aspecte proprii denumit „Carst de tip Movile“, caracterizat de circulaţia apelor mezotermale sulfuroase ascensionale venite din profunzime pe fracturi tectonice. Peştera de la Movile reprezintă un sector rămas dintr-un cavernament mult mai extins existent anterior colapsului carstic care a generat Obanul Mare, având o lungime totală de 240 m, cu galeriile dispuse pe două nivele, de vârstă würniană (între 50000 şi 100000 de ani). Cercetările geologice prin foraj au stabilit că mlaştina „pluteşte“ deasupra unei depresiuni adânci de 48 m. Deoarece la nord şi la sud de mlaştină calcarele apar aproape de suprafaţă s-a ajuns la concluzia că depresiunea este o uriaşă dolină de prăbuşire sau fundul unei văi carstice adânci. După prăbuşire, în cavitate s-au depus în timp 40 m de argilă şi loessuri, procesul finalizându-se relativ recent (acum 15-20 de mii de ani). Depresiunea nu s-a format cu mult timp înainte (posibil în timpul ultimei glaciaţiuni, când nivelul mării a coborât cu peste 70 m, favorizând procesele de prăbuşire carstică). pedologie În mlaştina Hergheliei, datorită mediului mlăştinos s-a format deasupra stratului de argilă un strat de turbă gros de 7 m. Turba de la Mangalia este slab fosilizată şi cu un conținut mai redus de carbon, fiind materie primă de bază pentru formarea nămolului terapeutic. În depresiune există o rezervă de nouă milioane de tone de turbă, în prezent fiind interzisă exploatarea acesteia. Nivelul superior al peşterii La Movile este uscat, fără concreţiuni, podeaua galeriilor fiind acoperită cu nisip şi fragmente mici de calcar sub care se află sedimente ce demonstrează comunicarea directă cu exteriorul. Nivelul inferior activ, situat cu 4-5 m sub cel superior, are o lungime de aproximativ 50 m, galeriile sale fiind inundate aproape complet cu apă. Hidrologie Mlaştina Hergheliei este un fost golf marin transformat în lagună şi separat ulterior de mare prin cordoane de nisip. În zona luciului de apă se află 25 de izvoare de ape mezotermale şi sulfuroase. Debitul de apă furnizat de aceste izvoare este bogat scurgându-se din mlaştină în mare printr-un canal aproximativ 200-250 l/s. Nivelul general al mlaştinii este cu circa 0,8 m deasupra nivelului mării. Peştera de la Movile este inundată cu apă hidrotermală încărcată cu hidrogen sulfurat. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în climat temperat-continental care, are aici o puternică influenţă marină. Astfel, clima litoralului este blândă, vara zilele sunt lungi şi călduroase, durata de strălucire a soarelui în iulie fiind de 10-12 ore/zi. Valoarea medie anuală a temperaturii este de 11,2 0C, iar amplitudinea anuală a temperaturii aerului este de 21,6 °C. Deşi vara valorile temperaturii aerului sunt relativ ridicate, nu se înregistrează o frecvenţă mare a zilelor tropicale datorită influenţei brizelor marine. Zona are cea mai redusă nebulozitate din ţară, media anuală fiind de cinci zecimi, înregistrându-se totodată şi cele mai scăzute cantităţi de precipitaţii din ţară (378,8 mm/an). Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este sub 14. cii precum stânjenelul pitic, ciucuşoara păroasă, păliurul, iasomia, volbura etc. Habitatele de interes comunitar protejate în sit sunt în număr de trei, dintre care unul este prioritar pentru conservare (Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice). Fauna Printre plantele din Mlaştina Hergheliei se ascunde o bogată faună de nevertebrate: protozoare, viermi, crustacee şi insecte, care constituie hrană pentru numeroase specii de păsări. Dintre vertebrate menţionăm carasul, obletele, roşioara, broasca de lac, şarpele de apă şi bizamul. Păsările care cuibăresc sau trec pe aici folosesc alternativ cele două ecosisteme învecinate (litoral şi lacustru), atât pentru odihnă cât şi pentru hrănire. Când condiţiile meteorologice sunt deosebit de vitrege, cu temperaturi sub zero care se menţin zile în şir, pe mlaştina Hergheliei pot fi observate acumulări mari de păsări diverse precum raţe, gâşte, cormorani, stârci, pelicani, corcodei, lişiţe, pescăruşi etc. Migraţia de primăvară începe foarte repede, din a doua jumătate a lunii martie situl fiind utilizat ca zonă de repaus şi hrănire de foarte multe specii de păsări limicole care poposesc aici numai pentru câteva zile: prundăraşi, fugaci, fluierari, becaține, ploieri, nisipari, scoicari, culici, sitari, notatițe, piciorongi, ciocîntorşi etc. Numărul paseriformelor este de asemenea mare, multe specii cuibărind în stufărişurile întinse (lăcari, greuşei, frunzărițe, guşa-vânătă, pițigoi de stuf), altele preferând păşunea umedă ce înconjoară balta (codobaturi, presuri, sfrâncioci). Vara, când temperatura aerului atinge 38-39 ºC, seacă multe ape stagnante din zonă, Mlaştina Hergheliei fiind vizitată de multe specii de pescăruşi, chire şi chirighițe (în special juvenili) care se hrănesc şi se odihnesc pe insulele de turbă din centrul bălţii. Pescărelul albastru care cuibăreşte aici se hrăneşte cu gambusii, un peşte introdus în Mlaştina Hergheliei pentru a se hrăni cu larvele de ţânţari şi care împreună cu alte specii constituie hrană pentru păsările ihtiofage (cormoranul mare şi cel pitic, chira de baltă şi cea mică, pescăruşul mic şi cel râzător, chirighița neagră şi cea cu obraji albi). Pasajul de toamnă începe din luna august şi se prelungeşte până la începutul lunii noiembrie, Mlaştina Hergheliei fiind o locație căutată pentru hrană, dar mai ales pentru repaosul diurn, multe păsări părăsind acest loc pe timpul nopţii. În urma amenajărilor din anii 1980 circa 75% din maluri (partea sudică – spre campingul Saturn, partea estică – spre mare şi partea nordică – spre campingul Venus) se prezintă sub formă de balustradă de beton, mascată de cordoane groase de stuf care ascund ochiurile de apă populate de păsări. În multe părţi ale mlaştinii turba apare la suprafaţă alcătuind mici insule pe care chirele, chirighițele şi pescăruşii îşi amplasează cuiburile. Aceste zone sunt înconjurate de arii extinse cu ape foarte puţin adânci (20-30 cm) în care îşi găsesc hrană abundentă şi staţionează pelicanii, cormo- MLaştina HergHeLiei - oBanuL Mare şi peştera MoviLei - ro SCi 0114 mlaştina hergheliei - oBanuL Mare şi peştera MoviLei - ro SCi 0114 BioCenoza vegetaţia Separată de mare printr-un cordon litoral lung de circa 1400 m şi lat de 80-100 m, Mlaştina Hergheliei ocupă o suprafaţă de 110 ha şi are o formă ovală cu diametrul mare situat pe direcţia NS. Pe fundul ei se află un strat de turbă ce atinge grosimi de maxim 7 m, fiind alimentată de 21 de izvoare sulfuroase în dreptul cărora adâncimea este maximă, iar vegetaţia acvatică este rară. Specificul acestei mlaştini eutrofe constă în prezenţa pe malurile sale a unui amestec de vegetaţie higrofilă şi mezo-higrofilă cu vegetaţie halofilă. Din zonă sunt menţionate 132 de specii de plante vasculare şi 22 de asociaţii vegetale, unele specifice zonelor umede costiere uşor sărăturate. Ca specie rară de plantă amintim papura cu frunza îngustă. În masa apei trăiesc ciuma apelor, orzoaica de baltă, cosorul, brădişul şi nenumărate specii de alge. Flora bacteriană din apele peşterii La Movile este reprezentată de specii de apă adaptate acestor condiţii de viaţă particulare, cu numeroşi taxoni endemici de bacterii sulfuroase care folosesc hidrogenul sulfurat în chemosinteză. Deasupra peşterii se întâlneşte o floră formată din spe- 421 mlaştina HergHeLiei - oBanuL Mare şi peştera MoviLei - ro SCi 0114 ranii mari și pitici, stârcii cenușii și de noapte, lebedele și gâștele de vară, pescăruşii mici, râzători şi argintii, prundăraşii etc. Pentru pelicanii comuni, mlaştina Hergheliei reprezintă o staţie de odihnă şi de hrănire în migraţia de primăvară, ei sosind în a doua jumătate a lunii aprilie, staţionând pe luciul apei câte o noapte şi plecând apoi spre locurile de cuibărit din Delta Dunării. Dintre mamiferele întâlnite în zona sitului amintim popândăul (de interes comunitar), vulpea, iepurele de câmp, ariciul, cârtița etc. Din Peştera La Movile au fost descrise 46 de specii de nevertebrate (viermi, melci, miriapode, crustacee, păianjeni, pseudoscorpioni, insecte primitive, ploşnițe etc.), dintre care 29 sunt specii noi pentru ştiință. Această faună a evoluat în condiţii de izolare din Miocen, pe durata a 5,2 milioane de ani, astfel încât bogata colecţie de taxoni noi pentru ştiință reprezintă o veritabilă „fotografie“ a unei întregi faune „prinse“ într-un ecosistem care a funcţionat în timp ca o veritabilă capcană, fiind izolat complet de exterior. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Municipiul Mangalia (43600 de locuitori) dispune de alimentare cu apă potabilă şi încălzire în sistem centralizat, fiind funcțional şi sistemul de canalizare. Este cel de-al doilea centru economic din zona de SE a ţării după Constanţa, principalele sectoare de activitate fiind construcţiile navale, industria textilă, industria alimentară, transport şi comunicații, turismul (clasic, balnear, cultural şi de afaceri), cultura cerealelor şi creşterea animalelor. Mangalia are peste 2000 de ani de atestare istorică, fiind o colonie întemeiată la începutul secolului al VI-lea î.e.n. sub numele de Callatis de către coloniştii greci veniți din Heracleea Pontica (azi Eregli, din Turcia), pe locul unei aşezări autohtone mai vechi, Cerbatis. Cetatea grecească a cunoscut o perioadă 0 422 0,5 1 1,5 km înfloritoare sub Imperiul Roman şi a fost distrusă la sfârşitul secolului al VI-lea de avari şi slavi, fiind înlocuită de o aşezare de pescari. Vestigiile istorice care atestă trecutul oraşului se pot vizita în cadrul Muzeului de Arheologie sau în întreg oraşul (zidul de apărare al cetății Callatis, necropola romano-bizantină, mormântul princiar etc.). Astăzi Mangalia este o stațiune balneoclimaterică permanentă, implicată în organizarea a numeroase festivaluri naționale ca „Festivalul Callatis“, „Festivalul Naţional de Teatru pentru elevi şi studenţi – Mangalia Art“, „Festivalul Mangalia“, „Gala Tânărului Actor“, „Festivalul Zile şi Nopți de Literatură“ etc. De menționat este faptul că în Mangalia trăieşte în prezent cea mai mare comunitate turco-tătară din România, aici fiind construită în secolul al XVIlea Geamia „Esmahan Sultan“, monument de arhitectură în stil maur din piatră cu grosimea de 85 cm cioplită pe loc de către meşterii pietrari turci. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Depozitarea ilegală a deşeurilor menajere şi a materialelor inerte, nereactive au un impact major asupra speciilor din sit, existând şi posibilitatea ca unii compuşi rezultaţi din degradarea acestora să pătrundă împreună cu apa de infiltraţie în peştera Movile şi să pericliteze întregul ecosistem de acolo. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent, situl dispune de o clădire administrativă care serveşte şi ca centru de cercetare, fiind necesare bariere (cele vechi fiind distruse), împrejmuire, panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi de orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. mlaştina satchinez - ro SCi 0115 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Vinga. Județul timiş: Biled, Orţișoara, Satchinez, Variaș. supraFaţa: 2.290 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 58‘ 32‘‘; Long. E 21˚ 6‘ 4‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 115 max., 77 min., 94 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face dinspre Timişoara pe DN69, până la Orțişoara (apoi pe DJ693, spre Satchinez), până la bifurcația spre Sânandrei (localitate din care se continuă pe DJ692 spre Carani, Băile Călacea şi în final Satchinez sau Bărăteaz) sau până la Vinga (cu continuare pe un drum local până în localitățile Mănăştur, Bărăteaz sau Gelu). În sit se poate ajunge şi cu trenul personal, pe ruta Timişoara-Periam, până în stațiile Chinezu h, Gelu h sau Bărăteaz hc. HABITATELE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. SPEcIILE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT Amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) •Lycaena dispar • Gortyna borelii lunata • Arytrura musculus. Pești: Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl se caracterizează prin existența unor mlaştini permanente care alternează cu suprafețe ocupate de stuf, bălți, fânețe şi pâlcuri de sălcii. Ele sunt considerate un rest al fostelor mlaştini întinse ale Câmpiei Banatului şi în prezent au devenit adevărate oaze ce asigură condiții favorabile în vederea popasului, a hrănirii şi cuibăritului pentru numeroase specii de păsări care străbat culoarul de migrație din vestul țării. În acest sit se regăsesc peste 150 de specii de păsări, majoritatea protejate pe plan european, dintre care 42 de specii păsări cuibăritoare. Tot aici găsim 93 de specii de plante acvatice şi palustre, 10 asociații vegetale, 941 de specii de nevertebrate, multe dintre ele fiind de asemenea de importanță comunitară. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se încadrează ca macrorelief în marele ținut al Câmpiei Tisei, geneza acestui relief fiind legată de mişcările orogenetice în paralel cu retragerea apelor lacului Panonic, precum şi de procesele din zonele carpatice care au furnizat rețelei hidrografice materiale pentru colmatarea lacului. După retragerea lacului, zona a devenit o suprafață întinsă de mlaştini drenate ulterior de apele râurilor Mureş, Bega şi Timiş. pedologie Solurile din sit fac parte din clasa molisolurilor, fiind prezente tipurile cernoziom şi cernoziom cambic cu diverse subtipuri (tipice, gleizate, pseudogleizate). În zonele limitrofe cursurilor de apă şi bălţilor se întâlnesc şi alte tipuri de soluri cum sunt lăcoviştile (tipice, mlăştinoase sau salinizate), soloneţurile salinizate şi erodisolurile tipice. Aceste soluri au fertilitate redusă, fiind în general exploatate ca păşuni şi fâneţe. Hidrologie Excesul de umiditate din sit este întreținut permanent prin nivelul ridicat al pânzei freatice, prin izvoare proprii de ape arteziene şi termale, prin precipitații tipice de sezon şi prin revărsările pârâurilor cu ocazia debitelor excesive. Nivelul pân- zei freatice este între 0,6 şi 3 m. În funcţie de adâncimea apei freatice, în perioadele de primăvară sau cu precipitaţii bogate, apa stagnează şi se formează zonele mlăştinoase. Alimentarea stratului freatic se face din precipitaţiile căzute în zonă şi din apele subterane şi superficiale ce se scurg din zonele mai înalte ale piemontului Lipovei spre câmpia joasă. Apele de suprafață sunt sălcii sau slab sălcii, iar cele subterane se caracterizează printr-o mineralizare redusă, fiind cantonate în depozite de vârste panoniană şi cuaternară la adâncimi de maxim 200 m. aspeCte ClimatologiCe Situl se află la interferența unor manifestări climatice majore. Cea continentală se manifestă mai pregnant în perioada rece a anului. Cea maritimă produce efectele cele mai importante primăvara şi toamna, având influența cea mai mare asupra climei. Cea mediteraneană menține iernile blânde, având efecte subtropicale şi aducând ploi calde în lunile de vară prin ciclonii mediteraneeni. Pe fondul acestor influențe, clima zonei este una temperată, cu un grad de continentalism moderat şi cu influențe subtropicale mai mult sau mai puțin accentuate, favorizând existența unui mare număr de specii, rare şi foarte rare, cu răspândire insulară. Media anuală a temperaturii aerului este între 10-11 °C. Temperatura sezonului de primăvară prezintă o importanță deosebită datorită faptului că aceste condiții atmosferice au o influență hotărâtoare asupra vegetației, dar şi asupra populațiilor de păsări aflate în pasaj. Aşezarea geografică favorizează o creştere a cantităților anuale ale precipitațiilor de la est la vest. Masele de aer umed ce sosesc dinspre vest şi SV, când se întâlnesc cu lanțul Munților Banatului degajă aici precipitații mai bogate cantitativ decât în restul țării. Predominante pentru întreaga zonă sunt vânturile din nord şi cele din est. BioCenoza vegetaţia Din punct de vedere floristic, teritoriul face parte din provincia panonică, districtul Câmpiei Timişului. Zona de vegetaţie este cea de silvostepă, etajul ierburilor uscate din câmpie cu resturi de păduri şi tufişuri, cu întrepătrunderi de formaţiuni intrazonale reprezentate prin vegetaţie de luncă, terenuri inundabile, pajişti umede şi sărături. Până în prezent au fost identificate 280 de specii de plante superioare. Bălțile prezintă specii ca iarba broaştelor, lintița, plutica, castana de apă, mărarul bălții, limba apei, gălbenele etc. Aceleaşi specii se află şi în canalele, şanţurile şi gropile cu apă din sit, adăugându-se aici limbarița, crinul de baltă, boglarul, buzduganul de apă, lăcrimița, mana de apă etc. Ochiurile deschise de apă din mijlocul bălţilor sunt înconjurate de fâşii de stufăriş, din loc în loc apărând câte o salcie pletoasă solitară sau câte un pâlc de sălcii. Din analiza plantelor prezente aici rezultă că, pe lângă speciile caracteristice stufăriilor ca stânjenelul de baltă, cervana, gălbişoara, busuiocul cerbilor, tătăneasa, cupa vacii, dulcamara, papura lată şi papura îngustă, s-au infiltrat şi specii componente ale grupărilor învecinate: firuța, trifoiul târâtor, ardeiul broaştei, volbura sau scaietele. Datorită suprafeţei relativ mici a stufăriilor, aceste specii infiltrate nu se găsesc numai la marginile lor, ci pătrund adânc în părţile lor interioare, mai ales în perioadele secetoase. În locurile unde terenul devine mai înalt, stuful se împuținează şi apar treptat grupări vegetale cu plante de talie mai mică, ce reprezintă asociații de pipiriguri şi rogozuri. În locurile puţin mai ridicate apar asociaţii de pajişti umede în alcătuirea cărora intră iarba câmpului, coada vulpii, ovăzciorul, păiuşul de livadă, firuța, trifoiul roşu şi cel alb, piciorul cocoşului etc. În mai multe zone ale acestor pajişti există petice de grupări vegetale halofile cu ierboi de bahnă, sică, iarbă de sărătură, pipirig, albăstrică, căpriță, codițucă etc. Înainte de înfiinţarea sitului aceste pajişti au funcţionat ca păşuni, ceea ce a dus la degradarea lor. Azi păşunatul a fost exclus şi se face doar cositul fânului. Marginile nordice şi sud-estice ale sitului, care coincid cu poalele dealurilor, sunt însoţite de răchitişuri. Dincolo de acestea, pe coastele colinelor se întind ogoare cultivate cu cereale, de unde pătrund în sit diferite specii de buruieni de semănătură. Alte grupări vegetale care s-au dezvoltat pe pantele însorite şi mai uscate ale digului de cale ferată reprezintă resturi de pajişti uscate, tot aici instalându-se sub formă de hăţişuri păducelul şi verigariul. Sub acestea se dezvoltă specii ierboase caracteristice pădurilor ca părul ciutei şi toporaşul. Fauna Diversitatea specifică a faunei este mare, aici găsindu-se nouă specii de moluşte, 10 specii de crustacee, 90 de specii de arahnide, 33 de specii de libelule, 611 specii de lepidoptere, 188 de specii de coleoptere, opt specii de amfibieni, patru specii de reptile şi 150 de specii de păsări. Ca specii de interes comunitar sunt conservate aici fluturele roşu de mlaştină, fluturele buhă, molia, carabul, ţiparul, zvârluga, buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă dobrogean, ţestoasa de apă, popândăul şi vidra. Toate acestea prezintă în sit populații semnificative aflate în stare bună de conservare, fluturelul roşu de mlaştină şi țestoasa de apă, având populații care ajung chiar la o stare excelentă de conservare. Din punct de vedere faunistic situl are o importanţă deosebită în special sub aspect ornitologic, fiind loc de pasaj sau de cuibărit pentru o serie de specii de interes european, parte dintre acestea sedentare. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupațiile locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor, morăritul, panificația, prelucrarea lemnului, activități industriale de prelucrare a produselor alimentare şi exploatarea petrolului şi a gazelor naturale. Se remarcă în Satchinez păstrarea tradiției de peste 40 de ani a împletiturilor din răchită iar în Călacea dezvoltarea turismului balnear. Toate localitățile din sit dispun de rețele de distribuție a apei potabile şi de canalizare, acestea lipsind însă din Bărăteaz şi Hodoni. Locuitori îşi încălzesc locuințele cu lemne, dar şi cu gaze naturale, rețelele de distribuție a gazului lipsind însă din Hodoni, Mănăştur şi Gelu. Vestigii preistorice neolitice au fost descoperite în Satchinez şi Băile Călacea. Urmele arheologice clare ale existenței localității Satchinez datează încă din evul mediu. Băile Călacea sunt cunoscute ca stațiune balneoclimaterică încă din anul 1311. Existența localității Carani este legată de numele contelui Mercy şi de coloniştii italieni (secolul al XVIII-lea) care au ridicat una din cele mai vechi construcții din Banat (Castelul din Carani). În toate aceste localități se păstrează tradițiile şi obiceiurile din trecut şi se organizează în fiecare an sărbători ca hramurile bisericilor, rugi, zilele comunelor, baluri de Mărțişor, de Paşte şi de Crăciun, concursuri, zile ale recoltei şi evenimente specifice cum ar fi „Târgul Breslelor din Carani“. MLaştina SatCHinez - ro SCi 0115 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Activitățile de ardere a stufului şi a miriştilor practicate frecvent, ilegal, uneori chiar neintenționat, afectează speciile prin distrugerea habitatului. Managementul nivelului apei afectează toate speciile acvatice. Intensificarea păşunatului dar şi abandonarea acestei practici pot fi o amenințare pentru conservarea speciilor şi a habitatelor. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune de panouri de informare, care sunt însă insuficiente. Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare şi orientare (hărți) pentru evitarea accesului în zonele sensibile ale sitului, trasee tematice şi turistice, bariere şi puncte de intrare, precum şi puncte de informare a turiştilor şi mai ales a localnicilor. Suprafața relativ mare a sitului necesită marcarea limitelor acestuia. 0 1 2 3 km 423 molhaşurile căpăţânei - ro SCi 0116 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Bistra. Județul cluj: Măguri-Răcătău. supraFaţa: 816 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 28‘ 45‘‘; Long. E 23˚ 6‘ 50‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1649 max., 1389 min., 1579 med. MoLHaşuriLe Căpăţânei - ro SCi 0116 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din staţiunea Băişoara în şase ore de mers pe traseul marcat cu bandă roşie ce duce la Ursoaia, iar cu autovehicule se poate ajunge în apropiere urcând din Răcătău pe drumul de pe Valea Someşului Rece, apoi până la capătul drumului forestier de pe pârâul Zboru. Drumurile forestiere leagă zona şi de bazinul văii Ierii şi de cel al Răcătăului. Dinspre sud se poate ajunge în sit pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte în bazinul Someşului, pe jos pe valea Bistricioarei sau pe culmile ce urcă în muntele Balomireasa. Accesul se mai poate realiza de pe DN75 din Câmpeni până la Bistra. Staţiile de cale ferată din care se poate ajunge în sit sunt Zlatna, Alba Iulia, Vințu de Jos, Turda şi Aiud. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7110* - Turbării active; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Urs brun (Ursus arctos). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Molhaşurile Căpăţânii, situate pe un platou împădurit la 1600 m altitudine, sunt tinoave oligotrofe ce adăpostesc specii rare de plante, prezentând totodată şi o mare valoare palinologică. Din cele trei habitate de interes comunitar prezente aici două sunt prioritare pentru conservare. De asemenea, situl este important şi pentru conservarea ursului brun, alături de două specii de amfibieni. Biotopul geologie/geomorFologie Molhaşurile Căpăţânei sunt un sit reprezentativ pentru Munţii Apuseni poziționat între vârfurile Căpăţâna şi Balomireasa, la limita dintre judeţele Cluj şi Alba, la 1600 m altitudine, pe un loc aproape plan de unde pornesc două pâraie ce formează valea Căpăţânei şi Valea Ursului. Zona din care face parte situl se caracterizează prin prezenţa unui masiv granitic lacolitic adus în poziţia actuală în urma orogenezei hercinice şi rămas înconjurat de şisturi metamorfice de vârstă paleozoică. În sit sunt prezente predominant şisturile cristaline şi granitele. Şisturile cristaline sunt roci şistoase vechi, la origine un complex eterogen alcătuit din roci sedimentare de vârstă paleozoică şi reprezentate în prezent prin roci argilo-marnoase, grezoase şi calcaroase. Granitul este de natură magmatică şi are varietăţi ca granitul cu două mice, granitul feldspatic, granitul cu amfibol şi microgranite adamelitice cu textură pegmatoidă. pedologie Aproape jumătate din suprafața sitului prezintă soluri silvestre brune gălbui asociate cu soluri brune acide şi local cu podzoluri humicoiluviale. Din categoria solurilor litomorfe, alături de rendzine şi terra rossa apar şi pseudorendzinele. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al râului Arieş, afluentul acestuia Valea Bistrişoara fiind un curs de apă permanent care izvorăşte din interiorul sitului. Este format din patru mlaştini şi lacuri de altitudine cuprinse într-o păşune montană, împrejmuită de păduri tinere de molid, brad si paltin. Ochiurile de apă sunt separate între ele, ocupând o suprafaţă de 5 ha, formarea lor datorându-se înclinaţiei slabe a versanţilor din jur care a favorizat stagnarea apelor din precipitaţii. aspeCte ClimatologiCe Situl se află într-un climat continental moderat cu particularităţi determinate de poziţia sa sub directa influenţă a maselor de aer umed şi răcoros dinspre vest, peste care se suprapun influenţe sudice şi sud-vestice care aduc tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicală. Se mai resimt de asemenea influenţele circulaţiei nordice şi nord-estice purtătoare ale unor mase de aer rece de origine polară şi arctică. În acest cadru, temperaturile medii anuale sunt de 6 °C. Datorită influenţei circulaţiei vestice, umezeala aerului are valori medii de 75-85%, zilele cu cer acoperit fiind numeroase. În zonă precipitațiile sunt abundente, ele variind în jur de 1100 mm, maximul pluviometric înregistrându-se în lunile mai, iunie şi iulie. Stratul de zăpadă durează 150 de zile pe an, fiind stabil din decembrie până în martie. Importantă pentru zona Munţilor Apuseni este existenţa unui calm atmosferic mai ridicat decât în alte zone, ceea ce pune în evidenţă un topoclimat de adăpost, în special în depresiunile de pe Valea Arieşului unde se află şi situl. BioCenoza vegetaţia Situl este format din patru mlaştini şi lacuri de altitudine, cuprinse într-o păşune montană, împrejmuită de păduri de molid, brad, fag, paltin de munte, tisă, frasin, carpen, mai rar tei şi alun. Sunt mlaştini active, tipic oligotrofe, bombate, cu şănţulețe şi mici movile şi o vegetaţie specifică oligotrofă înconjurată la periferie de un molidiş cu afiniş şi muşchi. Următoarele specii de plante sunt caracteristice turbăriilor adânci, cu depozit turbos mai mare de 2 m, generat de mai multe specii de muşchi de turbă: poroinic, vuitoare, afin vânăt, răchițele, bumbăcariță, ciormoiag, roua cerului, iarbă neagră, pufuliţă, pipirigul cerbilor, precum şi mai multe specii de rogoz. Părul cucului este o specie rară de orhidee care trăieşte în turbăria împădurită. Arbuştii din sit sunt reprezentaţi de specii ca vuitoarea, jneapănul, ruginarea şi afinul vânăt. Unul din habitatele de interes comunitar din sit este pădurea acidofilă de Picea abies din regiunea montană, celelalte două fiind prioritare: turbăria activă şi turbăria împădurită. Fauna Speciile de amfibieni de interes comunitar prezente în sit sunt tritonul comun transilvănean şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, alături de care mai apar şi alte specii de herpetofaună ca broasca roşie de munte, salamandra, şarpele de alun şi şopârla de munte. Speciile de păsări cuibăritoare în sit sunt: ciocănitoarea neagră, cocoşul de munte, codobatura de munte, şorecarul comun, cinteza, piţigoiul de brădet, buha, mierla, sturzul cântător şi cel de vâsc, alunarul, forfecuța, minunița etc. Dintre mamiferele comune putem aminti: vulpea, mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, iepurele, dihorul etc. Situl este declarat şi pentru conservarea ursului brun, care îşi are habitatul în pădurile de aici. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cele două comune aflate în vecinătatea sitului au doar parțial executată rețeaua de alimentare cu apă potabilă, neexistând în prezent cea de canalizare. Încălzirea locuințelor se face cu lemne. Cei peste 7400 de locuitori sunt angrenați în agricultură şi creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, a pietrei şi a lânii, salmonicultură, morărit şi panificație şi servicii în agroturism. Localitățile aflate în vecinătatea sitului fac parte din ținutul moților, urmaşi direcți ai dacilor, fiind unele dintre cele mai vechi aşezări de pe Valea Arieşului. Condițiile naturale au favorizat apariția de aşezări preistorice, atestate de descoperirea unor podoabe de aur din neoliticul târziu. Dacii au început exploatarea zăcămintelor auro-argentifere prin galerii şi spălătorii de aur. Ulterior, romanii au întemeiat aici împreună cu autohtonii, aşezări rustice montane, unul din vestigiile cele mai importante ramase de la ei fiind drumul care lega oraşele romane Apulum (Alba Iulia) şi Alburnus Maior (Roşia Montană), coborând apoi pe Arieş în jos până la Potaisa (Turda). Evenimentele culturale locale sunt cele prilejuite de zilele comunelor şi sărbători religioase, dintre care amintim manifestarea „Mişcare şi tradiţie la Bistra“. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Exploatarea excesivă a zăcămintelor de turbă are un impact negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Sunt prezente pe teritoriul sitului puncte de intrare, poteci/ drumuri pentru vizitare şi trasee turistice, fiind necesare amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 424 0,5 1 1,5 km movila lui burcel - ro SCi 0117 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Miclești. supraFaţa: 13 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 50‘ 49‘‘; Long. E 27˚ 48‘ 12‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 273 max., 227 min., 249 med Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN24 (Iaşi-Vaslui), după intersecția spre Chirceşti (sensul de mers dinspre Bârlad), pe un drum de pământ. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă un rest de pajişte stepică vest-pontică (habitat prioritar) cu o mare valoare conservativă, aici identificându-se numeroase specii vegetale rare sau protejate, dintre care amintim capul şarpelui şi irisul bărbos, specii de interes comunitar. Situl adăposteşte zece specii aflate pe Lista Roşie naţională şi o specie de mamifere de interes conservativ, popândăul, şi se suprapune peste rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe o culme de deal cu înclinaţie de 15-25° care se integrează în Podişul Central Moldovenesc. pedologie Situl se caracterizează prin următoarele soluri: cernoziom levigat (slab şi mediu) caracteristic pentru reliefurile plane, cernoziom carbonatic format pe pantele mai intens erodate, cernoziom semicarbonatic şi regosoluri pe versanții cu eroziune eoliană puternică. Hidrologie În apropiere se află râul Văsluieț, care izvorăşte în vecinătatea sitului şi se varsă în râul Vaslui. runt şi pirul cristat. Aici au fost identificate speciile capul şarpelui şi irisul bărbos, doi taxoni protejați la nivel european, dar se mai găsesc şi alte specii rare şi vulnerabile, dintre care amintim scaiul sălbatic, unghia găii, ruscuţa de primăvară, pălămida, şofrănelul reticulat, pirul medicinal, anglica, cucuruzul de pădure, zambil pitică, cioroiul, inul galben, colbăceasca, dediţeii albaştrii, salvia austriacă, săpunariţa, încheietoarea, iarba neagră, măciulia de câmp, trifoiul de munte, lumânărica, caprifoiul. MoviLa Lui BurCeL - ro SCi 0117 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Fauna Fauna sitului este reprezentată de amfibieni ca broasca râioasă verde, reptile ca şopârla de câmp şi guşterul, păsări precum şorecarul comun, vânturelul roşu, prepelița, potârnichea, guguştiucul, vrabia de câmp, ciocârlia, mărăcinarul, sfrânciocul roşiatic şi mamifere precum cârtița, şoarecele de câmp şi popândăul (specie de interes european). aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Comuna nu dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă sau de canalizare, locuințele celor peste 7300 de locuitori utilizând un sistem individual de încălzire, cu lemne. Localnicii se ocupă de agricultură, creşterea animalelor (microferme zootehnice de ovine şi bovine), morărit şi panificație, piscicultură, viticultură sau apicultură. În sit se mai păstrează şi azi biserici vechi de lemn, datate din secolul al XVIII-lea, declarate în prezent monumente. Localnicii organizează anual întâlniri ca festivalul folcloric „Movila lui Burcel“ şi „Toamna culturală Micleşteană“ în care se pot vedea dansuri populare specifice zonei. Aflată la câțiva kilometri de sit, în comuna Dăneşti, localitatea Emil Racoviță poartă numele marelui savant care a fost întemeietorul biospeologiei, existând în comunitate şi un muzeu organizat în casa memorială care cuprinde obiecte legate de copilăria savantului. aspeCte ClimatologiCe Clima este continentală, cu veri călduroase şi ierni reci, temperatura medie anuală fiind de 9,2 °C iar media precipitaţiilor anuale sub 500 mm. Verile sunt aride, cu vânturi puternice şi insolaţie. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Păşunatul intensiv şi invazia salcâmului au un impact negativ asupra sitului. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate peste 290 de specii de plante, acesta reprezentând un rest de stepă vest-pontică care adăposteşte plante xerofile precum colilia, păiuşul, albăstrița, trifoiul mă- AdMINISTRAREA SITULUI Dintre amenajările şi dotările necesare sitului menționăm panouri de avertizare/atenţionare şi de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 425 movilele de la PăucEA - ro SCi 0118 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Blăjel. supraFaţa: 6 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 13‘ 37‘‘; Long. E 24˚ 20‘ 23‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 427 max., 382 min., 394 med. MoviLeLe De La păuCea - ro SCi 0118 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DJ142B, care leagă Mediaşul de Păucea, după care se continuă pe drumul comunal care leagă această localitate de satul Româneşti (până la Mediaş se poate ajunge atât cu trenul, cât şi pe DN14 (Sibiu-Sighişoara). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl a fost declarat pentru conservarea unui habitat de interes comunitar prioritar de pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros care are aici o stare de conservare excelentă şi adăposteşte o serie de specii de orhidee şi plante continentale şi stepice rare. Situl oferă condiții bune care permit speciei floristice capul şarpelui să dezvolte o populație cu densitate ridicată şi stare excelentă de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Este situat în Podişul Transilvaniei şi acoperă partea nordică a Dealului Furcilor de la Păucea, precum şi trei movile din apropierea acestui deal. Având o orientare N-S, dealul Furcilor se caracterizează printr-o altitudine maximă de peste 450 m, fiind alcătuit din argile şi marne care favorizează producerea alunecărilor de teren. pedologie Datorită condițiilor geomorfologice, geologice, climatice şi biogeografice, solurile predominante sunt din categoria solurilor specifice etajului deluros, respectiv soluri brune de pădure, slab podzolite sau nepodzolite. Hidrologie Cursul de apă din arealul sitului este reprezentat de pârâul Păucea, afluent cu lungime mică, pe partea dreaptă al Târnavei Mari. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în climatul temperat continental, cu caracteristicile etajului dealurilor joase, unde temperaturile medii anuale sunt de 8-9 °C. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie ajunge la 21 °C, iar luna cea mai rece este ianuarie, cu o medie care coboară la –3 °C. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este de 662 mm, cu valori minime în februarie şi maxime în iunie, iar numărul zilelor de îngheț este de circa 120 pe an. Umiditatea relativă a aerului atmosferic înregistrează valori multianuale de 75%, iar vânturile predominante sunt cele din direcția NV. BioCenoza vegetaţia Vegetația sitului cuprinde o serie de specii de plante continentale şi stepice şi include o densitate ridicată a populației de capul şarpelui. De asemenea, situl este important şi pentru orhidee. Specii de plante cuprinse în Lista roşie şi care sunt prezente în sit sunt unghia găii, ruscuța, mărarul calului, frăsinelul, laleaua pestriță, mâna maicii domnului, buhaiul, breiul ovat, poroinicul, gemănarița, timoftica, jaleşul etc. Habitatul care adăposteşte aceste rarități este prioritar pentru conservare şi este reprezentat de pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia). Fauna Fauna sitului este reprezentată în cea mai mare parte de specii de insecte, alături de care se mai găsesc reptile, mamifere şi păsări cuibăritoare sau care vin aici pentru hrănire. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Comunitățile din sit dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă, canalizare având doar locuitorii din Blăjel. Locuințele celor peste 3000 de localnici sunt încălzite în mod individual, cu gaze naturale şi lemne sau doar cu lemne (în Păucea). Ocupațiile de bază sunt creşterea animalelor, cultura plantelor, morăritul şi panificația, turismul etc. Localităţile aflate în vecinătatea sitului au fost întemeiate din cele mai vechi timpuri (prima atestare este din secolul al XIVlea), existând astfel o continuitate în dezvoltarea lor socială şi economică. Casele localnicilor păstrează încă arhitectura tra- dițională, având curți închise cu porți de lemn în stil săsesc, iar interioarele sunt împodobite cu decorațiuni şi mobilier executat manual, fiind apreciate de vizitatorii acestor locuri. Cântecul şi dansul popular se pot vedea la festivalul „Moştenire din Bătrâni“ şi la spectacolul folcloric „Şezătoare la Blăjel“. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Situl este vulnerabil la alunecările de teren şi ruderalizarea vegetației de la poalele movilelor cu specii de buruieni din culturile aflate în imediata apropiere. AdMINISTRAREA SITULUI Situl nu dispune în prezent de dotări sau amenajări specifice, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 426 0,5 1 1,5 km muntele mare - ro SCi 0119 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Bistra, Lupșa, Poșaga. Județul cluj: Valea Ierii. supraFaţa: 1.654 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 28‘ 50‘‘; Long. E 23˚ 14‘ 8‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1840 max., 1518 min., 1726 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se poate accesa de pe DJ107M (care face legătura între E60 şi DN75), pe ruta Floreşti-Săvădisla-Băişoara-Iara-Buru, după care se continuă pe DJ107R pe ruta Băişoara-Muntele Băişorii-Iara (drum asfaltat până la Muntele Băişorii). O altă cale de acces în sit este cea din DN75 cu continuare pe DJ750G, pe ruta Ocoliş-Cheile Pociovaliştei, Cheile Runcului, Lunca Largă (drum neasfaltat), sau cu continuare pe DL Poşaga de Jos, cu ramificaţii la Corteşti, Săgagea şi Poşaga de Sus (Scăriţa-Belioara) (drumuri neasfaltate). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 7110* - Turbării active; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl cuprinde interfluviul unui număr destul de mare de cursuri de apă ce izvorăsc şi curg radiar din acest masiv, la care se adaugă o prelungire ce cuprinde Şesul Craiului şi Scăriţa-Belioara. Valoarea conservativă mare rezidă în prezenţa şi suprafaţa foarte mare a pajiştilor montane, ele ocupând circa 70% din suprafaţa totală a sitului, alături de prezenţa unor elemente specifice etajului subalpin. Includerea în sit a Rezervaţiei naturale ScăriţaBelioara aduce o mare diversitate biologică şi estetică – un abrupt calcaros cu o diferenţă de nivel de circa 700 m, aici găsindu-se câteva specii relicte şi un număr mare de specii de plante endemice şi rare pentru România. Habitatele de pădure au de asemenea o valoare conservativă importantă. Biotopul geologie/geomorFologie Muntele Mare este format dintr-un masiv central care culminează cu Vârful Muntelui (1826 m) şi din interfluvii radiare despărţite de văi, întregul complex fiind alcătuit din şisturi cristaline de vârstă paleozoică străpunse de intruziuni de granite vechi. În partea de SE a sitului aceste granite sunt înlocuite de calcare cristaline – abruptul Scăriţa-Belioara. Vârful muntelui este retezat de suprafaţa de nivelare Fărcaşa, cu cea mai mare extindere din cadrul Muntelui Mare, celelalte suprafeţe de nivelare, Mărişel şi Feneş, având o poziţie periferică şi ocupând suprafeţe mult mai mici. Caracteristica geomorfologică a masivului Muntele Mare este contrastul dintre netezimea culmilor şi lăţimea mică a văilor care coboară spre Arieş, Valea Caselor şi Valea Lupşii, care se caracterizează printr-o energie mare datorată pantei accentuate de pe cursul lor superior. uza aşezării sitului într-o umbră de precipitaţii, cu fenomene evidente de foehn. Nebulozitatea prezintă valori ridicate cu excepţia câtorva luni de toamnă şi de sfârşit de iarnă. BioCenoza vegetaţia Pajiştile din etajul montan superior ocupă o suprafaţă mare întâlnindu-se păruşca, iarba vântului, firuţa. Păiuşul şi târsa sunt specii dominante, instalându-se mai ales pe suprafeţele despădurite şi pe soluri cu reacţie acidă unde mai apar şi bria, lăptiuca, ţăpoşica, unghia păsării, păiuşul şi părul porcului. Timoftica apare mai ales pe locurile târlite. Turbăriile de altitudine sunt dominate de muşchi de turbă şi alte specii caracteristice (rogozuri, bumbăcariţă şi roua cerului), ele formând un habitat prioritar pentru conservare. Vegetaţia subalpină are o distribuţie insulară, limita inferioară coborând la 1550 m. Asociaţiile de tufărişuri apar în alternanţă cu pajiştile alpine, fiind formate din ienupăr pitic, care poate să aibă o distribuţie laxă sau formează suprafeţe compacte, uneori de întindere apreciabilă, la limita pădurii de molid. La marginile de pădure din etajul molidului şi al fagului se întâlnesc ienupărul, clopoţeii şi arnica. Din punct de vedere floristic, cea mai bine studiată este zona Scăriţa-Belioara, aici găsindu-se multe asociaţii vegetale endemice. Bogăţia în specii de plante superioare este excepţională (circa 450 de specii), aici identificându-se două specii relicte preglaciare, săpunariţa galbenă şi strugurii ursului, precum şi un număr impresionant de specii endemice precum căldăruşele, micsandrele sălbatice, zmeoaiele, cimbrişorul, tămâioara, tămâiţa. Se mai găsesc specii rare sau foarte rare la nivel naţional ca sângele voinicului, coada iepurelui, dediţei, cupe de calcar, foaie grasă, arginţică, mălăioaie. Pe stâncăriile calcaroase dantelate creşte iarba stâncilor, alături de exemplare de tisă. Remarcabil este pâlcul de pădure de lariţă de pe o şa aflată între două promontorii stâncoase. Pe versanţii dezvoltaţi pe gresie apare o plantă ce nu creşte nicăieri în altă parte în lume, vulturica Poşăgii, un endemit strict local. Fauna Fauna de nevertebrate a fost parţial investigată, respectiv se cunosc bine grupele de gândaci şi fluturi, printre care s-au raportat mai multe specii endemice sau rare. Ihtiofauna este foarte puţin cunoscută, specii cu prezenţă certă fiind păstrăvul indigen şi boişteanul. Herpetofauna include câteva specii de amfibieni precum salamandra, izvoraşul cu burtă galbenă, broasca roşie de munte şi reptile ca guşterul, şopârla de ziduri, năpârca şi vipera. Avifauna sitului este foarte bogată, aici cuibărind peste 90 de specii de păsări, la care se adaugă oaspeţii de iarnă şi păsările de pasaj. Stâncăriile de la Scăriţa-Belioara sunt locul de cuibărit pentru acvila de munte, un cuib fiind vizibil la gura unei peşteri de înălţime, putând fi văzute frecvent aici şi alte specii cum sunt fluturaşul de stâncă, fâsa de munte, presura de munte, drepneaua mare şi mierla albastră. Pădurile adăpostesc specii valoroase din punct de vedere protectiv ca uliul porumbar, uliul păsărar, ciuful de pădure, corbul, ciocănitoarea neagră, alunarul, forfecuţa. Mamiferele din sit sunt reprezentate de cerb, căprior, mistreţ, bursuc, dihor, nevăstuică, hermelină, jder de copac, jder de piatră, pisica sălbatică. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupaţiile oamenilor în zonă sunt în principal legate de exploatarea şi prelucrarea lemnului şi de minerit. Condiţiile geografice sunt favorabile creşterii animalelor, ale căror produse sunt prelucrate în gospodăriile individuale. Amintim culegerea şi valorificarea fructelor de pădure şi a ciupercilor ca ocupaţie a localnicilor, alături de meşteşugurile tradiţionale reprezentate de morărit, zidărie, dogărie, dulgherie şi fierărit. Ambientul natural, cultural şi folcloric al zonei a dus la dezvoltarea agroturismului şi implicit a serviciilor aferente. Toate localităţile beneficiază de alimentare cu apă, fiind însă deficitară reţeaua de canalizare. Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. Vestigiile preistorice, podoabele din aur din neoliticul târziu şi din perioada daco-romană atestă existența unor tehnici de obţinere a metalului nobil şi de asemenea întemeierea primelor aşezări rustice montane care se conturează ca identitate în Evul Mediu. Zona oferă posibilitatea vizitării numeroaselor monumente istorice, aşa cum este Biserica din lemn din Lupşa, ridicată în secolul al XV-lea. Inedite sunt instalaţiile ţărăneşti pe apă din care funcţionează în prezent doar trei mori şi mai multe fierăstraie (joagăre). Amintim şi Muzeul etnografic din Lupşa, oglindă a satului de demult, cu peste 8000 de exponate dintre care unele rarităţi precum mosoarele pentru firul fin din fuior, pieptenii din piele de arici. Memoria locurilor se păstrează vie prin tradiţii şi obiceiuri cum ar fi „Pragşorul“, un obicei de Paşte vechi de peste 250 de ani, „Balul tinerilor din Bistra“ la ieşirea din Postul Paştelui şi „Colindatul cetei de Feciori“ ca manifestare folclorică tradiţională în perioada sărbătorilor de iarnă. MunteLe Mare - ro SCi 0119 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Tăierile care nu sunt însoţite de replantări şi braconajul duc pe termen lung la dezechilibre majore. AdMINISTRAREA SITULUI Aeroportul militar din zonă este semnalizat prin existenţa panourilor de avertizare. Rezervaţia Scăriţa-Belioara este de asemenea evidenţiată prin panouri de informare. Este necesară suplimentarea traseelor turistice spre cabane existente şi dotarea sitului cu panouri de orientare (hărţi). pedologie Solurile din sit sunt humico-silicioase, caracteristice pajiştilor alpine, induse de substratul silicios pe care se dezvoltă acestea. Ele sunt dominante pe cumpăna apelor din centrul sitului, în zona izvoarelor şi pe versanţii de altitudine. Solurile pădurii de molid (şi a zonelor defrişate, în curs de regenerare) precum şi ale celor de amestec cu fag sunt brun-acide şi brun-podzolice. Pădurile de fag de la periferia sitului au soluri brune de pădure. Hidrologie Reţeaua hidrografică este bogată, un număr mare de cursuri de apă izvorând din masiv şi curgând radiar în diferite bazine de colectare ale Mureşului. De pe versantul nord-vestic al Vârfului Muntele Mare izvorăşte râul Iara, care primeşte un număr de afluenţi pe dreapta de pe versantul nordic al masivului şi are un parcurs nord-estic înainte de vărsarea în Arieş. Aceeaşi obârşie o au cursurile de apă cu direcţie sud-vestică sau sudică, respectiv Valea Mare, Valea Caselor şi Lupşa, care se varsă în Arieş între Bistra şi Valea Lupşii. Un bazin hidrografic relativ important este cel al văii Poşăgii, care colectează izvoarele din partea sud-estică a masivului, prin cursul propriu şi cel al afluenţilor (Inceşti, Ursu, Săgagea şi Belioara), după care parcurge un defileu în calcare, Cheile Poşăgii, înainte de vărsarea în Arieş. De pe versanţii estici ai sitului izvorăsc râurile Ocoliş, cu afluentul Pociovaliştea, şi Ocolişel, toate formând defilee spectaculoase în calcarele cristaline. aspeCte ClimatologiCe Muntele Mare prezintă un climat de munte cu anumite nuanţări ce decurg din poziţia masivului faţă de circulaţia atmosferică dominantă şi masivele muntoase învecinate. Situat mai la est în cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este ecranat de Munţii Bihor şi Vlădeasa. Ca urmare, cantitatea medie anuală de precipitaţii este redusă în comparaţie cu aceştia. Circulaţia generală a maselor de aer este din sector vestic, explicând astfel amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpaţii Meridionali sau Carpaţii Orientali. Aceeaşi influenţă vestică determină căderea unor cantităţi mai mari de precipitaţii în vestul masivului şi pe versanţii cu expoziţie vestică. Pe culmile înalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuală se situează în jurul valorii de 1-2 °C, pentru ca la poale să ajungă la 7-8 °C. Cantitatea medie de precipitaţii este destul de redusă, circa 1000 mm/an, din ca- 0 0,5 1 1,5 km 427 muntele tâmPa - ro SCi 0120 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Brașov. supraFaţa: 214 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 38‘ 15‘‘; Long. E 25˚ 36‘ 5‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 947 max., 586 min., 766 med. MunteLe tâMpa - ro SCi 0120 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Fiind situat în Braşov între cartierul „Centrul vechi“ aflat la NE şi cartierul Răcătău la SE, în sit se poate ajunge de pe străzile adiacente de la baza sa, strada Molidului, strada Dobrogeanu Gherea sau strada Castelului. În Braşov se poate ajunge pe DN1 sau pe celelalte drumuri naţionale, din toate direcţiile – Bacău, Târgu Mureş, Sibiu, Piteşti, sau pe cale ferată (staţia Braşov). Pe vârful Tâmpa se poate ajunge şi cu telecabina. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 9150 - Păduri medio-europene de fag din CephalantheroFagion; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Urs brun (Ursus arctos). Nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Mătăciune (Dracocephalum austriacum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Cu toate că are o suprafaţă relativ restrânsă, include elemente deosebite de habitate, floră şi faună, fiind cu atât mai important cu cât este practic în interiorul mediului urban. Este atractiv atât pentru cercetători, cât şi pentru iubitorii de natură prin poziţionarea sa şi prin imaginea de „oază verde de relativă sălbăticie“ din Braşov. Importanţa pentru conservare este dată de prezenţa a cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care două prioritare, precum şi a şapte specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Muntele Tâmpa are origine identică cu cea a Masivului Postăvaru din care face parte, aparţinând compartimentului Braşov din cadrul Pânzei de Leaota-Bucegi-Piatra Mare, subunitate a zonei cristalino-mezozoice a Carpaţilor Orientali. Fundamentul său este cristalin din etapa pretriasică, ulterior acesta fragmentându-se şi ducând la formarea de horsturi şi grabene. În jurasicul superior se produce transgresiunea marină, care duce la apariţia mării şi la nivelul Tâmpei, ulterior apărând diverse calcare şi marne. La periferia sa, pe toate laturile apar depozite cuaternare (grohotiş, glacisuri sau conuri piemontane). Altitudinea este cuprinsă între 600 şi 950 m. Interfluviul principal are 1000 m fiind reprezentat chiar de creasta ce separă cei doi versanţi: nord-vestic (spre Schei) şi sud-estic (spre Răcădău). Cea mai mare parte este ocupată de versanţii semi-însoriţi cu expoziţie sud-estică şi sud-vestică, dar şi de cei semi-umbriţi cu expoziţie nord-vestică. Muntele Tâmpa are contact în partea nord-estică cu Depresiunea Bârsei, parte componentă a marelui complex depresionar intramontan de la curbura internă a Carpaţilor cunoscut sub denumirea de Depresiunea Braşovului. zile. Sunt dominante vânturile din direcţia NV către est. Pe verticală, vânturile au intensitate mai mare în treimea superioară, căpătând uneori aspect de vijelie (mai ales toamna şi primăvara sau în timpul ploilor torenţiale de vară). Iarna apar Crivăţul şi Nemira, care sunt curenţi de aer rece dinspre est. Primăvara apare şi fenomenul de foehn, care duce la topirea bruscă a zăpezii. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate 40 de specii de muşchi şi peste 460 de specii de plante superioare, ceea ce reprezintă o bogăţie floristică foarte mare raportată la suprafaţa mică a sitului, datorată în principal reliefului, aici apărând inclusiv elemente de floră termofilă. Dintre speciile de plante de interes comunitar aici întâlnim irisul bărbos, mătăciunea şi papucul doamnei. Apropierea de oraş a favorizat influenţele antropice uneori majore în vegetaţia Tâmpei, aşa cum au fost incendierile repetate, plantările speciilor de răşinoase (pin, molid şi larice). Pădurile de fag ocupă cele mai mari suprafeţe pe Tâmpa, pe versantul vestic apărând şi amestecuri de fag şi carpen. În aceste păduri stratul ierbos este reprezentat de iarba moale şi rogoz. Bine răspândite sunt făgetele de povârnişuri umbrite cu specii indicatoare ca feriguţa, lopăţeaua şi scânteiuţele albe. Pădurile sunt mature, inclusiv plantaţiile de pin negru de pe versantul sudic şi de pe versantul nordic în prelungirea Tâmpei (Şaua Tâmpei). Aici se mai întâlnesc şi alte specii arboricole precum molidul şi laricele. Pe lângă flora spontană, au apărut pe Tâmpa şi specii evadate din parcuri şi grădini precum tuia, scumpia, prunul ornamental. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupată de pădurile de fag şi brad (circa 75 ha), apoi de tufărişurile de porumbar, păducel, mojdrean, cununiţă şi măceş (circa 50 ha), urmate de pajiştile de rogoz, colilie şi obsigă (circa 30 ha). Fauna Dintre nevertebrate, speciile de fluturi şi cele de gândaci au fost mai bine studiate în sit, dintre acestea remarcându-se croitorul de fag, specie prioritară la nivel comunitar. În sit a fost identificată o specie de amfibieni de interes comunitar, buhaiul de baltă cu burta galbenă, alături de care mai apar reptile precum vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de câmp, năpârca şi salamandra. Păsările sunt un grup de vertebrate bine reprezentat sub aspectul numărului de specii (peste 110 specii identificate) şi al populaţiilor sunt prezente în teritoriu. Pe versantul nordic, unde predomină făgetele sau amestecurile de diverse specii de arbori de foioase, cuibăresc sau se hrănesc cele mai multe păsări, dintre care amintim ierunca, buha, huhurezul mare, ciuvica, minuniţa, ghionoaia sură, striga, ciocănitoarea neagră, cea cu trei degete şi cea cu spate alb, muscarul gulerat şi cel mic şi sfrânciocul roşiatic. De asemenea, pe verticala versantului nordic, densitatea cea mai mare de păsări se înregistrează în treimea inferioară, unde pădurea este matură sau chiar bătrână, cu arbori groşi şi scorburoşi. Cele mai numeroase sunt populaţiile de cinteză, piţigoi mare, piţigoi de brădet, pitulice verde mică, sturz cântător, cocoşar, botgros şi mugurar. Dintre mamifere întâlnim veveriţa, ariciul, cârtiţa, bursucul, mistreţul, cerbul carpatin, căpriorul, pisica sălbatică, vulpea, jderul, dar şi ursul, care coboară frecvent în perimetrul urban. care se găsea în nord-estul graniţei Imperiului Roman. Braşovul a jucat un rol important în Evul Mediu, deţinând puncte strategice care au asigurat oraşului o bună dezvoltare economică, militară şi politică. Bresle puternice, precum cea a aurarilor, a ţesătorilor şi a armurarilor explică faptul că Braşovul a fost nu numai un oraş de tranzit, ci un oraş manufacturier înfloritor. Astăzi, Braşovul deţine încă elemente arhitecturale care au rezistat vicisitudinilor timpului, precum Biserica din cartierul Bartolomeu (una din cele mai vechi construcţii în stil romantic), Biserica Neagră (cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei), Piaţa Sfatului, Casa Sfatului. Indiferent de sezonul ales, vizitatorii acestui oraş au oportunitatea de a asista la evenimente culturale precum Festivalul Internaţional de Artă Contemporană, sărbătoarea Junii Braşovului (în care locuitorii îmbrăcaţi în costume pitoreşti şi organizaţi în şapte grupuri defilează călare prin oraş, după care se iau la întrecere în aruncarea buzduganelor), Festivalul Internaţional de Artă Fotografică, Festivalul Zăpezii etc. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Localitatea Braşov dispune de alimentare cu apă, canalizare şi încălzire, toate în sistem centralizat, suplimentar realizându-se o încălzire în sistem individual, cu gaze naturale sau chiar cu lemne. O importantă parte a economiei braşovene se bazează pe prestările de servicii, construcţii şi industria uşoară, însă Braşovul este atractiv şi prin oferta sa turistică, aici putându-se practica mai multe tipuri de turism pe toată durata anului. În zona Braşovului, urmele existentei umane datează încă de acum 60000 de ani, locuitorii acestor zone trecând prin toate stadiile specifice civilizaţiei europene antice. Cel mai impresionant monument al antichităţii este Sanctuarul dacic de la Racos, o inscripţie în piatră dându-ne numele dacic al localităţii, Cumidava. O altă mărturie a trecutului este tabăra romană de la Râşnov, activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Turismul de masă şi dezvoltările imobiliare au impact negativ asupra sitului. aDmiNiStrarea Sitului Există în prezent în sit panouri de informare, drumuri pentru vizitare şi trasee turistice marcate, însă mai sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. De asemenea, amplasarea unor bariere pe drumurile de la baza muntelui ar limita accesul motorizat în sit. pedologie Din punct de vedere pedologic, situl prezintă o uniformitate a solurilor, acestea fiind reprezentate de cambisoluri – eutricambisol şi districambisol. Hidrologie Situl se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului. Apele de suprafaţă au un profil longitudinal în trepte şi o pantă accentuată datorită înclinării relativ pronunțate. Reţeaua hidrografică a Tâmpei este săracă. Practic, cele mai importante ape curgătoare se află la limita spaţiului său: valea Schei şi valea Cetăţii. Versanţii muntelui au vâlcele temporare cu debite inconstante care cresc doar în urma ploilor torenţiale. La baza versanţilor săi sunt mai multe izvoare, câteva fiind captate în vederea alimentării cu apă a oraşului sau doar ca ape potabile publice, cel mai cunoscut fiind izvorul de pe aleea de sub Tâmpa, situat pe versantul nord-vestic. aspeCte ClimatologiCe Aşezarea geografică a Tâmpei influenţează clima acestei zone, existând inclusiv o diferenţiere pe verticală. Situl se află în etajul climatic temperat continental de munţi joşi, clima fiind influenţată de cea a depresiunii şi a munţilor adiacenţi. Se disting astfel două etaje climatice: etajul submontan, în partea inferioară a versanţilor, la contactul cu depresiunea şi etajul premontan, pe versanţii săi, de la bază până la vârf. Temperatura medie anuală este de 6 °C. Perioada de îngheţ este între septembrie-mai, iar numărul zilelor cu îngheţ este de 131. Datorită diferenţelor de altitudine, iarna se înregistrează frecvent inversiuni termice, cu temperaturi mai scăzute şi ceaţă persistentă în jumătatea inferioară. În aceste intervale, în treimea superioară a Tâmpei temperaturile sunt mai ridicate, versanţii fiind însoriţi în zilele fără nebulozitate. Precipitaţiile medii anuale însumează peste 600 mm, având valori mai ridicate în partea superioară a versanţilor (1000 mm pe vârf). Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii este de 142, iar durata medie a stratului de zăpadă este de 70-80 428 0 0,5 1 1,5 km muntele vulcan - ro SCi 0121 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Ciuruleasa. Județul Hunedoara: Blăjeni, Buceş. supraFaţa: 100 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 14‘ 17‘‘; Long. E 22 ˚57‘ 47‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1268 max., 852 min., 1125 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul pe platoul muntelui Vulcan se face din DN74 (Brad-Abrud-Câmpeni) din localitatea Buceş-Vulcan, de la marginea căreia pleacă un traseu marcat către sit, accesul făcându-se doar prin partea vestică a acestuia, pe restul versanţilor fiind amenajate trasee de escaladă. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). Plante: Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josikaea). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Muntele Vulcan, sau Vâlcan cum apare în toponimia locală, reprezintă un masiv muntos care face parte din grupa Carpaţilor Occidentali, fiind situat la cumpăna izvoarelor Crişului Alb şi Arieşului în Munţii Apuseni. Pe lângă componenta peisagistică, impresionează şi inventarul floristic, pe o suprafaţă atât de mică găsindu-se peste 435 de specii din care 18 sunt specii alpine şi montane iar 11 sunt specii endemice, dacice şi carpatice. Dintre acestea două tipuri de habitate naturale şi trei specii sunt de interes comunitar, o importanţă fitogeografică majoră având liliacul transilvănean. Situl este important şi pentru păsările răpitoare diurne care cuibăresc aici. Biotopul geologie/geomorFologie Muntele Vulcan are aspectul unui masiv muntos izolat şi este format din calcare recifale jurasice albe, resturi ale unei klipe de calcar (bloc de mari dimensiuni) încălecate de formaţiuni geologice mai noi ce aparţin Cretacicului inferior. Klipa calcaroasă are caracter recifal zoogen-coraligen cu textură în bancuri calcaroase masive, stratificate, de culoare gălbui-cenuşie, cu numeroase resturi organice aglutinate printr-un ciment calcaros recristalizat. În unele din aceste calcare se găsesc numeroase urme de fosile (caracteristice pentru fauna de corali care au generat straturi uriaşe în mările calde ale Mezozoicului). Bulzul calcaros al Vulcanului se înalţă cu aproximativ 300 m faţă de formele de relief din jur şi este acoperit în bună parte de calcare golaşe, conuri de grohotiş, iar spre periferie prezintă câteva doline cu forma caracteristică de pâlnie bine conturată. 0 0,5 1 pedologie Solurile s-au format pe un substrat predominant calcaros, fiind reprezentate de soluri brune lumezobazice şi, mai puţin, de soluri brune luvice, renzine şi litosoluri. Pe versanţii stâncoşi solurile sunt scheletice sau chiar absente. Hidrologie Situl se află la cumpăna izvoarelor Crişului Alb şi Arieşului, aici găsindu-se un număr foarte mic de cursuri permanente (doar câteva izvoare) care drenează apele în timpul precipitaţiilor puternice. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat continentală, tipică pentru zonele de altitudine medie (1000 m) cu ierni relativ reci şi lungi de 4-6 luni pe an. În sit, datorită expunerii şi reliefului există zone cu microclimat mult mai călduros, mai ales pe versanţii stâncoşi. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 6 şi 8 °C. Primele zile cu îngheţ pot apărea înainte de luna octombrie, iar ultimele zile cu îngheţ apar după luna aprilie şi începutul lunii mai. Precipitaţiile au o medie de 800-1000 mm/an, fiind relativ constante datorită procentului ridicat de împădurire a zonei. Direcţia predominantă a vântului este V-SV, iar calmul atmosferic se manifestă circa 45% din an. BioCenoza vegetaţia Flora este foarte variată fiind cunoscute 435 de specii de plante, unele dintre acestea rare şi/sau endemice. Se remarcă 18 specii alpine şi montane precum ochiul boului, omagul, păducherniţa, firuţa şopârlelor, ochii şoricelului, curpenul de munte, cujda, iarba surzilor, precum şi 11 specii endemice, dacice şi carpatice cum ar fi crinul sălbatic, stânjenelul de pădure, garofiţa de stâncă, floarea de colţ, sângele voinicului, mătrăguna, liliacul de stâncă, tisa şi mojdreanul. Vegetaţia din sit se poate împărţi în trei categorii: păduri formate mai ales din făgete pure sau de amestec de fag cu brad, pajişti extrem de bogate în specii, mai ales pe platou sau la poalele muntelui, şi vegetaţia specifică versanţilor abrupţi şi parţial golaşi dinspre sud şi SE, unde apar specii saxicole ca iarba albastră şi coada iepurelui. Pe vârful stâncos vegetează exemplare sporadice de molid şi tisă, iar pe versanţii abrupţi se întâlneşte liliacul transilvănean, specie de importanţă fitogeografică majoră şi de interes comunitar. Fauna Pădurile şi pajiştile sunt importante mai ales pentru mamifere şi păsări, ele găsind aici atât adăpost şi locuri de reproducere, cât şi hrană. Dintre mamifere amintim specii ca mistreţul, căpriorul, vulpea, jderul şi uneori pisica sălbatică, care vizitează în special pădurile din nordul sitului. Dintre mamiferele mici se pot observa, pe lângă rozătoarele comune, două specii de pârşi. Păsările de interes conservativ întâlnite în pădurile din sit sunt viesparul, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, şoimul călător şi ciocârlia de pădure. În tufişurile spinoase cuibăresc sfrânciocii roşietici, iar pajiştile reprezintă terenuri de vânătoare pentru acvila ţipătoare mică, şorecarul comun, uliul găinar, uliul păsărar şi vânturelul roşu. Ca specii de pădure amintim cojoaica, ţicleanul, ciuful de pădure, huhurezul mic, porumbelul gulerat, piţigoiul mare şi cel sur, cinteza de pădure, botgrosul, ciocănitoarea neagră şi cea pestriţă mare, mugurarul, sturzul cântător şi cel de vâsc. La poalele masivului, în locurile cu ape temporare, mai ales primăvara apar diferite specii de amfibieni, de interes comunitar fiind buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul comun transilvănean. Pajiştile sunt importante pentru diferite specii de insecte dintre care fluturii sunt cei mai vizibili în lunile calde ale anului. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupaţiile localnicilor sunt cele tradiţionale de miner, ceramist, cojocar, cioplitor în piatră, tâmplar, potcovar, fierar, rotar, morar, socăciţă (bucătăreasa pentru diferite evenimente). Se păstrează şi meşteşugurile vechi ca vărăritul şi bărdăşitul (cioplirea lemnului cu securi speciale). Semnalăm de asemenea şi extinderea serviciilor în agroturism, în cadrul pensiunilor din zonă, situl fiind recunoscut pentru traseele lui de escaladă şi pentru posibilităţile de lansare cu parapanta de pe vârf. Alimentarea cu apă a comunelor şi satelor din vecinătatea sitului se face prin captare în fântâni din izvoarele subterane (în Blăjeni) sau prin reţele de distribuție a apei (în Ciuruleasa). Canalizarea localităţilor este în faza de proiect, la fel fiind şi distribuţia gazului metan. Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. Săpăturile arheologice demonstrează existenţa unor străvechi aşezări miniere din perioada daco-romană (ceramică, opaiţe şi cărămizi) legendele locului vorbind şi despre un „drum al aurului“ pe sub culmile satului Dupăpiatră spre cetăţile dacice din Munţii Orăştiei. Primele atestări documentare care vizează comunităţile din sit datează din secolul al XV-lea. Transmise din generaţie în generaţie, tradiţiile şi obiceiurile sărbătorilor de iarnă (Crăciun, Anul Nou, Bobotează) şi de primăvară (Paşti, Ispas, Rusalii) sunt întreţinute de ceteraşii locului şi de horele tradiţionale ţărăneşti. Un eveniment important pentru cinstirea memoriei lui Avram Iancu se petrece în prima duminică a lunii iulie a fiecărui an, când au loc „Serbările de la Cheia – Dupăpiatră“. Amintim, de asemenea, „Festivalul Fiii Muntelui“ din lunile iulie-august, când are loc un concurs de muzică populară. MunteLe vuLCan - ro SCi 0121 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Tăierile ilegale şi braconajul au un efect negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Deşi există trasee turistice, poteci şi drumuri de vizitare, pentru buna desfăşurare a activităţilor din sit mai sunt necesare clădiri administrative, puncte de informare şi trasee tematice, panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare şi de orientare (hărţi). Intensificarea turismului în zonă impune amenajarea de locuri de campare şi de colectare a deşeurilor. 1,5 km 429 munţii făgăRAş - ro SCi 0122 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Albeștii de Muscel, Arefu, Berevoiești, Brăduleţ, Lereşti, Nucşoara, Rucăr, Sălătrucu, Valea Mare Pravăţ. Județul Braşov: Drăguş, Hârseni, Lisa, Recea, Sâmbăta de Sus, Ucea, Viştea, Zărneşti, Şinca, Şinca Nouă. Județul Sibiu: Arpaşu de Jos, Avrig, Boiţa, Cârţişoara, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Turnu Roşu. Județul vâlcea: Boişoara, Câineni, Perişani, Titeşti. supraFaţa: 198.618 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 31‘ 40‘‘; Long. E 24˚ 44‘ 29‘‘ Bioregiunea: Alpină eCoregiunea: Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici altitudinea: aLtitudinea: 2526 max., 347 min., 1407 med. Munţii făgăraş - ro SCi 0122 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este traversat de DN7C (Transfăgărăşan), între localitățile Arefu şi Cârțişoara. De asemenea, DN1 permite accesul în sit din localitățile situate de-a lungul acestuia (Avrig, Porumbacu de Jos, Scoreiu, Ucea de Jos, Viştea de Jos, Sâmbăta de Jos, Făgăraş, Şercaia), continuându-se din acestea prin drumurile județene şi comunale care se desprind către sud. Accesul se poate face şi dinspre Valea Oltului, pe DN7 şi E81. În sit se poate ajunge pe calea ferată ce face legătura între Sibiu şi Braşov. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Ophiogomphus cecilia • *Callimorpha quadripunctaria • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Gândac (Stephanopachys substriatus) • Carab (Carabus hampei) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • Vertigo angustior. pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae). plante: Eleocharis carniolica • Moşişoare (Liparis loeselii) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Firuţă de munte (Poa granitica ssp. disparilis) • Meesia longiseta • Drepanocladus vernicosus. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl include cel mai înalt şi mai sălbatic sector al Carpaților Româneşti, cu o extindere foarte mare a reliefului glaciar şi periglaciar, cu unități peisagistice unice şi condiții ecologice specifice ca urmare a diversității geologice, pedologice şi climatice reflectate în biodiversitatea foarte ridicată a acestei 430 zone. În acest masiv muntos se află fragmente reprezentative de păduri naturale virgine şi cvasivirgine care adăpostesc o diversitate biologică deosebită, dintre specii remarcându-se carnivorele mari: ursul, lupul, râsul. Capra neagră dezvoltă aici populații semnificative. Calitatea excelentă a habitatelor şi vigurozitatea genetică a speciilor sunt evidențiate în faptul că aici a fost atestat cel mai mare exemplar de capră neagră din lume şi recordul mondial la lup. Situl a fost desemnat pentru 27 de habitate de interes comunitar, dintre care cinci prioritare, şase specii de mamifere, trei de amfibieni, patru de peşti, 13 de nevertebrate şi şapte specii de plante. Dintre toate speciile de interes comunitar pentru care a fost declarat situl, şapte sunt prioritare. Valoarea acestuia este cu atât mai ridicată cu cât în interiorul său se găsesc 21 de arii naturale protejate de interes național, rezervații naturale şi Monumente ale Naturii. Biotopul geologie/geomorFologie Munții Făgăraş, care domină Carpații Româneşti prin altitudine, masivitate şi întindere, au o structură geologică cuprinzând şisturi cristaline întrerupte pe alocuri de apariții de calcare şi dolomite. Compoziția petrografică şi modul de formare sunt factorii principali care determină aspectul şi altitudinile mari, astfel încât Munții Făgăraş se caracterizează printr-o succesiune de creste şi piscuri, dintre care 39 depăşesc altitudinea de 2400 m, iar opt ajung la 2500 m. Din punct de vedere geomorfologic sunt caracteristice două tipuri de relief bine definite. La altitudini mari apare relieful glaciar, ruiniform, modelat de ghețari, zăpezi şi vânturi puternice, în timp ce la altitudini mai mici este specific un relief monoton, cu forme mai domoale, modelat mai ales de torenți şi ape curgătoare. Relieful glaciar din Munții Făgăraş prezintă o varietate mare de forme, fapt datorat pe de o parte altitudinilor ridicate care au favorizat în pleistocen instalarea ghețarilor alpini, iar pe de altă parte structurii petrografice din roci dure care a facilitat conservarea formelor glaciare. Relieful glaciar este format din circuri şi văi glaciare, abrupturi stâncoase, morene, custuri ascuțite şi crenelate etc. Relieful fluvio-torențial este specific pentru altitudinile mai reduse. Văile se îngustează brusc, iar abrupturile specifice zonei alpine lasă locul unor versanți mai puțin stâncoşi. Custurile sunt înlocuite de culmi largi, prelungi, acoperite cu pajişti întinse şi păduri. În profil transversal există diferențe mari între partea nordică şi cea sudică a sitului. Scufundarea bazinului Transilvaniei a dus la individualizarea clară a Munților Făgăraş prin abruptul creat. Povârnişul coboară în trepte cu mai bine de 2000 de metri pe o distanță de 10 km. Spre sud, altitudinile scad în trepte prelungi, culmile sunt domoale, iar văile se lărgesc considerabil. În profil longitudinal, Munții Făgăraş apar ca un imens zid de piatră lung de peste 70 km. pedologie Datorită temperaturilor scăzute, activitatea microbiană şi procesele de transformare şi de mineralizare a materiei organice sunt reduse, determinând acumularea de humus. Cantitatea mare de precipitații atmosferice a dus la acidifierea solurilor, proces favorizat şi de caracteristicile rocilor dominante, toate acestea conducând la apariția în sit a următoarelor tipuri de sol: soluri brune acide şi soluri podzolice argiloiluviale în etajul montan, soluri brune podzolice în etajul subalpin şi podzoluri humico-feriiluviale şi soluri humico-silicatice podzolice în etajul alpin. Există şi tipuri de sol care se găsesc intrazonal, cum ar fi solurile humico-calcice alpine, turbăriile şi litosolurile. Hidrologie Rețeaua hidrografică este densă datorită configurației reliefului şi cantităților mari de precipitații. Râurile au debite permanente destul de mari, care ating maximul primăvara târziu şi la începutul verii, când precipitațiile abundente sunt corelate cu topirea zăpezilor. Principalul colector de pe versantul nordic este râul Olt. Densitatea rețelei hidrografice este de peste 0,8 km/km2, fiind astfel cea mai mare din Carpații Româneşti. Între muchia Sâmbetei şi muchia Puha se succed următoarele cursuri de apă mai reprezentative: Sâmbăta, Viştişoara, Viştea Mare, Ucişoara, Ucea Mare, Podragu, Arpaşu Mare, Arpăşelul şi Cârțişoara. Oltul colectează şi afluenții din defileu sau de pe versantul sudic, dintre care cel mai important este Topologul. Pe versantul sudic, un alt colector major este Argeşul, care izvorăşte din lacul glaciar Capra şi colectează apele din Argeşel, Vâlsan, Râul Doamnei şi Râul Târgului. De asemenea, un afluent important al Argeşului în zona de câmpie care izvorăşte tot din Munții Făgăraş este râul Dâmbovița. Lacurile din Munții Făgăraş se împart în lacuri de acumulare şi lacuri glaciare. Cel mai întins lac de acumulare este Vidraru (870 ha) de pe râul Argeş, una dintre cele mai importante acumulări hidroenergetice din țară. Lacurile glaciare s-au format în circurile glaciare. Aici se găseşte lacul situat la cea mai mare altitudine din țară (2282 m), respectiv Tăul Mioarelor. Alte lacuri glaciare sunt Bâlea, Urlea, Podragu Mare, Podragu Mic, Viştişoara, Podrăgel, Lacurile Doamnei, Călțun, Capra, Căprița etc. aspeCte ClimatologiCe Clima din sit se încadrează în etajul de dealuri înalte, etajul montan şi etajul alpin. Valorile temperaturii medii anuale scad odată cu creşterea altitudinii, de la 8 °C la altitudinile cele mai reduse, până la 6 °C la 1000 m şi chiar negative la peste 2000 m. Cantitatea de precipitații creşte o dată cu altitudinea, de la 600 mm/an până la peste 1000 mm/an. Stratul de zăpadă este prezent în fiecare iarnă. Vânturile dominante sunt cele din direcția vest, însă climatul din sit este influențat şi de masele de aer care circulă dinspre nord şi sud. O particularitate a climatului este dată de formarea unui vânt cald, de tip foehn, care coboară dinspre crestele Munților Făgăraş la sfârşitul iernii provocând topirea rapidă a zăpezii şi care poartă numele de „Vântul Mare“. BioCenoza vegetaţia Vegetația din Munții Făgăraş se caracterizează printr-o mare diversitate şi se diferențiază în funcție de altitudine şi condițiile pedo-climatice. Între altitudinile de 600-1300 m se întâlneşte etajul pădurilor de fag. Pe latura sudică, pădurile de fag sunt pure, numai pe alocuri fiind în amestec cu coniferele. În schimb, pe latura nordică molidul şi bradul coboară până la poalele munților. Intervalul altitudinal 1300-1700 m pe versantul nordic şi 1750-1800 m pe cel sudic este specific etajului coniferelor. Vegetația tufărişurilor corespunde în principal tufărişurilor subalpine de jneapăn, bujor de munte, ienupăr, arin verde şi mai rar coacăz. În etajul alpin se găsesc tufărişuri de sălcii pitice, azalee şi argințică. De asemenea, pe văile de pe latura sudică a masivului se pot întâlni rar tufărişuri de cătină roşie şi sălcii arbustive. Vegetația pajiştilor primare se dezvoltă în etajul alpin, aici fiind tipice pajiştile de rogoz şi părul porcului. Primare sunt şi pajiştile de păiuş, o specie care migrând din acest etaj a format pajiştile secundare din etajul subalpin. Pajiştile secundare se dezvoltă pe locul pădurilor şi tufărişurilor defrişate de om. Acestea se diferențiază pe altitudine ca şi pădurile şi tufărişurile. În depresiunile marginale ale masivului şi în poienile pădurilor de fag de până la 1200 m altitudine se întâlnesc pe suprafețe întinse pajişti secundare dominate de iarba vântului. La altitudini mai mari, cuprinse între 1200 şi 1800 m, în poienile din pădurile de amestec apar pajiştile dominate de păiuşul roşu. Pe locurile umede se găsesc în această plajă altitudinală pajişti cu păiuşul bălților, iar pe solurile foarte sărace şi puternic acide devine dominată țepoşica, a cărei asociație poate înlocui pajiştile de iarba vântului sau de păiuş roşu dacă acestea sunt intens păşunate. În etajul subalpin se întind pe suprafețe mari pajiştile de păiuş alpin, care au luat locul tufărişurilor de jneapăn, ienupăr şi bujor de munte. În cazul degradării pajiştilor de păiuş alpin ca urmare a suprapăşunatului, pe solurile sărace şi puternic acidificate se dezvoltă pajişti subalpine de țăpoşică. Secundare sunt şi asociațiile de zburătoare şi de trestie de câmp care se instalează pentru scurt timp în tăieturile pădurilor de molid, ca şi asociațiile nitrofile cu măcrişul calului, ştevia stânelor şi ştirigoaie formate pe terenurile din vecinătatea stânelor. În afară de vegetația zonală, în etajele subalpin şi alpin se mai găsesc numeroase asociații neîncheiate de grohotişuri (cu măcrişel, firuțe etc.), de crăpături de stânci (cu guşa porumbelului, ochii şoricelului, diverse specii de muşchi etc.), de izvoare (cu stupitul cucului, calcea calului, splinuță etc.) şi de turbării (cu specii de muşchi de turbă, rogoz şi afin). Caracteristice sunt şi buruienişurile de talie înaltă din văile subalpine (cu stirigoaie, ciucurele, gălbenele de munte, spălăcioasă, scai vânăt, omag scund, pintenaş vânăt, trestioară, ştevia stânelor, brânca ursului etc.). Valoarea deosebită a capitalului natural din acest sit este dată şi de suprafeţele mari de păduri virgine şi cvasivirgine, aici existând 35606 ha de astfel de păduri cu valoare ecologică ridicată. Fauna Datorită întinderii foarte mari pe care o ocupă, situl are o faună foarte bogată şi diversificată. Accesibilitatea dificilă, întinderea mare a suprafeței fondului forestier şi resursele de hrană constituie condiții favorabile pentru existența unor populații importante din speciile strict protejate la nivel european de carnivore mari (urs, lup şi râs). Pe Valea Arpăşelului a fost semnalat în anul 1978 un exemplar de lup cotat ca record mondial. De asemenea, situl oferă habitate favorabile pentru capra neagră, o femelă din această specie fiind apreciată în 1993 ca cel mai la nivel european), alături de care se mai găsesc broasca roşie de munte, salamandra, şarpele de alun etc. Specii de peşti importante pentru conservare şi care au fost listate în formularul standard al sitului sunt moioaga, chişcarul de râu, petrocul şi zglăvoaca. Alte specii de nevertebrate de interes conservativ sunt melcul carenat bănățean, croitorul alpin, carabul, croitorul cenuşiu, rădaşca, gândacul sihastru, fluturele tigru, fluturele roşu de mlaştină, cosaşul transilvănean etc. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Majoritatea localităţilor din sit beneficiază de alimentare cu apă, în schimb canalizarea este deficitară în câteva sau se află în fază de proiect. Încălzirea locuinţelor se realizează în sistem individual, cu gaz şi lemne sau numai cu lemne. Locuitorii din Avrig şi Victoria beneficiază de încălzire centralizată precum şi de sisteme de încălzire cu energie solară. Datorită condiţiilor geografice, ocupaţia prioritară a celor aproape 80000 de locuitori este creşterea animalelor şi cultura plantelor, dar se desfăşoară activități şi în industria lemnului, chimică, alimentară, energetică, a materialelor de construcţii (marmură), maselor plastice, panificaţie, industria uşoară, comerţ, servicii şi turism. Multitudinea vestigiilor istorice, culturale şi religioase descoperite în sit indică o coeziune a civilizaţiei materiale şi spirituale a geto-dacilor pe aceste meleaguri, completate cu fortificaţii din epoca prefeudală şi medievală, cum sunt cele de la AvrigRacoviţa, biserica din lemn din secolul al XVII-lea din Şinca Nouă, ruinele cetăţii Negru-Vodă din Breaza etc. Remarcăm de asemenea numeroasele biserici, mânăstiri, case memoriale („Gheorghe Lazăr“ din Avrig şi „George Topârceanu“ din Valea Mare-Pravăţ), alături de monumente şi muzee („Badea Cârţan“ din Cârţişoara). Locuitorii din Țara Făgăraşului încă păstrează obiceiurile tradiţionale precum colindul, pluguşorul, ignatul, sorcova, steaua, paparudele, dar şi pe cele specifice anumitor zone cum ar fi „legământul cu pădurea“, „roata focului“, „ciurlezul“, „focul lui Sumedru“, „junii lui Crăciun“ sau „meteleaua“, o sărbătoare care simbolizează biruinţa binelui şi a luminii. Amintim şi obiectivul turistic din localitatea Lisa, „La Vâltori“, unde se prezintă modul tradiţional de spălare a ţesăturilor. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Impact negativ asupra sitului au următoarele activități care se desfăşoară în mod permanent: păşunatul, tăierile ilegale, urbanizarea excesivă, dezvoltarea microhidrocentralelor, braconajul, incendiile de pădure şi păşune şi depozitarea ilegală a deşeurilor. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent situl dispune doar de infrastructură pentru vizitare reprezentată de trasee turistice marcate către principalele obiective turistice ale sitului, cabane, refugii montane, la baza versantului existând şi o serie de pensiuni cu spații de cazare. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi orientare, clădiri administrative, centre de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice. Intensificarea turismului în zonă impune amenajarea unor locuri de campare dotate cu puncte de colectare a deşeurilor şi vetre de foc. 0 3,5 7 munţii făgăraş - ro SCi 0122 mare exemplar din lume. Dintre celelalte specii de mamifere amintim cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, viezurele, vulpea, dihorul, nevăstuica, pârşul mare, vidra (specie de interes comunitar) etc. Dintre speciile de lilieci, sunt importante pentru acest sit liliacul comun şi liliacul mic cu potcoavă. Situl are importanță deosebită pentru acvila țipătoare mică, care cuibăreşte în trupurile de pădure bătrână şi vânează în zonele mai joase. Alături de ea se mai întâlnesc specii de păsări răpitoare ca acvila de munte, uliul găinilor etc. În sectorul alpin şi subalpin se întâlnesc specii ca ierunca, cocoşul de munte, alunarul, mierla gulerată, fluturaşul de stâncă, brumăriță alpină, corbul etc., iar la altitudini mai joase, în păduri de conifere sau foioase se pot vedea ciocănitoarea neagră, buha, minunița, ciuvica, ciocănitoarea cu spate alb, pițigoiul cu creastă, de brădet şi cel cu coadă lungă, cojoaica, sturzul de vâsc şi sturzul cântător, auşelul, ochiu-boului, măcăleandrul, cinteza, mugurarul, botgrosul etc. Pe cursul apelor repezi întâlnim fluierarul de munte, mierla de apă şi codobatura de munte. Amfibienii şi reptilele sunt reprezentate de tritonul cu creastă, tritonul carpatic şi buhaiul de baltă cu burta galbenă (toate trei speciile protejate 10,5 km 431 munţii măcInuluI - ro SCi 0123 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Cerna, Greci, Hamcearca, Horia, Jijila, Luncaviţa, Măcin, Turcoaia. supraFaţa: 16.894 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 8‘ 49‘‘; Long. E 28˚ 19‘ 51‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 466 max., 4 min., 214 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Munţii MăCinuLui - ro SCi 0123 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face de pe DN22D între localităţile Macin şi Horia (în partea de vest şi SV a sitului), de pe E87 între localităţile Măcin-JijilaLuncaviţa (în nordul sitului) şi de pe DJ222A dintre comunele Horia şi Luncaviţa (în estul şi NE sitului). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91X0 - Păduri dobrogene de fag; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Grivan mic, Hamster românesc (Mesocricetus newtoni) • Dihor de stepă (Mustela eversmannii) • Dihor pătat (Vormela peregusna). Nevertebrate: Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Euphydryas maturna. Plante: Turiţă (Agrimonia pilosa) • Merinană (Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula romanica) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul şarpelui (Echium russicum). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Munţii Macin, cei mai vechi munţi din România, prezintă ecosisteme caracteristice de stepă ponto-balcanică, păduri sub-mediteraneene şi balcanice şi o mare diversitate de floră şi faună. Aceştia reprezintă limita nordică a arealului pentru sute de specii mediteraneene, balcanice şi pontice, limita sudică pentru speciile central europene şi caucaziene, precum şi limita vestică de distribuţie a câtorva specii asiatice. În acest sit există aproximativ 1770 de specii de plante, 2000 de specii de nevertebrate şi 245 de specii de vertebrate, multe dintre ele endemice sau de interes comunitar. Numărul plantelor superioare reprezintă peste 19% din flora Europei şi este comparabil cu flora bogată a insulelor Creta şi Corsica. Munţii Macin şi împrejurimile acestora sunt singurele zone din Romania unde încă mai există suprafeţe întinse de vegetaţie naturală de stepă, unice chiar şi pentru Balcani. Aici au fost identificate 10 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care cele patru prioritare ocupă aproape un sfert din suprafaţa sitului. Din multitudinea de specii, 15 sunt de interes comunitar. Situl reprezintă şi cea mai importantă zonă de cuibărit din ţară pentru câteva păsări răpitoare, fiind totodată şi un important loc de pasaj pentru cele migratoare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe cea mai veche formaţiune geologică din ţară, Munţii Măcinului, rest al cutărilor hercinico-kimerice, rocile semnificative fiind granitele gnaisice în sud şi est, calcarele cristaline în SE, rocile metamorfice şi eruptive în nord şi depozitele leossoide pe platouri şi la altitudini mici. Sunt prezente formaţiuni compuse din conglomerate, gresii şi şisturi detritice. Această fâşie de roci mai moi este mărginită de straturi devoniene şi siluriene compuse mai ales din cuarţite, 432 care dau o serie de cornete. Unitatea Măcin este formată dintr-un fundament alcătuit din şisturi cristaline şi masive de granitoide, cunoscute şi sub denumirea de magmatite prehercinice, un înveliş sedimentar paleozoic de vârstă carboniferă. Acesta este străpuns de granitoide, iar la el se adaugă un înveliş sedimentar posthercinic. Din punct de vedere geomorfologic se individualizează Culmea Pricopanului, cu relief de tip alpin reprezentat prin creste stâncoase ascuţite ce ating altitudinea de 370 m în Vârful Suluc. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, existând numeroşi martori de eroziune cu aspect neuniform, care imprimă în peisaj o mare varietate de forme. În celelalte zone ale sitului, vârfurile sunt în general mai puţin proeminente, însă versanţii sunt de cele mai multe ori stâncoşi şi abrupţi, local fiind acoperiţi de grohotişuri, îndeosebi pe rama vestică a Culmii Măcinului. pedologie Solurile prezente în sit sunt din clasa molisolurilor şi din clasa cambisolurilor. Repartiţia solurilor este strâns legată de climă şi vegetaţie, dar şi de structura litologică. Profunzimea solurilor scade odată cu panta şi altitudinea, influenţând în acest fel tipul şi complexitatea ecosistemelor. În această regiune predomină solurile bălane şi cernoziomurile carbonatice specifice stepei. Hidrologie Cursurile de apă se încadrează atât în bazinul hidrografic al Dunării – râurile Jijila, Luncaviţa, Cerna şi Sorniac, cât şi în cel al Mării Negre – râul Taiţa. Văile Luncaviţa şi Jijila s-au dezvoltat pe linii de sinclinal, în timp ce parte din Taiţa s-a dezvoltat pe linie de falie. Acestea sunt râuri dobrogene, de lungime mică, majoritatea având provenienţă pluvială, în foarte mică măsură nivală sau subterană. Din cauza climatului arid debitele sunt reduse, majoritatea având un caracter temporar. În perioadele ploioase, în special primăvara, se formează pe văile stâncoase cascade temporare. Râurile Sorniac şi Taiţa sunt îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, apele lacului fiind folosite pentru pescuit şi activităţi de recreere. aspeCte ClimatologiCe Clima se caracterizează prin veri foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi cu puţină zăpadă. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 °C, iar cantităţile medii de precipitaţii nu depăşesc 400 mm/an. Vânturile frecvente sunt predominant din nord şi NE şi nu produc doborâri masive de arbori dar contribuie la eroziunea litică. BioCenoza vegetaţia Marea bogăţie de floră a Munţilor Măcin este formată din peste 1770 de specii de plante, reprezentând aproximativ 50% din flora României ce vegetează doar pe 0,05% din suprafaţa ţării. Dintre acestea, 72 de specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile, 27 de specii sunt endemice pentru regiune, 18 sunt rare pentru Dobrogea şi cinci sunt rare în Nordul Dobrogei. Munţii Măcinului sunt consideraţi un important centru de formare de noi specii datorită unei foarte mari diversităţi intraspecifice. De o importanţă deosebită sunt următoarele specii: clopoţeii, garofiţa, albăstriţa, brebeneii, laptele cucului, guşa porumbelului, clopoţelul dobrogean, ouăle popii, capul şarpelui, merinana şi turtiţa, dintre care ultimele cinci sunt specii protejate în spaţiul european. O mare diversitate de plante lemnoase este prezentă în sit, cele 67 de specii fiind: stejari (şapte specii), tei (trei specii), arţari (trei specii), ulmi (trei specii), carpeni (două specii), frasini (trei specii), fagi (două specii), precum şi numeroşi arbuşti precum alunul, măceşul, lemnul câinesc, cornul, socul, scumpia, păliurul, păducelul, bulgărele de zăpadă, cununiţa, mâna Maicii Domnului. Cercetările efectuate pe Culmea Pricopanului, una dintre cele mai reprezentative zone xerofite, au identificat 14 asociaţii ierboase şi 562 de specii, din care 72 de taxoni sunt pe cale de dispariţie. Una dintre cele mai rare asociaţii forestiere din România este reprezentată de tipul de pădure făgeto-carpinet dobrogean cu rogoz aflat în sit pe Valea Fagilor-Luncaviţa. O altă fitocenoză forestieră rară, existentă în România pe suprafeţe restrânse, este reprezentată de asociaţia dintre teiul argintiu şi stejarul pedunculat, care ocupă o suprafaţă semnificativă în acest sit. Asociaţia arbustivă dominată de tavalgă (specie ameninţată) este considerată de asemenea, o altă raritate naţională. Fauna Fauna Munţilor Măcin se caracterizează printr-o mare diversitate, având o importanţă deosebită datorită prezenţei unor specii rare şi protejate. S-a identificat un număr total de 1436 de specii de insecte, dintre care amintim speciile de interes comunitar croitorul mare, croitorul cenuşiu, gândacul sihastru, rădaşca, fluturele maturnă, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru şi cosaşul transilvănean. Au fost identificate şapte specii de amfibieni, dintre care trei specii prezintă un interes deosebit şi anume: broasca râioasă brună (care este un relict glaciar în această zonă), broasca roşie de pădure (pentru această zonă ea reprezintă de asemenea, un relict care demonstrează vechimea acestor păduri) şi buhaiul de baltă cu burta roşie (specie de interes comunitar). Dintre cele zece specii de reptile identificate, o importanţă deosebită o au speciile de interes comunitar ţestoasa de uscat dobrogeană şi balaurul mare (cel mai mare şi mai rar şarpe din ţară). Au fost identificate în sit 181 de specii de păsări, ceea ce înseamnă în jur de 50% din avifauna României, Munţii Măcinului reprezentând o zonă importantă situată pe căile de migraţie care urmează cursurile râurilor Prut şi Siret. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase, combinată cu prezenţa unor sisteme acvatice din apropierea lanţurilor muntoase, oferă condiţii favorabile pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi exemplare. Mai mult de 10000 de păsări răpitoare de zi şi mai mult de 20000 de berze albe trec prin acest coridor în fiecare an, ceea ce atrage în zonă numeroşi ornitologi din ţară şi din străinătate. Reprezentative pentru răpitoarele cuibăritoare în sit sunt şerparul, acvila mică, uliul cu picioare scurte, şorecarul mare şi şoimul dunărean. Prezenţa ciocănitorii cu spate alb merită amintită printre rarităţile sitului, dat fiind că această specie populează în mod normal în restul ţării doar pădurile situate la peste 600 m. Au fost aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Locuitorii sunt implicaţi în activităţi precum agricultura, silvicultura, pescuitul, industria textilă şi alimentară, construc- ţiile, turismul. Locuinţele sunt încălzite în mod individual, cu lemne, iar localităţile sunt alimentate în sistem centralizat cu apă potabilă (excepţie făcând Văcăreni, Jijila şi Hamcearca). Canalizare nu există decât în localităţile Greci, Luncaviţa şi parţial în Măcin. Vestigiile istorice abundă atât în sit cât şi în vecinătatea acestuia, ele datând încă din neolitic, epoca bronzului şi a fierului, perioada romană, fiind reprezentate de numeroase movile funerare, fortăreţe, urme de locuire, fragmente ceramice şi materiale specifice diferitelor culturi. Satele dobrogene sunt cele mai cosmopolite din ţara noastră, dată fiind multitudinea de culturi care şi-au lăsat amprenta asupra zonei. Aici trăiesc împreună români, lipoveni, greci, bulgari, turci, tătari şi italieni, fiecare dintre aceste comunităţi păstrându-şi cu sfinţenie datinile şi obiceiurile din străbuni, care sunt la fel de vii şi de emoţionante ca în vremurile străvechi. Evenimentele care au loc în satele dobrogene şi care promovează diversitatea etnică şi interculturalitatea sunt numeroase. Dintre acestea amintim „Sărbătoarea viei şi a Vinului“, „Sărbătoarea Teiului“, „Festivalul de tradiţii şi obiceiuri Dobrogene“ etc. Moşoiul, practicat şi azi, este un obicei ancestral al colindatului cu măşti şi clopote, care a devenit o emblemă nu numai a satului Luncaviţa, dar şi a Dobrogei. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Ca o ameninţare majoră se manifestă valorificarea excesivă a potenţialului eolian şi colectarea ilegală a speciilor, îndeosebi a ţestoasei dobrogene. AdMINISTRAREA SITULUI Panourile de informare şi cele de orientare, traseele tematice, punctele de intrare, locurile de campare, amenajările pentru colectarea deşeurilor şi vetrele de foc, deşi există în prezent, sunt insuficiente, fiind absolut necesară suplimentarea acestora. Suplimentarea barierelor existente în teren ar putea închide drumurile de pământ care nu sunt omologate şi nici necesare activităţilor silvice. Este necesară construirea de observatoare pentru păsări, amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare şi construirea unui centru de vizitare şi informare. munţii măcInuluI - ro SCi 0123 identificate 47 de specii de mamifere, dintre care, ca și specii rare și protejate, amintim dihorul de stepă, dihorul pătat, hamsterul românesc, popândăul şi liliacul mare cu potcoavă. Specii de interes deosebit din sit mai sunt şi cerbul carpatin (singura locaţie din Dobrogea a speciei), căpriorul, mistreţul, iepurele de câmp, vulpea, pisica sălbatică, jderul de copac, jderul de piatră şi şacalul auriu. Acesta din urmă are efective în creştere semnificativă în ultimii ani, din cauza caracterului său invaziv favorizat de lipsa competitorilor pe acelaşi nivel trofic. 0 1 2 3 km 433 munţii maRamureşului - ro SCi 0124 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Bistra, Borșa, Leordina, Moisei, Petrova, Poienile de sub Munte, Repedea, Ruscova, Săcel, Vişeu de Jos, Vişeu de Sus. Județul Suceava: Cârlibaba. supraFaţa: 106.909 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 46‘ 59‘‘; Long. E 24˚ 33‘ 56‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1951 max., 330 min., 1141 med. Munţii MaraMureşuLui - ro SCi 0124 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Fiind un sit cu întindere mare, accesul se poate face pe mai multe căi: din DN18 pe ruta Sighetul Marmaţiei-Vişeu de Sus-MoiseiPrislop-Iacobeni, din DN17C pe ruta Moisei-Săcel-Salva, din DJ185 pe ruta Petrova -Valea Vişeului, din DJ187, pe ruta LeordinaRuscova-Poienile de Sub Munte şi din DJ188, pe ruta Bogdan Vodă-Vişeu de Jos. Se mai poate ajunge şi cu trenul, calea ferată fiind situată paralel cu limita sudică a sitului şi traversând localităţile Moisei, Leordina, Petrova şi Bistra. De asemenea, există şi o cale ferată forestieră (CFF Vişeul de Sus), mocăniţa urcând în bazinul Văii Vaserului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 4030 - Tufărişuri uscate europene; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 7110* - Turbării active; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 91v0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). Nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Lycaena dispar • Carab (Carabus hampei) • Carab (Carabus zawadszkii) • Colias myrmidone • Chilostoma banaticum. Pești: Lostriţă (Hucho hucho) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Clean dungat (Leuciscus souffia) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: Dicranum viride • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Eleocharis carniolica • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loeselii) • Turiţă (Agrimonia pilosa) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) •Buxbaumia viridis • Meesia longiseta. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Unicitatea şi importanţa pentru conservare a sitului rezidă în peisajul specific de munţi acoperiţi cu păduri şi pajişti montane într-o alternanţă încântătoare, prezenţa florei şi faunei emblematice pentru Carpaţi în cadrul unor ecosisteme încă stabile, existenţa habitatelor naturale pe întinderi mari, la toate acestea adăugându-se şi un mod de viaţă tradiţional al localnicilor, direct dependent de resursele naturale şi încă păstrat nealterat într-o anumită măsură. Totodată, datorită apropierii faţă de graniţa de stat a României, teritoriul sitului este nefragmentat de drumuri de acces şi reprezintă o excelentă nişă ecologică pentru populaţiile de carnivore mari. Datorită vecinătăţii cu Rezervaţia Biosferei Carpaţi din Ucraina şi cu Parcul Naţional Munţii Rodnei, zona sitului Munţii Maramureşului reprezintă un bun coridor ecologic pentru migraţia speciilor în lanţul carpatic. Au fost identificate aici 18 tipuri de habitate de interes 434 comunitar, dintre care patru sunt prioritare. Din multitudinea de specii, 35 sunt de interes comunitar, cinci fiind prioritare. Biotopul geologie/geomorFologie Fragmentarea morfologică a masivului este o caracteristică a munţilor Maramureşului, reţeaua hidrografică determinând o separare şi o fragmentare a zonelor înalte. Substratul geologic variat determină şi o morfologie extrem de variată, ceea ce reprezintă un unicat în Carpaţi. Vârfurile sunt de mai multe tipuri: dezvoltate pe roci metamorfice dure, formate pe şisturi cristaline micacee, modelate în roci bazaltice mezozoice, modelate în roci eruptive neogene, dezvoltate pe calcare şi dolomite cristaline, pe calcare eocene, calcare şi dolomite triasice şi, în final, vârfuri formate din gresii. Defileele sunt în roci metamorfice, în gresii cretacice sau în calcare. Fără a avea aspect de defilee, merită menţionată şi morfologia cursurilor superioare a văilor Socolău şi Rica, morfologie comună întregului fliş carpatic, prezentă aici pentru a spori atractivitatea masivului. Stâncile şi pereţii stâncoşi reprezintă obiective de interes turistic şi în acelaşi timp sectoare cu o floră mai deosebită datorată expunerii prelungite la soare şi o faună caracteristică. Predomină stâncile şi pereţii calcaroşi, dar sunt prezente şi stânci de cuarţite şi şisturi metamorfice. Relieful glaciar este mai slab reprezentat decât în masivele vecine (Rodna la sud, Cernahora la nord), remarcabil fiind însă faptul că acesta este modelat pe un substrat geologic variat: şisturi cristaline, gresii cretacice sau bazalte mezozoice cu intercalaţii de calcare. Relieful periglaciar este datorat modelării crio-nivale fiind reprezentat de râuri şi torenţi de pietre, grohotişuri difuze, potcoave nivale, microdepresiuni nivale şi movile înierbate. Carstul este reprezentat de 48 de cavităţi (peşteri şi avene), în general de mici dimensiuni. Faptul că denivelarea negativă este de peste două ori mai mare decât cea pozitivă arată că sunt puţine cavităţi de versant ascendente, majoritatea fiind puternic descendente sau avene. Fenomenele carstice prezintă aici o importanţă ştiinţifică, arheologică şi turistică, selectarea cavităţilor destinate turismului rămânând un obiectiv important pentru protecţia mediului subteran. Cele mai importante cavităţi cercetate până în prezent sunt Avenul din Petriceaua, Peştera Vasile Bologa din Geamănu, Peştera Mare din piatra Moloşnaia, Peştera din Piatra Băiţei, Peştera Hoţilor din pârâul Bănării, Peştera Fântânele. Trebuie menţionate şi zonele cu exocarst cum ar fi dolinele şi izbucurile. Hidrologie Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, asigurând o scurgere abundentă a apei, cu caracter permanent, tot timpul anului. Densitatea ei cuprinde valori între 0,7-2 km/km2. Valoarea medie a scurgerii specifice este mai scăzută decât în Munţii Oaş, Gutâi şi Ţibleş, situaţi mai spre vest, în prima linie în faţa maselor de aer oceanice. Munţii Maramureşului cuprind trei bazine hidrografice: Vişeu (Tisa), Bistriţa (Siret) şi Ceremuş (Prut). În sit, cea mai mare suprafaţă a bazinului hidrografic o are Ruscova, urmată de Vaser cu suprafaţă mai mică dar cu o lungime a cursului principal mai mare, aparţinând bazinului hidrografic al Tisei. Urmează apoi bazinele hidrografice Ţâsla, Frumuşeaua şi Bistra, aparţinând bazinului hidrografic al Tisei. În bazinul hidrografic Bistriţa cel mai mare bazin îl are Ţibăul, urmat de Pârâul Şes. Scurgerea lichidă medie se desfăşoară sub influenţa condiţiilor climatice şi a substratului litologic. Cel mai mare debit mediu multianual şi scurgere specifică medie le are Ruscova la vărsarea în Vişeu, urmată de Vaser la Vişeu de Sus. Scurgerea în timpul anului are valori mai mari primăvara datorită suprapunerii topirii zăpezii şi valori minime în timpul iernii, acest lucru plasând râurile din Munţii Maramureşului în cadrul tipului de regim hidrologic carpatic transilvan. pedologie În Munţii Maramureşului predomină tipul de scoarţă de alterare autohtonă de mică grosime, din cauza fragmentării şi înclinării pronunţate a versanţilor care favorizează deplasarea produselor dezagregate şi alterate. Din grupele mari de soluri, suprafeţe semnificative ocupă districambosolul, acesta formându-se în zona montană în condiţii de climă rece şi umedă care face ca materia organică să fie numai parţial descompusă de către microorganisme, procesul fiind foarte lent şi ducând la acidificarea accentuată a solului. Aceste soluri sunt ocupate de vegetaţie forestieră, fâneţe naturale, păşuni montane şi, într-o mică măsură, de suprafeţe izolate cultivate cu cartofi şi ovăz. Districambosolurile şi solurile prepodzolice sunt extinse în partea inferioară a arealului, pe versanţi înclinaţi şi cum- aspeCte ClimatologiCe Munţii Maramureşului aparţin sectorului de climă continental moderată, fiind supuşi permanent influenţei maselor de aer vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă în evoluţia tuturor elementelor climatice. Amplitudinea medie anuală este între 22-24 °C, această valoare evidenţiind caracterul de climă continentală temperată moderată cu extreme termice puternice între vară şi iarnă. Cel mai ploios anotimp este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitaţiilor, cel mai secetos anotimp fiind iarna. Numărul anual de zile cu precipitaţii este de 150-170. Stratul de zăpadă apare în luna septembrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra la finalul lunii martie. Stratul de zăpadă se menţine între 120-200 de zile, cu o grosime medie de 75-150 cm, fapt ce favorizează pene înguste, sub păduri de fag şi molid, în care apar uneori afinul şi diverse specii de muşchi. Solurile prepodzolice, local litosoluri, se întâlnesc de-a lungul crestei principale a Munţilor Maramureşului până în valea Ţibăului. Litosolurile sunt soluri neevoluate, scheletice, care s-au format pe roci eruptive şi metamorfice, ocupând masivele înalte. Solurile brune podzolice au valoare mediocră, fiind mai importante din punct de vedere silvic şi pastoral. Sub pajiştile aflate la peste 1600 m întâlnim şi enclave de humosiosoluri. Aluviunile şi aluvisolurile se întâlnesc pe luncile inundabile ale principalelor cursuri de apă, în special pe valea Vişeului. Aluviunile sunt depozite grosiere, slab evoluate şi structurate, sărace în elemente nutritive. dezvoltarea turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă. În general, iernile sunt reci şi lungi (durează peste şase luni), iar verile scurte şi răcoroase, perioada de utilizare a păşunilor fiind astfel limitată la trei luni (iunie, iulie şi august). Circulaţia predominantă a maselor de aer se face dinspre vest şi respectiv nord, configuraţia reliefului determinând canalizarea vânturilor pe direcţii specifice. Direcţia predominantă a vânturilor este dinspre SV, în timp ce la nivelul culmilor sunt prezente atât circulaţia vestică cât şi cea nordică. În cadrul general al zonalităţii latitudinale şi verticale, formele de relief şi orientarea pantelor imprimă modificări locale ale regimului climei. Formele concave de teren favorizează procesul de acumulare şi reţinere a aerului rece şi dens, care are loc în general noaptea, fiind mai accentuat în partea rece a anului pe timp calm şi senin, în prezenţa stratului de zăpadă. În asemenea condiţii se creează stratificarea stabilă a aerului, cunoscută sub denumirea de inversiune termică. BioCenoza vegetaţia În funcţie de factorii determinanţi (condiţiile climatice, altitudinea, panta şi expoziţia, tipul de sol şi substratul litologic), au fost identificate mai multe etaje de vegetaţie. Etajul colinar al gorunetelor şi goruneto-făgetelor este situat în zona de deal (între 300-700 m). Vegetaţia forestieră este formată din gorunete şi goruneto-făgete de dealuri cu o serie de specii de amestec specifice şleaului cum ar fi teiul pucios, carpenul, cireşul sălbatic, plopul tremurător şi arţarul. În văile cu expoziţie nordică apar făgetele, iar pe pantele însorite domină gorunetele. La marginea pădurilor apar asociaţii de porumbar cu păducel. Din categoria arbuştilor, cele mai des întâlnite specii sunt alunul, salcia căprească, măceşul, cornul şi socul negru. De-a lungul văilor se întâlnesc frecvent comunităţi de arin alb şi salcie albă, cu stratul ierburilor şi subarbuştilor puternic dezvoltat, dominat de brusturele mare şi lăptucul oii. Vegetaţia ierboasă reprezentativă a pădurilor acestui etaj este bine dezvoltată, cu o bogată floră dominată de vinariţă, pochivnic şi răcovină. Etajul montan inferior face trecerea de la deal la munte, fiind situat între 700 şi 1200 m. Vegetaţia forestieră este reprezentată de specii ca fagul, frasinul, carpenul, mesteacănul, paltinul, laricea şi ulmul. Din categoria arbuştilor cele mai răspândite specii sunt alunul, salcia căprească, măceşul şi afinul. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este dezvoltat variabil, în funcţie de umbrire, putând lipsi în cazul arboretelor foarte închise. În general însă este bogat în specii ca brusturele negru, colţişorul, mierea ursului, iar pe versanţii umbriţi poate domina murul de pădure. Etajul montan al pădurilor de amestec este situat la altitudini cuprinse între 1000 şi 1400 m, fiind reprezentat de amestecuri de fag, brad, molid, paltin şi frasin. Ca arbuşti se întâlnesc alunul, salcia căprească, măceşul, afinul şi arinul de munte (pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea). Stratul 0 2,6 5,2 carpatice şi elementele floristice cu diferite statute de conservare cum ar fi bulbucii de munte, floarea de colţ, roua cerului, curechii de munte, clopoţeii, papucul doamnei, moşişoarele, turiţa, iarba gâtului, pipiriguţul, ultimele şapte fiind specii de interes comunitar. În prezent sunt cunoscuţi 169 de taxoni de ciuperci, printre care se evidenţiază multe specii comestibile, cu valoare alimentară ridicată, unele întâlnite frecvent în cantităţi apreciabile: buretele roşu brobonat, ghebele, hribii, buretele iepurelui, buretele ţepos şi hribul murg. Lichenii au un rol hotărâtor în formarea solului în zonele stâncoase erodate, găsindu-şi condiţii ecologice favorabile în habitatele umbrite, umede ale sitului. Sunt plante cu mare amplitudine ecologică, bine reprezentate atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin, unde vegetează pe diferite substraturi – sol, stânci, scoarţa arborilor, muşchi, lemne. Lichenoflora cunoscută cuprinde 123 de taxoni dintre care menţionăm barba ursului, lichenul renului şi lichenul hartă. Datorită alcătuirii geologice şi condiţiilor pedoclimatice favorabile, situl asigură dezvoltarea şi menţinerea unei bogate liste de specii de muşchi care cuprinde 476 de taxoni, din care 89 de taxoni sunt semnalaţi ca noi pentru teritoriul cercetat. De menţionat este faptul că trei dintre speciile de muşchi prezente aici sunt de interes comunitar. Fauna Fauna sitului este reprezentativă pentru Carpaţii Orientali, înregistrând o serie de specii endemice şi rare în România şi în Europa. Fauna de fluturi diurni a sitului este formată din 126 de specii, adică 62% din numărul de specii existente în ţară. Dintre acestea amintim cele două specii de interes comunitar, albiliţa portocalie şi fluturele roşu de mlaştină. În fauna de peşti se remarcă o specie endemică pentru bazinul Tisei şi Timişului, chişcarul de râu. În partea inferioară a râurilor de munte Ruscova, Frumuşaua şi Bistra, numărul speciilor de peşti este mai mare datorită celor care vin aici pentru depunerea icrelor. Au fost identificate următoarele specii de interes comunitar: moioaga, cleanul dungat, petrocul, zglăvoaca, dunariţa şi lostriţa, aceasta din urmă fiind Monument al Naturii şi specie endemică pentru bazinul dunărean şi, de asemenea, periclitată. Până în prezent s-a identificat existenţa a 13 specii de amfibieni dintre care amintim salamandra, broasca râioasă brună şi cea verde, broasca roşie de pădure şi cea de munte, tritonul carpatic şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, ultimele două fiind de interes comunitar. Un pericol real pentru amfibieni îl reprezintă introducerea de peşti în lacurile de munte care în prezent nu au faună piscicolă. Experienţa anterioară indică faptul că, fără introduceri repetate, populaţiile de peşti nu se menţin pentru mult timp, dar impactul acestora este mare, conducând la reducerea efectivelor sau chiar la dispariţia a numeroase populaţii de nevertebrate şi amfibieni. Inventarul herpetofaunei cuprinde şapte specii de reptile: şopârla de câmp, şopârla de munte, năpârca, şarpele lui Esculap, şarpele de casă, vipera şi şarpele de alun. Pe teritoriul sitului a fost evidenţiat un număr de 121 de specii de păsări, dintre care amintim cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte, ierunca, barza albă şi cea neagră, acvila de munte şi cea ţipătoare mică, viesparul, şoimul călător, porumbelul de scorbură, ciuşul, pupăza, ghionoaia verde şi cea sură, ciuvica, minuniţa, huhurezul mic şi cel mare, ciocănitoarea neagră, cea de munte şi cea cu spate alb, muscarul gulerat şi cel mic, şorecarul comun, uliul păsărar şi cel al găinilor, vânturelul roşu, cucul, cristelul de câmp. În privinţa mamiferelor, studiile relevă existenţa a 41 de specii, dintre care amintim cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, vulpea, pisica sălbatică, jderul de copac, dihorul, bursucul, nevăstuica şi vidra (de interes comunitar). Liliecii sunt reprezentaţi în sit prin zece specii, dintre care patru sunt de interes comunitar: liliacul comun mic, liliacul mare şi cel mic cu potcoavă şi liliacul comun. Suprafaţa mare din sit a habitatelor prielnice nefragmentate, precum şi vecinătatea cu Rezervaţia Biosferei Carpaţi din Ucraina şi cu Parcul Naţional Munţii Rodnei fac posibilă prezenţa aici a unor populaţii de carnivore mari protejate (urs, lup şi râs), aflate într-o stare bună de conservare. Pentru aceste specii, situl reprezintă un coridor ecologic important în migraţia şi continuitatea lor în lanţul carpatic. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Moroşenii se ocupă în principial cu exploatarea şi prelucrarea lemnului. Ca ramură a agriculturii predomină creşterea animalelor, ale căror materii prime sunt folosite în gospodăriile personale şi valorificate în pieţele alimentare. Această zonă este singura din Europa în care se mai produce ceramică roşie nesmălţuită. Ţinutul istoric al Maramureşului este valorificat prin turism, fiind considerat unul dintre cele mai bine păstrate teritorii culturale şi etnografice, locuitorii dezvoltând activităţi în domeniul agroturismului. Toate localităţile dispun parţial de alimentare cu apă şi canalizare (ultima lipsind în Bistra şi Poienile de Sub Munte). Locuinţele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Primele atestări documentare ale localităţilor din sit sunt din secolul al XIII-lea când pe teritoriile cnezatelor de pe Mara, Iza, Vişeu şi Vaser se dezvoltă un ţinut definit de două cuvinte, lemn şi apă. Istoria, tradiţia şi viaţa moroşenilor se regăseşte în lemnul celor opt biserici incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, cu o vechime de peste 300 de ani şi prin care oamenii locului sunt conectaţi spiritual cu natura. Fiecare moroşan, bătrân sau copil, deţine, fără excepţie, un costum tradiţional păstrat nealterat de influenţe urbane, admirat duminica la biserici sau de sărbători (cum este şi spectacolul de teatru popular „Viflaimul“), prilej de a cunoaşte tradiţiile neschimbate de generaţii („Ruptul Sterpelor“, „Sâmpetru de vară şi iarnă“, „Sânzienele“, „Focul Viu“, „Sângiorzul“). Localnicii mai păstrează încă funcţionale războiul de ţesut pentru cergi, pănură (stofă groasă pentru sumane şi gube – hainele de iarnă) şi vâltorile din scânduri în formă de con pentru răsucirea stofei. O experienţă de neuitat pentru vizitatorii sitului este şi mersul cu mocăniţa, pe Valea Vaserului existând una dintre ultimele şine de cale ferată activă pentru locomotive cu aburi din Europa, folosită pentru coborârea buştenilor de pe munţi, dar şi în scop turistic. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Activităţile cu impact negativ asupra speciilor şi habitatelor sunt suprapăşunatul, braconajul, tăierile ilegale, supraexploatarea resurselor minerale în balastiere. munţii maRamureşuLui - ro SCi 0124 ierburilor și subarbuștilor este dezvoltat în funcţie de lumină, fiind format din colţişor, mur de pădure şi sânziene, local putând apărea şi specii acidofile (trestioara şi mălaiul cucului). Etajul montan al molidişurilor este situat la altitudini de peste 1300 m, fiind format în general din molidişuri pure. Ca arbust este semnificativ ca prezenţă afinul. Etajul joacă un rol foarte important în protecţia împotriva eroziunii solului şi a viiturilor. Stratul ierburilor şi cel subarbustiv este dominat de măcrişul iepurelui, afin, horşti, degetăruţ, vulturică. Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. Cel mai important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea eroziunilor provocate de precipitaţii şi de păşunat, regularizarea regimului hidrologic, având de asemenea o mare importanţă peisagistică. În compoziţia lor se întâlnesc ghinţura galbenă, ochinceaua, lichenul de piatră, trestioara, mărţişorul, bria, oiţele, rotunjoarele, muşcatul dracului, cărbunii. Stratul ierburilor nu este distinct, el întrepătrunzându-se cu cel al subarbuştilor, fiind dominante specii precum părul porcului, viţelarul şi mălaiul cucului. Printre tufişurile caracteristice etajului subalpin se evidenţiază şi smârdarul, care formează comunităţi întinse în Munţii Pop Ivan, Şerban, Poloninca, Plai şi pâlcuri pe Vf. Farcău. O importanţă deosebită au stâncăriile calcaroase, cu flora caracteristică calcofilă. Dintre speciile mai valoroase amintim floarea de colţ, alături de care au mai fost semnalate coada şoricelului, vârtejul pământului, păiuşul şi guşa porumbelului. Etajul alpin apare doar fragmentar, ocupând vârfurile munţilor cei mai înalţi, stâncării şi abrupturi, îndeosebi cele orientate spre nord. Din cauza vânturilor puternice şi a temperaturii scăzute, numeroase plante sunt lipite pe stânci sau sol, în grupuri compacte de indivizi, aşa cum sunt clopoţeii de munte, sisineii de munte şi ochii găinii. Fitocenozele stâncăriilor prezintă specii ca ruginiţa, ochiul boului, cujucăreaua de munte, ruja. Ecosistemele acvatice din sit sunt reprezentate de zone umede ripariene cu angelică, nilocea, pipirig şi frigări, izvoare reofile cu rogoz şi calcea calului, mlaştini mezo-oligotrofe şi mlaştini oligotrofe edificate de muşchiul de turbă şi bumbăcariţă. Flora acestui sit include până în prezent 1509 specii, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din flora de cormofite spontane la nivel naţional, rezultând astfel importanţa pentru conservare a acestuia, ca eşantion reprezentativ pentru regiunea biogeografică alpină. În această flora diversă există un număr însemnat de rarităţi, printre care amintim 26 de endemite AdMINISTRAREA SITULUI Există în sit, dar mai sunt necesare, clădiri administrative, staţiuni ştiinţifice şi centre de informare/vizitare, panouri şi puncte de informare, panouri pentru orientare, amenajări pentru observare/supraveghere şi bariere. Amploarea turismului impune suplimentarea potecilor/drumurilor de vizitare, a traseelor turistice şi traseelor tematice (în special pe Valea Vaserului). Nu există dar sunt necesare locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi construirea unor vetre de foc. 7,8 km 435 munţii Rodnei - ro SCi 0125 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Maieru, Parva, Rebrișoara, Rodna, Romuli, Sângeorz Băi, Telciu, Şanţ. Județul Maramureş: Borşa, Moisei, Săcel. Județul Suceava: Cârlibaba. supraFaţa: 48.062 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 31‘ 48‘‘; Long. E 24˚ 46‘ 31‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 2284 max., 595 min., 1424 med. Munţii roDnei - ro SCi 0125 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DN18, între localităţile Moisei şi Cârlibaba (spre nordul şi estul sitului), din DN17D, între localitatea Cormaia şi intersecţia acestui drum cu DN18 (spre sudul şi estul sitului) şi din DN17C, între localităţile Telciu şi Moisei (către vestul sitului). Din toate aceste drumuri se desprind drumuri locale şi forestiere care duc în interiorul sitului, pe văi cu sunt Bila, Lala, Izvoru Dragoş, Bârloaia, Guşetu Mare, Gormaia, Anieş, Pârâul Roşu şi Cobăşel. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 7110* - Turbării active; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 7230 - Mlaştini alcaline; 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). Mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus) • Şoarece de Tatra (Microtus tatricus). Nevertebrate: Carab (Carabus zawadszkii) • Carab (Carabus variolosus) • *Callimorpha quadripunctaria • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Cucujus cinnaberinus • Carab (Carabus hampei) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens) • Calul dracului (Cordulegaster heros) • Colias myrmidone. Pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) •Dicranum viride • Drepanocladus vernicosus • Firuţă de munte (Poa granitica ssp. disparilis) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Buxbaumia viridis • Meesia longiseta. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Zona reprezintă unul dintre cele mai mari situri din grupul nordic al Carpaţilor Orientali, având o importanţă majoră în întreaga bioregiune alpină datorită structurii geologice şi geomorfologice, precum şi prin prezența a numeroase specii de faună şi floră, dintre care multe endemice şi relicte glaciare. Peisajele variate, structurate în cinci complexe morfologice de- 436 osebite (Ineu, Omu-Gărgălău, Galat-Puzdrele, Pietrosul Rodnei şi Bătrâna), adăpostesc numeroase lacuri, văi şi circuri glaciare, care conservă populaţii importante din opt specii de plante şi 23 de animale de interes comunitar, şase fiind prioritare pentru conservare. Deşi situl prezintă un mare interes pentru vizitatori, oferind mai multe tipuri de turism (de recreere, balnear, cultural, ecvestru, rural), calitatea ecosistemelor rămâne una excelentă, evidenţiată prin cele 26 de habitate de interes comunitar, dintre care şase sunt prioritare pentru conservare. Situl se suprapune peste Parcul Naţional Munţii Rodnei şi include şi patru rezervaţii naturale: Izvoarele Mihăilesei, Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru, Piatra Rea, Bila-Lala. Biotopul geologie/geomorFologie Altitudinea mare şi masivitatea Munţilor Rodnei sunt consecinţe ale alcătuirii petrografice şi ale condiţiilor tectonice. Aceştia apar sub forma unui bloc alcătuit din şisturi cristaline, delimitat de două falii profunde, Dragoş-Vodă (la nord) şi Rodnei (la sud). În partea sudică a Munţilor Rodnei apar roci vulcanice sub forma unor măguri dispuse în lungul Someşului Mare. Rocile metamorfice sunt bine reprezentate prin amfibolite, serpentine, gnaisuri oculare şi paragnaisuri, iar cele vulcanice prin riolite, dacite şi andezite. Calcarele cristaline, amfibolitele şi micaşisturile cu granaţi predomină pe Vf. Inău, Vf. Corongiş, Vf. Omu, Vf. Cişa şi sunt formate din calcare recifale cristaline. În Piatra Rea şi Mihăiasa predomină calcarele cvasiorizontale, care dau suprafeţe tubulare. Vârfurile Pietrosu, Rebra şi Bătrâna sunt alcătuite din şisturi sericito-cloritoase cu intercalaţii de calcare cristaline recifale. Masa cristalină a Munţilor Rodnei este înconjurată de un brâu continuu de depozite sedimentare care ţin de următoarele bazine învecinate: Depresiunea Maramureşului, bazinul Ţibău-Rotunda-Prislop şi Munţii Bârgăului. Din întregul lanţ carpatic oriental, Munţii Rodnei conservă cel mai bine urmele glaciaţiunii cuaternare, păstrându-se peisajul tipic al modelării glaciare cu întreaga gamă de forme rezultate din acţiunea gheţarilor montani, asociate cu resturi ale prelucrării anterioare şi cu formele eroziunii postglaciare. Astfel, se impun în relief bogăţia formelor glaciare şi crionivale care au dus la instalarea unor gheţari de circ, de vale şi de platou. Cele mai mari complexe glaciare cu lacuri sunt Iezer, Buhăescu, Repedea, Negoiescu, Cimpoieşul, Cailor, Bistricioara, Putredu, Inău şi Lala. Din diversitatea mare a formelor de relief se remarcă vârfurile şi crestele modelate prin procese criergice, versanţii de gelifracţie, râurile şi torenţii de pietre, mările de blocuri, trenele de grohotişuri, blocuri glisante, potcoavele nivale, terasetele de crioplantaţie şi solifluxiune, culoarele de avalanşe, pâlniile şi nişele de nivaţie, microdepresiunile nivale etc. Calcarele au o răspândire relativ redusă, întâlnindu-se atât calcare cristaline cât şi sedimentare. Cele cristaline apar intercalate în masa de şisturi cristaline şi se remarcă în relief prin abrupturi sau platouri. Apar în sit şi forme exocarstice, precum lapiezurile şi dolinele. Endocarstul este reprezentat prin 80 de peşteri şi avene, dintre care se remarcă Grota Zânelor, Peştera Cobăşel, Peştera Baia lui Schneider, Peştera Izvorul Albastru al Izei, Peştera Iza, Avenul cu Scară, Avenul Podu Pietrei Rele. pedologie Procesele pedogenetice s-au desfăşurat în masiv atât sub influenţa factorilor bioclimatici specifici diferitelor etaje de vegetaţie, cât şi sub influenţa directă a substratului litologic. Predominanța covârşitoare a şisturilor cristaline şi metamorfice în substratul geologic a determinat evoluţia solurilor zonale spre solurile oligobazice acide, care în succesiune pe altitudine coincid în mare cu etajarea vegetaţiei. Astfel, solurile brune luvice (podzolite) se întâlnesc frecvent în etajele colinar şi submontan din ramura vestică şi sud-vestică a masivului, sub pajiştile mezofile sau sub pâlcurile de gorunete rămase nedefrişate. Solurile automorfe zonale din etajul montan sunt brune acide şi negre acide, extinderea lor este indicată de pădurile de fag şi de fag în amestec cu molid şi brad. În etajul molidişurilor, cea mai mare extindere o au solurile brune feriiluviale formate pe şisturi sericito-cloritoase, cu textură lutoasă, puternic acide, bogate în materie organică, slab saturate în baze. Pe terenurile despădurite, pe măsură ce se instalează vegetaţia ierboasă, aceste soluri devin mai superficiale şi se îmbogăţesc în humus acid. În etajul subalpin, sub fitocenozele de jneapăn se întâlnesc litosoluri organice, slab evoluate, care se dezvoltă pe roci cristaline, de regulă bolovănişuri şi pietrişuri consolidate. Au o textură lutoasă, o reacţie puternic acidă şi un procent ridicat de materie organică. Sub limita superioară a etajului subalpin şi în etajul alpin inferior, pe terenurile acoperite de tufărişuri scunde şi pajişti primare se întâlnesc solurile humico-silicatice, superficiale, lutoase, puternic acide, bogate în substanţă organică şi foarte slab saturate în baze. În comparaţie cu solurile acide, solurile formate pe substrat litologic eubazic au un caracter intrazonal şi ocupă suprafeţe restrânse în zonele calcaroase din etajul subalpin şi cel alpin inferior al masivului. Cele mai răspândite soluri bazice intrazonale sunt rendzinele negre, care au evoluat sub fitocenozele pajiştilor, fiind soluri superficiale cu reacţie neutră sau slab bazică, conţinut ridicat de carbonaţi şi un procent ridicat de humus. Pe crestele şi pe versanţii unor vârfuri calcaroase bogate în grohotişuri mărunte şi cu eroziune activă, se întâlnesc litosolurile denumite protorendzine. Tot în grupa solurilor intrazonale se încadrează şi solurile turboase dezvoltate pe terenurile cu exces de umiditate din preajma izvoarelor şi pâraielor subalpine. Pe luncile văilor intramontane se întâlnesc frecvent solurile aluviale şi aluvio-coluviale. Hidrologie Resursele de apă sunt constituite din ape subterane şi ape de suprafaţă (reţeaua hidrografică şi lacurile). Dominanţa rocilor cristaline compacte determină cantonarea apelor freatice mai ales în scoarţa de alterare, ceea ce nu permite asigurarea unor rezerve importante, fenomen compensat de cantitatea mare de precipitaţii. Apele freatice ies la suprafaţă sub formă de izvoare la baza grohotişurilor, scoarţelor de alterare şi a so- lurilor, având debite variabile şi fiind dependente de regimul precipitaţiilor. Munţii Rodnei constituie prin masivitatea lor un nod hidrografic, drenajul realizându-se spre patru colectori principali, Vişeul, Iza, Someşul Mare şi Bistriţa Aurie. Sistemul Vişeului drenează versantul nordic al Munţilor Rodnei, având numeroşi afluenţi ale căror izvoare se află în diverse circuri glaciare precum Fântâna, Negoiescu, Repedea, Pietroasa, Izvor, Hotarului şi Izvorul Dragoş. Sistemul Izei drenează partea de NV a sitului prin izvoarele Izei. Sistemul Someşul Mare drenează versanţii de SE, sud şi SV prin numeroşi afluenţi precum Cobăşel, Baia, Anieşul Mare şi Anieşul Mic, Cormaia, Rebra, Gersa, Sălăuţa etc. Sistemul Bistriţei drenează sectorul nord-estic, având izvoarele în căldarea Bistricioara şi primind afluenţi precum Putredu, Tomnatecul Mare şi Mic, Bila şi Lala. Lacurile constituie unul dintre elementele peisagistice caracteristice Munţilor Rodnei, fiind situate la altitudinea de 18001950 m. Genetic, se încadrează în categoria lacurilor glaciare cantonate în circurile sau văile foştilor gheţari cuaternari, majoritatea alimentându-se din izvoarele situate la baza depozitelor de grohotişuri. Numărul lor este greu de apreciat, multe fiind temporare. Dintre cele mai importante lacuri amintim Iezer, Buhăescu I, II, III şi IV, Repedea, Negoiescu, Ştiol, Lala Mică, Lala Mare, lacurile din căldarea Negoiescului şi cele din căldarea Piatra Rea. aspeCte ClimatologiCe Poziţia în ansamblul grupei nordice a Carpaţilor Răsăriteni, orientarea culmii principale pe direcţia E-V, masivitatea şi înălţimea de peste 2200 m determină câteva particularităţi climatice pentru Munţii Rodnei. Prin poziţie, se situează la contactul a două arii de influenţă, baltică şi oceanică, cu diferenţieri între versanţii nordici şi cei sudici ca urmare a orientării pe direcţia E-V, care se manifestă în regimul termic şi al precipitaţiilor. Masivitatea şi înălţimile mari diferenţiază climatic creasta principală de regiunile periferice, aflate cu mult sub nivelul acesteia. Temperatura medie anuală este de 1,3 ºC, scăzând spre culmi până la –1,5 ºC şi crescând până la 6 ºC spre periferia sitului. Temperaturi negative se înregistrează între lunile noiembrie şi martie. Umiditatea relativă se menţine la valori ridicate (aproximativ 80%), cu diferenţieri în funcţie de altitudine, expoziţie, condiţii de adăpost etc. Nebulozitatea totală are valori ridicate, media anuală de 6,7 zecimi, cu valori minime în septembrie, octombrie şi ianuarie. Precipitaţiile oscilează între 1200 şi 1400 mm în regiunile joase şi peste 1400 mm în partea înaltă a masivului. Prima ninsoare apare pe înălţimi la începutul lunii septembrie, iar ultima ninsoare la începutul lunii mai. Numărul zilelor cu strat de zăpadă este de 160-200 pe înălţimi şi 120-160 la periferia masivului. Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 62 cm, ajungând uneori şi la 2 m. Vânturile au o frecvenţă mai mare pe culmi (unde ating şi 50-60 m/s), dominând cele din NV, apoi cele de NE, E, S şi V. 0 1,6 3,2 care le amintim pe cele prioritare: Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase, Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium şi Turbării active. Fauna Datorită diversităţii ecosistemelor şi stării acestora, fauna este bine reprezentată în sit, din datele colectate până în prezent existând un inventar de circa 2000 de specii, multe grupe de organisme fiind încă necercetate. Studiul nevertebratelor a scos în evidenţă o mare diversitate de specii, unele endemice, relictare. Remarcăm prezenţa a numeroase endemite carpatice, dintre acestea câteva fiind chiar endemice pentru Munţii Rodnei. Viermii tereştrii care participă la descompunerea detritusului organic şi implicit la formarea humusului, aerarea straturilor superficiale ale solului, menţinerea echilibrului hidric şi structurarea solului, sunt reprezentaţi de 110 specii inventariate până în prezent, dintre care unele sunt endemite carpatice. Fauna de cosaşi şi lăcuste, insecte cu rol foarte important în ecosisteme ca bază trofică pentru multe alte animale, este reprezentată de 50 de specii, dintre care câteva sunt endemite carpatice iar cosaşul transilvănean este de interes comunitar. Fluturii identificaţi până în prezent sunt în număr de 546 de specii, dintre care unele sunt de interes comunitar, precum fluturele tigru şi albiliţa portocalie. Fauna de gândaci este de asemenea insuficient cercetată, incluzând până în prezent 41 de specii dintre care unele foarte rare, de interes comunitar, precum trei specii de carabi şi două specii de croitori. Dintre cele 27 de specii de libelule identificate în sit se remarcă calul dracului, tot specie de interes comunitar. Fauna de peşti, insuficient cunoscută, este reprezentată de 13 specii identificate până în prezent, dintre care amintim moioaga, chişcarul de râu şi zglăvoaca. Herpetofauna cuprinde un număr de 22 de specii, dintre care se remarcă cele de interes comunitar precum buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul carpatic şi tritonul cu creastă, alături de care mai apar în sit salamandra, broasca roşie de munte, broasca râioasă brună, brotăcelul, vipera comună, năpârca, şopârla de ziduri şi cea de munte, şarpele de alun, şarpele de casă, şopârla de câmp şi şarpele lui Esculap. Avifauna, reprezentată prin 150 de specii, cuprinde multe păsări protejate la nivel naţional şi european precum acvila de munte, acvila ţipătoare mică, şoimul călător, vânturelul roşu, şoimul rândunelelor, cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte, ierunca, huhurezul mare şi cel mic, buha, ciuvica, ciuful de pădure, minuniţa, barza neagră, viesparul, ciocănitoarea de munte, cea neagră, cea cu spate alb şi cea de stejar, sfrânciocul roşiatic, muscarul gulerat. Fauna de mamifere este diversificată dar insuficient cercetată, reprezentată prin 44 de specii, multe dintre acestea protejate precum capra neagră, vidra, nevăstuica, hermelina, dihorul, jderul de copac şi cel de piatră, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, căpriorul, cerbul carpatin, marmota. O importanţă aparte o au cele trei specii de carnivore mari protejate la nivel european, urs, lup şi râs, ale căror populaţii sunt prezente în sit într-o stare bună de conservare. Dintre micromamifere amintim şoarecele vărgat, şoarecele de zăpadă, şoarecele berc, şoarecele de umbră, pârşul de copac, pârşul mare, pârşul de alun, chiţcanul de câmp, chiţcanul de apă, chiţcanul mic, chiţcanul de ogor, şoarece scurmător şi şoarecele de Tatra (ultimul fiind specie de interes comunitar). Chiropterele protejate la nivel european prezente în sit sunt liliacul comun şi liliacul comun mic. rul, au folosit roata olarului şi au dat naştere unei veritabile civilizaţii a lemnului. Numeroasele obiective turistice precum porţile tradiţionale maramureşene, monumente şi muzee, case memoriale („Liviu Rebreanu“ şi „George Coşbuc“), biserici şi mânăstiri (ruinele mânăstirii dominicane din secolul al XIII-lea), poartă pecetea spiritului creator al oamenilor acestor locuri. Unicitatea portului popular, credinţele populare ancestrale care se manifestă şi astăzi precum „Ruptul sterpelor“, „Măsurişul oilor“, „Maialul de la Năsăud“, „Sânzienele“, „Sângeorzul“ şi promovarea modului de viaţă tradiţional atestă trăinicia şi veşnicia localităţilor, evidenţiată şi valorificată prin practicarea unui turismul cultural intens în toată zona. De asemenea, vizitatorii beneficiază de o paletă largă de servicii în ecoturism, ca formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia, contribuind la menţinerea ei neschimbată în timp. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Activităţile principale ale oamenilor din aceste locuri sunt agricultura, zootehnia tradiţională, pomicultura şi exploatarea forestieră, cu un caracter pronunţat de subzistenţă. Oferte de muncă diversificate (servicii şi microîntreprinderi) oferă oraşele Borşa şi Sângeorz-Băi, recunoscute şi datorită dezvoltării turismului curativ (balnear), astfel valorificându-se efectele curative ale apelor minerale. Toate localităţile aparţinând sitului beneficiază de alimentare parţială cu apă iar reţele de canalizare există doar în Borşa, Rodna, Maieru, Romuli, Moisei şi Sângeorz-Băi. Locuinţele sunt încălzite cu lemne. Încă din paleoliticul superior, neolitic şi perioada traco-getică au existat în zonă comunităţi închegate care au prelucrat fie- AdMINISTRAREA SITULUI Având în vedere importanţa acestui sit, în localităţile Borşa şi Rodna sunt necesare două centre de vizitare/informare. De asemenea este necesară suplimentarea panourilor existente în teren pentru observare/supraveghere, a panourilor de avertizare/atenţionare şi a celor de informare/orientare. Mărimea sitului şi fluxul mare de vizitatori necesită amplasarea de bariere suplimentare şi înfiinţarea de puncte de informare. Numărul de poteci şi drumuri pentru vizitare, de trasee turistice şi tematice este de asemenea insuficient. Intensificarea turismului montan impune ca pe lângă cabanele şi refugiile existente să se înfiinţeze noi locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Exploatarea ilegală a lemnului şi doborâturile de vânt au dus la deprecierea considerabilă a arboretelor. Braconajul şi supraexploatarea unor resurse au de asemenea impact negativ asupra sitului. Frecventă în perioada de vară, recoltarea fructelor de pădure şi a ciupercilor constituie o amenințare majoră pentru specii şi habitate, la fel ca şi practicarea unui turism motorizat offroad şi de aventură. munţii Rodnei - ro SCi 0125 BioCenoza vegetaţia Flora de ciuperci, licheni și mușchi a Munţilor Rodnei include multe specii endemice (elemente dacice), specii rare sau foarte rare, dar și specii noi pentru știinţă. Se remarcă în sit patru specii de muşchi de interes comunitar care au populaţii mari cu o stare bună de conservare. În Munţii Rodnei se constată o diferenţiere a învelişului vegetal pe altitudine în strânsă legătură cu factorii climatici şi edafici. Aceste formaţiuni vegetale bine individualizate fizionomic caracterizează o anumită zonă montană şi sunt răspândite pe altitudine sub formă de „benzi“ late de 300-500 m, alcătuind etajele şi subetajele de vegetaţie. Etajul montan este foarte bine reprezentat în masiv şi se extinde pe altitudine între 500 şi 1500 m, cuprinzând aproape întreaga zonă forestieră. În cadrul lui se pot diferenţia trei subetaje, după cum urmează: subetajul montan inferior (500650 m), cu goruneto-cărpinete şi făgeto-cărpinete, subetajul montan mijlociu (650-1100 m), caracterizat prin prezenţa atât a făgetelor pure, cât şi a pădurilor de amestec (fag cu brad sau fag cu molid), subetajul montan superior (1100-1500 m), individualizat prin prezenţa exclusivă a pădurilor boreale de molid răspândite pe toată întinderea masivului. În zonele despădurite din acest etaj s-au instalat pajişti utilizate cu precădere ca păşuni montane. Etajul subalpin începe să se contureze odată cu apariţia molidişurilor de limită (1500-1550 m) şi se definitivează fizionomic prin tufărişurile de jneapăn care urcă spre vârfurile înalte ale masivului sub formă de pâlcuri, până la peste 2000 m altitudine. Defrişarea masivă a jnepenişurilor în ultimele secole în scopul extinderii suprafeţelor cu păşuni a redus mult aria lor actuală, acestea rămânând compacte numai în zona Pietrosu Mare şi în bazinul superior al Văii Lala. Pâlcuri mari de jnepenişuri s-au păstrat însă pe toţi versanţii abrupţi ai văilor intramontane, în căldările aflate aici la altitudini mai coborâte cu circa 150-200 m comparativ cu alte masive muntoase din Carpaţii Meridionali, datorită poziţiei la o latitudine nordică mai mare cu două grade. În sit sunt prezente următoarele specii de importanţă comunitară, dintre care ultima este prioritară pentru conservare: iarba gâtului, firuţa de munte, curechii de munte şi clopoţeii. De interes comunitar sunt şi cele 26 de habitate identificate în sit, dintre 4,8 km 437 munţii ţaRcu - ro SCi 0126 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul caraş-Severin: Armeniș, Bolvașniţa, Băuţar, Cornereva, Marga, Slatina-Timiş, Teregova, Turnu Ruieni, Zăvoi. Județul Gorj: Padeş. Județul Hunedoara: Râu de Mori. supraFaţa: 58.657 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 17‘ 44‘‘; Long. E 22˚ 30‘ 51‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2201 max., 396 min., 1198 med Munţii ţarCu - ro SCi 0126 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din municipiul Caransebeş se poate ajunge în sit pe DN68 spre Oţelu Roşu, intrând din Zăvoi pe DJ683 până în localitatea Poiana Mărului, apoi se continuă pe drumurile forestiere de pe Valea Şucului şi Bistra Mărului, după care se urmează trasee turistice marcate. Alte două căi de acces din Caransebeş sunt DJ608A până în stațiunea Muntele Mic, de unde pleacă trasee turistice marcate, sau DN6 până în localitatea Valea Timişului, din care se intră pe DJ608C spre Vârciorova şi mai departe pe traseu turistic marcat. Tot din DN6 se poate merge până în Armeniş şi apoi la Plopu, cu continuare pe un drum local până la Zloaba, de unde se intră pe traseu turistic. Se poate ajunge şi cu trenul, dar numai până la stațiile Caransebeş, Slatina Timiş sau Teregova. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (AremonioFagion); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 7230 - Mlaştini alcaline. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar de râu (Eudontomyzon vladykovi) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Plante: Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • Meesia longiseta. cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Caracterul predominant natural al ecosistemelor este principala caracteristică a sitului, la care se adaugă heterogenitatea structurală la nivel de peisaj datorată suprafeţei mari şi geologiei zonei. Astfel, aici sunt prezente cinci etaje (alpin, subalpin, montan superior, mijlociu şi inferior), care adăpostesc 22 de habitate de interes comunitar, dintre care cinci sunt prioritare pentru conservare. Aproape 30% din ecosistemele forestiere din sit sunt reprezentate de păduri virgine şi/sau cvasivirgine, ele adăpostind importante populații de carnivore (lup şi râs), alături de patru specii de plante protejate în spațiul european, ceea ce sugerează o excepţională valoare conservativă a sitului. Calitatea ecosistemelor acvatice reflectată prin prezența a şase specii de vertebrate acvatice de interes comunitar întregeşte importanța sitului, mai ales dacă se ține cont de faptul că numai în acest sit este semnalat în România chişcarul de râu. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se gaseşte în partea de NE a Carpaţilor Meridionali, având forma unui amfiteatru datorită unui relief dispus în trepte. Treapta cea mai joasă domină Depresiunea Caransebeşului, cea mijlocie, cu altitudini mai mari, se dezvoltă pe laturile de vest şi nord ale munţilor, iar cea mai înaltă treaptă, cu altitudini cuprinse între 1600-2200 m, cuprinde culmile cele mai înalte ale Munţilor Ţarcu, situate în extremitatea sud-estică, dar şi Muntele Mic din zona centrală. În sit domină şisturile cristaline, slab metamorfozate, străpunse de masive granitice, şi formaţiunile vechi 438 paleozoice permiene şi mezozoice, care alcătuiesc soclul regiunii. Urmele glaciațiunii constituie o caracteristică a reliefului în Ţarcu, cel mai lung gheţar fiind cel de la obârşia râului Rece. Odată cu încălzirea climei în postglaciar, gheţarii s-au topit, rămânând circurile glaciare simple sau adânc festonate. În prezent, ca o consecinţă a evoluţiei geologice, în Munţii Ţarcu se disting următoarele subunităţi cu înălţimi şi înfăţişări diferite: Ţarcu, Baicu, Bloju, Muntele Mic, Poiana Înaltă, Pleaşa, Borlova şi Bistra. În sit s-au individualizat şi câteva depresiuni înconjurate de păduri şi purtând numele de poieni precum Poiana Ruschii pe râul Rece, Poiana Plopu pe văile râurilor Lung şi Alb şi Poiana Mărului formată la confluenţa Bistrei cu valea Şucu. pedologie La poalele masivului există soluri silvestre brune tipice şi cele podzolite brune, iar în etajul montan sunt prezente solurile montane silvestre brune şi mai rar cele podzolite. Sub molidişuri cea mai largă extindere o au solurile montane brune acide care s-au format pe substrat oligobazic. Pe ariile despădurite, odată cu instalarea vegetaţiei ierboase, aceste soluri s-au îmbogățit cu humus acid şi au devenit secundar înţelenite. Sub influenţa temperaturilor scăzute ale etajului alpin s-au format soluri humico-silicatice alpine. În seria solurilor intrazonale litomorfe formate pe substrat calcaros sunt incluse rendzinele. Pe versanţii puternic înclinaţi, acest sol este reprezentat de protorendzine. Solurile formate prin dezagregarea gresiilor cretacice sunt soluri relictare cu conţinut ridicat de oxizi de fier cunoscute sub numele de terra rossa. Tot în grupul solurilor intrazonale intră şi lăcoviştile şi solurile humico-gleice, care sunt sporadic prezente în sit, la fel ca şi turbele eutrofe şi cele oligo-mezotrofe. Hidrologie În ansamblu, Munţii Ţarcu sunt străbătuţi de o reţea hidrografică densă, cu ape bogate tot timpul anului, în marea lor majoritate aparţinând bazinului hidrografic al Timişului. Excepţie fac doar Râul Mare cu afluentul său Râul Şes, care aparţin bazinului hidrografic al Streiului. În văile şi căldările glaciare există mai multe lacuri, dintre care amintim Iezerul Ţarcu, Tăul Pitrele Albe, Tăul Lucios şi Lacurile Baicului. Lacul Corciova este temporar, iar sub vârful Custurii şi în Căldarea glaciară de la obârşia Bistrei Boului se mai găsesc alte şase lacuri de dimensiuni reduse. Toate aceste lacuri glaciare, prin poziţia lor între grohotişuri, dau peisajului o notă deosebit de pitorească. Există în sit şi un lac de natură antropică cu funcție hidroenergetică, lacul Poiana Mărului. aspeCte ClimatologiCe Prin poziţia şi altitudinea lor, aceşti munți au rolul de baraj în calea circulaţiei maselor de aer din nord şi NV. Altitudinile ridicate şi masivitatea munţilor determină o etajare a elementelor climatice în care se resimt influenţe oceanice, submediteraneene şi continentale. Temperatura medie anuală este în jur de 8 °C la poalele munţilor şi 0 °C pe Vârful Ţarcu. Luna iulie este cea mai ploioasă, fiind înregistrate cele mai abundente precipitaţii (120-230 mm). Culmile şi platourile înalte sunt expuse curenţilor care traversează regiunea, predominante fiind vânturile din nord şi sud. Iarna au loc frecvente inversiuni termice, când aerul rece stagnează pe văi şi în regiunile depresionare limitrofe, iar la altitudini mari aerul este mai cald asigurând o vreme senină cu orizont larg şi vizibilitate excepţională. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este etajată ca urmare a desfăşurării reliefului pe o scară altitudinală extinsă. Astfel, la altitudini de peste 1600 m este prezentă o vegetaţie de pajişte alpină şi subalpină în care domină păiuşul roşu şi părul porcului. Această pajişte se întâlneşte şi în perimetrele defrişate ale molidişurilor, avându-şi optimul ecologic în zona rariştilor de limită şi în zonele întinse cu ienupăr. La peste 1900 m pajiştile sunt edificate în principal de coarnă. Sunt foarte bine reprezentate aici pâlcurile de jneapăn, ienupăr, smârdar, afin şi merişor. Ca element deosebit se remarcă zâmbrul, specie ocrotită, prezentă în Custura Mătaniei. Asociațiile de azalee se dezvoltă în cele mai extreme condiții ale etajului alpin, suportând deopotrivă înghețul îndelungat al solului în urma spulberării de către vânt a zăpezii, precum şi ariditatea provocată de insolația din cursul verii. Ca urmare a acestor adaptări, pajiştile de azalee se instalează îndeosebi în stațiunile expuse vânturilor reci, unde în absența concurenței altor plante, se extind ocupând adeseori arii considerabile. În etajul montan superior, pe versanţii cu înclinări moderate până la puternice şi cu expoziţii diferite, sunt instalate ecosisteme de pădure edificate în special de molid. Aici, stratul arborilor este compus exclusiv din molid, cu rare exemplare de brad, paltin de munte, ulm de munte şi chiar fag. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat, edificat de exemplare puţine de scoruş de munte, pomuşoară, caprifoi, piperul lupului, mur şi cununiţă. Stratul ierburilor, la fel ca şi cel al subarbuştilor, este neuniform, dezvoltat în pete, fiind edificat de măcriş, colţişor şi izolat de asprişoară şi trestie de câmp. În etajul montan mijlociu, la altitudini cuprinse între 850-1400 m, sunt prezente pădurile de amestec în care stratul arborilor este edificat de molid în amestec cu fag şi brad, în proporţii variate şi cu rare exemplare de mesteacăn şi scoruş. Stratul arbuştilor este format din rare exemplare de agriş şi caprifoi negru, iar stratul ierburilor şi subarbuştilor este dezvoltat variabil în funcţie de lumină, fiind în mod particular edificat de specii acidofile precum trestia de câmp şi afinul. În etajul montan inferior ,între 700-100 m, sunt prezente pădurile caducifoliate. Există făgete în care stratul arborilor este constituit exclusiv din fag sau fag în amestec cu paltin de munte, ulm de munte şi în mod excepțional brad sau molid. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat din cauza umbrei, fiind edificat de piperul lupului, soc, alun, loniceră şi cununiţă. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este dezvoltat variabil în funcţie de umbrire şi poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis, formându-se aşa numitele făgete nude. În general acest strat este bogat în specii, având ca elemente caracteristice elemente carpatice precum brusturul negru, colţişorul şi mierea ursului. Pe versanţii umbriţi cu microclimă mai umedă domină murul. O particularitate aparte este dată de vegetaţia saxicolă care s-a instalat pe stâncăriile din Piatra Scorilei, Cleanţu Horei, Custura Polatcului şi mai ales pe calcarele de la Faţa Fetei, unde apare şi un endemit local (lepuznica) alături de alte rarităţi floristice precum crinul galben de munte şi ochii şoricelului. Pe ansamblu, flora din sit este foarte diversă, fiind identificate aici 1630 de specii de plante vasculare. Între rarităţile floristice ale Munţilor Ţarcu se numără floarea de colţ, clopoţeii de munte, azaleea pitică, mărţişorul, ghinţura şi garofiţa de munte. Speciile de interes comunitar întâlnite în sit sunt ouăle popii, iarba gâtului, ruginița şi un muşchi rar, pus sub protecție în Europa, populația acestuia fiind periclitată din cauza păşunatului abuziv. Fauna Consecinţă a etajării pe altitudine a vegetaţiei şi a heterogenităţii acesteia, fauna sitului este de asemenea extrem de diversă. Fauna de macronevertebrate este puţin studiată până în prezent, fiind prezente diverse grupe, precum fluturii, gândacii, lăcustele, cosaşii, libelulele, viespile, acarienii, viermii inelați şi cei cilindrici etc. Fauna de peşti prezentă în reţeaua hidrografică a Munţilor Ţarcu este de asemenea etajată pe altitudine. În cursurile de apă din zona păstrăvului, situate la altitudini de peste 700-900 m, sunt prezente relativ puţine specii precum păstrăvul indigen, zglăvoaca (specie protejată), boişteanul şi grindelul. În zona lipanului, care coboară până la circa 400 m, sunt prezenți lipanul, moioaga şi zvârlugile care sunt foarte caracteristice pentru această zonă. Lor li se alătură cleanul, mreana şi porcuşorul. Atât în etajul păstrăvului cât şi în cel al lipanului sunt prezenți chişcarul comun şi chişcarul de râu, pentru această specie din urmă situl Munții Țarcu fiind singurul din țară care îl menționează în formularul standard. Spre poalele munţilor, în zona în care debitul apelor este mai mare, sunt prezente mai multe specii între care petrocul (specie protejată), scobarul, morunaşul, obletele şi bibanul. Herpetofauna este formată din mai multe specii de amfibieni şi reptile, dintre care menționăm buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie comunitară), salamandra, broasca râioasă brună, broasca roşie de munte, şopârla de câmp, guşterul, şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun, şarpele de casă, vipera cu corn şi vipera comună. Sunt des întâlnite pe teritoriul sitului câteva specii de păsări emblematice pentru zonele montane ale României, precum acvila de munte, şoimul călător, buha, cocoşul de munte, ierunca, minuniţa şi ciuvica. Alături de ele sunt prezente şi alte specii cuibăritoare, precum acvila ţipătoare mică, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, caprimulgul, muscarul mic, mierla gulerată, forfecuța, auşelul cu cap galben şi cel sprâncenat, brumărița alpină şi cea de pădure, codobatura de munte şi mierla de apă. În platoul de pe vârful Țarcu cuibăreşte ciocârlia urechiată balcanică, o specie rară în lanțul carpatic. Dintre mamiferele mari, din grupul ierbivorelor sunt prezente cerbul carpatin, căpriorul şi capra neagră. Capra neagră are în sit o răspândire neuniformă, cu o mare concentrare în zonele unde nu se păşunează şi în care accesul este mai dificil. Astfel, această specie se poate întâlni în Masivul Ţarcu în zona căldărilor din jurul vârfului, în Muntele Bloju, de asemenea în căldările glaciare existente, şi în Muntele Baicu. Dintre carnivorele mari sunt prezente lupul şi râsul (specii de interes comunitar), pisica sălbatică şi vulpea. Sunt bine reprezentate în sit speciile care aparţin grupului mustelidelor precum jderul, beica, dihorul, hermelina, nevăstuica şi bursucul. Puţinele studii realizate până în prezent asupra comunităţilor de micromamifere au dus la identificarea mai multor specii de lilieci, alături de rozătoare precum şoarecele scurmător, şoarecele de zăpadă, şoarecele gulerat şi pârşul de alun şi insectivore precum chiţcanul comun, chiţcanul de munte şi cârtiţa. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Localnicii sunt angrenați în special în cultivarea terenului (cu cartof, porumb şi alte cereale), pomicultură, apicultură şi creşterea animalelor, alături de activități ca exploatarea şi prelucrarea lemnului, a cuarţului şi a marmurei albe, morărit şi panificație, dar şi activități tradiționale precum dogăritul. Mulți localnici oferiră servicii de agroturism şi turism rural. Localitățile sunt numai parțial dotate cu sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, aceasta din urmă lipsind complet în comunități ca Turnu Ruieni, Zăvoi şi Padeş. Încălzirea caselor se face în mod individual, cu lemne. Zona abundă în vestigii din perioada dacică sau cea a ocupației romane, însă ceea ce atrage astăzi cei mai mulți vizitatori în zonă este frumusețea unică a satelor tradiționale din Banatul montan, unde se pot admira frecvent case de locuit bine conservate care au fost construite încă de la începutul secolului al XIX-lea. Aşezările din zonă reprezintă vetre folclorice şi etnografice unice în ţară, cu numeroase manifestări anuale, dintre care se remarcă nedeile (rugile) care corespund cu hramurile bisericilor, unde se pot admira frumusețea cântecului şi dansului popular bănățean. Este specific zonei costumul popular al Banatului de munte, care deşi bogat ornamentat, are totuşi un aspect viguros şi sobru, fiind purtat cu mândrie de localnici. Deosebit de apreciate şi căutate de vizitatori sunt şi obiceiurile tradiționale precum Măsuratul oilor în luna mai, urmat de urcatul lor la munte, Colindul Pitărăilor în ajunul Crăciunului, obiceiurile legate de Dragobete şi de Sânziene etc. Turismul montan are condiţii deosebite de dezvoltare precum şi o tradiţie destul de veche, începând chiar înainte de anul 1900 când au fost făcute primele marcaje turistice şi au fost construite primele adăposturi şi refugii turistice. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Situl are în prezent panouri de informare, panouri pentru orientare, puncte de intrare, nenumărate trasee turistice şi câteva trasee tematice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, fiind necesare centre de vizitare şi informare, puncte de informare în localitățile şi stațiunile turistice din interiorul sitului şi din vecinătatea acestuia şi amenajări pentru observare/supraveghere. 0 1,2 2,4 3,6 km 439 munţii ţaRcu - ro SCi 0126 muntioru ursoaia - ro SCi 0127 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Bisoca. Județul vrancea: Vintileasca. supraFaţa: 160 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 35‘ 48‘‘; Long. E 26˚ 40‘ 15‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 1216 max., 653 min., 961 med. Muntioru urSoaia - ro SCi 0127 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul spre sit este posibil pe DJ204H (Focşani-Vintileasca) cu continuare pe drumul forestier de pe valea Furului sau pe drumul forestier orientat către nord pe valea pârâului Purcelu pornind din localitatea Pleşi. În interiorul sitului accesul este posibil pe drumuri forestiere sau pe poteci. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl a fost creat pentru conservarea elementelor naturale specifice spațiului carpatic de curbură. Menținerea integralității acestui sit este esențială pentru asigurarea funcționalității rețelei de protecție a carnivorelor mari (urs, lup şi râs), datorită rolului de coridor ecologic, dar şi pentru protecția zonei de rezidență a populațiilor acestor specii. În prezent situl oferă condiții foarte bune de conservare şi pentru alte specii de interes comunitar cum sunt buhaiul de baltă cu burta galbenă şi două specii de nevertebrate, croitorul fagului şi croitorul mare. Habitatele de interes comunitar conservate în acest sit sunt Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum şi Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Biotopul geologie/geomorFologie Geografic situl se găseşte în sudul compartimentului moldav al Carpaţilor Orientali, sectorul precurburii, la nord învecinându-se cu Munţii Vrancei, iar la sud cu masivul Ciucaş. Zona este caracterizată prin prezenţa unor falii structurale tipice produse prin încreţire şi a trei linii de şariaj orientate pe direcţia NNE-SV. pedologie În zonă predomină cambisolurile reprezentate prin soluri brune acide, spodosolurile reprezentate prin soluri brune feriluviale, alături de care mai apar solurile neevoluate şi psamosolurile cantonate de-a lungul albiilor. Cu caracter insular, la cele mai mari altitudini apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri, se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. 0 440 0,5 1 1,5 km Hidrologie Din punct de vedere hidrologic zona se află în bazinul mediu al râului Buzău, fiind drenată de râuri cu debit mic, situate pe interfluvii şi văi muntoase. Rețeaua hidrografică include pârâurile Vulturaria şi Ursoaia, acesta din urmă formând cea mai mare parte din limita estică a sitului. Râul Purcelu este principalul colector al regiunii. Debitele apelor au în mod obişnuit valori reduse, dar pot creşte brusc sub influența cantităților de precipitații din cadrul bazinului. aspeCte ClimatologiCe Circulaţia maselor de aer, predominant de la NNV la SSE contribuie la conturarea în sit a unui climat temperat-continental de tip alpin cu variaţii anuale semnificative ale valorilor diverşilor parametrii. Regimul de precipitaţii este de tip subalpin-alpin, cu un volum mediu al acestora de până la 250 mm. Temperatura medie anuală este de 16-20 °C, ajungând la un maxim de 26 °C în zonele de mică altitudine. BioCenoza vegetaţia Vegetația forestieră este formată din amestecuri de foioase şi conifere alcătuind mozaicuri din următoarele tipuri de pădure: amestecuri de brad, molid şi fag pe stâncării cu eroziune excesivă şi pe versanți superiori frământați şi abrupți, brădeto-făgete pe solurile brune cu volum edafic mijlociu-mare de pe versanți mijlocii, ondulați, cu pante medii şi molideto-brădete pe solurile brune cu volum edafic mare de pe versanți mijlocii, ondulați, cu pante medii şi mici. Majoritatea arboretelor au vârste între 110-160 ani şi funcție de protecție a solului contra eroziunii şi alunecărilor de teren, fiind prevăzute numai tăieri de igienă şi conservare. Pe stâncării se dezvoltă pinetele în amestec cu brad, fag, molid sau mesteacăn, pe versanții de sud şi de răsărit apărând gorunul, iar pe firul văilor întâlnindu-se aninii şi salcia căprească. Subarboretul este format la altitudini joase din soc, alun, măceş, zmeur şi mur, iar în zonele de creastă apar pâlcuri de afin şi merişor. Habitatele de interes comunitar din sit sunt Pădurile de fag de tip Luzulo-Fagetum şi Pădurile acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Fauna Habitatele prezente în acest sit adăpostesc populații reprezentative de carnivore mari din speciile urs, lup şi râs, primele două fiind prioritare pentru conservare. Relieful puternic fragmentat şi expoziția favorabilă stabilirii unor zone de creştere a puilor pentru populația locală de râs, dar şi pentru numeroase exemplare de urs mai ales în perioadele de hibernare, constituie elemente ce dau o importanță deosebită acestui sit. În cadrul Rețelei ecologice locale de protecție a carnivorelor mari din județul Vrancea, prezentul sit este desemnat ca zonă de protecție insulară cu rol de coridor ecologic. Avifauna caracteristică pădurilor de amestec este reprezentată de pitulicea sfârâitoare, sturzul cântător, gaiță, cinteză, măcăleandru, brumărița de pădure, florinte, iar cea de molidiş de pițigoi de brădet şi cu creastă, auşel, ochiul boului, forfecuța, alunar, ierunca, ciocănitoarea neagră. Herpetofauna este cea caracteristică etajului montan, fiind prezente vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca, şarpele de alun, broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, acesta din urmă fiind specie de interes comunitar. Tot specii protejate sunt şi cei doi croitori întâlniți în sit, croitorul alpin şi croitorul mare al stejarului. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE În localitățile aflate în vecinătatea sitului, parțial racordate la rețeaua de apă potabilă şi canalizare, trăiesc peste 5400 de locuitori care se ocupă în principal cu creşterea animalelor, agricultură, exploatarea şi prelucrarea lemnului, recoltarea/valori- ficarea fructelor de pădure şi a ciupercilor. În zonă au început să apară şi preocupări legate de turismul rural. Gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Ca elemente arhitecturale în zonă se remarcă mai multe mănăstiri, dintre care cea de la Găvanu a fost construită în secolul al XVII-lea. Locuitorii zonei păstrează şi acum tradițiile strămoşeşti precum încondeiatul ouălor, hora satului, claca şi obiceiurile legate de evenimentele primordiale ale omului. Au loc anual două festivaluri de muzică şi dans popular, „Pe plaiuri Bisocene“, la începutul lunii august, şi „Cânt şi joc pe plai străbun“, la începutul lunii iunie. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Principalele efecte negative asupra sitului sunt cauzate de exploatarea forestieră fără replantare şi braconaj. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune în prezent de clădiri administrative, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi panouri pentru orientare (hărţi) în vederea informării şi orientării turiştilor, amenajări pentru colectarea deşeurilor în zonele de acces spre sit şi stațiuni ştiințifice pentru activități de monitorizare a biodiversității din sit. nordul gorjului de est - ro SCi 0128 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Gorj: Baia de Fier, Bumbești-Jiu, Crasna, Mușetești, Novaci, Polovragi. Județul vâlcea: Malaia, Vaideeni. Județul Hunedoara: Petroșani. supraFaţa: 49.160 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 15‘ 17‘‘; Long. E 23˚ 37‘ 22‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2314 max., 348 min., 1086 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DN67 (Târgu Jiu-Vâlcea), din care se ramifică spre nord drumuri judeţene şi comunale care duc în localităţile situate pe limita sudică a sitului, sau din DN67C (Sebeş-Novaci), care duce în zona turistică Rânca şi traversează apoi situl ajungând până la limita sudică a acestuia în localitatea Novaci. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91v0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9260 - Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • *Urs brun (Ursus arctos) • *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). Pești: Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Petroc (Gobio uranoscopus). Plante: Pulsatilla grandis • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl se întinde pe o suprafaţă mare având păduri, pajişti, stâncării, abrupturi, chei şi poieni care adăpostesc o mare bogăţie de elemente floristice şi faunistice. Pădurile virgine şi cvasivirgine seculare au un impactul peisagistic deosebit de impresionant şi o valoare conservativă mare, oferind loc de reproducere şi hibernare pentru importante populații de carnivore mari – lup, râs şi urs brun. Este semnificativă prezenţa în sit a relictului glaciar zâmbru spre limita superioară a pădurii, alături de alte specii vegetale protejate la nivel european cum sunt clopoțelul, irisul bărbos, iarba gâtului şi dedițelul mare. Deosebit de importante sunt habitatele cavernicole din sit (peştera Polovraci şi Muierilor), deoarece adăpostesc mari colonii de hibernare sau reproducere ale unor specii de lilieci, dintre care amintim cinci protejate de interes comunitar, dar şi strict protejate la nivel internaţional: liliacul mare şi mic cu potcoavă, liliacul comun şi cel comun mic, liliacul cărămiziu, liliacul cu urechi mari şi liliacul cu aripi lungi. Alte specii de faună protejate sunt vidra, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă, cicarul, moioaga, petrocul, fluturele tigru de Jersey şi rădaşca. În sit au fost identificate un număr de 25 de habitate de păduri, pajişti, tufărişuri, vegetație de stâncărie sau ripariană protejate la nivel european. Dintre ele se remarcă următoarele cinci care sunt declarate prioritare, având o mare valoare conservativă: Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium, Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco, Brometalia), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene şi Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se întinde pe două masive muntoase reprezentative, Munţii Parâng şi Munții Căpăţânii. Munţii Parâng sunt cei mai stâncoşi din grupa munţilor cuprinşi în spaţiul dintre Jiu, Strei şi Olt, fiind munţi impunători, masivi, cu vârfuri de peste 2500 m altitudine, prezentând o mare variabilitate de versanţi abrupţi sau înclinaţi, creste, grohotişuri, dar şi suprafeţe plane sau cu înclinare mică. În zonă sunt prezente două complexe cristaline: Cristalinul I situat în nord, cu mica-şisturi şi gnaise micacee şi Cristalinul II, cu şisturi cloritoase, cuarţite, mai rar gnaise şi amfibolite. Extensiunea şi frecvenţa de apariţie a anumitor categorii de relief petrografic este dată de ponderea tipurilor de roci prezente. În sit, ponderea cea mai mare o deţin pietrişurile şi nisipurile, urmate de argilele marnoase, granite şi granitoide, şisturi cristaline, complexe de argile, nisipuri şi cărbuni, calcare, faciesuri argilo-nisipoase cu intercalaţii de marne şi depozite loessoide. În sectorul dintre Cernădia şi Baia de Fier sunt prezente mici bazinete dezvoltate mai mult în lungul văii Galbenului, dar şi pe afluenţii mai mici, ceea ce arată că predomină scurgerea de suprafaţă. În partea central sudică a bazinului montan se găsesc suprafeţe întinse afectate de dezagregarea substratului granitic, rezultând astfel un relief cu martori de eroziune şi o arenă granitică care îmbracă suprafaţa dezgolită de vegetaţie şi pe care se desfăşoară procese moderate de ravenare. fâşia de calcar. În perioada secetoasă a anului întregul debit lichid este captat la intrarea Olteţului în chei. După aproape 1 km, câteva izvoare carstice refac circulaţia de suprafaţă, dar cu un debit de două, trei ori mai mare decât cel de la intrare, surplusul de apă provenind din Valea Galbenului şi Cerna Olteţului. Râul Galbenul, cu debit mai mic decât Olteţul, a reuşit în mod similar să despartă două blocuri din masivul Parâng. Versanţii larg distanţaţi permit observarea clară a nivelelor de eroziune şi a numeroaselor guri de peşteră, dintre care cea mai importantă este Peştera Muierilor, situată în versantul drept deasupra talvegului râului Galbenul. aspeCte ClimatologiCe Clima zonei este temperat continentală, cu influenţe submediteraneene prezente mai ales pe versanţii sudici. Datorită faptului că în sit se găsesc terenuri cu altitudini variate, se diferențiază trei etaje climatice diferite. Etajul climatic montan inferior, situat între 400 şi 1000 m altitudine, prezintă o climă mai blândă sub influenţa maselor de aer cald, cu temperaturi medii anuale pozitive şi precipitaţii medii între 734 şi 821 mm. Etajul climatic montan superior se situează între 1000 şi 1800 m altitudine şi are caracter de climat temperat, cu elemente mai umede şi mai răcoroase pe parcursul întregului an, temperatura medie anuală fiind cu 4 °C mai scăzută decât în etajul climatic montan inferior, iar precipitaţiile înregistrând o creştere semnificativă. În zonele aflate la peste 1500 m al- titudine primele zăpezi cad pe la sfârşitul lui octombrie şi se topesc în luna mai, uneori rămânând pe văile adânci petice până la mijlocul verii. Etajul climatic montan alpin se situează la peste 1800 m şi cuprinde în general zona golurilor de munte, unde clima capătă accente excesive de umezeală şi frig. Iarna durează aici aproximativ şase luni şi temperatura medie anuală scade cu 5 °C faţă de etajul climatic montan superior, prezentând şi valori negative. norDuL gorJuLui De eSt - ro SCi 0128 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BioCenoza vegetaţia În cea mai mare parte situl, este acoperit de habitate forestiere care se încadrează majoritar în etajul boreal de făgete şi secundar în etajul montan de păduri de amestec. Formaţiunile forestiere cele mai reprezentative sunt făgetele montane pure sau făgetele în amestec cu diverse specii care ocupă mai mult de jumătate din suprafața sitului şi în care stratul ierbos este format din spânz, popâlnic iepuresc, colţişor, mierea ursului, tătăneasă, mătrăgună, vulturică, vinariţă, măcrişul iepurelui, părăluță de munte, clopoţei şi subarbuşti ca afinul. Suprafeţe însemnate din sit sunt acoperite de păduri de amestec de fag cu conifere şi de păduri de molid şi de brad. În special în partea de nord, la altitudine mai mare se remarcă molidişurile, în care se găsesc la limita lor superioară exemplare de zâmbru, un relict glaciar răspândit sub formă de arbori izolați sau în grupuri compacte. În depresiunile Novaci şi Crasna se întâl- pedologie În sit sunt prezente solurile humicosilicatice, humicosilicatice podzolite şi litosolurile. Hidrologie Situl cuprinde parţial bazinele hidrografice ale râurilor Gilort, Olteţ şi Galbenul. Gilortul este cel mai important afluent de stânga al Jiului, izvorând de pe versantul sudic al Parângului Mare şi străbătând aproape paralel cu Jiul aceleaşi unităţi de relief. Râul Olteţ s-a adâncit în calcarele jurasice ale Masivului Polovragi-Cernădia formând un sector de chei care oferă un peisaj sălbatic, valea fiind deosebit de îngustă şi încadrată de versanţi înalți, iar râul având aici curgere rapidă şi praguri cu mici cascade. Olteţul captează prin subteran pâraiele vecine devenind astfel principalul colector al apelor care traversează 441 nordul gorjului de est - ro SCi 0128 nesc şi păduri de stejar alături de care apar carpenul, cireşul păsăresc, scoruşul, glădişul, mărul pădureţ sau teiul pucios. În zona Polovragi se găseşte o pădure seculară de castan dulce care acoperă o suprafaţă de 10 ha, având statut de arie naturală protejată de interes naţional şi formând habitatul de interes comunitar Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa, care are aici o stare bună de conservare. Pe stâncăriile din sit se pot întâlni flori de colţ şi gențiane, iar pajiştile alpine şi subalpine sunt formate de păiuşul roşu, iarba câmpului şi părul porcului. În sit au fost identificate un număr de 25 de habitate protejate la nivel european, dintre care cinci sunt prioritare pentru conservare. Specii vegetale protejate în acest sit sunt clopoțelul, irisul bărbos, iarba gâtului şi dedițelul mare. Fauna Fauna sitului este caracteristică făgetelor, molidişurilor sau pădurilor de amestec din Carpaţii Meridionali. În sit există suprafeţe de pădure cu un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire şi reproducere pentru speciile de carnivore mari protejate (lup, râs şi urs brun). Pentru aceste specii, zonele cu păduri dese, în special cele de conifere, sau zonele stâncoase aflate în apropierea unor cursuri de apă permanente, constituie mediul favorabil pentru fătarea şi creşterea puilor. Toate aceste carnivore mari se află în sit într-o stare favorabilă de conservare. În afară de aceste trei specii sunt prezente şi o serie de mamifere de talie mică şi mijlocie cum ar fi capra 0 442 1,5 3 4,5 km neagră, cerbul, căpriorul, mistreţul, viezurele, vulpea, iepurele de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele de pădure, pârşul şi veveriţa. Pe lângă ape întâlnim vidra, specie protejată de interes comunitar. Foarte bine reprezentate în acest sit sunt speciile de lilieci care formează, în Peştera Muierilor şi Peştera Polovragi, colonii mari de hibernare sau de maternitate. Dintre acestea amintim speciile de interes comunitar liliacul mare şi mic cu potcoavă, liliacul comun şi cel comun mic, liliacul cărămiziu, liliacul cu urechi mari şi liliacul cu aripi lungi. Păsările întâlnite sunt numeroase, caracteristice pădurilor de conifere, amestec sau de foioase: piţigoii (de brădet, de munte, moţat, mare, albastru sau cel cu coadă lungă), corbul, cocoşul de munte, ierunca, alunarul, forfecuța, mierla gulerată, măcăleandru, brumărița de pădure, buha, ciuvica, minunița, ciocănitoarea neagră şi cea cu spate alb, acvila de munte etc. Pe lângă ape întâlnim frecvent mierla de apă şi codobatura de munte şi mai rar fluierarul de munte. Herpetofauna este caracteristică etajului montan, fiind prezente atât specii întâlnite la altitudini mai mari (tritonul cu creastă, şopârla de munte), cât mai ales specii care au o distribuţie largă atât în zone joase, cât şi la munte (salamandra, buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure, şopârla de ziduri şi şarpele de alun). În apele repezi de munte, pe lângă multe alte specii apar şi petrocul, cicarul şi moioaga, toate de importanță comunitară. Dintre insectele întâlnite amintim în special fluturele cap de mort şi omida păroasă a molidului, dar şi speciile protejate fluturele tigru de Jersey şi rădaşca. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Cei peste 32200 de locuitori care trăiesc în localitățile din sit sunt angrenați atât în agricultură (în special culturi de cereale şi cartof, viticultură şi pomicultură) şi creşterea animalelor, cât şi în exploatarea lemnului şi a fructelor de pădure, turism, comerţ şi prestări servicii. Mulți dintre ei lucrează în exploatările miniere răsfirate în toată zona. Locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne, în oraşele Novaci şi Bumbeşti- Jiu existând şi un sistem centralizat cu gaze naturale. În proces de extindere sau reabilitare sunt în toate localitățile sistemele de alimentare cu apă potabilă şi cele de canalizare. Situl şi zona limitrofă acestuia abundă de vestigii istorice dintre care le amintim pe cele din paleolitic din peştera Muierilor, eneolitic din peştera Pârcălabului, aşezările dacice fortificate din Polovragi, castrele şi aşezările romane de la Bumbeşti-Jiu şi ruinele Mănăstirii Vişina datând din epoca medievală. Azi sunt răspândite în mai multe aşezări limitrofe sitului biserici de lemn sau biserici de zid, cu datare începând din secolul al XVI-lea (Polovragi, Novaci, Drăgoieşti, Buzeşti, Cărpiniş, Crasna din Deal, Dumbrăveni, Aninişu din Vale, Vaideeni, BumbeştiJiu, Pleşa, Stănceşti şi Larga Bârcaciu). La obiceiurile şi datinile străbune putem participa dacă vizităm gospodăriile tradiționale care se mai găsesc răspândite în toată zona sau dacă asistăm la nenumăratele evenimente locale, ca nedeile, zilele satelor, hramurile de biserici şi mănăstiri, bâlciuri, baluri, spectacolele de Paşte, de Sfântul Pantelimon, Sfântul Gheorghe sau de Sfântul Dumitru, ori la festivaluri de muzică şi dans popular ca „Drăgaica“, „Coborâtul oilor de la munte“, „Hora la Novaci“, „Zilele Culturii Polovragene“, „Învârtita Dorului“, „Cântecul Munţilor“, „Sărbătorile Munţilor“ etc. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Exploatarea forestieră fără replantare, tăierile ilegale şi braconajul reprezintă principalele ameninţări la adresa sitului. AdMINISTRAREA SITULUI În sit există panouri de avertizare, de informare şi de orientare (hărţi), poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare şi vetre de foc (care trebuie suplimentate, fiind insuficiente), amenajări pentru colectarea deşeurilor în care se face colectare selectivă şi bariere amplasate pe drumurile forestiere de acces. Este necesară construirea unei clădiri pentru administrarea sitului, în prezent existând un birou administrativ la mare depărtare de acesta. Mai sunt necesare de asemenea un centru de vizitare/informare, puncte de informare şi amenajări pentru observare/supraveghere. nordul gorjului de vest - ro SCi 0129 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Gorj: Bumbești-Jiu, Godinești, Padeș, Peștișani, Runcu, Schela, Stăneşti, Tismana, Turcineşti. Județul Mehedinți: Baia de Aramă. Județul Hunedoara: Lupeni, Uricani, Vulcan. supraFaţa: 86.958 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 9‘ 5‘‘; Long. E 23˚ 4‘ 44‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1940 max., 192 min., 835 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN66A (din Câmpu lui Neag), DJ672C (între Câmpu lui Neag-Runcu-Răchiţi), DJ664 (între Vulcan-Schela), DJ664A (între Bulzeşti-Stăneşti-Curpen), DJ672B (între Târgu Jiu-Bârseşti-Ursaţi-Frăteşti-Suseni-Pârvuleşti), DN67D (între Târgu Jiu-Peştişani), DJ672 (între Godineşti-Pocruia şi Godineşti-Tismana), DN67D (între Arcani-Peştişani-Padeş), DN671 (între Baia de Aramă-Padeş-Călugăreni-Cloşani). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9110 Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9260 - Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • Liliac comun (Myotis myotis). Nevertebrate: Leptidea morsei • Ophiogomphus cecilia • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Colias myrmidone. Pești: Petroc (Gobio uranoscopus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). Plante: Pulsatilla grandis • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl amplasat într-un vast amfiteatru natural aproape nealterat, include păduri cu întinse zone virgine şi cvasivirgine, pajişti, stâncării, abrupturi, văi, chei şi poieni. Poziţia în sud-vestul arcului carpatic, cu influenţe climatice submediteraneene, larga extensiune a calcarelor, expoziţia preponderent sudică, corelate cu marea amplitudine altitudinală şi fragmentarea accentuată a reliefului, au determinat un specific aparte al covorului vegetal şi al lumii animale, înregistrându-se o interferenţă complexă între elementele sudice care urcă la cele mai mari altitudini din ţară (de exemplu liliacul sălbatic ajunge la 1400 m, iar scumpia la 1250 m) şi elementele arcto-alpine care coboară mult pe versanți. Toate acestea fac ca situl să conserve foarte multe habitate de interes comunitar şi importante populații ale unor specii protejate la nivel european. Astfel, se întâlnesc aici 24 de habitate (dintre care cinci sunt prioritare pentru conservare), carnivore mari (lup, râs şi urs), vidra, opt specii de lilieci, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi cel cu burta roşie, țestoasa de apă, trei specii de peşti (moioaga, petrocul şi zglăvoaca), cinci specii de plante (feriguța, clopoțelul, irisul bărbos, dedițelul mare şi iarba gâtului), cinci specii de coleoptere (gândacul sihastru, cărăbuşul, rădaşca, croitorul mare şi cel alpin) şi patru specii de fluturi (fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru, albilița mică şi cea portocalie). Biotopul geologie/geomorFologie Situl aparține de Carpaţii Meridionali, fiind situat pe versantul sudic al sectorului lor de vest, între Parcul Naţional Defileul Jiului şi Culmea Cernei. Se întinde pe o suprafaţă mare, cuprinzând o mare parte din munţii Vâlcan şi o mică parte din Godeanu, fiind constituit dintr-o fâşie subcarpatică cu două aliniamente de dealuri alternând cu depresiuni şi dintr-o ramă montană cu o morfologie impunătoare şi complexă. Pe teritoriul sitului sunt prezente roci metamorfice reprezentate prin şisturi cristaline (amfibolite, şisturi clorito-sericitoase, conglomerate, arcoze, gresii şi calcare cristaline) străpunse de intruziuni granitice precambriene şi hercinice, la locul de străpungere suferind uşoare cutări. Către periferia zonei montane, aceste roci metamorfice sunt acoperite de o cuvertură de roci sedimentare în care predomină şi se impun în peisajul geomorfologic calcarele de diferite subtipuri litologice şi faciesuri. Depozitele calcaroase mezozoice au o grosime de 500-750 m, ceea ce le conferă un mare potenţial de carstificare. aspeCte ClimatologiCe Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie, în care altitudinea impune etajarea elementelor climatice. Astfel, etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni, cu temperaturi medii ce coboară de la 6 °C la 2 °C şi valori ale precipitaţiilor ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an, iar vârfurile de peste 1700 m au valori climatice caracteristice etajului alpin, cu temperaturi medii sub 2 °C şi precipitaţii de peste 1200 mm/an. Vântul dominant este austrul, care bate îndeosebi primăvara şi vara. BioCenoza vegetaţia Vegetația sitului este caracteristică Carpaţilor Meridionali, cu unele particularităţi conferite de relief, altitudine, climă, natura rocilor şi a solului. Pădurile acoperă în general versanţii până la altitudinea de 1400-1500 m. În porţiunile stâncoase şi abrupte şi pe versantul sudic al Oslei pădurea urcă până la 1600 m, iar pe versantul nordic ajunge la 1650 m. Pe versantul sudic se întâlnesc făgetele pure sau în amestec cu gorunul, mai rar cu bradul sau alte specii. În zona de limită, făgetele sunt mărginite uneori de un brâu îngust de molizi. Pe versantul nordic întâlnim făgete urmate de o fâşie îngustă de păduri mixte de fag cu molid şi apoi de molidişuri pure cu extindere variabilă. În stratul ierbos al pădurii se dezvoltă specii ca ghiocelul, ciuboţica cucului, floarea paştelui, leurda, măcrişul iepurelui, crucea voinicului etc. Brâul de jnepenişuri este prezent numai pe Oslea, iar în lungul ravenelor se dezvoltă arinul de munte. În hornurile stâncăriilor de calcar se dezvoltă oiţe, cruciuliţe, cujmărele de munte şi bulbuci, iar pe stânci sunt prezente floarea de colţ şi salcia pitică, alături de garofiţa albă ochii şoricelului, urechiuşe, laptele stâncilor şi clopoţeii de munte. În apropierea localităţilor Tismana, Topeşti şi Pocruia, pe pantele domoale însorite şi adăpostite întâlnim castanul comestibil, iar în vecinătatea văii Motrului găsim frecvent alunul turcesc. Pe terenurile calcaroase se dezvoltă tufărişuri de corn, mojdrean, lemn câinesc, dârmoz, păducel, măceş, scumpie şi liliac sălbatic. Importanţa ştiințifică deosebită a sitului se datorează şi existenţei alunului turcesc, relict sudic aflat în arboretul de la Tismana la limita nordică a arealului său european. Este de remarcat prezenţa sa atât în asociaţie forestieră cât şi în tufărişurile de liliac cu scumpie. Existența ghimpelui pădureț, frăsinelului, levănţicii şi iasomiei măresc valoarea ştiinţifică şi peisagistică a sitului. Pajiştile sunt inundate de tufe de ienupăr, afin, coacăz şi foarte rar smârdar. Tot aici apar iarba vântului, firuţa, păiuşurile, ţăpoşica, coada iepurelui, argințica, sânziana, rogozul, clopoţelul, ruşuliţa, sângele voinicului, turta etc. La altitudini mari, dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn) apare pajiştea alpină. Speciile de plante de interes comunitar protejate în sit sunt feriguța, clopoțelul, irisul bărbos, dedițelul mare şi iarba gâtului. norDuL gorJuLui De veSt - ro SCi 0129 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pedologie În sit apar soluri diverse din clasa cambisolurilor (cu tipurile brun-roşcat şi brun-acid) şi clasa spodosolurilor (cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri), pe calcare dezvoltându-se cu precădere solurile terra rossa. Hidrologie Situl este străbătut de numeroase râuri importante. Acestea sunt Jiul de Vest, care formează o parte a limitei nordice a sitului, Motrul, cel mai important afluent al Jiului, Tismana, alimentată de izvoare ce culeg apele între vârfurile Păltiniş şi Piatra Boroştenilor precum şi apele Tismăniţei, Bistriţa, care îşi adună apele de sub Oslea şi străbate strâmtori şi chei având râurile Vija şi Bistricioara ca afluenţi mai importanţi, Sohodolul, care după ce străbate un traseu lung în munţi şi adună o serie de afluenţi taie cheile Pătrunsa şi Vidra şi răzbate în depresiunea gorjeană prin Cheile Sohodolului, Pocruia, ce face parte din bazinul Tismanei izvorând din muntele Piatra Tăiată şi străbătând apoi o zonă cu relief carstic, şi Şuşiţa, care îşi are izvoarele de sub vârful Straja prin pâraiele Amaru şi Cartianu. De asemenea, în această zonă s-au format Lacul Valea Mare, Lacul Tismana, Lacul Vâja, Lacul Valea Neagră şi Lacul Clocotiş. 443 nordul gorjului de vest - ro SCi 0129 Fauna Situl oferă habitate propice celor trei specii de carnivore mari protejate (urs, lup, râs) precum şi altor specii de mamifere cum sunt cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, capra neagră, vulpea, veveriţa, pisica sălbatică, dihorul, viezurele, iepurele, pârşul mare, iar pe lângă ape vidra. De interes comunitar şi prezente în sit, utilizând habitatele cavernicole pentru hibernare, repaus sau reproducere, sunt următoarele opt specii: liliacul cu aripi lungi şi cel cu picioare lungi, liliacul comun şi cel comun mic, liliacul cărămiziu şi liliecii cu potcoavă mare, mediteranean şi cel mic. Din lumea păsărilor se remarcă în zonă acvila ţipătoare, acvila de munte, ierunca, cocoşul de munte, ciocănitoarea neagră, botgrosul, huhurezul mic, mierla gulerată, auşelul, pițigoiul de brădet şi cel cu creastă, codobatura de munte, forfecuța, cojoaica, brumărița alpină şi cea de pădure etc. Dintre reptile întâlnim în habitatele umede țestoasa de apă, iar pe calcarele pantelor sudice din Scocu Jiului, Oslea şi Piatra Boroştenilor se găsesc vipere comune şi vipere cu corn. Dintre amfibieni menţionăm salamandra, broasca roşie de pădure şi speciile protejate de buhai de baltă cu burta galbenă şi cu burta roşie. Peştii sunt bine reprezentaţi în apele repezi de munte, mai cu seamă prin păstrăvi, cleni, mrene, zglăvoace, petroci şi moioage, ultimele trei fiind protejate. Dintre nevertebratele sitului se remarcă cinci specii de coleoptere (gândacul sihastru, 0 444 1,9 3,8 5,7 km cărăbuşul, rădaşca, croitorul mare şi cel alpin) şi patru specii de fluturi (fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru, albilița mică şi cea portocalie), toate de interes comunitar. În peşterile din bazinul Motrului şi Tismanei au fost identificate două specii endemice de coleoptere care poartă numele acestor peşteri (Tismanella chapuissi din peştera Tismana şi Closania winkleri din peştera Cloşani) aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE În localitățile din sit trăiesc peste 83300 de locuitori care lucrează în industria minieră, exploatarea produselor refractare, a produselor de carieră şi de balastieră, exploatarea şi prelucrarea lemnului, a fructelor de pădure şi a ciupercilor, producerea energiei electrice, agricultură, creşterea animalelor, industria textilă şi a confecţiilor, turism şi agroturism, comerţ etc. Cel mai frecvent mod de încălzire a locuințelor este cel individual, cu lemne şi mai rar cu gaz, puține localități (Vulcan, Uricani, Turcineşti şi Godineşti) având sistem centralizat de încălzire finalizat sau în curs de execuție. Dintre toate localitățile doar Bumbeşti-Jiu, Schela, Tismana, Peştişani, Godineşti, Padeş, Uricani şi Vulcan au un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă, restul fiind în curs de execuție, iar la sistemul de canalizare sunt racordate doar locuințele din localitățile Bumbeşti-Jiu, Tismana, Godineşti, Uricani şi Vulcan. Zona este înțesată de vestigii arheologice care apar foarte frecvent în aproape toate localitățile din preajma sau din interiorul sitului. Astfel, aşezarea „Peştera Cioarei“ de la Boroşteni datează din paleolitic, iar din epoca bronzului avem mai multe vestigii dintre care amintim aşezările „Cetate“ de la Topeşti, „Coţofeni“ de la Vulcan, „La Biserică“ de la Gornăcel şi mai multe de la Runcu. Din epoca romană s-au descoperit o serie de castre, aşezări civile şi valuri de pământ la Bumbeşti-Jiu şi Vulcan-Vaidei. Din epoca medievală provin mai multe situri arheologice pe locul vechilor aşezări, precum şi ruinele mănăstirii Vişina (ctitorită de Mircea Voda cel Batrân în 1386) şi vechea mănăstire Tismana (1377). De dată mai recentă, începând cu secolul XVII, sunt nenumărate biserici de lemn aflate răspândite în satele Gornoviţa, Pocruia, Sâmbotin, Horezu, Rugi, Măzăroi, Curpen, Vaidei, Frânceşti, Gureni, Hobiţa, Peştişani, Cloşani, Sohodol, dar şi mănăstirea Lainici. Casa memorială Constantin Brâncuşi din satul Hobiţa (construită în sec. XIX) aminteşte vizitatorilor că aici s-a născut artistul român care a avut contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura mondială contemporană. Locuitorii zonei beneficiază de prezenţa unei palete variate de evenimente culturale precum aniversări, comemorări, spectacole şi expoziţii, târguri, nedei, zilele oraşului, precum şi sărbători tradiţionale cu porturi, cântece şi dansuri populare dintre care amintim „Cântecul Munţilor“, „Festivalul cântecului, jocului şi portului popular gorjenesc“ şi „Festivalul Tineretului“. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Exploatările de calcar (mai ales din bazinul Şuşiţei Seci, pentru combinatul de la Bârseşti) au lăsat urme adânci în trupul muntelui, reconstrucţia ecologică nerealizându-se până în prezent. AdMINISTRAREA SITULUI Situl dispune în prezent de un sediu administrativ, de câteva amenajări pentru observare/supraveghere, panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, amenajări pentru colectarea deşeurilor, vetre de foc şi câteva locuri de campare care s-au dovedit a fi insuficiente fată de de fluxul de vizitatori. Este necesară ridicarea unei clădiri administrative mai aproape de sit destinată în exclusivitate acestuia. Situl urmează să fie dotat cu centre şi puncte de vizitare/informare şi cu un traseu tematic. oituz - oJDuLa - ro SCi 0130 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Breţcu, Ghelinţa, Lemnia, Ojdula. Județul vrancea: Tulnici. Județul Bacău: Mănăstirea Caşin, Oituz, Slănic-Moldova. supraFaţa: 15.319 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 2‘ 1‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 8‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1508 max., 582 min., 985 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91v0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl este desemnat pentru protecția a cinci tipuri de habitate de interes comunitar aflate într-o stare bună de conservare: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri dacice de fag (SymphytoFagion) şi Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), ultimul fiind prioritar pentru conservare. Fondul forestier şi pajiştile existente în sit asigură condiţii optime pentru populaţiile de carnivore mari (urs, lup şi râs), care sunt bine reprezentate cantitativ şi se află într-o stare bună de conservare. De asemenea, în sit sunt prezente importante populații de tritoni cu creastă, buhai de baltă cu burta galbenă şi lilieci mici cu potcoavă, toate specii protejate la nivel european. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în zona nordică a Munţilor Vrancei, incluzând următoarele masive muntoase: Munţii Breţcului, munți scunzi, cu suprafeţe de nivelare întinse, fragmentaţi de afluenţii scurţi ai Râului Negru, Munţii Caşinului, caracterizați prin întinderea mare a suprafeţelor de nivelare de 1000-1100 m, Muntele Zboina Neagră, care deşi puternic fragmentat are un aspect impunător mai ales dinspre depresiunea subcarpatică, şi Munţii Lepşei, alcătuiţi dintr-o culme principală puternic ramificată. foioase sau de amestec şi unul superior, alcătuit din conifere. Pădurile de foioase şi de amestec ocupă îndeosebi jumătatea răsăriteană a sitului, cu altitudini medii sub 1500 m, fiind alcătuite predominant din fag (pe alocuri formând arborete pure), uneori asociat cu paltinul, carpenul, frasinul, mesteacănul şi mai rar cu gorunul, ulmul de munte sau cu aninul negru, alb sau de munte. La limita superioară a acestor păduri, foioasele apar în combinație cu molidul sau cu bradul. Pădurile de conifere urcă până în vecinătatea celor mai înalte vârfuri, acoperind mai ales jumătatea apuseană a sitului şi versanţii cu expoziţie nordică, fiind alcătuite în principal din molid şi brad, secundar asociindu-se şi pinul silvestru. Pe suprafeţe insulare se dezvoltă molidişuri, brădete sau pinete pure. Stratul ierbos al pădurilor este format din scredei, degetăruț, ferigă comună şi muşchi de pământ. Pajiştile montane sunt foarte dispersate, cele mai multe fiind consecinţa substituirii pădurilor pe cale antropică. Cele naturale sunt puține, prezente doar pe vârfurile Goru, Lăcăuţi, Giurgiu, Pietrosu şi Zboina Frumoasă. Vegetaţia specifică constă din asociaţii de ţăpoşică, păiuş, păruşcă, trestioară şi firuţă, la care se adaugă afinul, merişorul, iarba neagră şi pe alocuri ienupărul. În jurul stânelor apar ştevia şi ştirigoaia, iar în locurile mai umede cresc rogozurile, brusturele caprei şi alte specii iubitoare de umiditate. Păşunile subalpine sunt alcătuite din asociaţii de păruşcă cu părul porcului şi afin. Habitatele protejate la nivel european sunt într-o stare bună de conservare şi sunt reprezentate de Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) şi Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), ultimul fiind habitat prioritar pentru conservare. Fauna Fauna sitului este constituită dintr-o mare diversitate de spe- cii. Apele repezi şi limpezi sunt mediul propice pentru păstrăvi, mrene, boişteni, cleni şi scobari, la care se adaugă speciile de interes comunitar tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. La limita superioară a pădurilor sunt întâlnite cocoşul de munte, ierunca, forfecuța, mierla gulerată, alunarul, acvila de munte şi acvila ţipătoare mică, iar la altitudini mai mici, în pădure, pe liziere şi în poieni apar specii ca buha, huhurezul mic, ciuful de pădure, corbul, cojoaica, ciocănitoarea neagră, ghionoaia, gaița, piţigoii mari, cu creastă, de brădet sau cei albaştrii. Pădurile sunt populate de cerbi, căpriori, mistreţi, jderi, vulpi, viezuri, pârşi, pisici sălbatice, iepuri comuni şi de vizuină. Situl adăposteşte importante populații rezidente din speciile de carnivore mari de interes comunitar, aflate într-o stare bună de conservare: râs, urs şi lup, ultimele două fiind prioritare pentru conservare. Dintre lilieci se remarcă liliacul mic cu potcoavă, specie de asemenea de interes comunitar. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE În localitatea Oituz şi în Ojdula trăiesc 347 şi respectiv 3670 locuitori care practică în special agricultura, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, colectarea de fructe de pădure şi salmonicultura. Localitățile nu sunt în totalitate alimentate cu apă potabilă sau racordate la sistemul de canalizare, iar locuințele sunt încălzite cu lemn şi cu gaze naturale. Descoperirile arheologice au scos la iveală un depozit de natură scitică din sec. V î.e.n, vase dacice, arme romane şi obiecte din epoca bronzului târziu şi din perioada medievală. Prin pasul Oituz trecea drumul roman care făcea legătura între Dacia şi Moesia Inferioară, iar tot aici în trecătoare se află şi ruinele cetății medievale Rákóczi. În zonă, localnicii şi-au transmis din generaţie în generaţie arta cioplitului în lemn şi piatră, a ceramicii roşii, confecţionarea cergilor mocăneşti, cusăturile şi ţesăturile pentru costumele naţionale sau pentru zestre. Locuitorii păstrează şi acum din trecut obiceiul ca în luna ianuarie să aibă loc întâlnirea festivă a tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, iar în luna mai cea a consătenilor care au împlinit 50 ani. oituz - oJDuLa - ro SCi 0130 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Se poate ajunge în sit pe două drumuri naţionale care îl străbat, DN11 (Lemnia-Breţcu-Oituz) şi DN20 (Ojdula-Greşu). AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Braconajul şi accesul cu vehiculele motorizate în afara drumurilor publice au un efect negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Situl nu are până în prezent amenajări sau dotări, fiind necesare: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. pedologie Trăsăturile geografice reflectă prezenţa depozitelor de fliş pe care s-a dezvoltat un relief cu altitudini mijlocii şi o fragmentare accentuată, generată de un regim pregnant de torenţialitate. Spre vest se extind culmile largi şi netezite ale Munţilor Breţcului, formate prin înălţările mai reduse caracteristice Depresiunii Braşovului. Culmea Zboina Neagră situată în nord este alcătuită din gresii şi închide depresiunea intramontană a Lepşei. Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului are o distribuţie radiară încrustându-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către răsărit aparţin bazinului hidrografic al Siretului, iar cele orientate spre apus revin bazinului Oltului. Excepţie face râul Bâsca Mare, care deşi se formează pe versantul vestic transilvan al Munţilor Vrancei, aparține tot de bazinul Siretului. Văile orientate către est sunt cu mult mai lungi şi totodată mai numeroase în raport de cele de pe flancul opus, rezultând astfel o evidentă asimetrie hidrografică. Reţeaua hidrografică a sitului este formată de următoarele cursuri de apă: Oituzul şi afluentul acestuia Caşinul, Caraslăul, Capolna, Orbaiul Mic, Ojdula şi pârâul Mărului. aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte într-un climat temperat-continental, cu remarcabile oscilaţii sezoniere. Poziţia geografică a Munţilor Vrancei permite atât influenţa maselor de aer vestice, oceanice, mai umede şi cu temperaturi moderate, cât şi a celor est-europene, mai aride. Din punct de vedere al temperaturilor şi al regimului precipitațiilor, suprafața sitului se împarte în trei trepte: treapta montană înaltă, ce corespunde subetajului subalpin (16501750 m), cu temperaturi medii anuale de circa 2 ºC şi precipitaţii anuale de peste 1000 mm, treapta montană mijlocie, domeniul pădurilor de conifere, caracterizată prin temperaturi medii anuale de 2-4 ºC şi prin precipitaţii de 800-1000 mm, şi treapta montană joasă, situată sub altitudinea de 1200 m, în etajul pădurilor de fag şi brad, cu temperaturi medii anuale de 4-6 ºC şi precipitaţii între 700 şi 900 mm/an. BioCenoza vegetaţia Date fiind altitudinea şi condiţiile climatice, vegetaţia caracteristică sitului este cea de pădure, dominantă ca suprafață, alături de cea de pajişti montane şi subalpine. În arealul pădurilor se disting două etaje: unul inferior, cu arborete de 0 1 2 3 km 445 olteniţa - MoStiştea - CHiCiu - ro SCi 0131 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul călăraşi: Alexandru Odobescu, Chiselet, Ciocăneşti, Cuza Voda, Călăraşi, Dorobanţu, Frăsinet, Grădiştea, Independenţa, Mânăstirea, Olteniţa, Spanţov, Ulmu, Valea Argovei. Județul constanța: Ostrov. oLteniţa - MoStiştea - CHiCiu - ro SCi 0131 supraFaţa: 11.540 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 49 max., 0 min., 15 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 13‘ 10‘‘; Long. E 26˚ 54‘ 42‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Stepa Câmpiei Române Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul către sit se poate face prin A2, din care se continuă pe DN21 spre Călăraşi, apoi pe DJ306 şi pe un drum local până în localitatea Independenţa sau pe DN31 prin Ciocăneşti, Bogata, Mărăşti, Dorobanţu, Boşneagu sau Mânăstirea. Din DN31 se mai poate aborda situl şi pe DJ303 prin localităţile Coconi, Sultana, Curăteşti, Luptători, Frăsinet, Ostrovu şi Lunca sau pe DJ313 prin localităţile Boşneagu, Ulmu, Chirnogi şi Făurei. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Ţigănuş (Umbra krameri). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului este dată de valoarea naturală a zonelor umede adiacente Dunării în sectorul Olteniţa-Călăraşi, aici fiind identificate patru tipuri de habitate acvatice, ripariene şi de pajişti de interes comunitar. Starea naturală a zonelor umede a făcut posibilă prezenţa unor specii de interes comunitar ce depind de aceste habitatele acvatice, precum vidra, buhaiul de baltă cu burta roşie, ţestoasa de apă, tritonul dobrogean şi 13 specii de peşti care completează valoarea naturală a sitului. şuni, în alternanţă cu zăvoaie de plop, salcie şi ulm. Sunt prezente suprafeţe întinse de stuf şi papură pe lacurile şi malurile râurilor şi canalelor din sit, iar în apă se întâlnesc specii acvatice protejate ca iarba broaştei, cornaci şi peştişoară. Pădurile naturale din Lunca Dunării sunt formate aproape exclusiv din sălcii şi mai rar răchită, plopi albi şi negri, alături de care mai pot apărea specii indigene de ulmi precum velnişul şi ulmul de câmpie. Foarte rar, în staţiunile de grinduri înalte se pot întâlni frasini de luncă şi stejari pedunculaţi sau brumării. Dintre arbuşti apar în locurile joase zălogul, răchita roşie şi salcia, iar pe grinduri sângerul, mai rar păducelul şi măceşul. În sit este prezentă şi amorfa arbustivă, o specie alohtonă invazivă care se răspândeşte extrem de repede. Dintre liane este frecventă în sit viţa sălbatică, pe unele ostroave dezvoltându-se şi liana dobrogeană. Toate cele patru habitate identificate în sit prezintă o stare de conservare bună. Fauna Pe teritoriul sitului se pot vedea mamifere precum hârciogul, şoarecele de câmp, iepurele de câmp, vulpea, viezurele, dihorul de stepă şi vidra (specie de interes comunitar). Herpetofauna este reprezentată de şopârla cenuşie, şarpele de apă şi speciile de interes comunitar tritonul dobrogean, buhaiul de baltă cu burta roşie şi ţestoasa de apă, care au în sit populaţii rezidente cu o stare de conservare bună. Fauna de peşti care populează ecosistemele acvatice este reprezentată de crap, caras, plătică şi şalău alături de care apar cele 13 specii de peşti de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl: zvârluga, petrocul, boarca, fusarul, pietrarul, scrumbia de Dunăre, porcuşorul de nisip, răspărul, sabiţa, avatul, ţiparul, ghiborţul de râu şi ţigă- nuşul. De asemenea, pot fi observate numeroase specii de păsări de interes comunitar, pentru care au fost declarate în zonă patru arii de protecţie specială avifaunistică. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Locuitorii zonei se ocupă cu agricultura, cultivând în special cereale şi plante tehnice, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, pescuitul sportiv, în zonă existând şi multe societăţi comerciale cu profil agricol care administrează cea mai mare parte a terenului arabil, alături de societăţi cu profil comercial sau de prestări servicii. De asemenea, există mai multe ferme piscicole. În gospodării se foloseşte în principal lemnul şi secundar GPL-ul pentru încălzire. Acestea nu sunt racolate la sistemul de alimentare cu apă potabilă sau canalizare, utilizând fose vidanjabile, cu excepţia celor aflate în Grădiştea şi Olteniţa. Zona este bogată în vestigii arheologice, fiind identificate mai multe situri din neolitic (cultura Boian), eneolitic (cultura Gumelniţa), epoca bronzului târziu (cultura Coslogeni), resturi materiale ale civilizaţiei daco-getice şi obiecte de factură romană. În zilele noastre localnicii mai păstrează încă unele obiceiuri care marchează pregatirea pentru începerea muncilor de primavară (Urlalia şi Cucii), şi obiceiuri de vară prin care în timpul arşiţei se invocă ajutorul forţelor supranaturale (Scaloianul şi Paparudele). Un eveniment important pentru localnici este Sărbătoarea Dunării, pe 15 august, când au loc slujbe religioase specifice, diferite concursuri antrenante şi spectacole de muzică şi dansuri populare oferite de Ansamblurile folclorice locale „Brâuleţul Dunării“ şi „Jienii“. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Tăierea stufului, golirea şi umplerea neadecvată a bazinelor piscicole, dragarea şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. aDmiNiStrarea Sitului În sit există doar amenajări pentru colectarea deşeurilor, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, formaţiunile de suprafaţă existente în această zonă sunt alcătuite din depozite loessoide şi aluviuni grosiere şi fine. Aluviunile din baza luncii Dunării sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, grosimea lor putând ajunge până la 10-18 m, acestea conţinând şi numeroase moluşte fosile. Sub aceste depozite pot fi întâlnite marne şi argile cu intercalaţii de nisipuri, iar la adâncimi mai mari de 20 m, pe malul Dunării pot fi găsite calcare, marno-calcare şi calcare marnoase. Particularităţile morfohidrologice ale luncii Dunării în dreptul sitului conferă acesteia un evident caracter de tranziţie între lunca propriu-zisă şi bălţile Dunării. pedologie În această zonă se întâlnesc soluri zonale de stepă care au ca roci parentale loessul sau depozitele loessoide. Aceasta le conferă o structură poroasă şi determină un drenaj perfect, astfel încât atunci când ploile sunt abundente, apa care se află în exces se infiltrează uşor şi în celelalte straturi, iar atunci când este insuficientă, se ridică spre suprafaţă prin circulaţie ascendentă până la nivelul rădăcinilor. Principalele tipuri de sol întâlnite în sit sunt cernoziomurile (carbonatice, propriu-zise, cambice şi cele argiloiluviale) şi solurile brun roşcate tipice. Hidrologie Din punct de vedere hidrologic situl include segmentul din Dunăre cuprins între Olteniţa şi Călăraşi, împreună cu râul Mostiştea, lacurile Gălăţui, Iezer, Frăsinet, Dorobanţul, Potcoava, Ciocăneşti şi canalul de legătură Dunăre-Iezer-Mostiştea-Dorobanţu. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în climatul continental specific Câmpiei Române. El se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitaţii nu prea bogate, care cad sub formă de averse, şi ierni relativ reci, marcate de viscole puternice şi de frecvente încălziri care provoacă discontinuităţi în distribuţia temporară şi teritorială a stratului de zăpadă. Media anuală a temperaturii este de 11,35 °C, primul îngheţ având loc la început de octombrie, iar ultimul în aprilie. Precipitaţiile sunt aduse în general de masele de aer atlantice şi mediteraneene, înregistrându-se o medie anuală de 503,6 mm. Viteza medie a vântului este de 3,6 m/s, în sit bătând crivăţul, foarte puternic, rece şi uscat, care determină iarna geruri mari, spulberarea şi troienirea zăpezii, austrul, vânt uscat prezent aproape în toate anotimpurile, care iarna produce ger şi vara secetă, şi suhoveiul, un vânt fierbinte şi uscat ce provocă secetă, eroziunea solului şi furtuni de praf. BioCenoza vegetaţia În sit predomină vegetaţia acvatică alături de pajişti umede şi pă- 446 0 2 4 6 km oltul mijlociu - CiBin - HârtiBaCiu - ro SCi 0132 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Alţina, Arpașu de Jos, Avrig, Boiţa, Bârghiș, Cisnădie, Cârţa, Marpod, Nocrich, Porumbacu de Jos, Racoviţa, Roşia, Sadu, Turnu Roşu, Tălmaciu, Şelimbăr. Județul Braşov: Beclean, Făgăraş, Mândra, Ucea, Viştea, Voila, Şercaia. Județul vâlcea: Câineni, Racoviţa. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 40‘ 58‘‘; Long. E 24˚ 19‘ 28‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali, Podişul Transilvaniei Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl are o extindere foarte mare, fiind accesibil din DN7 (sectorul Defileul Oltului), DN1 (sectorul Sibiu-Şercaia) şi DJ106 (sectorul Sibiu-Agnita) sau de pe rutele de cale ferată Râmnicu Vâlcea-Sibiu şi Sibiu-Braşov. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Castor (Castor fiber). Nevertebrate: Melcul cu cârlig (Anisus vorticulus) • Scoica de râu (Unio crassus) • Chilostoma banaticum • Ophiogomphus cecilia. pești: Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Petroc (Gobio uranoscopus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important datorită mozaicului de habitate, aici fiind prezente mlaştini, râuri, lacuri, bălți, pajişti, păduri şi terenuri cultivate. Deşi o parte dintre zonele umede s-au format ca urmare a lucrărilor hidrotehnice (lacurile, brațele secundare şi cele moarte ale râului Olt, mlaştinile şi zăvoaiele), ele adăpostesc populații bine conservate de specii acvatice de interes comunitar cum ar fi melcul cu cârlig, scoica de râu, țestoasa de apă, tritonul cu creastă, vidra, castorul şi zece specii de peşti. Este o zonă importantă şi pentru speciile de păsări care cuibăresc sau tranzitează acest areal, dar şi pentru melcul carenat bănățean, care aici are o stare bună de conservare. Situl adăposteşte două habitate, Tufărişuri alpine şi boreale şi Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, ambele aflate într-o stare medie de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se suprapune peste porțiuni din văile Oltului, Cibinului şi Hârtibaciului. Din punct de vedere geologic sunt specifice nisipurile, pietrişurile, argilele şi marnele. Altitudinile variază între 300 şi 600 m. Defileul Oltului, între Cozia şi Turnu Roşu, este săpat în roci dure, de tipul şisturilor cristaline, cu versanți abrupți afectați de procese de eroziune. Deoarece situl este extins mai mult în lungime, de o parte şi de alta a râurilor care îl traversează procesele geomorfologice cele mai frecvente sunt cele fluviatile, respectiv eroziunea creată de apele curgătoare. pedologie Solurile sunt variate, de la cele specifice zonei de pădure până la cele de luncă, cu exces de umiditate. Astfel, se pot identifica în sit argiluvisolurile, solurile brune de pădure şi solurile de luncă gleizate şi pseudogleizate. Hidrologie Hidrografia este reprezentată de cele trei râuri care dau şi denumirea sitului: sectorul mijlociu al Oltului, afluentul său de ordinul I Cibinul şi cel de ordinul II Hârtibaciu. Valea Oltului a suferit numeroase intervenții antropice în anii ’70-‘90, printre care îndiguiri, baraje, desecări, toate acestea afectând regimul hidrologic al râului şi modificând peisajul. Au apărut astfel lacurile Avrig, Arpaşu, Voila, Viştea, Robeşti. Valea Oltului este diferită în Țara Făgăraşului față de zona de defileu, având un aspect de vale caracteristică zonei de şes, cu terase şi luncă, pe când defileul este săpat în şisturi cristaline, având un aspect montan. Cibinul izvorăşte din Munții Cindrel, străbate depresiunea Sibiului şi se varsă în Olt lângă localitatea Tălmaciu, după ce preia apele Hârtibaciului, un râu de zonă deluroasă ce traversează podişul cu acelaşi nume. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climat temperat-continental specific dealurilor joase, unde temperaturile medii anuale sunt de 8-9 ºC. Luna cea mai caldă este iulie, când temperatura medie ajunge la 21 ºC, iar cea mai rece este ianuarie, cu o medie de –3 ºC. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor depăşeşte 600 mm, cu valori minime în februarie şi maxime în iunie, iar numărul zilelor de îngheț într-un an este de circa 120. Umiditatea relativă a aerului înregistrează valori multianuale de 75%. Vânturile predominante sunt cele din direcția NV, pe alocuri fiind specific vântul de tip foehn. BioCenoza vegetaţia Vegetația din sit este foarte bogată şi variată ca urmare a extinderii mari a sitului şi a multitudinii tipurilor de habitate. Cea mai mare diversitate de specii de plante este pe Oltul Mijlociu, unde se găsesc specii iubitoare de umezeală, fiind astfel identificate aici peste 105 comunități acvatice şi palustre. Dintre speciile rare de plante amintim feriga de mlaştină, violeta de apă, narcisa, pătlagina de sărături, peştişoara şi castana de apă. Există şi o bogată comunitate de alge, cele mai răspândite fiind diatomeele. O diversitate mare de alge există şi în râul Cibin, unde au fost identificate peste 100 de specii. Pădurile din sit sunt specifice etajului de foioase, cu stejar, carpen, fag, alun sau tei. De-a lungul văilor Oltului, Cibinului şi Hârtibaciului sunt caracteristice sălciile, aninii şi plopii. De asemenea, în zonele în care viteza de curgere a apei este mică s-au dezvoltat comunități de trestie şi papură care constituie habitate propice cuibăritului multor specii de păsări. oLtuL MiJLoCiu - CiBin - HârtiBaCiu - ro SCi 0132 supraFaţa: 2.826 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală altitudinea: 568 max., 314 min., 416 med. Fauna Fauna este diversificată ca urmare a varietății condițiilor bio-pedo-climatice, întâlnindu-se în sit specii caracteristice atât zonei de pădure, cât şi zonelor de luncă. Foarte bogată este aici fauna de peşti, dintre care amintim speciile protejate avat, boarcă, dunariță, fusar, moioagă, sabiță, zvârlugă, petroc, porcuşor de nisip şi pietrar, precum şi speciile de interes pentru pescari precum crapul, somnul şi şalăul. În sit sunt protejate şi alte specii acvatice de interes comunitar cum ar fi melcul cu cârlig, scoica de râu, țestoasa de apă şi tritonul cu creastă. Dintre mamifere, situl adăposteşte importante populații de castor şi vidră, ambele specii fiind într-o stare bună de conservare. În pădurile sitului se întâlnesc mamifere caracteristice acestei zone cum ar fi mistrețul, pisica sălbatică, viezurele, pârşul mare etc. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Cei peste 84700 de locuitori din comunitățile aflate în sit sunt angrenați în agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, industria materialelor de construcții, metalurgică, energetică şi cea uşoară, comerț, turism, alimentație publică, 447 oltul mijlociu - CiBin - HârtiBaCiu - ro SCi 0132 construcții și amenajări interioare, prestări servicii, morărit şi panificație, transporturi, producție de ambalaje din mase plastice etc. Locuințele din aceste localități sunt alimentate în totalitate cu apă potabilă în mod centralizat, iar sistemul de canalizare este realizat aproape în totalitate (excepție făcând trei sate, unde acesta este în faza de proiect). Încălzirea se face cu lemne şi gaze naturale, toate localitățile fiind racordate la rețeaua de distribuție a gazelor. În zona sitului au fost găsite ruinele unui castru roman şi ale unei fortificații medievale, precum şi un fragment din drumul austriac „Via Carolina“ datat din anul 1717. Zona a fost fră- 0 448 3,3 6,6 9,9 km mântată de mai multe lupte în cele două războaie mondiale, de care aduc aminte mai multe monumente şi cimitire ale eroilor căzuți răspândite în toată zona. În zilele noastre locuitorii mai păstrează obiceiuri ca târgurile de produse şi animale, Meteleaua (sărbătoare cu origine păgână în decembrie, care simbolizează biruinţa binelui, a luminii şi a renaşterii), Udatul fetelor în ziua de Sfântul Gheorghe, formarea în ajunul zilei de Sf. Nicolae a cetei de feciori a satului, Colindatul Irozilor. Momente în care se mai pot admira şi azi meşteşuguri tradiționale, costume, cântece şi dansuri populare sunt festivalurile „Florile Oltului“, „Produse şi tradiţii în Ţara Oltului“, „Olimpiada Meşteşugurilor Artistice Tradiţionale“ şi „Hora de la Ruscă“, o tradiție ce se păstrează încă din secolul al XVIII-lea. urmând în principal albia râurilor, iar factorii perturbatori cu impact negativ pot fi astfel situați la distanță mare de sit. activităţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Situl este supus unei presiuni antropice mari manifestată în mod permanent prin urbanizare, poluare şi modificări de natură hidroenergetică aduse ecosistemelor acvatice. Sporadic au loc în sit depozitări ale deşeurilor menajere şi industriale, cu efect major asupra speciilor şi ale habitatelor. Vulnerabilitatea acestora creşte cu atât mai mult cu cât situl este foarte extins, AdMINISTRAREA SITULUI Situl nu dispune în prezent de amenajări/dotări, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. PăduREA BădEAnA - ro SCi 0133 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Pogonești, Tutova. supraFaţa: 61 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 9‘ 26‘‘; Long. E 27˚ 34‘ 18‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 197 max., 103 min., 172 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea unor ochiuri de pădure de stejar pufos, habitat de interes comunitar, vestigiu al fostelor păduri de stejar din zona de silvostepă. Această pădure reprezintă totodată extrema nordică a arealului fitogeografic al gârniţei, constituind din această perspectivă un subiect important din punct de vedere ştiinţific şi conservativ, în sit fiind inclusă şi în rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Tot aici întâlnim şi buhaiul de baltă cu burta roşie, amfibian de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Podişul Moldovei, pe Colinele Tutovei. Relieful caracteristic zonei este de interfluvii înguste, prelungi, paralele, monoclinale, foarte asemănătoare între ele, uneori cu versanţi abrupţi. Zona în care este localizat situl prezintă pante domoale. Expoziţia pantei pe care se află pădurea este nord-estică, iar altitudinea este de 100-197 m. Este o arie constituită pe un fundament ce aparţine flancului sudic al Platformei Moldoveneşti şi părţii de NV a Depresiunii Bârladului, puternic compartimentată şi faliată. Unitatea acestui teritoriu este dată de cuveta sedimentară sarmaţiană şi pliocenă, groasă şi uniformă. pedologie Solul este de tip cernoziom cambic, caracteristic silvostepei şi format în condiţii de vegetaţie şi climă active care au favorizat intensificarea şi adâncirea proceselor de transformare a materiei minerale. Mai sunt întâlnite aici solul argiloiluvial şi cel cenuşiu de pădure. Condiţiile climatice şi pedogenetice imprimă şi favorizează caracterul xeric al acestei păduri. Hidrologie Situl se află în bazinul Siretului, la nouă km de confluenţa râului Tutova cu Bârladul. Pădurea este localizată în estul cursului inferior al râului Bârlad, acesta fiind cel mai important afluent de parte stângă al Siretului. Constituţia geologică, cu lentile mici de roci impermeabile, face ca stratul acvifer să fie discontinuu şi neuniform. Apele subterane libere sunt anemice, iar izvoarele sunt răzleţe şi cu debite mici. aspeCte ClimatologiCe Climatul sitului este temperat-continental cu o nuanţă expresiv stepică, verile fiind secetoase şi călduroase iar iernile umede şi reci. Precipitaţiile sunt sub 400 mm/an, având în mare parte caracter advers, dar se pot înregistra şi până la 80 de zile lipsite de precipitaţii. În schimb, topirea zăpezilor şi ploile abundente pot provoca inundaţii. Vânturile bat în principal din NV şi nord. BioCenoza vegetaţia Pădurea Bădeana este o pădure naturală tipică de silvostepă, un rest din întinsele păduri care au fost defrişate pentru extinderea terenurilor agricole. Flora este reprezentată de specii caracteristice pădurilor xerice dominate de stejarul pufos şi stejarul brumăriu, fiind un amestec de pădure cu vegetaţie stepică. În acest context, pe lângă cele două specii, în structura arboretului mai întâlnim gârniţa, diferite specii de gorun, arţarul tătăresc, mojdreanul şi jugastrul. Stratul arbustiv este puternic dezvoltat, format în special din lemn câinesc, la liziera pădurii predominând porumbarul şi părul pădureţ. Este de menţionat faptul că această pădure reprezintă extrema nordică a arealului fitogeografic al gârniţei, constituind din această perspectivă un subiect important din punct de vedere ştiinţific şi conservativ. Tot în cadrul florei, din covorul ierbos sunt de menţionat printre altele mărul lupului, obsiga (ca şi specie tipică locurilor uscate), garofiţa, clopoţelul, irisul, zambila, sipica, struguraşul, aceasta din urmă fiind una dintre plantele care înfloresc primele la începutul primăverii. Fauna Fauna este una tipică pădurilor de stejar din zonele colinare. Herpetofauna este reprezentată de buhaiul de baltă cu burta roşie, care se reproduce în bălţile temporare formate în interiorul pădurii, iar în poieni şi luminişuri întâlnim guşterul şi şopârla de câmp. În ceea ce priveşte avifauna, ghionoaia sură şi turturica sunt unele dintre speciile întâlnite aici, iar dintre răpitoarele nocturne, cucuveaua şi ciuful de pădure sunt păsări a căror prezenţă în sit este favorizată de apropierea pădurii Bădeana de localitatea cu acelaşi nume. Răpitoarele diurne sunt reprezentate de şoimul rândunelelor şi vânturelul roşu care cuibăresc spre marginea pădurii în cuiburile părăsite ale altor păsări. Dintre răpitoarele diurne mari este semnalată acvila de câmp, o specie reprezentativă pentru dealurile şi câmpiile cu păduri izolate şi pâlcuri de copaci, dar se întâlnesc frecvent şi şorecari comuni. Dintre mamiferele mari întâlnim cu precădere mistreţul, atras în sit de ghinda pe care o consumă şi care reprezintă o sursă de hrană importantă şi pentru mamiferele mici precum veveriţa. De asemenea, în sit se pot întâlni căpriorul, vulpea, ariciul şi bursucul. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Principalele îndeletniciri ale locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor, comerţul, morăritul şi panificația. Racordarea localităţilor din sit la rețeaua de alimentare cu apă potabilă şi canalizare este executată doar parțial, iar încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. Au fost identificate vestigii din epoca medievală (secolele XIVXVI) la Polocin. Comuna Pogoneşti reuşeşte să mențină acel spirit rural pe care tot mai rar îl întâlnim azi. Apropierea de oraş nu a modificat cu nimic frumusețea sufletească a oamenilor, care şi-au păstrat candoarea şi bunătatea. Se poate vizita Muzeul Sătesc „Casa Răzeşului“, iar la sărbătorile prilejuite de Ziua Comunei se pot admira costume populare, cântece şi dansuri populare autentice în cadrul „Horei Răzeşilor“. păDurea BăDeana - ro SCi 0133 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Vaslui se poate merge pe DN24 până la Bârlad, cu continuare spre Bădeana, situl fiind limitrof acestei localități. La Bădeana se poate ajunge şi plecând din Buzău pe DN2 spre Focşani, după Bizigheşti intrându-se pe DN24. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA În sit are loc cu caracter sporadic îndepărtarea arborilor uscaţi sau în curs de uscare, periodic fiind organizate şi vânători, care disturbă liniştea speciilor de animale. În afara sitului se practică agricultura şi un turism de intensitate medie, ambele nemanifestând o influenţă negativă semnificativă asupra habitatelor din sit. AdMINISTRAREA SITULUI În sit sunt panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, spații administrative în cadrul cantonului silvic din interiorul sitului, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee turistice, amenajate pe drumurile forestiere din interiorul sitului. Sunt necesare bariere pentru limitarea accesului motorizat, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 449 PăduREA BAlTa-Munteni - ro SCi 0134 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Negrilești. supraFaţa: 86 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 56‘ 59‘‘; Long. E 27˚ 27‘ 56‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 52 max., 41 min., 48 med. păDurea BaLta-Munteni - ro SCi 0134 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN24 (Tecuci-Bârlad), între localităţile Munteni şi Gara Berheci, şoseaua trecând aproape de sit. Se poate ajunge şi cu trenul pe ruta Tecuci-Bârlad cu coborâre în halta Munteni sau în Berheci. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Erannis ankeraria. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl protejează o pădure ripariană cu o structură naturală foarte bine conservată în care se remarcă o bună regenerare naturală a speciilor dominante de stejar, stejar brumăriu, carpen, trei specii native de frasin şi ulm de câmp. Există porţiuni largi unde subarboretul este foarte bine dezvoltat, asigurând o bună protecţie a solului. Este de remarcat varietatea mare a covorului ierbos, în care sunt prezente şi lalelele pestriţe, precum şi existenţa în sit a unei populaţii de fluturi cotar dintr-o specie de interes comunitar, care are aici o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Substratul litologic este alcătuit din gresii, marne, şisturi argiloase, calcare, conglomerate, nisipuri şi pietrişuri. Apar la zi formaţiuni neogene, nisipuri şi argile cu intercalaţii subţiri de gresie şi prundişuri fluvio-lacustre acoperite de luturi loessoide. Geomorfologic situl se află în sudul Platformei moldoveneşti, bazinul superior al râului Bârlad şi versanţii inferiori ai podişului Covurlui. Unitatea geomorfologică este Câmpia Română, subţinutul Câmpiei Piemontane, districtul Câmpiei Tecuciului, alcătuită din terase joase. pedologie Tipurile de sol întâlnite sunt reprezentate de cernoziomul cambic (cel tipic şi cel salinizat-alcalizat) şi cernoziomul aluvial (tipic şi gleizat). Hidrologie Reţeaua hidrologică a zonei este restrânsă, reprezentată de râul Bârlad, pârâurile Berheci şi Geru şi câteva cursuri de apă cu debite fluctuante. Regularizarea Bârladului a condus la unele schimbări în cadrul tipurilor de staţiuni şi de sol. În pe- rioadele de secetă, când ploile sunt rare şi de scurtă durată, se acumulează puţină apă în sol deoarece nu există posibilitatea percolării în profunzime. Pe solurile nisipoase neevoluate aportul apei freatice în echilibrarea hidrologică este redus, aceasta fiind blocată de straturile compacte sau cimentate. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie anuală este de 10,8 ºC, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 467 mm. Verile sunt lungi şi călduroase, perioada de vegetaţie lungă fiind favorabilă componentei floristice a sitului. De asemenea, nu se instalează geruri târzii sau timpurii care să afecteze dezvoltarea componentei floristice. Vânturile predominante sunt din nord, sud şi NE. BioCenoza vegetaţia Situl este localizat în lunca Bârladului la o altitudine de 40-60 m, pe depozite aluviale luto-argiloase. În marea majoritate, situl prezintă un grad de închidere al coronamentului de 70-80%, cu excepţia unei benzi unde acoperirea este mai redusă (40-50%), iar înţelenirea este mai puternică. Speciile importante din compoziţia pădurii ripariene sunt stejarul, teiul, carpenul, stejarul brumăriu, frasinul cu frunză îngustă, frasinul comun, frasinul pufos, ulmul de câmp şi velnişul. În anumite porţiuni există un al doilea etaj de arbori constituit din jugastru şi arţar tătărăsc. Subarboretul este foarte bine reprezentat de păducel, corn, lemn câinesc, măceş, salbă moale, măr pădureţ, sânger şi soc negru. În sit există populaţii de plante rare precum laleaua pestriţă sau orhideele stupiniţă şi trânji. Alte plante importante la nivel naţional sunt garoafa, ghioceii, breiul ovat şi joldeala. Fauna Dintre mamifere, cel mai bine reprezentate în perimetrul sitului sunt mistreţul, vulpea, iepurele, căpriorul, cerbul lopătar, şoarecele de pădure, chiţcanul de pădure, ariciul, şoarecele gulerat şi pârşul de alun. Au fost înregistrate mai multe specii de lilieci, dar nu se ştie încă dacă pădurea reprezintă pentru acestea doar habitat de hrănire sau sunt utilizate şi scorburile pentru adăpost sau reproducere. Mai des întâlnite sunt păsările precum fazanul, guguştiucul, porumbelul sălbatic, turturica, barza albă, cucul, privighetoarea de zăvoi, sturzul cântător, pitulicea mică, ciocănitoarea pestriţă mică, ghionoaia verde, vânturelul roşu, şorecarul comun, uliu păsărar, uliu cu picioare scurte sau piţigoiul mare şi cel sur. Dintre reptilele existente în sit menţionăm şarpele rău, şarpele de casă, şopârla de câmp şi năpârca, iar dintre amfibieni sunt bine reprezentate broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca săpătoare brună şi broasca roşie de pădure. Insectele sunt de asemenea bine reprezentate în sit, fiind identificate următoarele specii: călugăriţa, gândacul mare al scoarţei de ulm, carabul, fluturele cu coadă aurie, inelarul, molia verde a stejarului, cotarul verde, cotarul brun, cărăbuşul de mai, gândacul de frunză al stejarului, buburuza, molia minieră a frunzelor de stejar, gândacul Ileană, ţigărarul stejarului, croitorul mare, furnica mare neagră, trombarul ghindei, fluturele mare coadă de rândunică, lăcusta italiană, fluturele roşcat ochi de păun, bondarul de pământ, vaca Domnului, libelula roşie, calul dracului etc. Cu stare de conservare bună sunt prezente în sit populaţiile unui fluture de noapte ale cărui larve se hrănesc cu frunze de stejar, specia fiind de interes comunitar. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Economia comunei este axată mai mult pe creşterea animalelor, legumicultură, cultura porumbului, a grâului şi a florii soarelui, în zonă existând şi plantaţii întinse de viţă de vie. Comuna nu beneficiază de canalizare sau alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, acestea fiind în stadiu de proiect, iar gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. În cadrul unui sit arheologic din apropiere au fost descoperite obiecte şi dovezi ale existenţei omului pe aceste meleaguri încă din neolitic, eneolitic, epoca bronzului şi epoca medievală. În Evul Mediu, datorită peisajului natural împădurit, cu foarte puţine elemente antropice, Lunca Bârladului a fost una dintre puţinele căi străbătute de armatele turcilor spre nordul Moldovei. Astăzi, ca puncte de interes există în comună două biserici, un vechi conac boieresc şi un foişor. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Modificarea cursurilor de apă prin îndiguiri dereglează regimul hidrologic din sit, iar existenţa salcâmului plantat în vecinătatea sitului poate favoriza pătrunderea acestei specii în habitat, ameninţând astfel structura acestuia. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent există doar un spaţiu administrativ şi panouri de informare în cele două puncte de intrare în sit. Este necesară suplimentarea acestor amenajări din teren, precum şi instalarea unor panouri pentru orientare, amenajarea unor trasee turistice şi locuride campare cu vetre de foc, precum şi spaţii pentru colectarea deşeurilor. De asemenea, mai este necesară amenajarea unui punct de informare într-una din comunităţile învecinate sitului. 0 450 1 2 3 km PăduREA BâRnoVa-repeDea - ro SCi 0135 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăţ, Grajduri, Iaşi, Mogoşeşti, Schitu Duca, Scânteia, Tomeşti. Județul vaslui: Tăcuta. supraFaţa: 12.216 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 1‘ 27‘‘; Long. E 27˚ 38‘ 50‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 419 max., 103 min., 299 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este străbătut de DN24 (Iaşi-Tecuci). La circa 11 km spre sud de centrul municipiului Iaşi, imediat ce ajungem la marginea localității Socola, DN24 străbate pădurea Bârnova pe o distanța de 8 km. Pe acest parcurs, spre dreapta se desprinde DJ247 spre Dobrovăț. Acest drum mai puțin traficat străbate pădurea pe o distanță de 10 km. În jumătatea de vest a sitului se află DC51 (Dobrovăț-Gara Bârnova), DC6 (Protopopeşti-Poiana cu Cetate-Bârnova Sanatoriu) care oferă trasee interesante prin pădure dar sunt mai greu practicabile. Alături de acestea, situl mai este străbătut de o rețea de drumuri forestiere care nu se recomandă a fi parcurse cu vehicule motorizate pentru a nu perturba ecosistemele forestiere. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus). Nevertebrate: Gortyna borelii lunata • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicornis) • Carab (Carabus variolosus) • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). Plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Pădurea Bârnova adăposteşte o mare diversitate de habitate ceea ce favorizează existența a numeroase specii de plante şi animale. Multe dintre corpurile de pădure se păstrează intacte. Păşunile din interiorul sau de la marginea pădurii sunt puțin afectate de suprapăşunat. Alături de păşuni se găsesc fânețe, zone cu tufărişuri sau terenuri agricole ce păstrează un procent ridicat de vegetație naturală aflată într-o stare foarte bună de conservare. Impactul antropic de nivel mediu şi heterogenitatea crescută a habitatelor favorizează populațiile de animale ce îşi găsesc în sit locuri de reproducere şi hrănire. Suprafața mare a sitului, configurația reliefului şi mozaicul de habitate prezente în interiorul acestuia creează premisele ecologice ale dezvoltării unei biodiversități mari, spațiul fizic fiind suficient pentru ca fiecare specie să-şi poată desfăşura ciclul de viață în nişa sa ecologică. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află de o parte şi de alta a uneia dintre cele mai importante cumpene de ape din Moldova, cea dintre bazinul Jijia-Bahlui (ultimul fiind râul care străbate municipiul Iaşi aflat în imediata apropiere spre nord) şi bazinul Bârladului, cu precizarea că cea mai mare parte este situată în cel de-al doilea. Cumpăna de ape amintită conține linia celor mai mari înălțimi din Podişul Central Moldovenesc, cu altitudini de peste 350 m. Constituția geologică este dată de argile, marne şi nisipuri (unele cu sfere de tipul concrețiunilor de gresie) în care se intercalează orizonturi de calcare cu grosimi până la 3-5 m. În partea superioară a culmilor, în deschiderile din coastele dealurilor se pot vedea succesiuni de nisipuri, argile fine şi pietrişuri cu o structură încrucişată, acestea fiind formațiuni tăiate adânc, transversal ale unei foste delte ce exista aici acum peste 15 milioane de ani. Situl se suprapune culmilor deluroase nordice împădurite ale Podişului Central Moldovenesc. Altitudinile celor mai multe interfluvii oscilează între 300 şi 350 m, deşi există numeroase suprafeţe care depăşesc 400 m. Relieful actual este format dintr-un ansamblu de platouri, dealuri cu suprafaţa larg boltită şi culmi separate de văi adânci, adesea asimetrice. Sculptarea diferenţiată a reliefului a făcut ca, alături de platformele înalte, să se dezvolte şi unele trepte mai joase în al căror substrat se găsesc formaţiuni mai moi sau intercalaţii de roci consistente dar cu o poziţie mai coborâtă. La sud de cumpăna apelor Jijia-Bârlad, situl se dezvoltă de-a lungul pâraielor din bazinul superior al râului Bârlad, multe cu caracter torențial, eroziune activă şi cu declanşarea în rocile moi ale numeroaselor alunecări de teren. Din această cauză, microrelieful accidentat şi foarte labil a împiedicat defrişările, stabilirea de vetre, sate etc. şi a permis conservarea unor ecosisteme forestiere foarte variate. pedologie În sit se întâlnesc o gamă variată de soluri zonale cum sunt feoziomurile, luvisolurile, cambisolurile şi molisolurile caracteristice Podişului Moldovenesc. Luvisolurile cuprind două tipuri de soluri: luvisolurile haplice şi cele albice. Substratul pe care s-au format aceste soluri este constituit din luturi şi argile, uneori alternante în strate subţiri de luturi, marne, nisipuri sau pietrişuri. Solurile sunt de la profunde la foarte profunde. În sit este foarte răspândit cambisolul eutric. Erodisolurile au rezultat din cambisoluri şi luvisoluri prin erodarea orizonturilor superioare în diferite proporţii. În aceste condiţii se depreciază atât calităţile trofice ale solului cât şi cele hidrice, aceasta determinând scăderea capacităţii de întreţinere a vegetaţiei forestiere erbacee şi lemnoase. Hidrologie Situl se află în reţeaua hidrografică a Podişului Central Moldovenesc care aparţine sistemului Prut cu bazinele principale Bahlui şi Bârlad. Principalii afluenţi ai Bahluiului sunt Pârâul Voineşti, Pârâul Nicolina şi Pârâul Mare. Reţeaua hidrografică se caracterizează prin scurgeri reduse în timpul iernii din cauza epuizării apelor subterane. Apele mari de primăvară încep în martie şi formează uşoare viituri de scurtă durată. În partea sudică şi sud-estică, pâraiele cu caracter torențial fac ca turbiditatea apelor să fie mare, fapt favorizat de relieful frag- mentat, depozitele aluviale afânate şi procesele de eroziune care au loc în prezent. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie anuală este de 9 °C. Perioada bioactivă începe în jurul datei de 28 februarie şi se sfârşeşte în jur de 9 decembrie, iar durata medie a acesteia este de 226 de zile. Precipitaţiile atmosferice au o valoare de peste 500 mm, regimul ploilor fiind însă neuniform, cele mai mari cantităţi căzând primăvara şi vara, iar cele mai mici la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din NV şi nord, însoțite de multe ori de ploi abundente, precum şi cele din est şi SE, care dau stări de vreme secetoasă cu diferenţe mari de temperatură între vară şi iarnă. Pe acest fond climateric general pot fi diferenţiate o serie de microclimate dintre care amintim microclimatul de adăpostire, localizat în zonele joase de la baza coastei, şi cel al zonei superioare a coastei şi a platourilor mai expuse curenţilor de aer şi diferenţelor termice. Climatul este favorabil pădurii de foioase. BioCenoza vegetaţia Diversitatea vegetaţiei şi originea diferită a elementelor floristice din zona sitului se datorează succesiunilor ce s-au petrecut în cadrul acestuia după terminarea ultimei perioade glaciare acum 14000 de ani, cu restrângeri şi extinderi spaţiale ale zonelor de vegetaţie. Situl este caracterizat printr-o mare heterogenitate a habitatelor, remarcându-se structura mozaicată a pădurilor din acest district, consecinţă a poziţiei sale de tranziţie între districtul stejarului la vest şi cel al gorunului la est. Fagul este prezent pe culmile mai înalte şi în expoziţiile nord-vestice. Mozaicul forestier este determinat în principal de poziţia de tranziţie geografică între Europa Centrală şi cea de est şi diversitatea condiţiilor ecologice. Se poate aprecia că partea vestică este uşor dominată de stejar iar partea estică de gorun. Pe înălţimile mai mari de 400 m domină făgetele, carpino-făgetele, stejăreto-făgetele şi şleaurile acestor esenţe cu mult carpen şi tei pucios, iar mai jos şi pe versanţii cu expoziţie favorabilă o frecvenţă mai mare o au gorunetele, stejăretele, goruneto-stejărele şi şleauri ale acestora cu carpen, tei argintiu şi alte specii de amestec. În sit se pot observa unele specii de arbori precum fagul european comun, specie de origine central europeană, fagul caucazian şi fagul de Crimea (de provenienţă estică) ce cresc împreună în pădurile de aici. Unele cercetări mai noi arată că în făgetele din Moldova fagul european comun cedează locul fagului caucazian şi mai ales celui de Crimea, care adesea devin predominanți, iar în goruneto-cărpinete gorunul balcanic este nu numai frecvent ci şi dominant. Fagul trăieşte alături de gorunul balcanic, stejar, carpen, tei pucios, tei argintiu, mesteacăn, jugastru, frasin, paltin. Cu o frecvenţă mai redusă apar paltinul de munte, specii de ulm, teiul cu frunză mare, sorbul, cireşul sălbatic etc. În luncile râurilor se întâlnesc zăvoaie de plop alb, specii de salcie, ulm, care se amestecă cu frasin, stejar pedunculat etc. Arbuştii şi flora erbacee au o slabă reprezentare în aceste păduri umbroase. Substratul de arbuşti este alcătuit din păducel, corn, sânger, alun, salbă moale, călin, lemn câinesc, trandafir sălbatic, soc etc. Stratul ierburilor este dezvoltat în petece, iar în aspectul vernal întâlnim vioreaua, ghiocelul, păştița galbenă, leurda etc. În aspectul estival se întâlnesc închegătoarea, popivnicul, laptele câinelui de pădure, găinuşele, mierea ursului, rogozurile de pădure, piciorul caprei, salvia galbenă, murul de pădure etc. Stratul muşchilor lipseşte sau este reprezentat prin perniţe izolate. Pajiştile sunt secundare şi populate de iarba vântului, pieptănariţă, ovâscior, păiuş de livadă, timoftică. În cuprinsul sitului, pajiştile (fâneţe şi păşuni) sunt limitate la suprafeţe reduse, în general cu caracter fragmentar, în unele poieni şi în văile pâraielor (Văsluieţ, Rebricea, Dobrovăţ, Trestiana) şi afluenţilor aferenţi. Umiditatea abundentă din sol permite dezvoltarea unor specii iubitoare de soluri umede în lungul pâraielor şi în scobiturile generate de alunecările de teren pe versanți, cum ar fi coada calului, răchitanul, piciorul lupului, pălămida argintie, piciorul cocoşului de apă, trestie etc. păDurea Bârnova-repeDea - ro SCi 0135 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Fauna În sit au fost identificate 336 de specii de insecte şi acarieni, ceea ce arată bogăţia faunei edafice a acestui sit. Litiera pădurilor, luminişurile, scoarţa copacilor sunt populate de numeroase nevertebrate (gasteropode, miriapode, pseudoscorpionide, păianjeni etc). Dintre insecte, o contribuţie importantă la igie- 451 PăduREA BâRnoVa-repeDea - ro SCi 0135 na pădurilor o au carabidele, furnica roşie etc., care se hrănesc cu larve, omizi şi alţi dăunători. Sunt prezente nouă specii de intreres comunitar printre care gândacul nasicorn mic, fluturele Hera, croitorul mare al stejarului, rădaşca, croitorul roşu şi croitorul fagului. Dintre amfibieni întâlnim broasca roşie de pădure, broasca râioasă verde, broasca roşie de munte, brotăcelul şi broasca râioasă brună, precum şi specia de interes comunitar izvoraş cu burtă roşie. Reptilele sunt reprezentate de vipera de munte, şarpele de pădure (foarte rar), şarpele de alun, şarpele de casă, năpârca, guşterul, iar prin poieni şi pajişti şopârla cenuşie. Dintre mamifere, cele mai numeroase sunt rozătoarele, reprezentate de şoarecele de pădure, şoarecele scurmător, şoarecele gulerat, popândău (specie de interes comunitar). În coroana arborilor sunt întâlnite veveriţele, pârşul mare, pârşul de alun şi cu o frecvenţă redusă pârşul de stejar şi pârşul cu coada stufoasă. Tot în zonă poate fi iepurele de vizuină. Dintre mamiferele mari sunt întâlnite în sit căprioara, mistreţul, cerbul carpatin, bursucul sau viezurele, dihorul, vulpea, nevăstuica, jderul de pădure şi pisica sălbatică. Situl oferă adăpost pentru patru specii de lilieci de interes comunitar, acestea găsind în pădurile de aici un habitat propice de hrănire. Existenţa a numeroase biotopuri bine consolidate atrage păsările, în masivul păduros Bârnova-Repedea fiind identificate peste 120 de spe- cii. Multe dintre acestea sunt atrase de hrană şi de condiţiile bune de cuibărit (copaci scorburoşi, tufişuri dese), majoritatea speciilor fiind insectivore. Din familia ciocănitorilor putem întâlni ciocănitoarea sură, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea pestriţă mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea pestriţă mică, toate acestea fiind sedentare. Ca specie migratoare, dintre ciocănitori este prezentă capîntorsura. Este demn de semnalat faptul că în pădurea Bârnova cuibăreşte o specie strict protejată de ciocănitoare specifică zonei montane sau celei deltaice, ciocănitoarea neagră. Alte specii prezente sunt piţigoii (piţigoi mare, piţigoi albastru, piţigoi de munte, piţigoi de brădet şi piţigoi codat), ţicleanul, cojoaica de pădure, muscarul sur, cinteza, barza albă, dumbrăveanca, corbul, cristel de câmp. Dintre speciile de păsări de pradă cuibăritoare amintim şorecarul comun, uliul găinilor, acvila ţipătoare mică, viesparul, buha mare, cucuveaua, ciuful de pădure, ciuvica, huhurezul mare şi huhurezul mic. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Situația economică este în general relativ precară, nivelul de trai fiind scăzut. Totuşi, în aşezările rurale străbătute de drumuri naționale starea infrastructurii este mult mai bună. Dependența locurilor de muncă ale localnicilor de municipiul Iaşi este foarte accentuată, în timp ce activitățile agricole sunt preluate tot mai mult de agenți economici ce valorifică în sistem intensiv suprafețe mari. Acest lucru afectează substanţial stilul de viață tradițional din sit. Codrii Iaşilor au fost denumiți mai târziu Codrii Bârnova. Istoria comunei Bârnova este strâns legată atât de istoria Mănăstirii Bârnova cât şi de a celorlalte biserici şi schituri de pe aceste meleaguri. Prima atestare documentară a existenţei pe aceste teritorii a unei aşezări omeneşti apare odată cu prima atestare a înfiinţării unei mănăstiri. Tot în zonă se găsesc Rezervația paleontologică Repedea şi Rezervația palinologică Ion Inculeț din Bârnova. Există şi Monumente ale Naturii, un tei argintiu de 350 de ani la Mănăstirea Bârnova, doi tei argintii de 150 de ani şi un castan de 150 de ani în satul Vişani, trei stejari de 250 de ani (stejarii lui Movilă), un stejar de 200 de ani în satul Cercu, doi stejari de 300 de ani pe proprietatea Potop. În Pădurea Bârnova se află Poiana cu Schit, denumită astfel datorită unei bisericuțe ridicate de cneazul Duma Negru, fost mare vornic al Ţării de Jos în vremea voievodului Alexandru cel Bun, ale cărei ruine există şi astăzi. În Poiana cu Schit se află şi 30 de lucrări de artă realizate în perioada anilor ΄80 de cei mai buni sculptori români, fiind singura tabără de sculptură în piatră din Moldova. În apropiere, spre NE, la izvoarele Cutitnei, au fost descoperite ruinele cetății lui Duma Negru. Mânăstirea Dobrovăț, o mănăstire de călugări amplasată în satul cu acelaşi nume, este ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, acesta murind înainte de finalizarea construcției. Ansamblul Mănăstirii Dobrovăț a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iaşi în 2004. În ansamblu sunt cuprinse patru obiective, respectiv Biserica „Pogorârea Sf. Duh“ (1503-1504), Biserica paraclis „Sf. Gheorghe“ (1607), turnul clopotniță (1743) şi Zidul de incintă. În satul Poiana cu Cetate situat lângă Iaşi aproape de gara Bârnova, se găsesc o cetăţuie neolitică întărită şi ruinele unei biserici din piatră ridicată în secolul XVII de boierul Ioniţă Cujbă. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Din păcate sunt frecvente braconajul şi tăierile forestiere ilegale. AdMINISTRAREA SITULUI Există în perimetrul sitului panouri de avertizare, trasee tematice, turistice şi puncte de colectare a deşeurilor suficiente. Mai sunt necesare totuşi pentru completarea infrastructurii panouri de informare, panouri de orientare, puncte de informare şi amenajări pentru observare/supraveghere. 0 452 1 2 3 km PăduREA BEjAn - ro SCi 0136 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Cârjiţi, Deva. supraFaţa: 102 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 51‘ 6‘‘; Long. E 22˚ 53‘ 17‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 499 max., 246 min., 325 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91L0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situată în sud-vestul Devei, Pădurea Bejan este recunoscută şi ca rezervaţie naturală de tip forestier unicat în care, pe o suprafaţă restrânsă, cresc toate speciile native de stejar din România – stejarul pufos, gorunul, stejarul pedunculat, cerul şi garniţa, constatându-se că îndelungata convieţuire a acestora a condus la numeroase hibridizări. Speciile native, alături de hibrizii rezultaţi, creează această asociaţie unică care s-a concretizat în trei tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care unul este prioritar. Zonele umede, formate în microdepresiuni şi cursurile celor două pâraie, conservă o populaţie de buhai de baltă cu burta galbenă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află la limita de NE a Munţilor Poiana Ruscă. Din punct de vedere geologic, în zonă se găsesc formaţiuni sedimentare (depozite cretacice, acoperite de sedimente neogene, care sunt depuse peste un fundament cristalin, toate fiind străbătute de corpuri subvulcanice de andezite amfibolice, reprezentante ale formaţiunilor eruptive. Versanţii puternic înclinaţi ai conurilor andezitice se încălzesc puternic vara. Aspectul morfologic actual este cel de deal, cu pante mai accentuate în partea superioară şi domoale spre bază, unde s-au depus materiale din alunecări vechi de pe versanţi. În microrelieful actual se poate observa prezenţa câtorva ravene datorate precipitaţiilor bogate. Văile sunt înguste, cu profil longitudinal sinuos, şi apar pe fracturile tectonice. În partea centrală aceste culmi domoale sunt străpunse de conuri vulcanice cu aspect de măguri. Altitudinile sunt cuprinse între 200 şi 400 m, expoziţiile fiind majoritar însorite. pedologie În sit sunt răspândite următoarele soluri: coluvisoluri de-a lungul Pârâului Bejan, soluri brune argiloiluviale, care în treimea inferioară a Măgurii Bejanului prezintă caracter pseudorendzinic, iar în treimea superioară a Dealului Bejanului au 0 0,5 1 caracter vertic, soluri brune luvice care prezintă caracterul tipic în treimea mijlocie a Dealului Bejan, solurile brune eumezobazice andice care se găsesc în treimea superioară a Măgurii Bejanului, spre culme şi pseudorendzine care ocupă mare parte din versantul stâng al Pârâului Bejan. Hidrologie Reţeaua hidrografică este reprezentată de două pâraie, pârâul Măgurii (situat la limita sitului) şi pârâul Bejan (aflat în interior), afluent direct al Râului Mureş. Pârâul Bejan se caracterizează (ca şi ceilalţi afluenţi direcţi ai râului Mureş din zonă) printr-o albie îngustă cu profil longitudinal sinuos. aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte în climatul colinar de tip continental temperat, cu o circulaţie predominantă a aerului dinspre vest şi NV. Temperatura medie anuală are valori în jurul a 10 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitaţii are valoarea de 578 mm. Vânturile au frecvenţe şi intensităţi moderate, direcţia dominantă fiind dinspre V şi NV. BioCenoza vegetaţia Depresiunea Devei se află în etajul nemoral al pădurilor de foioase, subetajul pădurilor de gorun şi amestec. În acest subetaj, învelişul vegetal are ca asociaţii zonale reprezentative păduri edificate de cele trei subspecii de gorun. Aceştia alcătuiesc etajul superior al arboretului, în care se pot găsi şi exemplare de cireş şi tei pucios, izolat fiind răspândite sorbul şi ulmul. Un al doilea etaj este format din carpen şi jugastru, la care se adaugă părul, mărul şi arţarul tătăresc. În stratul de arbuşti se află păducelul, cornul, sângerul, alunul, lemnul câinesc, măceşul, dârmozul şi salba moale. Aceste specii reprezintă un covor protector şi ameliorator al solului, reducând evapo-transpiraţia şi împiedicând fenomenul de înierbare, care în arboretele de cvercinee duc la o stare de vegetaţie lâncedă a arborilor şi în unele cazuri chiar la uscarea acestora. Stratul ierbos cuprinde specii caracteristice precum rogozul, aliorul, colţişorul, tilişca, sânişoara, pochivnicul, dalacul, breii, silnicul, năpraznicul, toporaşii, colţunii popii şi sânzienele de pădure. Asociaţia sud-est europeană Tilio-Carpinetum are ca edificator gorunul, iar în etajul superior se adaugă teii (teiul alb şi teiul cu frunză mare), frasinii şi arţarii. Dintre subarbuşti este frecventă grozama mare. În stratul ierbos apar mălaiul cucului, vulturica, sânzienele, păiuşul, firuţa de pădure, lăcrimiţa, izma şi lipicioasa. Din punct de vedere al vârstei, regăsim atât arborete relativ pluriene în care elementele de arboret diferă cu peste o clasă de vârstă, cât şi relativ echiene. Majoritatea exemplarelor de cvercinee ating vârste de 120-130 de ani (în proporţie de peste 70%), restul având vârste de 30-40 de ani. Provenienţa arboretelor este din regenerări naturale, acumularea de masă lemnoasă este medie, vitalitatea fiind în general relativ slabă. Alte specii importante din flora vernală bogată sunt brebeneii, păştiţele, floarea Paştilor, leurda, ghioceii, sălăţica, colţişorul, găinuşile, iar în flora estivală apar frecvent lăcrămioarele, breii, sânişoarele, rogozurile, clopoţeii, dalacul, merişorul, orăştica, pupezele, vineţica, sulimanul, firuţa de pădure, golomăţul, urzica moartă galbenă, obsiga şi altele. Fauna Fauna de mamifere din sit este destul de bogată cuprinzând specii ca dihorul comun, căpriorul, iepurele de câmp, iepurele de vizuină, jderul de copac, mistreţul, veveriţa sau vulpea. Ca specii interesante de herpetofaună apar în sit şarpele lui Esculap, guşterul, şopârla de luncă, năpârca, vipera cu corn şi şarpe de alun, iar în habitatele umede trăiesc brotăcelul, şarpele de casă, buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie de interes comunitar). Dintre nevertebrate se remarcă ca raritate fluturele apolon negru. Situl este important pentru o serie de specii de păsări precum acvila ţipătoare mică, caprimulgul, şerparul, eretele vânăt, ciocănitoarea pestriţă de stejar, ciocănitoarea pestriţă de grădină, ciocănitoarea neagră, acvila mică, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, viesparul, ghionoaia sură şi cea verde, cojoaica, ciuful de pădure, uliul găinilor, uliul păsărar, botgrosul, presura galbenă, şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, cucul, corbul, ciuşul, piţigoiul mare şi cel albastru, grangurele, mugurarul, turturica, huhurezul mic, scorţarul, cănăraşul, sturzul cântător, cocoşarul, mierla, pănţăruşul, sturzul de vâsc, pupăza etc. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Deva este un centru social, cultural, sportiv şi economic în care s-au dezvoltat industriile extractivă şi de prelucrare a minereurilor, energetică, a materialelor de construcţii, de prelucrare a lemnului, alimentară (prelucrarea cărnii şi panificaţie), transportul de marfă şi călători, comerţul, prestările de servicii şi turismul. În satele învecinate sitului se practică agricultura tradiţională. Deva dispune de reţea de alimentare cu apă, canalizare şi încălzire în sistem centralizat, în Archia şi Almaşu Sec (sate învecinate sitului) aceasta din urmă fiind deficitară, încălzirea locuințelor făcându-se individual, cu lemne. Veche vatră de locuire neolitică, din epoca bronzului şi perioada daco-romană, Deva (de la cuvântul dac dava care înseamnă cetate) s-a dezvoltat în strânsă legătură cu cetatea medievală începând cu secolul al XIII-lea. Sub dealul cetăţii se află Palatul Magna Curia (sediul Muzeului Civilizaţiei daco-romane), unde sunt prezentate primele manifestări culturale din evul mediu specifice clasei nobiliare (saloane, recepţii şi baluri). Erau dezvoltate meşteşugurile şi activităţile comerciale, iar din secolul al XVII-lea apar primele bresle ale cizmarilor, tăbăcarilor, olarilor, măcelarilor, cojocarilor, croitorilor şi frizerilor. Tradiţiile şi obiceiurile străvechi se păstrează doar în zonele rurale, civilizaţia urbană modificând stilul de viaţă al localnicilor. păDurea BeJan - ro SCi 0136 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din cartierul Bejan al municipiului Deva (către popasul turistic Bejan) pe DJ125 (Deva-Almaşu Sec) (drum care trece foarte aproape de sit). Cea mai apropiată staţie de cale ferată este cea din municipiul Deva. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Braconajul şi turismul de masă necontrolat au un efect negativ asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI În sit există panouri de informare, de avertizare/atenţionare şi puncte de informare (în sediul Ocolului Silvic Simeria). Sunt necesare panouri pentru orientare (hărţi), amenajări pentru supraveghere/observare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice. Alături de vetrele de foc existente sunt necesare amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 453 PăduREA Bogăţii - ro SCi 0137 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Apaţa, Comăna, Crizbav, Feldioara, Hoghiz, Măieruş. supraFaţa: 6.352 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 55‘ 38‘‘; Long. E 25˚ 24‘ 55‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1087 max., 454 min., 742 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI păDurea Bogăţii - ro SCi 0137 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DN13, dinspre Braşov sau Târgu Mureş, această arteră rutieră traversând pe lungime situl între localitățile Hoghiz şi Măieruş. Accesul se mai poate face şi pe calea ferată dinspre Braşov sau Târgu Mureş/Sighişoara până în halta Măieruş. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Euphydryas maturna • Lycaena dispar • Euphydryas aurinia • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripunctaria • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • Colias myrmidone. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă un eşantion reprezentativ la nivel naţional de păduri compacte de foioase, în care predomină fagul, alături de gorun şi alte specii. Una din caracteristicile sale o reprezintă inversiunea vegetaţiei lemnoase, aici gorunetele apărând frecvent la altitudini mai mari decât fagul. Opt tipuri de habitate de interes comunitar s-au identificat la nivelul sitului, dintre care două sunt prioritare, toate fiind într-o stare bună de conservare şi adăpostind specii de interes comunitar de nevertebrate, amfibieni şi lilieci, precum şi cele trei specii de carnivore mari (lup, urs brun şi râs). La diversitatea mare a habitatelor forestiere se adaugă multe zone umede precum depresiuni înmlăştinite, izvoare şi pâraie, dar şi suprafeţe de stâncărie de diverse mărimi şi forme. Nu sunt lipsite de importanţă elementele geologice şi geomorfologice deosebite precum stânca de conglomerat poligen de lângă Fântâna Albă, stâncile brun-roşiatice de gresii feruginoase din aval de Fântâna Rece, gresiile calcaroase albe şi ivirile de bazalt din zona văii Bogăţii. Situl este de asemenea zonă de cuibărit şi de pasaj importantă pentru un număr mare de specii de păsări de interes comunitar. pe valea Bogăţii se dezvoltă mai multe hectare de ariniş, unde predomină arinul alb, alături de care se găsesc specii de sălcii şi răchite. În trupul de pădure de la vest de Bogata Olteană apare pinul negru ca specie plantată. Subarboretul este relativ bine dezvoltat doar în câteva sectoare unde sunt deschideri în pădure, la lizieră sau în păşunile împădurite, fiind întâlnite specii precum cornul, dârmoxul, călinul, taula, socul negru, alunul, lemnul câinesc, zmeurul, măceşul, păducelul şi ienupărul comun. Pe terenurile unde s-au executat tăieri definitive în făgete se instalează şi specii pioniere precum murul, plopul tremurător şi salcia căprească. Zonele deschise, mai ales păşunile şi fânaţele din nordul sitului, sunt acoperite cu o floră specifică în care predomină gramineele şi alte plante. Pe cuprinsul acestui sit sunt protejate opt habitate de interes comunitar, dintre care două sunt prioritare pentru conservare ocupând suprafeţe restrânse: Pădurile aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) şi Pădurile de Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene. Fauna Nevertebratele sunt bine reprezentate în sit. Dintre insecte s-au observat şapte specii protejate în spațiul european, şase fiind din grupul fluturilor, fluturele tigru, albilița portocalie, fluturele bălțat de mlaştină, fluturele maturna, fluturele roşu de mlaştină şi o specie de fluture de noapte. Dintre gândaci este prezentă în sit o specie de interes comunitar de coleopter roşu, dependentă de lemnul mort din pădure. Amfibienii sunt reprezentaţi de buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie comunitară), alături de care se întâlnesc populații numeroase de tritoni, broaşte râioase brune, broaşte râioase verzi, brotăcei, broaşte roşii de munte şi salamandre. Reptilele sunt relativ bine reprezentate, mai ales în terenurile deschise unde există şi stâncărie. S-au identificat în sit năpârci, vipere comune, guşteri, şopârle de câmp şi şopârle de ziduri. Păsările sunt cel mai numeros grup de vertebrate prezente în sit, incluzând mai multe specii de interes comunitar, unele foarte bine reprezentate prin numărul de perechi clocitoare aşa cum sunt barza neagră, acvila țipătoare mică, acvila mică, viesparul, şerparul, ierunca, cristelul de câmp, huhurezul mare, buha, caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea neagră, ciocârlia de pădure, muscarul gulerat, muscarul mic şi silvia porumbacă. Dintre speciile Biotopul geologie/geomorFologie Situl prezintă aceleaşi trăsături geologice cu Munţii Perşani, din care face parte, având o mare complexitate tectonică şi de stratificare a rocilor. În partea estică şi centrală situl prezintă depozite sedimentare, respectiv conglomerate şi gresii de fliş cretacic. Vestul teritoriului are o altă structură geologică, dominată de eruptivul bazaltic şi formată din rocile tipice acestor formaţiuni (gnais, gresie, cuarţit, şist cloritos şi sericitos şi calcar biogen). Geomorfologic, situl face parte din partea centrală a Munţilor Perşani, cuprinzând numeroase văi cu versanţi nu foarte abrupţi, în general având forme rotunjite. Partea estică este mai înaltă şi cu energie de relief ceva mai mare, iar cea vestică are înălţimi mai reduse şi văi mai largi. pedologie Situl prezintă cambisoluri (districambisoluri) predominante mai ales sub făgete şi spodsoluri (prepodzoluri) prezente mai ales sub stejărişuri. Hidrologie Situl aparţine în întregime bazinului hidrografic al Oltului, râu care înconjoară partea centrală a munţilor Perşani delimitând-o la est, nord şi vest. Situl este străbătut de pârâul Bogăţii, care drenează majoritatea văilor secundare, precum Trestia şi pârâul Ţiganului. aspeCte ClimatologiCe Situl se caracterizează printr-un regim climatic temperat-continental moderat, cu unele influenţe excesive în zonele joase ale văilor şi la contactul cu depresiunile adiacente. Practic, întregul climat este o trecere de la cel al bazinului Transilvaniei la cel al munţilor de Curbură. Temperatura medie anuală este de 7 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la peste 800 mm, existând variaţii în funcţie de altitudine. Cele mai frecvente vânturi bat dinspre NV, V sau SV. În partea de est bate un vânt de primăvară, denumit mâncătorul de zăpadă, care duce la o topire mai rapidă a zăpezilor. BioCenoza vegetaţia Situl fiind acoperit în cea mai mare parte cu păduri de foioase, vegetaţia este caracteristică acestor tipuri de habitate. Printre speciile de plante lemnoase predomină fagul, gorunul şi stejarul, alături de care apar şi carpenul, ulmul de munte, frasinul, cireşul sălbatic, paltinul de câmp şi jugastrul. În special 454 0 1 2 3 km cele mai frecvente (cuibăritoare sau de pasaj) fac parte şorecarul comun, ciuful de pădure, porumbelul gulerat, cucul, fâsa de pădure, silvia cu cap negru, silvia mică, silvia de câmp, pitulicea mică, brumărița de pădure, muscarul sur, pițigoiul mare, sturzul cântător, măcăleandrul, cocoşarul, codroşul de pădure, mugurarul, botgrosul, presura galbenă, cinteza de pădure, sticletele, câneparul etc. Bine reprezentate numeric sunt şi câteva specii de mamifere precum cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, vulpea, dihorul, viezurele, jderul de copac, jderul de piatră, nevăstuica, hermelina etc. De asemenea, se reproduc în sit şi specii ca veverița, ariciul, cârtița şi pisica sălbatică. Mamiferele de interes comunitar sunt reprezentate de lup, râs şi ursul brun, dar şi de două specii de lilieci, liliacul mic cu potcoavă şi cel mare cu potcoavă, ambele caracteristice arboretelor bătrâne de fag şi stâncăriilor cu grote existente în sit, având ca teritoriu de hrănire zonele deschise sau semi-deschise din zonă. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Ocupaţiile principale ale locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor, exploatările forestiere, mica industrie de prelucrare a lemnului şi a produselor lactate, materialele de construcţii, comerţul şi agroturismul. Localităţile din vecinătatea sitului beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, cu excepţia satelor mici. Gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu gaze naturale şi lemne sau numai cu lemne. Descoperirile arheologice au scos la iveală vestigii care dovedesc continuitatea vieții fără întrerupere pe acest teritoriu încă din epoca bronzului. Aşezările daco-romane împânzeau această zonă, din perioada romană rămânând urmele castru- lui de la Hoghiz. Formaţiunile prestatale româneşti şi apoi cele medievale au avut rol de apărare împotriva năvălirilor străine, dovadă stând ruinele unor cetăţi şi castele, astăzi Monumente istorice. Manifestările spirituale şi culturale multietnice sunt exprimate cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi primăvară (Ceata Feciorilor, Sărbătoarea armizenilor de Florii, Fărşangul, Împuşcatul cocoşului, Carnavalul), precum şi de zilele comunelor. Cu ocazia „Balului strugurilor“ organizat de comunitatea maghiară din Hoghiz, tinerii îmbrăcaţi în port popular tradiţional străbat satul, călare sau în căruţe, invitând lumea la bal. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Extinderea carierei de piatră existente afectează habitatele forestiere până la eliminarea acestora. Se semnalează braconajul cinegetic la cervide, mistreţi şi râs. Dezvoltările imobiliare în partea de extravilan din afara sitului dar şi din interiorul lui, fragmentează habitatele şi perturbă fauna. aDmiNiStrarea Sitului În sit există poteci/drumuri marcate pentru vizitare folosite de turişti. La intrările principale sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare. Vizitatorii au nevoie de panouri cu harta sitului, puncte de informare, un traseu tematic de prezentare a principalelor elemente de floră, habitate şi faună, precum şi de amenajări pentru colectarea deşeurilor. Este necesară suplimentarea barierelor pe toate drumurile forestiere pentru a se limita accesul motorizat. PăduREA BolInTIn - ro SCi 0138 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Giurgiu: Bolintin-Vale, Bucșani, Crevedia Mare, Grădinari, Găiseni, Ogrezeni, Vânătorii Mici. supraFaţa: 5.737 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 26‘ 46‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 19‘‘ eCoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea altitudinea: 150 max., 87 min., 124 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Teritoriul sitului constituie cea mai reprezentativă şi mai întinsă pădure de stejar din arealul românesc al speciei, fiind un relict important al foştilor Codrii ai Deliromanului care, până spre mijlocul secolului al XIX-lea, se întindeau până la Dunăre. Totodată, situl include şi habitate acvatice reprezentate de lacuri şi albii de râuri, mărginite de zăvoaie de sălcii şi plopi (habitate comunitare) aflate într-o stare bună de conservare, care adăpostesc specii de herpetofaună şi mamifere protejate la nivel european. Biotopul geologie/geomorFologie Pădurea Bolintin face parte din Câmpia Română, subdiviziunea centrală, cunoscută şi sub numele de Câmpia Teleormanului. Zona este caracterizată de câmpii joase cu văi puţin adânci care se termină la zona de confluenţă cu limane fluviatile. Prin fenomene de tasare s-au format microdepresiuni (crovuri) în care se acumulează apa din precipitaţii rezultând băltiri. Solurile sunt dezvoltate pe roci mamă moi, friabile (loessuri aluvionare), cu ape freatice apropiate de suprafaţă şi sub asociaţii lemnoase (păduri de stejar). şi silvostepă cum sunt popândăul, şoarecele de câmp şi şobolanul de câmp. Pe malul ecosistemelor acvatice se întâlneşte vidra, o specie de interes comunitar care este prezentă în sit cu o stare bună de conservare. Herpetofauna prezintă specii cu acelaşi statut de protecție precum țestoasa europeană de apă, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta roşie, alături de care se întâlnesc populații numeroase de broaşte verzi de lac, şerpii de casă şi brotăcei. În locurile mai uscate sunt frecvente guşterii şi şopârlele de câmp, iar în interiorul pădurii apare şi năpârca. Un loc important îl ocupă fauna piscicolă, cu specii ca roşioara, bibanul, crapul, plătica, somnul, linul, ştiuca etc. Păsările sunt de asemenea numeroase, atât în trupurile de pădure cât şi în ecosistemele acvatice. Astfel, frecvent întâlnim specii cuibăritoare în pădure ca cinteza de pădure, grangurele, măcăleandrul, pitulicea mică, silvia de câmp, ciocănitoarea de stejar etc., iar pe baltă sunt prezente mai multe specii de rațe, corcodei, lăcari, stârci, pescărelul albastru, pițigoiul de stuf, boicuşul şi multe altele. Fauna din sit este izolată cu un gard înalt din plasă de sârmă de autostrada A1 (Bucureşti-Piteşti), care traversează rezervaţia. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Relieful zonei de câmpie este prielnic cultivării cerealelor, a plantelor tehnice (floarea-soarelui, tutun), viţei-de-vie, pomilor fructiferi şi legumelor, iar păşunile sunt folosite pentru creşterea animalelor. Extracţia ţiţeiului şi a gazelor naturale, construcţiile, apicultura, producţia de plante medicinale, de ciuperci comestibile şi de fructe de pădure, vânătoarea, pescuitul, comerţul şi micile activităţi mesteşugăreşti sunt alte ocupaţii ale locuitorilor din zonă. Oraşul Bolintin Vale beneficiază de reţea de alimentare cu apă şi canalizare, aceste utilităţi fiind în fază de proiect în comune şi lipsind în satele aparţinătoare. Locuinţele sunt încălzite cu lemne, în sistem individual, la oraş existând şi un sistem de încălzire individual cu gaze naturale. Un bogat tezaur arheologic descoperit pe teritoriul satelor aduce importante informaţii despre locuirea neîntreruptă încă din neolitic, despre ocupaţiile de bază ale oamenilor şi practicarea unui comerţ intens cu celelalte zone locuite de geto-daci şi cu centrele greceşti şi romane de la sud de Dunăre. Aceste meleaguri încărcate de istorie ne amintesc de Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu şi de scriitorul Dimitrie Bolintineanu. Viaţa spirituală a locuitorilor este dovedită de multe mânăstiri şi biserici atestate începând cu secolul al XV-lea. Conservarea şi valorificarea tradiţiilor folclorice, prin punerea în valoare a autenticităţii colindelor şi urărilor în perioada sărbătorilor de iarnă (pluguşorul, capra, breaza, semănatul, sorcova, irozii, jienii), evidenţierea măştilor şi a costumelor populare folosite cu acest prilej sunt activităţi care se succed anual. Arhitectura populară, arta prelucrării lemnului, broderiile şi cusăturile, arta împletirii (nuiele, coşuri, rachită) pot fi admirate săptămânal sau anual în târguri de artă tradițională. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Turismul necontrolat şi braconajul au efecte negative asupra sitului. păDurea BoLintin - ro SCi 0138 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile de acces spre diversele enclave ale sitului sunt DN6/E70 (Bucureşti-Alexandria) până în localitatea Ghimpaţi de unde se continuă pe DN61 până în Bucşani, DJ412C (Bucşani-Podişor), autostrada A1 (Bucureşti-Piteşti), ieşirea spre Bolintin Vale, cu continuare pe DN61 până în localitatea Bucşani sau cu continuare spre Ogrezeni-Hobaia. Din localitatea Bolintin Vale se poate ajunge pe DJ601 până în Malu Spart-Crevedia Mare, această rută traversând situl de la est la vest. Merită menționat faptul că autostrada A1 trece prin nordul sitului. AdMINISTRAREA SITULUI Situl este dotat cu puncte de intrare pe drumurile secundare care străbat pădurea, un centru de informare în Ocolul Silvic Bolintin, poteci pentru vizitare (neamenajate însă), locuri de campare în jurul lacului Hobaia şi amenajări pentru colectatarea deşeurilor. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare (în prezent existând doar cele care prezintă detalii despre regimul silvic al zonei), panouri pentru orientare (hărţi), amenajări pentru observare/supraveghere, trasee turistice şi tematice marcate. În locurile de campare este necesară amenajarea unor vetre de foc. pedologie Pe teritoriul sitului se întâlnesc predominant următoarele tipuri de soluri: argiluvisoluri (reprezentate aici de soluri brun-roşcate luvice (podzolite), soluri brune şi planosoluri), cambisoluri (din care fac parte solurile brune eu-mezobazice), soluri şi protosoluri aluviale aflate în partea de est a sitului. Hidrologie Hidrologia sitului este strâns legată de evoluţia hidrologică a bazinului Argeşului, cu care acesta se învecinează la est. În partea de SE a sitului se află Lacul Hobaia, amenajat în prezent ca şi complex pentru pescuitul sportiv, acesta fiind compus din două lacuri principale, Hobaia 1 (80 ha) şi Hobaia 2 (230 ha), cel din urmă având în amonte, pe o distanţă de 1 km, mari suprafețe de stuf. aspeCte ClimatologiCe Zona se încadrează în tipul de climă temperat-continentală, cu veri foarte calde, cantităţi medii de precipitaţii care cad în general sub formă de averse şi ierni relativ reci, marcate la intervale neregulate de viscole puternice şi de încălziri frecvente. Temperatura medie anuală este de 10 °C, iar precipitaţiile medii anuale însumează 540 mm. Vânturile predominante sunt din direcţia NE. BioCenoza vegetaţia Situl constituie cea mai reprezentativă pădure de stejar din întregul areal românesc al speciei. Pădurea este formată din stejar pedunculat, cer, tei, frasin, carpen, salcâm, pin şi alte specii, vârsta medie a arboretelor fiind de 75 de ani. Stratul arbustiv este reprezentat de corn, sânger, lemn câinesc, păducel, porumbar şi cruşin. Dintre plantele ierboase menţionăm leurda, vinariţa, cerenţelul, silnicul, colţişorul, mărgica, untişorul, coada cocoşului, rogozul, urzica şi multe altele. Condiţiile geografice şi pedoclimatice din sit sunt favorabile dezvoltării unor specii ale căror fructe sunt folosite în alimentaţie. Astfel, în flora spontană se întâlnesc arbuşti fructiferi cu valoare economică precum măceşul, cornul, porumbarul, alunul, păducelul, cireşul sălbatic şi socul negru. Vegetaţia acvatică este de trei tipuri, vegetaţie acvatică de mal (formată din stuf şi papură care cresc pe malurile râurilor), vegetaţie plutitoare (formată din nufăr galben, nufăr alb, plutnică, peştişoară, cornaci) şi vegetaţie submersă (brădiş), care se află pe fundul apei. Fauna Mozaicul de ecosisteme tereste şi acvatice din cadrul sitului favorizează dezvoltarea unei faune bogate de nevertebrate, amfibieni, reptile, peşti şi mamifere. Zona forestieră este bogată în specii de mamifere precum cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, viezurele, iepurele şi vulpea. Mistreţul are condiţii de dezvoltare foarte bune datorită pădurilor de stejar, terenurilor cu apă stagnantă (înmlăştinite) şi desişurilor care oferă un bun adăpost. Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă 0 1 2 3 km 455 PăduREA Breana-roşCani - ro SCi 0139 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Băneasa. supraFaţa: 157 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 55‘ 37‘‘; Long. E 27˚ 59‘ 44‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 201 max., 96min., 153 med. păDurea Breana-roşCani - ro SCi 0139 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Se poate ajunge în sit pe DN26 (Galaţi-Murgeni) până la Oancea, apoi se urmează DJ242E care traversează situl între Roşcani şi Băneasa. Cu trenul se poate ajunge pe ruta Târgu Bujor-Bârlad cu coborâre în staţia Băneasa. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. Hidrologie Reţeaua hidrografică aparţine bazinului Prut, având multe ape temporare după ploile torenţiale sau din topirea zăpezilor. Resursele de apă subterană sunt de bună calitate, cantonate la 2-4 m. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). aspeCte ClimatologiCe Situl este amplasat într-un climat temperat-continental de câmpie caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. Precipitaţiile medii anuale sunt de 446 mm, repartiţia lor fiind foarte neregulată. Temperatura medie anuală este de 10,2 ºC. Evapotranspiraţia depăşeşte cantitatea de precipitaţii anuale, constituind astfel un factor limitativ pentru vegetaţie. caracterizarea Sitului prezentare generală Chiar dacă se întinde pe o suprafaţă mică, acest sit are o importanţă deosebită deoarece protejează patru habitate de interes european, dintre care trei sunt prioritare, toate aflându-se aici într-o stare excelentă de conservare. Importanţa sitului este sporită de diversitatea specifică a faunei şi florei, dintre care se remarcă bujorul românesc, o prezenţă masivă în poienile din pădurile de stejar pufos, precum şi populaţiile bine conservate de capul şarpelui şi iris bărbos, specii protejate la nivel european. Situl se suprapune aproape în totalitate cu rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Geologic, fundamentul regiunii este constituit din formaţiuni pliocene reprezentate de depozite loessoide sau gresii, marne nisipoase, argile şi nisipuri peste care sunt aşezate formaţiuni cuaternare. Geomorfologic, situl este alcătuit din pământuri aluvionare constituite dintr-o alternanţă de prafuri argiloase cu prafuri nisipoase şi nisipuri, în care nivelul apei subterane este cantonat la 2-4 m. pedologie Principalele tipuri de soluri întâlnite sunt cernoziomul (tipic, gleizat, slab salinizat sau carbonatic), regosolul tipic, protosolul aluvial gleizat, solul aluvial (tipic sau gleizat) şi erodisolul tipic. 0 456 0,5 1 1,5 km BioCenoza vegetaţia Situl conservă vegetaţie de stepă, tufărişuri şi păduri grupate în patru tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Acestea se află într-o stare excelentă de conservare, având o capacitate mare de regenerare naturală şi adăpostind populaţii semnificative din speciile protejate capul şarpelui şi irisul bărbos. De asemenea, aceste păduri sunt cunocute prin prezenţa bujorului românesc, specie care se află aici cu o densitate foarte mare. Această plantă creşte în poienile specifice pădurilor de stejar pufos, realizând în perioada înfloririi un peisaj de o frumuseţe unică care atrage mulţi vizitatori. Pădurile sitului sunt alcătuite din stejar pufos alături de care mai apar cu o prezenţă diseminată stejarul brumăriu, teiul, mojdreanul, cărpiniţa, jugastrul şi gorunul, acesta din urmă aflându-se la limita arealului său altitudinal şi climatic. Tufărişurile sunt formate în special din măceş, păducel, lemn câinesc, corn şi porumbar. În asociaţiile de ierburi predomină gramineele. Fauna Fauna este alcătuită din numeroase specii de păsări, dintre care amintim uliul păsărar, şorecarul comun, vânturelul roşu, pitulicea sfârâitoare, pitulicea fluierătoare şi cea verde mică, fazanul, piţigoiul mare, ciocârlia de pădure, fâsa de pădure, sfrânciocul cu frunte neagră, privighetoarea roşcată, muscarul mic, muscarul gulerat, pupăza, silvia mică, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia verde, ciocănitoarea neagră, capîntortura şi multe altele. Numeroase specii de mamifere mari şi mici îşi găsesc aici un loc retras, optim pentru hrănire şi reproducere, aşa cum sunt mistreţul, căpriorul, iepurele, vulpea, şoarecele de pădure, pârşul de stejar, pârşul de alun, orbete mic şi chiţcanul comun. Ca specii de herpetofaună pot fi întâlnite în sit broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure, năpârca şi guşterul. Fauna de neverebrate este alcătuită din numeroase specii de insecte precum fluturele cu coadă aurie, inelarul, molia verde a stejarului, cotarul verde, cotarul brun, nălbarul, cărăbuşul de mai, gândacul de frunză al stejarului, molia minieră a frunzelor de stejar, ţigărarul stejarului, gândacul pământiu, croitorul mare al stejarului, furnica mare neagră, trombarul ghindei, fluturele coadă de rândunică mare, lăcusta italiană, fluturele ochi de păun roşcat, gândacul pocnitor calambus, gândacul verde arămiu, libelula roşie, calul dracului, bondarul, gândacul Ileana, vaca Domnului, la care se adaugă mai multe specii de păianjeni, melci şi alte nevertebrate. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Localnicii sunt angrenaţi în agricultură şi creşterea animalelor, dar şi în prelucrarea şi valorificarea produselor agricole. Comuna este racordată la alimentarea cu apă potabilă în sistem centralizat, reţeaua de canalizare nefiind decât parţial finalizată. Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. Frumoasa legendă conform căreia bujorii ar fi apărut din sângele moldovenilor căzuţi în lupta de la Roşcani din 1574, când armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost învinsă de turci din cauza lipsei de apă, a stat la baza organizării anuale, în perioada înfloririi acestei specii, a evenimentului cultural „Sărbătoarea Bujorului“, moment în care au loc spectacole de muzică şi dans popular cu invitaţi din toate regiunile ţării. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Braconajul şi tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent situl dispune de un panou de informare, o barieră şi un punct de intrare, ultimele două nefiind suficiente şi necesitând suplimentarea. De asemenea, mai sunt necesare panouri pentru orientare în teren cu hărţi detaliate, puncte de informare, trasee turistice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. PăduREA călugăREAscă - ro SCi 0140 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Drăgăneşti-Olt, Dăneasa, Radomireşti, Stoicăneşti. supraFaţa: 677 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 9‘ 54‘‘; Long. E 24˚ 37‘ 29‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 139 max., 119 min., 133 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DJ546A până în localitatea Stoicăneşti, din capătul căreia pleacă un drum local care duce în sit, traversându-l. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă un rest al codrilor prezenți în trecut în câmpia Boianului, parte a Câmpiei Române. În prezent pădurea păstrează o compoziţie apropiată de cea originală, fiind formată cu precădere din stejar pufos şi cer care formează două tipuri de habitate forestiere de interes comunitar, unul dintre ele prioritar. Totodată, importanţa ştiinţifică şi pentru conservare a sitului este sporită prin prezenţa unei populaţii bine închegate de bujor românesc, aflată în expansiune odată cu interzicerea păşunatului în sit, dar şi de existenţa unor populaţii reprezentative de croitor cenuşiu şi rădaşcă, ambele specii de interes comunitar. În sit se găseşte şi Rezervaţia Naturală de Bujori a Academiei. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Câmpia Boianului, subunitate a Câmpiei Române, având ca fundament Platforma Moesică (Prebalcanică). Peste acest fundament eterogen şi destul de complex s-a depus o cuvertură sedimentară cu litologie şi grosime variate. pedologie Solul este de tip brun-roşcat şi aluvial. Hidrologie Situl este străbătut de râul Sodol. 0 0,5 1 aspeCte ClimatologiCe Situl se găseşte în climatul temperat continental, secetos, cu media anuală a precipitaţiilor de 515,7 mm, o temperatură medie anuală de 10,6 °C şi o viteză medie anuală a vântului de 2-5 m/s. BioCenoza vegetaţia Situl se află în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Boianu şi reprezintă o relicvă a foştilor codrii, care în prezent conservă două habitate forestiere: Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. şi Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, primul fiind un habitat prioritar pentru conservare. Pădurea adăposteşte o populaţie de bujor românesc, care aici se află în asociaţie cu stejarul pufos şi cerul şi, în mod atipic pentru specie, cu salcâmul, fapt constatat pe mai multe parcele. Alături de speciile de stejar pufos şi cer, în sit au mai fost identificate stejarul brumăriu, gârniţa, arţarul tătăresc, păducelul, lemnul câinesc şi măceşul. Vegetaţia ierboasă cuprinde pe lângă bujorul românesc, specii precum brânduşa galbenă şi şofranul. Sub influenţa păşunatului, populaţia de bujor românesc şi-a diminuat densitatea în mod substanţial, însă odată cu oprirea acestei activităţi în interiorul pădurii, specia şi-a refăcut efectivul înregistrând o dezvoltare explozivă. Fauna Managementul actual al fondului forestier, care conservă habitatul propice şi nu implică utilizarea agenţilor chimici pentru combatere, asigură condiţii optime pentru croitorul cenuşiu şi rădaşcă. Herpetofauna cuprinde specii de amfibieni precum broasca roşie de pădure, broasca săpătoare brună şi brotăcelul, la acestea adăugându-se specii de reptile precum guşterul, şarpele rău, şopârla de câmp, şarpele de casă, şarpele de apă şi năpârca. Avifauna cuibăritoare în sit este formată din multe specii dintre care amintim câteva mai frecvent întâlnite precum piţigoiul albastru, cinteza de pădure, mierla, sturzul de vâsc, privighetoarea de zăvoi, măcăleandrul, cucul, ciocănitoa- rea pestriţă mare, pupaza, piţigoiul mare, piţigoiul de livadă, silvia de câmp, silvia porumbacă, pitulicea sfârâitoare, sitarul de pădure, codrosul de pădure, fâsa de pădure, porumbelul gulerat, turturica, uliul porumbar, şorecarul comun, eretele de stuf, viesparul. Mamiferele sunt reprezentate de vulpe, dihor, viezure, jder de copac, veveriţa comună, şoarece de pădure, arici, iepure, mistreţ, căprior. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Fiind sate de câmpie, ocupaţia locuitorilor este predominant în domeniul agricol. Cultivarea plantelor (cereale, între care predomină orezul) şi creşterea animalelor asigură materiile prime folosite în gospodăriile personale, în morărit şi panificaţie, precum şi în comerţ. Ca activitate secundară s-au dezvoltat prestările de servicii. Localităţile beneficiază parţial de alimentare cu apă şi canalizare. Încălzirea locuinţelor în Drăgăneşti Olt se realizează în sistem centralizat cu gaze naturale, dar şi individual, cu lemne, la fel ca şi în celelalte gospodării din sit. Cercetările arheologice din siturile Drăgăneşti şi Dăneasa atestă aşezări din neoliticul timpuriu şi din perioada daco-romană, pe vatra cărora în evul mediu s-au format satele şi oraşele don zonă dovedind astfel o continuitate a vieţii pe aceste meleaguri. Dezvoltarea localităţilor este favorizată de apropierea acestora de unele mari drumuri comerciale medievale de pe malul Oltului, pe aici trecând „Drumul cerii“ şi „Drumul mierii“. Întotdeauna în centrul comunităţilor s-a aflat biserica, locul sacru de întâlnire al oamenilor la marile evenimente ale vieţii. În zonă este vestită nunta, care ţine pe aceste meleaguri o săptămână. O altă tradiţie, mândria localnicilor, este dansul specific acestor locuri numit „Căluşul“. Locuitorii acestor meleaguri păstrează ca moştenire doinele şi baladele, comori ascunse în lada de zestre culturală autentică şi originală care nu se învaţă, ci se transmit din generaţie în generaţie. păDurea CăLugăreaSCă - ro SCi 0140 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Prezenţa arboretelor de salcâm la periferia sitului facilitează pătrunderea acestuia în habitatul prioritar. Păşunatul este de asemenea o activitate cu impact negativ puternic, dacă are loc în interiorul pădurii. AdMINISTRAREA SITULUI Deoarece în sit există doar bariere şi drumuri pentru exploatarea forestieră care momentan sunt utilizate şi pentru vizitarea sitului, este necesară dotarea acestuia cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare şi amenajări pentru observare/supraveghere. De asemenea, este necesară amenajarea unor locuri de campare, precum şi înfiinţarea de trasee turistice şi tematice. 1,5 km 457 PăduREA cIoRnoHAl - ro SCi 0141 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Călăraşi, Santa Mare. supraFaţa: 270 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 37‘ 46‘‘; Long. E 27˚ 14‘ 13‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 252 max., 81 min., 195 med. păDurea CiornoHaL - ro SCi 0141 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din DN24C (Iaşi-Manoleasa) se ajunge după Bogdăneşti (venind dinspre nord), respectiv după Santa Mare (venind dinspre sud) la intersecția cu DJ282F unde se urmează indicatorul către localitatea Călăraşi. După ce trecem de satul Libertatea intrăm în comuna Călăraşi dinspre est şi cotim pe a doua strada la dreapta (spre nord) intrând pe DC35A spre Bogdăneşti. După un kilometru ieşim din localitate, iar pădurea Ciornohal devine clar vizibilă în stânga, la o distanță de mai puțin de doi kilometri. Alternativ, putem părăsi DN24C în satul Bogdăneşti urmând spre vest indicatorul spre Albeşti pe DJ282A. La ieşirea vestică a satului, spre stânga (sud) se desprinde DC35A spre Călăraşi care ne conduce în lungul marginii de est a pădurii Ciornohal. HABITATELE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. SPEcIILE dE INTERES coMUNITAR dIN SIT Plante: Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl este important din punct de vedere conservativ, fiind o pădure tipică pentru silvostepa nordică a României. Din punct de vedere fitogeografic, aici este limita nordică a arealului scumpiei în România, un arbust submediteranean deosebit de decorativ. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful este reprezentat de coline domoale (deşi denumirea geografică a regiunii este Câmpia Jijiei şi se referă la potențialul agricol al arealului şi la raritatea pădurilor) ale căror înălțimi nu depăşesc 250 m, separate de văi largi sculptate în argile, marne depuse în bazinul puținei adânci mări Sarmatice acum 20-25 de milioane de ani. Pădurea Ciornohal se află pe versantul estic al unei astfel de coline cu pantă foarte domoală. pedologie Solul întalnit în cadrul sitului este cambisolul eutric, format pe marne şi argile, alternând cu cernoziomul haplic, sol tipic pentru condițiile mai aride ale silvostepei (zona de trecere 0 458 0,5 1 1,5 km dintre pădurile masive şi spațiul gol al stepelor, pe măsura aridizării climatului). Hidrologie La baza versantului pe care se află pădurea se găseşte pârâul Ciornohal, afluent al micului râu Corogea care se varsă în Prutul aflat nu departe spre est. Acesta seacă de cele mai multe ori în timpul verii. aspeCte ClimatologiCe Climatul este aspru, continental, cu veri secetoase şi relativ calde şi ierni geroase, specific silvostepei nordice. Acesta explică raritatea pădurilor în regiune. Temperatura media anuală nu trece de 8,2 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt în jur de 490 mm (pentru ca o regiune să fie acoperită natural de păduri compacte, preciptațiile trebuie să treacă de 580 mm). Pădurea Ciornohal este unul dintre rarele petece de pădure din silvostepta nordică şi supraviețuieşte datorită microclimatului mai răcoros şi mai umed din timpul verii al versantului expus spre est. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este deosebit de bogată, întâlnindu-se aici 424 de specii de plante vasculare aparţinând la 56 de familii, deşi Pădurea Ciornohal este una dintre pădurile cu întindere redusă ale silvostepei nordice. Este compusă din stejar, gorun, arțar tătăresc şi carpen, iar la margini şi în rarişti se remarcă tufărişurile compacte de scumpie, specie submediteraneană cotată ca având aici cea mai nordică locație. Interesantă este în această pădure vegetația ierboasă de silvostepă ce a supraviețuit în rarişti, poieni şi la marginea pădurii, în timp ce în fostele pajişti din jur a fost distrusă de suprapăşunat şi arat. Astfel, se întâlnesc aici ruşcuța, migdalul pitic, garofița de stepă, piciorul cocoşului iliric, ciulinele de stepă, rodul pământului oriental, barba boierului de stepă. Singura specie de plantă prioritară prioritară este tot una caracteristică pajiştilor uscate şi anume stânjenelul sălbatic de stepă. Fauna Fauna de interes cinegetic cuprinde mistrețul, vulpea şi fazanul. Cuibăresc în perimetrul pădurii relativ puține păsări (zece specii) din cauza întinderii reduse a acesteia. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Locuitorii comunei Călăraşi sunt confruntați, din cauza izolării față de centrele urbane regionale ale unei zone oricum slab dezvoltate economic, cu condiții de viață dificile. Agricultura de subzistență este des întâlnită, iar aceasta nefiind expresia unei conservări a tradițiilor locale, ci a sărăciei pregnante. Migrarea forței de muncă pe distanțe mari, în special în Europa de vest, este des întâlnită. Biserica din satul Călăraşi este datată din anul 1901 şi are hramul Sf. Treime. Ctitorii bisericii sunt boierii moşiei Rânghileşti, Gheorghe, Jan şi Bogdan Goilav, precum şi locuitorii satului Călăraşi. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Un impact potențial negativ îl au păşunatul, vânătoarea, braconajul (inclusiv prin otrăvire şi punerea de capcane), toate acestea fiind semnalate, însă doar accidental. AdMINISTRAREA SITULUI În perimetrul sitului există un panou de informare amplasat în singurul punct de intrare amenajat, la cantonul silvic de la marginea de est a pădurii. Sunt necesare pe viitor două panouri de avertizare, unul pentru orientare, amenajarea a cel puțin un traseu tematic şi a cel puțin un punct pentru colectarea deşeurilor. PăduREA dălHăuţi - ro SCi 0142 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Cotești, Cârligele. supraFaţa: 203 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 41‘ 41‘‘; Long. E 27 ˚0‘ 37‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 625 max., 322 min., 498 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă habitate forestiere reprezentative pentru etajul nemoral din zona piemontană a Curburii Carpaţilor, făcând totodată parte dintr-o reţea de habitate optime pentru carnivorele mari (urs, lup şi râs). Prin prezenţa unor trupuri de făgete seculare şi a mai multor specii rare sau protejate în spaţiul comunitar (plante şi insecte), situl îndeplineşte funcţii multiple de conservare a genofondului autohton, de stăvilire a procesului de eroziune şi de alunecare a terenului, având în acelaşi timp o importanţă peisagistică deosebită. Situl se suprapune aproape în totalitate cu rezervaţia naturală Dăhlăuţi. Biotopul geologie/geomorFologie Structura geologică a unităţii este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău care definesc un peisaj caracterizat de linii domoale ale culmilor, de versanţi prelungi şi de pante cu valori medii. Alunecările de teren sunt frecvente în întreaga zonă şi sunt cauzate de alternanţa gresiilor şi marnelor cu nisipurile şi pietrişurile din roca de bază, dar şi de prezenţa unei bogate reţele hidrografice subterane. pedologie Caracteristic sitului este solul brun eumezobazic format sub arborete pure de fag sau amestecuri de stejar cu carpen, aflat în 0 0,5 1 diferite grade de podzolire, care alternează în poieni cu fâşii de cernoziom de fâneaţă. Hidrologie Situl se află pe pârâul Dălhăuţi, existând de asemenea şi o bogată reţea hidrografică subterană. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în climatul temperat-continental, influenţat de adăpostul Carpaţilor de curbură, cu variaţii mari ale temperaturii. Temperatura medie anuală este de 9 °C, iar volumul precipitaţiilor depăşeşte 400 mm. Vânturile dominante bat dinspre NE în toate anotimpurile, iar vânturile calde, mai rare, dinspre sud şi SE. BioCenoza vegetaţia Speciile lemnoase întâlnite în pădure sunt reprezentate de fag, carpen, tei, stejar şi gorun, alături de care se mai pot întâlni frasinul, ulmul, arţarul, paltinul, cireşul, molidul, bradul şi mesteacănul. Ca subarboret se întâlnesc des exemplare de corn şi soc. Vegetaţia ierboasă este caracteristică pădurilor de fag şi celor de stejar, cu exemplare de breabăn, rogoz de pădure, orhidee căpşunică, mâna Maicii Domnului, mlăştiniţa, crucea voinicului, pecetea lui Solomon, mierea ursului, gălbinele de munte, smeoaie, brustur negru, untul pământului, laptucul oii, valeriană, iarbă moale, obsigă, brebenei, toporaşi, drobiţă, măcrişul iepurelui, degetar, jaleş de pădure şi vinariţă. Habitatele sitului sunt într-o stare bună de conservare, adăpostind şi însemnate populaţii de papucul Doamnei, o specie de interes comunitar. Fauna Cele mai importante specii faunistice din sit, atât datorită statutului lor de protecţie cât şi prin faptul că au aici populaţii nucleu foarte importante la nivel european, sunt carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul). Pe lângă aceste specii pot fi văzute în perimetrul sitului specii comune dar importante pentru lanţul trofic precum cerbul carpatin, căpriorul, bursucul, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, iepurele şi altele. Sunt prezente specii importante de amfibieni precum salamandra, broasca roşie de pădure, broasca roşie de munte, dar şi reptile ca şarpele de casă, şopârla de câmp, năpârca, şarpele de alun şi şarpele lui Esculap. Păsările sunt cele mai bine reprezentate ca număr de specii, în perimetrul sitului întâlnindu-se acvila mică, şorecarul comun, piţigoiul mare, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriţă mare, gaia roşie, silvia cu cap negru, botgrosul, cucul, pupăza, dumbrăveanca şi multe altele. De asemenea, pădurile din sit sunt habitatul optim pentru rădaşcă şi croitor mare, aceste două specii protejate la nivel european având aici populaţii aflate într-o stare bună de conservare. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupaţiile locuitorilor sunt legate în special de cultura viţei de vie, care se întinde aici pe mari suprafeţe, fiind prezente multe centre de vinificaţie şi de întreţinere a vinului. Sunt dezvoltate în comună şi activităţile legate de turism. Aceasta dispune de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, iar canalizarea este în curs de realizare. Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. Mănăstirea Dălhăuţi, aflată în pădurea din sit, reprezintă unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale ale Ortodoxiei româneşti (prima biserică de lemn din acest locaş fiind construită încă din secolul al XV-lea), şi atrage în fiecare an mii de credincioşi în pelerinaj după sărbătorile de Paşte. Întreaga zonă fiind renumită pentru viile sale a fost inclusă în circuitul turistic numit „Drumul vinului“, care leagă renumite podgorii din această zonă a ţării. păDurea DăLHăuţi - ro SCi 0142 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din localitatea Cârligele, în care se ajunge urmând din Focşani DN2 şi DJ205B, se continuă pe drumul comunal care trece prin Bonţeşti şi apoi prin Dălhăuţi, după care se urmează drumul forestier ce duce la mănăstirea Dălhăuţi. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Braconajul şi tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI În sit există un panou de informare şi un punct de acces, care însă nu sunt suficiente, fiind necesară o suplimentare a acestora. Sunt de asemenea necesare următoarele dotări: panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 459 PăduREA dE goRun şI sTEjAR dE lA dosul fânAţului - ro SCi 0143 păDurea De gorun şi SteJar De La DoSuL fânaţuLui - ro SCi 0143 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Şoarș. supraFaţa: 108 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 53‘ 26‘‘; Long. E 25˚ 2‘ 36‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 610 max., 472 min., 549 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA O cale de acces spre sit o reprezintă DN1, de pe care din Făgăraş se traversează Oltul pe DJ104D până în localitatea Şoarş, apoi se merge spre Felmer pe DC14, din acest sat continuându-se pe drumul forestier din valea Felmer până în sit. O altă variantă de a ajunge în Şoarş este pe DN13 din Rupea, iar de aici pe DJ105A. Există şi alte drumuri forestiere care ajung în sit din diverse alte direcţii. De exemplu, din Făgăraş se traversează Oltul şi se urmează un drum forestier până în interiorul sitului. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS comuNitar DiN Sit Nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl reprezintă un martor al vechilor păduri de gorun şi stejar din Podişul Transilvaniei, în prezent puternic fragmentate şi în mare parte dispărute. În acest habitat de interes comunitar prioritar pentru conservare, stejarul pedunculat este răspândit la baza versantului, iar gorunul ocupă porţiunile mai înalte. Habitatul prezintă următoarele caracteristici importante în vederea asigurării unei stări de conservare favorabile în timp: proveniența din sămânţă şi o creştere viguroasă a celor două specii de arbori edificatori, existenţa unor exemplare de mari dimensiuni, dar şi a celor bătrâne, cu lemn mort esenţial pentru numeroase animale printre care se numără şi două specii de interes comunitar, croitorul cenuşiu şi croitorul mare al stejarului. La acestea se adaugă o diversitate mare a speciilor arbustive şi a mai multor grupe de nevertebrate şi vertebrate. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este parte a marelui podiş intracapatic transilvănean, fiind suprapus peste depozite de marne nisipoase, caracteristice unei regiuni întinse din interiorul lanţului carpatic. Modelarea accentuată a reliefului a fost favorizată de rocile sedimentare predominant miocene (marne, nisipuri, argile), dar şi sarmaţiene. Tipul general major al reliefului este de podiş deluros, reprezentat printr-o alternanţă de dealuri şi văi înguste secundare, orientate N-S, dispuse aproape paralel, conţinând şi tipuri variate de alunecări de teren, versanţii căpătând astfel o dinamică accentuată. pedologie În sit sunt prezente următoarele clase şi tipuri de soluri: cambisoluri (eutricambisoluri) şi luvisoluri (preluvisoluri). Hidrologie Situl se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului, respectiv al afluentului său principal Cincu care colectează apele pârâului Calbor, ce drenează practic întreaga suprafaţă a 0 460 0,5 1 1,5 km sitului. Debitele sunt în general scăzute, mai ales în perioadele secetoase din timpul verilor, însă şi în alte perioade, inclusiv iarna. În partea sudică a sitului există mai multe văi seci, care prezintă apă la suprafaţă doar în perioadele de ploi torenţiale sau primăvara la dezgheţ. aspeCte ClimatologiCe Climatul general al sitului este temperat-continental, de dealuri şi podişuri, în care temperaturile sunt mai ridicate decât în depresiunile intramontane din Transilvania, iernile fiind mai blânde, iar verile mai călduroase, uneori chiar secetoase. Precipitaţiile medii anuale au valori de peste 600 mm, predominând vânturile din direcţia NV către est. Iarna apare Crivăţul şi uneori se resimte şi Foehnul, care produce topirea rapidă a zăpezii. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia cea mai bine reprezentată este formată din specii lemnoase, fie arboricole, fie de subarboret. În sectoarele cu deschideri în pădure sau unde consistenţa arboretului este mai mică, terenul este acoperit cu diverse specii arbustive care formează stratul secundar şi care permit în mică măsură instalarea stratului ierbos. Plantele lemnoase sunt reprezentate de specii precum carpenul, paltinul de câmp, jugastrul, frasinul, teiul pucios, fagul, cireşul şi părul sălbatic, ulmul de câmp, lemnul câinesc, socul negru, cornul, alunul, salba râioasă, taula, dârmoxul şi cruşinul, toate acestea însoţind speciile principale care definesc acest habitat, stejarul şi gorunul. În această pădure, stejarul pedunculat este răspândit la baza versantului, iar gorunul ocupă porţiunile mai înalte. Cele două specii de stejari formează un habitat prioritar, Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. În zona superioară a pădurii, unde aceasta se răreşte, se dezvoltă exemplare de ienupăr comun care pot atinge înălţimi de până la 2 m. Fauna Dintre speciile de nevertebrate s-au identificat două tipuri de insecte de interes comunitar, croitorul cenuşiu şi croitorul mare al fagului, ambele relativ bine răspândite şi în stare bună de conservare. Dintre amfibieni a fost identificat în sit buhaiul de baltă cu burta galbenă, răspândit în bălţile temporare sau cvasi-permanente din zonele mai umede ale pădurii, alături de alte specii precum broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca săpătoare brună, toate acestea având o răspândire relativ uniformă şi fiind în general abundente. Reptilele sunt reprezentate prin specii comune precum guşterul, şopârla de câmp, şopârla de munte şi şarpele de casă. Avifauna este bine reprezentată, deşi situl este mic. Diversitatea ridicată a vegetaţiei şi structura arboretului (arbori groşi, înalţi, uscaţi parţial sau total, arbori doborâţi, lemn mort subţire şi gros) au contribuit la apariţia şi menţinerea acestei avifaune ce include caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea de grădini, muscarul gulerat şi sfrânciocul roşiatic. Alte specii precum viesparul şi acvila țipătoare mică cuibăresc atât în pădure, cât şi în afara limitelor ei, hrănindu-se doar din sit. Alte specii utilizează pădurea pentru hrănire, staţionare şi iernare, aşa cum sunt şoimulețul mic şi huhurezul mare. Densităţile cele mai ridicate ale speciilor cuibăritoare se înregistrează în zonele cu parcele bătrâne, formate din arbori bătrâni, arborete cu consistenţă scăzută şi în porţiunile cu subarboret bogat. În sit şi în vecinătatea sa se reproduc şi alte specii de păsări precum uliul găinar, porumbelul de scorbură, ciuful de pădure, cucul, huhurezul mic, graurele, pupăza, ciocănitoarea pestriță mare, ghionoaia verde, fâsa de pădure, gaița, coțofana, cioara grivă, silvia cu cap negru, silvia de câmp, silvia mică, pitulicea mică, codroşul de pădure, privighetoarea de zăvoi, mierla, sturzul cântător, măcăleandru, pițigoiul albastru, pițigoiul mare, pițigoiul sur, pițigoiul cu coadă lungă, scorțarul, cojoaica de pădure, cinteza de pădure, presura galbenă. Mamiferele sunt un grup de vertebrate relativ bine reprezentat ca specii şi efective, cu menţiunea că multe dintre ele se reproduc, se hrănesc sau se odihnesc pe suprafeţe evident mai mari decât cea a sitului, cuprinzând şi alte parcele de pădure din afara acestuia. Altele utilizează situl doar pentru anumite necesităţi, având teritorii ce exced cu mult limitele sale. Dintre mamiferele întâlnite în sit şi vecinătatea sa, amintim veverița, şoarecele gulerat, şoarecele de pădure, pârşul mare, pârşul de alun, ariciul, cârtița, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, vulpea, pisica sălbatică, bursucul, jderul, nevăstuica şi hermelina. Dintre speciile de interes comunitar, apar în mod excepțional sau foarte rar ursul brun şi lupul, ambele utilizând teritorii de reproducere şi vânătoare mult mai mari decât suprafaţa sitului şi prin urmare neavând populaţii stabile aici. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Economia comunei se bazează pe agricultură, creşterea animalelor, agroturism, în zonă fiind dezvoltată şi mica industrie. Gospodăriile sunt racordate la rețeaua de distribuție a apei potabile şi canalizare, fiind încălzite în sistem individual, cu gaz metan şi lemne. Într-o foarte bună stare de conservare care atrage mulți turişti sunt Biserica fortificată din Seliştat (secolul al VIII), Biserica evanghelică fortificată Bărcut (secolul al XIV-lea), Biserica fortificată Felmer (secolul al XIII-lea) şi Biserica fortificată din Şoarş (secolul al XV-lea). Fondată în secolul al XII-lea, întreaga comună este dominată de arhitectura saxonă scoasă în evidența şi de Biserica Săsească (sec. XIII). În prezent, un amestec de tradiții şi culturi definesc comunitatea, acestea putând fi trăite pe viu cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun sau la Balul de Sfântul Ioan. activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Atât în sit cât şi în afara acestuia este prezent în mod permanent impactul negativ datorat dezvoltării carpenului în detrimentul speciilor caracteristice habitatului protejat. De asemenea, structura naturală a pădurii poate fi modificată de un management silvic necorespunzător, prin care se practică extragerea arborilor groşi, bătrâni sau uscaţi parţial de stejar şi gorun sau neextragerea la timp a carpenului din zonele unde a copleşit stejăretele, sau de lipsa stimulării regenerării naturale a stejarului şi gorunului. aDmiNiStrarea Sitului În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare în principalele puncte de acces în sit, un turn de observații amplasat într-un punct cu vizibilitate mare, bariere pe drumurile forestiere sau de exploatare agricolă care intră în sit şi un traseu tematic în interiorul acestuia. ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Beclean, Cincu, Voila. supraFaţa: 42 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 52‘ 21‘‘; Long. E 24˚ 51‘ 44‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 615 max., 455 min., 540 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA De pe DN1, dinspre Făgăraş sau Sibiu, din localitatea Volia se traversează Oltul spre Cincu pe DJ105 până în localitatea Cincşor, din care pe un drum forestier se ajunge în sit. O altă cale de acces este tot de pe DN1, din Făgăraş traversându-se Oltul, mergând apoi pe DC6 până în Calbor şi de aici pe un drum forestier până în sit. HaBitatele De iNtereS comuNitar DiN Sit 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului rezidă în faptul că acesta adăposteşte o pădure de stepă eurosiberiană cu stejar şi gorun, habitat natural de interes comunitar prioritar, martor al vechilor păduri de acest fel din Podişul Transilvaniei, în prezent puternic fragmentate şi în mare parte dispărute şi înlocuite de păşuni. Necesitatea conservării acestei păduri este cu atât mai mare cu cât sunt prezenți arbori groşi ajunşi la vârste de peste 150 ani. Starea bună de conservare a habitatului se datorează intervenţiei foarte reduse a factorilor antropici. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este parte a marelui podiş intracapatic transilvănean, fiind suprapus peste depozite de marne nisipoase, caracteristice unei regiuni întinse din interiorul lanţului carpatic. Tipul general major de relief este reprezentat de o alternanţă de dealuri şi văi înguste secundare, orientate NS, dispuse aproape paralel, conţinând şi tipuri variate de alunecări de teren, de diverse mărimi şi grade de evoluţie, versanţii căpătând astfel o dinamică accentuată. Versanții au evoluat în raport cu roca, clima, vegetația şi modul de utilizare a terenurilor, respectiv amprenta antropică asupra peisajului. pedologie Pedologic, situl prezintă cambisoluri (eutricambisol) şi luvisoluri (preluvisol). Hidrologie Situl se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior al Oltului, respectiv al afluentului său principal Cincu ce colectează apele pârâului Calbor, care drenează practic întreaga suprafaţă a pădurii respective, pe malul drept al Oltului. Debitele sunt în general scăzute, mai ales în perioadele secetoase din timpul verilor, însă şi în alte perioade, inclusiv iarna. În partea sudică a sitului există mai multe văi seci, care prezintă apă la suprafaţă doar în perioadele de ploi torenţiale sau primăvara la dezgheţ. aspeCte ClimatologiCe Climatul general al sitului este cel temperat-continental de dealuri şi podişuri. Temperatura medie anuală a aerului este de 8,5 °C, precipitaţiile medii anuale ajung la 600 mm, iar vânturile bat predominant din direcţia NV. Iarna apare Crivăţul şi uneori se resimte şi Foehnul, care influențează mai ales depresiunea Făgăraş. BioCenoza vegetaţia Din cauza suprafeţei foarte mici, situl are o floră relativ săracă în specii. Reprezentative sunt plantele lemnoase, care dau nota fundamentală habitatului principal. Astfel, vegetaţia ierboasă se dezvoltă doar pe suprafeţe restrânse, substratul fiind ocupat în cea mai mare proporţie de speciile lemnoase reprezentate de arbori sau de arbuşti. În sectoarele cu deschideri în pădure sau unde consistenţa arboretului este mai mică, terenul este acoperit cu diverse specii arbustive, care formează stratul secundar şi care permit în mică măsură instalarea stratului ierbos. Este remarcabilă marea diversitate a speciilor de plante lemnoase, atât arbori cât şi arbuşti, precum carpenul, frasinul, teiul pucios, cireşul sălbatic, jugastrul, lemnul câinesc, sângerul şi alunul, ce însoțesc speciile principale definitorii ale habitatului, stejarul şi gorunul. Fauna Dintre amfibieni sunt prezente în sit broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul şi broasca roşie de pădure, toate având o răspândire relativ uniformă şi abundenţe ridicate. Reptilele sunt reprezentate prin guşteri, şopârle de câmp şi şerpi de casă. Pădurea este cu atât mai atractivă pentru unele specii de păsări cu cât există şi sectoare cu consistenţe mai scăzute, mici ochiuri în vegetația lemnoasă şi grupuri de plante lemnoase arbustive ce constituie loc de cuibărit sau teritoriu de hrănire sau de staţionare/odihnă. Printre speciile de păsări ce cuibăresc în sit se numără viesparulul, caprimulgulul, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, muscarul gulerat şi sfrânciocul roşiatic. Alte specii utilizează pădurea pentru hrănire, staţionare şi iernare, precum acvila țipătoare mică, şoimulețul de iarnă, huhurezul mare şi silvia porumbacă. Densităţile cele mai ridicate ale speciilor cuibăritoare se înregistrează în sectoarele cu arbori bătrâni, consistenţă mai scăzută a pădurii şi subarboret bogat. În sit şi imediata vecinătate a sa cuibăresc şi alte specii de păsări precum uliul găinilor, şoimul rândunelelor, porumbelul de scorbură, turturica, cucul, ciuful de pădure, pupăza, ciuşul, ciocănitoarea mare pestriță, graurele, fâsa de pădure, grangurele, gaița, coțofana, cioara grivă, silvia cu cap negru, silvia de câmp, codroşul de pădure, privighetoare de zăvoi, sturzul cântător, pițigoiul albastru, pițigoiul mare, cojoaica, pițigoiul cu coadă lungă, țoiul, cinteza de pădure, presura galbenă. Pădurea este şi habitatul câtorva specii de mamifere precum veverița, şoarecele de pădure, pârşul mare, pârşul de alun, ariciul, cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, viezurele, pisica sălbatică, vulpea, dihorul, nevăstuica, hermelina şi altele. În mod excepțional sau rar apar ursul carpatin (mai ales în trecere) şi lupul, ambele utilizând teritorii de reproducere şi vânătoare mult mai mari decât suprafaţa sitului şi prin urmare neavând populaţii stabile aici. aSpecte Socio-ecoNomice Și culturale Economia comunei se bazează pe agricultură (în special cultivarea cartofului prin asociații şi societăți agricole), creşterea animalelor, construcţii, morărit şi panificație, comerț cu amănuntul, pescuit. Localitățile din sit beneficiază de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, însă canalizarea este doar în faza de proiect. Locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu gaze naturale sau lemne. Comuna Beclean este atestată documentar din secolul al XIII-lea, fapt care rezultă din evidențele Diplomei Cavalerilor Ioaniți. În decursul timpului, comuna a avut o tradiție în meşteşugul tăbăcăritului, „Steagul ţeghiului tăbăcarilor din Beclean“ fiind fondat în 1643. Astăzi se poate vizita monumentul istoric bine conservat al bisericii construite în primii ani ai secolului al XIX-lea, în stil bizantin. Viaţa satului este animată de tradiţiile Crăciunului (Colindul, Crucea de gheaţă sau Ceata de feciori), ori întâlniri precum Fii satului. păDurea De gorun şi SteJar De pe DeaLuL purCăretuLui - ro SCi 0144 PăduREA dE goRun şI sTEjAR dE pE dEAlul puRcăRETuluI - ro SCi 0144 activităţi care Se DeSfăşoară îN Sit Și îN afara perimetrului aceStuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDmiNiStrarea Sitului În sit îi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, bariere pe drumurile forestiere sau pe alte drumuri de exploatare agricolă, care să limiteze accesul motorizat în sit, şi un traseu tematic. 0 0,5 1 1,5 km 461 PăduREA dE lA AlpAREA - ro SCi 0145 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Copăcel, Oşorhei. supraFaţa: 459 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 1‘ 3‘‘; Long. E 22˚ 4‘ 58‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 210 max., 164 min., 192 med. păDurea De La aLparea - ro SCi 0145 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În nordul sitului se ajunge pe DN1 (Oradea-Cluj-Napoca), din care se intră pe DJ767E (Oşorhei-Copăcel), iar în sudul sitului se poate ajunge pe DC54 (Felcheriu-Alparea). Pot fi utilizate şi drumurile agricole din Felcheriu, Sărand, Alparea. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Conservarea pădurii de stejar cu carpen care adăposteşte o populație de narcise şi zone umede importante pentru trei specii de amfibieni de interes comunitar sunt principalele obiective ale constituirii sitului. Totodată, starea bună de conservare a habitatului oferă posibilități de hrănire pentru specii de lilieci vulnerabile dar şi spații de cuibărire pentru multe specii de păsări protejate. Situl include rezervația naturală Pădurea cu narcise de la Osorhei. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic situl poate fi inclus în extremitatea de NE a Depresiunii Panonice, la alcătuirea geologică luând parte formaţiuni cuaternare, terțiare şi mezozoice care stau pe un fundament cristalin. Formaţiunile mezozoice, care formează un pachet unitar, sunt în general depozite calcaroase. Fazele tectonice care au afectat regiunea au creat şi au amplificat prin reactivare două sisteme de falii: unul care a generat afundarea puternică spre Depresiunea Panonică şi altul orientat aproximativ perpendicular pe acesta. Puternica tectonizare a formaţiunilor mai puţin plastice cum sunt calcarele a avut drept rezultat fragmentarea şi compartimentarea acestora prin factori care au constituit căi de acces ideale pentru apele sub presiune. pedologie Sunt dominante solul brun de pădure şi solul brun de pădure podzolit, care au apărut sub pădurile din zonă. Substratul petrografic pe care s-au dezvoltat aceste soluri este variat: depozite loessoide, nisipuri, argile, marne, gresii, cu conţinut bogat în componente bazice. Aceste soluri brune de pădure dezvoltate în special pe depozitele loessoide au determinat în multe locuri apariţia unor torenţi care au erodat pătura de sol ducând în final la alunecări de teren. 0 462 0,5 1 1,5 km Hidrologie Situl face parte din bazinul hidrografic al râului Crişul Repede. Din punct de vedere hidro-geologic, în zonă se cunoaşte prezenţa unui strat acvifer freatic dezvoltat în formațiunile cuaternare şi a unui orizont acvifer de adâncime, cantonat de calcarele cretacice foarte bine dezvoltat în acest sector. Alimentarea stratului freatic se face din precipitaţiile atmosferice, fapt pus în evidentă de variaţiile sezoniere din puţurile din localitate. aspeCte ClimatologiCe Aşezarea sitului într-un sector larg deschis circulaţiei maselor de aer predominant vestice şi sud-vestice determină un climat blând temperat-moderat de câmpie, cu o medie anuală a temperaturii aerului de 10-11 °C. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor de 611,26 mm este relativ mare comparativ cu regiuni asemănătoare de câmpie din estul sau sudul ţării aflate sub influenţa maselor de aer continental. Viteza vântului este redusă având un maxim în luna aprilie. BioCenoza vegetaţia Situl este desemnat pentru habitatul de Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, care cuprinde ca specii de plante lemnoase gorunul, carpenul, scoruşul, jugastrul, teiul pucios, platanul şi stejarul pedunculat. Dintre arbuşti amintim alunul, cornul, sângerul, păducelul, porumbarul, măceşul, lemnul câinesc, socul negru, curpenul, iar pentru stratul ierbos al pădurii, lăcrămioara şi mai multe specii de rogozuri. Pădurea adăposteşte şi o populație bine conservată de narcise. Pajiştile secundare au o vegetație reprezentată de iarba vântului, păiuşul comun, păiuşul mic, bărboasa, firuţa, alături de multe alte plante. Tufărişurile de porumbar cu păducel ocupă suprafeţe mici, fiind întâlnite la marginea pădurii, prin poieni, tăieturi de pădure, pajişti îmbătrânite sau abandonate şi garduri de protecţie din jurul culturilor agricole. Fitocenozele tăieturilor şi marginilor de păduri se formează în urma degradări pajiştilor uscate sau pot fi rezultatul exploatărilor forestiere, fiind formate din trestioară, apărătoare, ferigă de câmp şi alte specii. Buruienişurile sunt răspândite frecvent la marginea culturilor agricole şi în pajiştile intens ruderalizate, fiind formate din trifoi târâtor, pătlagină mare, zâzanie, alături de care apar multe alte specii. Fauna Din punct de vedere zoogeografic, situl se află în Provincia Panonică şi adăposteşte o faună europeană, euro-siberiană şi palearctică, cu multe specii de câmpie. Entomofauna este reprezentată de specii de lăcuste, cosaşi şi greieri precum cosaşul verde, lăcusta călătoare italiană, greierele de câmp, greierele de casă, alături de care apar frecvent coropişniţa, călugăriţa comună, ploşniţele de cereale, ploşniţele verzei, răţişoara porumbului, vaca Domnului şi multe specii de gândaci şi fluturi. Dintre speciile de amfibieni se remarcă cele trei protejate la nivel european care se găsesc în habitatele umede din interiorul pădurii, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi buhaiul de baltă cu burta roşie. Alături de aceştia se mai întâlnesc în sit şi broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca roşie de pădure, broasca mare de lac şi reptile precum guşterul, şopârla de câmp, şarpele de casă, şarpele de alun, năpârca şi şarpele lui Esculap. Păsări cuibăritoare în sit sunt ciocârlia, ciocârlanul, mărăcinarul mic, cioara de semănătură, gaiţa, coţofana, mierla neagră, cucul, mai multe specii de piţigoi şi ciocănitori, auşelul cu cap galben, uliul porumbar, uliul păsărar, ciuful de pădure, huhurezul mic, vrabia de câmp, prepeliţa, potârnichea, sfranciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, alături de care apar multe altele. Ecosisteme antropogene învecinate sitului aduc specii caracteristice precum rândunica de casă, vrabia de casă, stăncuţa, guguştiucul, cucuveaua, ciocănitoarea pestriţă de grădină, striga. Dintre speciile de mamifere se remarcă în sit veveriţa, vulpea, dihorul, cerbul lopătar, căpriorul, mistreţul, şoarecele de pădure, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică şi hârciogul. Pădurea reprezintă un habitat bun de hrănire pentru coloniile importante de lilieci aflate în vecinătatea sitului. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Principalele activităţi ale locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor şi comerțul. O mare parte dintre aceştia lucrează în Oradea, un mare centru urban, industrial şi comercial aflat în vecinătate. Localităţile din sit dispun de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, însă nu şi de canalizare. Locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Primele atestări documentare ale aşezărilor care alcătuiesc în prezent comuna Oşorhei datează de la începutul secolului al XIII-lea, însă urme ale locuirii zonei provin din neolitic, fiind descoperită o aşezare în zona satului Fughiu, datând din acea perioadă. Azi se pot admira biserica din lemn din satul Oşorhei şi cea reformată din satul Fughiu, ambele construite în secolul al XVIII-lea. Anual au loc festivități care reunesc membrii comunității în scopul conservării patrimoniului cultural al zonei şi reînvierii tradițiilor vechi ale satelor româneşti din această parte a țării. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA În sit păşunatul şi activităţile asociate acestuia constituie în mod permanent o ameninţare majoră pentru habitate şi specii, la fel ca şi agricultura şi activitățile de exploatare a lemnului. Presiunea unui braconaj se manifestă în mod permanent în sit. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent situl dispune de puncte de intrare şi poteci pentru vizitare, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, puncte de informare, precum şi locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. PăduREA dE sTEjAR pufos dE lA HoIA - ro SCi 0146 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Baciu, Florești. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 46‘ 6‘‘; Long. E 23˚ 29‘ 37‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 541 max., 487 min., 517 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din municipiul Cluj-Napoca, prin cartierul Grigorescu se ajunge în extremitatea sud-estică a sitului. Se poate ajunge în acesta şi utilizând drumurile locale din localitatea Suceagu, aflată pe DN F (E81) (Cluj-Napoca-Zalău). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens. nuale este de 8,4 °C, iar precipitațiile atmosferice medii multianuale se situează în jurul valorii de 663 mm. caracterizarea Sitului prezentare generală Valoarea conservativă a sitului rezultă din prezența stejarului pufos care formează împreună cu alte specii (stejar pedunculat, gorun şi arțar tătăresc) un habitat prioritar rar în România şi localizat în vestul şi centrul țării. Porțiunile de pădure alternează aici cu poienele, realizând astfel un mozaic de habitate în care trăiesc mai multe specii de plante rare, endemice sau protejate la nivel național. BioCenoza vegetaţia Pădurea de stejar pufos de la Hoia este situată pe un versant cu expoziție sudică şi sud-vestică. Vegetația este foarte variată, fiind alcătuită în special din stejar pufos, dar pe alocuri aparând şi stejarul pedunculat, cerul, gorunul, arțarul tătăresc şi părul pădureț. Această pădure face parte din habitatul prioritar Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubsecens, rar în România, prezent în partea de vest şi centrală a țării. Stratul de arbuşti se dezvoltă în grupe care alternează cu pajişti şi este compus din corn, sânger, alun, păducel, măceş, lemn câinesc, salbă râioasă, porumbar şi două specii de scoruş. Stratul ierbos este alcătuit din specii precum rogozul, usturoiul sălbatic de munte, unghia găii, golomățul, iarba calului, stânjenelul, drăgaica, dedițelul, ruscuța de primăvară sau colilia. Dintre taxonii rari au fost identificați otrățelul, o specie amenințată la nivel global, la noi în țară fiind considerată rară şi amenințată, capul şarpelui, specie vulnerabilă şi ocrotită la nivel european, amenințată de păşunatul intensiv, cimbrişorul endemic, pesma de munte şi tulichina, două specii rare prezente pe versantul sudic al pădurii, floarea de foc, specie vulnerabilă, tămâioara, specie endemică şi rară pentru România, amenințată la nivel european, şi gemănarița, o specie de orhidee rară la nivel național, populația sa fiind periclitată de păşunatul intensiv. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geografic situl se găseşte în cadrul Culoarului Someşului Mic, zonă situată la contactul a trei mari unități geografice, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan şi Munții Apuseni. Dealul Hoia este situat în vestul municipiului Cluj-Napoca, are o altitudine de 507 m şi constituie cumpăna de ape dintre Someşul Mic şi Nadăş. Terenul pe care este situată pădurea prezintă o pantă destul de accentuată, ceea ce sporeşte riscul de alunecări de teren. pedologie Solurile pe care se dezvoltă habitatul de pădure de stejar pufos din sit sunt de tip rendzină, eubazice, hidric deficitare în timpul verii şi eutrofice. Hidrologie Situl se află pe partea stângă a râului Someş, în dreptul localității Floreşti. aspeCte ClimatologiCe Climatul este de tip continental-moderat, specific regiunilor de deal din nord-vestul țării. Circulația aerului este predominant vestică, prin intermediul acesteia masele de aer de origine oceanică întreținând în perioada rece a anului o vreme închisă, cu ierni în general blânde. Valoarea temperaturii medii multia- 0 0,5 1 Fauna Fauna este bine reprezentată în sit, caracterizându-se prin diferite specii de mamifere precum iepurele de câmp, pisica sălbatică, bursucul, vulpea, veverița, căpriorul, mistrețul, nevăstuica, şoarecele de câmp şi mai multe specii de chițcani. Foarte rar trec prin această pădure şi exemplare de lup. Dintre speciile de păsări le menționăm pe cele mai frecvent întâlnite: mierla, ciocănitoarea pestriță mare, cucul, privighetoarea roşcată, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul cu coadă lungă, presura galbenă, silvia mică, gaița, florintele, câneparul, sticletele, cojoaica de pădure, ciocănitoarea de stejar, cinteza de pădure, măcăleandrul, sturzul de vâsc, sturzul cântător, ochiul boului, alături de multe altele. Dintre răpitoarele nocturne semnalăm prezența cucuvelei, a strigii, a ciufului de pădure, iar dintre cele diurne au fost identificate şorecarul comun, uliul rândunelelor, viesparul şi vânturelul roşu. Reptile frecvent întâlnite în sit sunt guşterul, năpârca şi şopârla de câmp. Pajiştile cu tufărişuri şi liziera pădurii adăpostesc câteva specii rare de fluturi, alături de multe alte specii de nevertebrate. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Aproape întreaga forță de muncă este absorbită de oraşul ClujNapoca. În sate se mai practică agricultura şi creşterea animalelor, în sistem individual sau în mici asociații. Locuitorii celor două comune din sit beneficiază de rețele de apă potabilă, gaze naturale şi canalizare. Încălzirea locuințelor se face cu lemne sau cu gaze naturale, în oraş existând şi o rețea de termoficare. Situat în imediata vecinătate a sitului, „Parcul Național Etnografic Romulus Vuia“ este primul de acest gen înființat din Romania (1929), fiind un muzeu etnografic complex, în care expunerea pavilionară şi cea în aer liber se completează reciproc. Pe teritoriul celor două comune au fost descoperite mai multe situri arheologice, cu datare începând din neolitic, iar azi sunt declarate Monumente istorice mai multe biserici (ridicate începând cu secolul al XIV-lea), Conacul Bornemisza- Matskassy din Popeşti (secolul al XIX-lea), Casa parohială din Coruşu (secolul al XVII-lea) şi Cetatea Fetei (secolul al XIII-lea). Deşi apropierea de un mare oraş a făcut să se piardă mult din farmecul de odinioară al satelor, totuşi se mai păstrează şi astăzi obiceiurile de iarnă cu colindele tradiționale şi întâlnirile cu muzică, joc şi costume populare prilejuite de Nedeile locale, Zilele comunelor sau Zilele recoltelor. Pentru vizitatori, ClujNapoca este un centru cultural important, cu arhitectură bine conservată, muzee, colecții, grupuri statuare, case memoriale, celebră şi reprezentativă pentru oraş fiind şi Grădina Botanică. păDurea De SteJar pufoS De La Hoia - ro SCi 0146 supraFaţa: 8 ha Bioregiunea: Continentală AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Tăierile ilegale, braconajul şi turismul necontrolat au efecte negative asupra sitului. AdMINISTRAREA SITULUI În sit există poteci şi drumuri, dar care nu sunt amenajate pentru vizitare. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi pentru orientare, puncte de informare, trasee tematice şi turistice amenajate şi spații pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 463 PăduREA dE sTEjAR pufos dE lA mIRăslău - ro SCi 0147 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Mirăslău. păDurea De SteJar pufoS De La MirăSLău - ro SCi 0147 supraFaţa: 56 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 22‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 43‘ 31‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 544 max., 304 min., 422 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face direct din DN1 (E81) (Aiud-Turda), în dreptul localității Mirăslău. Se poate ajunge în sit şi cu trenul, cu coborâre în halta Mirăslău. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). plante: Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanța sitului este dată de prezenţa vegetaţiei forestiere cu stejar pufos, habitat de interes comunitar prioritar ce se remarcă aici printr-un grad mare de închidere a coronamentului pe o suprafață întinsă, o structură echilibrată pe toate clasele de vârstă şi o puternică regenerare din semințe, toate acestea oferind habitatului o stabilitate mare în timp. La acestea se adaugă şi prezența habitatului protejat format din asocierea stejarului cu carpen, împreună cele două oferind condiții optime pentru menținerea unor populații stabile ale unor specii de insecte şi plante protejate în spațiul european. Biotopul geologie/geomorFologie Substratul geologic este alcătuit din formațiuni sedimentare cretacice şi paleogene, care dau caracteristica principală a Munților Trascău, situl aflându-se la piciorul estic al acestora. Peste acestea se suprapun straturi de argile şi marne (fliş de origine sarmatică), din care este format interfluviul ce adăposteşte pădurea. pedologie Substratul pedologic este format din soluri luvice superficiale, prezente mai ales spre culme, acolo unde este localizat stejarul pufos. Versanții şi luncile celor două pâraie sunt acoperite de cambisoluri (soluri brune eumezobazioce). Hidrologie Pădurea de stejar se găseşte pe o spinare de deal flancată de două pâraie cu orientare NV-SE, pârâul Mirăslău, care drenează versantul sud-vestic al dealului, şi pârâul Ormenişului de pe versantul nord-estic, care drenează o vale pe care este situat satul Ormeniş, ambele vărsându-se în râul Mureş. aspeCte ClimatologiCe Clima are caracter temperat-continental, temperatura medie a lunilor de iarnă fiind de –2,6 °C, iar cea a lunilor de vară de 19,2 °C. Prezența calcarelor distribuite insular în vecinătatea sitului induce un microclimat mai cald care poate explica prezența pădurii de stejar pufos. BioCenoza vegetaţia Pădurea de stejar pufos ocupă versanţii sud-vestici în treimea mijlocie şi superioară a unui interfluviu (pod) împădurit delimitat de doi afluenți minori ai Mureşului, la baza versanţilor găsindu-se culturi agricole. Prezența aici a unei asociații cu stejar pufos este atipică şi arată valența ecologică largă a acestei specii care este un element mediteranean şi submediteranean. Valoarea pădurii rezultă din faptul că este formată din exemplare adulte de stejar, cu un grad de închidere a coronamentului de 80-100%. Valoarea este dată şi de suprafața pădurii, care poate fi considerată foarte mare în comparație cu a altor păduri de stejar pufos, în general aceasta formând pâlcuri mici pe versanții sudici ai dealurilor sau tufărişuri de şibliac (în Dobrogea). Trebuie menționat că în trecut suprafața acestei păduri a fost mult mai mare, fiind defrişată în decursul timpului. Sunt prezente toate categoriile de vârstă ale speciei (diametre de la 6 la 20 cm şi înălțimi de la 2 la 14 m), inclusiv arbori morți, toate contribuind la o stabilitate mare a pădurii menținută pe termen lung. Există o tendință de extindere a pădurii pe păşunile învecinate prin lăstărire şi germinare din semințe. Pădurea are un grad mare de stabilitate şi conservare prin prezența unui strat arbustiv însoțitor format din călin, păducel, porumbar, corn şi arțar tătărăsc, dar şi a unui strat ierbos în care predomină speciile mezofile şi xeromezofile precum rogozul, mărgeluşele, capul şarpelui (specie protejată în spațiul european), ruscuța primăvăratică şi cosacii. Sunt prezente şi specii submediteraneene precum hajma păsărească, dar şi specii continentale europene precum stânjenelul. De remarcat în zonă este prezența unui endemit transilvănean (buzduganul) şi a migdalului pitic. Fauna În pădurea de stejar pufos de la Mirăslău au fost identificate câteva specii de nevertebrate şi vertebrate, dintre care unele cu mare valoare conservativă. Cele mai valoroase sunt trei specii de insecte ale căror populații sunt legate de prezența stejarului pufos (adult, bătrân şi mort) alături de alte esențe lemnoase, deoarece larvele lor sunt xilofage (mâncătoare de scoarță şi lemn), rădaşca, croitorul mare al stejarului şi croitorul cenuşiu. De asemenea, cu mare valoare ştiințifică este prezent aici şi apolonul negru, un fluture cu statut de specie amenințată. Larvele sunt monofage, hrănindu-se doar cu frunze de brebenei. Herpetofauna este reprezentată prin speciile tipice de litieră de pădure, respectiv broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure, guşterul, năpârca şi şopârla de câmp. Avifauna este foarte bine reprezentată mai ales prin speciile de pădure, dar şi prin unele de habitat deschis şi chiar antropofile. Este de remarcat numărul mare de specii prădătoare de zi precum uliul găinilor, uliul păsărelelor, acvila țipătoare mică, şorecarul comun, vânturelul roşu, vânturelul de seară şi viesparul. Dintre răpitoarele de noapte sunt prezente ciuful de pădure, huhurezul mic, ciuşul şi striga. Specii cuibăritoare în sit sunt ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia verde, ghionoaia sură, graurul, silvia cu cap negru, silvia de câmp, silvia mică, pitulicea fluierătoare, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, cinteza de pădure, măcăleandrul, ochiul boului, pițigoiul cu coadă lungă, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul sur, muscarul sur, muscarul gulerat, scorțarul, cojoaica de pădure, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, mierla neagră, sturzul cântător, fâsa de pădure, ciocârlia de pădure, scatiul, presura galbenă, grangurul, gaița, corbul, presura sură, pietrarul sur, caprimulgul, cucul, turturica, pupăza şi multe altele. Este remarcabil numărul mare de specii de pădure cu regim trofic insectivor sau omnivor. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Principalele preocupări ale locuitorilor sunt agricultura, creşterea animalelor, industrializarea cărnii, comerțul, exploatarea şi prelucrarea lemnului. Mirăslău dispune doar în centrul comunei de alimentare cu apă potabilă şi gaze naturale în sistem centralizat, acestea lipsind în satele aparținătoare. Canalizarea lipseşte peste tot, iar încălzirea gospodăriilor se face în sistem individual, cu lemne (sau cu gaze naturale, în centrul de comună). Comuna Mirăslău este atestată documentar din secolul al XIIIlea, însă dovezile privind locuirea pe aceste meleaguri sunt mult mai vechi, săpăturile arheologice întreprinse aici scoțând la iveală urme materiale din epoca fierului şi a bronzului. Astăzi se pot admira biserica ortodoxă din secolul al XV-lea din satul Cicău şi Monumentul lui Mihai Viteazu, ridicat în amintirea bătăliei de la Mirăslău din anul 1600. Pentru reaprinderea interesului față de tradiția locului dar şi pentru crearea unei competiții care să ducă la revitalizarea activității culturale în comunele din vecinătatea sitului are loc anual un festival-concurs de cântec şi joc popular, artă meşteşugărească şi măiestrie gastronomică tradițională. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Păşunatul în liziera pădurii afectează regenerarea şi extinderea acesteia. AdMINISTRAREA SITULUI În prezent există mai multe panouri cu hărți şi informații asupra florei, faunei şi valorii conservative a sitului, amplasate pe un traseu tematic din interiorul pădurii care atinge punctele cheie ale acesteia, habitate, specii şi peisaje. Sunt necesare în afara sitului vetre de foc, având în vedere intensitatea turismului la sfârşit de săptămână. De asemenea, sunt necesare panouri de avertizare asupra interzicerii anumitor activități în perimetrul sitului. 0 464 0,5 1 1,5 km PăduREA dE sTEjAR pufos dE lA pETIş - ro SCi 0148 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Şeica Mare. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 1‘ 47‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 53‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 554 max., 388 min., 475 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN14 (Sibiu-Sighişoara), cu continuare din localitatea Şeica Mare pe drumul comunal ce duce la Petiş, situl aflându-se la mijlocul distanței dintre aceste două localități. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important datorită prezenţei unei păduri panonice de stejar pufos, habitat natural de interes comunitar prioritar pentru conservare, având o structură pe clase de vârstă şi dimensiuni foarte variate. Tendința de extindere a stejarului pufos în arealele învecinate, asociată cu o capacitatea mare de regenerare naturală, cresc importanța sitului pentru conservare. De asemenea, tot aici întâlnim şi alte două tipuri de habitate forestiere de interes comunitar, Păduri de fag de tip AsperuloFagetum şi Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat pe partea dreaptă a pârâului Râpa. Din punct de vedere geomorfologic, zona se caracterizează prin existența proceselor de versant şi prin alternanța versant-terase. Este un relief din categoria dealurilor joase, cu altitudini care de-abia depăşesc 500 m în Dealul Morii. Existența rocilor friabile de tipul argilelor şi marnelor determină pe alocuri procese de eroziune de suprafață, ravenare şi alunecări de teren. pedologie Datorită condițiilor geomorfologice, geologice, climatice şi biogeografice, solurile predominante sunt din categoria solurilor specifice etajului deluros, respectiv soluri brune de pădure, slab podzolite sau nepodzolite. Hidrologie Situl se află în bazinul hidrografic al pârâul Râpa (Petiş), afluent al pârâului Vişa. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în etajul dealurilor joase, cu temperaturi medii anuale de 8-9 °C, media anuală a precipitațiilor de 568 mm şi vânturi predominante din direcția NV. BioCenoza vegetaţia Vegetația este formată din mai multe specii de arbori dintre care domină stejarul pufos, stejarul pedunculat, arțarul tătăresc, părul pădureț, fagul şi carpenul. Stratul arbuştilor cuprinde specii ca sângerul, cornul, alunul, lemnul câinesc, păducelul, porumbarul, măceşul şi salba râioasă. Dintre speciile care formează covorul ierbos se pot enumera ruscuța de primăvară, mai multe specii de rogozuri, usturoiul sălbatic de munte, firuța de pădure, obsiga, unghia găii, fragii de câmp, rățişoarele, mierea ursului, mai multe specii de trifoi etc. Fauna Fauna este reprezentată de specii caracteristice pădurii, dar şi zonelor de pajişti. Astfel, dintre mamifere amintim mistrețul, căpriorul, vulpea, viezurele, precum şi mai multe specii de şoareci, pârşi şi chițcani. Dintre păsări sunt prezente în sit ambele specii de ghionoaie, striga, cucuveaua, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea pestriță mare, cinteza de pădure, pițigoiul mare, presura galbenă, botgrosul, pitulicea mică, porumbelul gulerat, ciuful de pădure, graurele, silvia mică, muscarul gulerat, privighetoarea roşcată, măcăleandrul, pițigoiul albastru, şoricarul comun alături de multe alte specii. Fauna de nevertebrate este de asemenea bogată în specii din mai multe grupe sistematice, cele mai frecvent întâlnite fiind insectele. Colindatul, Craii, Calendarul de ceapă (practicat în noaptea de Anul Nou), Prinsul verilor şi al văruţelor de Sfântul Toader, Stropitul cu apă de Sfântul Gheorghe sau Armindenul cu ocazia Rusaliilor. Zilele comunei se serbează la sfârşitul lunii mai. aSpecte SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Locuitorii din sit sunt angrenați în activități precum creşterea animalelor, agricultură, viticultură sau pomicultură. Comunitățile dispun de alimentare cu apă potabilă şi canalizare (care nu e încă definitivată în Şeica), iar încălzirea gospodăriilor se face în sistem individual cu lemne, sau cu gaze naturale. Pe teritoriul comunităților aflate în vecinătatea sitului se pot vizita azi mărturii ale trecutului precum Castelul Tobias (Monument istoric construit în stil baroc în secolul al XVIIIlea), Castelul Bolyai din Buia, dăruit lui Mihai Viteazu, Biserica Evanghelică-Luterană (ridicată în anul 1300 în stil romanic şi gotic). Locuitorii păstrează încă tradiții vechi precum AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA În interiorul sitului se păşunează periodic, activitatea având un impact negativ asupra covorului ierbos. păDurea De SteJar pufoS De La petiş - ro SCi 0148 supraFaţa: 92 ha Bioregiunea: Continentală AdMINISTRAREA SITULUI Este necesară suplimentarea panourilor de informare din sit şi a traseelor tematice. De asemenea, sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi) şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 465 PăduREA EsEscHIoI - LaCuL BugeaC - ro SCi 0149 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Lipniţa, Ostrov. supraFaţa: 2.966 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 4‘ 44‘‘; Long. E 27˚ 26‘ 6‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 141 max., 0 min., 21 med. păDurea eSeSCHioi - LaCuL BugeaC - ro SCi 0149 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face dinspre Constanţa pe DN3 (Constanţa-Ostrov) până în Gârlița, după care se poate continua pe malul lacului Bugeac sau pe drumuri locale spre satul şi pădurea Esechiol. Se mai poate ajunge şi din Bucureşti pe DN3 până la Călăraşi, unde se trece Dunărea cu bacul, după care se continuă tot pe DN3 până în Gârlița, de unde se intră în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). Pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Sabiţă (Pelecus cultratus). Plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Capul şarpelui (Echium russicum). cARAcTERIzAREA SITULUI prezentare generală Situl are o importanță deosebită în cadrul bioregiunii stepice datorită varietății mari de elemente naturale care îl compun. Aici se întâlnesc păduri şi tufărişuri ponto-sarmatice şi balcano-pontice şi silvostepă euro-siberiană, alături de care apar suprafețe mari de vegetație de stepă ponto-sarmatică şi habitate de zone umede. Acestea aparţin celor opt tipuri de habitate de importanță comunitară inventariate în sit, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Existența a nouă specii de animale şi două de plante de interes comunitar întregeşte importanța sitului pentru conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic formaţiunile caracteristice sunt reprezentate de depozite de marne din Cretacicul Inferior peste care s-a instalat loessul. Lacul Bugeac prezintă maluri înalte şi abrupte, având forma unui golf-depresiune. În partea vestică a lacului este prezentă o fâşie de pământ înaltă şi stâncoasă formată din calcare. Relieful regiunii este alcătuit din suprafeţe plane de terasă şi din versanţi (inclusiv frunţi de terasă), dar este prezentă şi o zonă de câmpie cu nisipuri vălurite eolian. pedologie Solurile zonei sunt reprezentate de cernoziomuri (castanii, cambice, argiloiluviale şi levigate), soluri bălane şi cenuşii, regosoluri, psamosoluri şi soluri antropice. Pe unele terenuri puternic erodate de pe versanţi sau frunţi de terase s-a constatat prezența excesivă a carbonaţilor în structura solului. Hidrologie Apele curgătoare sunt semi-permanente sau temporare, cu debite consistente doar în timpul viiturilor scurte de vară, în restul timpului debitul reducându-se la valori neglijabile sau secând complet. O sursă importantă de apă o constituie limanele fluviale Dunăreni, Oltina şi Bugeac. Apele subterane au de asemenea debite reduse şi discontinue şi sunt cantonate la adâncimi mari. aspeCte ClimatologiCe Climatul este temperat-continental excesiv, cu specificul zonei de silvostepă dobrogeană. Precipitaţiile medii anuale sunt între 450 şi 580 mm, distribuite neuniform în timp. Verile sunt foarte călduroase, iar iernile foarte geroase. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia forestieră este reprezentată prin arborete de gorun, stejar brumăriu, stejar, carpen, arțar tătărăsc, cărpiniţă, sub care există o vegetaţie ierboasă care cuprinde elemente sudice, balcanice şi mediteraneene. Sunt foarte importante din punct de vedere ştiințific, dar şi peisagistic, trupurile de pădure cu cer aflate în special pe versanții din apropierea Lacului Bugeac. O altă specie importantă, care pune în valoare climatul arid sud-dobrogean, este stejarul pufos care are o bună reprezentativitate, deseori pe coastele însorite fiind flancat de către cărpiniță. Aceasta din urmă are un rol foarte important în fixarea solurilor superficiale din sit şi în aprovizionarea stratului de humus deoarece frunzele sale se descompun foarte repede. Dintre arbuştii sau arborii etajului inferior amintim păducelul, sângerul, porumbarul, părul pădureț, spinul cerbului, cununița, salba moale şi lemnul câinesc. Dintre speciile erbacee se întâlnesc frecvent colilia, năgara, garofița, pirul, coroana miresei, micsandrele sălbatice, rogozul, barba împăratului, ghiocelul, păiuşul stepic, siminocul, degetarul galben, ciucuşoara, scrântitoarea, bărboasa şi stânjenelul, iar în zonele cu umiditate mai mare apar pipirigul, piciorul cocoşului, broscarița, cosițelul, capul şarpelui şi buruiana cu cinci degete, ultimele două specii fiind de interes comunitar. Habitatele protejate din sit sunt în număr de opt, dintre care prioritare pentru conservare sunt stepele, tufărişurile de foioase ponto-sarmatice şi vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Fauna Fauna terestră de mamifere este reprezentată de speciile care au ca habitat de hrană, adăpost sau reproducere pădurea, precum mistrețul, căpriorul, vulpea, şacalul auriu, pisica sălbatică, bursucul, şoarecele de pădure etc., dar şi de către popândău (specie de interes comunitar) care trăieşte în habitatele deschise de pajişte. Speciile de herpetofaună protejate la nivel european sunt buhaiul de baltă cu burta roşie şi țestoasa de uscat dobrogeană, ambele cu stare bună de conservare, alături de care mai întâlnim amfibieni ca broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca râioasă brună, broasca mare de lac şi reptile ca şarpele rău, şopârla de câmp şi şopârla de iarbă. Ecosistemele acvatice stătătoare şi curgătoare ale sitului prezintă o faună bogată de peşti, cu specii protejate la nivel comunitar (porcuşor de nisip, avat, zvârlugă, sabiță, boarță), alături de care apar foarte frecvent crapul, roşioara, carasul, somnul, ştiuca şi mai rar caracuda şi linul. Insectele întâlnite mai frecvent sunt călugărița, păianjenul cu cruce, cosaşul de stepă, lăcusta migratoare, bondarul etc. Ecosistemele forestiere oferă condiții de habitat propice pentru ca rădaşca (specie protejată) să dezvolte aici o populație cu o stare bună de conservare. Păsările identificate în sit sunt reprezentate de foarte multe specii, dintre care enumerăm vânturelul roşu, şorecarul comun, acvila de câmp, uliul porumbar, ciuful de pădure, cucul, ciocănitoarea pestriță mare, silvia de zăvoi, mărăcinarul negru, codobatura galbenă, presura sură, cojoaica de pădure etc. ASPEcTE SocIo-EcoNoMIcE ȘI cULTURALE Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt creşteriea animalelor, cultivarea terenului şi pescuitul. Zona Ostrov este recunoscută pentru producţia de caise, piersici, prune şi cireşe. Morăritul şi panificaţia, fabricarea uleiului şi vinificaţia sunt activități practicate la scară industrială în zonă. Pe lângă rolul său economic, cultura viţei de vie a reprezentat o modalitate de stabilizare a terenurilor în pantă. Ostrovul dispune de un valoros potenţial turistic natural datorat asemănării cu Delta Dunării, care oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate cu rezultate benefice pentru economia locală. În localităţile din sit alimentarea cu apă se realizează parţial în sistem centralizat, suplimentar fiind utilizate fântânile. În toate lipseşte însă reţeaua de canalizare, iar gospodăriile sunt încălzite cu lemne. Descoperirile arheologice atestă existenţa unor aşezări săteşti încă din cele mai vechi timpuri, care întreţineau legături cu tracii sudici şi cu negustorii greci din Dobrogea. Sunt vizibile şi azi ruinele Cetăţii Durostorum, ale Cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare sau Necropolele de la Bugeac. Ostrovul, aşezat la confluenţa dintre două civilizaţii, şi-a păstrat peste timp tradiţiile şi obiceiurile. Amintim Colindele de Crăciun, Sorcova de Anul Nou şi Curajul de Bobotează al flăcăilor care se aruncă în apa rece ca gheaţa pentru a prinde crucea aruncată de preot. Un alt obicei deosebit este Urlaria de Lăsatul Secului când se aprind focuri mari, pentru purificarea şi arderea relelor. Frumusețea edenică şi încărcată de istorie a ţinutului beneficiază şi de un bogat patrimoniu spiritual reprezentat de numeroase biserici şi mănăstiri. AcTIvITăţI cARE SE dESFăşoARă îN SIT ȘI îN AFARA PERIMETRULUI AcESTUIA Utilizarea fertilizanților pe terenurile agricole din vecinătatea favorizează apariţia plantelor nitrofile ce pătrund aici, fiind competitori ai florei spontane. AdMINISTRAREA SITULUI În sit există un panou de avertizare/atenţionare şi o barieră pentru limitarea accesului motorizat. Aceste dotări sunt insuficiente şi este necesară suplimentarea lor cu mai multe panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere şi un punct de informare. De asemenea sunt necesare trasee turistice prevăzute cu locuri de campare şi vetre de foc precum şi un traseu tematic. 0 466 1 2 3 km Pădurea gârboavele - RO SCI 0151 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Tulucești. supraFaţa: 219 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 34‘ 36‘‘; Long. E 27˚ 59‘ 56‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 122 max., 50 min., 90 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face utilizând DN26 (Galaţi-Vaslui), cu continuare pe DJ225A (înainte de intrarea în Tuluceşti), drum care duce direct la marginea sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Erannis ankeraria. plante: Capul șarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Dedițel mare (Pulsatilla grandis). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl protejează trei habitate comunitare, dintre care două sunt prioritare, cu o structură naturală foarte bine conservată reprezentată printr-o diversitate mare de specii, o alternanță a porţiunilor de pădure închisă cu rarişti şi poieni, precum şi o prezenţă masivă a regenerării naturale a speciilor de stejar. Această calitate a habitatelor poate susține populațiile cu o stare excelentă sau bună de conservare ale celor trei insecte de interes comunitar, prezente aici alături de patru specii vegetale cu acelaşi statut de protecție. Situl se suprapune aproape în totalitate cu rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Relieful actual al zonei este unul fluviatil de acumulare, reprezentat de câmpia fluvio-lacustră acoperită cu depozite loessoide, terase şi luncă. Situl este străbătut de Valea Gârboavele sau Valea lui Manolache, cu orientare NS. Relieful este slab ondulat, cu altitudini medii variind între 50 şi 75 m, cu expoziţie predominat sud-estică şi pantă între 2-10°. pedologie Pădurea Gârboavele este amplasată pe depozite cuaternare, loessoide, cu conţinut mai bogat în nisipuri fine și pulberi care au favorizat dezvoltarea proceselor de solificare. Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată de râul Valea lui Manolache (afluent al Mălinei, ce se varsă în Siret), care traversează situl de la nord la sud, și de cursuri de apă cu caracter nepermanent. aspeCte ClimatologiCe Pădurea Gârboavele vegetează în condiţiile unui climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni 0 0,5 1 foarte reci. Temperatura medie anuală este de 9,5-9,6 °C, iar precipitaţiile medii anuale sunt de 420-430 mm, cel mai secetos anotimp fiind iarna. BioCenoza vegetaţia Plantele identificate în sit sunt specifice arealului de silvostepă, constituindu-se din câteva asociaţii specifice pădurilor cu arboret de consistenţă slabă, abundent invadat de flora stepică înconjurătoare și fiind evident modificat prin introducerea a numeroase specii de arbori cultivaţi (frasin, mojdrean sau salcâm). Stratul arborescent este dominat net de stejarul brumăriu, întâlnindu-se mai rar stejarul pedunculat ca element subdominant. Acestora li se adaugă jugastrul, gorunul, mojdreanul, cireșul sălbatic, teiul argintiu, scorușul, migdalul pitic etc. Stratul arbustiv prezintă o structură variată și o acoperire de 15-30%, fiind constituit din păducel, porumbar, scumpie, corn, sânger, salbă moale, salbă râioasă, dârmox, lemn câinesc, păr pădureț, măceș sau verigariu. În stratul ierbos se remarcă prezenţa următoarelor specii: ghimpe, cerențel, golomăț, firuță, urzică, tătăneasă, stirigoaie, gura-lupului, sclipeți, viorele nemirositoare, saschiu, turiță mare, sparanghel sălbatic, apărătoare, dumbăț, aerel, alături de care apar multe altele. Fitocenozele edificate de stejar pufos se dezvoltă la limita silvostepei cu zona pădurilor de stejar mezofili. Stratul arborescent dominat de acest stejar are o acoperire redusă, în general de 50-70%, permiţând dezvoltarea stratului arbustiv și mai ales a celui ierbaceu, în care predomină obsiga și păiușurile. Asociaţia edificată de păiușul stepic formează majoritatea pajiștilor instalate în nordul și sudul sitului, pe versanţii însoriți cu înclinări variabile, de o parte și de cealaltă a Văii lui Manolache. Majoritatea acestor pajiști sunt intens pășunate și se află într-un stadiu avansat de degradare, fenomen marcat și prin pătrunderea în compoziţia floristică a speciilor de pelin și rocoină. De aceea, aceste pajiști și-au modificat compoziţia specifică asociațiilor vegetale creând condiţii pentru apariția unor plante de pajiște secundară așa cum sunt bărboasa, părăsita găinilor, firuța bulboasă sau pelinița. Specia dominantă este păiușul de stepă care în funcție de degradarea pajiștilor are o acoperire de 25-75%. Împreună cu specia caracteristică vegetează și pătlagina, coada șoricelului, vițelarul, pelinul, coșaciul, jaleșul de câmp, coada lupului, cimbrul, cimbrișorul, trifoiul mărunt, lucerna galbenă și bărbișoara. Pe alocuri, dominaţia păiușului de stepă scade, locul acestuia fiind luat de o serie de specii ruderale. Printre acestea mai frecvente sunt lipiciul, pirul, studentița, armiraiul sălbatic, scaiul vânăt, aliorul, coada șoricelului, steluțele, hreanul sălbatic, izma, coroniștea și volbura. Speciile protejate la nivel european prezente în acest sit sunt capul șarpelui, dedițeii, irisul bărbos și hodoleanul. Fauna Suprafaţa relativ redusă a sitului nu permite conturarea unor teritorii individuale ale unor specii faunistice de talie mare, dar gradul mare de naturalitate și lipsa activităţilor antropice din această arie îi atribuie un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire, sau creștere a puilor pentru mistreţ, căprior, iepure de câmp și vulpe. Mamiferele mici rozătoare sunt slab reprezentate, prezenţa lor mai numeroasă fiind semnalată la limita zonei forestiere cu terenurile agricole sau cu pajiștile xerofile stepice situate în extremităţile sudice și nordice. În acele zone se întâlnesc specii ca șoarecele de câmp, șoarecele de pământ și hârciogul. Dinte numeroasele specii de păsări cuibăritoare în sit amintim câteva, precum ciocănitoarea de grădină, ciocănitoarea de stejar, cinteza de pădure, pițigoiul mare, sfrânciocul roșiatic, ghionoaia sură, sfrânciocul cu frunte mică, grangurele, florintele, scorțarul, ciuful de pădure, presura de grădină, acvila mică sau vânturelul roșu. Herpetofauna este reprezentată de amfibieni precum broasca râioasă verde, broasca râioasă brună, broasca mică de lac, broasca roșie de pădure, broasca săpătoare brună și brotăcelul, iar reptilele frecvent întâlnite sunt gușterul, șopârla de câmp, năpârca și șarpele de casă. Studii privind diversitatea fluturilor din acest sit au relevat existența a 574 de specii, aproape 20% dintre acestea fiind protejate la nivel naţional. Dintre nevertebratele protejate la nivel european au fost identificate în sit croitorul mare, rădașca și un fluture cotar, ale cărui larve se hrănesc cu frunze de gorun și de stejar pufos. Primele două specii găsesc în acest sit condiții optime de dezvoltare, starea de conservare a populațiilor fiind excelentă. Alte nevertebrate prezente în acest sit sunt nasicornul, calosoma, carabul, gândacul calambus, musca gigantică, albina valgă, bondarul de stepă, albina violacee, viespea gigantică, viespea de stepă, alături de multe altele. aSpecte socio-economice Și culturale Locuitorii se ocupă cu creșterea animalelor, agricultură, mică industrie, comerț și artă meșteșugărească. Sistemul de alimentare cu apă și canalizarea sunt în curs de realizare, iar gospodăriile sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Comuna Tulucești este atestată documentar din secolul al XVI-lea, iar azi cele mai vechi clădiri sunt cele ale bisericilor din Tărcaia, Șivița și Tulucești, ridicate la începutul secolului al XIX-lea. Deși comuna nu păstrează obiceiuri culturale vechi, amintim câteva tradiții de peste an sau de sărbători precum Căloianul, Paparudele, Moșoii sau Zorile. Obiecte artizanale și costume populare se pot admira la Muzeul Satului din Tulucești, dar și la diferite ocazii festive cum sunt Toamna la Brateș, Stâna din Deal organizată de Sfântu Gheorghe sau Sărbătoarea satului care se ține anual, de Rusalii. pădurea gârboavele - RO SCI 0151 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și plantările de salcâmi, ce îngreunează reinstalarea stejarilor, pot pune în pericol conservarea și regenerarea arboretelor naturale existente. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de promovare efectuată în cadrul unui Centru de informare din Vlădești, care promovează toate ariile protejate la nivelul Județului Galați. Există de asemenea, însă nu sunt suficiente necesitând suplimentarea, panouri de informare, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. În vederea unui management eficient al turismului este necesară amplasarea unor panouri pentru orientare în teren dotate cu hărți, un foișor pentru observare/supraveghere și un traseu tematic. 1,5 km 467 Pădurea floreanu - fRumuşICa - CIuREa - RO SCI 0152 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Sinești, Dumești, Tansa, Ţibana, Țibăneşti, Dagâța, Mădârjac, Popești, Horlești, Voinești. Județul neamț: Stănița. pădurea floreanu - fruMuşiCa - CIuREa - RO SCI 0152 supraFaţa: 18.978 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 1‘ 1‘‘; Long. E 27˚ 12‘ 39‘‘ eCoregiunea: Podișul Central al Moldovei altitudinea: 467 max., 87 min., 263 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face prin nord, pe DN28 (Iași-Podul Iloaiei), cu continuare pe DJ282D până la Mădârjac, iar de acolo pe un drum forestier care duce în sit. Se poate merge prin est, pe DJ48A (Iași-Voinești-Slobozia), până în Schitu Stavnic, cu continuare pe un drum forestier spre sit. Se poate ajunge în sit și pe două rute de cale ferată, Iași-Podul Iloaiei și Iași-Mădârjești. Habitatele De interes comunitar Din sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar și carpen; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl protejează trei habitate forestiere și unul de zăvoi, toate aflate într-o stare bună de conservare, cu frecvente exemplare seculare de stejar, gorun, fag sau carpen. Relieful vălurat, mozaicul de habitate, culoarele de legătură dintre diferitele corpuri de pădure, toate reprezintă suportul biologic pentru existența unei biodiversități ridicate reprezentate în special prin numeroase specii de animale, dintre care și un amfibian de interes comunitar. Din covorul vegetal se remarcă populația de papucul Doamnei, o specie de interes comunitar aflată aici într-o stare bună de conservare. Situl include și rezervaţia naturală Pădurea Frumușica. Biotopul geologie/geomorFologie Platforma est-europeană în care este localizat Podișul Central Moldovenesc, pe teritoriul căruia se află situl, este constituită din șisturi cristaline fiind structurată pe verticală în două componente: soclul format din roci cristaline situate la adâncimi de peste 1000 m și cuvertura formată din depozitele sedimentare de diferite vârste ce s-au depus peste soclul cristalin. Alcătuirea stratificată în succesiuni de roci permeabile cu roci impermeabile și înclinarea acestora favorizează declanșarea proceselor de degradare a solurilor prin eroziune și mai ales prin alunecări de teren, fenomen ce se observă frecvent în acest teritoriu. Datorită apartenenței geomorfologice a sitului la Podișul Central Moldovenesc, întâlnim un relief structural ce este evidențiat de cueste, suprafețe structurale, văi structurale, depresiuni subsecvențe și înșeuări structurale. Pe suprafețe relativ mici apar coama, terasa, lunca sau platoul, care este predispus în majoritatea cazurilor fenomenelor de înmlăștinire. pedologie În sit se pot întâlni următoarele soluri: cernisoluri (cernoziom și faeoziom) caracterizate de un grad ridicat de materie organică și de o structură bine dezvoltată care permite un raport aer-apă optim, luvisoluri (luvosoluri și preluvosoluri), pelisoluri care se formează pe depozite argiloase și marnoase, salsodisoluri (solonețuri) care cuprind solurile condiționate genetic de apa freatică mineralizată situată la mică adâncime sau de prezența rocilor sedimentare ce conțin săruri ușor solubile și histisoluri care au caracter insular, fiind soluri care s-au format prin acumularea intensă a materiei organice în medii cu exces de umiditate. Hidrologie Teritoriul sitului este amplasat în bazinul hidrografic al râurilor Siret, Bârlad și Bahlui. În această porțiune Siretul are un caracter fluviatil cu multe meandre și mulți afluenți. În bazinul Bârladului se scurge pârâul Sacovăț, care are de asemenea mulți afluenți. Pădurea Frumușica este străbătută de pârâul Răchita, afluent al râului Sacovăț. Alimentarea apelor din rețeaua hidrografică este mixtă, pluvio-nivală, regimul hidrologic având caracter continental, ceva mai accelerat, manifestat prin creșterea intensă a apelor de primăvară. Stratificarea depozitelor pliocene, alcătuite din complexe de nisipuri alternând cu argile și nisipuri precum și cu luturi impermeabile, favorizează formarea unor straturi acvifere freatice bogate, situate la diferite niveluri. Aceste ape slab mineralizate participă la alimentarea rețelei hidrografice chiar și în perioadele cu precipitații mai puțin abundente. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în sectorul de climă temperat-continentală, cu ierni reci și veri calde, dominate de perioade secetoase. Temperatura medie anuală este de 8-9,6 °C, iar precipitațiile medii anuale se situează în jurul valorii de 550 mm. În această zonă direcția predominantă a vânturilor este din NE și SE, pe tot parcursul anului. BioCenoza vegetaţia Situl prezintă o heterogenitate mare a florei și vegetației caracteristică Podișului Central Moldovenesc, pe teritoriul căruia se întinde. Flora este reprezentată de păduri seculare de amestec de 468 gorun, stejar pedunculat, carpen, tei, fag și alte specii de foioase. În acest sit există goruni și stejari de 120-140 de ani cu înălțimi de peste 30 m și diametre cuprinse între 45 și 70 cm. Sunt întâlnite trei tipuri de asociații vegetale reprezentative. Asociația edificată de carpen cu stejarul pedunculat este întâlnită în zona colinară a sitului, la baza pantelor, pe terenuri plane, cu înclinare slabă sau pe pante moderate cu expoziție estică, având o compoziție floristică bogată. Stratul arborescent mai prezintă pe lângă cele două specii dominante de arbori precum gorunul, jugastrul, arțarul, teiul pucios, teiul argintiu, cireșul sălbatic, frasinul, ulmul de câmp, velnișul și sorbul. Stratul arbustiv este slab dezvoltat, cele mai frecvente specii fiind alunul, cornul, păducelul, călinul și măceșul, iar în stratul ierbos foarte bogat se întâlnesc frecvent rogozul, rocoțeaua, pochivnicul, aliorul, vinarița, plămânărica, sânișoara, mărțișorul, vinețica, colțișorul, pecetea lui Solomon, brusturele și firuța de pădure. Asociația carpenului cu voiniceriul pitic este foarte des întâlnită în zona Pădurii Gherghițoaia, pe soluri argiloiluviale ce primăvara pot fi inundate de râul Sacovăț. Specia dominantă, cu cea mai mare densitate din această asociație, este stejarul pedunculat, cu arbori ce ating și înălțimi de 32-34 m. Pe lângă această specie dominantă se mai întâlnesc carpenul, frasinul, jugastrul, teiul cu frunza mare, teiul argintiu și mai rar velnișul. Stratul arborescent este compus din voiniceriu pitic, călin, păducel și corn, iar covorul ierbos prezintă acoperiri și de 70% cu specii precum leurda, piciorul cocoșului, rogozul, slăbănogul, cervana, rocoțeaua, drețele, pochivnicul, colțișorul, dalacul, vinarița, rotunjoara, cerențelul, plămânărica, răcovina, urzica, irisul galben, piciorul cocoșului, gălbinelele sau turița. Asociația carpenului cu rodul pământului cuprinde carpen, stejar pedunculat, tei argintiu și rodul pământului, fiind un tip de asociație vegetală rară pentru țara noastră. Preferă terenurile cu pante line și cu expoziții estice și sudice. În stratul arborescent speciile dominante sunt stejarul brumăriu, carpenul și teiul argintiu, la care se adaugă teiul pucios și cel cu frunza mare, jugastrul, arțarul, fagul, gorunul, stejarul brumăriu, cireșul, frasinul, ulmul de câmp, plopul tremurător, alunul și sorbul. Stratul arbustiv este bine dezvoltat, fiind frecvente salba moale, mărul și părul pădureț, socul, iedera, arțarul tătăresc, cornul, sângerul, păducelul, măceșul, salba râioasă și clocotișul. Stratul ierbos este dominat de colțișor, vinariță, rocoțea, plămânărică, pochivnic, lăcrămioară, leurdă, rogoz, piciorul cocoșului, drețe, vinețică, cerențel, găinușă, mărgelușe, alior, năpraznic, ferigă, frag, dalac, zgrăbunțică, crestanie, stupiniță, sânișoară, buberic, slăbănog, rotunjoară, urzică, brusture, răcăvină, păpădie, podbal, sânziană de pădure sau brebenei. Pe lângă speciile enumerate, în sit este prezentă și o populație de papucul Doamnei, specie de interes comunitar. Fauna Situl adăpostește o faună bogată și în unele cazuri rară și strict protejată, ceea ce justifică importanța zonei pentru conservare. Dintre speciile de nevertebrate întâlnite, există un număr mare de insecte rare, periclitate, strict protejate sau vulnerabile precum fluturele porumbac al stejarului, fluturele ochi de păun mare și cel mic, fluturele apatură mică, croitorul mosc, bondarul de argilă, bondarul de stepă, gândacul pocnitor calambus, calosoma mirositoare, gândacul pocnitor roșcat, fluturele coada rândunicii, nasicornul, gândacul sihastru, musca gigantică, viespea de stepă, viespea gigantică, albina valga, albina violacee, carabul. Speciile de amfibieni din sit sunt numeroase, cel mai frecvent fiind întâlnite buhaiul de baltă cu burtă roșie (specie de interes comunitar), tritonul comun, broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca roșie de munte și cea roșie de pădure. Reptilele din sit sunt în număr mic, dintre speciile întâlnite putând aminti gușterul, șopârla de câmp, șarpele de alun și șarpele de casă. Datorită suprafeței întinse a sitului există un număr mare de păsări care pot fi văzute aici, pădurea asigurând loc de cuibărire, hrănire și odihnă pentru o mare varietate de specii. Le enumerăm pe cele strict protejate la nivel național și anume barza albă, care folosește terenurile din sit pentru hrănire, viesparul, gaia neagră, cristelul de câmp, huhurezul mare, buha, ciocănitoarea de grădină și cea de stejar, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, caprimulgul, fâsa de câmp, ciocârlia de pădure, muscarul gulerat, muscarul mic, sfrânciocul roșiatic și cel cu frunte neagră. Alte specii de păsări frecvente în sit sunt uliul porumbar, șoimul rândunelelor, vânturelul roșu (care poate fi văzut foarte des vânând în zonele deschise din sit și în împrejurimile acestuia), fazanul, turturica, huhurezul mic, ciocănitoarea pestriță mare și cea mică, ghionoaia verde, cucul, țicleanul, cojoaica de pădure, corbul, cioara de semănătură, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, botgrosul, mugurarul, mierla și cocoșarul. Mamiferele sunt bine reprezentate prin specii de lilieci, chițcan comun, chițcan mic, pârșul cu coadă stufoasă, pârș de stejar, pârș de alun, căprior, mistreț, veveriță, viezure, vulpe, nevăstuică și pisică sălbatică. aspecte socio-economice Și culturale Principalele activităţi economice sunt agricultura, creșterea animalelor și silvicultura. Se practică și azi în zonă dogăritul, olăritul, fierăria, rotăritul, dulgheria și cioplitul în piatră, alături de apicultură, morărit, panificaţie și comerţ. Agroturismul are de asemenea un potenţial bun de dezvoltare în zonă. Majoritatea locuinţelor beneficiază de alimentare cu apă și canalizare, iar încălzirea se face predominant cu lemne, gospodăriile din Horlești și Voinești fiind racordate și la rețeaua de distribuție a gazelor naturale. Siturile arheologice de la Hoisești, Dagâța și Voinești demonstrează prin vestigii din secolul al IV-lea î.e.n. existenţa de milenii a oamenilor în aceste locuri. La Tibana, pe un platou foarte înalt înconjurat de păduri, se văd urmele unei cetăţi traco-geto-dacice. Majoritatea localităţilor au atestări din vremea lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Unul dintre cele mai vechi sate răzășești este Tansa, atestat din secolul al XII-lea. Din vremuri de demult, punte spirituală peste ani, veghează bisericile și mânăstirile sărbătorite anual de ziua sfântului care le patronează. Fiind zonă viticolă și localnicii având nevoie de butoaie, putini sau covate de pâine, s-au păstrat meșteșugurile tradiționale ca dogăritul și rotăritul. Fierarii și potcovarii practică meserii transmise din generaţie în generaţie. Pentru transportul porumbului și al strugurilor se fac împletituri din nuiele (coșarci). În unele gospodării se mai cos și ţes covoare, pături și ștergare. Iarna, uliţele satelor prind viaţă, localnicii defilând cu măști pentru alungarea spiritelor rele, ducând din casă în casă obiceiurile și datinile autentice ca Ursul, Haiducii, Irozii, Plugușorul, Capra, Jianul sau Căluţul. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul, tăierile ilegale și turismul necontrolat au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Pe teritoriul sitului există o împrejmuire a unui fond de vânătoare pentru mistreţi. Dintre dotările și amenajările existente amintim panourile de avertizare/atenţionare, panourile de informare, amenajările pentru observare/supraveghere, barierele pentru interzicerea accesului public cu autovehicule și limitarea traficului pe drumurile forestiere, punctele de intrare, potecile/drumurile pentru vizitare și amenajările pentru colectarea deșeurilor. Este necesară suplimentarea panourilor de informare și dotarea cu panouri pentru orientare în teren, un centru de vizitare/informare și puncte de informare, realizarea de trasee turistice și tematice, precum și amenajarea de locuri de campare cu vetre de foc. 0 1 2 3 km 469 Pădurea floreanu - fruMuşiCa - CIuREa - RO SCI 0152 pădurea glodeasa - RO SCI 0153 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul prahova: Valea Doftanei. supraFaţa: 544 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 23‘ 55‘‘; Long. E 25˚ 43‘ 34‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 1400 max., 852 min., 1080 med. Pădurea glodeasa - RO SCI 0153 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din DN1/E60, la nord de Ploieşti, în centrul oraşului Câmpina ne orientăm spre est urmând indicatorul spre Valea Doftanei. Acesta ne conduce pe DJ102L şi DJ102I (din păcate drumul nu are ieşire în partea opusă, întoarcerea făcându-se pe aceeaşi cale de la sit). Se merge în amonte pe valea Doftanei circa 45 km unde între satele Trăisteni şi Valea Neagră, imediat în aval de confluența Doftanei cu pârâul Mușița, vom vedea pe stânga râului și dincolo de acesta bazinul torențial Glodeasa, ce adăpostește pădurea cu același nume. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 4060 - Tufărișuri alpine și boreale; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Urs brun (Ursus arctos). caracterizarea sitului prezentare generală Glodeasa este o pădure seculară virgină de brad și de fag, cu vârste între 200 și 300 de ani, înălţimi de 40-45 m și diametre mari ale trunchiurilor de 50-70 cm. Adăpostește numeroase specii din fauna și flora spontană de interes comunitar și păstrează mărturii ale evoluţiei învelișului forestier al munţilor noștri. Este una dintre puţinele păduri virgine rămase în ţară, constituind o raritate pe plan european. Suprafaţa propusă spre conservare prezintă o remarcabilă varietate peisagistică (păduri, stânci, roci la zi, pajiști, chei, ape dulci) și de habitate. Biotopul geologie/geomorFologie Pădurea Glodeasa este încadrată bazinului torențial cu același nume, pe rama estică a Munților Baiului, la o altitudine de 850-1400 m. Rocile de bază sunt flișul, gresia și microconglomeratele mezozoice vechi de circa 130 de milioane de ani. Aceste strate sunt friabile și în deschideri se vede cutarea lor puternică. Eroziunea puternică a generat versanții puternic înclinați și caracterul îngust și sălbatic al văii torențiale ce adăpostește situl. 0 470 1 2 3 km pedologie Solurile întâlnite în bazinetul torențial Glodeasa sunt cambisol eutric, cambisol distric, mai rar luvisol haplic și albic pe culmile marginale. Hidrologie Bazinul restrâns al pârâului Glodeasa, care este scurt (circa 4 km), îl face să intre în categoria bazinetelor torențiale montane, al căror debit este puternic influențat direct de precipitații. aspeCte ClimatologiCe Arealul sitului se caracterizează prin două tipuri de climă și anume clima de munte ce se desfășoară în zona reliefului înalt, cu altitudini de peste 1000 m, și se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 5-6 °C, pe cele mai proeminente înalţimi acestea scăzând până la –2°C, și clima submontană, la înălţimi de 750-1000 m, care se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 6-9 °C și prin precipitaţii de 700-900 mm/an. BioCenoza vegetaţia Situl include o pădure seculară virgină de brad și fag ce adăpostește numeroase specii din fauna și flora spontană de interes comunitar. Este una dintre puţinele păduri virgine rămase în ţară, constituind o raritate pe plan european. Pădurea este alcatuită din fag și brad alb cu subarboret abundent dat de alun, soc negru și roșu. În pătura erbacee sunt abundente floarea paștelui, brebenelul, coada cocoșului, laptele cucului, vânăriţa, brusturele negru, mălaiul cucului, breiul. Calitatea sitului este dată de prezenţa unor specii de plante rare printre care numeroase specii din familia orhideelor aflate pe Lista Roșie naţională, ca orhideea albă, orhideea Goodyera, orhideea coral, orhideea fantomă, orhideea monotropis. Fauna Fauna sitului se remarcă prin prezenţa speciilor de carnivore mari, în aceste habitate regăsindu-se în special ursul, dar fiind semnalate dintre speciile de interes comunitar și lupul sau râsul. Dintre amfibieni se întâlnesc buhaiul de baltă cu burta galbenă și tritonul carpatic. Speciile importante de păsări care pot fi întâlnite în sit sunt ierunca, bufniţa, cinteza, gaiţa, diverse specii de ciocănitori. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii satelor relativ izolate au păstrat în parte tradițiile legate de prelucrarea lemnului și creșterea animalelor, fapt pregnant vizibil încă în arhitectura sau structura tradițională a unor case/ferme vechi. Aceste activități susțin încă un nivel de trai relativ ridicat, iar îndepărtarea de centrele urbane menține un stil de viață tradițional. În trecerea spre sit, în satele Teșila și Tristeni se recomandă vi- zitarea unor obiective arhitecturale specifice pentru regiunea văii Doftanei precum Casa Constantin Bran, construită în anul 1868, sau Biserica „Sfinții Voievozi“, construită la mijlocul sec. al XIX-lea. Dacă vizita se face la începutul toamnei, putem participa la Festivalul Cașcavelei între 10 și 11 septembrie. Este o sărbătoare a comunei Valea Doftanei cu muzică, dans și mâncare tradiţională (cașcavea, bulz, pastramă etc). activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În sit se desfășoară activități specifice de gospodărire silvică deși într-o pădure seculară virgină ar trebui ca natura să fie lăsată total neinfluențată. Astfel, se îndepărtează periodic masa lemnoasă uscată. aDministrarea sitului În sit nu există încă panouri de avertizare, de informare sau de orientare, cu atât mai puțin trasee tematice sau puncte de observare. Există un punct de recoltare a deșeurilor slab amenajat în dreptul gurii pârâului Glodeasa. pădurea glodeni - RO SCI 0154 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Ceuașu de Câmpie, Glodeni, Târgu Mureș. supraFaţa: 1.042 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 38‘ 18‘‘; Long. E 24˚ 34‘ 26‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 520 max., 325 min., 418 med. Habitatele De interes comunitar Din sit 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). nevertebrate: Euphydryas maturna • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este important datorită prezenţei pădurilor bine conservate de gorun cu carpen, fragmente ale pădurilor care erau cândva larg răspândite în Podişul Transilvaniei. Starea bună de conservare a acestui habitat permite existența unor populații semnificative de buhai de baltă cu burta roșie și rădașcă (specii de interes comunitar). Totodată situl reprezintă una dintre cele mai importante locații ale fluturelui maturna din Transilvania. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat la limita sud-estică a Câmpiei Mureșene (Câmpia Sărmașului) în centrul Podișului Transilvaniei, pe malul drept al râului Mureș. Relieful caracteristic acestei zone este reprezentat de culmi domoale cu ape curgătoare ce au format lunci largi și colmatate, interfluviile cu soluri fertile fiind cultivate. Structura geologică este uniformă, formată din pachete groase de formaţiuni sedimentare friabile (marne, argile, gipsuri și nisipuri), dispuse în straturi succesive în alternanţă cu strate rezistente la eroziune (tufuri vulcanice și gresii). Sunt prezente și formaţiunile aluviale de vârstă holocenă, extinse pe terase și lunci, iar în lunci și în albii există formaţiuni aluviale recente depuse în urma revărsărilor de ape. Altitudinea la care se află situl variază între 325-520 m. pedologie În regiunile plane, cu altitudini medii de 300 m, se întâlnesc cernoziomuri cambice, soluri brune eu-mezobazice și local 0 0,5 1 soluri negre clinohidromorfe. Pe terase și în meandrele vechi și secate ale Mureșului s-au format soluri brune luvice pseudogleizate, iar în lunca acestuia sunt prezente solurile și protosolurile aluviale. Hidrologie Situl se află în bazinul Mureșului, pe malul drept al acestui râu. La aproximativ 1 km de limita nordică a sitului începe o salbă de opt iazuri și heleșteie, amenajate între localitaţile Glodeni și Fărăgău. Impermeabilitatea rocilor explică marea densitate a talvegurilor de drenaj, în schimb densitatea reţelei hidrografice este redusă. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în zona climatului temperat-continental moderat. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 și 9 °C, cu veri călduroase și ierni blânde. Precipitaţiile atmosferice nu sunt foarte consistente, atingând în jur de 600-700 mm/an. Direcţia dominantă a vântului este NV-SE. BioCenoza vegetaţia Pădurea dominată de gorun și carpen, tipică acestei regiuni, face parte din arealul central-european al fagului. În cadrul florei, dintre specile de arbori întâlnim frecvent sorbul, frasinul, arțarul tătăresc și jugastrul, iar dintre arbuști se remarcă prezența masivă a lemnului câinesc. În covorul ierbos își fac apariţia lăcrămioara, unele specii de rogozuri, pătlagine și păiușuri. Fauna Fauna sitului este una tipică pentru pădurile din Câmpia Transilvaniei. Dintre nevertebrate se distinge prezenţa rădăștii și a unei populaţii importante de fluture maturna. Adulţii acestei specii se hrănesc în principal cu nectarul lemnului câinesc, iar larvele trăiesc pe o varietate mare de plante ierboase și lemnoase, printre care specii de pătlagină, lemn câinesc, frasin și arţar tătăresc. Situl este astfel un mediu prielnic atât pentru adulţii de fluture cât și pentru larvele acestora. Dintre amfibieni întâlnim în bălţile temporare buhaiul de baltă cu burta roșie, specie care trăiește în apele de șes și dealuri joase (până la 400 m), fiind una din speciile de amfibieni care rămân lângă ape și după perioada de reproducere, retrăgându-se pe uscat pentru hibernare doar în luna octombrie. Dintre reptile sunt prezente gușterul, șopârla de câmp și șarpele de casă. Avifauna este reprezentată de ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, cinteza de pădure, cojoaica, pițigoiul mare etc. Dintre răpitoarele nocturne întâlnim cucuveaua și ciuful de pădure, iar dintre răpitoarele diurne șoimul rândunelelor, vânturelul roșu și șorecarul. Mamiferele sunt reprezentate de mistreţ, căprioară, arici și veveriţă, precum și de mai multe specii de micromamifere. aspecte socio-economice Și culturale Puternic dezvoltat indistrial (în industria chimică în mod special), Târgu Mureș absoarbe mult din forța de muncă a localităților din întreaga zonă. Activitățile specifice comunităților din spațiul rural sunt creșterea animalelor, agricultura, prelucrarea lemnului și artizanatul (utilizând lemnul și stuful ca materii prime). Localităţile din sit dispun de rețele de apă potabilă, canalizarea fiind existentă doar în oraș. Încălzirea se face în sistem individual, cu gaz și lemne, orașul dispunând și de un sistem centralizat de încălzire prin centrale de termoficare. Întreaga zonă abundă de construcții vechi (atestate încă din secolul al XV-lea), multe dintre ele fiind declarate Monumente istorice. În Târgu Mureș se pot vizita numeroase obiective turistice precum Salinele Romane, Biserica Reformată cu un turn, Sinagoga, Scara Rakoczi, Palatul Toldalagi, Casa contelui Teleki Domokos, Biserica de lemn, Templul Israelit, Mănăstirea Minoriţilor, Fântâna cântătoare și numeroase muzee. Periodic se organizează manifestări de artă populară și folclor în Cetatea Medievală din centrul orașului. Pădurea glodeni - RO SCI 0154 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Târgu Mureş accesul în sit se poate face pe DN15E (spre Stâna Mureş), cu continuare pe DC146 până în Curteni, de aici un drum local ducând în pădurea Glodeni. Situl se poate accesa pe DN15 (E60), până în localitatea Dumbrăvioara şi de aici pe DJ153B, până în Glodeni. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul și tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Situl este dotat în prezent cu panouri de avertizare/atenţionare, puncte de intrare și poteci/drumuri pentru vizitare reprezentate de drumuri forestiere, fiind necesare panouri de informare, panouri de orientare și amenajări pentru gestionarea deșeurilor. 1,5 km 471 Pădurea goronişte - RO SCI 0155 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Husasău de Tinca, Tinca, Tulca. supraFaţa: 952 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 48‘ 29‘‘; Long. E 21˚ 50‘ 51‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 150 max., 113 min., 130 med. pădurea goronişte - RO SCI 0155 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DJ795 (Salonta-Tica) (spre sudul sitului), DJ792A (Tinca-Leş) (spre nordul sitului), prin centrul sitului trecând DC94A care face legătura între Gurbediu şi Ianoşda. De asemenea, se mai poate ajunge şi pe drumurile locale din Căuşad şi Husăsău de Tinca. Se poate ajunge şi cu trenul până în comuna Tinca. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). aici un curs mediu matur, albia având multe meandre, acumulări de aluviuni, insuliţe și cursuri secundare. Valea Nouă, care trece prin satul Gurbediu, este un afluent important al Crișului Negru. Aceste cursuri de apă au un debit foarte variat, apele lor crescând mult în anotimpul ploios. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). aspeCte ClimatologiCe Câmpia vestică este supusă atât influenţei oceanice, cât și celei continentale, astfel încât situl are un climat temperat continental, cu o nuanţă mai caldă și mai umedă decât în celelalte câmpii ale ţării, cu veri umede și ierni blânde. Temperatura medie anuală este de 10,5 ºC, precipitaţiile medii anuale ajungând la 635 mm. Cele mai frecvente vânturi sunt cele umede și reci din NV și vânturile din sud și SV. caracterizarea sitului prezentare generală Importanța sitului constă în prezența a două habitate de interes comunitar, de păduri ripariene și păduri de stejar cu carpen, precum și în existența unor habitate acvatice de calitate foarte bună care adăpostesc populații din trei specii de amfibieni de interes comunitar. Importanța științifică a sitului este întregită de prezența unei populații de narcise, care cresc aici la una dintre cele mai joase altitudini din ţară, incluse în rezervaţia naturală Poiana cu narcise de la Goroniște. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere morfologic, zona aparţine Câmpiei de Vest (Banato-Crișană), subunitatea Câmpia Miersig, delimitată de Crișul Repede în nord și Crișul Negru în sud. Din punct de vedere geologic arealul face parte din extremitatea de NE a Depresiunii Panonice, format dintr-un fundament de șisturi cristaline, depozite sedimentare preterţiare și o suită de depozite terţiare. pedologie Predominante în cadrul sitului sunt solul brun și solul brun podzolit, care s-au format sub pădurile de foioase. Substratul petrografic pe care s-au dezvoltat aceste soluri este variat, fiind format din depozite loessoide, nisipuri, argile, marne sau gresii, cu conţinut bogat în componente bazice. Mai este prezent în zonă și cernoziomul freatic umed, alături de cel aluvionar. Hidrologie Din punct de vedere hidrografic situl aparţine limitei inferioare a cursului mijlociu din bazinul Crișului Negru. Crișul Negru are 0 472 0,5 1 1,5 km BioCenoza vegetaţia În cadrul sitului a fost stabilită prezenţa a două tipuri de habitate. Pădurea ripariană mixtă de luncă este un habitat care cuprinde păduri din specii cu lemn de esenţă tare situate în albia majoră a râurilor, expuse regulat inundaţiilor în perioada creșterii nivelului apei, sau situate în zone joase și expuse inundaţiilor provocate de înălţarea apei freatice. Aceste păduri se dezvoltă pe depozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne ud. Dintre speciile caracteristice acestui habitat amintim stejarul pedunculat, ulmul de luncă, ulmul de câmp, ulmul de munte, frasinul comun, frasinul de luncă, plopul negru, plopul canadian, plopul tremurător și arinul negru. Stratul arbustiv, de subarboret și cel ierbos sunt bine dezvoltate și formate din mălin, hamei, viţă de vie sălbatică, fluierătoare, iederă, brebenel, laptele păsării, coacăz roșu, alături de multe alte specii. Habitatul Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum cuprinde pădurile de șleau, care au ca particularitate prezenţa constantă a fagului, în raport de codominanţă cu gorunul și carpenul. În sit este întâlnită o populație de narcise, care sunt prezente aici la una dintre cele mai joase altitudini din ţară. Dispersate în arborete de foioase, densitatea acestora este variabilă, de la zone compacte cu diametrul de 1-10 m, până la zone în care exemplarele trăiesc izolat. Pajiștile secundare au o vegetaţie bine închegată, reprezentată de iarba vântului, păiușul comun, păiuș mic, păiuș stepic, bărboasă, firuţă, obsigă nearistată, alături de multe altele. Fauna Situl beneficiază de o entomofaună diversă și bogată, întâlnindu-se cosașul verde, lăcusta călătoare italiană, greierele de câmp, călugărița, alături de multe alte specii de gândaci, ploșnițe de plante, libelule și fluturi. Speciile de amfibieni care se regăsesc în cadrul sitului sunt reprezentate de brotăcel, broasca roșie de pădure, broasca mare de lac și broasca râioasă brună. Cele trei specii de amfibieni de interes comunitar prezente în sit și sunt tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă și cel cu burta roșie, toate având populații aflate într-o stare bună de conservare. Dintre reptile putem întâlni năpârca, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, șopârla de câmp, gușterul și șarpele de casă. În Pădurea Goroniște cuibăresc o multitudine de păsări, dintre care menționăm cinteza de pădure, scatiul, presura galbenă, pitulicea fluierătoare, pitulicea mică, botgrosul, mugurarul, cucul, sturzul cântător, grangurele, mai multe specii de piţigoi și ciocănitori, uliul porumbar, uliul păsărelelor, ciuful de pădure, huhurezul mic, șorecarul comun, vânturelul roșu, ochiul boului, măcăleandrul, codroșul de munte, mierla, gaiţa, coţofana, stăncuţa, corbul, alături de care apar multe altele. Fauna de mamifere prezintă mai multe specii precum mistreţul, căpriorul, iepurele, viezurele, vulpea, pisica sălbatică, dihorul și veveriţa. Din fauna de micromamifere se remarcă mai multe specii de șoareci, chițcani, pârși și lilieci, iar dintre mamiferele carnivore de talie mică întâlnim nevăstuica și hermelina. apropiere. Tinca dispune de trei izvoare de ape minerale care atrag pe perioada verii vizitatori pentru tratament sau petrecerea timpului liber. Locuitorii din Tinca beneficiază de alimentare cu apă și parţial de canalizare, în restul așezărilor aceste utilităţi fiind deficitare sau lipsind. Încălzirea gospodăriilor se face individual, cu lemne. Urmele așezărilor din punctul numit „Dealul Morilor“ datează din epoca pietrei șlefuite (neolitic). Primele atestări documentare scrise ale ţinutului aparţin feudalismului timpuriu. Casele locuitorilor păstrează tipicul tradiţional al gospodăriilor de șes, fiind alcătuite din două camere, tindă, cămară și bucătărie. Meșteșugurile tradiţionale din zonă sunt reprezentate de prelucrarea lemnului, încondeiatul ouălor, ţesutul și torsul, produsele fiind expuse în târguri cum e cel de la Tinca, care se ține săptămânal, vechi de peste 100 de ani. Se păstrează valorile culturale, istorice, religioase și gastronomice transmise din generaţii. În Tulca este menţionată prima formă de învățământ organizat datând din secolul al XVIII-lea, care funcţiona într-o încăpere ţărănească. În mediu rural bucuria sărbătorilor este simțită mult mai intens, începând cu tradiționalele momente ale colindului cu Capra, Sorcova sau Plugușorul. aspecte socio-economice Și culturale Ocupaţiile prioritare, de subzistenţă ale oamenilor sunt agricultura și silvicultura. Se practică de asemenea morăritul, panificaţia și se desfășoară activităţi de prestări servicii și comerţ. O parte din forţa de muncă este absorbită de orașul Salonta din aDministrarea sitului În sit sunt amenajate poteci și drumuri pentru vizitare. Sunt necesare dotări cum ar fi panouri de avertizare/atenţionare, panouri și puncte de informare, locuri de campare amenajate cu vetre de foc și locuri de colectare a deșeurilor. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul, tăierile ilegale și turismul necontrolat au efecte negative asupra sitului. munţii goşman - RO SCI 0156 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Neamț: Tarcău, Alexandru cel Bun, Dumbrava Roşie, Piatra Şoimului, Piatra-Neamţ, Pângăraţi. supraFaţa: 17.156 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 48‘ 56‘‘; Long. E 26˚ 18‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1296 max., 283 min., 690 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în situl Munții Goșman este DN15, din care se desprind mai multe drumuri rutiere ce duc în sit: DJ156D care trece prin Piatra Şoimului și Poieni cu continuare pe drum forestier, DJ156E care trece prin Luminiș și Negulești cu continuare de asemenea, pe drum forestier, drumul care duce din Piatra Neamț la Doamna și intră apoi în sit şi drumurile care duc din Vaduri şi Oanțu în sit, pe Valea Secu-Vaduri și respectiv, pe Valea Oanțu. Accesul în enclava reprezentată de Rezervația forestieră Pădurea Goşman se face pe DJ165G, din Tarcău, prin localitățile Cazaci, Brateș și Ardeluța (localitate aflată la marginea rezervației). Se poate ajunge și cu trenul, pe ruta Bicaz-Bacău, până în localitățile limitrofe sitului, mai departe accesul făcându-se cu maşina sau transportul în comun. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este important pentru conservarea a nouă habitate de interes comunitar de păduri, fânețe, pajiști, vegetație ripariană de-a lungul unor cursuri de apă și vegetație de lizieră. Aceste habitate, așezate departe de comunitățile umane și aflate într-o stare bună sau excelentă de conservare, reprezintă habitatul optim de hibernare, hrănire și reproducere pentru populații reprezentative de carnivore mari, lup, râs și urs. Calitatea apelor din sit oferă de asemenea, habitat optim și pentru două specii de amfibieni, protejate în spațiul european, precum și pentru vidră. Pădurea Goșman reprezintă un codru secular cu o stare de conservare excelentă, al cărui specific constă în înclinarea mare a terenului și în prezența la speciile dominante de molid, brad și fag a unei structuri pe toate clasele de dimensiuni și vârstă. Astfel, se întâlnesc arbori care ajung la 260 de ani, cu înălţimi de peste 60 m și 150 cm diametru, alături de puieţi abia instalați. Această structură a pădurii susține o biodiversitate foarte mare, cu specii numeroase din toate categoriile sistematice, fiind desemnată și rezervaţie naturală de tip forestier. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Goșman se află în Carpaţii Orientali și împreună cu Munţii Tarcăului, Berzunţi, Ciucului și Nemirei formează grupa Munţilor Trotușului. Sunt mărginiţi de văile Bistriţei și Bicazului la nord și de valea Trotușului la sud. Formaţiunile geologice din Munții Goșman s-au concretizat în cretacic-paleogen, fiind formate din gresie de Fusaru cu aspect argilo-gresos în care predomină faciesul gresos. Gresiile de Fusaru sunt, din punct de vedere al compoziţiei mineralogice, roci intermediare pe care s-au format soluri acide, brune podzolice. Gresiile calcaroase au fost identificate sub formă de insule sau fâșii înguste, intercalate între gresiile de Fusaru și Tarcău. Geomorfologic, situl se încadrează în categoria munţilor de geosinclinal de Tarcău, adică munţi de înălţime medie și mică cu culmi fragmentate și văi înguste. BioCenoza vegetaţia Din punct de vedere fitoclimatic, situl se încadrează în etajul montan de amestecuri, etajul montan-premontan de făgete și etajul deluros de gorunete, făgete și goruneto-făgete. Pădurile ocupă în cadrul sitului peste 99% din suprafață, diferența fiind deținută de pajiști și fânețe, pășuni împădurite și cursuri de apă. Molidișurile pure sau aproape pure sunt dominante ca suprafață, ele ocupând în cea mai mare parte masivele muntoase în sectorul superior, la peste 800 m altitudine. Subarboretul lipsește sau are o reprezentare sporadică, fiind constituit din zmeur, tulichină și caprifoi. Stratul ierbos este dominat în majoritatea stațiunilor de măcrișul iepurelui, iar spre limita superioară apare afinul negru, care realizează faciesuri întinse. Brădetele pure se remarcă prin existența unor exemplare impresionante ca înălțime și diametru. Stratul arbustiv din aceste păduri este reprezentat de coacăz negru, zmeur, tulichină și caprifoi. Pătura ierboasă are o acoperire variabilă, între 5 și 30%, fiind formată în special din măcrișul iepurelui. Se mai întâlnesc de asemenea feriga comună și feriga femeiască. Pădurile de fag și molid se întâlnesc începând cu altitudinea de 700 m, ocupând versanți cu înclinare mare, fără preferințe în privința expoziției, cele două specii coabitante, molidul și fagul, găsindu-se în proporții variabile. Subarboretul este alcătuit din agriș, alun, tulichină și caprifoi. Stratul ierbos este bine dezvoltat, cu multe specii. Pădurea Goșman prezintă un stadiu de codru secular al cărui arboret variază ca vârstă, înălţime și dimensiuni, de la uriași bătrâni de sute de ani ce ating înălţimi de peste 60 m cu diametru la bază de 150 cm, aspect rar întâlnit în pădurile virgine de molid din ţara noastră, până la puieţi mici, abia instalaţi. Predominanţi rămân însă arborii bătrâni, cu înălţimi cuprinse între 40 și 55 m și diametrul între 30 și 70 cm. (specie de interes comunitar), broasca roșie de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie de interes comunitar), broasca râioasă brună, vipera comună, șarpele de alun, năpârca, șopârla de munte, șopârla de ziduri. Speciile de păsări de răpitoare diurne și nocturne întâlnite în sit sunt șorecarul comun, uliul porumbar, uliul păsărar, șoimul rândunelelor, buha, ciuful de pădure, huhurezul mare, huhurezul mic, striga etc. În cheile și zonele stâncoase din sit sunt întâlnite mierle de piatră și fluturași de stâncă. Pădurile de fag, rășinoase, tufișurile și fâneţele sunt populate de piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, piţigoiul moţat, alunarul, ciocănitoarea neagră, corbul, mierla gulerată, cocoșul de munte, ierunca, forfecuța, alături de multe alte specii. La marginea râurilor sunt întâlnite frecvent codobatura albă, codobatura de munte și mierla de apă. Fauna de mamifere mici este bine reprezentată prin specii de șoareci, pârși și chițcani. Situl oferă habitate optime pentru populațiile semnificative de carnivore mari, urs, lup și râs, specii de interes comunitar. Cercetările au arătat existenţa unor culoare de circulaţie ale acestor specii între munții învecinați, la urs aceste deplasări fiind executate în special în vederea valorificării zonelor de fructificație din jurul teritoriilor de repaus și reproducere. Căpriorul și cerbul comun sunt întâlniţi în pădurile de la baza sitului. Alte specii de mamifere din sit sunt mistreţul, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră și pisica sălbatică. O altă specie de interes comunitar prezentă este vidra, cu o stare bună de conservare. Fauna Fauna de nevertebrate a sitului este foarte bogată, fiind formată din specii de fluturi, păienjeni, melci, miriapode, gândaci, lăcuste, cosași, bondari, furnici, ploșnițe. Fauna acvatică este reprezentată printr-un mare număr de nevertebrate, precum și mai multe specii de pești caracteristice râurilor de munte precum cleanul, păstrăvul, zglăvoaca, mreana. Fauna de amfibieni și reptile din sit include specii ca salamandra, tritonul carpatic aspecte socio-economice Și culturale Forța de muncă a întregii zone este acaparată de orașul Piatra Neamț. Locuitorii satelor limitrofe au ca principale preocupări creșterea animalelor, agricultura, exploatarea și prelucrarea lemnului, în ultima vreme dezvoltându-se mult și activitățile din sfera agroturismului. Rețeaua de alimentare cu apă potabilă și canalizarea există în localitățile mai mari (orașe și centre de comună), aceste utilități lipsind în majoritatea sa- telor. Încălzirea locuințelor se face cu gaze naturale, în sistem individual sau centralizat (în centralele de cartier din oraș) sau numai în sistem individual, cu lemne, în sate. Cele mai vechi urme de locuire din zona sitului datează din paleoliticul superior, însă vestigii istorice au fost identificate din toate perioadele (epoca bronzului, a fierului, a marilor migrații etc.). Peisajul deosebit al întregii zone, la care se adăugă unicatele naturale, este completat de numeroase obiective istorice (biserici de lemn datate începând cu secolul al XVI-lea, sinagoga de lemn din secolul al XVIII-lea, ansamblul Curtea Domnească, Turnul Clopotnița, Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei). În zonă se organizează numeroase manifestări de tradiții și artă populară, precum Festivalul Datini și Obiceiuri de iarnă și Târgul de Artă Populară. Localitatea Tarcău aflată în vecinătatea Pădurii Goșman, este atestată încă din secolul al XV-lea, într-un document medieval de la curtea lui Ștefan cel Mare. Astăzi comuna deține un patrimoniu cultural bogat alcătuit din Monumente de arhitectură, case memoriale și muzee. munţII goşMan - RO SCI 0156 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În sit există panouri de informare, orientare în teren și de avertizare, dar care nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea acestora. Există mai multe bariere de oprire a accesului motorizat pe unele drumuri forestiere. Sunt necesare puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice marcate corespunzător, trasee tematice, locuri de campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor. pedologie Cea mai mare extindere în sit o au cambisolurile (solul brun eu-mezobazic și solulul brun acid) și spodosolurile, alături de care mai apar și solurile neevoluate aluviale sau cele cu roca la zi. Hidrologie Rețeaua hidrografică a sitului Munții Goșman aparține bazinului hidrografic al râului Bistrița, cursurile de apă din sit fiind afluenți direcți ai Bistriței, reprezentate de pârâul Calu (cu afluenții Stăunoiu și Falcău), Iapa, Sasca (doar partea superioară a cursului de apă fiind în sit), Doamna, Agârcia și Secu-Vaduri. Pădurea Goșman este amplasată în partea superioară a bazinului hidrografic al râului Tarcău, afluent și el al râului Bistrița. aspeCte ClimatologiCe Munţii Goșman se încadrează în climatul temperat-continental, cu particularități ce caracterizează relieful muntos cu altitudini mai mari de 800 m. Regimul termic este moderat, cu temperatura medie anuală pozitivă, între 4,4 și 7,6 °C, în funcție de altitudine. Precipitațiile medii anuale se încadrează între 760 și 1000 mm. Cele mai puternice vânturi sunt pe timpul iernii, din direcţie vestică. 473 474 munţii goşMan - RO SCI 0156 0 1 2 3 km Pădurea hagieni - COtul Văii - RO SCI 0157 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Albești, Limanu, Mangalia, Negru Vodă, Pecineaga. supraFaţa: 3.618 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 47‘ 20‘‘; Long. E 28˚ 26‘ 60‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 97 max., 0 min., 49 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN39 până la Mangalia, apoi pe DJ381 până la Negru Vodă, iar în dreptul Pădurii Hagieni se intră pe drumul local ce duce la cantonul silvic din Valea Cazanelor, aflat în centrul sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Grivan mic, Hamster românesc (Mesocricetus newtoni) • Dihor de stepă (Mustela eversmannii) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii). nevertebrate: Lycaena dispar • Rădașcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Arytrura musculus • *Callimorpha quadripunctaria • Erannis ankeraria. plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul șarpelui (Echium russicum). caracterizarea sitului prezentare generală Situl include partea terminală a lacului Mangalia precum și o alternanţă de depresiuni, viroage, dealuri și canioane, calcare sarmatice cu râpe stâncoase, toate acestea formând cele mai variate și contrastante biotopuri, ce adăpostesc adevărate comori naturale de floră și faună. O mare importanţă știinţifică o au cele șase habitate de interes comunitar dintre care două sunt prioritare. Starea lor bună de conservare permite apariţia unor elemente valoroase precum stejarul pufos, cel brumăriu și cel balcanic, arţarul tătăresc, cărpiniţa, mojdreanul și cerul, toate imprimând zonei o caracteristică submediteraneană întărită de existenţa frecventelor formaţiuni de șibliac. Importanţa sitului pentru conservare este întărită de cele 18 specii de floră și faună de importanţă comunitară. Nota caracteristică a acestui sit este întregită de pajiștile stepice în care trăiește bujorul de stepă. Biotopul geologie/geomorFologie Substratul este reprezentat prin calcare și loess cuaternar pe care s-a format un sol de tip cernoziom carbonatic. pedologie În sit se întâlnesc solurile de tip cernoziom carbonatic și solurile semischelete crude, cu stâncărie, aflate pe pantele puternic înclinate ale văii principale. 0 1 2 Hidrologie Situl este străbătut de o ramură a pârăului Albești care se varsă în Lacul Mangalia. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în climatul litoral maritim, în care se resimte puternic influenţa climatului Europei Orientale, a celui temperat mediteranean din Peninsula Balcanică, precum și influenţa specială a Marii Negre. Precipitaţiile medii anuale ajung la 365 mm, iar temperatura medie anuală este de 10,9 ºC. BioCenoza vegetaţia Pădurea Hagieni ocupă singurul teritoriu încadrat în Provincia Euxinică din Regiunea Mediteraneană, care este bine reprezentată și în Crimeea, Caucaz și în Asia Mică. Habitatele din sit sunt deosebit de interesante din punct de vedere știinţific, cu peste 700 de taxoni vasculari, din care unii cresc doar în zona sitului. Vegetaţia este termofilă, reprezentată de păduri și stepe ponto-sarmatice. Situl se remarcă și prin prezenţa unor specii rare, de interes comunitar precum buruiana cu cinci degete, capul șarpelui, vineţelele și ouăle popii. Dintre speciile lemnoase caracteristice și dominante amintim cărpiniţa, mojdreanul, vișinul turcesc și scumpia, la care se adăugă trei specii de stejar de climat mediteranean și submediteranean, stejarul pufos, stejarul brumăriu și stejarul balcanic. Vegetaţia de tufăriș cu arbuști spinoși ce acoperă coastele abrupte și stâncăriile însorite este reprezentată de păliur și iasomia sălbatică cu flori galben aurii, o specie rară din Asia Mică și din jurul Mediteranei neîntâlnită în alte părţi ale ţării noastre. Ca însoţitoare frecventă a acestor tufărișuri se remarcă aiul de pădure, o specie de origine mediteraneană. Peisajul unic este personalizat în multe părţi ale sitului prin tufărișuri mediteraneene denumite șibliacuri, greu de străbătut. Vegetaţia ierboasă dintre tufărișuri și din poieni este alcătuită din asociaţii de colilie, negară, păiuș stepic, sadină, șofran cu flori galbene și albe, specie originară din Asia Mică și Balcani, stânjenel de stepă, zambilică, bujor de stepă și ruscuţă de primăvară. Situl reprezintă singura locaţie din ţară unde întâlnim specii precum cosacii, drobiţa, cinci-degete, sipica și măzărichea, o plantă rară din flora spontană cu flori subterane care nu se deschid niciodată. Tot printre speciile rare în flora ţării noastre, unele cu importanţă știinţifică mare, apar aici paracherniţa, molotrul, osul iepurelui, bria, zizifora, centaurea, vineriţa, coroniștea, acul doamnei, lopata, iarba osului, otrăţelul, lipiciul, fetica etc. Destul de rare și decorative, se întâlnesc în pajiștile stepice din poieni și coaste înierbate de deal coada șoricelului cu flori galbene, spilcuţele cu flori galben-aurii, volbura cu flori albe, garoafa cu flori roșii și rușinătoarea cu flori albe. În lunile secetoase de vară decorul este împrospătat de steluţe, iar toamna apar șofranii cu flori galbene și ghioceii de toamnă. Vegetaţia acvatică și palustră este deosebit de in- teresantă și de atractivă, însumând 147 de taxoni răspândiţi pe malurile apelor curgătoare, în bălţi și în lacurile din sit. Aici se găsesc cornacii, ferigile de apă, lintiţele și mușchii hepatici, alături de multe alte specii. Fauna Acest sit adăpostește o faună remarcabilă de specii cu origine sudică. Dintre mamifere se întâlnesc vulpea, iepurele de câmp, mistreţul, popândăul, dihorul de stepă și hamsterul românesc, ultimele trei fiind specii de importanţă comunitară. De asemenea, fauna de mamifere prezintă mai multe specii de lilieci, dintre care următoarele patru sunt de asemenea protejate în spaţiul european: liliacul cu potcoavă al lui Mehely, liliacul mare cu potcoavă, liliacul cu aripi lungi și liliacul cu picioare lungi. Herpetofauna prezintă câteva elemente rare în fauna ţării precum șopârla de perete (specie colonizată aici, fiind adusă de pe insula Ada-Kaleh care a fost acoperită pe apele lacului de baraj de la Porţile de Fier) și șopârla de stepă dobrogeană (o specie de origine balcanică). Tot dintre reptile întâlnim în sit ţestoasa de uscat dobrogeană și ţestoasa de apă europeană, ambele specii de interes comunitar. Pe coaste însorite cu vegetaţie mică se întâlnesc frecvent vipera cu corn și șarpele rău. Din grupa răpitoarelor de zi planează peste pădure șorecari comuni și șerpari. Alte specii care pot fi văzute mai des în perimetrul sitului sunt vânturelul roșu, ciocănitoarea pestriţă mare, albinărelul, mărăcinarul mic, florintele, mugurarul, piţigoiul albastru, privighetoarea roșcată, codroșul de munte, măcăleandrul, mărăcinarul negru, pietrarul sur, silvia mică, silvia porumbacă, grangurele, codobatura galbenă, lăstunul de casă, ciocârlia de câmp, ghionoaia verde, dumbrăveanca, pupăza, turturica etc. Pe lângă cursurile de apă, lacurile și bălţile din sit, se întâlnesc frecvent lăcarii mari, piţigoiul de stuf, pescărelul albastru, precum și multe specii de stârci, raţe, corcodei, pescăruși, chire și chirighiţe. Dintre nevertebrate se remarcă păianjenul cu căpăcel, o specie care a fost semnalată doar pe aceste meleaguri. Speci protejate în tot spaţiul comunitar care au în sit populaţii aflate într-o stare bună de conservare sunt rădașca, fluturele buhă, fluturele tigru, fluturele roșu de mlaștină și o specie de cotar. aspecte socio-economice Și culturale Resursele pe care se bazează economia locală sunt terenurile arabile, pășunile și fâneţele, ceea ce face ca principala ocupaţie a locuitorilor sa fie agricultura, prin cultivarea plantelor și creșterea animalelor, asigurându-se astfel materiile prime prelucrate în gospodării. Tradiţional în zonă este și pescuitul. Forţa de muncă este atrasă de orașul Mangalia, aflat în apropierea sitului, cunoscut pentru turismul clasic de litoral, balnear, de afaceri, nautic și cultural, precum și ca important centru industrial, comercial și naval. Localităţile au surse proprii de alimentare cu apă, reprezentate de fântâni, iar canalizarea lipsește. Încălzirea locuinţelor se face individual, cu lemne. Vestigiile istorice atestă urmele unor așezări elenistice și fortificaţii geto-dacice. În Peștera Limanu s-au descoperit galerii săpate de om și camere cu picturi rupestre, dar și ceramică dacică, grecească și romană. Majoritatea localităţilor sunt datate începând cu evul mediu timpuriu, fiind în prezent pline de viaţă și culoare, surprinzând prin simplitate, tradiţie și diversitate, aici locuind din cele mai vechi timpuri în armonie români, lipoveni, tătari, turci, macedoneni, greci, armeni, bulgari, ucraineni și romi. Redarea vieţii și a vechimii satelor prin obiceiuri, tradiţii și viaţă culturală are loc anual cu ocazia Festivalului Internaţional de folclor autentic „Dobroge, mândră grădină“. pădurea hagieni - COtul Văii - RO SCI 0157 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Colectarea de specii rare sau protejate și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Este necesară suplimentarea panourilor de informare și a celor pentru orientare, dar și actualizarea celor existente cu noi informaţii despre sit. Cele două cantoane silvice funcţionează și ca puncte de informare pentru vizitatori. Mai sunt necesare amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, poteci și drumuri cu marcaje, trasee turistice și un traseu tematic. Este necesar de asemenea un loc de campare dotat cu vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 3 km 475 Pădurea bălteni - hâRBOanCa - RO SCI 0158 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Bălteni, Deleşti, Puşcaşi, Vaslui, Ştefan cel Mare. supraFaţa: 526 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 40‘ 16‘‘; Long. E 27˚ 39‘ 22‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 248 max., 95 min., 139 med. pădurea bălteni - hâRBOanCa - RO SCI 0158 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În partea nordică a sitului (pădurea Hârboanca) se poate ajunge din Vaslui, pe DN15D, după localitatea Ştefan cel Mare continuânduse pe DC109 până în satul Brăhăşoaia, iar de aici pe un drum de pământ care duce în sit. Din partea de vest, se ajunge în sit pe DJ207E, până în dreptul localității Răduleşti, cu continuare pe un drum de pământ. În partea sudică a sitului (pădurea Bălteni) se ajunge tot din Vaslui, pe DJ207E, până în capătul nordic al satului Brodoc, de unde începe situl. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. se găsesc acumulate în depozitele cuverturii sedimentare care acoperă fundamentul precambrian al Podișului Moldovei. caracterizarea Sitului prezentare generală Valoarea conservativă constă în prezența habitatului de interes comunitar Păduri dacice de stejar şi carpen pe întreaga suprafață a sitului, a cărui stare bună de conservare permite existența multor elemente vegetale euroasiatice și europene alături de o largă participare a elementelor continentale, pontice, pontico-submediteraneene și endemice. În plus, prin hibrizii stejarului brumăriu care vegetează aici, această pădure reprezintă un veritabil centru hibridogen genetic al acestei specii. Situl include și două rezervaţii naturale, Pădurea Hărboanca și Pădurea Bălteni. aspeCte ClimatologiCe Situl se caracterizează printr-un climat continental caracteristic stepei, cu întrepătrunderi ale nuanței de silvostepei. Se remarcă un grad mare de însorire ca efect al amplasării pe pante pronunţate. Cantitatea anuală de precipitaţii variază între 550 și 600 mm, iar temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între 8,3 și 9,4 °C. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în Podișul Central Moldovenesc fiind constituit din formațiuni sedimentare monoclinale și depresiuni structurale. Morfologia este influențată în mod direct de cuverturi sedimentare alcătuite din formațiuni sarmațiene și pliocene dispuse de la nord la sud. În cadrul sitului, substratul geologic este format dintr-un complex de marne și marne nisipoase, în straturile inferioare existând și un orizont de calcare. pedologie Situl se remarcă prin prezența solului brun luvic tipic, în diferite grade de evoluţie. Pe porţiunile cu relief mai accidentat, solul este mai puţin profund și de o bonitate mai slabă. Substratul litologic este format din marne și nisipuri. Hidrologie Partea sudică a sitului este străbătută de râul Stemnic-Buda, aflându-se la confluența acestuia cu râului Bârlad. Partea aflată la nord nu este străbătută de cursuri de apă, dar se găsește în zona de influenţă a râului Bârlad care curge la o distanţă de aproximativ 2 km spre est. Apele subterane de adâncime 0 476 1 2 3 km BioCenoza vegetaţia Situl reprezintă o insulă tipică din silvostepa de altădată a Podișului Central Moldovenesc, având o importanță deosebită din punct de vedere floristic și genetic prin existența mai multor specii și varietăți de stejar brumăriu. În sit este protejat unul dintre habitatele conservate la nivel european, Păduri dacice de stejar și carpen, caracterizat prin prezența fitocenozelor edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor este compus în etajul superior din gorun, exclusiv sau cu puține exemplare de fag, tei, cireș, stejar pedunculat, cer, gârniță, plop tremurător, ulm, paltin, iar etajul inferior de jugastru, sorb, păr și măr pădureț. Acest tip de habitat prezintă o acoperire de 80-90% și atinge înălțimi de 20-30 m la vârsta de 100 de ani. Stratul arbuștilor este slab dezvoltat, compus din alun, păducel, salbă moale și salbă râioasă, sânger, soc negru, lemn câinesc și verigariu. Stratul ierburilor și subarbuștilor este mai bine dezvoltat și prezintă o floră bogată, dominată de sânziene, iarbă moale și pochivnic. În cadrul sitului, pe lângă fondul de bază al elementelor euroasiatice și europene, se remarcă o largă participare a elementelor continentale, pontice, pontice-submediteraneene și endemice. Astfel, întâlnim următoarele categorii de specii: specii continentale (migdal pitic, toporași, măciuca ciobanului), specii pontice (garofiță, stânjenel, stejar brumăriu), specii submediteraneene (sadină, stejar pufos, scoruș, crușin, toporași) și specii pontico-submediteraneene (stânjenel, rogoz, șofrănel, brândușă, trandafir pitic, gura lupului). Situl este foarte important prin cei șase hibrizi naturali în componenţa cărora participă ca genitor stejarul brumăriu. Unii dintre aceștia constituie pe alocuri adevărate populaţii cu caractere ereditare. Prin hibrizii care vegetează aici, această pădure poate fi considerată pe drept cuvânt un veritabil centru hibridogen genetic al stejarului brumăriu. Fauna Situl găzduiește mai multe specii de mamifere mari precum căpriorul, bursucul, iepurele de câmp, vulpea, dar și specii de mamifere mai mici sau mai greu de observat ca veverița, pisica sălbatică și multe specii de șoareci, chițcani și lilieci. În cadrul sitului pot fi observate mai multe specii de păsări, majoritatea fiind caracteristice habitatului de pădure, precum ciocănitoarea pestriță mare, privighetoarea roșcată, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, huhurezul mic, ghionoaia verde, ghionoaia sură, turturica, mierla, porumbelul de scorbură, porumbelul gulerat, măcăleandrul, corbul, presura galbenă, ochiul boului, cinteza de pădure, scorțarul etc. Dintre păsările răpitoare de zi sau de noapte se remarcă ciuful de pădure, acvila mică, șoimul rândunelelor, acvila de câmp, cucuveaua și striga. Herpetofauna este reprezentată de șopârla de câmp, gușter, broasca râioasă brună, broasca mică și cea mare de lac, brotăcel, năpârcă, șarpele de casă și șarpele de alun. Nevertebratele sunt reprezentate în sit prin numeroase specii din mai multe grupe taxonomice. aSpecte socio-economice Și culturale Locuitorii comunei aflate la periferia sitului sunt implicați atât în creșterea animalelor, cât și în cultivarea pământului, existând mai multe centre mari de colectare a produselor agricole și asociații agricole. Locuințele acestora nu sunt racordate la rețeaua de apă potabilă sau canalizare și sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Satul Brăhășoaia a fost întemeiat la sfârșitul veacului al XVIIIlea prin populare exclusiv cu refugiați ucraineni (ruteni) din nordul Bucovinei, ocupat de Imperiul Habsburgic, dar în timp rusa a dispărut ca limbă vorbită de localnici. În vecinătatea sitului s-au descoperit resturi ceramice din secolele II-III, resturi de amfore romane, precum și fragmente de vase caracteristice secolului al IV-lea. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, de informare și de orientare cu hărţi, puncte de informare, amenajări pentru observare și supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Pădurea homiţa - RO SCI 0159 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Cristești, Moțca. supraFaţa: 57 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 16‘ 16‘‘; Long. E 26˚ 36‘ 59‘‘ eCoregiunea: Podișul Central al Moldovei altitudinea: 395 max., 320 min., 364 med. Habitatele De interes comunitar Din sit 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Cosaș (Isophya stysi). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl conservă într-o stare ecologică foarte bună habitatul prioritar de vegetație de silvostepă cu specii de stejar, care are aici un aspect mozaicat, existând numeroase specii lemnoase și un strat ierbos bine dezvoltat, astfel încât heterogenitatea vegetației oferă pe o suprafață destul de mică un spațiu ecologic propice pentru o biodiversitate însemnată. Valoarea sitului este întregită de prezența unor populații cu stare bună de conservare ale unei specii de cosaș și ale plantei papucul Doamnei, ambele fiind de interes european. Biotopul geologie/geomorFologie În ansamblul său, zona de podiș în care se află situl (Podișul Sucevei) are un relief structural în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor. Platforma Moldovenească, pe care se află situl, este structurată pe verticală în două componente majore, soclul (situat la adâncimi de peste 1000 m, format din roci cristaline de vârstă mezoproterozoică) și cuvertura depusă în diferite perioade geologice, alcătuită din alternanţe litologice sedimentare. pedologie Solurile din cadrul sitului sunt brune argilo-iluviale tipice. Hidrologie Rețeaua hidrografică din sit aparține bazinului Siretului, alimentarea pluvială fiind dominantă în zonă. 0 0,5 1 aspeCte ClimatologiCe Situl se găsește în zona de climă continentală, cu ierni reci și viscole puternice. Verile sunt calde și dominate de perioade secetoase, precipitaţiile căzând sub formă de averse. Temperatura medie anuală este de 8-9 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 550 mm. Vânturile dominante bat dinspre NE și SE. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde o pădure de amestec cu gorun, stejar, carpen, tei și alte specii de foioase caracteristice Podișului Central Moldovenesc, habitat prioritar de interes comunitar. Gorunii și stejarii, cu vârste de peste 100 de ani, se găsesc alături de alte specii lemnoase precum jugastrul, arțarul, paltinul de munte, carpenul, cireșul sălbatic, frasinul, plopul tremurător și teiul argintiu. În stratul arbuștilor și subarbuștilor se întâlnesc cornul, sângerul, păducelul, salba moare, lemnul câinesc, porumbarul, măceșul, socul negru, dârmozul și călinul. Stratul ierbos al acestor păduri include specii diverse, dintre care amintim floarea Paștelui, pochivnicul, steluțele, mai multe specii de rogozuri, brebeneii, colțișorul, sânzienele, iarba deasă, rostopasca, tătarnica, bostănașul spinos, mărgica, rocoina și iarba moale, alături de multe altele. Tot în stare bună de conservare se găsește în sit și o populație de papucul Doamnei. Fauna Dintre nevertebratele observate în sit se remarcă o specie de cosaș care este protejată la nivel european. Amfibienii identificați aici sunt broasca roșie de pădure, broasca râioasă de pădure, brotăcelul, iar dintre reptile apar frecvent șopârla de câmp, gușterul, șarpele de casă și șarpele de alun. Cele mai bine reprezentate sunt păsările, dintre care multe specii sunt cuibăritoare, precum ciocănitoarea pestriţă mică, ghionoaia sură, ciocănitoarea pestriţă mare, ciocănitoarea de stejar, corbul, cucul, fazanul, ciocârlia de pădure, mierla, piţigoiul mare, piţigoiul albastru, ţicleanul, cojoaica de pădure, muscarul sur, silvia cu cap negru, cinteza, presura sură, alături de multe altele. Dintre păsările răpitoare de zi observate în zonă amintim șorecarul comun, uliul găinilor, uliul păsărar, vânturelul roșu, acvila ţipătoare mică și viesparul. Speciile de mamifere sunt reprezentate de căprior, mistreţ, veveriţă, viezure, jderul de pădure, vulpe, pisică sălbatică, șoarece de pădure, șoarece gulerat, pârș de alun și câteva specii de chițcani. comună există un Monument istoric unic prin originalitatea sa în această parte a județului, fiind vorba de cea mai veche biserică de lemn din zonă (secolul al XVII-lea). În mare parte locuitorii zonei sunt de origine slavă, bătrânii satului vorbind încă limba rusă. În apropierea sitului se află și Dealul Căpăţânii, locul în care se spune că a fost îngropat zimbrul ucis de Dragoș Vodă. Locuitorii serbează în august Ziua comunei și Întâlnirea cu Fii Satului. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii din sit se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor, prelucrarea lemnului, diverse activităţi meșteșugărești și exploatarea balastrului. Locuințele sunt încălzite cu lemne și gaze naturale, fiind racordate doar parțial la alimentare cu apă și canalizare. Dezvoltarea comunei Cristești este favorizată de racordarea la magistrala de gaze naturale, precum și de amplasarea la intersecția mai multor drumuri comerciale. Comuna Cristești este atestată documentar din secolul al XV-lea, fiind găsite și urme arheologice din neolitic. Legenda atribuie numele satului Homița unui lipovean pe nume Homia, stabilit aici în urma cu mai bine de 300 de ani. În activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. pădurea homiţa - RO SCI 0159 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN2 (Roman-Fălticeni) până în localitatea Cristești, de unde pe drumuri locale se ajunge la Pădurea Homița. aDministrarea sitului Pentru un management eficient al vizitatorilor, sunt necesare în sit următoarele dotări și amenajări: panouri de informare cu privire la existenţa și importanţa sitului, panouri de avertizare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de intrare, poteci/ drumuri pentru vizitare, poteci tematice. 1,5 km 477 Pădurea icuşeni - RO SCI 0160 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Golăieşti. supraFaţa: 10 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 14‘ 43‘‘; Long. E 27˚ 40‘ 17‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 146 max., 61 min., 112 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pădurea icuşeni - RO SCI 0160 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din Iaşi, pe DJ249C, până în Golăieşti, după care se continuă pe DC16 (Golăeşti-Cotu lui Ivan), drum care trece pe lângă sit. Habitatele De interes comunitar Din sit 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. caracterizarea sitului prezentare generală Importanța sitului rezultă din prezența habitatului prioritar Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp., care aici este reprezentat de o pădure seculară de stejar pedunculat şi gorun, situată pe terasa înaltă a Moldovei şi aflată într-o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe un versant puternic înclinat cu expoziţie estică. Formaţiunile geologice sunt de vârstă basarabiană, fiind formate din alternanţe de argile și marne argiloase. pedologie Tipul de sol prezent pe toată suprafaţa sitului este solul cernoziom cambic puternic erodat. Hidrologie Reţeaua hidrografică din cadrul sitului aparţine bazinului hidrografic al râului Jijia, albia acestuia aflându-se la o distanță de 1,5 km de limitele sitului. În apropierea acestuia există canale cu apă închise, rezultate din schimbarea cursului principal al râului Jijia. aspeCte ClimatologiCe Datorită poziţiei sale, situl se încadrează întru-un climat temperat-continental, cu o nuanță proprie datorată influenţei maselor de aer de origine polară din nord și a celor de aer cald de origine mediteraneană din SV. Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 517,8 mm. BioCenoza vegetaţia Situl este reprezentat de o pădure de gorun și stejar de terasă înaltă specifică silvostepei din nordul Moldovei, cu arbori având vârsta medie de 100 de ani. Asociaţia principală este cea de șleau de stejar pedunculat cu gorun. Arborii de stejar și gorun depășesc 140 de ani, au diametre de peste 50 cm și înălţimi ce depășesc 30 m. Alte specii lemnoase întâlnite sunt 0 478 0,5 1 1,5 km carpenul și arțarul tătăresc. Sunt prezente în stratul ierbos păștițele, lăcrămioarele, colțișorii, rogozurile, viorelele, sânzienele de pădure, rodul pământului și silnicul. Fauna Fauna este alcătuită din multe grupe de nevertebrate precum melcii, miriapodele, viermii inelați, fluturii, scarabei, carabii, ploșnițele de plante etc. Dintre speciile de herpetofaună se întâlnesc frecvent broasca râioasă verde, broasca roșie de pădure, năpârca, salamandra și brotăcelul. Păsările care se pot vedea frecvent în sit sunt uliul porumbar, ciocănitoarea pestriţă mică, ciocănitoarea pestriţă mare, cinteza de pădure, cojoaica, ghionoaia sură, prigoria, cucul, mierla, corbul, ţicleanul, sfrânciocul roșiatic, alături de multe altele. Dintre mamifere se pot găsi în sit specii precum căpriorul, mistreţul, veveriţa, bursucul, vulpea, pisica sălbatică și mai multe specii de lilieci. aspecte socio-economice Și culturale Comuna Golăiești (cu 4500 de locuitori), aflată în vecinătatea sitului, dispune de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat dar nu și de canalizare. Încălzirea caselor se face în sistem individual, cu lemne. Locuitorii sunt angrenați în agricultură, creșterea animalelor (individual sau în microferme zootehnice de ovine și bovine), valorificarea produselor agricole și zootehnice, precum și în alimentaţie publică. Locuitorii comunei Golăiești sărbătoresc în mod tradițional Crăciunul, Anul Nou și Paștele prin practicarea vechilor obiceiuri și tradiții precum Jocul Ursului și Mersul cu Capra, iar Hramul localității are loc în 15 octombrie, de Sfânta Parascheva. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În interiorul dar și în vecinătatea sitului are loc periodic pășunatul și în mod permanent se manifestă activitățile de vandalism care vizează arborii seculari, toate având un impact negativ asupra habitatului și speciilor. De asemenea, în interiorul sitului au fost găsite mai multe vetre de foc amplasate ilegal. aDministrarea sitului În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Pădurea medeleni - RO SCI 0161 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Victoria, Golăieşti. supraFaţa: 131 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 17‘ 43‘‘; Long. E 27˚ 38‘ 48‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 53 max., 38 min., 45 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Habitatele De interes comunitar Din sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). pe de suprafaţă, în imediata apropiere a râului Prut, fiind despărţit de acesta prin digul de protecţie împotriva inundaţiilor. În interiorul sitului se pot identifica și acum foste meandre ale Prutului, în prezent acestea fiind în mare parte secate. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Arytrura musculus. aspeCte ClimatologiCe Climatul este continental de câmpie, caracterizat de ierni geroase și veri secetoase. Vântul predominant este crivăţul, care acţionează tot timpul anului. În sit temperaturile medii anuale sunt de 9-11 °C, iar precipitaţiile medii anuale nu depășesc 500-700 mm. caracterizarea sitului prezentare generală Acest sit conservă păduri ripariene specifice luncilor, cu stejari pedunculaţi, ulmi și frasini în vârstă de 50-110 ani, care formează un habitat aflat într-o stare bună de conservare ce adăpostește o populaţie bine închegată dintr-o specie de fluture nocturn protejată în spaţiul european. Situl include și rezervaţia naturală Râul Prut. Biotopul geologie/geomorFologie Situl face parte din Podișul Central Moldovenesc, alcătuit din interfluvii cu poduri largi, ușor înclinate spre SE, fragmentate de văi cu caracter de culoare largi, cu lunci extinse și terase bine dezvoltate, situate în imediata apropiere a Râului Prut. Rocile sunt reprezentate de aluviuni diverse lutos argiloase și pietrișuri, mai puţin rezistente la acţiunea factorilor denudaţiei, ceea ce explică alitudinea mai joasă a acestui teritoriu (maxim 53 m). pedologie În sit predomină aluviosolurile, profunde, gleizate în adâncime, eubazice, umede, eutrofice. Acestea s-au format pe depozite fluviatile, coluvio-proluviale sau fluvio-lacustre și sunt specifice zonelor din apropierea râurilor. Hidrologie Situl se află într-o zonă joasă, umedă, cu pânza freatică aproa- BioCenoza vegetaţia Asociaţiile vegetale care caracterizează habitatul de interes comunitar prezent în sit, pădurile ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), sunt edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor este compus din stejar pedunculat, frasin, ulm de câmp, carpen, dar și din plopi proveniţi din plantaţii. Stratul arbuștilor este bine dezvoltat, fiind compus din sânger, soc negru, păducel, porumbar și lemn câinesc. Stratul ierburilor și subarbuștilor este dominat de zmeur, turiţă și piciorul caprei. Alte specii de plante ce pot fi întâlnite în interiorul sitului sunt firuţa de pădure, rogozul, golomăţul, cerenţelul, toporașii, pecetea lui Solomon, silnicul, năpraznica, păpălăul, cinsteţul și lăsniciorul. Habitatul protejat la nivel european și prezent în sit este cel de Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), care aici se află într-o stare bună de conservare. Fauna Fauna este caracteristică regiunii de luncă, cu mamifere precum căpriorul, mistreţul, vulpea, cârtiţa, ariciul și mai multe specii de șoareci, chiţcani și lilieci. Dintre păsări se întâlnesc frecvent șorecarul comun, huhurezul mic, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea pestriţă mare, grangurele, sticletele, codobatura galbenă, ţicleanul, măcăleandrul, porumbelul gulerat, pupăza, dumbrăveanca, pitulicea mică, cucul, ciuful de pădure, piţigoiul albastru, piţigoiul mare, florintele, câneparul, alături de multe alte specii. Herpetofauna este reprezentată de broasca roșie de pădure, brotăcelul, broasca mare de lac, șopârla de câmp și șarpele de casă. Fauna de nevertebrate este bogată în specii din mai multe grupe taxonomice, dintre care se evidenţiază o specie de fluture de noapte, de interes comunitar, populaţia din acest sit aflându-se într-o stare bună de conservare. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii din cele două comune sunt angrenați în cultivarea terenului, creșterea animalelor, prestări de servicii, alimentație publică și valorificarea produselor agricole și din zootehnie. În toate satele aflate în vecinătatea sitului este finalizată rețeaua de alimentare cu apă potabilă, însă la cea de canalizare încă nu sunt racordate toate gospodăriile. Casele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Localităţile aflate în vecinătatea sitului sunt atestate documentar din secolul al XIX-lea, rămânând din acele vremuri mai multe biserici care azi se pot vizita. În decursul timpului zona a fost frământată de lupte intense succesive, care au distrus de mai multe ori gospodăriile locuitorilor, uneori arzând și sate întregi. Pe aceste meleaguri a fost ridicat Castelul Roznovanu, cel mai impozant palat rural din Moldova, de mare notorietate în epoca sa de glorie (secolele XVII-XVIII), dar care a fost bombardat în luptele din Al Doilea Război Mondial, pe locul lui fiind astăzi ridicată o cruce în memoria ostașilor căzuţi în acele lupte. pădurea medeleni - RO SCI 0161 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge din DN24 (Iaşi-Sculeni), din care (după localitatea Cotul Morii), se intră pe drumul DJ249 care este limitrof sitului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul și tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Pe teritoriul sitului există panouri de avertizare/atenţionare care conţin și informaţii utile vizitatorilor referitoare la importanţa sitului. Există puncte de intrare în sit și poteci/drumuri, dar care nu sunt amenajate în scop turistic. Sunt necesare panouri pentru orientare cu hărţi, centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, trasee tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 479 lunca siretului inferior - RO SCI 0162 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bacău: Urechești. Județul Brăila: Măxineni, Siliştea, Vădeni. Județul vrancea: Adjud, Bilieşti, Garoafa, Homocea, Măicăneşti, Mărăşeşti, Năneşti, Ploscuţeni, Pufeşti, Rugineşti, Suraia, Vulturu, Vânători. Județul Galați: Braniştea, Cosmeşti, Fundeni, Independenţa, Iveşti, Lieşti, Movileni, Nicoreşti, Nămoloasa, Piscu, Poiana, Slobozia Conachi, Tudor Vladimirescu, Umbrăreşti, Şendreni. lunCa SIREtuluI InfERIOR - RO SCI 0162 supraFaţa: 25.081 ha Bioregiunea: Continentală, Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 46‘ 22‘‘; Long. E 27˚ 20‘ 33‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 302 max., 0 min., 47 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Folosind DN11A (Oneşti-Adjud), DN2 (Bacău-Focşani), DN23 (Focşani-Brăila), DN24 (Bârlad-Tecuci) şi DN25 (Tecuci-Galați) se poate ajunge în apropierea acestui sit. Din ele se poate intra pe mai multe drumuri județene care duc în localitățile aflate limitrof sau în imediata vecinătate a sitului. Dintre toate, DJ205 are cel mai lung sector de drum paralel cu situl și în apropierea acestuia. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion; 6440 - Pajiști aluviale din Cnidion dubii; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri și Bidention; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba și Populus alba. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Rădașcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Vertigo angustior. pești: Avat (Aspius aspius) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Porcușor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel). caracterizarea sitului prezentare generală Importanța sitului rezultă din diversitatea habitatelor și speciilor prezente în acest sector inferior de râu al cărui regim hidrologic a fost foarte puțin alterat antropic, numeroasele lui meandre conservând într-o stare bună un număr de șapte habitate de interes comunitar care își mențin un grad mare de naturalitate. Nivelul mic de intervenție antropică asupra habitatului acvatic se reflectă prin prezența a 15 specii de interes comunitar care sunt legate de acesta, dintre care 11 sunt specii de pești, trei de herpetofaună și una de mamifere. De asemenea situl joacă un rol deosebit în migrația unui număr foarte mare de specii de păsări și include rezervațile naturale Balta Tălăbasca, Pădurea Neagră, Pădurea Merișor-Cotul Zătuanului și Balta Potcoava. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în extremitatea nord-estică a Câmpiei Române, fiind amplasat pe un fundament triasic acoperit de o stivă de sedimente formate din argile, nisipuri și pietrișuri. Relieful este constituit dintr-o câmpie fluviatilă în care este prezentă albia majoră a Siretului, în sectorul său inferior cuprins între Adjudul 480 Vechi și Galați. Altitudinea medie este de 300 m în partea din amonte a sitului și de 5 m în apropiere de vărsarea râului în Dunăre. În afară de albia Siretului, situl mai include și partea inferioară a luncii unor afluenți mari pe care acesta îi primește în acest sector inferior. Toate aceste cursuri de apă transportă și depun cantități însemnate de materiale (nisip, argilă și mâluri), având o albie larg meandrată care este chiar părăsită la viiturile de amploare. În sit se pot identifica trei sectoare longitudinale paralele cu râul. Primul se află lângă albia minoră, este ușor înălțat de viituri repetate și este format din mâluri și nisipuri fine care sunt umezite temporar, adesea lipsit de vegetație sau cu zăvoaie izolate de plop și salcie. Al doilea sector, care se întinde până la mijlocul albiei majore, are numeroase denivelări, brațe părăsite, belciuge și lacuri (de luncă, de meandru sau de baraj), iar cel de-al treilea sector corespunde cu porțiunea cea mai înaltă a luncii pe care sunt prezente pajiști și pâlcuri de pădure dominate în special de stejarul brumăriu. pedologie Pe cea mai mare suprafață a sitului sunt prezente solurile neevoluate (soluri aluviale și protosoluri aluviale). Pe terase apar molisoluri reprezentate de diferite tipuri de cernoziomuri. Local apar și soluri hidromorfe (gleice și lăcoviști). Acolo unde terenul este mai zvântat se dezvoltă insular și solurile halomorfe (solonețuri și solonciacuri). Hidrologie Situl se găsește pe cursul inferior al râului Siret, în sectorul aflat între confluența cu râul Trotuș și până în amonte de orașul Galați, aproape de confluența acestuia cu Dunărea. Caracteristic în acest sector este gradul mare de sinuozitate și despletire a albiei majore, formându-se astfel o serie de brațe secundare, gârle, meandre părăsite (belciuge), suprafețe înmlăștinite, bălți și lacuri, unele dintre ele transformate în iazuri pentru piscicultură. Situl se extinde foarte puțin și în amonte de confluența cu Siretul a principalilor săi afluenți, Trotuș (până în aval de Cornățel), Râmnicu Sărat (până în aval de Belciugele) și Buzău (până aval de Latinu). Cele mai importante habitate de apă stătătoare din sit sunt reprezentate de lacurile Călimănești, Rădulești și Nămoleasa, dar și de balta Tălăbasca. Regimul hidrologic al Siretului se caracterizează prin revărsări periodice care au loc în principal la sfârșitul iernii și începutul primăverii. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în zona de climat temperat de câmpie cu un grad accentuat de ariditate, regiunea caracterizându-se prin secete severe cauzate de efectele puternice de foehn și de precipitații reduse a căror medie anuală are valori mai mici de 500 mm. Temperatura medie anuală are valori de 10-10,5 °C, iar vânturile dominante sunt reprezentante de crivăţ din nord și de băltăreţ din sud. BioCenoza vegetaţia Situl este acoperit pe mai mult de jumătate din suprafața sa de o vegetație forestieră în care sunt incluse și domină ca întindere zăvoaiele. Acestea însoțesc cursul sinuos al Siretului sau se află cantonate între meandrele strânse ale acestuia, dar și printre pâlcuri mici de păduri ripariene și silvostepă. În componența zăvoaielor intră salcia albă, plopul alb, plopul negru și plopul tremurător. Pe terenurile nisipoase se dezvoltă abundent cătina roșie. În pâlcurile de pădure domină stejarul pedunculat și stejarul brumăriu, alături de care se mai găsesc diverse alte specii dintre care amintim frasinul comun, frasinul de câmp, ulmul, mărul și părul pădureț. Flora arbustivă este și ea destul de bogată fiind reprezentată de păducel, măceș, porumbar, salbă moale, soc negru, părul ciutei și mai rar sânger. Doar pe alocuri apar liane precum curpenul de pădure, vița de vie sălbatică și hameiul și numai excepțional se întâlnește alunul. Dintre plantele ierboase prezente în mici petice de pajiște care se dezvoltă pe locurile mai înalte, însorite și uscate amintim coada vulpii, pirul gros, pirul crestat, firuța bulboasă, păpădia și spinul. Pajiștile de pe terenurile mai umede sunt constituite mai ales din trifoi târâtor, piciorul caprei, obsigă, rogoz hirt, iarba câmpului, pătlagină, pălămidă și multe altele. Petice mici de vegetație halofilă se întâlnesc dezvoltate pe soluri cu un exces de săruri și sunt alcătuite din sică, ghirin, iarbă sărată, pelinaș și bălănică. Deseori, în aceste pajiști apar tufișuri formate în principal din porumbar, păducel și măceș. Vegetația de luncă joasă inundabilă se dezvoltă pe malurile Siretului, în brațele moarte colmatate, în depresiunile mlăștinoase sau în jurul lacurilor. Ea este reprezentată de asociații vegetale iubitoare de umiditate specifice acestor zone formate în principal din specii precum stuful, papura, papura rotundă, pipriguţul, pipirigul, stânjenelul galben, piperul bălții, săgeata apei, mana de apă, calcea, mărarul bălții, iarba albă, pătlagina de apă, menta de apă, buzduganul de apă sau rogozul de baltă. În albia râului, acolo unde există suprafețe cu apă mai lină sau chiar stagnantă, și pe suprafețe mari din bălți și lacuri se observă specii precum peștișoara, lintița, plutica, limba apei sau castana de apă, iar în masa apei se dezvoltă abundent brădișorul și piciorul cocoșului de apă. În total, un număr de șapte habitate protejate la nivel european au fost descrise din acest sit, majoritatea aflându-se într-o stare bună de conservare. Două dintre ele sunt prioritare pentru conservare în spațiul comunitar și anume Pădurile aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior și Vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Fauna Nevertebratele sitului sunt reprezentate de grupe diverse caracteristice atât habitatelor terestre cât și celor acvatice. Dintre grupele sistematice care au cei mai mulți reprezentanți se remarcă gândacii, libelulele, fluturii, crustaceele, melcii și scoicile. De interes comunitar pentru conservare sunt o specie de melc și rădașca, aceasta din urmă întâlnindu-se în trupurile de pădure în care există o cantitate semnificativă de lemn mort. Fauna de pești a Siretului este diversă pe acest sector de râu, remarcându-se următoarele 11 specii de interes comunitar pentru conservare: avatul, fusarul, dunarița, boarea, petrocul, pietrarul, porcușorul de nisip, raspărul, sabița, țiparul și zglăvoaca. Toate acestea au o stare bună de conservare în sit. Herpetofauna este reprezentată de broasca de lac verde, brotăcelul, broasca râioasă brună, șarpele de apă, dar și de specii protejate în spațiul european precum tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta roșie și țestoasa de apă, toate acestea având în sit o stare bună de conservare. Avifauna este bogată atât ca număr de specii cât și ca număr de exemplare, predominând speciile acvatice sau care au legătură cu mediul acvatic. Pe bălțile, lacurile și locurile cu vegetație acvatică abundentă cuibăresc lișița, rața mare, rața cârâitoare, corcodelul mare, rața cu cap castaniu, stârcul pitic, dar și specii de păsări cântătoare precum lăcarul mare, presura și lăcarul de stuf, boicușul și multe altele. Pe cursul Siretului, o cale importantă de migrație a păsărilor, se pot vedea în timpul primăverilor și toamnelor foarte multe specii aflate în pasaj precum gâsca de vară, nagâțul, egreta mică, egreta mare, lopătarul, țigănușul, sitarul de mal și mai multe specii de fluierari, prundărași, fugaci, chirighițe, pescăruși și chire. Importanța sitului pentru păsări este accentuată în timpul iernii. În zilele când cursurile de apă ale Prutului și ale altor râuri din zonă sunt acoperite de poduri de gheață, păsările se refugiază în Lunca inferioară a Siretului care rămâne mai mult timp liberă de ghețuri. Fauna de mamifere a sitului este reprezentată în special de rozătoare, dintre care cel mai frecvent se pot vedea hârciogul, șoarecele de câmp, șoare- aSpecte socio-economice Și culturale Folosind resursele locului și profitând de fertilitatea ridicată a terenului agricol, o parte din locuitori se ocupă cu creșterea animalelor și cultivarea cerealelor, plantelor tehnice, legumelor, viţei devie sau pomilor fructiferi. Vegetaţia forestieră și rezervele minerale ale sitului au permis dezvoltarea silviculturii, industriei extractive și a materialelor de construcţii. În orașe, oferta locurilor de muncă se diversifică regăsindu-se aici industria de confecţii, tricotaje, fabrici de hârtie și carton, transport, comerţ, prestări de servicii, prelucrarea lemnului, morărit și panificaţie. Majoritatea localităţilor mari din perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu apă potabilă și canalizare în sistem centralizat. În satele mici utilităţile sunt deficitare sau chiar lipsesc. Locuințele localnicilor sunt încălzite cu lemne, dar și cu gaze naturale. Dovezi materiale care provin din paleolitic și din neoliticul timpuriu, descoperite în diferite șantiere arheologice din perimetrul sitului, aduc dovezi despre vechimea locuirii acestor zone. Străvechi așezări de agricultori și pescari în lunca inferioară a râului Siret sunt consemnate în documente încă din secolul al XV-lea. Oamenii locului sunt recunoscuţi ca pricepuți olari, blănari, cojocari, dogari, ţesători, tăbăcari, tâmplari sau viticultori. Aceștia își expun produsele cu diferite ocazii. Se remarcă dintre produsele tradiționale de olărit vasele speci- fice zonei numite „tortare“, oale încorsetate cu sârmă, arse de două ori și decorate cu pigmenți naturali. În prelucrarea artistică a lemnului se remarcă celebrele păpuși folosite la producerea cașului, dar și obiectele de decor care demonstrează iscusinţa meșterilor. Portul popular ilustrează continuitatea și unitatea etnografică pe aceste meleaguri, fiind prezentat la diferite festivaluri și concursuri de dans și cântec tradiţional precum Cununiţa Satului din Liești sau Sărbătoarea Teiului din Ruginești. Obiceiuri tradiționale ca Plugușorul, Sorcova, Capra, Plugul cu boi, Irozii, Steaua sau Semănatul contribuie la farmecul sărbătorilor de iarnă și de primăvară pe aceste meleaguri. conduce la nitrificarea solului. De asemenea, tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Este necesară înființarea punctelor de informare în comunitățile locale și dotarea sitului cu panouri de avertizare și atenţionare, amenajări pentru observare/supraveghere, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare, puncte pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Există în teren panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare și poteci/drumuri pentru vizitare, acestea fiind insuficiente și necesitând suplimentarea. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Habitatele forestiere sunt amenințate de scăderea nivelului pânzei freatice din albia majoră, aceasta determinând o uscare masivă a arborilor. Utilizarea fertilizanţilor în agricultură lunca siretului inferior - RO SCI 0162 cele pitic şi şobolanul de apă. Alături de aceste specii se întâlnesc şi alte mamifere de talie mică sau mijlocie precum chițcanul comun, chițcanul mic, cârtița, nevăstuica, dihorul, ariciul, pisica sălbatică, vulpea sau iepurele. Este de remarcat prezența a două specii protejate la nivel european, vidra şi popândăul. În zonele bogate în stuf şi mai uscate sau în păduri se pot întâlni grupuri de mistreți, iar în culturi sau pe pajiști dar și în pâlcurile de păduri este prezent căpriorul. Se pot observa şi exemplare de cerb lopătar, specia fiind colonizată pe aceste meleaguri. 0 2,9 5,8 8,7 km 481 Pădurea mogOş-mâţElE - RO SCI 0163 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Scânteiești. supraFaţa: 65 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 43‘ 20‘‘; Long. E 27˚ 56‘ 53‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 151 max., 93 min., 125 med. pădurea mogoş-mâţele - ro SCI 0163 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face plecând din Galați pe DN26 (Galați-Murgeni), urmând din localitatea Tulucești DJ261 până înainte de satul Cuca, de unde un drum agricol duce în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Dedițel mare (Pulsatilla grandis). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl protejează o pădure de silvostepă în care domină stejarul pufos şi stejarul brumăriu, cu o structură naturală foarte bine conservată în care alternează porţiuni de pădure închisă cu rarişti şi poieni, având o regenerare naturală foarte bună. Importanța acestor păduri este completată de prezența unor populații bine conservate de capul şarpelui, iris bărbos şi dediței, toate trei fiind specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în sud-estul Podișului Moldovenesc, în etajul silvostepei, la nord de Galați, pe substraturi formate din loessuri și luturi. Forma de relief predominantă este reprezentată de un versant cu înclinarea de 15°, în sit apărând și porțiuni de luncă înaltă. Expozițiile predominante sunt cele estice și vestice, iar altitudinea variază între 80 și 150 m. Geologic, pe suprafața sitului, se întâlnesc depozite cuaternare, pleistocene, formate din loessuri și nisipuri, pe porțiuni mici apărând și pietrișurile. pedologie Tipurile de sol din sit sunt cernoziom (tipic, cambic tipic și carbonatic erodat), regosol (tipic și molic), protosol (tipic și aluvial tipic), erodisol (tipic și cambic), coluvisol tipic și psamosol tipic. Hidrologie Situl este străbătut de văi care sunt seci vara, apa fiind prezentă numai după ploi torențiale. Pânza freatică se află în general la mare adâncime, fiind greu accesibilă componentelor floristice. 0 482 0,5 1 1,5 km aspeCte ClimatologiCe Situl se află într-un climat continental de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde și ierni foarte reci. Temperatura medie anuală este de 10,2 °C, iar precipitațiile anuale ajung la 446 mm, repartizate neuniform între anotimpuri. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din NE. BioCenoza vegetaţia Vegetația identificată în Pădurea Mogoș-Mâţele este specifică arealului de silvostepă, constituită din câteva asociaţii specifice arealelor silvice cu arboret de consistenţă slabă, abundent invadat de flora stepică înconjurătoare, cu putere de regenerare (din lăstari) și modificat prin introducerea unor specii de arbori cultivaţi (frasin american și salcâm). Speciile care domină sunt stejarul pufos, situat în special pe versanţi, și stejarul brumăriu, prezent cu precădere de-a lungul văilor. Aceste păduri alternează cu rariști și poieni și au o bună reprezentare a subarboretului format din păducel, măceș și corn. În cadrul poienilor se face remarcat bujorul românesc. Acoperirea redusă de 50% realizată de stratul arborescent permite dezvoltarea stratului ierbos în care predomină specii ale asociației de obsigă cu păiuș. Cele trei tipuri de habitate protejate din sit, dintre care două prioritare (Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice și Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.), adăpostesc populații cu o stare bună de conservare din trei specii de plante protejate în spațiul european, capul șarpelui, irisul bărbos și dedițelul. Situl prezintă de asemenea, mai multe specii de plante rare, amenințate sau endemice precum laleaua pestriță, părul dobrogean, migdalul pitic, măcrișul de stepă, iarba Sfintei Mării, măciuca ciobanului, frăsinelul, sparanghelul sălbatic, șofrănelul reticulat, rogozul de dumbravă, șerlaiul. Fauna Numeroase specii de mamifere mari și mici găsesc aici un habitat optim de hrănire și reproducere precum mistreţul, căpriorul, iepurele, vulpea, popândăul, șoarecele de câmp, șoarecele de pământ, cârtița, chițcanul comun, ariciul și hâr- ciogul. Păsările sunt bine reprezentate de mai multe specii cuibăritoare, dintre care enumerăm cinteza de pădure, porumbelul gulerat, presura galbenă, măcăleandrul, silvia cu cap negru, pitulicea mică, scorțarul, pițigoiul mare, pițigoiul cu coadă lungă, ciocănitoarea de stejar, capîntortura, botgrosul și grangurele. La liziera pădurii, în poieni sau în tufărișurile din sit, se întâlnesc frecvent sfrânciocul roșiatic, presura sură, mărăcinarul negru, vrabia de câmp, codobatura galbenă, fâsa de câmp, sticletele, scatiul, silvia mică etc. Dintre răpitoare au fost identificate uliul păsărar, șoimul rândunelelor, șorecarul comun, viesparul, ciuful de pădure, huhurezul mic și vânturelul roșu. Herpetofauna este reprezentată de șopârla de câmp, gușter și broasca roșie de pădure. Nevertebratele sunt prezente printr-un număr mare de specii din mai multe grupe sistematice, cu dominanța netă a insectelor. aSpecte socio-economice Și culturale În comunitățile aflate în sit principale ocupații sunt legate de cultivarea terenului și creșterea animalelor. Alimentarea cu apă potabilă se face din puțuri forate și fântâni, în sate lipsind canalizarea. Încălzirea gospodăriilor se face în sistem individual, cu lemne. Cercetări arheologice întreprinse în apropierea sitului au dus la descoperirea urmelor unei așezări din perioada târzie a epocii bronzului și a unor dovezi ale existenței pe aceste meleaguri a așezărilor dacilor liberi. În fiecare an locuitorii aniversează Ziua comunei, o sărbătoare a sufletului și un prilej de aducere-aminte a moșilor și strămoșilor care au trăit pe aceste meleaguri. Cu acest prilej se organizează expoziții cu obiecte de artă populară locală: mileuri brodate, covoare țesute manual, haine de suman, lăzi de zestre, toate fiind obiecte ce ilustrează strădania localnicilor de a păstra meșteșugurile străvechi. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Plantarea salcâmului pune în pericol conservarea și regenerarea arboretelor naturale. aDministrarea sitului Situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare și de informare, însă nu suficiente, fiind nevoie de suplimentarea acestora. Sunt necesare panouri pentru orientare în teren cu hărţi, puncte de informare în localitățile învecinate sitului, bariere pentru limitarea accesului motorizat în pădure, puncte de intrare, poteci și drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor. Pădurea PloPeni - RO SCI 0164 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul prahova: Băicoi, Cocorăştii Mislii, Plopeni. supraFaţa: 91 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 3‘ 10‘‘; Long. E 25˚ 56‘ 9‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 294 max., 267 min., 279 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. caracterizarea Sitului prezentare generală Pădurea Plopeni este un sit specific zonei de câmpie înaltă-piemont (250 m altitudine), încadrată în zona pădurilor de foioase din periferia regiunii muntos-deluroase, în silvostepa Câmpiei Române. Este o pădure cu stejari de circa 150 ani, gorun, carpen, plop și foarte rar fag, în care vegetează o serie de plante submediteraneene și balcanice. Foarte importantă este prezența cu totul izolată aici a endemitului mărarul bănățean (Peucedanum rochelianum), cunoscut doar din sudul Transilvaniei, Țara Hațegului și Banat. Biotopul geologie/geomorFologie Pădurea Plopeni se află chiar la limita nordică a Câmpiei Române, care formează aici o intruziune spre nord. Câmpia piemontană pe care se află situl, reprezentată de Câmpia Piteștilor, Târgoviștei și Ploieștilor, s-a format la contactul cu unităţile mai înalte (în acest caz Subcarpaţii și Podișul Getic) pe baza materialului transportat de râurile originare din Carpaţi și Subcarpaţi. Astfel s-au format vaste conuri de dejecţie care în timp s-au unit și în componenţa cărora găsim materiale cu textură grosieră (nisipuri și pietrișuri) acoperite de depozite loessoide. pedologie Solul este argilos (pelisol) cu regim hidric alternant (cu inundarea unor locuri primăvara). În zona de pădure predomină luvisolurile haplice cromice, dar și cernoziomurile calcarice de tip branciog. Hidrologie Pădurea Plopeni nu este străbătută de râuri sau pârâuri, dar în interiorul ei se formează mici habitate cu apă stagnantă. Caracteristice pădurii sunt dumbrăvile cu substrat argilos înmlăștinite din cauza nivelului ridicat al apei freatice. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie în arealul Plopeni este de circa 9,8 °C, precipitațiile anuale fiind în jurul valorii de 630 mm. Este un climat temperat continental, atenuat de prezența în imediata apropiere, spre nord, a Subcarpaților Prahovei, fapt care a condus la prelungirea pădurilor peste această porțiune a Câmpiei Române. BioCenoza vegetaţia Pădurea Plopeni este o pădure cu stejari de circa 150 de ani, în amestec cu gorun, carpen, plop și foarte rar fag, în care vegetează o serie de plante balcanice și submediteraneene. La o altitudine atât de joasă, 230-400 m, este deosebit de interesant faptul că se remarcă prezenţa unor specii caracteristice zonelor montane (rogoz de munte, crucea voinicului transilvană, iarbă albastră, măcriș iepuresc, sunătoare de munte, omag mare, pufuliță de munte) ca și a unor specii balcanice și submediteraneene precum opaița galică și coronița aurie. Este de remarcat existenţa asociaţiei de fânețe umede bănățene și hațegane cu iarbă albastră și mărar bănățean, acesta din urmă endemic în România. Speciile de recunoaștere ca și condiţiile staţionale au fost identificate și în dumbrăvile de la Plopeni. În ochiurile de pădure au fost plantate specii ce nu sunt caracteristice zonei, ca molidul sau pinul, și care acidifică solul, afectând ciclul de viaţă al mărarului bănățean și regenerarea naturală a pădurii de stejar. Fauna Pădurea Plopeni adăpostește o bogată faună de nevertebrate, insectele fiind dominante. Sunt demne de menţionat croitorul stejarului, croitorul de piatră, rădașca. Tot aici întâlnim și câteva specii de libelule. Dintre amfibieni, brotăcelul și broasca roșie de pădure populează mai ales zonele mai umede, iar broasca verde de lac este localizată în perimetrele micilor habitate de baltă. aSpecte socio-economice Și culturale Situl se găsește între două centre urbane mici, Plopeni și Băicoi. Implantarea unei industrii poluante, dar puțin diversificate între anii 1960-1980 și urbanizarea au dus la dezrădăcinarea stilului de viață tradițional, specific satelor din arealele împădurite de la periferia Subcarpaților Munteniei. Locuitorii au devenit dependenți în mare parte de locurile de muncă oferite de centrele urbane importante apropiate, Ploiești și București. În orașul Băicoi din imediata vecinătate a sitului se poate vizita Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena“, iar în orașul Plopeni există Muzeul Sării și Muzeul văii inferioare a Teleajenului. Ca evenimente culturale, se remarcă vara în același oraș Tabăra de sculptură internaţională, Festivalul concurs de muzică „Frunza de stejar“ și Festivalul naţional de muzică „Stejarul de aur“. pădurea PloPeni - RO SCI 0164 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din DN1 la nord de Ploieşti se merge spre est urmând indicatorul spre oraşul Băicoi pe DJ100F, se străbate oraşul în continuare spre est, iar apoi se urmează spre stânga DJ102 spre oraşul Plopeni. Chiar înainte de a intra în acesta se merge din nou la stânga pe DJ100D (indicator spre comuna Cocorăştii Mislii) care trece prin pădure urmând limita de est a sitului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale, plantările neconforme și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În perimetrul sitului există panouri de avertizare/informare, și de orientare, dar nu și puncte de intrare semnalizate ca atare sau poteci amenajate/tematice. 0 0,5 1 1,5 km 483 Pădurea Pogăneşti - RO SCI 0165 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Suceveni. supraFaţa: 181 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 58‘ 31‘‘; Long. E 28˚ 1‘ 34‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 219 max., 94 min., 161 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pădurea PogăneştI - ro SCI 0165 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe un drum local care se desprinde din DJ242D, pe care se ajunge din DN26 (Galați-Murgeni). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă trei habitate forestiere de interes comunitar, dintre care unul prioritar, valoroase prin dominanța mai multor specii de stejari (gorun balcanic, stejar pufos și stejar brumăriu), alături de care se remarcă prezența rarelor exemplare de frasin pufos. Importantă în aceste habitate este structura naturală foarte bine conservată, prezența regenerării naturale la speciile dominante, abundența și diversitatea subarboretului, precum și existența a două specii protejate la nivel european (capul șarpelui și irisul bărbos), alături de multe alte specii rare de plante. Situl include și rezervaţia naturală cu același nume, dar cu o suprafaţă mult mai redusă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat pe o zonă cu terase din sud-estul Podișului Moldovenesc, în etajul silvostepei, la o altitudine de 110-250 m. Geologic, fundamentul regiunii este constituit din formaţiuni pliocene reprezentate prin depozite loessoide sau prin gresii, marne nisipoase, argile și nisipuri, peste care sunt așezate formaţiuni cuaternare. Depozitele loessoide sunt foarte variate ca aspect și compoziție texturală, în general fiind mai nisipoase. pedologie Principalele tipuri de soluri întâlnite sunt cernoziomul (tipic, gleizat, slab salinizat sau carbonatic), regosolul tipic, protosolul aluvial gleizat, solul aluvial (tipic sau gleizat) și erodisolul tipic. Hidrologie Reţeaua hidrologică este reprezentată de cursuri de apă cu caracter nepermanent, care sunt ape de șiroire de pe versanţi din bazinul hidrologic al Prutului. Resursele de apă subterană sunt de bună calitate și cantonate la adâncimi de 2-4 m. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează într-o zonă cu climat temperat-continental de câmpie cu puternice influenţe excesive, caracterizat prin veri foarte calde și ierni foarte reci, temperatura medie anuală fiind de 10,2 °C. Precipitaţiile medii anuale sunt de 446 mm, fiind depășite de evapotranspirație, cu implicații asupra creșterii vegetației. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia forestieră este dominată de gorun balcanic, tei argintiu, teiul pucios, stejarul pufos (în special pe versanţi) și stejarul brumăriu (de-a lungul văilor), întâlnindu-se și exemplare rare de frasin pufos. Aceste păduri includ trei tipuri de habitate forestiere de interes comunitar, dintre care cel de Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. este prioritar pentru conservare. Se remarcă în aceste habitate forestiere structura naturală foarte bine conservată, prezența regenerării naturale la gorun, tei și la speciile de stejari, precum și abundența și diversitatea subarboretului format din păducel, măceș, porumbar, lemn câinesc sau scumpie. Valoarea sitului pentru conservare este întregită de prezența a două plante de interes comunitar, irisul bărbos și capul șarpelui, care au o stare bună de conservare, dar și de prezența bujorului românesc și a lalelei pestrițe. Alte specii rare prezente aici sunt milițeaua, scorțonera, căciula mocanului, tătăneasa, frăsinelul, garbița și umbra iepurelui. Fauna Numeroase specii de mamifere mari și mici își găsesc aici un loc retras și optim pentru activitatea de hrănire și reproducere precum mistreţul, căpriorul, iepurele de câmp, vulpea, șoare- cele de câmp, șoarecele de pământ, hârciogul, și mai multe specii de chițcani și lilieci. Păsările sunt cele mai numeroase specii de vertebrate din sit, fiind reprezentate de mai multe perechi cuibăritoare de cinteză de pădure, ciocănitoare de stejar, ciocănitoare mare și cea mică, presură galbenă, pitulice mică, silvie mică, silvie cu capul negru, măcăleandru, țoi, cojoaică de pădure, stăncuță, gaiță, muscar sur, sticlete, graur, fâsă de pădure etc. Herpetofauna este formată din exemplare de broască roșie de pădure, șopârlă de câmp și gușter. Nevertebratele au reprezentanți din toate grupele importante de viermi, melci, miriapode, păianjeni sau insecte, cu predominanța acestora din urmă. aSpecte socio-economice Și culturale Domeniul de activitate preponderent al locuitorilor este agricultura, care din cauza fărâmițării proprietăților agricole se menține în cea mai mare parte la un nivel de subzistență, la acesta adăugându-se creșterea animalelor și prelucrarea și valorificarea produselor din gospodăriile proprii. În comuna Suceveni gospodăriile sunt încălzite cu lemne și sunt alimentate cu apă potabilă prin foraje proprii sau fântâni și cișmele stradale, nefiind prezentă nici rețeaua de canalizare. Într-un punct arheologic din vecinătatea sitului au fost descoperite dovezi ale locuirii acestor meleaguri încă din epoca eneolitică, epoca târzie a bronzului, prima epocă a fierului, perioada migraţiilor și cea medievală. Comuna Suceveni are o vechime de peste 400 de ani, fiind întemeiată de un grup de ardeleni veniți din Ţara Bârsei. Astăzi se poate vizita biserica ridicată în secolul al XIX-lea și se poate lua parte la viața satului cu prilejul Zilelor comunei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În afara sitului, prezența plantațiilor de salcâm îngreunează reinstalarea stejarilor și pune în pericol conservarea și regenerarea arboretelor naturale. Utilizarea pesticidelor și a fertilizanţilor în cultivarea terenurilor agricole are efecte negative prin infiltrarea în pânza freatică a acestora, dar și prin invazia unor plante de cultură în sit unde concurează plantele native. aDministrarea sitului Situl are în prezent panouri de informare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare și trasee turistice, acestea nefiind însă suficiente și necesitând suplimentarea, alături de alte amenajări sau dotări care îmbunătățesc managementul vizitatorilor precum panourile de avertizare și pentru orientare, punctele de informare în comunitățile învecinate, amenajările pentru observare și supraveghere, barierele pentru limitarea accesului motorizat, locurile de campare, amenajările pentru colectarea deșeurilor și vetrele de foc. 0 484 0,5 1 1,5 km Pădurea reşca hotărani - RO SCI 0166 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Mărunţei, Dobrosloveni, Fălcoiu, Fărcaşele. supraFaţa: 1.631 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 10‘ 55‘‘; Long. E 24˚ 25‘ 8‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 94 max., 73 min., 84 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din localităţile Reşca, Reşcuţa, Gimpaţi sau Fărcaşele, aşezate pe DJ642 (Dobrosloveni-Stoeneşti). Situl este traversat de DC86 (Reşcuţa-Chili). Se mai poate ajunge în sit şi cu trenul, pe ruta Caracal-Piatra Olt. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă habitate de pădure de stejar cu carpen, păduri ripariene şi zăvoaie, aflate pe terasa Câmpiei Caracalului, în lunca Oltului. Starea naturală a habitatelor permite existența unor specii de nevertebrate de importanţă comunitară, cu populaţii bine reprezentate şi grad ridicat de conservare. Acestora li se adaugă mai multe specii de păsări şi floră protejate, toate întregind importanța sitului pentru conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Studiile geologice efectuate arată că deasupra depozitelor prebalcanice cretacice ce stau la baza Câmpiei Olteniei se întâlnesc depozite de vârstă sarmatică-pliocenă şi levantină, pe care s-a depus loess-ul cuaternar. Peste el, vânturile au transportat nisipurile din lunca Jiului formând dune. Astfel, pe terasă solurile sunt formate în exclusivitate pe depozite eoliene (nisipuri). Din punct de vedere geologic, teritoriul sitului se află în zona neogenă a depresiunii getice, care a rezultat din umplerea lacului levantin cu nisipuri, pietrişuri şi argile ce s-au depus succesiv. Devenind uscat, suprafaţa iniţială de origine fluvio-lacustră a intrat treptat sub acţiunea de modelare a agenţilor externi. În preglaciar şi cuaternar, ea a fost o suprafaţă de coroziune eoliană şi fluviatilă. La baza acestor depozite se găsesc importante rezerve de apă freatică. pedologie Solurile din sit sunt de tip cernoziom aluvional levigat. Hidrologie Situl este străbătut de râurile Potopin şi Teslui, afluenți ai râului Olt care trece prin imediata vecinătate a acestuia. aspeCte ClimatologiCe Climatul în sit este unul temperat continental cu nuanţe uscate. Temperatura medie anuală este de 11,2 °C, precipitaţiile au o medie de 500-552 mm, iar vânturile dominate sunt Crivăţul şi Austrul. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde trei tipuri de habitate: Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), Păduri dacice de stejar şi carpen şi Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Stratul arborilor din păduri este compus în etajul superior din stejar pedunculat, frasin, ulm, carpen, mai rar apărând plopi albi sau negri, iar în etajul inferior se găsesc jugastrul, mărul şi părul pădureț și mai rar arțarul tătăresc. Stratul arbuștilor, de regulă bine dezvoltat, este compus din sânger, soc negru, alun, păducel, porumbar, lemn câinesc, crușin, corn sau dârmox. Stratul ierburilor și subarbuștilor este dominat de zmeur, sânziene, slăbănog, toporași, firuță de pădure, tilișcă, rogozuri, păiușuri, năpraznic, silnic, golomăț, pecetea lui Solomon, piciorul caprei, cânepa codrului, cerențel, drețe, păpălău, cinsteț, lăsnicior și multe altele. În sit au fost identificate și specii rare de plante precum laleaua pestriţă, ghimpele și stânjenelul. Fauna În sit trăiesc nevertebrate de importanţă comunitară precum rădașca, croitorul mare și croitorul cenușiu, specii cu populaţii bine reprezentate și cu un grad ridicat de conservare, dar și numeroase miriapode, melci, carabide, fluturi, lăcuste, cosași, greieri, gândaci, ploșnițe și alte grupe. Acestora li se adaugă specii de păsări precum barza neagră, corbul, mierla, gaița, cinteza de pădure, presura galbenă, florintele, scatiul, sticletele, scorțarul, măcăleandrul, ciocănitoarea pestriță mare, capîntortura, graurele, sturzul cântător, ciuful de pădure, cojoaica de pădure, pupăza, pitulicea mică, dar și mamifere cum ar fi vulpea, mistrețul, căpriorul, veverița, bursucul, cârtița, ariciul și mai multe specii de șoareci, chițcani și lilieci. Dintre amfibieni sunt prezente broasca roșie de pădure, broasca râioasă verde, brotăcelul și tritonii, iar dintre reptile au fost întâlnite frecvent în sit șarpele de casă, năpârca și mai rar șarpele de alun. medievală, dovedesc continuitatea comunităților autohtone, originale și tradiţionale. Numeroase biserici din secolul al XVIlea stau mărturie identificării oamenilor cu latura lor spirituală. Olăritul, meșteșug bine cunoscut în trecut, și-a pierdut în prezent utilitatea în gospodării, însă vasele ceramice sunt căutate acum pentru decor. Obiceiurile legate de anumite sărbători din ciclul anual al muncii, colindul, constituirea cetelor, ursitul sau călușul sunt importante tradiţii ale culturii populare locale, în care dansul are un rol preponderent. Costumele ţărănești formate din cămașă albă cusută cu motive geometrice, cu mărgele colorate și fir metalic sunt completate la femei de marama din borangic având o notă de eleganţă și aspect tineresc. aSpecte socio-economice Și culturale Cultivarea plantelor și creșterea animalelor sunt ocupaţiile de bază ale oamenilor, care lucrează și în silvicultură, morărit, panificaţie, apicultură și alimentaţie publică. Se culeg intens în zonă fructele de pădure și plantele medicinale pentru a fi valorificate în pieţele agroalimentare. În Mărunţei există și o fabrică de cărămidă. Cercetările arheologice atestă o locuire constantă și intensă a acestor zone încă din paleoliticul inferior. Există numeroase nuclee geto-dacice și vestigii romane precum Tezaurul de la Reșca cu 8000 de monede, acesta fiind cel mai mare descoperit la sud de Carpaţi. Așezările feudale, ca și continua locuire activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În prezent nu există activităţi cu impact negativ asupra sitului. pădurea reşCa HotăranI - ro SCI 0166 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDministrarea sitului Situl este dotat cu bariere pentru restricţionarea accesului pe drumurile forestiere. Sunt necesare panouri de avertizare/ atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere și poteci tematice. 0 0,5 1 1,5 km 485 Pădurea roşcani - RO SCI 0167 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Roșcani. supraFaţa: 56 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 26‘ 30‘‘; Long. E 27˚ 24‘ 29‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 180 max., 86 min., 139 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pădurea roşCanI - ro SCI 0167 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN24C (Iaşi-Roşcani) până în Probota, de unde se continuă pe DC7 care duce foarte aproape de situl aflat în dreptul Lacului Căveşti. Habitatele De interes comunitar Din sit 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. caracterizarea sitului prezentare generală Valoarea conservativă a sitului este dată de prezența a două habitate protejate la nivel european, ambele fiind prioritare și aflate aici cu o stare bună de conservare. Această valoare este întregită de prezența din abundență a cărpiniței, o specie termofilă submediteraneană aflată aici la limita nordică a arealului său natural din România. Situl se suprapune parțial (55,42%) cu Rezervaţia Naturală Pădurea Roșcani. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în sectorul vestic al Câmpiei Moldovei, care are un pronunțat caracter sculptural și de acumulare. Relieful se caracterizează prin înălțimi ce nu depășesc altitudinea de 180 m, în alcătuirea sa predominând colinele, cu un aspect larg vălurit cu platouri joase, văi largi și culmi a căror orientare este în general nord-estică și nord-vestică. pedologie Solurile se caracterizează prin prezența cernoziomurilor cambice, la care se adaugă cernoziomurile argiloiluviale, solurile cenușii, solurile hidromorfe și cele halomorfe. Hidrologie Situl nu prezintă pe teritoriul său zone umede. În partea de nord a sitului, în apropierea localității Roșcani, pe cursul râului Frasin există o salbă de lacuri (Comoara, Roșcani I și II, Căvești și Rădeni I) aparținând bazinului hidrologic al Jijiei. aspecte socio-economice Și culturale Ocupația principală a localnicilor este creșterea animalelor, alături de agricultură și secundar de piscicultură. Localităţile nu dispun de canalizare sau de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, iar încălzirea locuințelor se face în sistem individual, cu lemne. Descoperirile arheologice de pe teritoriile aflate în vecinătatea sitului dovedesc vechimea locuirii acestor pământuri încă din preistorie. Pe teritoriul comunei Roșcani se află șase movile cu rol strategic în decursul timpului, centre geografice în jurul cărora s-au grupat comunitățile familiale ale gintelor daco-gete. Prima atestare documentară a satului Rădeni, aflat în imediata vecinătate a sitului, aparține secolului al XVI-lea, când acesta era un sat de răzeși, cu moșii despărțite prin hotare. Astăzi se poate vizita biserica de lemn din Rădeni reconstruită în totalitate din bârne de lemn în secolul al XVII-lea. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Nu au fost evidențiate activități ce se desfășoară în interiorul sau în afara perimetrului sitului și care pot avea un impact negativ semnificativ asupra acestuia. aDministrarea sitului În sit sunt necesare următoarele dotări/amenajări pentru administrare și managementul eficient al vizitatorilor: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. aspeCte ClimatologiCe Clima are un pronunțat caracter continental, temperatura medie anuală a aerului fiind cuprinsă între 8,3 și 9,4 °C. Precipitațiile medii anuale au valori cuprinse între 420 și 550 mm, situându-se cu mult sub nivelul evapotranspirației potențiale, astfel apărând un deficit mare de umiditate cu influențe asupra vegetației. BioCenoza vegetaţia Situl este important pentru protejarea a două tipuri de habitate prioritare la nivel european care aici au o stare bună de conservare. Vegetația de silvostepă eurosiberiană cu Quercus ssp. reprezintă un habitat cu valoare conservativă foarte mare, caracterizat prin prezența în etajul superior a stejarului pedunculat cu puţin amestec de gorun, tei, frasin și cireș sălbatic. În etajul inferior domină cărpinița, alături de care se mai pot întâlni și arţarul tătăresc, jugastrul, mărul sau părul pădureț. Cărpinița se află aici la limita nordică a arealului său de răspândire. Dintre arbuștii întâlniți amintim porumbarul, păducelul, salba râioasă, socul, lemnul câinesc, dârmoxul și sângerul, iar în mod diseminat poate fi prezentă și scumpia. Speciile ierboase reprezentative pentru acest tip de habitat sunt vindeceaua, rozogurile, lăcrămioarele, silnicul, mărgica, golomățul, cerențelul, stânjenelul, pătlagina, pecetea lui Solomon, iarba fiarelor, păiușul, viorelele nemirositoare, cătușnica și șolovârfița. Stepele ponto-sarmatice reprezintă unul din tipurile de habitate din zona stepică, caracterizat prin prezența coliliei și a păiușului. Fauna Diversitatea mare a nevertebratelor din acest sit se regăsește la nivelul mai multor grupe sistematice precum cele ale păianjenilor, melcilor, cosașilor, lăcustelor, viespilor, fluturilor diurni sau nocturni, ploșnițelor de plante, gărgărițelor, carabilor, albinelor, bondarilor și al multor altor grupe cu rol important în lanțurile trofice. Dintre amfibieni și reptile pot fi întâlniți șarpele de alun, șopârla de câmp, broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca râioasă brună, broasca roșie de pădure, năpârca și gușterul. Situl abundă în păsări, multe fiind specii clocitoare în habitatele foresteire precum corbul, ciocârlia de pădure, cinteza de pădure, pitulicea mică, silvia mică, mierla, ciocârlia roșcată, măcăleandrul, ochiul boului, presura galbenă, porumbelul gulerat, ciocănitoarea de stejar, ciocnitoarea mică, botgrosul, muscarul sur, pițigoiul cu coadă lungă, alături de multe altele. În habitatele deschise de stepă sau în cele cu puține tufărișuri se întâlnesc specii precum presura sură, codobatura galbenă, sfrânciocul roșiatic, mărăcinarul mic și cel negru, pietrarul sur, sticletele, fâsa de câmp, vrabia de câmp, ciocârlia de câmp, fazanul, prepelița, uliul rândunelelor și multe altele. Frecvent sunt văzute în sit mamifere precum vulpea, ariciul, iepurele de câmp, căpriorul sau mistrețul. Micromamiferele sunt reprezentate de multe specii de șoareci, chițcani și lilieci. 486 0 0,5 1 1,5 km Pădurea sarului - RO SCI 0168 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Găneasa, Morunglav, Piatra-Olt, Bobiceşti, Cârlogani, Pleşoiu. Județul vâlcea: Laloşu. supraFaţa: 6.793 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 26‘ 25‘‘; Long. E 24˚ 11‘ 9‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 240 max., 133 min., 202 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus). nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl reprezintă una din cele mai întinse zone forestiere din Câmpia Română, conservând într-o stare foarte bună arborete de gârniţă, cer şi gorun, pure şi în amestec, având o vârstă medie de 60 de ani şi o consistenţă plină. Acest habitat oferă condiții optime pentru multe specii de floră şi faună, dintre care se remarcă trei specii de insecte de interes comunitar, croitorul mare, croitorul cenuşiu şi rădaşca. Acestea, datorită managementului forestier actual din care sunt excluse tratamentele chimice de combatere a insectelor, dezvoltă populații aflate într-o stare bună de conservare. În cursurile de apă care străbat situl este prezentă o altă specie de interes comunitar, tritonul cu creastă, ale cărei populații au o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Fundamentul sitului este constituit din depozite mezozoice care au fost acoperite de prundișuri, nisipuri și argile. Peste ele s-au depus în cuaternar luturi grele deluviale care constituie și roca mamă pentru solurile care s-au format aici. Din punct de vedere geologic, formaţiunile care alcătuiesc fundamentul sunt constituite dintr-o alternanţă de depozite peltice, argiloase, impermeabile, cu depozite detritice (pietrișuri și nisipuri) permeabile cu potenţial acvifer. Depozitele de suprafaţă sunt depozite argiloase cu ușor caracter loessoid, prezente în zona de terasă și de deal, și nisipuri cu pietrișuri pe văi și în zona de luncă. reprezentate de cursuri de apă de o calitate bună, adăpostesc populații cu o stare bună de conservare de tritoni cu creastă (specie de interes comunitar), și alți reprezentanți ai herpetofaunei precum gușterul, șarpele de casă, broasca roșie de pădure, broasca râioasă verde și brotăcelul. Starea bună de conservare a pădurii oferă habitate excelente și pentru cele trei specii de insecte, protejate în spațiul comunitar, croitorul mare, croitorul cenușiu și rădașca. Datorită managementului forestier actual, care lasă în teren o cantitate mare de lemn mort și fără să se aplice tratamente chimice de combatere a insectelor, toate aceste trei specii protejate au populații cu o stare bună de conservare. Alte specii de nevertebrate prezente în sit sunt cărăbușii, carabii, vaca-Domnului, afidele, viespii, fluturii diurni și de noapte, melcii, gândacii de bălegar etc. aspecte socio-economice Și culturale Pentru localnici este prioritară cultivarea plantelor (cereale și tehnice) și creșterea animalelor. De asemenea, sunt dezvoltate în vecinătatea sitului pomicultura, viticultura, piscicultura și apicultura. Industria lemnului, a confecţiilor textile și metalice, morăritul și panificaţia, activităţile feroviare, comerţul și prestările de servicii completează oferta locurilor de muncă. Alimentarea cu apă și canalizarea locuinţelor este realizată doar parţial sau este doar în fază de proiect. Majoritatea gospodăriilor sunt încălzite individual, cu lemne și gaze naturale, de sistem centralizat beneficiind doar localitatea Piatra Olt. Obiectele arheologice descoperite pe teritoriul localităţilor Morunglav și Piatra Olt conduc spre concluzia unei locuiri preistorice încă din neolitic și perioada daco-romană (Castrul Acidava). Cum este și firesc pentru localităţi a căror vechime depășește cinci secole de la prima atestare documentară, cele mai vechi clădiri sunt bisericile, lăcașuri de rugăciune, de cultură și păstrare a identității naţionale, așa cum sunt cele din Poiana Mare, Morunglav și Cepari, înscrise pe lista Monumentelor istorice. Elementele tradiționale sunt prezente tot mai rar în zilele noastre și se pot admira numai cu ocazia manifestărilor prilejuite de sărbători religioase, festivaluri de muzică și dans popular și târguri de artă populară. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. pădurea sarului - RO SCI 0168 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe arterele rutiere DJ677, DJ644A şi DN65, care ajung până în localitățile apropiate sitului, de unde se urmează drumurile locale care duc în interiorul acestuia. aDministrarea sitului Există doar bariere pentru limitarea accesului cu vehicule motorizate în anumite zone, de aceea este necesară dotarea sitului cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare și trasee tematice. pedologie Solurile sitului sunt soluri argilo-aluviale brune, cu o fertilitate ridicată determinată de un conţinut bogat în humus, un regim hidric ridicat și un drenaj bun natural. Din cauza defrișărilor iraţionale și acţiunii factorilor exogeni pe versanţi, solul este supus eroziunii și degradării continue. Hidrologie Situl este traversat de la nord la sud de râurile Bârlui și Vaslui, primul fiind afluent al Olteţului, iar cel din urmă al Oltișorului. aspeCte ClimatologiCe Situl se găsește într-un climat temperat continental, cu temperaturi variind între 35 °C vara și –25 °C iarna, temperatura medie anuală fiind de 10 oC. Precipitaţiile atmosferice prezintă influenţă continentală, media anuală fiind de 550-560 mm. Iernile sunt geroase, cu zăpezi abundente și vânturi reci, tăioase (Crivățul), iar verile sunt de cele mai multe ori secetoase, cu călduri arzătoare care durează 15-20 de zile, perioadă în care bate și Austrul (denumit și Sărăcilă sau Traistă goală). Băltăreţul este un vânt care bate din sud, dinspre bălţile Dunării. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia naturală este specifică zonei de stepă și de păduri xerofile. Se caracterizează prin pajiști, silvostepă cu graminee și diverse ierburi xeromezofile, care alternează cu păduri de stejar. Speciile de arbori sunt reprezentate de gorun, cer, gârniță, plop tremurător, paltin de munte, mojdrean, cireș sălbatic, cărpiniță și arțar tătăresc. Speciile arbustive sunt și ele bine reprezentate de corn, porumbar, lemn câinesc și măceș. La acestea se adaugă specii ierboase precum iarba neagră, vulturica, iarba deasă, sânzienele de pădure, spânzul, horști, mărgelușele, silnicul, păiușul, coada șoricelului, năpraznicul, scrântitoarea albă, stirigoaia, chimionul porcului, clopoțeii, rogozul, mierea ursului, flocoșelele, degețelul galben, orăștica, măzărichea, frăgurelul, ghiocelul, drobița, cerențelul și dumbravnica. Toate aceste plante intră în componența habitatului de interes comunitar Păduri balcano-panonice de cer și gorun, care are în sit o stare bună de conservare. Fauna Fauna sitului este reprezentată de specii de mamifere precum iepurele, bursucul, vulpea, veveriţa, căpriorul, mistrețul, dihorul, șoarecele gulerat și cârtița. Dintre speciile de păsări care cuibăresc în habitatele forestiere din sit amintim ciocănitoarea pestriță mare și cea de stejar, turturica, gaiţa, sturzul cântător, ciocârlia de pădure, cojoaica, țicleanul, pițigoiul mare și cel albastru, capîntortura, cinteza de pădure, șorecarul comun, pitulicea verde mică și pitulicea sfârâitoare, porumbelul gulerat, presura galbenă etc. În afara pădurii sau la marginea ei se întâlnesc potârnichea, ciocârlia, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul roșiatic, coțofana, sticletele, fazanul, mărăcinarul mic, codobatura albă, graurele, fâsa de pădure. Habitatele acvatice din sit, 0 1 2 3 km 487 Pădurea seaca-mOVIlEnI - RO SCI 0169 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vaslui: Coroiești. supraFaţa: 51 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 266 max., 196 min., 229 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 17‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 32‘ 0‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei pădurea seaca-mOVIlEnI - RO SCI 0169 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din municipiul Vaslui accesul în sit se poate face urmând DN24 spre Bârlad, iar de aici pe DJ243B se ajunge la Ciocani, localitate situată în imediata vecinătate a sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului este dată de prezenţa a două habitate reprezentate de vegetaţia de silvostepă eurosiberiană şi cea ponto-sarmatică cu stejari. Acestea reprezintă un fragment restrâns de pădure xerotermă din cadrul pădurilor silvostepei care se întindeau în trecut peste colinele Tutovei. Aria mai este importantă şi pentru conservarea populaţiei de capul şarpelui, o specie de plantă de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este amplasat în Colinele Tutovei din Podişul Bârladului, pe o culme interfluvială aflată pe doi versanţi, având expoziţie estică şi vestică, la o altitudine cuprinsă între 196 şi 266 m. Relieful specific zonei este puţin vălurit, cu pante domoale. Substratul geologic este reprezentat de marne, argile, luturi, nisipuri și gresii silicioase, aparţinând miocenului sarmaţian și pliocenului fiind format din depozite sarmatice și mioţiene. Resursele de subsol ale acestei regiuni sunt foarte limitate. pedologie Solul, cu diferite grade de eroziune la suprafaţă, este un cernoziom cambic, specific silvostepei, care denotă o vegetaţie și o climă active care au favorizat transformarea materiei minerale. Hidrologie Situl este localizat în bazinul Siretului, aproape de lacul de acumulare format pe cursul râului Tutova, afluent al râului Bârlad. Stratul acvifer este discontinuu și neuniform din cauza constituţiei geologice cu lentile mici de roci impermeabile. 0 488 0,5 1 1,5 km Izvoarele sunt răzleţe, cu debite mici, iar apele subterane libere sunt nesemnificative. aspeCte ClimatologiCe Climatul zonei din care face parte situl este temperat-continental. Temperaturile medii anuale sunt de 9,8 °C, cu amplitudini termice de până la 25 °C. Verile sunt foarte călduroase și secetoase, iar iernile foarte reci. Cantitatea de precipitaţii anuale ajunge la 500 mm, prezentând un pronunţat deficit de umiditate pe timpul verii. Vânturile dominante sunt dinspre NV și nord. BioCenoza vegetaţia Situl este o pădure xerotermă tipică de silvostepă. Flora este reprezentată de specii caracteristice pădurilor xerice dominate de stejar pufos, gârniţă și stejar brumăriu. Pe lângă acestea, în structura arboretului mai întâlnim diferite specii de gorun alături de arţar tătăresc și mojdrean. Tot în cadrul florei, din covorul ierbos al poienilor, care au permis infiltrarea și menţinerea numeroaselor elemente de nuanţă sudică și continentală, sunt clopoţeii, flocoșelele, ghioceii, tătăneasa de pădure, garofiţa, stânjenelul și gușa porumbelului. Multe dintre aceste specii sunt rare și importante din punct de vedere ecologic și știinţific. Este de menţionat faptul că acum două secole pădurile ocupau aproape jumătate din suprafața colinelor Tutovei, astăzi mare parte dintre ele fiind defrișate pentru extinderea terenurilor agricole. Fauna Fauna pădurii Seaca-Movileni este una tipică pădurilor de silvostepă dominate de stejari. Dintre speciile de herpetofaună, în poieni și luminișuri sunt întâlnite gușterul și șopârla de câmp. Avifauna este reprezentată de ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, cucuveaua, ciuful de pădure și turturica, alături de multe altele. Dintre răpitoarele diurne sunt prezente șoimul rândunelelor, șorecarul comun și vânturelul roșu. Mamiferele frecvent întâlnite în sit sunt mistreţul, căpriorul, iepurele, ariciul și veveriţa, fiind consemnată și existența pisicii sălbatice și a jderului, specii de carnivore a căror pre- zenţă caracterizează acest ecosistem ca fiind unul complex și bine conservat. aSpecte socio-economice Și culturale Locuitorii comunei Coroiești se ocupă în principal cu creșterea animalelor, agricultură și comerț cu produse agricole, având parţial definitivată racordarea tuturor gospodăriilor la rețeaua de alimentare cu apă potabilă și canalizare. Locuințele sunt încălzite în mod individual, cu lemne. Pe teritoriul comunei au fost descoperite mai multe urme de locuire începând cu epoca bronzului. Denumirea comunei Coroiești derivă de la numele unui mare boier a cărui moșie se întindea în jurul actualei comune, cu aproximativ două veacuri în urmă. Comuna are în prezent formaţii artistice de cântec și joc popular, în această zonă tradiţiile fiind încă îndrăgite și prețuite de către localnici. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În interiorul sitului au loc în mod sporadic activități de îndepărtare a arborilor uscaţi sau în curs de uscare, care au un impact negativ asupra speciilor de insecte și păsări. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, puncte de intrare și drumuri forestiere în interiorul sitului, utilizate pentru vizitarea sitului, fiind necesare amenajări pentru colectarea deșeurilor. Pădurea şi mlaştinile eutrofe de la Prejmer - RO SCI 0170 supraFaţa: 345 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 44‘ 6‘‘; Long. E 25˚ 44‘ 18‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 522 max., 502 min., 513 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge de pe DN11 (dinspre Braşov sau Târgu Secuiesc), din care pornesc mai multe drumuri forestiere sau de exploatare agricolă spre pădure şi mlaştină. O altă arteră rutieră este DJ112 (Braşov-Sfântu Gheorghe), din care pleacă spre sit câteva drumuri forestiere în zona localităţii Podu Olt. Pe calea ferată accesul se face de la Braşov până în halta Hărman sau Lunca Câlnicului. Habitatele De interes comunitar Din sit 7210* - Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus; 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Castor (Castor fiber). nevertebrate: Maculinea teleius • Euphydryas aurinia. plante: Adenophora lilifolia • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Moşişoare (Liparis loeselii). caracterizarea sitului prezentare generală Situl reprezintă un relict al vechilor şi întinselor stejărete de câmpie şi depresionare transilvănene şi al mlaştinilor eutrofe răspândite în trecut în zonele joase din interiorul lanţului carpatic. Cele două habitate prioritare pentru conservare în spațiul european prezente în sit protejează o biodiversitate mare din toate grupele sistematice de plante şi animale, remarcându-se opt specii de interes conservativ comunitar (mamifere, amfibieni, fluturi și plante), alături de care apar mai multe specii rare, vulnerabile sau relicte glaciare. Situl se suprapune cu rezervaţia naturală cu același nume. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se află în Depresiunea Bârsei și are o origine relativ complexă, apărând depozite sedimentare ale flișului cretacic și formaţiuni vulcanice. Face parte din unitatea de orogen carpatic, subunitatea depresiunilor intramontane, cu suprafeţe întinse de formaţiuni aluviale cuaternare. Depresiunea Bârsei este situată în centrul țării, la curbura internă a arcului carpatic, fiind o arie de discontinuitate între Carpaţii Orientali și cei Meridionali care prezintă unele trăsături comune cu depresiunile și culoarele din jur. Situl are un relief de câmpie așezat, cu foarte mici diferenţe de altitudine (502-522 m). specii de arbuști precum cornul, sângerul, salba moale, salba râioasă, dârmoxul, călinul, socul negru, alunul, lemnul câinesc, zmeurul, murul, păducelul, salcia căprească și zălogul (prezent doar pe terenurile înmlăștinite). Se remarcă de asemenea zonele umede din pădure precum mici depresiuni înmlăștinite sau izvoare și canale, toate acoperite de o bogată floră ierboasă și de specii lemnoase caracteristice precum arinul. În astfel de zone apare tipul de habitat prioritar format din arinișuri. Mlaștina eutrofă situată în partea sudică a sitului și alte mici zone umede permanente din zona forestieră sau din habitatele deschise adăpostesc o vegetaţie și o floră remarcabile, foarte importantă din punct de vedere știinţific și peisagistic. Dintre speciile de floră care fac obiectivul conservării în sit amintim curechii de munte, moșișoarele și o specie de clopoțel iubitoare de umiditate. Alături de acestea, se mai întâlnesc specii rare sau considerate relicte glaciare precum lalelele pestrițe, planta carnivoră roua cerului, buhia, rogozul mare, limba peștelui, foaia grasă, daria, bumburezul, ochii broaștei și coada iepurelui. Această mlaștină formează un tip de habitat prioritar pentru conservare la nivel comunitar, Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus. Fauna Dintre nevertebrate, insectele sunt bine reprezentate la nivelul sitului, identificându-se și câteva specii de interes comunitar precum sunt fluturi de zi caracteristici habitatelor umede, albăstrița de mlaștină și fluturele bălțat de mlaștină. Amfibienii sunt larg răspândiţi în sit, unele specii fiind relativ comune și abundente. Dintre speciile de interes comunitar s-au identificat buhaiul de baltă cu burta galbenă și tritonul cu creastă. Alte specii determinate în sit sunt broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, broasca roșie de munte, broasca roșie de pădure și brotăcelul. Dintre reptile s-au semnalat năpârca, șarpele de acasă, vipera comună, gușterul, șopârla de câmp și șopârla de munte. La nivelul păsărilor se constată o diversitate ornitologică mare în trupul de pădure și mai scăzută în mlaștina eutrofă, în total identificându-se un număr de 80 de specii. Izolarea relativă faţă de celelalte păduri din zona adiacentă, lipsa pădurii pe suprafeţe foarte mari din toată Depresiunea Bârsei, precum și structura pădurii Prejmer sub raportul speciilor de arbori și al vârstei acestora fac din acest sit o arie deosebit de atractivă pentru specii de păsări cum sunt cucul, silvia cu cap negru, silvia mică, pitulicea mică, pițigoiul mare, cristelul de câmp, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, muscarul gulerat, sfrânciocul roșiatic, sturzul cântător, cinteza de pădure, grangurele, florintele, porumbelul gulerat, turturica, presura galbenă și multe altele. Migraţia speciilor răpitoare este relativ intensă peste sit datorită apropierii de râul Olt, remarcându-se șorecarul comun, viesparul, acvila țipătoare mică, uliul găinilor și uliul păsărelelor. Bine reprezentate numeric sunt câteva specii de mamifere precum cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, vulpea, bursucul, jderul de copac, dihorul, hermelina sau nevăstuica. Acestea beneficiază, pe lângă condiţiile bune de habitat și de hrană, de liniștea asigurată prin încadrarea întregii păduri într-o zonă de protecție, unde este interzisă practicarea vânătorii sau a altor activităţi de management cinegetic perturbante. De asemenea, cu diverse densităţi sunt prezente în sit specii ca veverița, ariciul, cârtița și pisica sălbatică. Amintim și prezența castorului, specie de interes comunitar care are în sit o populație cu stare bună de conservare. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii din sit au preocupări legate de agricultură, creșterea animalelor, mică industrie, prelucrarea lemnului și a produselor din zootehnie, precum și de agroturism. Gospodăriile sunt racordate în totalitate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă și canalizare, fiind încălzite în sistem individual, cu gaze naturale sau lemne. Renumită în zonă și intens vizitată este Biserica-Cetate din Hărman, construită în stil romanic în secolul al XII-lea. Zidul de incintă al cetății are o formă ovală, asemănătoare cu cel al Bisericii Evanghelice din Prejmer (secolul al XIII-lea), un alt obiectiv de interes turistic al zonei, construit în stilul gotic burgund de către cavalerii teutoni care au primit în trecut drepturi asupra acestui teritoriu. Astăzi localnicii se întrunesc cu diverse ocazii precum Balul Penașilor, Zilele Hărmanului, Ziua Recoltei, Maialul-Armindenul, Balul Zoritorilor sau Festivalul clătitelor, prilej cu care vizitatorii pot admira cântec, port și dans popular autentic. pădurea şI mlaştInIle eutroFe de la Prejmer - ro SCI 0170 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Prejmer, Hărman. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Coborârea pânzei freatice ca urmare a activităţilor de drenare a apei reprezintă o amenințare permanentă cu consecințe negative pentru întregul ecosistem, semnalată pe întreaga suprafaţă a sitului, inclusiv în zona mlaștinii eutrofe. aDministrarea sitului Situl este dotat în prezent cu panouri de avertizare/atenţionare, dar care sunt insuficiente fiind necesară suplimentarea acestora. De asemenea sunt necesare panouri de informare la intrările principale în sit, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare care să deservească și celelalte arii protejate din jur, bariere pe toate drumurile forestiere, trasee tematice care să prezinte principalele elemente conservate și care să cuprindă atât parcele reprezentative de pădure cât și cele de mlaștină și amenajări pentru colectarea deșeurilor. pedologie Situl prezintă hidrisoluri (stagnasolul și gleisolul) și histisoluri. Hidrologie Situl aparţine bazinului hidrografic al Oltului, o parte din el aflându-se în lunca acestuia. Există numeroase izvoare în interiorul pădurii și în mlaștina eutrofă, mai multe ape de suprafaţă intrând în pădure din zona de câmpie învecinată. Pânza freatică poate ajunge foarte aproape de nivelul solului. aspeCte ClimatologiCe Situl se caracterizează printr-un regim climatic temperat continental moderat, cu unele influenţe excesive. Din punct de vedere al etajării climatului, situl face parte din etajul depresiunilor. Temperatura medie anuală este de 7 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la peste 800 mm. Cele mai frecvente vânturi au direcție nord-vestică, vestică și sud-vestică. BioCenoza vegetaţia Teritoriul sitului se împarte în două tipuri majore de habitat: pădure și zonă umedă (mlaștină eutrofă). Pădurea este în totalitate compusă din specii de foioase, fiind o pădure matură naturală în care procesele fiziologice și regenerarea s-au desfășurat relativ bine și doar parţial sub influenţă antropică directă. Există unele intervenţii umane privind regenerarea, prin promovarea în câteva parcele a frasinului și a stejarului. Mai multe trupuri de pădure se diferenţiază la nivelul sitului, dintre care cel mai mare este poziţionat în partea sud-estică a sa, fiind și cel mai reprezentativ ca habitat forestier, celelalte având dimensiuni mai mici și fiind răspândite pe malul stâng al Oltului. Din acest punct de vedere vegetaţia forestieră are un aspect fragmentat, rezultat al acţiunii umane în timp. Pe suprafaţa pădurii există parcele cu arbori de mari dimensiuni, scorburoși, lemn mort pe picior sau doborât, care sunt deosebit de importanți pentru structura și funcţionalitatea întregii comunități forestiere. Pădurea ocupă cea mai mare parte a suprafeţei sitului, predominând dintre speciile de plante lemnoase stejarul pedunculat, frasinul și diseminat sau în proporţii mici carpenul, ulmul de munte, jugastrul, platanul, cireșul sălbatic sau plopul tremurător. În cel mai mare trup de pădure din sit apar insular câteva deschideri de tipul poienilor, utilizate mai ales în trecut ca fâneţe. Pe aceste suprafețe, dar și în mare parte din pădure și mai ales pe parcelele cu consistenţă mică sau la liziere, se dezvoltă un subarboret bine reprezentat, format din 0 0,5 1 1,5 km 489 Pădurea şi Pajiştile de la mârzeşti - RO SCI 0171 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Rediu, Popricani. pădurea şI PajIştIle de la mârzeştI - ro SCI 0171 supraFaţa: 200 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 14‘ 23‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 45‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 179 max., 68 min., 125 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Iaşi se iese spre nord pe DN24 către vama Sculeni, se părăseşte acest drum spre NV (indicator Rediu) pe DJ282, la capătul nordic al satului Rediu şi la est de şosea aflându-se partea vestică, forestieră a sitului. Habitatele De interes comunitar Din sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Viperă de stepă (Vipera ursinii). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Şoarece săritor de stepă (Sicista subtilis). nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). plante: Pulsatilla grandis • Capul șarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este reprezentativ pentru silvostepa Moldovei de nord, cuprinzând în proporție de circa 30% păduri cu stejar şi gorun auriu. Aici au fost identificate habitate de interes comunitar diverse, unele forestiere, altele de pajiște, cu tufărișuri de silvostepă, pajiști și mlaștini sărăturate, pajiști de stepă, păduri de stejar de silvostepă, dintre acestea patru fiind prioritare. În sit se regăsesc și 13 specii de interes comunitar, dintre care se remarcă vipera de stepă și fluturele vărgat. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se suprapune unor depozite de marne și argile vechi de circa 20 de milioane de ani. Peste acestea se aștern formaţiuni de prundișuri și nisipuri acoperite de loess, precum și aluviuni argilo-nisipoase recente ce acoperă albiile pâraielor și baza versanţilor. Această constituţie geologică creează condiţii propice dezvoltării alunecărilor de teren. Situl este amplasat în Câmpia colinară a Jijiei, Jijia-Bahlui, la 10 km nord de municipiul Iași, în mare parte pe versanţii înalţi de 140-150 m dispuși în semicerc ai dealurilor Bursucăriei (cu expoziţie în general N-NV) și dealului Conachi (cu expoziţie S-SE), dar urcă și pe marginile platoului. Exisă un contrast izbitor între platou și coaste. Platoul cu o suprafaţă ușor ondulată, neaccidentată, slab înclinată spre N-NV, menţinânu-se la o altitudine de 140-170 m, în timp ce coastele prezintă un relief vălurit, cu monticoli și mici depresiuni provocate de alunecări de teren. Pe lângă aceasta, coastele sunt brăzdate de canale torenţiale care se colectează pe fundul văilor Mârzești și Conachi. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate 613 specii de plante. Din acestea, 15 sunt protejate la nivel european și naţional cum ar fi dedițelul mare, capul șarpelui roșu, târtanul, irisul sălbatic, stânjenelul lui Brandza, rușcuța, sfecla sălbatică, pesma târâtoare de stepă, laleaua pestriță, pătlagina lui Schwartzenberg, migdalul pitic, peștișoara, zambila sălbatică, măcrișul de stepă. În ceea ce privește vegetaţia, cea mai mare parte din zona de studiu este acoperită de pajiști de stepă cu păiuș de stepă și păpădie roșcată. Acestea prezintă o stare de conservare de la favorabilă spre excelentă. Pe pante puternic erodate, aceste comunităţi apar mai ales spre poalele dealurilor. Cele mai mari suprafețe din pantele de pe deal sunt acoperite de comunităţile de plante cu păpădie roșcată și bărboasă și petice de vegetaţie cu colilie mică. Pe solurile uscate, cu salinitate ridicată, apar comunităţi de plante de sărătură cu iarbă de sărătură, camfor de sărătură, pipirig de sărătură, steluță de sărătură. Zonele umede din jurul ochiurilor de apă sunt acoperite de comunităţi de trestie. Partea vestică este reprezentată de o pădure tipică de silvostepă cu stejar, gorun auriu și arțar tătărăsc. Fauna În interiorul sitului sunt întâlnite patru specii de insecte de interes comunitar și anume croitorul marmorat, croitorul cenușiu, fluturele vărgat și rădașca. Dintre amfibieni au fost identificaţi tritonul cu creastă și tritonul comun, întâlniţi în zona umedă din lunca văilor alături de izvorașul cu burtă roșie, brotăcel, broașca roșie de pădure, broasca mare de lac, broasca râioasă verde. Dintre reptile sunt prezente șopârla de câmp, gușterul, șarpele de casă, șarpele de alun și năpârca, vipera de stepă moldavă și broasca țestoasă de apă (ultimele două specii fiind de interes comunitar). Mamiferele sunt reprezentate prin pedologie În arealul forestier al sitului se găsesc feoziomuri, iar în cel de pajiște cernoziomuri, solonețuri și solonceacuri (areale sărturate) și fluvisoluri (locuri apătoase, mai ales în lunca celor două pâraie). Hidrologie În ceea ce privește apa din substrat, văile late Mârzești și Conachi au pânza freatică foarte aproape de suprafaţă. Acest fapt, ca și izvoarele de coastă care favorizează procesul de înmlăștinire a văilor, se reflectă și în caracterul pronunţat higrofil al vegetaţiei din luncă. Regimul scurgerii lunare se află sub influența precipitațiilor, a debitelor apelor subterane și a temperaturilor. În interiorul sitului nu sunt întâlnite ape de suprafaţă cu scurgere permanentă. aspeCte ClimatologiCe Clima în sit prezintă un caracter continental pronunțat, fiind influențată de masele de aer cu proveniență răsăriteană, dominând astfel un climat temperat. Iernile sunt geroase, iar verile călduroase. Clima regiunii Mârzești se caracterizează prin temperaturi maxime ridicate vara (35 °C) și minime foarte scăzute iarna (–32 °C), cu vânturi intense și umiditate redusă (cu precipitaţii de 525 mm anual), caracteristici specifice climatului silvostepic din jurul Iașului. Acest fapt constituie unul din factorii care au contribuit la dezvoltarea vegetaţiei cu caracter de silvostepă de aici. Sub raport topoclimatic, între faţa platoului și coaste, ca și între acestea din urmă și văile învecinate, există diferenţe sesizabile ale elementelor climatologice principale (temperatură, umiditate, vânturi), datorate în primul rând expoziţiei și direcţiei curenţilor de aer. Sub aspect microclimatic există o diversificare și mai accentuată datorită reliefului frământat al coastelor și al gradului de acoperire a solului cu vegetaţie. Treapta cea mai coborâtă a văii Mârzești este caracterizată de o căldură specifică mai ridicată faţă de treimea superioară a versanţilor și interfluviilor. Această trăsătură conduce la o moderare microclimatică pe văi, care creează condiţii specifice ecosistemelor de luncă și vale (vegetaţie higrofilă, stagnarea apei în sol, moderarea extremelor termice și prezența unui optim termic cu frecvenţă mai ridicată). 490 0 0,5 1 1,5 km nouă specii dintre care popândăul și șoarecele săritor de stepă sunt de interes european, alături de acestea întâlnindu-se hârciogul, iepurele de câmp, nevăstuica, hermelina, dihorul, orbetele mic, vulpea. Datorită întinderii mari a pădurii de foioase, cele mai multe păsări prezente sunt insectivore din familia ciocănitorilor, trăind și cuibărind aici ghionoaia sură, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea pestriță mică, ciocănitoare de grădini, alături de piţigoi (piţigoi mare, piţigoi albastru, pițigoi sur, piţigoiul de brădet și piţigoiul codat), sfrâncioci, codobaturi. Dintre păsările răpitoare menţionăm șorecarul comun, uliul găinilor, viesparul, cucuveaua și ciuful de pădure. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În prezent partea stepică a sitului este puternic degradată. Cauza cea mai importantă este suprapășunatul, care duce la o ruderalizare puternică a covorului vegetal. Limitarea pășunatului poate duce cu ușurinţă la reabilitarea habitatului și posibilitatea de reintroducere a viperei de stepă (Vipera ursini) în zonă. aspecte socio-economice Și culturale Importantă pentru sit este comunitatea locală din comuna Rediu, care se ocupă de agricultură și creșterea animalelor, dar care este în același timp puternic dependentă de locurile de muncă oferite de municipiul Iași, aflat foarte aproape. aDministrarea sitului Situl, deși se află în apropierea municipiului Iași, este dotat doar cu un punct de intrare foarte slab amenajat, fiind necesare panouri de avertizare, orientare, informare, punct de colectare a deșeurilor, punct de informare turistică și trasee tematice. Dintre monumentele istorice din apropierea sitului, unul este cu adevărat important, Biserica din Bogdănești, a cărei placă din altar datează din anul 1500. Pădurea şi valea canaraua fetii - IORtmaC - RO SCI 0172 supraFaţa: 13.631 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 6‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 36‘ 57‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 194 max., 1 min., 64 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face pe DN3 (Constanţa-Ostrov), situl fiind cuprins între localităţile Băneasa și Lipniţa, întinzându-se spre sud până la graniţa cu Republica Bulgaria, iar spre nord până la Dunăre. Zone diferite din sit se pot accesa pe drumurile locale care leagă localitățile limitrofe sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis și CallitrichoBatrachion; 40C0* - Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer și gorun; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Popândău, Șuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Dihor pătat (Vormela peregusna). nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Euphydryas maturna • Rădașcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Pseudophilotes bavius • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides) • Eriogaster catax • Lycaena dispar • Erannis ankeraria. pești: Porcușor de nisip (Gobio albipinnatus) • Avat (Aspius aspius) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Sabiţă (Pelecus cultratus). plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Capul șarpelui (Echium russicum). caracterizarea sitului prezentare generală Importanța pentru conservare a sitului este dată de întrepătrunderea habitatelor de pădure de stejar pufos și tufărișuri ponto-sarmatice cu cele de pajiști de stepă (toate trei prioritare pentru conservare), dar și cu cele de zone umede, ajungându-se astfel la o gamă foarte variată de habitate importante pentru patrimoniul natural european. Starea bună de conservare a acestor habitate și amplasarea sitului la limita a două provincii (ponto-dunăreană și dacică) permit existența a 28 de specii protejate de plante, nevertebrate, pești, reptile, amfibieni și mamifere, aproape toate având o stare bună și foarte bună de conservare. Totodată, situl este important pentru păsările ce cuibăresc aici sau doar utilizează aceste locuri pentru iernare sau repaus și hrănire în timpul migrațiilor. Situl include și rezervaţia naturală Pădurea Canaraua Fetii. Biotopul geologie/geomorFologie Întregul teritoriu aparţine unităţii structurale de platformă a Dobrogei de Sud, care are un fundament din formaţiuni granitice și cristaline, fracturat și scufundat la adâncimi de peste 1000 m, suprafaţa podișului fiind acoperită cu o cuvertură groasă de loess. Localizarea sitului este în Podișul Oltina, cel mai fragmentat podiș al Dobrogei de Sud. Toată suprafaţa sa este drenată de bazine hidrografice care se îndreaptă spre Dunăre. Situl este amplasat pe o serie de poduri interfluviale, cu altitudini de 130-180 m, ce coboară ușor către NV, deasupra luncii joase a Dunării. Între podurile interfluviale ale podișului, reţeaua dunăreană de văi apare sub forma unor culoare depresionare puternic adâncite și mărginite de versanţi abrupţi. În interior, aceste văi au aspect de canioane, spre Dunăre ele lărgindu-se mult sub forma unor pâlnii în care sunt cantonate limane fluviatile. pedologie În sit sunt prezente solurile castanii de păduri xerofile, solurile cenușii, cernoziomurile tipice și cambice, regosolurile și rendzinele. Peste fundamentul cristalino-magmatic este dispusă o stivă groasă de roci sedimentare (calcare și marno-calcare) care apare la suprafață în lungul văilor dunărene. Hidrologie Reţeaua hidrografică a teritoriului este tributară Dunării, toate râurile din această parte a Dobrogei terminându-se prin limane fluviatile. Majoritatea cursurilor de apă sunt văi torenţiale care nu au caracter permanent, cele mai multe având partea superioară pe teritoriul Bulgariei. Aceste văi sunt deformate mult de fenomenele carstice și transportă în timpul ploilor torenţiale cantităţi importante de apă în lacurile spre care converg, între ploi ele secând complet. Fenomenul se datorează factorului geologic reprezentat de existenţa calcarelor și a loessului care nu permit acumularea apei la suprafaţă, dar și factorului climatic secetos, cu precipitaţii cu caracter de aversă și o evapotranspiraţie accentuată. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul sitului aparţine sectorului de climă continentală, ţinutul climatic al districtului estic al Câmpiei Române, care este influenţat de nuanţa climatică specifică luncilor și bălţilor. Caracteristice sunt contrastele mari de temperatură din decursul anului, date de geruri și viscole puternice iarna și secetele îndelungi vara. Temperatura medie anuală este de 11,1 °C, iar precipitaţiile medii anuale sunt de 441,9 mm. Teritoriul este expus în întregime vântului, predominând crivăţul de iarnă care bate din nord. BioCenoza vegetaţia Fitogeografic, partea de SE a sitului aparţine provinciei ponto-dunăreană, iar partea de SV provinciei dacice, astfel că în sit sunt prezente specii caracteristice ambelor regiuni, demonstrând caracterul de graniţă pe care îl are această regiune. Aici au fost semnalate aproximativ 1000 de specii de plante superioare, reprezentând 27% din flora României, numeroase fiind speciile de climat balcanic și mediteranean. În sit se întrepătrund habitate de pădure cu tufărișuri ponto-sarmatice și pajiști de stepă (toate trei habitate fiind prioritare pentru conservare în spațiul european), dar și cu cele de zone umede, completând astfel o gamă foarte variată de habitate importante pentru patrimoniul natural european. Particularitatea florei este determinată de procentul mare de elemente termofile sudice și sud-estice pe fondul floristic central-european. Aceste păduri de silvostepă sudică dobrogeană sunt caracterizate de participarea stejarilor termofili precum cerul, stejarul brumăriu și stejarul pufos, dar și a următorilor arbori, arbuști și liane submediteraneene: cărpiniţa, alunul turcesc, mojdreanul, vișinul turcesc, scumpia, păliurul, caragana, iasomia sălbatică, ghimpele și untul pământului. În stratul ierbos sunt prezente specii ierboase sudice precum rodul pământului, sparanghelul sălbatic, zgrăbunțica și orezelul verzui alături de multe alte specii. În poieni și pe versanţii însoriţi cresc gramineele tipice de stepă precum colilia, păiușul stepic, sadina și bărboasa. Vegetaţia văilor de tip canara abundă în general de specii rare, calcifile și xerofile precum coroniștea, ciucușoara de stânci, șoaldina, parachernița, mierluța, cimbrișorul dobrogean și altele. La importanţă mare floristică se adaugă și prezenţa pe văi a carpenului și a frasinului, două specii de arbori care sunt comuni în restul ţării însă aici se află la limita arealului. Speciile de ferigi prezente în cadrul sitului sunt puţine, printre ele aflându-se unghia ciutei, ruginița, strașnicul, feriguța de piatră și coada calului. De mare valoare atât din punct de vedere științific cât și peisagistic este asociația lemnoasă de spinul cerbului cu iasomie, care indică un climat submediteraneean. La valoarea conservativă ridicată pe care o are acest sit contribuie și specia rară amenințată numită pliscul cocoșului, dar și cele două plante de interes european pentru conservare, buruiana cu cinci degete și capul șarpelui. pădurea şI valea Canaraua FetII - IortmaC - ro SCI 0172 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Băneasa, Lipnița, Oltina, Ion Corvin, Aliman, Dobromir. Fauna Situl reprezintă un areal important al țarii sub aspectul faunei de nevertebrate, concentrând multe specii de proveniență sudică. Se remarcă numărul mare de insecte protejate la nivel european, reprezentate de două specii de coleoptere (rădașca și croitorul mare), una de cosaș (calul dracului) și șase de fluturi (albăstrelul, fluturele roșu de mlaștină, fluturele tigru, maturna și doi fluturi de noapte). Ecosistemele acvatice ale sitului adăpostesc multe specii de pești, printre care avatul, boarea, porcușorul de nisip, sabița și țiparul, toate fiind reprezentați de populații care se află într-o stare bună de conservare. În sit au fost identificate toate trei ţestoasele care sunt protejate la nivel european (țestoasa de apă, țestoasa de uscat dobrogeană și cea bănățeană). Pe lângă acestea mai apar următoarele specii de reptile: șopârliţa de frunzar, năpârca, șarpele rău, vipera cu corn, șarpele de casă, șarpele de apă, șopârla de ziduri, șopârla de stepă, gușterul comun și gușterul dobrogean. Amfibienii sunt bine reprezentați numeric de complexul broaștelor verzi de lac, broasca de pământ dobrogeană și buhaiul de baltă cu burta roșie (specie de interes comunitar). Dintre păsările observate în sit, unele sunt clocitoare, precum acvila de câmp, acvila mică, șerparul, șorecarul comun, șorecarul mare, uliul găinilor, uliul păsărar, eretele vânăt, eretele de stuf, șoimul călător, vânturelul roșu, vânturelul de seară, porumbelul gulerat, turturica, cucul, caprimulgul, prigoarea, pescărelul albastru, 491 Pădurea şI valea Canaraua FetII - IortmaC - ro SCI 0172 dumbrăveanca, pupăza, lăstunul de mal, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea neagră și cea de grădină, sfrânciocul roșiatic, rândunica roșiatică, grangurele, pănțărușul, mierla neagră, vrabia spaniolă, sturzul cântător, pițigoiul mare și cel albastru, mărăcinarul mic, codobatura galbenă, alături de multe altele. În trecut zona canaralei a fost teritoriul de cuibărit al vulturului hoitar, specie care în ultimii ani nu a mai fost văzută decât accidental, fiind reprezentată de exemplare eratice venite din sud. Liliecii au în sit habitate optime diverse, precum pereţii calcaroși cu numeroase peșteri de mici dimensiuni și crăpături, dar și arborii bătrâni scorburoși, toate fiind relativ izolate faţă de influenţa antropică. Cele cinci specii de interes comunitar identificate în sit sunt liliacul cărămiziu, liliacul cu aripi lung și trei specii de lilieci cu potcoavă (mic, mare și liliacul lui Mehely). Habitatul forestier, deși relativ modificat de presiunea activităţii umane, fragmentat și aflat în condiţii climatice limitative pentru dez- 0 492 1 2 3 km voltarea arborilor, adăpostește numeroase specii de mamifere precum veveriţa, pârșul de pădure cu coada stufoasă și pârșul mare. Dintre carnivorele de talie medie este prezent șacalul, cu o populație deja semnificativă instalată în ultimele decenii, alături de care mai apar vulpea, pisica sălbatică, nevăstuica, dihorul, jderul de copac, jderul de piatră, bursucul, dihorul pătat și popândăul, ultimele două fiind de interes comunitar, la fel ca și vidra, prezentă cu populații bine conservate în habitatele umede. aSpecte socio-economice Și culturale Principalele ocupaţii ale locuitorilor din zonă sunt în domeniul creșterii animalelor și al agriculturii, cultivându-se predominant cereale și plante tehnice. Industria locală este axată pe prelucrarea produselor vegetale și animale, morărit și panificaţie, dar și pe comerţ și piscicultură. Turismul și prestările de servicii în diferite domenii completează oferta locurilor de muncă. Majoritatea locuinţelor din sit beneficiază de alimentare cu apă și canalizare, iar încălzirea locuinţelor se face cu gaze naturale și lemne. Cercetările arheologice de pe teritoriul Oltinei au scos la lumină vestigii ale castrelor, obiecte de ceramică, cuptoare pentru ars cărămizi și ţigle, toate datând din perioada daco-romană și demonstrând vechimea acestor așezări. Localităţile sunt atestate documentar din secolul al XVIII-lea, fiind iniţial puncte de întâlnire ale negustorilor care traversau ţinutul Dobrogei. În împrejurimi există monumente și mânăstiri de mare interes, precum Mânăstirea Dervent, Mănăstirea Sfântul Andrei și Monumentul de la Adamclisi. În comunităţi se întâlnesc în armonie atât religiile românești cât și cele musulmane. Ca originalitate, dintre sărbătorile religioase se remarcă întrecerea cu cai numită Coșia care are loc de Bobotează și la care caii sunt în prealabil botezaţi cu mir și busuioc. Evenimentele locale sărbătorite de locuitorii comunităților din zonă sunt Ziua Oltinei, Ziua Recoltei și Zborul Bănesei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale, suprapășunatul și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Este necesară suplimentarea panourilor de avertizare și de informare, a barierelor și a punctelor de intrare care există în prezent în sit. Sunt necesare de asemenea și puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, precum și înființarea unor trasee turistice și tematice. Intensificarea turismului impune înființarea unor locuri de campare dotate cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Pădurea stârmina - RO SCI 0173 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mehedinți: Hinova, Devesel, Rogova, Burila Mare. supraFaţa: 2.769 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 241 max., 32 min., 118 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 30‘ 24‘‘; Long. E 22˚ 47‘ 7‘‘ eCoregiunea: Podişul Getic, Silvostepa Câmpiei Române prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În zonă se poate ajunge dinspre nord, pe DN56A prin Hinova spre Rogova, drum ce traversează aria protejată de la nord la sud, precum şi pe ruta Scăpău-Hinova, pe DJ562 care se intersectează cu DN56A. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). pești: Ţipar (Misgurnus fossilis) • Boare (Rhodeus sericeus amarus). caracterizarea sitului prezentare generală Este un sit ce conservă habitate tipice de pădure din lunca şi de pe terasa inferioară a Dunării. Luncile şi terasele joase, în special cele ale fluviilor, sunt printre cele mai antropizate areale în toată lumea, de aceea acolo unde se mai găsesc habitate bine conservate în cadrul lor, acestea trebuie protejate. Situl include şi rezervaţiile naturale Pădurea Bunget şi Pădurea Stârmina. În sit au fost identificate trei habitate și nouă specii de interes comunitar. O altă caracteristică importantă a sitului este prezenţa unor suprafeţe compacte cu ghimpe (Ruscus aculeatus). Biotopul geologie/geomorFologie Situl, poziţionat în lunca și pe terasa inferioară a Dunării, este mărginit la vest de braţul secundar al Dunării ce încadrează Ostrovul Corbului, iar la est se extinde pe terasa inferioară a Dunării. Între aceste limite, Pădurea Stârmina, inclusă în limita sudică a Podișului Getic, apare sub formă de colină (în sens geologic) puternic sedimentată, pe o regiune de platformă relativ rigidă (platforma Moesică). pedologie În areal sunt caracteristice pe terasa inferioară luvisolurile haplice cromice, iar în lunca Dunării fluvisolurile. Hidrologie Limita vestică a Pădurii Stârmina este reprezentată de un meandru colmatat al Dunării, denumit Dunărea Mică, aceasta prezentând pe alocuri ochiuri de apă rămase în urma retragerii apelor de primăvară. În partea de vest a sitului se află valea largă și puțin adâncă a pârâului Rogova, afluent al Blahniței. aspeCte ClimatologiCe Zona Pădurii Stârmina se încadrează într-un climat continental moderat, cu veri calde și ierni blânde, având clare influenţe mediteraneene. Pe timpul verilor temperaturile sunt foarte ridicate în timp ce iernile sunt blânde, amplitudinea redusă de la vară la iarnă (24,2 °C) fiind urmarea pătrunderii de mase de aer submediteranean, ce împiedică scăderea temperaturii sub –2 °C. Precipitaţiile medii anuale se încadrează între 480 și 685 mm, la limita dintre arealul de pădure și cel de silvostepă. Succesiunea cantităţilor medii lunare multianuale de precipitaţii în cursul anului arată că în regiune există două maxime pluviale, una la sfârșitul primăverii și a doua la sfârșitul toamnei și începutul iernii, fapt caracteristic climatului submediteranean. BioCenoza vegetaţia În interiorul sitului regăsim trei habitate forestiere. Primul este reprezentat de pădurile de luncă cu plop alb și salcie albă, unde alături de cele două specii dominante mai apar velnișul, plopul negru, stejarul, sângerul, socul negru, vița de vie sălbatică, hameiul, curpenul. Pe terasa inferioară a Dunării, inclusiv în bazinul superior al pârâului Rogova, se află păduri de cer și gorun submediteraneene, cu dominanța cerului. Insular s-au identificat și păduri de luncă mixte cu stejar, frasin și frasin de silvostepă. Fauna Dintre speciile de nevertebrate din sit, croitorul mare și croitorul cenușiu sunt de interes comunitar, alături de acestea întâlnindu-se miriapodul sudic sau scolopendra, specie mediteraneană, peste 50 de specii de fluturi dintre care amintim fluturele amiral și fluturele coadă de rândunică, diverse specii de lăcuste, greieri și cosași. În sit regăsim broasca de uscat bănăţeană și broasca ţestoasă de apă (specii de reptile de interes comunitar), șopârla mică de nisipuri, șopârla cenușie, șopârla de câmp, șarpele de apă, dar și o specie de interes naţional, șopârla de luncă. Dintre amfibieni putem aminti broasca râioasă verde, brotăcelul, dar și buhaiul de baltă cu burta roșie. Mamiferele sunt reprezentate de iepurele de câmp, vulpe, mistreţ, căprior, hârciog, șoarece de câmp, viezure, cârtiţă, nevăstuică, speciile de interes european fiind popândăul și vidra. Speciile de pești sunt cele caracteristice Luncii Dunării, de interes conservativ fiind ţiparul și boarea. Dintre păsări sunt frecvente speciile caracterisitce ecosistemelor forestiere de luncă, cum ar fi fâsa, graurul, coţofana, privighetoarea roșcată, privighetoarea mare, sfrânciocul roșiatic, porumbelul de scorbură, turtureaua și grangurele. Situl constituie pentru răpitoarele de zi și de noapte atât teritoriu de hrănire cât și de cubărire, cel mai frecvent semnalate fiind șorecarul comun, huhurezul mare, huhurezul mic și bufnița. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii din cele șase sate adiacente sitului se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor, dar cei mai mulți depind de locurile de muncă oferite de centrele urbane relativ apropiate. Dintre obiectivele cultural-istorice mai importante, în comuna Devesel există ruinele unui castru roman și fortificația Brazda lui Novac (sat Hinova), biserica „Înălţarea Domnului“ (sat Bistriţa), situl arheologic „Botu Piscului“ de la Ostrovu Corbul, biserica „Sf. Mucenic Gheorghe“ (sat Hinova). Pe raza comunei Rogova se află bisericile „Sf. Nicolae“ și „Sf. Ioan Botezătorul“, datând din 1822, respectiv 1832, și fortificaţia romană „La Cazane“. Dintre sărbătorile locale merită amintite Colindul cu cai (1 ianuarie), Sărbătoarea Câmpenească „Floarea salcâmului“ (15 mai), Paparuda (iunie), Băldușul (iulie), Marina (17 iulie), Filipii de toamnă (11-14 noiembrie). pădurea stârmina - RO SCI 0173 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Există în sit patru panouri de avertizare/atenționare, dar lipsesc cele de orientare și informare. Există un punct de intrare amenajat și unul pentru colectarea deșeurilor. Sunt necesare un punct de informare suplimentar și trasee tematice. 0 1 2 3 km 493 Pădurea studiniţa - RO SCI 0174 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Studina. supraFaţa: 66 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 58‘ 27‘‘; Long. E 24˚ 24‘ 31‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 112 max., 93 min., 101 med. pădurea studiniţa - RO SCI 0174 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DN54 (Caracal-Corabia) până în localitatea Studiniţa, de unde se continuă pe un drum agricol până în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl, localizat în silvostepa Câmpiei Române, conservă un arboret curat, bine închegat de stejar pufos care formează două habitate de interes comunitar aflate într-o stare bună de conservare dintre care unul este prioritar. Majoritatea arborilor din sit depăşesc vârsta de 100 de ani şi sunt distribuiţi la distanţă unii faţă de alţii, lăsând astfel poieni largi, acest mozaic de habitate susţinând o biodiversitate ridicată. Biotopul geologie/geomorFologie Teritoriul sitului face parte dintr-o mare depresiune structurală (Depresiunea Getică), în a cărei evoluţie geologică s-au succedat două faze, una precuaternară, de subsidenţă marină şi lacustră, şi una cuaternară, în care întreaga depresiune a devenit uscat. Pe fundul fostei mări s-au depus ulterior materiale rezultate prin eroziune, fundamentul cristalin al depresiunii fiind acoperit cu o cuvertură groasă de formaţiuni sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri și pietrișuri). Tot atunci a luat naștere reţeaua hidrografică sub acţiunea căreia s-a format relieful acumulativ de terase, iar sub acţiunea vântului, ajutată de procesele deluviale locale, s-a așternut mantaua de loess de dune. pedologie Solurile sunt de tip cernoziomuri, cu o fertilitate ridicată. Hidrologie Situl este lipsit de cursuri de apă de suprafaţă. aspeCte ClimatologiCe Zona geografică în care se află situl are un climat temperat-continental cu ușoare influenţe submediteraneene. Temperatura medie anuală este de 11,2 °C. Cantităţile medii de precipitaţii variază între 500 și 600 mm/an, înregistrându-se 0 494 0,5 1 1,5 km două maxime, în mai-iunie și în octombrie-noiembrie, cea din urmă evidenţiind influenţele climatului mediteranean. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia lemnoasă este dominată de stejarul pufos, care formează un arboret curat, unic în judeţul Olt și probabil în România. Majoritatea arborilor depășesc vârsta de 100 de ani și sunt distribuiţi la distanță unii față de alţii lăsând astfel spaţii largi (poieni) acoperite de vegetaţia ierboasă. Stejarul pufos este o specie termofilă care a migrat în perioada borealului din centrele balcanice de răspândire postglaciară, în prezent ocupând suprafeţe restrânse. Stratul arborilor este compus în etajul superior din stejari pufoși, cu puţin gorun și foarte rar tei, mojdrean, cărpiniţă, sorb sau gârniţă, având o acoperire variabilă, de rariște (20-30%) sau de pădure (40-80%) și înălţimi care ajung până la 15 m la o vârstă a arborilor de 100 de ani. Stratul arbuștilor este bine dezvoltat, compus din corn, păducel, scumpie, liliac sălbatic, salbă râioasă etc. De remarcat este faptul că în compoziţia stratului de arbori și arbuști sunt prezente multe elemente submediteraneene. Specii importante din covorul ierbos, foarte bine închegat în condiţiile unei luminozităţi mari datorate distanţei dintre arbori, sunt reprezentate de coada șoricelului, rogoz, sunătoare, mărgelușe, frăgurel, pecetea lui Solomon, coroniște, frăsinel, frăguţe, ciocul berzei, aerel, năpraznic, untul pământului, pribolnic și iarba fiarelor. Cele două habitate de interes comunitar, Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice (habitat prioritar) și Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos au în acest sit o stare bună de conservare. Fauna Fauna prezentă în sit este tipică habitatelor forestiere. Au fost aici observate specii de amfibieni, precum broasca săpătoare brună, broasca roșie de pădure, specii de reptile precum gușterul și șopârla de câmp, alături de mamifere frecvent întâlnite ca iepurele, vulpea, dihorul, ariciul, șoarecele de câmp și mai rar căpriorul. Păsările își găsesc aici habitatul propice, fiind reprezentate de multe specii prezente într-un număr mare de perechi cuibăritoare, precum mierla, cinteza de pădure, stur- zul de vâsc, sturzul cântător, ţicleanul, cojoaica, ochiul boului, măcăleandrul, privighetoarea de zăvoi, silvia de câmp, silvia mică, piţigoiul mare, piţigoiul albastru, pitulicea verde mică, brumăriţa de pădure, muscarul sur, sticletele, cucul, coţofana, ciocănitoarea de stejar, botgrosul, grangurul etc. Mai rar apar în sit uliul porumbar, prepeliţa, șorecarul comun, dumbrăveanca și pupăza. aSpecte socio-economice Și culturale Locuitorii din comuna Studina se ocupă în principal cu agricultura și creșterea animalelor și secundar cu comerţul, morăritul, panificaţia sau alte activităţi. Localitatea dispune parţial (nefiind în prezent toate casele racordate) de alimentare cu apă în sistem centralizat și de canalizare, încălzirea locuinţelor făcându-se în sistem individual, cu lemne. Săpăturile arheologice efecutate pe raza comunei Studina au scos la iveală obiecte din silex sau de os, vase și fragmente de vase ceramice aparţinând culturii Vădastra din neo-eneolitic, care dovedesc locuirea acestor zone încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi se remarcă în satele din jurul sitului bisericile construite în secolul al XIX-lea, care sunt declarate Monumente istorice. Se remarcă încă utilizarea mai multor regionalisme și arhaisme în limbajul locuitorilor. În lumea satului de azi, pe aceste meleaguri se mai păstrează bine conservate unele mentalităţi străvechi, practici precum torsul și ţesutul, tradiţii și obiceiuri legate de naștere, nuntă, înmormântare sau sărbători religioase, care sunt de mult dispărute în mediul urban. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Impactul negativ periodic produs de managementul pădurii din interiorul sitului constă în lucrările silvice care duc la fragmentarea habitatelor, prin extragerea materialului lemnos și prin degradarea solului de către utilajele de exploatare. Cultivarea terenurilor agricole din vecinătatea trupului de pădure poate genera impact negativ asupra speciilor de floră din sit prin încrucișarea acestora cu speciile cultivate, dar și din cauza fertilizanților, insecticidelor și îngrășămintelor chimice care ajung în sol și în pânza freatică. Pășunatul are impact asupra sitului doar dacă are loc în habitatele forestiere. aDministrarea sitului În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare asupra obiectivelor de conservăre din sit, panouri pentru orientare în teren, puncte de informare în localităţile învecinate sitului, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere pentru limitarea accesului cu vehicule motorizate și trasee tematice prin habitatele importante ale sitului. Pădurea tălăşmani - RO SCI 0175 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Berești. Județul vaslui: Vinderei. supraFaţa: 53 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 7‘ 18‘‘; Long. E 27˚ 50‘ 26‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 296 max., 168 min., 235 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din municipiul Bârlad accesul în sit se poate face urmând DN24D spre localitatea Griviţa, la aproximativ 4 km sud de această localitate virând spre est pe DJ242C şi ajungând în localitatea Gara Tălăşman. Din centrul satului se coteşte spre sud pe DC149 care conduce spre cantonul silvic din această pădure. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului este dată de valoarea ecologică şi conservativă a pădurilor de silvostepă de stejar, frasin şi fag oriental şi de prezenţa ghiocelului grecesc, o specie foarte rară în flora țării. Situl se suprapune practic cu Rezervaţia naturală Pădurea Tălășmani. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în perimetrul Dealurilor Fălciului și Covurluiului, relieful zonei fiind sculptat în marne argiloase, nisipuri și nisipuri argiloase, argile, tufuri vulcanice acoperite de loess depus în perioadele glaciare. Regiunea este colinară, cu dealuri prelungi desfășurate între văi paralele orientate N-S. Micul sit se află pe o văioagă largă și scurtă orientată spre nord, pe versantul stâng al râului Jeravăț, la o altitudine de 170-290m. pedologie Solurile caracteristice zonei sunt cele de silvostepă, respectiv cernoziomurile și feoziomurile. Hidrologie Pădurea se află pe o văioagă din versantul abrupt, umbrit, de stânga al pârâului Jeravăţ, afluent al râului Bârlad. Relieful și condiţiile climatice au permis în zona sitului dezvoltarea unei reţele hidrografice de mică importanţă sub raportul resurselor de apă, care în perioadele cu precipitaţii intense provoacă multe neajunsuri prin regimul torenţial de scurgere a apelor. Din perspectiva rezervelor de apă, nici pânzele freatice nu au o importanţă deosebită, acestea fiind sărace. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în zona cu climat temperat caracterizat prin veri toride și ierni foarte geroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 9 și 10 °C, cu un maxim de 28-30 °C în iulie și cu un minim de –20 °C în ianuarie. Precipitaţiile medii anuale depășesc 500 mm, în ani secetoși putând coborî sub 400 mm. BioCenoza vegetaţia Situl reprezintă o mică pădure naturală de silvostepă dominată de stejar, frasin și fag oriental, printre speciile de arbori întâlnindu-se și jugastrul și teiul pucios. În cadrul acţiunilor de conservare au fost identificate 23 de exemplare de arbori seculari de fag oriental, specie rară în regiune, aflată la limita sa de răspândire. Pe lângă speciile sus menţionate mai întâlnim exemplare de fag comun, frasin de silvostepă și frasin pufos. În cadrul florei, deosebit de valoroasă este specia rară la noi, ghiocelul grecesc. În ceea ce privește asociaţiile de specii ierboase caracteristice zonelor de deal, le întâlnim aici pe cele reprezentate de brebeneii de silvostepă (specie rară), păștiţă, rușcuţă, năprasnic și tătăneasă turcească. Fauna Fauna sitului este una tipică pădurilor de deal din sudul Moldovei. Dintre speciile de amfibieni întâlnim broasca râioasă brună și brotăcelul. În ceea ce privește reptilele s-au identificat șarpele de casă și gușterul. Dintre mamifere, pe lângă mistreţ, căprioară și vulpe, sunt prezente și trei specii de micromamifere, respectiv pârșul cu coadă stufoasă, pârșul de alun și orbetele mic. Importante din punct de vedere conservativ și știinţific, aceste specii relevă calitatea ecologică ridicată a acestui ecosistem. Avifauna este reprezentată de gheonoaia verde, ciocănitoarea de stejar, pupăză, șorecar comun, uliu păsărar, vânturel roșu și ţiclean. aSpecte socio-economice Și culturale Locuitorii practică agricultura și creșterea animalelor. Situația economică din zonă este precară, regiunea fiind una dintre cele mai sărace din țară. În sit regăsim trei obiective istorico-religioase de interes. Pe raza comunei Berești se găsește biserica din satul Meria, Monument istoric din secolele XIV-XV, iar în comna Vinderei se află biserica de lemn din Obârșeni, Monument istoric, construită în anul 1764 și Mânăstirea Grăjdeni, construită de Petru Rareș. pădurea tălăşmanI - ro SCI 0175 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Situl este unul foarte mic, activitățile antropice principale fiind cele legate de gospodrirea silvică, fără impact negativ. aDministrarea sitului Deși este relativ izolat, situl are un panou de atenționare și unul de informare, un punct de intrare amenajat și o potecă de vizitare. 0 0,5 1 1,5 km 495 Pădurea tătăruşi - RO SCI 0176 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Cristești, Tătăruşi, Valea Seacă. supraFaţa: 55 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 18‘ 44‘‘; Long. E 26˚ 37‘ 4‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 395 max., 292 min., 357 med. pădurea tătăruşI - ro SCI 0176 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face de pe DN2 (Iaşi-Paşcani) din dreptul localității Moțca, de unde se virează spre est pe DN28A spre Paşcani, apoi din centrul oraşului se merge spre nord pe DJ208 până în sartul Conțești. La 700 metri spre vest, de la sfârșitul străzilor din nordvestul satului, se află limita sitului. Habitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. torențial cu orientare spre nord, numit pârâul Boești, afluent al râului Conțeasca. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Cosaş (Isophya stysi). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în sectorul de climă temperat-continentală. Temperatura medie anuală este de 6-7 ºC. Temperaturile absolute sunt cuprinse între 25 ºC şi –33,2 ºC. Precipitațiile medii anuale sunt specifice arealului forestier al dealurilor, cuprinse între 650 și 700 mm. În medie, anual se înregistrează 120 de zile de îngheț, peste 150 de zile cu temeperaturi ce depășesc 10 °C și 70 de zile cu temperaturi peste 25 °C. caracterizarea sitului prezentare generală Este un mic sit forestier, poziționat pe un versant slab înclinat, umbrit nord-estic, cu un arboret de fag alcătuit din două specii, fagul comun şi fagul de Crimea. Făgetul natural secular ce formează acest sit este reprezentativ pentru Podişul Sucevei. Insular apar şi exemplare de fag de Crimea cu vârste de peste 150 de ani. Situl se suprapune în mare măsură cu Rezervaţia Naturală Padurea Tătăruşi. Biotopul geologie/geomorFologie Structura geologică locală este alcătuită din marne, nisipuri şi argile vechi de circa 20 de milioane de ani. Din punct de vedere regional geomorfologic, situl se află în Podişul Sucevei. Este localizat pe un versant umbrit cu pante de 12-15o, cu expoziţie nord-estică. Stratele de suprafaţă sunt depozite sedimentare sarmaţiene. pedologie Din punct de vedere pedologic, solurile locale sunt luvisoluri haplice şi albice, uneori moderat erodate. Hidrologie Micul sit forestier se află pe versantul stâng al unui bazinet 0 496 0,5 1 1,5 km BioCenoza vegetaţia În sit se găsește o pădure reprezentativă de fag cu carpen, cu arbori ce au vârste de peste 120 de ani, diametrul de 40-50 cm și înălţimi de 30-33 m. Putem întâlni aici exemplare de fag de Crimea de peste 140 de ani care au dimensiuni impresionante. Proporția fagului este de 90-95%, alături de acesta găsindu-se exemplare de carpen, cireș, mesteacăn, jugastru, paltin de munte, frasin, gorun, tei argintiu. În stratul arbuștilor se află păducelul, măceșul, murul, socul negru, iar în cel ierbaceu ferigi comune, pochivnic, asparagus cu frunze subțiri, sânziene de pădure, mătrăgună etc. Deosebită este prezența unei populații a orhideei rare papucul doamnei. Fauna Fauna sitului este caracteristică regiunii de deal, dintre amfibieni fiind semnalate broasca râioasă de pădure și brotăcelul. Mamiferele sunt reprezentate de căprior, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică. În sit se găsește și o specie destul de rară de cosaș, de interes comunitar. Dintre păsări amintim șorecarul comun, huhurezul mic, ciocănitoarea pestriţă mică, ciocănitoarea pestriţă mare. aspecte socio-economice Și culturale Localitatea Tătăruși este izolată între pâlcuri mari de pădure. Locuitorii se ocupă cu agricultura și exploatarea lemnului și sunt în mare parte dependenți de facilitățile oferite de orașul Pașcani, aflat la 17 km distanță. Localitatea Tătăruși și cele adiacente nu au obiective culturale deosebite, dar populația izolată în aceste sate se remarcă prin longevitate și prin legendele sale. O legendă transcrisă în 1894 de la un bătrân de peste 100 de ani explică astfel denumirea satului: „de peste cinci-șase veacuri trăiau pe aici tătarii. Cei veniţi de peste munte (din Ardeal) i-au alungat pe tătari, nemairămânând decât o femeie care se căsători cu un rus, iar lor li s-a zis „tătăruși“, fiindcă erau neam de tătari și ruși. Sămânța lor s-a pierdut, dar numele satului a rămas Tătăruși“. Altă legendă a fost culeasă de Serafim Ionescu în 1894 de la moș Toader al lui Vasile care avea 105 ani. Astfel, demult, prin bungetele pădurilor de la Tătăruși se ascundeau niște tâlhari „într-un loc mai înalt“. În zilele de sărbătoare, aceștia se năpusteau mascaţi asupra horelor din sat și furau fetele frumoase. Bătrânii le spuneau celor mici că în păduri trăiesc niște zmei răi care au niște curţi. De atunci, locul se numește „Curţile Zmeilor“, mai ales că acolo sunt niște grote care ar fi putut servi ca adăpost pentru tâlhari. Curţile Zmeilor au fost folosite și ca punct de observaţie unde se aprindea focul pentru a fi anunţate năvălirile tătarilor pe Valea Moldovei și Valea Siretului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Sunt efectuate doar activități uzuale de gospodărire silvică, fără nici un fel de exploatare a lemnului. aDministrarea sitului Situl beneficiază de panouri de avertizare-atenționare și de informare, un punct de intrare slab amenajat și o potecă de vizitare. Sunt necesare panouri de orientare (situl face parte dintr-o pădure de mari dimensiuni, unde există pericolul de rătăcire) și un punct de informare. Pădurea toPana - RO SCI 0177 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Topana. Județul argeş: Ciomăgeşti, Uda. supraFaţa: 891 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 51‘ 51‘‘; Long. E 24˚ 31‘ 45‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 444 max., 357 min., 400 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DJ703 care trece de-a lungul limitei vestice a sitului sau din DN67B, situl fiind străbătut de numeroase drumuri locale care conectează localităţile limitrofe situate pe aceste artere rutiere. Habitatele De interes comunitar Din sit 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer și gorun. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Rădașcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea sitului prezentare generală Din punct de vedere conservativ, situl este important pentru habitatul de pădure balcano-panonică, prezent aici într-o stare bună de conservare, adăpostind și populaţii importante de rădașcă, o specie protejată de interes comunitar. Prin starea bună de vegetaţie a celor patru specii de arbori, cer, gorun, stejar pedunculat și gârniţă, precum și prin climatul specific pe care îl creează, această pădure de șleau este o raritate în judeţul Olt, prezentând o mare diversitate floristică și faunistică. Biotopul geologie/geomorFologie Zona reprezintă din punct de vedere geomorfologic un compartiment al Podișului Getic, cunoscut sub denumirea de Platforma Cotmeana, având ca subdiviziuni dealurile Balșului la vest și Podișul Spinenilor la est de culoarul longitudinal al Oltului. Fragmentarea reliefului este mai accentuată în partea de nord a judeţului. pedologie În pădurea Topana este prezent solul de tip brun. Hidrologie Situl este traversat de râul Vedea, iar râurile Ciorâca și Făgeţelul îl delimitează. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, situl se află în zona temperat continentală având temperatura medie anuală de 9,8 °C. Peste 30 de zile cu temperaturi tropicale mai mari de 37 °C se înregistrează în fiecare an, ceea ce conduce la o ariditate mare a zonei, accentuată și de media anuală a precipitaţiilor de 500550 mm. BioCenoza vegetaţia Arborii din compoziţia pădurii Topana sunt specii valoroase de gârniţă, stejar pedunculat și cer. Prin starea bună de vegetaţie și climatul specific pe care îl creează, această pădure este o raritate în judeţul Olt, iar din punct de vedere fitoclimatic pădurea aparţinând etajului șleaurilor de deal alcătuite din gorun, gârniţă și amestecuri din aceste specii. Din punct de vedere al tipurilor de habitate, pădurea Topana cuprinde păduri balcano-panonice de cer și gorun aflate aici într-o stare bună de conservare. Stratul arborilor este compus în etajul superior din cer, exclusiv sau cu amestec de gorun, stejar pedunculat, gârniţă și rare exemplare de frasin, tei, cireș, paltin, plop tremurător și chiar fag. În etajul inferior vegetează arţarii tătărești, jugaștrii, perii pădureţi, merii pădureţi, sorbul, ulmii și mojdrenii. Stratul arbuștilor, în general bine dezvoltat, este compus din păducel, corn, porumbar, măceș, lemn câinesc, alun, salbă moale, salbă râioasă și dârmoz. Stratul ierburilor este dominat de cerenţel și silnic, la care se adaugă numeroase specii termofile. Fauna Pădurea reprezintă habitatul propice pentru rădașcă, o specie protejată în Europa, care dezvoltă aici populaţii numeroase alături de alte specii de nevertebrate aparţinând mai multor grupe dintre care amintim viermii, miriapodele, melcii cu cochilie, limacșii, fluturii diurni, moliile, arahnidele, carabii, gândacii de bălegar, muștele diptere, viespiile și albinele etc. Amfibienii sunt reprezentaţi de tritoni, broasca săpătoare brună, broasca roșie de pădure, brotăcel etc., iar reptilele mai frecvent întâlnite sunt șarpele de apă, șarpele de casă, șopârla de câmp, gușterul și șarpele rău. Păsările care cuibăresc aici sunt numeroase, dintre acestea amintim turturica, uliul porumbar, vânturelul roșu, șorecarul comun, eretele de stuf, buha, viesparul, striga, cucul, ghionoaia sură, ciocănitoarea pestriţă mare, pupăza, silvia de câmp, silvia porumbacă, pitulicea sfârâitoare, sitarul de pădure, mierla, sturzul de vâsc, mărăcinarul mare, privighetoarea de zăvoi, codroșul de pădure, piţigoiul mare, piţigoiul de livadă, mugurarul, presura bărboasă, fâsa de pădure și altele. Mamiferele din sit sunt reprezentate de vulpe, dihor, viezure, jder de copac, veveriţă comună, șoarece de pădure, arici, iepure, mistreţ, căprior, cerb carpatin. aspecte socio-economice Și culturale Locuitorii sunt angrenaţi în principal în agricultură și creșterea animalelor, dar și în activităţi de prestări servicii și comerţ. Comuna Topana are parţial realizată racordarea caselor la alimentarea centralizată cu apă potabilă și la canalizare, iar încălzirea este în sistem individual, cu lemne. Cercetările arheologice efectuate în zona localităţii Topana conduc cu multe secole în urmă, pe vremea când aceasta făcea parte din acea zonă a Munteniei locuită de daci. În apropiere, au fost dezvelite 61 de morminte datând din a doua jumătate a secolului al III-lea. Mai târziu, satul este închinat Episcopiei Argeșului, ceea ce arată o poziţie economică privilegiată. Astăzi localnicii mai practică acele obiceiuri legate de anumite sărbători din ciclul anual al muncii sau de evenimente deosebite din viaţa omului. Cele mai bine păstrate datini sunt cele de iarnă, dar și „Călușul“, un dans tradiţional care se organizează vara cu ocazia Rusaliilor. Acest dans reprezintă unul dintre cele mai impresionante creaţii populare românești, având totodată un rol esenţial în desfășurarea normală a vieţii din comunitate, protejând-o de spiritele rele ale verii, ielele. pădurea toPana - RO SCI 0177 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Eliminarea în totalitate a lemnului mort împreună cu arborii bătrâni seminceri are un impact negativ asupra biodiversităţii. aDministrarea sitului În prezent, situl are un panou informativ, dar care necesită actualizarea informaţiilor pe care le oferă, fiind nevoie de suplimentarea și cu alte panouri amplasate în diverse locuri din sit. Sunt necesare și panouri de avertizare/atenţionare și cele pentru orientare în teren, dar și înfiinţarea de puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, instalarea de bariere, realizarea de poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, precum și amenajarea de locuri de campare pentru vizitatori. 0 0,5 1 1,5 km 497 Pădurea torceşti - RO SCI 0178 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Galați: Umbrăreşti, Iveşti. supraFaţa: 130 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 40‘ 52‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 27‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 33 max., 17 min., 27 med. pădurea torceştI - ro SCI 0178 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din DN25 (Galați-Tecuci), de unde se merge pe un drum agricol, care se continuă cu un drum forestier până în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este desemnat pentru protejarea habitatului comunitar Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), care aici se remarcă printr-o structură naturală foarte bine conservată reprezentată printr-o diversitate mare a speciilor native de stejari, frasini şi ulmi, la care procesul de regenerare naturală are o mare amploare. De asemenea, situl prezintă o serie de specii rare de floră cum ar fi laleaua pestriță, stupinița, usturoiul de nisip, căpșunica, garofița capitată, nemțișorii fisurați, floarea focului, mlăștinița, ghiocelul bogat de vară, cuibul pământului sau untul vacii. Biotopul geologie/geomorFologie Prundișurile alcătuiesc în mare parte terasele fluviale și luncile actuale ale Bârladului, cu influențe directe asupra sitului. Configurația terenului este în general plană, fragmentarea este redusă, altitudinea fiind între 20 și 45 m. Formele de relief dominante sunt câmpia medie și lunca înaltă. pedologie Substratul litologic este variat, format din nisipuri eoliene și depozite de loess, iar tipurile de sol întâlnite sunt cernoziomuri, faeoziom vertic și psamosol molic. Hidrologie Principalul curs de apă este râul Bârlad, afluent al râului Siret, cu care face joncțiunea în imediata apropiere a sitului. Debitul acestuia este permanent, cu tendințe de inundație în anii cu precipitații abundente. Datorită prezenței pânzei freatice aproape de suprafaţă, pe alocuri apar mici petice de mlaștină cu o vegetaţie specifică și o influenţă bioclimatică sesizabilă asupra arealului. Izvoarele, rar întâlnite în sit, au debite foarte mici, cu ape ușor mineralizate. 0 498 0,5 1 1,5 km aspeCte ClimatologiCe Situl se află în climat temperatul, cu o temperatură medie anuală de 10,8 ºC și o amplitudine termică anuală de 25,7 ºC. Temperatura maximă înregistrată este de 39,4 ºC, în luna august. Se remarcă astfel potențialul termic ridicat al verilor care conduce la o perioadă de vegetație lungă. Nu sunt geruri timpurii sau târzii care să afecteze componenta floristică. Precipitațiile medii anuale ajung la 467 mm. Vânturile predominante bat dinspre nord. BioCenoza vegetaţia Pe 89% din suprafața sitului se întâlnește habitatul de Păduri ripariene mixte de luncă cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), cu un grad de închidere al coronamentului de 70-80%, ceea ce determină ca speciile de graminee să fie slab reprezentate și în consecință solul să nu fie înțelenit. Se remarcă în acest habitat structura naturală foarte bine conservată reprezentată printr-o diversitate mare a speciilor și alternarea porţiunilor de pădure închisă cu rariști și poieni, dar și printr-o regenerare naturală de mare amploare a speciilor arborescente edificatoare pentru habitat (stejar, frasin și ulm). Pe lângă stejarul pedunculat apar în sit două specii de frasini indigeni (frasinul de câmp și sporadic, frasinul pufos) și trei specii de ulmi indigeni (ulmul de câmp, ulmarul și mai rar, velnișul). În anumite porțiuni există un al doilea etaj de arbori constituit din jugastru, arțar tătărăsc, carpen și tei argintiu. Există porțiuni unde subarboretul este foarte bine dezvoltat și asigură o bună protecție a solului, fiind format din păducel, sânger, lemn câinesc, măceș, salbă moale, alun, soc negru, curpen de pădure și izolat din spinul cerbului. În porțiunile depresionare, care sunt foste brațe inundabile din vechea albie a Bârladului, apar insule de plop alb și cenușiu, iar într-o parcelă din pădure apare un ochi de mlaștină cu vegetație specifică. În sit apar specii rare și protejate ca laleaua pestriță, stupinița, usturoiul de nisip, căpșunica, garofița capitată, nemțișorii fisurați, floarea focului, mlăștinița, ghiocelul bogat de vară, cuibul pământului sau untul vacii. Fauna În sit predomină fauna specifică pădurilor ripariene de luncă, în care se remarcă mistrețul, căpriorul, vulpea, specii de ciocănitori, presuri, granguri, pitulici, cinteze etc. Aceste habitate adăposteau în trecut și populații de lup și râs, dispărute în totalitate în zilele noastre. Dunele de nisip din sit sunt habitatul propice pentru șarpele termofil și șopârla de nisip, iar în afara pădurii, pe câmp, se pot întâlni iepuri, vulpi, potârnichi, prepeliţe și ciocârlii. aSpecte socio-economice Și culturale Cei peste 600 de locuitori ai satului Torcești se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor, iar ca activități economice principale ale comunei amintim morăritul, exploatarea agregatelor de balastieră, comerţul și mica industrie. Localitatea are alimentare cu apă potabilă, însă la sistemul de canalizare nu sunt racordate toate gospodăriile. Sistemul de încălzire este individual, cu lemne. Au fost găsite dovezi ale unei așezări omenești pe teritoriul comunei din epoca neolitică, respectiv neoliticul târziu, de unde provin cele peste 65 de microlite cioplite din silex gălbui-cerat. În zilele noastre, ca element arhitecturale, se remarcă biserica din Torcești, care datează din anul 1907. Localnicii sărbătoresc Ziua comunei în data de 2 iulie, odată cu sărbătorirea Voievodului Ștefan cel Mare, care a fost ales patron spiritual al comunei datorită prezenței acestuia în trecutul localității. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Utilizarea fertilizatorilor și a pesticidelor în agricultura practicată în afara sitului poate determina schimbări în compoziția solului, cu efecte asupra speciilor și habitatelor din sit. De asemenea, cu efecte directe asupra sitului sunt lucrările de regularizare și îndiguire a cursului Bârladului, care au modificat regimul pedo-hidric al zonei și influențează vitalitatea frasinilor (care preferă solul cu o umiditate mai ridicată). Tot o amenințare la nivelul compoziției habitatului pentru care a fost desemnat situl este și pătrunderea salcâmului, care în caz de extindere poate lua locul unor specii native. aDministrarea sitului În prezent, pe teritoriul sitului există un panou de informare și trei puncte de intrare, fiind necesare însă mai multe amenajări/dotări, după cum urmează: trei panouri de avertizare/ atenţionare, șase panouri de informare, un punct de informare, două amenajări pentru observare/supraveghere, două bariere, trei trasee turistice, două locuri de campare cu vetre de foc și un punct pentru colectarea deșeurilor. Pădurea troianu - RO SCI 0179 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul teleorman: Troianul. supraFaţa: 79 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 1‘ 17‘‘; Long. E 25˚ 0‘ 42‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 107 max., 83 min., 103 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91aa Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91m0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun. caracterizarea Sitului prezentare generală Acest sit conservă habitatele de pădure cu cer, gârniță și stejar brumăriu, remarcabile printr-un grad înalt de stabilitate și maturitate, care le face extrem de rezistente la presiunea factorilor naturali externi precum seceta prelungită, înmulţirea în masă a anumitor insecte. De asemenea, situl conservă o populație bine închegată de bujor românesc care se întinde pe mai multe hectare de pădure. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic situl face parte din Câmpia Română, subdiviziunea Câmpia Boianului, având un fundament cristalin. În zonă au fost identificate nenumărate elemente care confirmă caracterul de falsă câmpie tectonică, acoperită de o cuvertură piemontană. Sunt prezente depozite loessoide constituite din loess eolian, prăfos și lehmuri roșcate, care acoperă ca o cuvertură această zonă și stau pe un pat argilos sau marnos roșcat, care apare cu intercalaţii de nisipuri sau pietrișuri mărunte. pedologie Solurile actuale aparţin complexului solurilor negre și brune argiloase și complexului solurilor cernoziomice, dintre care apar în sit doar cernoziomurile levigate și cele levigate podzolite. Hidrologie Pânza de apă freatică se află la adâncimi diferite, stratul acvifer fiind situat între 1 și 30 m, în unele locuri chiar mai adânc. Apa este bună de băut și localnicii o exploatează prin fântâni sau cișmele. Principalul curs de apă din vecinătatea sitului este Urluiul, afluentul de stânga al râului Călmățui, care nu este un râu adânc sau cu o lăţime prea mare, dar care are apă tot timpul anului, formând din loc în loc bălți și vărsându-se în Dunăre. aspeCte ClimatologiCe Situl aparţine sectorului cu climă continentală specifică Câmpiei Române, cu veri foarte calde și secetoase cu ploi cu caracter de aversă și ierni lungi și reci, cu viscole rare. Media temperaturii multianuale în sit este mai ridicată cu 1 ºC faţă de restul ţării, aici atingându-se frecvent vara peste 40 ºC. Valoarea maximă a umidității relative a aerului este atinsă în luna ianuarie, iar valoarea minimă în lunile iunie și august. Precipitațiile sunt mai slabe decât în restul ţării. Vânturile care predomină în această regiune sunt Crivăţul, Austrul și Băltăreţul, toate având caracter discontinuu în timp. Crivăţul este vântul dominant și bate cu violenţă în lunile de iarnă, aducând zăpadă, frig și geruri mari, iar vara provoacă încălziri puternice și uscăciune, deși în această perioadă bate foarte rar. Austrul este un vânt uscat și fierbinte care aduce secetă vara și geruri puternice iarna, iar Băltăreţul, vânt cald și umed, bate la începutul primăverii dinspre Dunăre, aducând ploaie. BioCenoza vegetaţia Stratul arborescent este dominat în proporţie de 95% de cer, alături de care apar gârniţa, stejarul pufos și cel brumăriu. Deoarece tulpinile și coronamentele arborilor prezintă o stare de sănătate foarte bună, nefiind atacate de nicio specie de insecte, se consideră că aceste cerete sunt unele dintre cele mai stabile biocenoze forestiere. Subarboretul este slab dezvoltat fiind format din păducel, arţar tătăresc, ulm de câmp, salbă moale, sânger, corn, lemn câinesc, răsură și călin. Stratul ierbos este bine reprezentat în sit, fiind alcătuit din multe specii, dintre care amintim degetarul, ruscuța primăvăratică, salvia, usturoiţa, iarba porcului, cătușa, spanacul sălbatic, părușca, iarba bărboasă, zămoșiţa, sunătoarea, talpa gâștei, iarba grasă, mohorul galben sau colţul babei. Caracteristică acestui sit este și prezenţa expresivă a bujorului românesc, specie vulnerabilă și rară, care are aici are o populație bine închegată pe o suprafaţă de 4 ha. Fauna Altitudinea scăzută și apropierea de localități limitează compoziţia faunei, varietatea florei și vegetaţiei și accesibilitatea ei, determinând însă efective ridicate de căpriori, mistreţi, iepuri dar și șoareci de pădure. În sit întâlnim numeroase specii de păsări dintre care amintim ciocănitoarea pestriță mare, mierla, măcăleandrul, cinteza, muscarul mic, piţigoiul mare și cel albastru, graurul, cucul, buha, cucuveaua, uliul porumbar, pupăza etc. Dintre reptile au fost identificate aici șopârlele cenușii și cele de câmp. Entomofauna este reprezentată de gărgăuni sau lupul albinelor, ţânţari, gărgăriţe, greieri, urechelniţe, fluturi, libelule etc. Au fost remarcate pe frunze foarte puţine gale ale insectelor miniere, care preferă aici cioturile tăiate cu mici scorburi. aSpecte socio-economice Și culturale Cei peste 3000 de locuitori ai comunei se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, apicultura, comerțul și prestările de servicii. În trecut erau foarte răspândite confecționarea îmbrăcămintei, a uneltelor și a obiectelor din gospodărie utilizând in, cânepă, stuf, papură, sălcii, răchite, precum și mătase din producție proprie. Aceste localități sunt alimentate cu apă potabilă, neexistând însă canalizare, iar sistemul de încălzire este individual, cu lemne. Ziua comunei coincide cu serbarea bujorului românesc și se celebrează în luna mai. pădurea troianu - RO SCI 0179 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din satele Troianul sau Vatra, la care se ajunge din DN65E sau DJ658B. Încă din cele mai vechi timpuri, zona a fost brăzdată de numeroase drumuri, dintre care amintim drumul pescarilor, care datează încă din perioada romană şi urmează vechile poteci daco-romane, drumul oii, pe care îşi duceau ciobanii oile la iernat, drumul sării, drumul untului şi drumul diligenţei. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Plantarea salcâmului în sit sau în vecinătate poate avea un efect negativ asupra acestuia. aDministrarea sitului În prezent, situl are doar panouri de informare și amenajări pentru colectarea deșeurilor, fiind necesare observatoare și foișoare pentru observaţii ornitologice. 0 0,5 1 1,5 km 499 Pădurea uricani - ROSCI0181 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Miroslava. supraFaţa: 114 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 8‘ 37‘‘; Long. E 27˚ 29‘ 18‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 163 max., 83min., 142 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pădurea uricani - ROSCI0181 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din DN28 (Iaşi-Podul Iloaiei) imediat la vest de localitatea Valea Lupului se virează spre sud (indicatorul spre Uricani) pe DC25. Situl se află la sud de satul omonim şi la vest de şosea. Habitatele De interes comunitar Din sit 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este important din punct de vedere botanic prin existenţa în aceasta arie a unui tip de pădure de silvostepă edificat de specii de stejar termofile precum gorunul auriu și stejarul brumăriu, specii ce sunt dominante în arboret. De asemenea, în această pădure au fost identificați și patru hibrizi interspecifici de stejar care ating stadiul de maturitate. Toate aceste specii hibride îmbogăţesc valoarea genetică a pădurii. Situl se suprapune în mare măsură cu Rezervaţia naturală Pădurea Uricani. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere regional geomorfologic, situl se află în Câmpia Moldovei. Pădurea Uricani se întinde la obârșia unui mic pârâu cu caracter torențial, sculptat într-un versant de deal cu expoziție nordică în sit care coboară de la o altitudine de 156 m spre lunca râului Bahlui. Roca de bază este reprezentată de argile și nisipuri. pedologie Sunt prezente faeoziomuri, cambisoluri eutrice și luvisoluri haplice. 0 500 0,5 1 1,5 km Hidrologie Rețeaua hidrografică a rezervației face parte din Bazinul Râului Bahlui, aflându-se la mai puțin de 2 km de râul mai sus menționat. Situl forestier se află în partea superioară a bazinetului torențial, iar satul omonim în partea inferioară. Ca atare există aici un exemplu relativ rar întâlnit de valorificare și organizare ecologică tradițională a spațiului de viață, pădurea extinsă în toată partea superioară a pârâului ce alimentează satul asigurând puritatea apei acestuia. aspeCte ClimatologiCe Influențele climatice care se resimt sunt cele est-europene, de tip temperat-continental moderat, reprezentate prin veri calde și secetoase, cu temperaturi ce pot atinge 40 °C, și ierni aspre și geroase. Situl se înscrie în condițiile generale ale climatului de dealuri, cu temperaturi medii de 6-8 °C și precipitații de 500700 mm/an ce se încadrează în tipul continental, caracterizat prin maxim pluvial în lunile mai-iunie și minim în februarie. Un fenomen specific îl constituie ploile de vară sub formă de averse, uneori foarte puternice. BioCenoza vegetaţia În acest sit forestier stratul arborilor este reprezentat de stejar pedunculat, care este dominant, gorun auriu, stejar brumăriu, frasin, cireș. Pe lângă speciile enumerate anterior se întâlnesc arțarul tătăresc, jugastrul. Stratul arbuștilor este dominat de porumbar, păducel, soc negru, lemn câinesc, sânger. Fauna Fauna sitului este caracteristică regiunii de deal, dintre amfibieni fiind semnalat broasca râioasă de pădure și brotăcelul. Mamiferele sunt reprezentate de căprior, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică. În sit a fost observată și o insectă de interes comunitar, rădașca. Dintre păsările prezente în zonă amintim șorecarul comun, huhurezul mic, ciocănitoarea pestriţă mică, ciocănitoarea pestriţă mare. aspecte socio-economice Și culturale Populația de mici fermieri în satul Uricani este puternic dependentă de facilitățile oferite de cel mai mare centru urban al Moldovei, municipiul Iași, aflat în imediata apropiere. Din acest punct de vedere, micul sat este practic un fel de suburbie a acestuia, fiind situat la doar 3 km de marea fabrică de antibiotice de pe platforma industrială a orașului. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Activitățile antropice sunt cele uzuale de exploatare forestieră, care nu afectează situl. La limita sitului se semnalează o creștere a densității construcțiilor. Limita satului Uricani coincide cu cea a sitului fapt ce poate genera presiuni suplimentare. aDministrarea sitului Situl este prevăzut cu panouri de avertizare/atenționare, un panou de informare, dar nu și cu panouri de orientare. Sunt necesare un punct de informare, unul de depozitare a deșeurilor și o potecă de vizitare. Pădurea verdele - RO SCI 0182 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Nistorești. supraFaţa: 261 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 47‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 34‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1244 max., 601 min., 853 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo). caracterizarea sitului prezentare generală Trăsătura caracteristică a sitului este dată de puternica fragmentare a reliefului ce determină o mare complexitate a ecosistemelor prezente și o individualizare a unui spațiu de mare valoare științifică și peisagistică. Situl protejează unele dintre cele mai reprezentative habitate pentru carnivorele mari din sectorul central estic al Munților Vrancei, asigurând astfel funcționalitatea reţelei de protecţie a acestora, datorită rolului pe care îl îndeplinește, de coridor ecologic și zonă de refugiu și reproducere pentru aceste specii care au aici o stare excelentă de conservare. Valoarea sitului este întregită de prezența tritonului carpatic și a croitorului mare, ambele specii având populații bine conservate. Situl se suprapune aproape în totalitate peste rezervaţia naturală cu același nume. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în sectorul central estic al Munților Vrancei, în sectorul montan al Nărujei, ocupând ambii versanți din sectorul inferior al cheilor acestui râu. Trăsătura caracteristică este puternica fragmentare, cu o energie de relief mare, valoarea maximă înregistrându-se în cheile săpate de Năruja unde succesiunea sectoarelor înguste de tip canion cu sectoare de luncă sau mici bazinete dau un aspect de o mare valoare științifică și peisagistică. Structura geologică este formată din depozite oligocene și miocene alcătuite din alternanţe de pachete groase de gresie cu șisturi grezoase și bituminoase, gipsuri, marne și argile, dar și cu conglomerate breciforme. În procesele orogenetice, aceste depozite au fost foarte puternic cutate de la vest spre est, rezultând trei mari cute care au suferit o serie de fracturări tectonice. pedologie Solurile cele mai frecvent întâlnite în sit sunt cele brun acide, litice sau tipice, urmate de solurile brune feriiluviale litice, puternic influenţate de climatul umed și răcoros. Grosimea stratului de sol depinde de unghiul de pantă și covorul vegetal, în sectoarele mai largi ale văii Năruja întâlnindu-se și soluri aluvial coluviale. Pe versanţii cheilor, unde unghiurile de pantă sunt mari nu există condiţii de solificare și de instalare a vegetaţiei, cu excepţia unor mici poliţe structurale cu sol. Hidrologie Principala arteră hidrografică a regiunii este Năruja, lungimea totală a reţelei hidrografice de suprafaţă suprapusă sitului fiind de 2,2 km. Pârâul Verdele și Pârâul Căţelei sunt cei doi afluenți ai Nărujei de pe teritoriul sitului. aspeCte ClimatologiCe Clima are un caracter temperat-continental, media anuală a temperaturilor fiind de 7-8 ºC, iar nivelul precipitaţiilor de 1000 mm/an, intervalul cel mai ploios fiind primăvara, iar cel mai secetos, iarna. Vânturile dominante sunt cele din vest, bogate în precipitaţii în general, situl fiind adăpostit faţă de acţiunea vântului și neavând astfel loc rupturi și doborâturi de arbori. BioCenoza vegetaţia Situl protejează și menține integritatea a șase habitate de interes comunitar care au o stare de conservare bună pe întreg perimetrul acestuia. Valoarea ecologică a sitului este susținută de caracteristicile arboretelor forestiere de tip natural fundamental, pluriene, cu vârste între 110 și 150 de ani, formate în principal din fag, molid și brad, la care se adaugă pe suprafețe restrânse arborete artificiale, relativ echiene, de 10-15 ani. Pantele mari pe care vegetează aceste păduri au un aspect peisagistic rar întâlnit, dar și unul științific datorat făgetelor seculare care au în covorul ierbos ca specii diferențiatoare pe cele de mălaiul cucului (Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum), steluțe (Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum) sau tătăneasă (Păduri dacice de fag Symphyto-Fagion). În pădurile de amestec, în afara speciilor edificatoare de fag, molid și brad există diseminate și exemplare de mesteacăn, paltin de munte, pin, plop sau scoruș de munte, iar de-a lungul pâraielor se întâlnesc frecvent arinișuri. Poienile din interiorul sau de la limita pădurilor reprezintă un habitat de fânețe montane protejat la nivel comunitar, cu o mare diversitate de plante precum păiușul roșu, gușa porumbelului, narcisa, iarba câmpului, vițelarul, ovăsciorul auriu, petrinjeii mari, crinul, bănica, brânca ursului, alături de care apar multe alte specii. În zona de tranziție dintre pădure și fânețe apare un alt habitat de interes comunitar, situat în benzi naturale de tranziție formate din comunități cu ierburi înalte iubitoare de umiditate precum zburătoarea, gălbinelele, trestioara, crețușca, bunghișorul și iarba câmpului. În covorul ierbos au fost identificate peste 200 de specii de plante superioare având cele mai diferite origini fitogeografice. Dintre speciile endemice prezente în sit menţionăm tătăneasa, clopoțeii și margareta ochiul boului. Fauna Fauna sitului este cea caracteristică pădurilor de foioase sau de amestec din Carpaţii Orientali. Gradul mare de naturalitate și lipsa activităţilor antropice atribuie acestei suprafeţe un rol foarte important ca zonă de refugiu, hrănire, reproducere și coridor ecologic pentru numeroase specii, dintre care se remarcă cele trei carnivore mari (ursul brun, lupul și râsul). Aceste specii au o stare de conservare excelentă, realizată pe baza existenţei unei reţele ecologice locale pentru protecţia carnivorelor mari din judeţul Vrancea, din care acest sit face parte. Arealele de stâncărie din sit oferă condiții optime pentru hibernarea exemplarelor de urs, dar și zone ideale de creștere a puilor de râs și lup. Dintre mamiferele mici sunt bine reprezentate rozătoarele precum șoarecele scurmător, șoarecele de câmp, șoarecele de pământ, șoarecele de casă, șoarecele gulerat, șoarecele dungat, șoarecele de pădure, pârșul de alun și veveriţa. Alte mamifere prezente în sit sunt cerbul carpatin, pisica sălbatică, vulpea, mistrețul, bursucul și căpriorul. Herpetofauna este cea caracteristică etajului montan, fiind prezente specii ca tritonul carpatic (specie de interes comunitar), șopârla de ziduri, șopârla de munte, vipera comună, năpârca, șarpele de alun, broasca râioasă brună, broasca râioasă verde și broasca roșie de munte. Avifauna este cea tipică pădurilor de foioase sau amestec, formată din foarte multe specii dintre care menționăm pițigoiul de brădet, pițigoiul cu creastă, pițigoiul de munte, țoiul, sturzul cântător, gaița, cinteza de pădure, pitulicea sfârâitoare, pitulicea fluierătoare și cea mică, măcăleandrul, florintele, aușelul cu cap galben și cel sprâncenat, sturzul de vâsc, pănțărușul, șorecarul comun, ciocănitoarea neagră, cocoșul de munte, ierunca, forfecuța, alunarul, fâsa de munte, alături de multe altele. Nevertebratele sunt foarte bine reprezentate în special de insecte, dintre care se remarcă croitorul mare al stejarului, o specie protejată în spațiul comunitar care se află aici într-o stare bună de conservare. aspecte socio-economice Și culturale Economia comunei se bazează pe creșterea animalelor, cultivarea terenului agricol, exploatarea și prelucrarea brută și finită a lemnului, procesarea și valorificarea produselor animaliere, colectarea și prelucrarea fructelor de pădure, a ciupercilor și a plantelor medicinale. În ultimul timp, tot mai mulți localnici desfășoară activități specifice agroturismului montan. Comuna Nistorești nu dispune de canalizare sau de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, iar locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Teritoriul a oferit condiţii favorabile pentru desfășurarea vieţii omului încă din epoca nouă a pietrei (neolitic), fiind descoperite nenumărate dovezi arheologice în acest sens. Printre realizările de seamă ale locuitorilor acestor meleaguri se numără și monumentele de artă în lemn, biserici și schituri care datează încă din secolul al XVIII-lea. Arhitectura locală a locuințelor prezintă elemente sculpturale de lemn, construcţiile având acoperișul din șindrilă, precum și o prispă de lemn în faţa casei numită târnaţ. Bogata reţea hidrografică a favorizat utilizarea energiei naturale încă din cele mai vechi timpuri, păstrându-se și astăzi morile și fierăstraiele pe apă, căutate și apreciate de vizitatori. Fiind localități izolate, multe dintre tradiţiile populare s-au păstrat, localnicii îmbrăcând cu mândrie portul local nu numai duminica, ci și cu ocazia tuturor sărbătorilor locale sau naţionale. pădurea verdele - RO SCI 0182 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge din Focşani, pe DN2D, până în Valea Sării, cu continuare pe DJ205D până în Năruja şi apoi pe DJ205M până în Brădetu, din capătul vestic al acestui sat utilizându-se un drum forestier care duce în sit. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În general, impactul antropic în interiorul sau în afara sitului este redus datorită accesibilității dificile a terenului și a lipsei drumurilor forestiere. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de următoarele dotări și amenajări care nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea acestora: panouri de avertizare și de informare, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare și trasee turistice. Mai sunt necesare amenajări pentru observare și supraveghere și locuri de campare cu vetre de foc. 0 0,5 1 1,5 km 501 Pădurea vlădila - RO SCI 0183 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Vlădila, Redea. supraFaţa: 407 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 0‘ 29‘‘; Long. E 24˚ 22‘ 21‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 123 max., 94 min., 114 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face din DN54 (Corabia-Slatina), care trece prin satul Vlădila, (limitrof sitului) sau din DJ642A (Vlădila-Rodunda), care străbate situl. Se poate ajunge şi cu trenul, pe ruta Corabia-Slatina, cu coborâre în gara Frăsinet. pădurea vlădila - RO SCI 0183 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp. caracterizarea Sitului prezentare generală Situl cuprinde pădurea Vlădila, unde a fost identificat habitatul prioritar la nivel european de vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu stejari. Starea de conservare a acestui habitat este medie, din cauza degradării compoziției inițiale prin începerea unui proces de înlocuire treptată a stejarilor cu salcâmi. Prezenţa râului Vlădila adaugă un plus de valoare sitului. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Câmpia Română, fiind caracterizat de o altitudine mică (sub 130 m) și o pantă lină a reliefului. Geologic au existat două perioade, una precuaternară de subsidenţă marină și lacustră și una cuaternară, în care întreaga depresiune a devenit uscat prin depunerea materialelor sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri și pietrișuri). pedologie Solurile întâlnite pe suprafaţa sitului sunt cernoziomul cambic și psamosolul molic. Cernoziomul cambic are un orizont humic mai subţire decât la cernoziomurile propriu-zise, iar psamosolurile sunt soluri neevoluate axate pe acumulările bogate de nisip. Hidrologie Situl este străbătut de la vest la est pe toată lungimea sa de râul Vlădila, împreună cu afluentul acestuia, pârâul Redea. Pe cursul râului Vlădila a fost ridicat un baraj, dând naștere lacului de acumulare Vlădila II. aspeCte ClimatologiCe Situl se găsește într-un climat temperat-continental, cu nuanțe de climat secetos, în care temperatura medie anuală ajunge la valori de 11,5 °C, iar media anuală a precipitaţiilor are valori cuprinse între 550 și 600 mm. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde pădurea Vlădila, unde a fost identificat habitatul 0 502 0,5 1 1,5 km prioritar la nivel european vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu stejari, aflat aici într-o stare de conservare medie, pădurea degradându-se treptat prin înlocuirea stejarilor cu salcâmi. Stratul arbuștilor este puternic dezvoltat, fiind compus din păducel, porumbar, măceș, corn, salbă râioasă, salbă moale, lemn câinesc, scumpie, dârmox și verigariu. Stratul ierburilor și subarbuștilor este dominat de mărgelușe, cerențel și silnic, iar în poieni se găsesc păiușul stepic, colilia și sadina. Alte specii importante sunt golomățul, sânziana, aliorul, fragii de câmp, firuța de pădure, coșaci, rogoz, pecetea lui Solomon, mărgica, măzărichea, iarba fiarelor, viorelele nemirositoare, dumbățul, rutișorul, păiușul, iarba grasă, scrântitoarea, poala Sfintei Mării, năpraznicul, aglica, frăsinelul, coroniștea și multe altele. Fauna Fauna este reprezentată de numeroase specii de nevertebrate din diverse grupe sistematice. Amfibienii cei mai frecvenți întâlniți sunt broasca roșie de pădure, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca mare de lac, alături de care se mai găsesc și tritonii. Dintre reptile sunt prezenți șerpii de casă și cei de apă, șopârla de câmp și năpârca. Păsările sunt cele mai frecvent întâlnite grupe de vertebrate, cu multe specii cuibăritoare așa cum sunt cucul, ciocănitoarea pestriță mare și cea mică, ghionoaia verde, ciuful de pădure, cinteza de pădure, măcăleandru, ochiul boului, presura galbenă, brumărița de pădure, pitulicea mică, silvia de câmp și cea mică, șorecarul comun, uliul găinar și uliul păsărar, șoimul rândunelelor, alături de multe altele. Mamifere comune în sit sunt căpriorul, bursucul, mistrețul, vulpea și iepurele. aSpecte socio-economice Și culturale Ocupaţiile locuitorilor au caracter de subzistenţă, cultivându-se cereale, plante tehnice sau furajere și crescându-se animale în ferme mici sau individual, în gospodării. Exploatarea forestieră, comerţul, morăritul și panificaţia sunt alte îndeletniciri ale oamenilor din zonă. Se practică pescuitul sportiv pe lacurile din zonă. Localităţile beneficiază parţial de alimentare cu apă, reţeaua de canalizare lipsind în totalitate. Încălzirea locuinţelor se face individual, cu lemne. Cercetările arheologice de la Vlădila atestă prin vestigii urmele unor străvechi așezări din neoliticul timpuriu, perioada bronzului și epoca romană, prima menţiune documentară a comunei fiind din secolul al XVI-lea. Din vechime răzbat până în prezent lăcașurile de cult și bisericile ale căror hramuri sunt cinstite în fiecare an. Creaţia artistică și spirituală a locuitorilor se regăsește în manifestări multiple. Folclorul obiceiurilor s-a perpetuat în forme bine păstrate precum colindatul și plugușorul, care sunt sărbătorite printr-o seamă de dansuri cu măști. Primăvara este închinată Paparudei, obicei străvechi și magic menit să asigure ploile necesare creșterii recoltelor. Bucuria locuitorilor se manifestă cu ocazia Sărbătorii Câmpenești, a Întâlnirii cu Fii Satului și a Horei Tradiţionale de Paște. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Pășunatul periodic în pădure are efect negativ asupra sitului dacă turmele pătrund în pădure. Managementul forestier general afectează sporadic situl atunci când se extrag arborii bătrâni, uscaţi, scorburoși. Plantarea artificială este dăunătoare în cazul în care speciile plantate ajung să le înlocuiască pe cele iniţiale. aDministrarea sitului Este necesară dotarea sitului cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, trasee tematice, puncte de colectare a deșeurilor. Barierele care au fost puse pentru restricţionarea accesului motorizat pe drumurile forestiere sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea acestora. Pădurea zamostEa-lunCa - RO SCI 0184 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Cândești, Vârfu Câmpului. Județul suceava: Zamostea, Grămeşti, Zvoriştea. supraFaţa: 299 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 52‘ 35‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 29‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 303 max., 271 min., 283 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN29C care leagă Botoşani de Siret intersectează situl în dreptul localității Lunca. DJ291A care leagă localitățile Bălineşti de Lunca, permite abordarea sitului pe mai multe sectoare ale sale. Habitatele De interes comunitar Din sit 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Avat (Aspius aspius) • Dunariţă (Sabanejewia aurata). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl protejează un vechi fragment de pădure de luncă inundată periodic de Siret, formată în principal din stejari bătrâni în asociație cu mai multe specii, care se află într-o stare foarte bună de conservare şi care, împreună cu ecosistemele acvatice pe care le mărgineşte, oferă condiții de habitat ideale pentru mai multe specii de interes comunitar de pești, reptile, lilieci, insecte și plante. În timpul inundațiilor, situl îşi măreşte diversitatea habitatelor prin apariția bălţilor, japșelor și formaţiunilor stuficole înmlăștinite, care adăpostesc o biodiversitate foarte mare. Biotopul geologie/geomorFologie Situată în Podișul Sucevei din sectorul nordic al culoarului Moldova-Siret, Lunca Zamostei se prelungește de la terasa inundabilă a Siretului spre piemontul subcolinar. Din punct de vedere geologic, situl se află în platforma moldovenească, având la suprafaţă depozite sarmaţiene cvasi-orizontale. Fondul litologic este alcătuit din nisipuri și aluviuni nisipoase depuse pe viiturile râului Siret, unitatea de relief predominantă fiind cea de luncă. Panta terenului este mică, iar altitudinea medie se situează în jurul valorii de 285 m. Terenul înglobează forme ușor depresionare, cu exces de umiditate în anumite perioade ale anului sau chiar ochiuri de apă, uneori de forma unor meandre, pe vechiul curs al râului Siret. pedologie Situl prezintă un sol cenușiu de pădure pseudogleizat, aluvial molic (intens-moderat), estival jilav-umed. Pe lângă conținutul variabil de argilă, acest sol prezintă o acumulare de humus care scade repede pe profil. Solul este format pe depozite grele, argiloase sau luto-argiloase, având un grad de saturație în baze ridicat, cu reacție slab acidă sau chiar neutră. Hidrologie Reţeaua hidrografică este tributară râului Siret, cele două pâraie din zonă, Verehia și Baranca, neinfluenţând major microrelieful zonei. Pe teritoriul sitului se regăsesc meandrele braţului vechi al Siretului care constituie un habitat aparte, ele formând în perioada dintre inundaţii numeroase bălţi, japșe și zone stuficole înmlăștinite. aspeCte ClimatologiCe Climatul în care se încadrează situl este continental-temperat, cu ierni geroase și veri calde. Precipitaţiile medii ajung la 600 mm/an, din care cele mai multe cad în sezonul de vegetaţie. Temperaturile medii anuale au valoarea de 7-8 °C. BioCenoza vegetaţia În ansamblul său, vegetația forestieră a sitului s-a conservat într-o stare de o remarcabilă autenticitate. Cu toate acestea, intervențiile antropice au modificat într-un mod sensibil raporturile dintre speciile lemnoase, prin extracții selective de frasin și proliferarea secundară a unor esențe precum carpenul, plopul tremurător sau jugastrul. Regimul ecologic favorabil a asigurat ecosistemului forestier condiții de vegetație luxuriantă. Esența dominantă rămâne în pădurile sitului stejarul pedunculat, în raporturi de codominanță menținându-se încă și frasinul, deși densitatea acestuia a fost considerabil redusă. La rândul său, carpenul rămâne un constituent serial, dominanța sa având o proveniență secundară în compoziția și structura ecosistemului forestier. În sit se întâlnesc numeroase specii de arbuști precum sângerul, salba moale, ulmul de câmp, porumbarul, părul pădureţ, păducelul, crușinul, murul de miriște, precum specii de plante ca ghioceii și ghioceii bogaţi, lalelele pestriţe, viorelele, lăcrămioara, alături de multe altele. Această vegetație se încadrează în două habitate de interes comunitar, Păduri dacice de stejar și carpen și Păduri ripariene mixte cu stejar, ulm sau frasin, din lungul marilor râuri, ambele aflate într-o stare bună de conservare. Valoarea sitului este întregită de prezenţa unei populații de papucul Doamnei, o specie protejată de interes comunitar. Fauna Caracterul de pădure de luncă, dominată de stejar în asociere cu frasini, determină prezența unui număr mare de specii de păsări care alcătuiesc o asociație bine stabilită potrivit caracte- rului de echilibru consolidat al acestor habitate. La diversitatea avifaunistică contribuie și faptul că meandrele brațului vechi al Siretului alcătuiesc în perioadele dintre inundații numeroase bălți, japșe și formațiuni stuficole înmlăștinite care atrag speciile de baltă. Vârsta de câteva sute de ani a unor stejari permite o intensă populare cu specii care cuibăresc în scorburi precum stăncuța, graurele, pițigoiul mare, pițigoiul albastru, pițigoiul sur, porumbelul de scorbură, ciuful de pădure. Frecvent se întâlnește în cadrul sitului fazanul, naturalizat aici prin colonizări repetate și care găsește un mediu de trai foarte prielnic în ansamblul forestier și palustru al luncii de la Zamostea. În sit au fost observate cuibărind mai multe specii dintre care menționăm: cocoșarul, ciocănitoarea de stejar, țoiul, ghionoaia verde, vrabia de câmp, turturica, mierla, grangurele, șorecarul comun, gaița, silvia cu cap negru, silvia mică, sticletele, ciocănitoarea pestriță mare, cinteza de pădure, sturzul cântător, capîntortura, florintele, cucul, caprimulgul, muscarul mic, sfrânciocul roșiatic, pupăza, cucul și multe altele. Habitatele umede diverse ale sitului adăpostesc specii de păsări legate de acest mediu de viață, dintre care amintim găinușa de baltă, rața mare, stârcul pitic, lăcarul mare, lăcarul de mlaștină, pițigoiul de stuf, boicușul, lișița, presura de stuf, cârstelul de baltă, buhaiul de baltă. Mamiferele sunt reprezentate prin specii precum căpriorul și mistrețul, ambele fiind favorizate de subarboretul bogat. În sit se mai observă frecvent și bizamul, bursucul, vulpea, hermelina, nevăstuica și șobolanul de apă. Speciile de vertebrate de interes comunitar prezente aici sunt liliacul comun, avatul, dunarița și țestoasa de apă, ultima dintre specii având populații aflate într-o stare excelentă de conservare. Alți reprezentanți ai herpetofaunei sunt gușterul, șarpele de casă, broasca mică și mare de lac, broasca roșie de pădure, brotăcelul, broasca râioasă verde. Fauna diversă de insecte cuprinde și specii de interes comunitar precum rădașca și croitorul cenușiu, calitatea deosebită a habitatelor forestiere oferind condiții pentru susținerea unor populații foarte bine conservate ale acestor specii. aspecte socio-economice Și culturale Activităţile caracteristice zonei sunt cultivarea plantelor, creșterea animalelor, la care se adaugă activități economice precum comerţul, exploatarea lemnului și prelucrarea cărnii. Comunitățile aflate în vecinătatea sitului nu dispun de rețea de apă potabilă sau canalizare, iar locuințele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. În secolul al XVIII-lea a fost construită în Zamostea o biserică de bârne care a fost strămutată ulterior în satul învecinat, Poiana, unde poate fi admirată și astăzi. Localnicii păstrează tradiții vechi dintre care se remarcă cea a Jocului de Anul Nou al căluţilor (Căiuţii), care are o largă răspândire în satele din Bucovina. Vestiţi în toată zona sunt dansatorii, Căiuţii din Zamostea, care impresionează prin fast și eleganţă. Dansul căluților este exuberant, cu mișcări foarte rapide, prin acesta comunitatea satului învingând răul care astfel nu o mai urmărește și în noul an. pădurea zamostEa-lunCa - RO SCI 0184 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Nu au loc activități cu impact negativ în interiorul sitului sau în vecinătatea acestuia, însă prin continuarea lucrărilor la acumularea Vârfu Câmpului de pe râul Siret există riscul dispariţiei unei suprafețe de 10 ha din sit. aDministrarea sitului În prezent situl dispune de puncte de intrare, alături de următoarele dotări/amenajări care sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea lor: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere și poteci/drumuri pentru vizitare. De asemenea, sunt necesare puncte de informare, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. 0 0,5 1 1,5 km 503 Păduricea de la santău - RO SCI 0185 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Borș. supraFaţa: 89 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 9‘ 34‘‘; Long. E 21˚ 49‘ 44‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 106 max., 98 min., 101 med. păduricea de la santău - RO SCI 0185 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile principale de acces sunt din DN19 (Oradea-Săcueni), din care se intră pe DJ190 (Oradea-Borş), iar de aici pe DC73 (Borş-Santăul Mare). Din localităţile Santăul Mic şi Santăul Mare se poate ajunge în sit pe drumuri locale şi agricole. Cu trenul se poate ajunge până în localitatea Borş, iar de aici se foloseşte transportul local. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este unul dintre puținele care includ păduri galerii de luncă din silvostepa Câmpiei de Vest bine conservate. Este important şi pentru unele specii de nevertebrate, pești și amfibieni. Suprafeţele de apă și pădurile riverane reprezintă importante habitate de hrănire pentru diferite specii de lilieci care apar în regiune, pentru specii vulnerabile de păsări și mamifere. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geomorfologic situl face parte din Câmpia Borș, numită în unele studii Câmpia Santăului sau BorșParhida și situată între râurile Barcău și Crișul Repede. Cu o altitudinea medie de 100 m, aceasta apare ca o câmpie joasă faţă de câmpia înaltă a Bihariei din est. Zona este dispusă pe un nivel de luncă alcătuită dintr-un orizont argilos sau nisip cu o grosime medie de 3,5 m. pedologie În arealul de luncă inundabilă în care se află cantonat situl există doar fluvisoluri. Hidrologie Situl se află pe un belciug (meandru mort puternic curbat) al pârâului Crișul Mic. aspeCte ClimatologiCe Media anuală a temperaturii aerului este de 10-11°C, iar valorile minime și maxime se înregistrează în ianuarie (1-2 °C). și iulie (20 °C). Precipitațiile sunt caracteristice arealului de silvostepă, în jur de 450-470 mm/an, dar pădurile galerii din sit depind în primul rând de stratul freatic alimentat de albia râurilor. BioCenoza vegetaţia Vegetația forestieră este reprezentată exclusiv de păduri galerii de luncă cu plop alb și salcie albă, la care se adaugă și alte 0 504 0,5 1 1,5 km specii lemnoase precum răchita comună, socul, salba moale, porumbarul. Vegetația ierbacee higrofilă este dată de pajiști cu iarbă gliceria, calcea calului, rogoz, pătlalagină de apă, pipirig, mentă de apă, trestie. Fauna Dintre speciile remarcabile de nevertebrate menționăm lăcusta călătoare italiană, călugăriţa comună, lipitoarea, boul de baltă și specii de scoici de râu. Amfibienii și reptilele sunt reprezentate în sit de buhaiul de baltă cu burta roșie (specie de interes comunitar), broasca râioasă brună, broasca de pământ, brotăcel, năpârcă, șarpele de alun, șarpele rău, șopârla cenușie, gușter, șarpele de casă. Mamifere prezente în sit sunt specifice unui areal antropizat, putând aminti vulpea, dihorul, viezurele, jderul de copac, veveriţa comună, șoarecele de pădure, chiţcanul de pădure, ariciul, iepurele, mistreţul, căpriorul. Pădurea și peisajul înconjurător oferă habitate adecvate pentru câteva specii de lilieci. Dintre păsări pot fi văzute turturica, uliul porumbar, vânturelul roșu, șorecarul comun, viesparul, ciocănitoarea sură, ciocănitoarea pestrită mare, silvia de câmp silvia porumbacă, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, sitarul de pădure, mierla, sturzul de vâsc, mărăcinarul mare, privighetoarea, codroșul de pădure, pițigoiul mare, pitigoiul de livadă, mugurarul, fâsa de padure. aspecte socio-economice Și culturale Cea mai mare parte a locuitorilor au statutul de mici fermieri, fiind buni agricultori și crescători de animale, dar majoritatea depind de locurile de muncă oferite de principalul centru urban din apropiere, municipiul Oradea. Un eveniment cultural remarcabil este Balul Strugurilor, care se desfășoară în fiecare an în comuna Borș în lunile septembrie și octombrie. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Din păcate se semnalează frecvente activități de braconaj care afectează fauna de păsări și mamifere. aDministrarea sitului Situl nu are în dotare niciun fel de panouri, fiind amenajate un punct de intrare, un punct de colectare a deșeurilor și o potecă de vizitare. Este necesară dotarea sitului cu panouri de atenţionare și informare, precum și realizarea unui punct de informare. Pădurile de stejar Pufos de Pe târnava mare - RO SCI 0186 supraFaţa: 240 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 16‘ 19‘‘; Long. E 24˚ 42‘ 38‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 634 max., 380 min., 490 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN13 (Sighişoara-Târgu Mureş) şi DN14 (Sighişoara-Mediaş). Din acesta din urmă se continuă pe DJ142E (până în localitatea Hoghilag, apoi pe drumul comunal 24A (Hoghilag-Prod)), pe drumul comunal 58 (Daneş-Seleuş), sau pe DJ142C (Dumbrăveni-Viişoara). Habitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91h0* Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens. caracterizarea sitului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru protecția a două tipuri de habitate forestiere, dintre care habitatul Vegetație forestieră panonică cu Quercus robur este prioritar pentru conservare și protejează arborete pure și rariști de stejar pufos, ochiuri stepice și zone de tranziție de la stejărete termofile spre arborete cu specii mezofile precum gorunul, stejarul pedunculat, teiul pucios, carpenul, jugastrul, arțarul, cireșul sau sorbul. Aceste păduri se remarcă și prin capacitatea de regenerare a speciilor arborescente, concretizată prin existența puietului provenit din sămânță, drajoni și lăstari. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în podișul Târnavelor, în apropiere de râul Târnava Mare, pe un șir de dealuri cu creste de aproximativ aceeași înălțime, la o altitudine medie de 500-550 m. Substratul geologic este reprezentat de marne nisipoase și marne argiloase feruginoase. pedologie În sit predomină solurile brune argiluviale, brune luvice și luvisolurile albice, iar pe versanții intens erodați apar pseudoredzinele. Hidrologie Situl se găsește în aproierea râului Târnava Mare și a afluentului acesteia, râul Prod, care trece pe lângă parcelele de stejar pufos. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în zona de climat temperat, influențat foarte mult de trăsăturile locale ale reliefului. Temperatura medie anuală este de 8,2 ºC, cea maximă de 38,1 ºC, iar cea minimă de –32,3 ºC. Primul îngheț se înregistrează la sfârșitul lunii octombrie, iar ultimul la începutul lunii aprilie. Luna cea mai caldă din an este iulie, iar luna cea mai rece este ianuarie. Precipitaţiile medii anuale se înscriu între 650 și 700 mm, iar umiditatea atmosferică ajunge la 78%. Ninge aproximativ 30-40 de zile pe an, cu precădere în prima parte a iernii. Vânturile dominante sunt cele din SV și NE. BioCenoza vegetaţia Situl protejează habitatul prioritar pentru conservare Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens, care este reprezentat aici de arborete pure și rariști de stejar pufos, ochiuri stepice și zonele de tranziție spre alte habitate. Speciile caracteristice acestor zone de tranziție sunt fagul, gorunul, stejarul penduculat, carpenul și teiul pucios, ele alcătuind habitatul de interes comunitar Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Arboretele de stejar pufos sunt formate din stejar pufos și stejar italian. În cadrul subarboretului predomină cornul, alături de lemnul câinesc și păducel. Stratul ierbos este slab reprezentat ca urmare a închiderii mari a coronamentului, fiind alcătuit din specii de pădure precum ruscuța de primăvară, usturoiul sălbatic de munte, unghia găinii, golomățul sau trifoiul roșu de munte. În sit mai apar și specii rare și protejate, ca migdalul pitic, irisul bărbos, stânjenelul mic de munte și scorușul. Fauna Situl are o fauna diversă, reprezentată prin diferite specii de mamifere precum mistrețul, cerbul carpatin, căpriorul, pârșul comun, șoarecele de pădure, nevăstuica etc. Rar au fost observate exemplare de lup. Dintre păsări menționăm ciocănitoarea de stejar, cea cu spate alb și cea neagră, cintezea, ciocârlia de pădure, acvila țipătoare mică și viesparul. turnuri-clopotnițe. Locuitorii acestor sate mai păstrează încă tradițiile și activitățile vechi precum cojocăritul, cioplitul lemnului, împletiturile din pănuși de porumb, pictura de icoane sau practicile de medicină tradițională. Dansurile și costumele populare se pot vedea și în prezent cu prilejul mai multor sărbători locale. Mai recent, au apărut în zonă manifestările cu specific ecvestru și festivaluri ale vinului. aspecte socio-economice Și culturale Localităţile din sit beneficiază de alimentare cu apă, nefiind însă integral racordate la canalizare sau încălzire cu gaze naturale, aceasta fiind predominant efectuată în sistem individual, cu lemne. Cei peste 25000 de locuitori se ocupă cu agricultura, creșterea animalelor, comerțul, exploatările forstiere și de gaze naturale, prelucrarea lemnului sau turismul rural. Localitățile aflate în vecinătatea sitului adăpostesc multe vestigii istorice și arhitecturale, fiind încărcate de tradiții și legende și organizând multe evenimente culturale. Dintre vestigii se remarcă o necropolă celtică de incineraţie din secolele IV-III î.e.n., o așezare romană din secolele II-III, două incinte fortificate din secolele XV-XVI și trei castele din secolele XVI, XVII și XIX. Aproape fiecare sat adăpostește biserici vechi de sute de ani, multe dintre ele fiind fortificate, cu ziduri de incintă și activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Zona cea mai afectată din sit este cea estică, unde se produc frecvente incendieri și se pășunează cu turme de oi, manifestându-se un impact negativ puternic asupra habitatelor protejate. pădurile de stejar Pufos de Pe târnava mare - RO SCI 0186 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Bălăuşeri, Daneş, Nadeş, Sighişoara, Viişoara. Județul sibiu: Dumbrăveni, Hoghilag. aDministrarea sitului Acest sit are o clădire administrativă și trei puncte de informare, însă sunt necesare multe alte dotări și amenajări precum panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, bariere, poteci pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. 0 0,5 1 1,5 km 505 Pajiştile lui suciu - RO SCI 0187 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Blaj, Bucerdea Grânoasă, Fărău, Hopârta, Jidvei, Lopadea Nouă, Rădeşti, Sâncel, Teiuş, Şona. supraFaţa: 16.005 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 16‘ 37‘‘; Long. E 23˚ 55‘ 28‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 535 max., 257 min., 368 med. paJIştIle luI SuCIu - ro SCI 0187 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt următoarele artere rutiere: DN7 între Aiud şi Teiuş (vestul sitului), DN14B între Teiuş şi Blaj (sudul sitului), DJ107 între Blaj şi Corneşti (estul sitului) şi respectiv DJ107E şi DJ107D între Aiud şi Corneşti (nordul sitului). De asemenea, DJ107V traversează situl între Sânmiclăuş şi Alecuş prin partea estică, acesta fiind accesibil și de pe multe drumuri locale care pleacă din localitățile învecinate. În apropierea sitului se poate ajunge și cu trenul pe ruta Mediaș-Blaj-Teiuș-Aiud. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40a0* - Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; 6240* Pajiști stepice subpanonice; 91Y0 - Păduri dacice de stejar și carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina) • *Viperă de fâneaţă (Vipera ursinii rakosiensis) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). plante: Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Capul șarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Situl adăpostește una dintre ultimele populații ale viperei de fâneață, care are aici o stare bună de conservare, necesitând o protecție foarte strictă a habitatelor în care trăiește. La nivelul sitului au mai fost identificate alte cinci specii de herpetofaună (tritoni, buhai de baltă și țestoasă de apă), precum și trei specii de plante, toate acestea fiind de interes comunitar, adăpostite de trei habitate protejate la nivel european, dintre care două sunt prioritare pentru conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Zona sitului face parte din dealurile Bucerdea și Panade, situate în Platoul Târnavelor și săpate în formațiuni mio-pliocene. Aceste dealuri sunt situate în partea de NV a râului Târnava Mică și la vest de Valea Dumbrava. Relieful este dat de asocierea culmilor prelungi retezate de două nivele de eroziune și a văilor puternic adâncite. Versanții sunt sculptați în roci moi, friabile, fiind puternic atacați de ravenare și alunecări de teren. Astfel, acolo unde eroziunea a dezvelit microconglomeratele oligocene s-a creat o micromorfologie de detaliu extrem de variată, prin sculptarea de turnuri, piramide coafate, rigole și ogașe. pedologie Pedologic predomină solurile brune argilo-iluviale, în legătură cu prezența în trecutul istoric mai depărtat a pădurilor de fag. Cele mai comune soluri sunt cele de argilă și lut aparținând clasei cambisolurilor, pe versanții cu substrat marnos formându-se pseudorezine, în timp ce luncile sunt domeniul solurilor aluviale și al celor hidromorfe. Pe terasele mai mari, cu condiții pedogenetice favorabile, s-au format diferite tipuri de cernoziom. Hidrologie Bazinele râurilor Panade și Bucerdea sunt foarte bine dezvoltate, cursurile afluenților conducând la o fragmentare pronunțată a regiunii. Văile adânci arată uneori ca niște depresiuni asi- 506 metrice din cauza înclinării straturilor. Fundul văilor, dezvoltat pe marna argiloasă, este adânc dar mlăștinos și umed, ușor inundabil în timpul ploilor sau topirii zăpezilor. La Ocnișoara, din intersecția cu stratul sărat a rezultat o mică mlaștină sărată care accentuează impresia de ariditate din zonă. Tăul Panade (numit și Tăul fără Fund) este situat la NV de satul Panade, fiind printre cele mai mari lacuri de baraj natural din regiunea deluroasă a țării. aspeCte ClimatologiCe Larga deschidere spre SV (Mureș-Târnave) favorizează pătrunderea maselor de aer cald, ceea ce se reflectă în valoarea temperaturii medii anuale care ajunge la 9 °C în Podișul Secașelor, acestea scăzând apoi progresiv spre est. Depărtarea de culoarul Mureșului (unde se resimte influența foehn-ului) și apropierea de zona montană determină o creștere a cantității medii anuale a sitului de la 515 mm în podișul Secașelor, la peste 900 mm în extremitatea estică. BioCenoza vegetaţia Pe Târnava Mică și în podișul Secașelor vegetația de pădure cuprinde stejar amestecat cu carpen, gorun, ulm, tei, arțar de câmp și cireș sălbatic, adăpostind în covorul ierbos multe specii de plante dintre care le amintim pe cele mai rare, trânjii și stirigoaia. Fânețele sunt dominate de colilie, păiuș stepic, obsigă și rogoz. Aceste comunități adăpostesc specii endemice, rare, pe cale de dispariție sau vulnerabile precum mirgăul pitulat, gălbinarea, capul șarpelui, irisul bărbos și hodoleanul (ultimele trei fiind specii protejate la nivel european). Cercetările botanice au dezvăluit o mare biodiversitate floristică care se datorează condițiilor pedoclimatice și modificărilor care au apărut ca rezultat al utilizării pământului. Relieful și microrelieful au facilitat instalarea unor specii de plante aparținând unor bioregiuni mai mult sau mai puțin îndepărtate. Din punct de vedere floristic, speciile eurasiatice sunt dominante, urmate de cele europene și central-europene. Expunerea și înclinarea oferă condiții de microhabitat pentru numeroase specii termofile (mediteraneene, submediteraneene, pontice, panonice sau ponto-panonice). Unele dintre ele au populații importante în zonă, așa cum sunt barba boierului, coșaciul, sipica, buruiana de vânt, cioroinicul, mirgăul pitulat sau cimbrișorul, iar unele apar doar sporadic, precum mărul lupului și armiraiul sălbatic. Fauna Situl adăpostește aproape 340 de specii de fluturi, dintre care 154 sunt rare și foarte rare. Alte specii de nevertebrate care au fost identificate în zonă sunt călugărița, albina cornută, gândacul de grâne, cărăbușul, carabul, gândacul croitor, alături de multe alte insecte. În zona studiată au fost observate multe specii de amfibieni și reptile, dintre care amintim broasca râioasă verde, broasca săpătoare brună, brotăcelul, broasca mare de lac, broasca roșie de pădure, gușterul, șarpele de casă, șarpele de alun, șopârla de câmp, vipera de fâneață, tritonul cu creastă și tritonul comun transilvănean, buhaiul de baltă cu burta galbenă, cel cu burta roșie și țestoasa de apă europeană (ultimele șase fiind specii protejate în spațiul european). Situl conservă una din ultimele populații ale viperei de fâneață care a fost declarată dispărută din Transilvania și care are aici o stare bună de conservare, necesitând o protecție foarte strictă a habitatelor în care trăiește prin înființarea unei rezervații științifice. În zona studiată a fost observată o bogată ornitofaună, formată din 69 de specii de păsări, majoritatea cuibărind în zonă. Dintre acestea amintim fâsa de câmp, acvila de munte, șorecarul mare, barza albă, șerparul, eretele de stuf, ciocănitoarea de grădini, presura de grădină, stârcul pitic, sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, pițigoiul codat, cucuveaua, botgrosul, corbul, măcăleandrul, șoimul rândunelelor, vânturelul roșu, capîntortura, grelușelul de stuf, prigoria, codobatura albă, grangurul, viesparul și pupăza alături de multe altele. Dintre cele 12 specii de mamifere observate în zonă le amintim pe cele mai rare precum lupul, pârșul de alun, orbetele și hârciogul, alături de care apar ca specii frecvente mistrețul, căpriorul, viezurele, vulpea, multe specii de șoareci, chițcani și lilieci. aspecte socio-economice Și culturale Influenţate de condiţiile geografice, principalele ocupaţii ale locuitorilor au un profil agricol. Cultivarea cerealelor, plantelor tehnice, legumelor, viţei-de-vie, pomilor fructiferi și creșterea animalelor asigură materii prime pentru prelucrarea individuală în gospodării și în industria alimentară, morărit, panificaţie și comerţ. Industria materialelor de construcţii, de mecanică fină, prelucrarea lemnului, transportul, prestările de servicii și turismul oferă de asemenea locuri de muncă localnicilor. Locuitorii din Blaj beneficiază de alimentare cu apă, canalizare și încălzire cu gaz în sistem centralizat. În celelalte localităţi mai mici, reţelele de apă sunt insuficiente sau se află în fază de proiect, canalizarea lipsind în toate. Încălzirea gospodăriilor se face în sistem individual, cu lemne. Vechimea localităţilor se pierde în negura vremurilor, siturile arheologice atestând vetre de foc din neolitic și așezări din epoca bronzului, fierului, daco-romană și medievală. Arhitectura reprezentativă a castelelor, mânăstirilor și biserici- lor este completată de monumente ale naturii sau muzee care cinstesc memoria lui Avram Iancu, Mihai Eminescu, Timotei Cipariu, Samuil Micu-Klein. Lumea satelor are o cultură tradiţională, statornică și legată adânc de nevoile populare, seva din care se alimentează reprezentând viaţa spirituală și socială specifice. Generos amenajată într-o gospodărie ţărănească, expoziţia de la Fărău prezintă în toată complexitatea sa frumuseţea vieţii din respectiva comunitate. Grupurile folclorice și rapsozii populari sărbătoresc alături de localnici și oaspeţi cu diferite ocazii cum ar fi Festivalul Strugurele de Aur, Sărbătoarea Mierii, Sărbătoarea Libertăţii, Bogăţiile Toamnei (sfârșitul recoltei pe Valea Târnavelor), Festivalul de Colinde, dar și cu prilejul Zilelor comunităţilor și ale hramurilor bisericilor. Anual au loc în localitățile învecinate sitului evenimente culturale precum expoziţii de artă populară și parade cu torţe și călăreţi. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Suprapășunatul, pășunatul oilor și al turmelor de vite din stânele și sălașele de pe raza sitului afectează populaţia de viperă de stepă prin distrugerea zonelor de reproducere, iernare și refugiu, producând și tasarea puternică a solului. Viperele sunt afectate și de cositul prin folosirea unor utilaje moderne. Incendierea periodică a pajiștilor, fâneţelor și stufărișurilor afectează major mai multe specii de plante și de nevertebrate. Din cauza rarităţii subspeciei de viperă de stepă, există riscul ca aceasta să fie braconată intens în sit de către colecționari. În afara perimetrului sitului, speciile introduse pentru vânătoare pot produce pagube directe. Astfel, prezenţa în zonă a fazanului poate afecta supravieţuirea viperei de fâneață, acesta fiind un prădător care consumă în special viperele tinere. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de informare și amenajări pentru observare/supraveghere. Sunt necesare panouri de avertizare/ atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, bariere pentru limitarea accesului și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1,2 2,4 3,6 km 507 PajiştIle luI SuCIu - ro SCI 0187 Parâng - RO SCI 0188 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Petrila, Petroșani. Județul vâlcea: Malaia, Voineasa. Județul Gorj: Baia de Fier, Bumbești -Jiu, Crasna, Mușetești, Novaci. supraFaţa: 30.434 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 20‘ 56‘‘; Long. E 23˚ 35‘ 15‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2520 max., 661 min., 1630 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI paRâng - RO SCI 0188 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face dinspre Petroşani pe DN7A care este şi limită nordică a sitului. Situl este traversat de la nord la sud de DN67C (şoseaua Transalpina). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 6520 - Fâneţe montane; 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 4080 Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6170 - Pajişti calcifile alpine și subalpine; 6230* - Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 8110 - Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani); 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărișuri alpine și boreale; 4070* Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană; 91D0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 8220 - Versanţi stâncoși cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens). pești: Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Buxbaumia viridis. caracterizarea sitului prezentare generală Importanţa sitului constă în faptul că acesta conservă păduri seculare de fag, alături de alte câteva habitate forestiere, pajiști, turbării, tufărișuri, culoare de vegetaţie ripariană, asociaţii vegetale pe versanţi și pe grohotișuri și alte formaţiuni pioniere, toate acestea formând 19 habitate protejate la nivel european. În aceste habitate puţin alterate își găsesc habitatul propice cele trei specii de carnivore mari de interes comunitar (lup, râs, urs), buhaiul cu burtă galbenă, zglăvoaca, cosașul transilvănean și un croitor prioritar pentru conservare, alături de numeroase specii de păsări protejate la nivel internaţional. Totodată, în acest sit se află unica staţiune sigură din ţară în care apare o specie balcano-dacică alături de alte specii saxicole de aceeași origine, cu care aceasta conturează asociaţii saxicole de o deosebită importanţă (ele întâlnindu-se numai în câteva masive muntoase din Balcani), potentilla haynaldiana. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în sectorul cel mai înalt și mai spectaculos al munţilor dintre Olt și Jiu. Culmea principală a Munţilor Parâng atinge altitudinea maximă în vf. Parângul Mare (2519 m), la nord de aceasta deschizându-se impresionante circuri glaciare care adăpostesc lacuri glaciare, drenate de izvoarele Jieţului și Lotrului. Spre est sunt remarcabile căldările Muntinu și mai ales Urdele, din care pornește o vale glaciară tipică. Interesante sunt și căldările glaciare Bălcescu, Cioara, Galbenu, Igoiu, toate cu deschidere nordică, din care pornesc pâraie ce se unesc cu Latoriţa. Geologic, s-a remarcat prezenţa a două complexe cristaline: Cristalinul I (Panza Getică) situat în nord, cu micașis- 508 turi și gnaise micacee, și Cristalinul II (Autohtonul danubian), reprezentat prin șisturi cloritoase, cuarţite, mai rar gneise și amfibolite. Roci mai slab metamorfozate și mai tinere sunt cele care aparţin formaţiunii de Latoriţa, care se întâlnesc la est de valea Jiului și la izvoarele văii Lotrului, fiind reprezentate prin diferite tipuri de gresii metamorfozate, calcare cristaline, șisturi sericitoase și roci eruptive bazice metamorfozate. Rocile mai tinere, jurasice și cretacice, pot fi și ele foarte slab metamorfozate și sunt reprezentate predominant prin calcare. pedologie Solurile sunt reprezentate de argiluvisoluri la altitudini joase, cambisoluri (brune și brune acide) în climat răcoros și umed, soluri podzolice sub pădurile de fag și conifere și soluri brune acide în zona alpină. Hidrologie Muntele Parâng este locul de unde izvorăsc Jieţul și Lotrul. Majoritatea apelor se scurg în bazinul Jiului (spre nord, vest și sud) doar o mică parte din ape scurgându-se spre est și sud către bazinul Oltului. Pe lângă bogăţia deosebită a apelor curgătoare, în zonă se remarcă cele 22 de lacuri mai importante, 18 lacuri mai mici și peste 25 de ochiuri de apă, în marea lor majoritate de origine glaciară. Prin acest număr de lacuri, Parângul se situează pe locul trei în Carpaţii românești. aspeCte ClimatologiCe Clima sitului este caracteristică munţilor înalţi din Carpaţi, observându-se diferenţieri între versanţii sudici, cu clima mai blândă (cu păduri de foioase până la 1400 m), și versanţii nordici, cu clima mai rece, unde coniferele au o dezvoltare mai amplă. Datele climatice variază altitudinal permiţând separarea a două zone. Prima zonă este situată între 1850-2519 m altitudine, cu temperatura medie anuală sub 0°C, îngheţul manifestându-se aproape în toate lunile din an. Vântul dominant este cel din NV și vest, iar precipitaţiile sunt frecvente. Stratul de zăpadă poate atinge 7-8 m, persistând și câţiva ani în sectoarele umbrite. A doua zonă este situată între 800 și 1850 m altitudine, unde temperatura medie este pozitivă, vânturile dominante sunt cele din NV, adesea resimţindu-se foehnul, iar precipitaţiile anuale ajung la 800-1200 mm. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia și flora prezintă în munţii Parâng o etajare în funcţie de zonele climatice. Zona pădurilor de foioase (între 500 și 1400 m pe versanţii sudici și între 500 și 1200 m pe versanţii nordici) are în componenţa sa gorunul și carpenul, în partea inferioară a etajului, și fagul, frasinul de munte și mesteacănul, în partea superioară. În fâneţe, alături de păiuș apar gladiolele sălbatice, iar în locurile umbroase se întind tufe de ferigi și feriguţe. Zona molidului, restrânsă pe versanţii sudici (între 1200 și 1800 m) și mult mai extinsă pe cei nordici (între 1000 și 1750 m), este dominată de molid, în văile mai adăpostite apărând și bradul. În valea Latoriţei vegetează un frumos grup de larice care dă zonei un aspect peisagistic deosebit în timpul toamnelor. Pajiștile din zona molidului sunt acoperite de ţepoșică și păiuș roșu. În apropierea cabanei Rânca pot fi întâlnite suprafeţe de diverse ierburi, între care se află păștiţa, floarea paștelui și pulmonariţa. Pajiștile de pe munţii Pleșcoaia, Dilbanul și Cătălinul sunt acoperite cu păiuș și ţepoșică. În lu- minișuri și poieniţe întâlnim mușchiul de turbă, bumbăcariţa, feriga, macrișul iepurelui, crinul de pădure și afinul. Zona golului de munte (la 1750-2159 m) este ocupată de pajiști subalpine și alpine sau, mai ales pe flancurile nordice, de grohotișuri și stâncării. În această zonă predomină plantele erbacee precum ţepoșica, părușca și iarba mieilor. Frumuseţea locurilor este sporită de tufărișurile viguroase de jneapăn, smârdar, afin sau merișor. Jnepenișuri întinse, adevărate baraje vegetale între păduri și golurile alpine, se aștern pe treptele mijlocii ale căldărilor Mija, Slivei, Roșiile, pe muntele Ciobanul sau pe Coasta lui Rus Mică, în Zănoaga Verde sau în Căldarea Câlcescu. Aici, jneapănul a fost mai puţin distrus, însă nu același lucru se poate spune despre coastele Muntinului și ale muntelui Iezerul Latoriţei, unde distrugerea acestuia a fost extinsă. Pe înălţimile Iezerului, Mohorului și ale Pietrei Tăiate își etalează florile plante pitice ca ochiul găinii și ventriceaua. Pe calcarele din muntele Găuri apare și floarea de colţ. Habitatele protejate din sit sunt în număr de 19, dintre care cinci prioritare pentru conservare. Un mușchi rar și iarba gâtului sunt cele două plante protejate la nivel european ale căror populaţii sunt conservate cinci. Situl mai conservă și o specie balcano-dacică (Potentilla haynaldiana), care trăiește alături de alte specii saxicole de origine daco-balcanică. Împreună, ele conturează asociaţii saxicole de o deosebită importanţă pentru această zonă deoarece se întâlnesc numai în câteva masive muntoase din Balcani. Fauna Fauna munţilor Parâng este asemănătoare cu a celorlalți munți din Carpaţii Meridionali, cu unele influenţe specifice nord-vestului Olteniei și Banatului, fiind de asemenea influenţată de etajul altitudinal, ca și vegetaţia. Pe întreg teritoriul sitului carnivorele mari protejate la nivel european (ursul, lupul, râsul) au populaţii cu o stare bună de conservare. Pădurile de foioase adăpostesc numeroase specii de păsări, dintre care amintim muscarul mic, huhurezul mare, buha, cinteza de pădure, presura galbenă, măcăleandrul, ochiul boului, șorecarul comun, viesparul, corbul, brumăriţa de pădure, fâsa de pădure, sturzul de vâsc, alături de multe altele. Apele și zonele umede din acest etaj al pădurilor de foioase adăpostesc populaţii de zglăvoacă cu stare bună de conservare. Mai sus, în zona pădurilor de rășinoase, se pot întâlni numeroase păsări precum cocoșul de munte, ierunca, ciocănitoarea cu trei degete, forfecuţa, aușelul sprâncenat și aușelul cu cap galben, mierla gulerată, ciuvica, minuniţa, piţigoiul cu creastă, piţigoiul de munte, piţigoiul de brădet, brumăriţa alpină etc. În tot situl, acolo unde apa este mai lină sau se adună mai mult timp din an, se pot observa primăvara specii de amfibieni în căutarea locurilor de reproducere: broasca roșie de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă (specie de interes comunitar), salamandre și tritoni. Dintre animalele specifice zonei alpine și subalpine, Parângul oferă un habitat ideal pentru capra neagră, semnalată cu efective în creștere în zonele Găuri, Dereș, Roșiile, Slivei și Mija. În aSpecte socio-economice Și culturale Nu există comunităţi umane/localităţi permanente în sit, singurele activităţi care au loc fiind cele legate de turism, cositul fânaţelor și pășunatul în mod tradiţional. Situl este încercuit aproape în întregime de alte situri sau zone sălbatice astfel încât, chiar și în zona imediat înconjurătoare, singurele activităţi umane sunt cele legate de turism, creșterea animalelor și valorificarea unor produse naturale (ciuperci și/sau fructe de pădure). Cele mai mari localităţi aflate în vecinătatea sitului sunt Petroșani și Petrila, între acestea și sit aflându-se satul Jieţ. Alte comunităţi umane vecine cu situl există în nord la Obârșia Lotrului (un grup de cabane) și în sud (mica staţiune Rânca). În comunităţile din valea Jiului există alimentare cu apă și canalizare, încălzirea fiind făcută în sistem individual, cu gaze naturale sau lemne. Locuitorii sunt puternic afectaţi de declinul exploatărilor miniere, care a fost până nu demult principala activitate pe toată valea. Azi, mulţi s-au reprofilat pe alte activităţi precum cele legate de turism, comerţ, prestări servicii etc. Termenul de momârlani dat locuitorilor din Valea Jiului derivă după unii cercetători din limba latină, de la momo (ţăran) și lan (băștinaș), alţii susţinând că este un termen relativ nou, apărut după 1870 și împământenit odată cu începerea explorărilor și exploatărilor miniere din Valea Jiului. Momârlanii își construiesc și acum casele la fel cum o făceau dacii, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Hainele de sărbătoare ale momârlanilor constau din pantaloni strâmţi și cămașa până la genunchi. Această populaţie a păstrat o serie de practici precreștine, între care amintim obiceiul îngropatului morţilor în curtea de lângă casă (morminte de ogradă). Printre sărbătorile specifice momârlanilor se numără Colindul Piţărăilor și Nedeile. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul și tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Situl dispune în prezent de o infrastructură pentru vizitare alcătuită din cabane, poteci/drumuri pentru vizitare și trasee turistice, fiind necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, un centru de vizitare, puncte de informare, trasee tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Parâng - RO SCI 0188 stâncăriile piscurilor alpine îşi fac cuibul acvila de munte şi corbul. În pădurile întinse din Parâng vieţuiesc căprioara, cerbul şi mistreţul. În pajiştile din sit se întâlneşte o altă specie de interes comunitar, cosaşul transilvănean, iar acolo unde există mult caprifoi negru (un subarbust indigen) se întâlneşte şi o specie foarte rară de croitor, al cărui adulţi se hrănesc cu această plantă şi care este declarat prioritar pentru conservare în spaţiul european. Apele lacurilor de munte (cum sunt lacurile Roşiile şi Câlcescu) sunt de multă vreme sălaşul păstrăvului indigen. Prin efortul silvicultorilor au fost populate cu puiet de păstrăv lacurile Iezerul Latoriţei, Setea Mare, Dereşul, Roşiile, Mija, Mândra şi Lacul Verde. Jieţul, Gilortul Superior, Olteţul Superior, Lotrul Superior sunt de asemenea un paradis al pescarilor aflaţi în căutarea păstrăvului. Nu acelaşi lucru se poate spune despre apele Jiului, puternic poluate în defileu. 0 1,2 2,4 3,6 km 509 Pârâul barlangos - RO SCI 0189 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Suseni. supraFaţa: 66 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 40‘ 59‘‘; Long. E 25˚ 40‘ 25‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1275 max., 946 min., 1099 med. pâRâul BaRlangOS - RO SCI 0189 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face pe DN12 (Gheorgheni-Miercurea Ciuc) din dreptul comunei Voşlobeni. Venind din această direcţie, după satul Valea Strâmbă şi înainte de a intra în comuna Voşlobeni se observă pe stânga un panou mic care indică accesul către Peştera Şugău, de unde se urmează un drum local pietruit, apoi un drum forestier, pe o distanţa de circa 6 km. Altă variantă de acces este din apropierea centrului comunei Voşlobeni, tot pe un drum local pietruit, care trece printre casele din satul Heveder, apoi se continuă pe acelaşi drum forestier comun cu prima cale de acces descrisă. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Importanţa sitului constă în faptul că protejează şi conservă elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, peisagistic și speologic, în sit fiind inclusă în întregime și Rezervaţia Naturală Peștera Șugău. De asemenea, importanța sitului este dată de prezenţa unei populaţii de orhidee dintre care se remarcă papucul Doamnei și a mai multor specii de lilieci care iernează sau se reproduc în Peștera Șugău, toate fiind specii de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găsește pe versantul vestic al Munţilor Giurgeului (Muntele Șipos), în bazinetul hidrografic al Pârâului Barlangos (afluent de dreapta al Pârâului Heveder), pe un substrat format din roci mezometamorfice constituite din calcare și șisturi cristaline. Peștera Șugău (formată cu circa 65 de milioane de ani în urmă în Paleozoic), cu o lungime totală de 1021 m, se întinde pe trei nivele fosile incluse în circuitul turistic și un nivel activ, închis vizitatorilor. Atmosfera peșterii conţine dioxid de carbon într-o concentraţie mai mare decât cea normală, umiditatea ajunge la 90%, iar temperatura medie este cuprinsă între 7 și 9 °C. În peșteră sunt prezente numeroase tipuri de speleoteme precum stalactite conice, stalactite-buzdugan, stalactite fistulare, stalagmite, stâlpi cu guler, scurgeri parietale, coralite, helictite etc., iar sub aspect mineralogic se pot observa splendidele cristalizări ale calciului în formă aragonitică. pedologie Învelișul de soluri s-a format în condiţiile unor factori pedogenetici naturali specifici grupei centrale a Carpaţilor Orientali, fiind alcătuit din următoarele tipuri: molisolurile, răspândite sub pădurile de amestec de fag cu rășinoase și sub pajiștile 0 510 0,5 1 1,5 km de munte, argiluvisolurile, sub insulele de păduri compacte de fag, cambisolurile, sub pădurile de amestec, spodosolurile, sub pădurile de molid, și solurile neevoluate, prezente doar acolo unde apar roci la suprafaţă. Hidrologie Apele subterane carstice ce părăsesc galeria activă a Peșterii Șugău poartă denumirea de Pârâul Șugău. Acesta, după un scurt parcurs în afara peșterii, se varsă în Pârâul Barlangos, care este afluent al Pârâului Heveder. aspeCte ClimatologiCe Climatul arealului este unul temperat-boreal, de natură montană carpatică. Poziţia Munţilor Giurgeului și a sitului faţă de larga arie depresionară dinspre vest (Depresiunea GiurgeuluiDepresiunea Gheorghenilor) determină o circulaţie activă a curenţilor de aer care produc inversiuni termice și fac să se înregistreze temperaturi și fenomene cu totul diferite în funcţie de expoziţia versanţilor. Astfel, inversiunile termice produse pe versanţii unde se află situl fac să se înregistreze temperaturi de până la –35 °C în lunile februarie și martie. Aceste acumulări de aer rece sunt însoţite uneori și de ceţuri, care se risipesc odată cu răsăritul soarelui, când briza de vale pune în mișcare masele de aer dirijându-le către creste. Temperatura medie în timpul verii este de 18 °C, cea maximă înregistrându-se la sfârșitul lunii iulie. Primele îngheţuri se produc la sfârșitul lui septembrie, iar ultimele se produc spre sfârșitul lunii mai. Ploile sunt frecvente primăvara și toamna, fiind în general de scurtă durată. BioCenoza vegetaţia Situl se află în cea mai mare parte în etajul montan mijlociu, urcând până în etajul montan superior (Vârful Șipoș, 1568 m). Teritoriul sitului este acoperit în cea mai mare parte de păduri de conifere, pe alocuri în amestec cu foioase. Dominant este molidul, dar acesta apare și în amestec cu bradul, fagul și paltinul de munte. În arealul sitului, vârsta medie a molidișurilor este circa 70 de ani, dar există suprafeţe cu arbori de 130 de ani. În sit există o populaţie de orhidee de interes comunitar, papucul Doamnei, aflată într-o stare de conservare foarte bună. De asemenea, sunt prezente și alte orhidee cu valoare bioindicatoare precum căpșunița roșie, dumbrăvița, mlăștinița și specii de plante importante din punct de vedere fitogeografic: omagul (endemit carpatic), breabănul (element floristic daco-balcanic, subendemit), mierea ursului (element floristic daco-balcanic, subendemit), crucea voinicului (endemit carpatic). De-a lungul pâraielor montane care traversează sau mărginesc situl apar fâșii înguste de păduri aluviale de arin alb cu specii ierboase precum calcea, captalanul și lăptucul oii (element floristic daco-balcanic, subendemit), care formează un habitat prioritar. Vegetaţia ierboasă de pajiște montană acoperă suprafeţe foarte mici din sit, fiind dominată de păiușul roșu și iarba vântului. De asemenea, în aceste pajiști se întâlnește și brândușa de munte, un endemit carpatic important. podării din zonăau început să desfășoare activități de turism rural. Locuințele au alimentare cu apă, însă nu toate sunt racordate la canalizare, iar încălzirea lor se face cu lemne. În localitățile aflate în vecinătatea sitului se remarcă bisericile vechi din lemn sau din piatră, construite la începutul secolului al XVII-lea. Tot aici, la sfârșitul lunii iulie, se organizează un festivalul cultural-muzical „Întâlnirea Fanfarelor“, precum și un festivalul de dansuri populare „Așa-i dansul pe la noi“, la care participă formaţii de dansuri populare românești și secuiești din tot judeţul Harghita. Fauna În pâraiele de munte care traversează sau se află în vecinătatea sitului întâlnim o faună de pești caracteristică apelor repezi de munte formată din păstrăv, clean, porcușor și specia de interes comunitar mreană vânătă. Amfibienii și reptilele sunt reprezentate de buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă și tritonul carpatic, specii de interes comunitar, alături de care se mai întâlnesc salamandra, broasca roșie de munte, șopârla de munte, năpârca, vipera comună și șarpele de alun. Specii reprezentative de mamifere mari al căror habitat se suprapune parţial sau total cu suprafaţa sitului sunt cerbul carpatin, căpriorul și mistrețul. În zonă au fost semnalate și exemplare de urs brun, râs și lup. Galeria activă din Peștera Șugău este utilizată pentru iernare și reproducere de către liliacul comun, liliacul mic, liliacul urecheat și liliacul mic cu potcoavă. Tot aici trăiesc specii de nevertebrate troglobionte și trogloxene, fiind identificate și fosile ale ursului de cavernă, specie care a folosit peștera ca loc de refugiu în perioada ultimei glaciaţiuni. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Cositul, exploatarea masei lemnoase, recoltarea de fructe de pădure și ciuperci sunt activităţi care de derulează sporadic în sit. Exploatarea masei lemnoase este avizată și controlată de custodele sitului și nu afectează condiţiile hidro-geologice care influențează mediul cavernicol al Peșterii Șugău. Vizitarea acesteia se desfășoară doar cu ghizi autorizați, în grupuri mici, cu pauză între grupuri, în perioada mai-septembrie, astfel încât impactul antropic asupra ecosistemului peșterii este minimalizat. Porţile intrărilor în peșteră sunt în așa fel concepute încât să asigure libera circulaţie a liliecilor care folosesc această cavitate în timpul iernii pentru hibernare. aspecte socio-economice Și culturale În satele comunei Suseni trăiește un număr de peste 5000 de locuitori care se ocupă cu creșterea animalelor, agricultură, exploatare forestieră, prelucrarea lemnului, mulți localnici lucrând și în cariera de andezit. Un număr tot mai mare de gos- aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenționare și informare, punct de intrare, poteci de vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare, vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Panourile pentru orientare în teren există, însă necesită îmbunătățiri. De asemenea, situl are un punct de informare care este utilizat și ca punct de supraveghere/ observare de către custode. Penteleu - RO SCI 0190 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Gura Teghii. Județul covasna: Comandău, Zagon. supraFaţa: 11.268 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 37‘ 37‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 1‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1759 max., 644 min., 1251 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face prin staţiile CFR până la halta Nehoiu, sau pe DN10 până în aceeaşi localitate şi apoi spre localitatea Varlaam. Din Varlaam se pot urma drumurile forestiere Bâsca Mare, Bâsculiţa, Milea, Cernat, Vâna Mare, Bâsca Mica, Şapte Izvoare. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus variolosus). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Dicranum viride • Drepanocladus vernicosus • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Munţii Penteleu sunt o grupă muntoasă din estul Carpaţilor de Curbură, aparţinând de lanţul muntos al Carpaţilor Orientali, delimitaţi de Munţii Vrancei și de Masivul Podu Calului prin culoarele văilor Bâsca Mare și Bâsca Mică. Peisajul impresionează prin culmi prelungi, pajiști întinse și prin perspectiva largă asupra Carpaţilor de Curbură. Astfel, în zilele cu vizibilitate bună, din culmea principală a Penteleului pot fi observate masivele muntoase cuprinse între Munţii Ciucaș și Munţii Vrancei. Cel mai înalt pisc este Vârful Penteleu (1772 m). Văile Bâsca Mare și Bâsca Mică au o desfășurare N-S și îmbracă aspecte diferite de la un sector la altul, în funcţie de rocă și structură. Cadrul natural variat cuprinde un mozaic de ecosisteme valoroase din punct de vedere al conservării biodiversităţii. O mare parte a comunităţilor de floră și-au găsit refugiul în habitatele de aici, oferind nișe ecologice adecvate unui însemnat număr de specii rezidente, dintre care trei specii sunt de interes conservativ, iar multe altele sunt importante sau rare (diverse specii de orhidee sălbatice, ferigi și mușchi de pădure etc). Situl adăpostește șapte habitate de interes comunitar, dintre care menționăm habitatul pădurilor aluviale cu anin negru și frasin (habitat prioritar). Situl se caracterizează printr-o diversitate mare a habitatelor și dispunerea lor în mozaic, dar și prin gradul ridicat de integritate ecologică al acestora. Într-o arie relativ restrânsă putem întâlni habitate variate legate de pădure și de pășunile alpine. Circa 95% din suprafaţa sitului este acoperită de păduri (păduri de foioase 8%, păduri de amestec 64%, păduri de conifere 15% și păduri în tranziţie 8%), în timp ce pajiștile naturale, stepele, tinoavele și grohotișurile împart restul de 5%. Dintre nevertebrate menționăm prezența fluturelui vărgat, a carabului și croitorului fagului, specii de interes european. Situl găzduiește trei specii de amfibieni de interes conservativ, precum și numeroase specii de pești, dintre care două specii sunt considerate periclitate în Europa (moioagă și zglăvoc). Situl prezintă importanţă pentru carnivorele mari (urs, lup, râs), reprezentate prin populaţii optime sub aspectul densităţii, frecvenţei în zonă și al efectului regulator în populaţiile prădate. Culoarele de schimb între indivizii populaţiilor celor trei specii de carnivore mari, aflate pe versanţi diferiţi, permit fluxul genetic, evitându-se astfel izolarea și consanguinizarea unor populaţii prea mici. În sit a fost semnalată recent prezența vidrei, precum și a pisicii sălbatice. Sub culmea Penteleu, la NE de vârful principal, pe o treaptă structurală situată la 1510 m, pe locul unui fost lac s-a dezvoltat un interesant tinov numit Lacul Roșu, cu ochiuri de apă prezente doar primăvara. Biotopul geologie/geomorFologie Rocile din sit sunt predominant gresii, argile și marne, la care se adaugă microconglomerate, marno-calcare, menilite, șisturi. Stratele de rocă au grosimi de la caţiva centimetri până la 2-10 m, dispuse în alternanţă. Se disting sectoare în care orizonturile de gresii sunt mai subţiri și alternează cu cele marno-argiloase. La nord de aliniamentul Nehoiaș-Secuiu, faciesul gresiei de Tarcău este majoritar, cuprinzând strate de gresii de până la 3 m grosime și intercalaţii subţiri de argile. Gresia propriu-zisă are culoare cenușie conţine mult cuarţ, mică și ciment calcaros. Orizonturile și stratele de gresii, argile și marne sunt cutate pe direcția NE-SV. Stratele au cădere mare, adesea fiind chiar verticale. Caracteristicile structurale se reflectă atât în fizionomia generală a reliefului, cât mai ales în detașarea unor forme aparte (ziduri de gresie, jgheaburi, cueste). Regiunea s-a format în neozoic, după care, pe parcursul mai multor faze de ridicare, a fost înălţată și fragmentată. În tot acest timp, reţeaua hidrografică a fragmentat intens suprafaţa iniţială și a creat înfăţișarea de astăzi. Mișcările neotectonice s-au manifestat prin ridicări intense în sectorul Ciucaș-Siriu-Penteleu, unde avem cele mai mari înălțimi. Masivul Penteleu este format dintr-o culme principală cu desfășurarea N-S, în lungul căreia se află toate vârfurile principale Piciorul Caprei (1520 m), Viforâta (1667 m), Penteleu (1772 m), Crucea Fetei (1577 m), Corâiu (1608 m), Ciulianoș (1602 m). Din culmea principală se desprind o serie de culmi ce coboară în trepte și care au în majoritate o dispoziţie E-V și o înălţime cuprinsă între 9001500 m. Fizionomia culmilor este destul de variată. Cele axate pe formaţiuni predominant grezoase sunt mai înalte, podurile sunt relativ netede, iar versanţii abrupţi. Interfluviile lungi dau un profil accidentat, cu vârfuri, șei și pereţi abrupţi. Pe versanţi, numeroasele alunecări de teren creează un aspect aparte. Râpele de desprindere de formă semicirculară, de zeci de metri înălţime, au în faţă o masă de pământ dispusă în trepte și valuri haotice. Văile s-au adâncit în relieful iniţial cu 150-300 m și prezintă numeroase rupturi de pantă, iar în profil transversal au sectoare înguste care alternează cu porţiuni largi. pedologie Solurile din sit sunt caracteristice habitatelor prezente. Le menționăm pe cele de tip litosol, districambisol (sol brun acid), luvisol (sol brun luvic), andosol, soluri profunde, podzoluri. Apar și soluri superficiale, scheletice. Turbosolurile sunt foarte acide, umede-ude (înmlăștinite). Se întâlnesc, de asemenea, eutricambosoluri, luvosoluri, districambosoluri, soluri slab scheletice, jilave precum și gleisoluri, soluri coluviale umede (bogate în pietriș și bolovăniș fixat), rendzine superficiale, foliosoluri (cu depuneri de pietriș și prundiș), soluri aluviale (bogate în substanţe nutritive, cu regim trofic și hidric alternant, determinat de frecvența sau intensitatea inundațiilor). Hidrologie Reţeaua hidrografică este tributară râurilor Bâsca Mare, în partea de vest, și Bâsca Mică în est. Bâsca Mare prezintă un bazin asimetric, cei mai importanţi afluenţi fiind Tămășoiu, Corâiu, Pârâul Porcului, Izvorul cu Ulii, Izvorul Calului, Bâsculiţa, Cernatu, Milea, Cursele Dogari. După ce își adună izvoarele de sub vârful Lăcăuţi și vârful Zârna, Bâsca Mare străbate Depresiunea Comandău, iar de la confluenţa cu Dârnăul și până la unirea cu Bâsca Mică, pe mai mult de 40 km, separă munţii Penteleu de Podu Calului. Cea mai mare parte din sector pEntElEu - RO SCI 0190 HaBitatele De interes comunitar Din sit 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărișuri alpine și boreale; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). are înfăţișarea unui culoar de vale îngust, tăiat predominant în formaţiuni rezistente. Este deosebit de pitoresc defileul tăiat începând de la nord de confluenţa cu Bâsculiţa, până în amonte de Cernatu. Între Cernatu și Varlaam valea se lărgește mult, iar terasele sunt mai bine dezvoltate. Bâsca Mică primește numeroase pâraie ce coboară din Munţii Penteleu (Bălescuţu, Bălescu Mare, Zănoaga, Izvorul Sărat, Șapte Izvoare, Ciuta Mare, Brebu, Pârâul Stânii, Paltinu, Neagra). Până în Brebu are o direcţie N-S, iar de aici la Varlaam descrie un cot larg NE-SV. În lungul său se găsesc mici sectoare de defileu, unde există numeroase praguri generate de bancurile groase de gresie pe care apa formează suite de cascade. Bâsca Mare se unește cu Bâsca Mică la Varlaam și până la confluenţa cu Buzăul poartă numele de Bâsca Rosilei, pe unele hărţi fiind consemnată doar „Bâsca“. În Munţii Penteleu, sub Muchia Steghii, se află Lacul Negru, la 1050 m altitudine, a cărui origine este legată de procesele de alunecare de mari dimensiuni ce au avut loc în această regiune. Acest lac se află în mijlocul unei păduri și înregistrează un grad înaintat de colmatare. Urme de lacuri de baraj natural se pot remarca și pe valea Patacu. În numeroase microdepresiuni, îndeosebi pe Viforâta, Zănoaga și culmea Penteleu, primăvara se menţin ochiuri de apă circulare sau alungite adânci până la 1 m. aspeCte ClimatologiCe Situl se găsește sub influenţa periodică a vânturilor din NV și NE. Relieful, desfășurarea și configuraţia principalelor culmi, vârfuri și văi duc la apariţia unor deosebiri notabile în regimul parametrilor climatici. Masivul Penteleu însumează un număr de zile mai mare de timp senin în comparaţie cu Siriul, datorită poziţiei sale estice în calea maselor de aer umed din NV. Mai sus de 1400 m se individualizează un etaj al vârfurilor și crestelor despădurite și expuse. Aici, circa 5-6 luni pe an se semnalează valori medii termice negative, în rest valorile fiiind sub 10 °C. Precipitaţiile ating o medie anuală de 1100 mm, înregistrându-se frecvenţa cea mai ridicată în intervalul mai-iulie, când au caracter de aversă. Vântul este puternic și extrem de violent iarna (peste 13 m/s în ianuarie) și la trecerea de la un sezon la altul, direcţia dominantă fiind NV-SE. Sub altitudinea de 1400 m se desfășoară etajul montan forestier, în cadrul căruia clima se caracterizează prin 3-5 luni reci și relativ umede și 7-9 luni temperate. Iarna sunt frecvente inversiunile de temperatură în lungul văilor. Vara temperaturile sunt relativ ridicate, mediile lunare situându-se între 17 și 22 °C. Versanţii orientaţi spre S, SE și SV au un potenţial termic pozitiv mai mare și înregistrează un număr de zile cu zăpadă mai scăzut. În etajul forestier, cantitatea de precipitaţii este de 800-900 mm/an. BioCenoza vegetaţia Poziţia geografică și altitudinea între 600 și 1772 m, alături de alţi factori ecologici abiotici și biotici, au făcut ca în sit să existe o varietate mare de specii de plante, multe fiind importante sau rare. Defrișurile, pășunatul intensiv, vânătoarea și pescuitul abuziv au determinat reducerea numărului de indivizi din anumite specii, ceea ce a impus punerea sub ocrotire a acestora. Crestele, vârfurile și unele platouri de peste 14001450 m prezintă o vegetaţie subalpină, cu tufărișuri și ierburi comune. Poziţia joasă a limitei pădurii și extensiunea mai largă în Masivul Penteleu a etajului subalpin sunt legate de defrișările făcute de-a lungul anilor pentru mărirea suprafeţei de pășunat. Caracteristice sunt tufărișurile dese de afini și merișor, anin de munte și, mai ales, ienupăr (ce ocupă suprafeţe mari la peste 1500 m altitudine). Abrupturile stâncoase sunt dominate de păiușul de stâncă, iar locurile plane cu altitudini mai mici, de păiușul roșu și iarba câmpului, în amestec cu țepoșica. Se remarcă numeroase specii de plante care dau pajiștilor palete coloristice extrem de variate (stânjenel de munte, garoafă, genţiană, toporaș de munte, coacăz, cătină mică, clopoțel etc). În unele microdepresiuni în care au existat lacuri, dezvoltarea abundentă a vegetaţiei a dus la individualizarea unor mlaștini cu mușchi de turbă, roua cerului, o specie de orhidee numită popular poroinic, bumbăcariţei, diverse specii de rogoz etc. Tipic pentru acest tip de vegetație este Lacul Roșu din Penteleu, transformat cu timpul în tinov. La altitudini de 1300-1400 m, precum și pe versanţii cu expunere nordică se întâlnesc păduri de molid, asociate cu mestecăniș și fag. Pădurile de brad cresc pe suprafeţe mici, în cadrul pădurilor de amestec de fag cu rășinoase, întâlnindu-se mai mult pe versantul estic. Pădurile de molid pure sunt limitate ca suprafaţă și apar între 1200 și 1600 m. Pe versanţii sudici, între 1200 și 1400 m, molidul este în amestec cu făgetele. Alături de molid întâlnim brad și pin. Pajiștile din zona de pădure sunt bogate în graminee, îndeosebi păiuș roșu și iarba câmpului. Arbuștii sunt reprezentaţi de alun, soc comun, zmeur. Stratul ierbos este compus din cinsteţ, mierea ursului, diverse specii de ferigi și feriguță. În lungul apelor și în sectoarele umede există mai multe specii de mușchi, piciorul cocoșului, izmă, pipirig, captalan etc. Plantaţiile de pini se regăsesc în locurile predispuse alunecărilor de teren, iar pini izolați apar pe fâneţele de la altitudini mai mari, cu expoziţie nordică, având ca substrat părușca, ţepoșica și ferigile. Între 1000 și 1300 m altitudine, pădurile de amestec de fag cu rășinoase conţin și paltin, ulm de munte, frasin comun, carpen. Dintre speciile stratului ierbos se remarcă cinsteţul, trepădătoarea, vinăriţa, mierea ursului. Între 600 și 1000 m altitudine se găsesc păduri de fag în asociaţie cu paltin, ulm de munte, frasin, jugastru, plop tremurător, carpen. Arbuștii sunt reprezentaţi de alun, soc, corn, zmeur, mur. La altitudini de 600-700 m se întâlnesc păduri de gorun, mai ales pe versanţii cu expunere sudică, în asociaţie cu frasin, tei, cireș. Zăvoaiele sau pădurile de luncă sunt formate din arbori și arbuști cu lemn moale (anin alb, anin negru, plop, 511 Penteleu - RO SCI 0190 diverse specii de sălcii, cătină şi răchită) şi specii ale stratului ierbos precum alior, năpraznic, firuţă, diverse specii de trifoi. Fauna Dintre speciile de faună prezente în sit amintim multitudinea de specii de insecte, dintre care se remarcă Callimorpha quadripunctaria (numită popular fluturele vărgat), specii de coleoptere precum carabul și croitorul fagului. Aceste specii sunt în strânsă legătură cu habitatele forestiere din sit, larvele fiind cantonate în diverse părţi subterane sau supraterane ale plantelor gazdă. Pentru celelalte specii identificate în zonă există referiri privitoare la prezenţa lor în masivul Penteleu, dar nu neaparat și în aria investigată din sit. Dintre nevertebrate a fost semnalată și prezența melcului de grădină (melc de livadă sau melc de Burgundia). Datorită prezenţei ecosistemelor acvatice reprezentate de apele curgatoare, se disting speciile de pești ce populeaza râurile de munte de altitudine medie, cu viteze ale curentului nu foarte mari (mreană, mreană vânătă, clean, păstrăv, lipan, scobar, moioagă, zglăvoacă sau zglăvoc). În apele 0 512 1 2 3 km sitului se mai întâlnește și boișteanul, denumit popular și crăiete, crai sau verdete. Dintre speciile de amfibieni prezente în sit menționăm buhaiul de baltă cu burta galbenă (izvoraș cu burta galbenă), tritonul carpatic, tritonul cu creastă, broască roșie de munte, broască râioasă verde, salamandră comună sau salamandră de foc. Dintre reptile, menționăm prezența în arealul sitului a unor specii precum năpârcă (șarpele-de-sticlă), viperă comună, șarpe de apă, șarpe de alun, șopârla de ziduri, șopârla de munte. Dintre micromamifere sunt prezente specii de guzgani, reprezentativ pentru zona sitului fiind guzganul roșu. Mamiferele mari se remarcă prin speciile de carnivore mari (urs, lup, râs) și speciile de ierbivore mari (cerb carpatin, căprior). Alături de acestea se întâlnesc specii montane caracteristice pădurilor de amestec de foioase cu conifere (mistreţ, nevăstuică, vulpe, jder, jder de copac, dihor de casă, vidră, iepure, pisică sălbatică etc.). aSpecte socio-economice Și culturale Principalele activități economice din zonă sunt creșterea ani- malelor și exploatarea și prelucrarea lemnului. Satele din zonă au fost inițial sate de moșneni, care se ocupau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni care au stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra munților Buzăului, acesta revenind unui număr de cinci persoane, proprietatea întinzându-se până la granița cu Imperiul Austriac. Între 1850 și 1880 la Gura Teghii a funcţionat o staţiune balneoclimaterică sub numele Bâsca-Penteleu. Aici, întreprinzătorul Enache Persescu trata cu zer, fel de fel de afecţiuni, printre care și TBC-ul. În timpul Primului Război Mondial, zona a fost ocupată între 1916 și 1918 de armatele germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, iluminat electric și cu apă caldă curentă pentru tratarea răniţilor. Localnicii beneficiau și ei gratuit, săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta a intrat în paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. Cășăriile de aici produceau brânză, urdă, lapte la putină și vestitul Cașcaval de Penteleu. O altă prezenţă aproape mistică este Vulturul Ilie. Numit „ultimul zăgan“ de către Marin Sorescu, acesta a trăit între anii 1924 și 1942. Dintre tradițiile populare ale zonei menționăm „nedeile“ sau Drăgaica. Pe vremuri, pe muntele Penteleu se ţineau nedeile sau târgurile anuale denumite popular Drăgaica, târguri care în secolul XIX au coborât în câmpie, lângă orașul Buzău, unde se ţin și în prezent. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În prezent nu există activităţi cu impact negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Există bariere, poteci și drumuri pentru vizitare, precum și trasee turistice. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, un centru de vizitare și puncte de informare, trasee tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Peştera limanu - RO SCI 0191 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Limanu, Mangalia. supraFaţa: 12 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 48‘ 25‘‘; Long. E 28˚ 31‘ 27‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 29 max., 4 min., 16 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face de pe drumul naţional DN39 (E87) (Constanţa-Mangalia), apoi pe DJ Mangalia-Limanu. Peştera este localizată în comuna Limanu, în sud-estul judeţului Constanţa, la 5 km de Mangalia, în apropiere de Vama Veche. Accesul CFR este posibil până în stațiile Constanța sau Mangalia. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8310 - Peșteri în care accesul publicului este interzis. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). caracterizarea Sitului prezentare generală Peștera Limanu este cel mai tipic sistem de galerii de tip labirintic din România, având o lungime a galeriei principale de 3405 m. Este o cavitate fosilă, monoetajată, orizontală, cu o dezvoltare de 5000 m. Fauna cavernicolă este bine reprezentată prin specii de nevertebrate (specii de insecte şi păianjeni) şi vertebrate, în special lilieci. În păşunea de deasupra peşterii poate fi observant popândăul, specie de interes comunitar, precum și unele specii de amfibieni și reptile (broască mică de lac, broască verde, șopârlă de câmp, gușter, șarpe de apă). O importanță aparte o are biodiversitatea subterană, reprezentată de nevertebrate, speciile caracteristice având origine mediteraneană. Colonii de lilieci din mai multe specii (liliac mare cu potcoavă, liliac cu aripi lungi, liliac cu potcoavă al lui Mehely, foarte rar liliac mic cu potcoavă, liliac comun mic, liliac comun și liliac cu mustăți) actuale sau din trecut au dus la acumularea de guano, care atinge frecvent 50 cm grosime, nivel sub care este transformat în chiropterit. Fauna prezintă 76 de specii de nevertebrate, dintre care cinci specii sunt noi pentru știință. Specia Microcreagris callaticola se găsește într-o singură locație din peșteră, fiind o specie nouă pentru știinţă, lipsită de ochi și excelent adaptată la mediul cavernicol. Au fost găsite în peșteră diferite resturi osoase, provenind de la pisica sălbatică, lup, bursuc, dihor pătat, cățelul pământului, hârciog auriu, grivan dobrogean. Desigur, au mai fost găsite și oase de iepure de câmp, arici, diferite rozătoare mici, animale domestice etc. Din multe puncte de vedere, peștera Limanu poate fi considerată un laborator perfect pentru studierea dinamicii faunei, cu variate adaptări la viața troglobiontă, dinamica spațio-temporală și transformările evolutive care au avut loc și continuă să modeleze orice comunitate de organisme. Adăpostul de hibernare a liliecilor din Peștera Limanu este unul dintre cele trei adăposturi cunoscute în Romania pentru specia Rhinolophus mehelyi, o colonie de hibernare care cuprindea acum 30 ani circa 40005000 de lilieci, iar astazi în jur de 65-300. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia aflată deasupra peșterii Limanu este reprezentată de specii caracteristice pășunilor degradate, majoritatea fiind plante comune pajistilor stepice. Aici pot fi întâlnite specii precum sadina (păiș-dulce), scaiul dracului (rostogol), sugărelul alb, iarba-șarpelui, cicoarea comună, sălăţica-zidului, cimbrul, măturica (scaiete), plevaiţa, sincerica, micsandrele sălbatice, pătlagina îngustă, scaiul vânăt, imortela de câmp (flori nemuritoare roz), mohorul verde, încheietoarea (încheietură), nemțisorii de câmp (albăstrioare, buruiană de făcut copii, ciocănașii, ciocul bobii, ciocul ciocârliei, ciocul berzei, cizma cucului, cârligei), pieptănărița, lucerna verde, trifoiașul, rechia (rezedă de câmp), sporișul (verbină), voinicica, buruiana urda vacii, planta medicinală pelinița (mălin, măturișcă, măturița), macul de grădină etc. Fauna În peștera Limanu, speciile caracteristice din zona de la intrare sunt reprezentate prin păianjeni, ai căror coconi mici și albi se observă la baza pereților. În excavaţiile pereţilor se observă capcanele în formă de pâlnii în care stau la pândă reprezentanţi ai familiei Agelenidae. În lunile de vară au fost observate și unele specii de fluturi. La baza pereţilor, pe sub pietre sau pe pereți, pot fi găsite gasteropode, izopode, chilopode, pseudoscorpioni, fluturi, formicide, diptere etc. La 40 m de intrare, în dreptul „pietrei sculptate“, podeaua galeriei principale este acoperită cu guano și detritus vegetal. Aici pot fi frecvent întâlniţi pseudoscorpioni, aranee, gamaside, colembole, numeroase psocoptere, gândaci și fluturi. Camera nr. 22 reprezintă unul dintre punctele cele mai bogate în faună și se caracterizează printr-un amestec de forme cavernicole, cu forme provenite de la exterior prin intermediul fisurilor. Pătura de calcar care constituie tavanul este atât de subţire, încât în unele locuri rădăcinile plantelor ierboase de la exterior ajung până în golul peșterii. Speciile identificate în această zonă sunt reprezentate în special de gasteropode, chilopode și pseudoscorpioni. Un al treilea punct, la 200 m de intrare, bogat în faună și care reprezintă și locul cu factorii microclimatici cei mai constanţi este Galeria nr. 29. Extremitatea estică a acestei galerii a fost în trecut în legatură cu exteriorul, deoarece se închide cu un povârniș de pământ vegetal, cu foarte multe cochilii. Astăzi, această deschidere este complet colmatată. În restul galeriei, care are podeaua acoperită în mare parte cu argilă amestecată cu guano, s-au găsit nematode, diplopode, diptere etc. Fauna tipic guanofilă este constituită din Eulaelaps stabularis, Eulaelaps arcualis și Coprholaspis glaber, precum și din diverse specii de gândaci. Dintre păianjeni, cei care se întâlnesc în această galerie și care reprezintă formele de arahnide tipice sunt Cicurina cicurea și Lepthyphantes sp. În Peștera de la Limanu se adăpostește una dintre cele mai mari colonii cunoscute la noi în ţară de liliac cu potcoavă al lui Mehely, o a doua colonie ca importanță fiind cea din Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei. În timpul somnului de iarnă, liliacul cu potcoavă se asociază cu liliacul cu aripi lungi, formând colonii mixte. În jurul coloniei mixte s-au mai gasit și lilieci mari cu potcoavă, indivizi răzleţi, niciodată asociaţi în colonie. În lunile de vară, atât liliacul cu potcoavă cât și liliacul cu aripi lungi formează mici colonii separate, răspândite în lungul galeriilor. Dintre vertebratele întâlnite în perimetrul sitului menționăm speciile de rozătoare mici (popândău, șoarece săritor de stepă), precum și iepurele și bursucul. aSpecte socio-economice Și culturale Pe lângă români, în Limanu întâlnim și diverse minorități (lipoveni, tătari, rromi, unguri și turci). Principalele sectoare de activitate din zonă sunt construcțiile navale, industria textilă, industria alimentară, turismul (balnear, cultural și de afaceri), transportul naval, precum și agricultura (în special grâu și porumb) și creșterea animalelor (ovine și bovine). Există patru mari baze de tratament balnear la Mangalia, care exploatea- ză nămolurile sapropelice și apele mezotermale sulfuroase. Turismul estival (2 Mai, Vama Veche, Mangalia) s-a dezvoltat în ultimii ani, atrăgând peste 100000 de persoane pe sezon. Denumită „Peștera de la Icoane“, „Peștera de la Baltă“ sau „Peștera Caracicola”, peștera Limanu este înconjurată de legende. Se spune astfel că ar fi folosită ca ascunzătoare de haiduci, că ar ajunge în Bulgaria, că localnicii rătăciti prin labirintul galeriilor sale au reușit să găsească până la urmă iesirea doar ca urmare a faptului că au auzit clopotele bisericii din sat. Experţii spun însă că în realitate galeriile peșterii Limanu se află doar sub platoul dealului din nordul satului, în unele locuri fiind despărţite de suprafaţa de numai câțiva metri de calcare, în care se văd fosilizate scoicile care se găseau altădată pe fundul mării. Peştera lImanu - ro SCI 0191 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul și vandalismul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Există bariere, precum și supravaghere și pază cu caracter permanent exercitate de către custode. Există o împrejmuire și au existat mai multe sisteme de închidere a peșterii, majoritatea fiind vandalizate la scurt timp după instalarea lor. Există panouri de avertizare/atenţionare (unele fiind în prezent vandalizate și distruse). Sunt necesare panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative, puncte de informare, amenajări pentru observare și supraveghere, amenajări adecvate pentru colectarea deșeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Peștera este formată din calcare sarmaţiene, cu stratificaţie perfect orizontală. Peștera Limanu se remarcă și prin importanţa speologică, fiind o peșteră freatică dezvoltată în calcare stratificate orizontal. Când placa de calcar sarmaţian s-a scufundat sub nivelul freatic, apele au pătruns în lungul planelor rectilinii de discontinuitate din rocă și au dizolvat-o, lăsând în urmă o reţea cu distributie, rectangulară. Aceasta este formată din galerii cu secţiuni dreptunghiulare surprinzător de regulate. pedologie Calcarele sarmaţiene sunt acoperite de o cuvertură de depozite loessoide de 30-40 m grosime. În lungul văilor această cuvertură este îndepărtată, iar calcarele apar la suprafaţă. Calcarele constituite din aglomerări de cochilii cimentate au numeroase fosile ostracode, foraminifere, lamelibranhiate (scoici) ale genului Mactra, în timp ce calcarele mai vechi situate în vecinătate au numeroase fosile de scoici ale genului Cardium. Multe dintre galeriile din peșteră adăpostesc colonii de lilieci din această cauză pardoseala este în unele puncte acoperită de un depozit apreciabil de guano, de peste 50 cm grosime. Hidrologie Peștera Limanu reprezintă un cavernament hibrid natural-antropic, respectiv o peșteră freatică aflată în prezent la 26 m altitudine. Zona peșterii a avut atât perioade de existență subaeriană, cât și etape subacvatice, când era scufundată sub nivelul apelor marine. aspeCte ClimatologiCe La Mangalia, temperatura medie multianuală este de 11,2 °C. Durata de strălucire a soarelui este de circa 182 zile/an. Vara nu se înregistrează o frecvență mare a zilelor tropicale datorită influenței brizelor marine. Pe litoralul Marii Negre se înregistrează cele mai scăzute cantități de precipitații atmosferice din țară, (Mangalia 378,8 mm/an), situând zona între regiunile cele mai aride ale țării. Durata medie anuală de producere a furtunilor este de circa 17-19 zile. Iarna, Marea Neagră se află sub acțiunea vânturilor din sectorul nordic (NV, N, NE), foarte puternice în apropierea ţărmului. Vara se simte mai mult briza mării. 0 0,5 1 1,5 km 513 Peştera măgurici - RO SCI 0192 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Boiu Mare, Valea Chioarului. Județul sălaj: Ileanda. supraFaţa: 95 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 21‘ 39‘‘; Long. E 23˚ 33‘ 28‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 358 max., 211 min., 280 med. Peştera măGurICI - ro SCI 0192 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN1C (E58) (Baia Mare-Dej), care ajunge la limita sitului în dreptul localităților Răstoci şi Perii Vadului (comuna Ileanda). speciile De interes comunitar Din sit mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis). caracterizarea sitului prezentare generală Peștera este situată în Podişul Purcreț-Boiu Mare, zona carstică Mesteacăn-Răstoci, aflată pe teritoriul satului Răstoci, comuna Ileanda. Până în prezent în Peştera Măgurici au fost identificate cinci specii de lilieci, toate de interes comunitar. Pe întreaga suprafață de lângă peșteră există un peisaj mozaicat cu păduri, pășuni, culturi de porumb, plante leguminoase și cartofi. Prin urmare, zona de lângă peșteră reprezintă un teritoriu de hrănire bun pentru aceste populații de lilieci. Datorită importanței acestei peșteri pentru liliecii din Platoul Someșan, aceasta a fost inclusă începând cu anul 2002 într-un program național de monitorizare a chiropterelor, care continuă și în prezent. Tot aici a fost semnalată existenţa phosphammitului (este citat pentru a doua oară în lume), francoanellitului, mirabilitului, bassanitului, cesanitului, monetitului și taranakitului, care sunt rarități pentru mineralogia peșterilor din România. Biotopul geologie/geomorFologie In ceea ce privește structura geologică, oligocenul este reprezentat prin strate constituite din marne cenușii-albicioase, slab bituminoase. Se remarcă prezența „Stratului de Ileanda Mare“ constituit din șisturi argiloase, foioase, nisipoase, cenușiu-negricioase, care trec treptat în șisturi argiloase negre, bituminoase, cu solzi și schelete de pește, cu eflorescențe de sulf sau sulfat de calciu, având la partea superioara intercalații grezoase. Această succesiune este asemănătoare cu roca mamă principală a hidrocarburilor din Depresiunea Transilvaniei. Peștera Măgurici adăpostește și monocristale de gips. Din punct de vedere mineralogic, observațiile efectuate au scos în evidență, pentru prima dată în carstul din România, crustele de gips de tip starburst, precum și splendide agregate de gips formate în masa argilei existente pe podeaua peșterii. Situl se află într-o zonă deluroasă, unde culoarul Someșului prezintă îngustări semnificative între Perii Vadului și Răstoci. pedologie În zona sitului, cele mai răspândite sunt solurile brune podzolite și uneori pseudogleizate care s-au format sub influenţa unui climat cu precipitaţii abundente și cu circulaţie deficitară 0 514 0,5 1 1,5 km a apei în sol. Aceste soluri sunt specifice dealurilor mai înalte din bazinul Someșului. Solurile brun-roșcate, cu fertilitate slabă, au un areal mare în zonă. Solurile erodate (regosoluri sau protosoluri) se prezintă sub formă de petice izolate. Apariția acestora este legată de eroziune, de fragmentarea reliefului, de prezenţa argilei, marnei și a nisipurilor. Hidrologie În lunca terasată a Someșului se găsește o pânza de apă al cărei nivel hidrostatic este influențat de Someș și de precipitații. Apa este în general nepotabilă, din cauza durității și substanțelor organice prezente. Rețeaua hidrografică este drenată de râul Someș, care străbate comuna Ileanda, însoțit de lunci și terase primind o serie de afluenți. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, sub influența maselor de aer vestice, ce determină o vreme instabilă, cu precipitații dese primăvara și toamna. Mediile anuale înregistrează valori între 7,4 °C în regiunile deluroase și 8,8 °C în Culoarul Someșului. În zonă sunt frecvente inversiunile de temperatură, cu un maxim în luna decembrie. Precipitațiile înregistrează cantități medii anuale de 700-900 mm, dar în anii cu activitate ciclonică intensă cantitățile de precipitații au fost de 1300-1420 mm (la Ileanda). Vântul dominant este cel din NV, care pătrunde pe Culoarul Someșului transportând aer umed, în special primăvara și vara. BioCenoza vegetaţia Vegetația predominantă de deasupra peșterii este cea de dealuri și podișuri: făgete cu carpen, făgete cu gorun, gorunete cu fag, carpinete cu plop, plantații de conifere (molidet și pinet). Subarboretul este reprezentat prin specii de lemn câinesc, corn, păducel, sânger, soc, merișor, porumbar. Alături de păduri se întind fânețe, livezi de pomi fructiferi (prun) și culturi de porumb și cartof. În zona de luncă și terase se află domeniul culturilor agricole, pășunilor și fânețelor. Fauna Peștera are o importanță deosebită în special datorită coloniilor de împerechere, reproducere și hibernare ale celor cinci specii de lilieci prezente în număr mare în peșteră. Populațiile de lilieci se află într-o stare bună și excelentă de conservare. În peștera Măgurici au fost identificate următoarele specii: liliac comun, liliac comun mic, liliac cu aripi lungi, liliac mare cu potcoavă, liliac mic cu potcoavă. aspecte socio-economice Și culturale Economia zonei este de tip rural, preponderent agricolă (agricultura extensivă, de subzistență). Așezarea geografică în zona de luncă, pe terase și dealuri cu altitudini relativ reduse, a permis agriculturii să se dezvolte din cele mai vechi timpuri, constituind în același timp ocupaţia de bază a populaţiei. Așezările agricole au și funcțiuni complementare (învățământ, cultură, administrație, transport). În majoritatea localităților din zonă se practică legumicultura, pomicultura (măr, cais, vișin) și creșterea animalelor (în special porcine și bovine). În comuna Ileanda funcționează o moară, o brutărie, o presă de ulei, o carieră de piatră, două balastiere și un gater de prelucrare a lemnului. Primele înjghebări de așezări erau mici, locuite de daci, ulterior de romani (o certifică urmele unui drum roman descoperit de cercetători relativ recent, drum care a existat pe teritoriul comunei Ileanda). Aceste așezări omenești au persistat până în secolul al IV-lea. Apoi s-au perindat popoarele migratoare, dintre care cea mai mare influență a avut-o elementul slav, fapt constatat din toponimia diferitelor denumiri de origine slavă. Spre exemplu, denumirea localității Ileanda înseamnă în traducere liberă coastă de deal, iar Răstoci provine de la „a rastoca“ (a locui unde se zăgăzuiește apa pentru iazul morii). Din cauza inundațiilor, a incendiilor, a năvălirilor tătarilor și turcilor, așezările s-au retras pe văile înguste dintre dealuri unde erau adăpostite. Satele de pe dreaptă Someșului au aparținut Cetății Ciceului până în secolul al XIV-lea, când au fost predate Cetății Chioarului, unde funcționa un „căpitănat“ care apăra drumurile cele mai importante către interiorul Transilvaniei, având în proprietate 88 de sate. Satele de pe malul stâng al Someșului au aparținut Cetății Almasului. Biserica de lemn din localitatea Răstoci (1827-1836) este Monument istoric și de arhitectură. Este acoperită cu șindrilă, iar bolta este împodobită cu picturi pe pânză. Turnul sau măsoară de două ori înălțimea bisericii. Turismul ecumenic este prezent prin pelerinajul la mănăstirile Nicula (1552) și Rohia (1923). În cadrul mănăstirii există un muzeu cu picturi vechi, icoane vechi, pictură pe lemn. Dintre sărbătorile populare menționăm „Cununa“, o sărbătoare a recoltării cerealelor. Dintre obiceiurile păstrate la Răstoci menționam „claca de pene“ și „torsul lânii“, prilej de adunare a femeilor din sat care muncesc, cântă și se ospătează. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia În localitatea Răstoci a funcționat o carieră de piatră. În comuna Ileanda încă funcționează o carieră de piatră și două balastiere. În zona sitului, activitatea de exploatare a nisipului prezintă un impact negativ permanent. Pășunatul este o activitate existentă și permisă, cu un impact permanent asupra zonei sitului (dar fără impact asupra peșterii propriu-zise). Extragerea și comercializarea cristalelor de gips din peșteră reprezintă o activitate ilegală care are un impact negativ semnificativ, dar sporadic. Recoltarea speciilor din flora spontană prezintă un impact negativ periodic. Dispariția unor specii sau micșorarea considerabilă a populațiilor de insecte (hrana liliecilor) poate conduce la afectarea populațiilor speciilor de interes conservativ pe termen lung. aDministrarea sitului Este necesară împrejmuirea peșterii precum și un mecanism adecvat de închidere a acesteia. Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare, panouri de informare, panouri pentru orientare, cu hărți. Peştera tăuşoare - RO SCI 0193 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Rebrișoara. supraFaţa: 102 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 26‘ 34‘‘; Long. E 24˚ 31‘ 59‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1433 max., 903 min., 1166 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DN17D, pe drumul naţional secundar Năsăud-Cârlibaba. Din Rebrişoara, pe drumul forestier Rebrişoara se ajunge în satele Gersa I şi Gersa II, după care se continuă pe Valea Gersei şi Valea Tăuşoarelor sau pe drumul forestier Rebra-Parva, cu continuare pe Valea Rebra. O altă cale de acces este din DN17C, pe ruta Beclean-Salva-Coşbuc-Telciu, după care se continuă pe drum forestier până la Telcişor şi pe o potecă turistică până la peşteră. În sit se mai poate ajunge cu trenul, pe ruta DejVatra Dornei, coborând în gara Năsăud sau în halta Rebrişoara. speciile De interes comunitar Din sit mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus). caracterizarea sitului prezentare generală Peștera Tăuşoare face parte din complexul carstic TăuşoareZalion, declarat Monument al Naturii, fiind o peșteră activă de importanță deosebită datorită faptului că sunt conservate valori geomorfologice și biologice importante, dintre care unele sunt originale sau au fost descrise pentru prima dată de aici. Dintre acestea se remarcă formațiunile geologice unice în lume numite „bilele de Tăușoare“, asociația unică a fosilelor ursului de peșteră și de urs brun, dar și o specie endemică de miriapod, care are în acest sistem cavernicol mediul ideal de viață (terra typica). De asemenea, situl conservă populații mari ale unor specii de lilieci protejate, fiind atât loc de reproducere cât și de hibernare pentru acestea. Biotopul geologie/geomorFologie Zona în care se găsește Peștera Tăușoare se află la sud de creasta orografică a Munţilor Rodnei, o ramură sudică a acestui ax fiind masivul Bîrlea, care adăpostește peștera. Aici faliile cristaline fac parte din două sisteme principale, perpendiculare unul pe altul, dezvoltate în două direcții: NV-SE, care este sistemul mai vechi și pe care este orientată peștera și direcţia NE-SV, constituit din falii transversale care formează galeriile secundare ale peșterii, în mare parte perpendiculare pe direcţia generală. Formaţiunile sedimentare sunt reprezentate de calcare de culoare cenușiu-albicioasă. Dezvoltarea peșterii, de aproape 20 km (fiind una dintre cele mai lungi din țară), se face printr-o succesiune de săli mari, legate prin galerii lungi și de multe ori înguste. Peștera este săracă în speleotemele curente (stalactite, stalagmite, draperii), dar sunt prezente unele foarte rare, precum anthoditele, care sunt cristale de gips sau aragonit ale căror „petale“ curbate grupate sub forma corolei unei crizanteme de piatră ajung să depășească 10 cm, fiind cele mai mari 0 1 2 din ţară. În peșteră se găsește și mineralul rar numit mirabilit, precum și „bilele de Tăușoare“, formaţiuni unicate speologice mondiale a căror formare și morfologie încă nu au fost elucidate. Prezenţa unor depozite aluvionare stratificate, cu grosime de peste 10 m, care colmatează unele diaclaze ale peșterii, face ca aceasta să fie deosebit de importantă pentru multe studii de paleoclimatologie. pedologie Solurile predominante sunt cele podzolice, precum și solul brun-roșcat de pădure. Există indicii că în subsol se găsesc depozite de lignit superior în bazinul Valea Lungă. Hidrologie Pârâul Izvorul Tăușoarelor, care formează cursul de apă al peșterii Tăușoare, este afluent al râului Gersei, care se varsă în Someșul Mare. Densitatea reţelei hidrografice în această zonă este cuprinsă între 0,7 și 0,9 km/km², regimul de scurgere al apei fiind permanent, cu debit maxim la sfârșitul primăverii, în lunile mai-iunie și minim la sfârșitul verii, în lunile august-septembrie. Interiorul peșterii adăpostește patru râuri subterane și o cascadă de 15 m. aspeCte ClimatologiCe Situl se află în zona de climat temperat-continental, cu temperatura medie anuală de 9,8 °C. Primul îngheț are loc la începutul lunii noiembrie, iar primele valori pozitive ale temperaturii apar la începutul lunii martie, astfel încât temperaturile negative acoperă circa 110 zile din an. Viteza vântului este de 3,1 m/s și se intensifică în lunile aprilie-iunie, iar în lunile noiembrie-decembrie se reduce. Vânturile dominante sunt cele vestice, iar în timpul iernii pătrund în zonă curenţii de natură polară nordică și cei nord-vestici. Precipitaţiile medii multianuale sunt de peste 1000 mm, iar gradul de nebulozitate este de peste 0,6. Cea mai ploioasă lună este iunie, iar cea mai secetoasă este ianuarie. Climatul peșterii propriu-zise reflectă altitudinea și latitudinea la care este situată, precum și faptul că este o peșteră activă descendentă. Astfel, temperatura aerului cavernicol este cuprinsă între 5,5 °C și 8 °C, iar temperatura apei pâraielor subterane este mai coborâtă (în medie 7 °C). Umiditatea aerului se apropie de 100%, iar curenţii de aer sunt destul de slabi. identificate un număr mare de forme fosile de melci și scoici, precum și resturi de corali solitari și coloniali. BioCenoza vegetaţia Situl este acoperit aproape în totalitate de păduri de molid și foioase, în care pe lângă fagul care domină se mai pot întâlni carpeni, paltini, plopi, cireși, meri sau tei. De asemenea, sunt prezente în sit și păduri de amestec în care predomină molidul. aspecte socio-economice Și culturale Cei 4992 de locuitori din comuna Rebrișoara, situată în vecinătatea sitului, se ocupă cu exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor și prelucrarea pietrei pentru construcții. Racordate la alimentarea cu apă sunt doar o parte din gospodării, toate fiind însă încălzite în sistem individual cu lemne. În localitatea Gersa I, aflată în vecinătatea sitului, se remarcă biserica de lemn declarată Monument istoric, construită la începutul secolul al XVIII-lea, cu elemente originale de arhitectură. Tot în vecinătatea sitului localnicii sărbătoresc Zilele Rebrișoarei, Rebrișoreana. Fauna În pădurile care se găsesc deasupra sitului se întâlnesc mamifere de talie mare și mijlocie precum capra neagră, cerbul, mistreţul, căpriorul, vulpea și iepurele, alături de carnivorele strict protejate la nivel european, urs, râs și lup. Până în secolul al XVIII-lea, se puteau observa în aceste păduri și zimbrii, însă ei sunt dispăruți în prezent în totalitate din zonă. Fauna de păsări este una tipică pentru pădurile de molid și amestec și include cocoșul de munte, ierunca, huhurezul mare, ciocănitoarea neagră etc. În interiorul peșterii sunt semnalate următoarele specii de lilieci, toate protejate la nivel european: liliacul mic cu potcoavă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul comun, liliacul comun mic și liliacul cărămiziu. Fauna cavernicolă de nevertebrate este puţin studiată, dar până în prezent se cunosc deja specii endemice de crustacee, miriapode, păianjeni și insecte, cu adaptări pentru acest ecosistem cavernicol cu condiții extreme de viață. În peșteră au fost identificate împreună oase de urs de peșteră și urs brun, asociaţie unică ce demonstrează că cele două specii trăiau în același tip de habitat sau foloseau aceleași adăposturi. În stivele calcaroase ale peșterii au fost Peştera tăuşoare - ro SCI 0193 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Din cauza importanței deosebite a peșterii, accesul în acest ecosistem este limitat și are loc numai cu aprobare specială și ghid și doar pentru cercetări geospeologice și biospeologice. aDministrarea sitului Situl este prevăzut cu panouri de avertizare și atenționare situate la limita acestuia, conținând informații referitoare la valorile conservate și normele de vizitare a sitului. Peștera este închisă cu o poartă de tip grătar care permite libera deplasare a liliecilor, însă oprește accesul neautorizat al turiștilor. 3 km 515 Piatra craiului - RO SCI 0194 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Dragoslavele, Dâmbovicioara, Rucăr. Județul braşov: Bran, Fundata, Moieciu, Zărneşti. supraFaţa: 15.867 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 28‘ 21‘‘; Long. E 25˚ 11‘ 30‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2222 max., 699 min., 1227 med. pIatRa CRaIuluI - RO SCI 0194 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele puncte de acces spre sit sunt în localitățile aflate pe DN73(Câmpulung-Bran, Zărnești, Moeciu și Podul Dâmboviței), din toate acestea plecând drumurile comunale (DC2, DC21 și DC22), care intră sau ajung în apropierea sitului. Tot pe latura nordică a sitului se poate ajunge și de pe DJ112G, dar și pe calea ferată. Habitatele De interes comunitar Din sit 4060 - Tufărișuri alpine și boreale; 4070* - Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi; 6170 - Pajiști calcifile alpine și subalpine; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 6520 - Fâneţe montane; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 4080 - Tufărișuri cu specii sub-arctice de salix; 8120 Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoși cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8310 Peșteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros; 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum) • Croitorul cenușiu (Morimus funereus) • Carab (Carabus variolosus) • Cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Chilostoma banaticum • *Croitor de fag (Rosalia alpina). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chișcar de râu (Eudontomyzon mariae). plante: Buxbaumia viridis • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Moșișoare (Liparis loeselii) • Mannia triandra • Eleocharis carniolica • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl are ca scop protecţia și conservarea unor eșantioane reprezentative de ecosisteme pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic și pedologic, oferind posibilitatea vizitării în scopuri știinţifice, educative sau recreative. Habitatele reprezentative pentru sit sunt pajiștile alpine, grohotișurile 516 calcaroase și stâncăriile care adăpostesc mari aglomerări de specii endemice, de o mare importanţă fiind și molidișurile de limită altitudinală situate pe calcare, unice pentru România. Toate acestea se găsesc în general într-o stare bună de conservare, fiind grupate în 18 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Situl este renumit și pentru diversitatea sa floristică, din totalul de 1108 specii, 200 fiind specii rare, endemice, vulnerabile sau periclitate, printre care amintim emblematicul endemism local, garofiţa Pietrei Craiului. Fauna este de asemenea foarte diversă, remarcându-se prin cele 35 de specii de nevertebrate endemice, precum și prin prezența a 36 de specii protejate în spațiul european (șapte de nevertebrate, șase specii de pești și amfibieni, zece de lilieci și cele trei specii de carnivore mari). În cadrul Carpaților românești, situl este unic prin alcătuirea și structura lui geologică, de calcare depuse în straturi cu poziție verticală. Importanța sitului este întregită de cele două superlative, cea mai lungă și cea mai înaltă creastă calcaroasă din Carpaţii românești. Situl se suprapune cu parcul naţional cu același nume și inlcude șase rezervaţii naturale: Cheile Zărnești, Cheile Dâmboviţa, Peșterile Dâmbocioara, Uluce, Stanciului și Avenul lui Adam. Biotopul geologie/geomorFologie Fundamentul sitului este constituit din șisturi cristaline, peste care stă stiva de calcare cu o grosime de 300-1000 m, ce se extind pe întregul versant vestic, în treimea superioară a versantului estic și în văile Dâmboviţa, Dâmbovicioara, Valea Prăpăstiilor și Culmea Măgura. În partea sudică a sitului calcarele mai apar în Muntele Ghimbav. În jumătatea superioară a Pietrei Craiului calcarele sunt intens stratificate, cu o înclinare generală V-E, unghiul de înclinare crescând treptat de la sud spre nord, unde ajung la verticală și chiar răsturnate. Deasupra calcarelor apar conglomeratele constituite din elemente calcaroase cu ciment grezo-calcaros, care se găsesc în partea inferioară a versantului estic din Piatra Mare și Pietricica. Cele mai noi sedimente sunt conglomeratele cu elemente cristaline și ciment grezo-argilos, care se găsesc pe versantul estic al Pietrei Craiului, la Pietricica și în Culoarul Rucăr-Bran, pe teritoriul comunelor Măgura și Peștera. Din punct de vedere structural, Piatra Craiului reprezintă flancul vestic al sinclinalului cu același nume, caracterizat printr-o puternică tectonizare, specifice fiind faliile care traversează flancul de sinclinal, până în Culoarul Rucăr-Bran. Situl include trei mari unităţi de relief. Creasta Pietrei Craiului se remarcă prin două trăsături morfometrice care reprezintă superlative geografice naţionale: lungimea și altitudinea. Piatra Craiului se desfășoară pe o lungime de circa 25 km, fiind cea mai lungă creastă calcaroasă din România. Pe o distanţă de 8 km, înălţimile depășesc 2000 m, iar pe circa 15 km, acestea sunt mai mari de 1800 m, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din Carpaţii românești. În Culoarul Rucăr-Bran, ca forme principale de relief se remarcă culmea calcaroasă Măgura în partea nordică, suprafeţele de nivelare de ±1000 m din satele Măgura și Peștera și martorii de eroziune calcaroși ca Muntele Ghimbav și Gâlma Pleșii. În culoarul Rucăr-Zărnești relieful se caracterizează prin suprafeţele de nivelare de ±1100 m și ±1300 m, prezente în partea sudică, între Piatra Craiului și Râul Dâmboviţa și prin suprafeţele piemontane sau acumulative de ±1100 m din nord, între Piatra Craiului și râul Bârsa. pedologie În spaţiul sitului se întâlnesc mai multe clase de soluri. Din clasa cambisolurilor, care are cea mai mare extindere în sit, sunt prezente tipurile de sol brun eu-mezobazic și sol brun acid, cu largă dezvoltare pe versantul estic al Pietrei Craiului și în ambele culoare intramontane limitrofe ce aparţin sitului. Molisolurile sunt reprezentate prin rendzine tipice și litice răspândite pe versanţii calcaroși ai Pietrei Craiului, Culmea Măgura și Muntele Ghimbav. Solurile neevoluate cu roca la zi caracterizează în special versantul vestic al Pietrei Craiului, tipul de sol predominant fiind litosolul rendzinic. Hidrologie În cadrul sitului există două tipuri principale de ape, de suprafaţă, respectiv reţeaua hidrografică, și ape subterane. Apele de suprafaţă aparţin la două bazine hidrografice principale, bazinul Oltului în nord și bazinul Dâmboviţei în sud. Toată reţeaua hidrografică din partea nordică a sitului este colectată de râul Bârsa (care face parte din bazinul Oltului), având trei bazine hidrografice secundare, bazinul Bârsei superioare, bazinul Valea Prăpăstiilor și bazinul Râului Turcu. Toate cursurile de apă pe calcare au caracter temporar, iar cele pe conglomerate sunt permanente. Bazinul Dâmboviţei include și el trei bazine hidrografice secundare, bazinul Dâmboviţei superioare, bazinul Dâmbovicioarei și bazinul Ghimbavului. Apele subterane aparţin, de asemenea, la două bazine hidrocarstice, bazinul nordic sau bazinul Prăpăstiilor Zărneștilor și bazinul sudic sau bazinul Dâmbovicioarei. aspeCte ClimatologiCe Situl prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: topoclimatul de munţi înalţi, reprezentat prin Creasta Piatra Craiului, unde cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1000-1200 mm și temperatura medie anuală de 0-4 °C și topoclimatul de munţi scunzi, caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran și Culoarul Rucăr-Zărnești, cu 800-1100 mm precipitaţii anuale și temperatura medie anuală de 4-5 °C. În cadrul ambelor topoclimate complexe se diferenţiază numeroase topoclimate elementare cum ar fi topoclimatul de creastă, de vale, de versant, de pădure, de pajiște sau cel al calcarelor nude. În acest sit, precipitaţiile atmosferice se remarcă drept cel mai important element climatic. Cantitatea medie anuală oscilează între 1000-1300 mm, în funcţie de altitudine, pe versantul vestic, cantitatea de precipitaţii fiind în medie cu circa 150 mm mai mare decât pe cel estic. Temperatura aerului are de asemenea diferenţieri altitudinale, temperatura medie anuală fiind de 5-6 °C sub 1000 m, peste 2000 m aceasta nedepășind 0-1 °C, aici înregistrându-se și peste 270 de zile cu îngheț pe an. BioCenoza vegetaţia În raport cu condiţiile climatice și edafice, vegetaţia Pietrei Craiului se repartizează în trei etaje, vizibile sub forma unor benzi altitudinale. Etajul montan este prezent cu două subetaje. Subetajul montan mijlociu este cuprins între 650 și 1400 m și corespunde etajului nemoral superior, caracterizându-se prin prezenţa făgetelor, a făgeto-brădetelor și a făgeto-molidișurilor. Vegetaţia de pajiști seminaturale a acestui subetaj este constituită dintr-o bandă lată de fâneţe. Subetajul montan superior care este încadrat între 1400 și 1700 m și corespunde etajului boreal al molidișurilor, mai răspândite fiind molidișurile care au în stratul ierbos vulturică. În cuprinsul acestui subetaj se întâlnesc asociaţii de pajiști cu țepoșică specifice pășunilor, buruienișuri de văi montane, vegetaţie saxicolă și vegetaţie colonizatoare a grohotișurilor. Starea de conservare actuală a pajiștilor este bună, aici practicându-se un cosit tradiţional de sute de ani. Cositul se efectuează pe porţiuni mici, vara târziu, începând cu luna iunie și continuându-se până în august, după fructificarea speciilor protejate de plante care se găsesc aici. Acest mod de cosire târzie permite plantelor să fructifice și realizează totodată și o împrăștiere a seminţelor pe fâneaţă. Cositul efectuat în acest mod permite o bună dezvoltare și menţinere a unor populaţii bogate de specii de floră protejate precum bulbucii sau diferite specii de orhidee. Etajul subalpin este încadrat între 1700 și 2000 m și cuprinde asociaţii de tufărișuri formate din jneapăn cu bujor de munte, clopoței cu ienupăr sau bujor de munte cu afin negru. Etajul alpin este reprezentat printr-o fâșie îngustă, începând de la 2000 m până pe vârfurile cele mai înalte, vegetaţia caracteristică fiind formată din asociaţii de stâncării alcătuite de coada iepurelui și rogoz și asociaţii chionofile cu salcie pitică. Limita naturală a vegetaţiei forestiere este mai ridicată pe versantul estic comparativ cu versantul vestic, diferenţa între cei Tot protejate în spațiul european sunt și pipiriguțul, clopoțelul (specie prioritară), iarba gâtului și papucul Doamnei, primele două având o stare bună de conservare, iar ultimele două o stare excelentă de conservare în acest sit. Fauna Fauna de nevertebrate este foarte bogată prezentând un deosebit interes știinţific. Este remarcabilă prezenţa a 35 de specii endemice și a 91 de taxoni descriși de aici ca fiind noi pentru știinţă. Menţionăm existența a două specii endemice pentru Piatra Craiului de acarieni, a unei specii de viermi inelați (râme) rare și endemice în Transilvania și în zonele subcarpatice ale Munteniei și Moldovei și a unui gândac endemic pentru Carpaţii Orientali și Meridionali. Până în prezent au fost identificate peste 216 specii de fluturi și a peste 200 de specii de diptere (muște). Specii de nevertebrate de importanță comunitară din sit sunt două specii de libelule numite țărăncuțe, cosașul transilvănean, melcul carenat bănățean, un carab, croitorul cenușiu și croitorul alpin. În Piatra Craiului reţeaua hidrografică este mai redusă. Fauna acvatică este reprezentată printr-un mare număr de nevertebrate și zece specii de pești caracteristici râurilor de munte, dintre care îi amintim pe cei protejați în spațiul european, zglăvoaca, moioaga și chișcarul. Fauna de amfibieni din Piatra Craiului include salamandra, broasca râioasă brună, broasca roșie de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul carpatic și tritonul cu creastă, ultimele trei fiind specii de interes comunitar. Dintre reptile menţionăm vipera comună, șarpele de casă, șarpele de alun, năpârca, șopârla de munte, șopârla de câmp, gușterul și șopârla de ziduri. În ceea ce privește ornitofauna, până în prezent au fost identificate 108 specii dintre care 50 sunt specii strict protejate. Piatra Craiului și-a pierdut fauna de răpitoare mari pe care o deţinea în trecut (formată din speciile de vulturi), în prezent existând doar un număr foarte mic de exemplare de acvilă de munte care cuibăresc probabil în Munţii Făgăraș. Alte specii de răpitoare diurne și nocturne întâlnite în sit sunt acvila ţipătoare mică, șorecarul comun, uliul porumbar, uliul păsărar, șoimul rândunelelor, șoimul călător, vânturelul roșu, buha, huhurezul mic, ciuvica, minunița, cucuveaua și ciuful de pădure. Cheile și zonele stâncoase din sit sunt populate de fluturașul de stâncă, brumăriţa de stâncă, drepneaua neagră, drepneaua mare, mierla de piatră, fâsa de munte și codroșul de munte. Pădurile de fag, rășinoase, tufișurile și fâneţele sunt populate de piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, piţigoiul moţat, alunarul, forfecuța, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul roșiatic, ochiul boului, corbul, mierla gulerată, barza neagră, cocoșul de munte și ierunca. La marginea râurilor sunt întâlnite frecvent codobatura albă, codobatura de munte și mierla de apă. Fauna de mamifere mici este bine reprezentată. Până în prezent au fost identificate 18 specii de lilieci, care se adăpostesc în peșterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul sitului. Dintre acestea, următoarele zece specii intră în categoria celor de interes comunitar: liliacul cărămiziu, cel cârn, cel cu aripi lungi, cel cu urechi mari, cel comun și cel comun mic și cei patru cu potcoavă (mic, mare, mediteranean și cel al lui Blasius). Situl găzduiește o populaţie bogată de carnivore mari (urs brun, lup și râs), studiile realizate arătând existenţa a trei culoare de circulaţie ale acestor specii între masivele Piatra Craiului și Bucegi. Căpriorul și cerbul comun sunt întâlniţi frecvent în pădurile de la baza masivului. În prezent, populaţia de capre negre care trăiește în zonele stâncoase ale masivului este de circa 120 de exemplare, numărul lor scăzând dramatic în ultimii ani din cauza vânătorii, braconajului și a distrugerii habitatului natural prin tăierea tufărișurilor de jnepeni. Alte specii întâlnite în sit sunt mistreţul, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică și vidra. aSpecte socio-economice Și culturale Dintre îndeletnicirile principale ale locuitorilor amintim creșterea animalelor, prelucrarea produselor pastorale, exploatarea lemnului și comerţul. Pomicultura și agricultura au un caracter pronunţat de subzistenţă. În ultimul timp s-a înregistrat dezvoltarea turismului rural, valorile naturale, culturale și istorice ale zonei devenind destinaţii atractive de vacanţă. Localitatea Zărnești beneficiază de alimentare cu apă, canalizare și încălzire cu gaze naturale în sistem centralizat sau individual, cu lemne. În comune, aceste utilităţi sunt deficitare sau în curs de executare, încălzirea gospodăriilor realizându-se cu lemne. Vestigiile arheologice din peșteri (unelte de silex) aparţin paleoliticului mijlociu, superior și eneoliticului. Din perioada romană a rămas tezaurul monetar din bronz descoperit la ZărneștiBran. Străjuit de legendarul castel Bran, ţinutul pare desprins din poveste. Localităţile din jurul Pietrei Craiului reprezintă un adevărat paradis etnografic, turiștii putând admira meșteșugurile tradiţionale precum prelucrarea lemnului, a laptelui la stână, spălarea lânii în piuă sau ţesutul la război. Gospodăriile actuale sau amenajate sub formă de muzee prezintă la exterior arhitectura populară și în interior comorile artei autentice. Pe pat sau în lada de zestre a oricărei case tradiționale din zona sitului se află cuverturi, ștergare sau perne cusute cu motive populare, iar pe pereţii camerei sunt prezente poliţele de lemn viu colorate de care atârnă căni, ulcele și blide din lut ars, ornate cu motive geometrice sau florale. Mobilierul, de la cel cioplit din fag la cel sculptat din brad și apoi pictat, are scop funcţional sau decorativ. Portul popular se caracterizează prin simplitate și originalitate, putând fi admirat cu ocazia sărbătorilor religioase și a festivalurilor anuale precum „Floare de colţ” și „Ecoul Pietrei Craiului”. Serbările periodice ale zilelor orașelor și nedeile sunt favorabile prezentării gastronomiei locale (cu brânză de burduf, brânză în coajă de brad, bulz ciobănesc, pastramă, slănină și cârnaţi) și expunerii ouălor încondeiate, măștilor și păpușilor, cojoacelor din lână, icoanelor pe sticlă și sculpturilor în lemn. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Amenajările hidrotehnice existente (barajul de la Pecineagu și Sătic) au produs modificări în structura habitatelor, a compoziţiei speciilor și a peisajului din cauza reducerii debitului râului Dâmboviţa și a modificării nivelului pânzei freatice. Tăierile ilegale și braconajul au efecte negative asupra sitului. Piatra craiului - RO SCI 0194 doi versanţi fiind de circa 200 m. Pe versantul vestic, pădurea compactă urcă până la 1550 m altitudine, ultimele pâlcuri de molid fiind prezente până la 1650 m. Pe versantul estic, pădurea încheiată avansează până la 1800 m, exemplare izolate de molid fiind înregistrate până la 1870 m. Vegetaţia acestui teritoriu cuprinde preponderent asociaţii vegetale cu caracter zonal, reprezentate de păduri și tufărișuri alpine și subalpine primare și pajiști alpine. Toate acestea sunt încadrate în 18 tipuri de habitate, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare în spațiul european: Comunităţi rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) și Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium. Pe teritoriul sitului a fost identificat un număr total de 1170 de specii și subspecii de plante, ceea ce reprezintă peste 30% din speciile de plante superioare care se întâlnesc pe teritoriul României. Un număr de 181 de specii sunt incluse în Lista Roșie a plantelor superioare din România, fiind endemice, rare sau vulnerabile, de aici rezultând importanța deosebită a acestui sit pentru conservarea speciilor de floră, în special pentru conservarea endemitelor carpatice. Dintre acestea le amintim doar pe cele mai cunoscute precum tisa, angelica, sângele voinicului, macul galben, linarița, floarea de colț, bulbucii de munte, bujorul de munte, gladiola sălbatică, ghințura galbenă, iedera albă, tulichina, alături de multe altele. Endemitul garofița Pietrei Craiului a devenit simbolul floristic al masivului, acest munte fiind unicul loc din lume în care este prezentă. Situl adăpostește un număr impresionat de specii de orhidee, 41 de specii din cele 58 existente pe teritoriul României. Amintim doar câteva ca bujorul, boziorul, palma pământului, moșișoarele (specie de interes comunitar), buhaii, trânjii, sângele voinicului, ploșnițoasa, poroinicul, untul vacii și stupinița. Inventarierea speciilor de mușchi din acest sit a pus în evidență prezența a 40 de specii, dintre care o specie este nouă pentru România. Evaluarea populațiilor celor două specii de mușchi protejați în spațiul european a scos în evidență o stare excelentă de conservare a uneia din specii și o stare bună a celeilalte. Populația de curechi de munte, o altă specie de interes comunitar, prezentă într-o singură locație din sit, a arătat o creștere după ce acest teren a fost înconjurat cu un gard de protecție, păstrându-se în prezent starea bună de conservare. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și panouri pentru orientare, amplasate în perimetrul zonelor cu protecţie strictă și integrală. În Zărnești se află centrul de vizitare. De asemenea există amenajări pentru observare/supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice și trasee turistice spre cabanele și refugiile din sit. De asemenea există locuri de campare dotate cu vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 517 518 Piatra craiului - RO SCI 0194 0 1 2 3 km Piatra mare - RO SCI 0195 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Predeal, Săcele. supraFaţa: 4.274 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 33‘ 18‘‘; Long. E 25˚ 38‘ 40‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1840 max., 700 min., 1189 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN1 şi calea ferată Bucureşti-Braşov, sectorul Predeal-Braşov. Latura nordică a sitului este mărginită de DN1A care străbate oraşul Săcele şi se îndreaptă spre Vălenii de Munte prin pasul Bratocea. În vest se află drumul forestier din lungul Văii Gârcinului, care prezintă o ramificaţie pe Valea Ramura Mică. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Urs brun (Ursus arctos). caracterizarea sitului prezentare generală Situl are ca scop protecţia și conservarea unor eșantioane reprezentative de ecosisteme pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic și speologic, oferind posibilitatea vizitării în scopuri știinţifice, educative, recreative și turistice. Situl găzduiește 11 habitate de interes comunitar dintre care patru sunt prioritare pentru conservare. Inventarierea floristică a sitului a dus la consemnarea unui număr de 800 de specii vegetale. Situl se remarcă prin diversitatea vegetației, multe specii de plante fiind rare, endemice, vulnerabile sau periclitate (coada șoricelului de munte, struna cocoșului, diverse specii de orhidee sălbatice, garofiţă, gălbinel de munte sau cujda, pufuliță, mlăștiniţă, micsandră sălbatică, păiuș cu colți, brânca ursului, nemțișori sau liliac de vară, orhidee de pădure, sparcetă carpatică sau luntricică carpatică cu flori roșii, diverse specii de cimbrișor, bulbuci de munte, crucea voinicului). În sit se găsesc și o serie de alte specii de plante trecute sub ocrotirea legii și declarate Monumente ale Naturii (floare de colţ, iederă albă, tulichia mică, ghinţură galbenă). Fauna este bogată, dar încă insuficient cunoscută. Se remarcă prezenţa speciilor de nevertebrate caracteristice zonelor stâncoase. Până în prezent, au fost identificate peste 200 de specii de fluturi, incluzând câteva subspecii endemice ale genului Erebia. În sit este prezentă o diversitate de specii de lilieci de interes comunitar. Prezenţa unor specii vulnerabile la nivel mondial impune stabilirea unor măsuri adecvate de protecție și conservare. Șerpii și șopârlele sunt abundente pe stâncării și în văile intramontane, mai ales pe Valea Timișului (viperă de munte, șarpe de casă, șarpe de alun, năpârcă, șopârlă de munte, șopârlă de câmp, gușter, șopârlă de ziduri). Dintre amfibieni menționăm prezența a două specii de interes comunitar. Situl adăpostește speciile de carnivore de talie mare de interes comunitar (urs brun, lup și râs), precum și ierbivore mari (căprior, cerb carpatin, capra neagră). Populația de capre negre se află însă în declin, în ultimii ani fiind observate tot mai puţine exemplare. Sub culmea Gâtul Chivei, la baza unui abrupt de câteva zeci de metri, se află obiectivul turistic Peștera de Gheaţă, dezvoltată pe o fisură verticală în masa calcarelor. Cheile Văii Șapte Scări și ale Văii Pietrei Mici, în lungul cărora sunt întâlnite cascadele „Șapte Scări“ și Tamina, constituie unele dintre principalele atracţii turistice ale sitului. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere structural, situl continuă sinclinalul suspendat al Bucegilor spre nord. Unităţile montane formează două flancuri despărțite prin valea Timișului, fiind alcătuite din calcare jurasice și conglomerate cretacice. În alcătuirea masivului predomină conglomeratele și calcarele de vârstă mezozoică, cu intercalații de gresii, marne și argile. Calcarele masive au culoare alb-cenușie și conţin corali. Vârful Piatra Mare (1843 m) și platoul Pietrei Mari se continuă spre nord printr-o culme centrală despărţită prin mai multe înșeuări în culmi secundare (Piatra Mică 1610 m, Gîtul Chivei 1639 m). Din această osatură centrală se desprind spre valea Timișului numeroase contraforturi rotunjite. În nord observăm culmi izolate (Brădet, Highiș, Mărdăgău, Gurghiu) cu altitudini în jur de 1000 m, cu aspect de clăi, despărţite prin înșeuări adânci și înconjurate de o prispă largă cu altitudinea de 700-800 m. Acţiunea agenţilor externi asupra diferitelor roci a dat naștere unor forme de relief pline de pitoresc. Este impresionant abruptul estic spre Valea Gârcinului, cu un relief ruiniform cu numeroase coloane, cleanţuri și conuri de grohotiș provenite din dezagregarea conglomeratelor. Iarna, pe acest abrupt sunt frecvente avalanșele de zăpadă care și-au imprimat în stâncă o serie de culoare abrupte. În apropierea vârfului Piatra Mare, la câteva sute de metri spre vest pot fi întâlnite stânci cu o înălţime de 6-7 m care se aseamănă cu Babele din Bucegi. Peticelor de calcar le sunt caracteristice formele de relief carstic (lapiezuri, doline, chei, cascade și abrupturi spectaculoase). Numeroase lapiezuri pot fi întâlnite la Piatra Scrisă, situată la sud de cabana Piatra Mare. În apropierea cabanelor Balnoc și Piatra Mare sunt localizate o serie de doline în formă de pâlnie, cu o deschidere de 5-6 m și o adâncime de 2-3 m. Litologia predominantă din calcare și conglomerate, mai puţin șisturi sau fliș, determină un relief specific, între care se remarcă formele carstice (lapiezuri, doline și văi sub formă de chei precum Tamina, Șipoaia, Cheia). Relieful endocarstic este reprezentat prin peșteri de mici dimensiuni care cumulează în total 2,4 km de galerii (Peștera cu Gheaţă). pedologie În sit predomină solurile brune podzolice, solurile brune, solurile brune acide și podzolurile dispuse etajat pe verticală. Solurile de pe versanții sculptaţi în calcare (dominant rendzine) au multe fragmente de rocă, chiar de la suprafaţă. Solurile de pe versanţii formaţi din conglomerate sunt alcătuite din materiale mai fine, suprafaţa lor fiind relativ uniformă. Învelișul de soluri reflectă fidel intercondiţionarea factorilor pedogenetici (relief, tip de rocă, climă și pânză freatică). Hidrologie Reţeaua hidrografică este dispusă radiar, în strânsă legătură cu conformaţia masivului. Apele afluente Timișului (Timișu Sec, Pârâul Pietrei Mari, Horvatca, Pârâul Dracului, Șipoaia, Pârâul Pojarului) au lungimi mai mari și prezintă numeroase rupturi de pantă. Tot în rocile calcaroase, de-a lungul cursului râurilor se înregistrează pierderi subterane de apă și sunt întâlnite multe izvoare, unele având caracterul unor mici izbucuri. Afluenţii pIatRa maRE - RO SCI 0195 Habitatele De interes comunitar Din sit 4080 - Tufărișuri cu specii sub-arctice de salix; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotișuri și ravene; 4060 - Tufărișuri alpine și boreale; 6230* - Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 8210 - Versanţi stâncoși cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 8120 - Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane. Gârcinului au o pantă accentuată, în trepte, ascensiunile în lungul lor fiind dificile. Cel mai important afluent al Gârcinului pe partea stângă este Pârâul Mușatului, care își are izvoarele sub culmea Gâtul Chivei. Obârșiile văilor sunt situate în jurul altitudinii de 1600 m. Curgerea în porţiunea superioară a văilor are un caracter intermitent. Primăvara, la topirea zăpezilor, se înregistrează cele mai mari debite. În această perioadă râurile curg învolburate, unele trasee în lungul lor fiind destul de periculoase. Râurile care stăbat partea nordică a masivului au fost canalizate în cursul inferior, în orașul Săcele. Se întâlnesc și numeroase izvoare, cele mai cunoscute fiind cele șapte izvoare de pe Valea Morii. aspeCte ClimatologiCe Situl este caracterizat printr-un climat de munte, în care se întrepătrund influenţe ale maselor de aer continental din est și ale aerului mai umed din N-NV. Etajarea elementelor fizico-geografice pune în evidenţă diferenţieri importante, pe verticală. Partea superioară a masivului, cu un climat mai aspru, este caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 0 °C și 2 °C. Între 1000 și 1400 m, se înregistrează temperaturi medii anuale de 4 °C, iar pe văile Timișului și Gârcinului, precum și în sudul depresiunii Brașov, media anuală ajunge la 6 °C. Etajul înalt primește anual în medie 1000-1150 mm precipitaţii, spre poale acestea reducându-se la 700-800 mm. Iarna, în Piatra Mare se înregistrează adeseori temperaturi mai ridicate decât pe Valea Timișului sau în Depresiunea Brașov (inversiune termică). Vântul atinge intensitatea maximă pe platoul neadăpostit al Pietrei Mari, având direcţia predominantă V-NV. Iarna sunt frecvente vânturile puternice dinspre est și NE care aduc valuri de ger. Pe treptele de relief mai joase și pe văi, direcţia și intensitatea vânturilor sunt în funcţie de orientarea culmilor și a culoarelor de vale. BioCenoza vegetaţia Diversitatea condiţiilor naturale se reflectă direct în marea varietate a covorului vegetal. Pădurile ocupă peste 90% din suprafaţa sitului, fiind dispuse etajat. Cea mai mare parte a sitului este acoperită de păduri de amestec alcătuite din brad, molid și fag. Cele de fag formează etajul montan inferior și sunt localizate la poalele masivului. Farmecul acestor păduri este accentuat primăvara de prezenţa diferitelor plante cu flori (viorele, brebenei, floarea paștelui, crucea voinicului, ciuboţica cucului etc). În padinile de fag se găsesc în locurile mai umbrite și mai reci brazi și molizi. În nord, pădurile de fag au fost înlocuite cu plantaţii de pin. Pajiștile de la poalele masivului și poienile din păduri sunt caracterizate printr-o mare diversitate. Aici domină păiușul roșu, alături de care se găsesc campanule, genţiene, margarete. Pădurile de brad formează etajul montan mijlociu și urcă pînă la 1200 m. În aceste păduri este caracteristică prezenţa măcrișului iepurelui, a ferigilor și a florilor viu colorate primăvara. Pădurile de molid, întunecoase și impresionante în liniștea lor, formează etajul montan superior. Pe abrupturile calcaroase și pe grohotișurile de la poalele lor se găsesc diferite specii de plante instalate în fisuri sau pe lapiezuri. Platoul Pietrei Mari este încadrat în etajul alpin inferior. Pajiștile și fâneţele sunt presărate cu flori de statură mică (campanule, primule) sau cu tufe de afin și merișor. Smârdarul înflorește în iunie și conferă un farmec deosebit pajiștilor de pe platou. Fauna Fauna de nevertebrate este foarte bogată, prezentând un interes știinţific deosebit. Menţionăm prezenţa speciei rare Octodrilus exacystis (endemică în Transilvania și zonele subcarpatice ale Munteniei și Moldovei) și a gândacului Sclerophaedon carpaticus, endemit al Carpaţilor Orientali și Meridionali. Fauna de amfibieni și reptile este mai puţin studiată. Se întâlnesc specii precum salamandra, tritonul cu creastă, tritonul de munte, broasca roșie de munte, buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca râioasă brună. Fauna acvatică este dispusă etajat. Pâraiele de munte sunt zona păstrăvului, căruia i se alatură boișteanul, precum și un element palearctic (zglăvoc). Râurile de munte sunt zona cleanului și a moioagei (mreana de munte), întâlnindu-se și porcușorul de vad, prezent doar în bazinul Dunării și al Vardarului. La altitudini inferioare, unde apa este mai tulbure din cauza numeroaselor suspensii, apare scobarul, urmat de clean, cu o largă răspândire, precum și de mreană și diverse specii de porcușori. Fauna de mamifere mici este bine reprezentată, fiind însă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate diverse specii de lilieci (liliac mare cu potcoavă, liliac cu urechi mari, liliac comun mic, liliac comun, liliac cu urechi late, liliac de fereastră sau liliac de ziduri). De menţionat că pe teritoriul României sunt protejate toate speciile de lilieci. Situl găzduiește și populaţii de carnivore mari (urs, lup, râs). Căpriorul și cerbul comun sunt întâlniţi în pădurile de la baza masivului. Alte specii ce pot fi întâlnite în sit sunt porcul mistreţ, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră, precum și pisica sălbatică. În ceea ce privește ornitofauna, până în prezent au fost identificate peste 100 de specii de păsări. Piatra Mare și-a pierdut fauna de răpitoare mari, în prezent existând un număr mic de exemplare de acvilă de munte. Alte specii 519 Piatra mare - RO SCI 0195 de răpitoare diurne şi nocturne întâlnite în sit sunt acvila ţipătoare mică, şorecarul comun, uliul porumbar, uliul păsărar, şoimul rândunelelor, şoimul călător, vânturelul roşu, bufniţa. Zonele stâncoase sunt populate de fluturaş de stâncă, brumăriţă de stâncă, drepnea neagră, drepnea mare, mierlă de piatră. Pădurile de fag, răşinoase, tufișurile și fâneţele sunt populate de specii precum piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, piţigoiul moţat, alunarul, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul roșiatic, ochiul boului, corbul, mierla gulerată. La marginea râurilor sunt întâlnite frecvent codobatura albă, codobatura de munte, codobatura galbenă, mierla de apă. La marginea sitului apar și cioara grivă, barza albă și barza neagră. aSpecte socio-economice Și culturale Economia din Timișul de Jos este bazată pe turism, creșterea animalelor, exploatarea și prelucrarea lemnului, precum și 0 520 1 2 3 km servicii și comert. Stațiunea Predeal este o destinație turistică populară pentru practicarea sporturilor de iarnă. Relieful variat incluzând Munţii Bârsei și Ciucașului, cu păduri, pășuni, fâneţe și partea sudică a Ţării Bârsei cu teren arabil, a determinat dezvoltarea creșterii animalelor, a agriculturii și a meșteșugurilor de prelucrare a lemnului, iar apropierea de orașul Brașov a favorizat practicarea cărăușitului. Ceangăii au fost în primul rând agricultori, meșteșugari și meseriași (zidari, dulgheri, rotari, tâmplari, fierari, croitori, cizmari), iar românii s-au specializat în creșterea intensivă a oilor în varianta sa cea mai evoluată, păstoritul transhumant, în prelucrarea și valorificarea lânii și a laptelui, precum și în cărăușit. În trecut, Predealul a fost o localitate de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi. Dintre obiectivele turistice din zonă menționăm mânăstirea Predeal, Cimitirul legionar de la Predeal (aflat în spatele Mănăstirii Predeal), vila mareșalului Antonescu (situată în zona Cioplea), Statuia eroului-poet Mihail Săulescu, Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena. Capela romano-catolică Timișu de Jos a fost construită acum 300 de ani și a devenit un punct de interes pentru Sfântul Scaun de la Roma în anul 1781. Ca și în alte așezari ale Ţarii Bârsei, în Săcele s-a păstrat obiceiul de a sărbatori în luna octombrie Ziua Recoltei, sub forma unui Festival al Meșteșugurilor în care vechile meștesuguri ale breslelor sunt reînviate. Balul Plăcintelor reprezintă întâlnirea anuala a mocanilor săceleni, care se ţine la Lăsarea Secului. Cu aceasta ocazie, se prepară celebrele plăcinte mocănești cu brânză sărată de oaie, rețetă care s-a răspândit azi în toate ţinuturile românești. Un aspect particular al industriei casnice săcelene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX a fost reprezentat de ţesutul maramelor din borangic de către femei specializate din Purcăreni, numite ștergărese. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale, braconajul și suprapășunatul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Există puncte de intrare, poteci pentru vizitare, precum și 17 trasee turistice marcate corespunzător. Există locuri de campare (campinguri), cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Există staţii de transfer al deșeurilor în localităţile aferente sitului, precum și în locurile de campare. Sunt necesare panouri de avertizare și atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere și trasee tematice. Pietrosul broştenilor - ChEIlE zugREnIlOR - RO SCI 0196 supraFaţa: 469 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 23‘ 12‘‘; Long. E 25˚ 32‘ 8‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 1768 max., 740 min., 1232 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN17B (Vatra Dornei-Piatra Neamţ) trece prin nordul sitului între localitățile Chiril și Sunători. Situl se mai poate vizita şi pe potecile turistice de pe valea pârâului Secu. Din localităţile în care există acces pe calea ferată, la punctele de intrare se poate ajunge de la Vatra Dornei la Zugreni (23 km). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 8220 - Versanţi stâncoși cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • *Urs brun (Ursus arctos). pești: Lostriţă (Hucho hucho). plante: *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este important pentru conservarea a cinci habitate de interes comunitar de păduri, pajiști, tufărișuri, comunități de lizieră și versanți stâncoși, primele trei tipuri de habitate aflându-se într-o stare excelentă de conservare. Pe lângă peisajele de o impresionantă sălbăticie pe care le crează Bistrița în Cheile Zugrenilor, apele ei curate adăpostesc o populație de lostriță, care împreună cu două specii de tritoni și un buhai de baltă reprezintă cele patru specii acvatice de interes comunitar de aici. Situl mai este important pentru populațiile aflate într-o stare excelentă de conservare de urs brun și liliac comun, dar și pentru câteva specii rare de plante precum clopoțeii (specie de interes comunitar prioritar) și floarea de colț. Stâncile pe care aceasta se găsesc reprezintă cea mai joasă locație din țară a florii de colț. Situl include și rezervaţia naturală Cheile Zugrenilor. Biotopul geologie/geomorFologie Situl cuprinde largi porțiuni din Vârfurile Pietrosul Bistriței și Bogolin din Munții Bistriței, având ca limită de nord apele râului Bistrița, care formează Cheile Zugrenilor pe o lungime de 2,5 km. Valea are o lățime care variază între 150 și 200 m, pereții reliefați prin versanți foarte abrupți având înălțimi mari. Venind dinspre Vatra Dornei, pe cuprinsul cheilor se observă numeroase vârtejuri, repezișuri și ochiuri adânci de apă, impresionante fiind stâncile cu forme bizare precum Colțul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Râpa Scara sau Stânca Coifului. Colțul Acrii, situat în dreptul Piciorului Țepușelor din Muntele Giumalău, obligă apele râului să-l ocolească creând un splendid meandru în jurul său. Piatra lui Osman se află în apropierea gurii pârâului Colbu, care separă Munții Giumalău de Munții Rarău. Alcătuirea morfolitologică cuprinde șisturi cristaline, amfibolite, paragnaisuri, gnaisuri și conglomerate. cea voinicului, firuța și sipica de munte), alături de alte specii incluse în Lista Roșie națională a plantelor superioare (buzișorul, mlăștinița, orhidea fantomă, vulturica, voiniceriul pitic și orhidea ură). Sunt prezente foarte multe specii de licheni în zonă, dintre care amintim lichenul renilor și barba ursului. Flora specifică stâncăriilor este frecvent întâlnită pe versații abrupți, dintre specii remarcându-se floarea de colț, care în acest sit se găsește la cea mai joasă stațiune din Moldova. Petrosia se întâlnește la nivel național numai în acest sit și anume pe Pietrosul Broștenilor în punctul numit Pietrosul Bogolin, la altitudinea de 1600-1700 m. Suprafaţa pe care se află această plantă nu depășește 150 m2. Planta crește în fisurile și poliţele stâncilor în asociaţie cu clopoțeii, ienupărul pitic, trestioara, păiușul, anghinarea oilor și horștii, alături de care apar și puieţi de molid, zmeur, cimbrișor, afin negru, merișor și numeroase specii de licheni și mușchi. Descoperirea acesteia este valoroasă deoarece este unica specie a acestui gen vegetal aflată la mare distanţă spre nord faţă de rudele sale situate în bazinul mediteranean. Fauna Fauna de nevertebrate este reprezentată prin foarte multe specii de insecte alături de care apar și mulți reprezentanți ai melcilor, miriapodelor și păianjenilor. Ihtiofauna este caracteristică râurilor de munte, iar una dintre speciile deosebite citate frecvent din zona Cheilor Zugreni este lostrița. Herpetofauna este formată din trei specii protejate (tritonul carpatic, tritonul cu creastă și buhaiul de baltă cu burta galbenă), alături de care apar frecvent și broasca roșie de munte, năpârca, salamandra, șopârla de munte și șopârla de câmp. Fauna de păsări cuprinde specii precum acvila de munte, ciocănitoarea neagră, cocoșul de munte, ierunca, forfecuța, huhurezul mic, cinteza de pădure, pițigoiul cu creastă, pițigoiul de munte, codroșul de munte, brumărița de pădure, mierla gulerată, aușelul cu cap galben, corbul, pitulicea mică, măcăleandrul, ochiul boului, mugura- rul, alături de multe altele. Cursul de apă al Bistriței constituie habitatul de hrănire și reproducere pentru mierla neagră, codobatura de munte și fluierarul de munte. Fauna de mamifere cuprinde specii precum căpriorul, cerbul, veverița, jderul de copac, bursucul și multe specii de micromamifere. Situl adăpostește și o populație rezidentă de liliac comun (specie de interes comunitar) care are aici o stare excelentă de conservare. Același statut îl are în sit și ursul brun, care este o specie prioritară la nivel comunitar. în lemn, cusutul pe pânză de modele specifice și broderiile. În trecut, zona era renumită pentru plutăritul care se făcea pe Bistrița, astăzi acest obicei fiind cu desăvârșire abandonat. Sărbătoarea Crăciunului este poate cea mai bogată în tradiţii și obiceiuri, fiind pregătită de tinerii satului încă dinainte de Ignat. Peste an, întâlnirile sătenilor au loc de hramul bisericilor și al mănăstirilor dar și cu ocazia festivalului de cântec și joc popular „Cântecul Cetinii“, care are loc în septembrie în localitatea Sunători. aspecte socio-economice Și culturale În această zonă situată în inima Carpaţilor Orientali, în condiţii geografice și social-economice specifice, locuitorii s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu creșterea animalelor, mica agricultură montană, exploatarea forestieră, mineritul, recoltarea și valorificarea fructelor de pădure și a ciupercilor și comerţul. Peisajele de o frumuseţe rară și obiectivele turistice au condus la dezvoltarea turismului, agroturismului și a serviciilor aferente acestora. Satele din perimetrul sitului nu beneficiază de alimentare cu apă și canalizare, iar încălzirea locuinţelor se face individual, cu lemne. Atestările documentare ale localităţilor sunt din perioada medievală. Frumuseţea plaiurilor este înnobilată de ansamblul monahal Mănăstirea Rarău din Chiril, ctitorită de Petru Rareș în secolul al XVI-lea. Ocupaţiile tradiţionale moștenite din străbuni sunt păstoritul și activităţile de la stână, sculptura activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Sporadic, în interiorul sitului pot avea loc catastrofe naturale (viituri, doborâturi de vânt). Braconajul și tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. pIEtROSul BroştenIlor - CHeIle zuGrenIlor - ro SCI 0196 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Crucea, Dorna-Arini. aDministrarea sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare cu hărţi, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Este necesară suplimentarea panourilor enumerate mai sus, a locurilor de campare și a amenajărilor pentru colectarea deșeurilor. De asemenea este necesară amenajarea unor puncte de informare, a punctelor de intrare în sit, dar și instalarea unor panouri de informare. pedologie Solurile întâlnite în sit sunt de tip brun acid litic, cu volum edafic mic, fiind soluri de productivitate mijlocie. Hidrologie Situl se află într-un loc în care râul Bistrița și-a creat cu greu drum printre Masivul Giumalău și zidul uriaș al Pietrosului Bistriței, reprezentând cel mai spectaculos sector al cursului acestui râu. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie multianuală este de 5,1 ºC, cu un gradient termic pe verticală de circa 0,4 ºC la fiecare 100 m altitudine. Precipitaţiile anuale sunt cuprinse între 728 și 950 mm, lunile cele mai bogate în precipitaţii fiind mai și iunie. BioCenoza vegetaţia În sit se întâlnesc mai multe tipuri de habitate, cel forestier încadrându-se la Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Acest habitat este reprezentat de molidișuri bătrâne, pure sau în amestec cu fagul, paltinul sau mesteacănul. Vegetația arbustivă este reprezentată de afin și merișor. Situl cuprinde pe lângă acest habitat care domină ca suprafață și următoarele habitate: Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin și Versanţi stâncoși cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase, primele două habitate enumerate aflându-se în acest sit într-o stare excelentă de conservare. Sunt citate de aici specii de importanţă botanică deosebită, ameninţate la nivel global și european, precum zada, scara Domnului, omagul și mai multe specii de clopoței de pădure (dintre care una este prioritară pentru conservare). Sunt descrise din sit specii endemice și subendemice ameninţate (precum garoafa, cru- 0 1 2 3 km 521 Plaja submersă eforie nord - EfORIE SuD - RO SCI 0197 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Eforie. plaJa SuBmERSă eforie nord - EfORIE SuD - RO SCI 0197 supraFaţa: 140 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 3‘ 1‘‘; Long. E 28˚ 39‘ 6‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 3 max., 0 min., 0 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face de pe drumul național DN39 (E87) (Constanța-Mangalia). Cu ambarcațiuni, accesul este posibil din portul turistic Belona (Eforie Nord). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux; 1170 - Recifi. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena) • Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus). pești: Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) • Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica). caracterizarea sitului prezentare generală Plaja submersă de la Eforie este singura plajă din zona sudică a litoralului românesc care nu a fost modificată până în prezent prin construcţia de structuri masive de protecţie costieră. Doar aici se păstrează hidrodinamica naturală și habitatele caracteristice unei plaje nisipoase expuse. Situl găzduiește trei habitate de interes comunitar. Este singurul loc de pe întreg cuprinsul litoralului românesc în care speciile de moluște bivalve Donacilla cornea și Donax trunculus mai supravieţuiesc. În trecut (anii ’50-’60), aceste moluște erau larg răspândite în toate habitatele cu nisipuri de granulaţie medie și grosieră din sectorul românesc al Mării Negre. Datorită cerinţelor lor ecologice (puritatea apei, conţinut de oxigen, salinitate), simpla prezenţă a celor două specii reprezintă un indicator al apei marine de bună calitate. Ambele specii, edificatoare de biocenoze caracteristice în trecut, au fost declarate dispărute în toate lucrările de specialitate din perioada 1980-2000, perioada de maximă eutrofizare și declin ecologic al Mării Negre. În perimetrul sitului mai pot fi întâlnite două specii de mamifere de interes comunitar (delfinul cu bot gros sau delfinul mare, precum și marsuinul sau porcul-de-mare), precum și două specii de pești de interes comunitar (rizeafcă de Dunăre și scrumbie de Dunăre), alături de alte specii rare sau de mare valoare economică (morun, nisetru, zărgan, barbun, macrou, șprot). Biotopul geologie/geomorFologie Situl cuprinde plaja submersă a barei litorale Eforie, ce separă lacul Techirghiol de Marea Neagră. Se încadrează în unitatea sudică a litoralului, alcătuită predominant din faleze moi, constituite în principal din depozite loessoide cuaternare cu prezenţa calcarelor sarmaţiene, întrerupte de bare litorale nisipoase joase situate în faţa lacurilor litorale. Situl prezintă constituţie litologică eterogenă a fundului mării, dominată de prezenţa nisipurilor cu granulaţie fină (peste 50%) sau mai grosieră. De asemenea se întâlnesc calcare sarmaţiene, care ies de sub nisipuri sub formă de recifi. Procesele sedimentare sunt dominate de acţiunea valurilor și a curenţilor litorali, fiind specifice plajelor nisipoase. Reciful este caracterizat printr-o suprafaţă neregulată, marcată de fisuraţia calcarelor. În zonele depresionare dintre proeminenţele calcaroase se întâlnesc depuneri de nisip. Fundul mării este acoperit cu sedimente nisipoase, uneori cu nisipuri grosiere și foarte grosiere. Dispunerea nisipurilor grosiere, forma corpurilor și ondulaţiile de curent întâlnite pe suprafaţa lor sugerează o legatură cu curenţii marini. În jurul obstacolelor de pe fundul mării, reprezentate prin pietre de talian abandonate, curenţii au săpat forme de eroziune alungite, cu adâncimi mici și dimensiuni de ordinul metrilor, dispuse pe aliniamente cu orientare generală E-V, aceași cu a nisipurilor grosiere. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate 128 de specii fitoplanctonice, dintre care algele verzi reprezintă circa 18%. Formele dominante sunt cele marine și marin-salmastricole (67%), precum și cele dulcicole sau dulcicol-salmastricole (33%). În lunile de primăvară fitoplanctonul este dominat de diatomee. În sezonul de vară, Nitzschia delicalissima se dezvoltă constant, având un maxim în luna iunie. În sezonul de toamnă, comunitatea fitoplanctonică este reprezentată de diatomee de talie mare. În sectorul reprezentat de stânca infralitorală au fost semnalate 44 de specii de alge, cu un rol ecologic deosebit de important. Algele verzi sunt reprezentate prin 12 specii, iar algele brune prin două specii. Algele roșii (Rhodophyta) sunt cel mai bine reprezentate în zona sitului, aici fiind identificate peste 30 de specii cu prezență multianuală. Fauna Structura populaţiilor de nevertebrate diferă în funcţie de adâncime. Cele mai mari densităţi se întâlnesc pe izobata de 5 m, datorită abundenţei scoicilor bivalve. Circa 25% din sit este acoperit de stânca infralitorală cu Mytillus galloprovincialis, cu un rol ecologic important datorită capacităţii de biofiltrare a midiilor. Fauna este foarte diversă, alcătuită din specii diferite de spongieri (trei specii), hidrozoare, policheţi (31 de specii), moluște (28 de specii), crustacei (60 de specii) și pești (50 de specii). Moluștele sunt reprezentate de toate cele trei grupe majore (poliplacofore, gasteropode și lamelibranhiate). Distribuţia spaţială a organismelor bentale este oglindită de repartiţia habitatelor specifice. În ceea ce privește ihtiofauna, în sit au fost identificate 50 de specii de pești. Dintre acestea, menționăm rizeafca de Dunăre, scrumbia de Dunăre, morunul, șprotul, nisetrul, chefalul auriu, zărganul, chefalul, lufarul, bacaliarul, scorpia de mare, rândunica de mare, țiparul, guvidul, limba de mare (multe dintre aceste specii fiind originare din apele Oceanului Atlantic și din Marea Mediterană). În ceea ce privește mamiferele marine, în sit este semnalată prezenţa a două specii de delfini din Marea Neagră (delfin cu bot gros și marsuin) care utilizează zona ca loc de pasaj și hrănire. aspecte socio-economice Și culturale Principala activitate economică din zonă o reprezintă turismul estival și balnear. Eforie Nord este o staţiune cu regim balneoclimateric permanent (a doua ca mărime pe litoralul românesc), dispunând de o infrastructură diversificată, baze de agrement, terenuri de sport, piscine cu accesorii pentru activităţi nautice și sportive, fiind recomandată pentru tratamentul afecţiunilor reumatice, dermatologice și ale sistemului osos. Eforie Sud este o staţiune estivală integrată orașului Eforie, găzduind un Sanatoriu Balnear care oferă servicii de tratament tot timpul anului. În Eforie Sud se află un sit arheologic cu două așezări umane datând din sec. II-IV (Epoca romană) și din sec. IV-I î.e.n. (cultura Latène). Dintre monumentele de artă modernă și contemporană menționăm fresca Decor dobrogean din Eforie Sud (1962), fresca „Marea“ din Eforie Sud (1962), Hotelul Belona din Eforie Nord (1936), statuile „Rod“ și „Fata cu Floarea“ (ambele situate în Eforie Nord, 1964). Dintre evenimentele culturale devenite tradiționale, menționăm Târgul Colecţionarilor de Antichităţi „ANTICA“, Festivalul și Concursul Internaţional de Folclor pentru Copii și Tineri Interpreţi „Dobroge, Mândră Grădină“, precum și expoziţia de artă fotografică „Analepse“. În regiune există legenda lui Tekir, un bătrân turc care venea să pescuiască la mare împreună cu măgarul său. În timp ce bătrânul era la pescuit, măgarul era lăsat pe limba de pământ dintre lacul Techirghiol și mare, unde exista un nămol negru foarte clisos. După câteva luni, măgarul, care era plin de bube pe piele, s-a vindecat complet datorită nămolului în care intra. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Dragarea șenalului navigabil pentru portul turistic Belona, extracţia pietrișului și a nisipului în scopul întreţinerii plajelor reprezintă activităţi care trebuie evaluate în ceea ce privește impactul negativ, inclusiv privind eroziunea litoralului. Activităţile de pescuit industrial pot duce la eliminarea din ecosistem atât a speciilor vizate cât și a speciilor prezente în stocuri accidentale. Traularea fundului marin (activitate strict interzisă pe litoralul românesc) poate modifica mediul fizic și duce la degradarea habitatelor. Poluarea apei are drept consecinţă deteriorarea stării de conservare a unor specii importante de floră și faună marină. aDministrarea sitului Este necesară balizarea de demarcare a sitului, precum și amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare în zona plajelor turistice și în portul Belona. Sunt necesare panouri de informare și panouri pentru orientare (cu hărţi) în stațiunile Eforie Nord (inclusiv în portul Belona) și Eforie Sud. Sunt necesare puncte de informare în stațiunile turistice limitrofe. Pentru turismul de scufundare autonomă recreativă este obligatorie instalarea unei balize de ancorare pentru ambarcațiuni în punctul de start al sesiunilor de scufundare, precum și instalarea unor jaloane submerse de traseu și a unor minipanouri informative submerse lestate. Este necesară, de asemenea, jalonarea submersă a traseului de vizitare. pedologie Aria sitului este integral submarină. Hidrologie Condiţiile hidrologice din sit depind de apele de suprafaţă din marea deschisă (care prezintă salinitate mai ridicată vara și temperatură scăzută iarna) precum și de apele de adâncime (cu salinitate ridicată și temperaturi scăzute atât iarna cât și vara). aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie anuală este de 11,1 °C. Temperaturile zonei sunt mult moderate de prezenţa mării, imens rezervor de inerţie termică, domolind căldura excesivă din timpul verii și ridicând temperatura medie în timpul iernii. Precipitaţiile atmosferice sunt sub nivelul de 398 mm/an, ceea ce face din acest ţinut zona cea mai aridă a ţării. Orientarea către răsărit asigură 2189 ore de soare anual, cu mult peste limita localităţilor din Europa situate la aceeași altitudine. Atmosfera este intens aerosolizată, cu aeroioni negativi benefici pentru sănătate. Temperatura apei mării are o medie de +20 °C vara și de -0,9 °C iarna. Durata medie anuală de producere a furtunilor este de 17-19 zile. În lunile de iarnă, Marea Neagră se află sub acțiunea vânturilor din sectorul nordic, foarte puternice în apropierea ţărmului. Vara predomină briza marină. 522 0 0,5 1 1,5 km Platoul mehedinţi - RO SCI 0198 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Gorj: Padeș. Județul Mehedinți: Baia de Aramă, Bala, Balta, Cireşu, Godeanu, Iloviţa, Isverna, Izvoru Bârzii, Obârşia-Cloşani, Podeni, Ponoarele. Județul caraş-severin: Băile Herculane, Mehadia, Topleţ. supraFaţa: 53.594 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 55‘ 24‘‘; Long. E 22˚ 38‘ 29‘‘ eCoregiunea: Munții Banatului altitudinea: 1452 max., 148 min., 574 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele drumuri de acces sunt DN67D, în regiunea nordică, între localităţile Glodeanu şi Baia de Aramă şi DJ670, între localităţile Baia de Aramă, Ponoarele, Proiteşti, Buicani, Gheogheşti, Şiroca şi Godeanu. De asemenea, limita nordică a sitului este mărginită de DJ671 şi DC118, între localităţile Cloşani, Motru Sec, Călugăreni, Văieni, Padeş şi Apa Neagră. Pe parcurs, DJ670 se intersectează cu mai multe drumuri comunale (DC50, DC34, DC29 şi DC38) şi drumuri judeţene (DJ671E, DJ607C şi DJ607B). Habitatele De interes comunitar Din sit 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6210* Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotișuri și ravene; 8310 Peșteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. te de pe formaţiuni impermeabile aproape toate râurile care vin dinspre vest, Topolniţa, Ponorăţ, Ponorel și alte izvoare mai mici, acestea rămânând seci în aval de punctul de captare. În amonte de captare se produce aluvionarea pronunţată a luncilor, unde se formează depresiuni închise, cu fundul plat și cu aspect general de polie. Cel mai tipic fenomen de acest gen îl constituie sistemul hidrocarstic de lângă comuna Ponoarele, care a generat depresiunile Zăton și Ponoarele. Sunt demne de remarcat dolinele, lapiezurile și Podul Natural de la Ponoarele, Podul lui Dumnezeu. Apele subterane au săpat numeroase peșteri renumite prin dimensiuni și prin ornamentaţie, Topolniţa, Epuran, Bulba, Gramei, Isverna. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii). nevertebrate: Ţărăncuţă (Coenagrion mercuriale) • Rădașcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenușiu (Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Chilostoma banaticum • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio). plante: Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • *Clopoţel (Campanula serrata). pedologie Răspândirea cea mai largă în sit o au solurile de trecere între solurile brun-acide și cele brune argilo-iluviale. Solurile brun-acide apar de regulă pe povârnișurile nordice formate din roci sărace în carbonaţi, sub pădurea de fag. caracterizarea sitului prezentare generală Îmbinarea caracteristicilor litologice și de relief ale munţilor (șisturi cristaline, calcare mezozoice, văi strâmte, chei și peșteri), cu cele ale dealurilor (înălţime joasă, culmi netede și numeroase așezări umane) se materializează în diversitatea elementelor de floră și faună caracteristice acestui sit. Dintre acestea, 10 tipuri de habitate sunt de interes comunitar, ca și două specii de plante, șapte specii de nevertebrate, trei specii de pești, patru specii de herpetofaună, două specii de carnivore mari și zece de lilieci. Ca urmare a originalităţii cadrului său natural, în acest sit sunt prezente cele mai dense și variate rezervaţii naturale. Biotopul geologie/geomorFologie Poziționat în sud-vestul României, situl cuprinde două unităţi de relief așezate între culmea Munţilor Mehedinţi și Piemontul Getic. Calcarele de vârstă jurasic-cretacică aparţin autohtonului danubian și sunt dispuse în două fâșii principale paralele între ele. Fâșia vestică aparţine Munţilor Mehedinţi și se caracterizează printr-o tectonizare extrem de puternică, iar fâșia estică apare în zona centrală a Podișului Mehedinţi între Baia de Aramă și Cireșu. La intrarea în zona de calcare sunt capta- Hidrologie Reţeaua hidrografică este împărţită în două tipuri de râuri: alohtone, cu obârșia în Munţii Mehedinţi, fiind reprezentate de râuri lungi ca Topolniţa, Bahna și Coșuștea, și autohtone, cu obârșia la contactul dintre Podișul Mehedinţi și munţi, reprezentate de râuri scurte. Dintre acestea, Topolniţa și Coșuștea sunt râuri cu drenaj subteran. Lacurile din sit sunt de dimensiuni reduse și puţine, formate în doline, în mare parte temporare, așa cum sunt Zătonul (format la intrarea în peștera de la Cotmeana), Gornoviţa și Balta (lacuri extinse de mică adâncime și cu caracter de mlăștinire). Apele freatice sunt cantonate în depozite de versant, scoarţe de alterare sau în roci sedimentare, variind în adâncime în funcţie de regimul precipitaţiilor. aspeCte ClimatologiCe Situl aparţine zonei climatice de podiș și de dealuri în care se resimte influenţa climatului submediteraneean, atât sudic cât și vestic. Temperatura medie anuală depășește 11 oC în sud și 9,5 oC în nord. Se remarcă verile călduroase în care sunt prezente în medie câte 20 de zile tropicale cu temperatură care depășește 35 oC. Precipitaţiile sunt în jur de 800 mm/an și se caracterizează prin două maxime (mai-iunie și octombrie-noiembrie) și minime (august-septembrie, decembrie și februarie). Există mai multe topoclimate în funcţie de expunere, calcare, culoare și bazinete depresionare. sunt mojdreanul, cărpiniţa, cornul, scumpia și liliacul sălbatic. Compoziţia floristică a pajiștilor este de asemenea abundentă în elemente sudice și submediteraneene precum sadina și fulfuca. Popularea străveche și continuă a acestei regiuni a determinat transformări însemnate în suprafaţa, structura și compoziţia floristică a vegetaţiei. Terenurile cu păduri au fost defrișate și înlocuite treptat de pajiști și terenuri cultivate. Pădurile se păstrează mai bine doar în partea de est a platoului. Pe văile Coșuștei și ale afluenţilor săi, drumurile forestiere au înlesnit defrișarea, efectuându-se apoi plantaţii de molid și de pin negru. Suprafeţele reprezentative cu fag, brad și pin care au rămas încă neafectate de tăieri sunt pe văile Crivei, Lăpușnicului și Borovăţului. Pe văile Coșuștei și Topolniţei apar abundente tufărișuri de liliac. În cadrul Platoului Mehedinţi se întâlnesc specii vegetale erbacee de interes comunitar cum sunt ouăle popii și clopoţeii. Importante sunt și speciile de orhidee, dintre care menţionăm ploșniţoasa, poroinicul, untul vacii, orhideea maimuţei, căpșunica, orhideea fluturelui, toate fiind încadrate în asociaţiile vegetale aparţinând celor 10 habitate de interes comunitar din care trei sunt prioritare pentru conservare. Fauna În cadrul covorului vegetal, ca urmare a diversităţii mediilor de viaţă, se întâlnește o bogată și heterogenă faună de origini diferite, dar cu preponderenţa elementelor sudice. Climatul blând cu influenţe submediteraneene și vegetaţia specifică își găsesc reflectarea în prezenţa a peste 16 specii de reptile și peste 100 de specii de insecte. Caracteristice zonei sunt viperele cu corn și ţestoasele de uscat bănăţene, specii submediteraneene cu o largă răspândire pe calcarele din partea de SV a platoului. Acestora li se adaugă viperele comune și alţi șerpi neveninoși precum balaurul, șarpele de alun, șarpele de casă, șarpele de apă și șarpele lui Esculap. Ţestoasa de apă este întâlnită în lacurile formate în lunca cursurilor râurilor cum sunt Gornoviţa sau Balta. De remarcat este mulţimea șopârlelor, îndeosebi a celor de origine sudică, ca șopârla de iarbă și șopârla de luncă, care se întâlnesc cu densităţi populaţionale mari în partea de SV a platoului. Amfibienii se remarcă prin reprezentanţi ai broaștelor verzi de lac, precum și alte șapte specii protejate dintre care două de interes comunitar, buhaiul de baltă cu burtă galbenă și tritonul cu creastă. Din totalul nevertebratelor, șapte specii sunt de interes comunitar: racul de ponoare (specie caracteristică pentru Platoul Mehedinţi), croitorul mare al stejarului, pentru a cărei conservare este necesară păstrarea intactă a trunchiurilor uscate de stejar, rădașca, croitorul cenușiu (specie nocturnă al cărei habitat specific este reprezentat tot de trunchiurile de stejar căzute), ţărăncuţa (o libelulă specifică zonelor inundabile din lunca râurilor), melcul carenat bănăţean (specific zonei de SV a României) și calul dracului. Pe suprafeţele calcaroase din zonele de nord și vest ale Platoului Mehedinţi apar frecvent și scorpionii carpatici. În platOul mEhEDInţI - RO SCI 0198 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BioCenoza vegetaţia Prin poziţia sa geografică, situl se întinde în zona alternanţei pădurilor de fag și de gorun. Climatul temperat cu influenţe submediteraneene, altitudinea medie de 500-600 m, relieful accidentat, apropierea de Peninsula Balcanică și constituţia litologică au avut un rol însemnat în configurarea actualei structuri a vegetaţiei. Pe areale întinse își fac apariţia gorunul, stejarul pufos, cerul, gârniţa, gorunul balcanic, carpenul, cărpiniţa, sâmbovina, nucul și alunul turcesc. Fagul este reprezentat prin specia de fag balcanic. Mai ales pe rocile calcaroase se întâlnesc tufărișuri de tip submediteranean, cunoscute sub numele de șibliacuri, formate dintr-un complex de elemente submediteraneene carpato-balcanice și sud-europene, termofile, cum 523 Platoul mehedinţi - RO SCI 0198 râurile din sit se întâlnesc peste 10 specii de pești, de interes comunitar fiind trei și anume zglăvoaca, specifică apelor curgătoare de munte și deal, dunăriţa și mreana vânătă, care de asemenea preferă șuvoaiele repezi, ajungând uneori și până la Dunăre. Dintre speciile de păsări protejate menţionăm posibila prezenţă a vulturului bărbos, observat în anul 2009, fiind vorba doar de exemplare eratice, necuibăritoare, care hoinăresc în căutare de hrană. Alte specii de păsări cu prezenţă certă sunt ierunca, fâsa de pădure, măcăleandrul, corbul, ciocănitoarea pestriţă mare, presura galbenă, buha, huhurezul mic, capîntortura, mugurarul, piţigoiul cu coadă lungă, brumăriţa de pădure, pănţărușul, aușelul. Mamiferele sunt bine reprezentate în sit prin 14 specii de lilieci dintre care următoarele 10 sunt de interes comunitar: liliacul cârn, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu aripi lungi, liliacul cu picioare lungi, liliacul cu urechi mari, liliacul cu potcoavă a lui Blasius, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mediteranean cu potcoavă și liliacul mic cu potcoavă. Reprezentative pentru Platoul Mehedinţi sunt și 0 524 1,4 2,8 4,2 km mamiferele carnivore protejate de talie mare precum lupul și ursul, dar și pisica sălbatică, jderul, cerbul carpatin, mistreţul și pârșul mare. aSpecte socio-economice Și culturale Ocupaţia de bază a oamenilor este agricultura prin cultivarea cerealelor, a cartofului și creșterea animalelor. Viticultura, pomicultura, apicultura, piscicultura și horticultura sunt de asemenea activităţi specifice zonei alături de fabricarea varului, exploatarea și prelucrarea lemnului, comerţul cu produse din gospodării și agroturismul. Este recunoscută și arta populară artizanală încadrată în tipologia generală a provinciei istorice Oltenia. Majoritatea locuinţelor din sit dispun de alimentare cu apă și canalizare, aceasta fiind deficitară sau lipsind în unele comune cum ar fi Cireșu, Godeanu, Bîlvănești și satele mici aparţinătoare. Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. Siturile arheologice descoperite atestă așezări din secolele IVIII î.e.n. și din epoca daco-romană. Din perioada medievală, începând cu secolul al XIII-lea au rămas ruinele cetăţii Gradeţ și ruinele unei mânăstiri. În majoritatea localităţilor există biserici de lemn și case construite în stil tradiţional, iar în satul Ponoarele se află o moară de lemn cu ciutură încă funcţională, datând din secolul al XIX-lea. Îmbrăcămintea populară tradiţională se mai poartă și azi în unele comunităţi, existând un costum „opregul creţ“ pentru sărbători, iar pentru muncă, „opregul învărgat“. Specifică zonei este nunta tradiţională, care are loc și azi cu toate etapele ei păstrate din străbuni. Sunt renumite „Sărbătoarea Liliacului“ din luna mai și „Festivalul Ponoare“, eveniment la care participă interpreţi de muzică populară din întreaga ţară, transpunând în cântece frumuseţile unice ale acestei zone de munte. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale, braconajul și supraexploatarea resurselor naturale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În acest sit există panouri de atenţionare, panouri de informare, panouri de orientare, o clădire administrativă (în sediul Consiliului Judeţean Mehedinţi), centre de vizitare/informare, puncte de informare (în primăriile și consiliile locale din mai multe localităţi) și puncte de intrare în sit semnalizate corespunzător. Sunt prezente dar nu sunt marcate corespunzător, poteci și drumuri pentru vizitare. Există două locuri de campare dotate cu vetre de foc în apropierea peșterilor Topolniţa și Ponoare, precum și locuri de depozitare și transfer al deșeurilor. Sunt necesare staţiuni știinţifice, amenajări pentru observare/ supraveghere și bariere pentru limitarea accesului pe drumurile unde sunt interzise vehiculele motorizate. Platoul meledic - RO SCI 0199 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Lopătari, Mânzăleşti. supraFaţa: 151 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 29‘ 47‘‘; Long. E 26˚ 37‘ 9‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 607 max., 424 min., 527 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Lycaena dispar. caracterizarea sitului prezentare generală Situl conservă unul dintre cele mai reprezentative fenomene carstice saline din țară, dizolvarea sării la suprafață sau la mică adâncime formând un adevărat complex de forme de relief extrem de variate și cu dimensiuni foarte mari, așa cum sunt canioanele adânci și foarte înguste. Pe acest carst salin s-au format la suprafață lacuri care s-au îndulcit în timp datorită impermeabilizării treptate a substratului, iar în subteran au apărut peșteri dintre care se remarcă Peștera 6S. Aceasta are stalactite de culori variate, alb, roz, galben, roșu aprins, cenușiu și maroniu, precum și câteva stalagmite cu înălţimi mici, fiind considerată datorită lungimii de 1220 m cea mai lungă peșteră în sare pe plan mondial. La toate acestea se adaugă prezența în sit a habitatului prioritar pentru conservare de tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, alături de o populație cu stare bună de conservare a fluturelui roșu de mlaștină. Situl se suprapune peste rezervaţia naturală cu același nume. Biotopul geologie/geomorFologie Datorită substraturilor geologice de vârstă miocenă, la limita montană cu cea subcarpatică apar sâmburi de sare pe seama cărora în Platoul Meledic au luat naștere formele de relief carstic. Aici se găsesc lacuri carstice cantonate în doline și uvale datorită formațiunilor de sare. Se remarcă versantul estic al Slănicului, cu blocuri de sare îngropate în argilă și marne sărăturoase pe care s-au dezvoltat lapiezuri, ravene și peșteri. Dintre acestea, în partea nordică a platoului Meledic se găsește Peștera 6S, cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală în care au fost identificate alte patru peșteri. Dacă ar fi vizitată, ar putea fi văzute diferite tipuri de formaţiuni precum stalactite cu culori variate, alb, roz, galben, roșu aprins, cenușiu și maroniu și un mic număr de stalagmite cu înălţimi de câţiva centimetri și grosimi de 5-8 cm. Peștera are o lungime de 1220 m, fiind cea mai lungă peșteră în sare pe plan mondial. Celelalte peșteri au dimensiuni relativ reduse, cu lungimi de 2-10 m, intrările fiind împodobite cu ansambluri de stalactite și concreţiuni de sare. Tot în cadrul complexului carstic Meledic întâlnim numeroase depresiuni ovale sau rotunde acoperite de apă, mlăștinoase sau uscate. Ele reprezintă doline ce s-au format acolo unde sarea se află la adâncime mai mare. racteristice solului cu concentrație normală de sare, toate fiind în principal iubitoare de locații însorite (termofile). Cătina albă este o specie caracteristică și edificatoare a vegetației, având sistemul radicular superficial, dar extins și în simbioză cu microorganisme. Stratul de arbuști este dominat în fitocenoza matură de această specie, alături de care păducelul și măceșul sunt bine reprezentate. Alte specii de arbuști frecvent întâlnite sunt sângerul, salba râioasă, crușinul și verigarul. Printre speciile de arbori prezente în sit se numără stejarul pedunculat, teiul pucios, carpenul și jugastrul, însă vegetația lemnoasă nu formează trupuri compacte de pădure. Stratul ierburilor este dominat de unele specii caracteristice pădurilor, dar și de cele din pajiștile uscate colinare precum trifoiul, clopoțeii, iarba câmpului, sânzienele de pădure, margaretele, inul, piciorul cocoșului, firuța, rogozul, păiușul, bărboasa, aliorul, sulițica, pirul târâtor și șovârful. Mai rar se întâlnesc potcapul călugărului, barba caprei, ovăsciorul auriu, inul și crucea voinicului. Pe malurile însorite ale apelor se întâlnește frecvent podbalul. Lacurile au pe marginea lor o vegetație specifică, caracteristică apelor dulci, formată din stuf și papură, alături de care apar frecvent mărărașul de apă, piciorul cocoșului de apă și diverse specii de rogozuri. Habitatul protejat în acest sit este reprezentat de Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, prioritar pentru conservare. Fauna Procentul redus de împădurire a zonei și prezența anticlinalelor într-o configurație orientată în general spre S-SV crează habitate favorabile speciilor cu caracter pontic sau mediteranean. Valoarea științifică a arealului este completată de existența în această zonă cu regim climatic blând a speciei comunitare fluturașul roșu de mlaștină și a scorpionului carpatic. Au fost identificate în zonă și rare exemplare de țestoasă de uscat bănățeană. Amfibienii sunt bine reprezentați de broaștele verzi de lac și broaștele râioase, alături de care apar mai rar și brotăceii. Pajiștile de aici au o faună bogată, îndeosebi în specii de fluturi, lăcuste, cosași, ploșnițe de plante, călugărițe, în zonă fiind prezentă și o specie de termită. Mai frecvent întâlnite în sit sunt păsările, dintre care amintim caprimulgul, pițigoiul cu coadă lungă, măcăleandrul, muscarul mic, ciocănitoarea de stejar, codobatura albă, mugurarul, ghionoaia sură, privighetoarea roșcată, silvia cu cap negru, pupăza, pănțărușul, silvia mică, alături de răpitoare ca ciușul, șorecarul comun, striga, cucuveaua și vânturelul roșu. aspecte socio-economice Și culturale Activităţile curente sunt legate de agricultură, predominând creșterea animalelor. Micii meseriași își manifestă îndemânarea în olărit, artizanat, tâmplărie, croitorie, morărit și panificaţie. Terenurile sălbatice pitorești, izvoarele minerale și multitudinea de atracţii geologice din împrejurimile sitului dintre care semnalăm Bolovanul Mortatului, Sfinxul de pe Breazău, Focul Viu, Piatra Albă, Vulcanii Noroioși, sunt prielnice dezvoltării unor activități de agroturism. Alimentarea cu apă și canalizarea localităţilor din perimetrul sitului este deficitară sau lipsește, iar încălzirea gospodăriilor se face individual, cu lemne. Cercetările arheologice cu privire la prezența umană în aceste locuri au scos la iveală urmele unor așezări geto-dacice. Legendele locale îl menţionează pe Negru-Vodă și pomenesc de luptele antitătare și antiotomane, toate acestea fiind întărite de vestigii materiale și atestări documentare datate încă din secolul al XV-lea. Călătorind în zonă putem observa vechi sate românești izolate și risipite, cu case tradiţionale, cu tindă la mijloc, în interior impresionând patul cu perne brodate și ţesătura mare de pe perete (velința). Costumul popular plin de simbolistică arhaică are origini în portul populaţiei dacice și poate fi admirat în Muzeul Etnografic din Mânzălești sau de sărbători precum „Festivalul Slănicului” sau „Plaiul Nucului”. Se păstrează meșteșuguri bărbătești cum ar fi cioplitul în piatră și olăritul, iar ocupaţiile feminine, care cer migală, sunt împletiturile din nuiele de alun sau răchită și ţesutul. Cântecele strămoșești sunt păstrate în forme aproape nealterate, vatra satului Mânzălești răsunând în perioada sărbătorilor de iarnă de colinde. Atracţia jocurilor cu măști întâlnite numai aici este reprezentată de Dansul moșului și al babei care însoţește grupul folcloric Breazăul ducând urările din poartă în poartă. Un mare interes pentru vizitatori îl au și cele 25 de sculpturi din lemn din apropierea Lacului Meledic, aparținând unei tabere de sculptură. platOul mElEDIC - RO SCI 0199 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din DJ203K (Nehoiu-Sapoca) de unde se poate intra în sit (dinspre sud) în dreptul localităților Săreni sau Mânzăleşti, pe drumuri locale sau forestiere. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale, incendierea și braconajul din sit și din jurul acestuia au un impact negativ. aDministrarea sitului Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere pentru limitarea accesului în anumite zone, poteci/drumuri pentru vizitare și trasee tematice. pedologie Solurile sunt cel mai adesea puternic erodate, fiind reprezentate de eutricambosoluri, preluvosoluri, luvosoluri, rar pseudorendzine, erodosoluri și cernoziomuri erodate. Hidrologie Platoul Meledic este situat la 600 m altitudine, între râul Slănic, pârâul Jgheab, pârâul Meledic și pârâul Sărat. Prezenţa masivelor de sare, a argilelor sărate și a gipsurilor influenţează chimismul apelor subterane, dându-le un grad ridicat de mineralizare. Astfel se explică prezenţa numeroaselor izvoare cloro-sodice, dintre care mai cunoscute sunt cele din dealurile Meledic. Tot aici, în microdepresiuni s-au format lacuri, cele mai reprezentative fiind Lacul Mare (Meledic) și Lacul Castelului. Formarea lacurilor a trecut prin mai multe faze, inițial având loc infiltrarea apei prin brecia sării, scufundarea platoului cu fundul lacului și stabilirea legăturii cu rețeaua hidrografică. Ulterior, în lipsa vegetației cu rol în reglarea regimului hidric și fixarea versanților, datorită precipitațiilor a avut loc transportul de material aluvionar care a impermeabilizat fundul lacului, întrerupând legătura cu masivul de sare. Aportul din pluvial și lipsa contactului cu masivul de sare (pe care s-au format aceste lacuri) a determinat îndulcirea apei și implicit schimbarea vegetației. aspeCte ClimatologiCe Situl face parte din climatul temperat de deal cu influențe submediteraneene, în care temperaturile medii anuale sunt de 8-10 °C, iar precipitațiile medii anuale ajung la 650 mm. Circulația generală atmosferică, dar mai ales configurația geomorfologică a zonei de curbură conduc la dezvoltarea vânturilor foehnale, caracteristice dealurilor subcarpatice ale Buzăului. BioCenoza vegetaţia Vegetația sitului este edificată de specii care pot trăi pe solurile erodate, fără sau cu puțin orizont organic, fiind formată din plante moderat halofile, într-un amestec mozaicat cu specii ca- 0 0,5 1 1,5 km 525 Platoul vaşcău - RO SCI 0200 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Criștioru de Jos, Cărpinet, Vaşcău. Județul arad: Dezna, Gurahonţ. supraFaţa: 4.983 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 25‘ 52‘‘; Long. E 22˚ 26‘ 50‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 892 max., 331 min., 595 med. platOul VaşCău - ro SCI 0200 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN76 (Oradea-Beiuş-Brad-Deva) sau pe DN75 (Turda-Câmpeni-Beiuş), după care la Lunca se continuă pe DN76. Se mai poate ajunge şi cu trenul, pe ruta Vaşcău-Beiuş-Ciumeghiu (trenuri locale). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi). caracterizarea sitului prezentare generală Importanţa sitului este datorată faptului că pe această suprafaţă se întâlnesc două habitate forestiere de interes comunitar, care vegetează pe un număr mare de elemente aparţinând carstului de suprafaţă (doline, văi de doline, lapiezuri, martori structurali, polii, sorburi, izbucuri, bazine închise) şi subteran (peşteri închise circuitului public, de asemenea un habitat de interes comunitar). Toate acestea se află într-o stare bună de conservare, permiţând dezvoltarea unor populaţii bine reprezentate din trei specii de amfibieni de interes comunitar, dar și prezenţa a nenumărate specii de plante rare sau endemite glaciare. Complexitatea și particularitatea carstului din sit este argumentată și de prezenţa unei faune endemice de nevertebrate cavernicole, precum și a unor populaţii semnificative de lilieci care utilizează peșterile din sit ca loc de hibernare sau de reproducere (patru specii fiind de interes comunitar). Biotopul geologie/geomorFologie Platoul Vașcău se situează în Munţii Codru Moma, care sunt prelungirea centrală a Munţilor Apuseni spre Câmpia Crișurilor. Este un podiș cu relief mozaicat, cu altitudinea de 600-700 m, format din roci de natură heterogenă precum calcare mezozoice și metamorfice, gresii, dolomite și șisturi cristaline. Masivul de calcar a permis formarea unui relief complex cu forme carstice subterane și de suprafaţă (doline, văi de doline, lapiezuri, martori structurali, polii, sorburi, izbucuri și bazine închise), considerat a fi unul dintre cele mai reprezentative și spectaculoase din România. Exocarstul este acoperit în parte de argile. Cursurile de apă au doline succesive aliniate, constituind văi de doline sau uluce longitudinale, multe dintre ele adăpostind tăuri datorită impermeabilizării lor cu argile. Platoul este delimitat de roci impermeabile ce formează terase mai ridicate, cu aspect de văi mărginite de creste rotunjite, cu vârful cel mai înalt la Momuţa (930 m). 0 526 1 2 3 km pedologie Varietatea litologică și condiţiile bioclimatice (pădure de foioase și precipitaţii bogate) au indus formarea unor soluri de pădure din categoriile cambice (brune sau brune acide), litomorfe molice (rendzinele de la altitudini mai mari), andosoluri și terra rossa. Hidrologie Principalul curs de apă este râul Crișul Negru cu afluenţii săi, întreaga zonă fiind caracterizată de numeroase ponoare și izbucuri care captează, respectiv eliberează apele permanente. O altă caracteristică a platoului și a zonei adiacente este prezenţa unor ochiuri de apă în doline (denumite tăuri), care au o anumită perenitate datorită impermeabilităţii „dopurilor“ de argilă. aspeCte ClimatologiCe Situl se află într-un climat temperat-continental moderat ca urmare a localizării sale în vestul Apusenilor, aceștia formând în faţa transportului vestic de aer oceanic un baraj ce determină ascensiunea maselor de aer umed și formarea norilor care aduc precipitaţii numeroase și torenţiale. Temperatura medie anuală este de 7-9 °C, iar media anuală a precipitaţiilor este de 750 mm. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sud, urmate de cele din vest și de cele din nord. BioCenoza vegetaţia Platoul carstic propriu-zis a fost acoperit în trecut cu păduri, antropizarea treptată făcând loc fâneţelor și terenurilor agricole care în prezent alcătuiesc componenta principală a peisajului. Pădurea de goruneto-făgeto-cărpinet are exemplare cu vârste foarte diferite, cu apariţii frecvente de mesteacăn, alun, păducel, corn, sânger, ulm, jugastru, pâlcuri de zadă, pin negru și pin neted. Tăierile au dus la formarea poienilor, vaste întinderi cu o bogăţie floristică excepţională, ele devenind locuri de fâneaţă și pășune și împiedicând revenirea pădurii. Astfel, o imagine foarte cunoscută a Platoului Vașcău este aceea din prima jumătate a verii, când activitatea principală a populaţiei locale este cositul și strânsul fânului. Suprafeţele care nu sunt folosite ca fâneţe sau terenuri agricole, în special culturile de cereale și cartofi din jurul localităţilor, au o vegetaţie succesivă ale cărei caracteristici sunt date de microclimat și de timpul trecut de la defrișări. Din păcate, în urma unor defrișări s-au făcut replantări cu pin Douglas, specie exotică ce alterează starea relativ naturală a covorului vegetal, devenind în anumite condiţii invazivă. Ea formează desișuri inaccesibile pentru animalele sălbatice și elimină aproape în totalitate covorul vegetal subiacent. Unele poieni din zonele carstice prezintă, în afara vegetaţiei ierboase, pâlcuri de arbuști de alun, tei și măceș. În aceste poieni și în dolinele seci este frecventă feriga de câmp, care formează covoare compacte. În poieni sunt caracteristice marghilele, ridicături de pământ afânat în formă de mușuroi, cu o vegetaţie caracteristică de mușchi și cimbrișor, la înălţimi mai mari fiind prezent chiar afinul. În sit există unele specii rare de plante precum bujorul sălbatic, stânjenelul sau ghimpele (Monument al Naturii). De o certă valoare știinţifică este specia de plantă numită impropriu laur, plantă mediteraneană sempervirescentă, probabil relict terţiar. Fauna Punctul central al faunei din sit este reprezentat de liliecii care folosesc ecosistemele carstice din zonă ca adăposturi de iarnă pentru hibernare sau ca adăposturi de vară pentru reproducere. Datele știinţifice existente au evidenţiat prezenţa a patru specii: liliacul comun, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă și liliacul cu aripi lungi, dar potenţialul carstului Vașcău este cu siguranţă mult mai mare. Animalele care populează pădurile din sit sunt cele obișnuite din pădurile de altitudine medie, aici trăind mistreţul (în număr mare), vulpea, lupul (care apare foarte rar), pisica sălbatică, căpriorul, cerbul carpatin (exemplare rare), iepurele, veveriţa, viezurele, jderul, pârșul de alun, pârșul mare. Avifauna pădurii este foarte bogată, la fel ca și cea a habitatelor deschise, unele dintre cele mai frecvent întâlnite păsări fiind mierla, ciocârlia de pădure, sturzul cântător, ciuful de pădure, cucuveaua, striga, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriţă mare, cea de grădini și cea de stejar, ţicleanul, cucul, cinteza de pădure, alături de mai multe specii de silvii și pitulici. Pe stâncile de calcar poate fi văzut fluturașul de stâncă. Speciile de amfibieni de interes comunitar prezente în sit sunt buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul comun transilvănean și tritonul cu creastă, alături de care se întâlnesc frecvent năpârcile, gușterii, șopârlele de câmp și cele de ziduri, broaștele râioase verzi și cele brune, brotăceii, șerpii de alun și cei de casă. Pâraiele sunt bogate în pești precum păstrăvul, mreana, cleanul și scobarul. Din păcate, datele entomofaunistice din zonă sunt foarte sărace, deși potenţialul platoului din acest punct de vedere este foarte mare, o menţiune specială fiind cea legată de semnalarea în zonă a 82 de specii de croitori, ceea ce reprezintă 35% din speciile întâlnite în toată ţara. aspecte socio-economice Și culturale Ocupaţiile locuitorilor sunt creșterea animalelor, exploatarea lemnului, a marmurei și a altor roci ornamentale (caolin, calcar) și cultivarea terenului. Se observă în toate localităţile o tendinţă clară de declin populaţional prin emigrarea tinerilor, astfel având loc îmbătrânirea satelor. Se mai păstrează meșteșugurile tradiţionale, existând în mai multe sate un număr mare de vărării. Orașul Vașcău beneficiază de alimentare cu apă, canalizare și încălzire în sistem centralizat, în celelalte localităţi apa fiind asigurată prin captarea unor izvoare subterane sau fântâni, iar încălzirea locuinţelor făcându-se individual, cu lemne. Prin cercetări arheologice, în zonă s-au descoperit vestigii conservate din paleolitic și epoca daco-romană, iar atestările documentare ale localităţilor datează din evul mediu timpuriu. Biserica din Colești, menţionată din secolul al XVIII-lea, este un Monument arhitectonic de valoare istorică, fiind una din cele mai vechi biserici din sudul Bihorului. În Cărpinet există cea mai pură carieră de calcar din Europa. Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor se situează la graniţa dintre profesie și meșteșug, articolele de ceramică roșie smălţuită distingându-se prin eleganţa formelor si a ornamentaţiilor. Viaţa atât de liniștită a locuitorilor arată puterea omului de a rezista în timp, exprimându-se cu ocazia sărbătorilor religioase, în Zilele comunelor, în pelerinajele la mănăstiri (precum Mănăstirea Izbuc) sau prin serbările câmpenești, precum cea numită „La izvorul lui Horea“. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul și înlocuirea speciilor native prin plantarea de pin Douglas au un impact negativ asupra sitului. aDministrarea sitului În sit sunt necesare panouri de informare, împrejmuirea intrărilor în avenele din vecinătatea satelor, puncte de informare, trasee tematice, amplasarea de bariere pentru limitarea accesului motorizat și instituirea unui sistem eficient de colectare și evacuare a deșeurilor. podișul noRd dobRogean - RO SCI 0201 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Babadag, Baia, Beidaud, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dorobanțu, Dăeni, Frecăţei, Hamcearca, Horia, Isaccea, Izvoarele, Jurilovca, Lucaviţa, Mihai Bravu, Nalbant, Niculiţel, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog, Valea Teilor. Județul constanța: Pantelimon, Vulturu. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 58‘ 13‘‘; Long. E 28˚ 30‘ 7‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 411 max., 0 min., 201 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe următoarele artere rutiere: DN22 (între Revărsarea, Tulcea şi Mihai Viteazu), DN22A (între Tulcea şi Saraiu) şi DN22D (între Caugagia şi Cerna). Multitudinea de localități din sit sau limitrofe acestuia sunt legate de mai multe drumuri județene (DJ222F, DJ222B, DJ222G, DJ229 A, DJ229 şi DJ222A) şi comunale. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 40C0* Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91X0 - Păduri dobrogene de fag; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Şoarece săritor de stepă (Sicista subtilis) • Grivan mic, Hamster românesc (Mesocricetus newtoni) • Dihor de stepă (Mustela eversmannii) • Dihor pătat (Vormela peregusna). nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Lycaena dispar • Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicornis) • Calul dracului (Paracaloptenus caloptenoides). plante: Buruiană cu cinci degete (Potentilla emilii-popii) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae) • Merinană (Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula romanica) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). CaraCTerizarea siTului prezentare generală La nivel național, situl este cel mai întins şi reprezentativ pentru bioregiunea stepică, fiind constituit în proporție de peste 95% din habitate de interes comunitar, între care domină ca întindere habitatele de stepă, pădurile submediteraneene şi balcanice şi habitatele de tufărişuri. În cadrul celor zece habitate de interes comunitar (dintre care trei sunt prioritare) o proporție importantă dintre asociațiile vegetale au un caracter endemic pentru Dobrogea, în sit fiind cea mai mare parte a suprafeței de răspândire la nivel național şi mondial. Habitatul prioritar de stepe ponto-sarmatice are aici cea mai bună reprezentare din întreaga bioregiune, restul zonelor din țară ocupate de acest habitat găsindu-se pe suprafețe fragmentate expuse păşunatului intensiv, nefiind stepe tipice ci rezultatul stepizării terenului după defrişarea pădurilor. Au fost identificate 77 de specii de plante din Lista Roşie națională şi şapte specii de plante de interes comunitar, dintre care se remarcă clopoțelul dobrogean, merinana şi vinețelele, toate trei endemice pentru Dobrogea. Pentru păsări, situl reprezintă o verigă importantă pe căile de migraţie care urmează cursurile râurilor Prut, Siret şi Dunăre. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase, combinată cu prezenţa unor mici cursuri de apă pe văi oferă condiţii favorabile pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi exemplare de păsări, precum şi pentru 14 specii de interes comunitar de mamifere, reptile, amfibieni şi nevertebrate. În sit sunt cuprinse 22 de rezervații naturale. Toate aceste valori atribuie acestui sit o mare importanță pentru conservare, la care se adaugă şi un potenţial turistic încă puțin valorificat, reprezentat de peisaje naturale specifice, monumente istorico-culturale, obiceiuri, tradiții şi ocupații străvechi ale locuitorilor foarte bine conservate. Biotopul geologie/geomorFologie În sit pot fi întâlnite depozite precambriene, paleozoice şi mezozoice străpunse de intruziuni şi extruziuni de roci eruptive, la care se adaugă rocile metamorfice. După ce aceste formaţiuni au fost cutate în diferite faze, a urmat reducerea înălțimii lor, în prezent fiind vizibile doar resturile sistemelor muntoase din trecut. Complexitatea geologică împarte situl în cinci sectoare distincte. Sectorul Podişului Babadag are un substrat geologic alcătuit din gresii calcaroase, cu rare iviri de roci magmatice (Vârful Secaru, de 400 m, fiind cel mai înalt din Podişul Babadag). Acest substrat explică şi existența unei rețele hidrografice slab reprezentate, precum şi relieful tabular în care predomină culmile plane sau rotunjite. Sectorul Podişul Casimcei conservă cele mai vechi structuri geologice din țară, reprezentate de şisturi cristaline, mezometamorfice şi şisturi verzi, care generează un relief caracteristic. Există văi cu stâncării şi praguri de piatră traversate de cursuri de apă cu debit redus ce contrastează cu ariditatea peisajului, fiind prezent şi un lac de acumulare înconjurat de zone umede. În sectorul Podişul Niculițel structura geologică complexă generează un relief tipic de podiş în partea nordică, predominant împădurită, şi respectiv un aspect fragmentat în partea sudică, cu numeroase şiruri de dealuri conice şi vârfuri stâncoase acoperite cu pajişti stepice. Sectorul Munții Măcinului de Sud are o importanță geologică deosebită dată de conglomerate, tufuri porfirice şi gresii, fiind specifice culmile de deal cu creste pronunțate constituite din şiruri paralele de roci cu stratificație verticală, precum şi silueta Dealului Crapcea. În sectorul Dealurilor Tulcei structura geologică este formată dintr-un fundament prealpin şi un înveliş sedimentar alpin alcătuit din depozite triasice şi jurasice ce formează un relief de dealuri acoperite cu păduri compacte pe versanții nordici, respectiv cu rarişti sau pajişti stepice pe expozițiile sudice sau pe culmile rotunjite. pedologie Cele mai răspândite clase şi tipuri de sol din sit sunt cernisolurile (soluri bălane, cernoziom cambic, cernoziom argic, faeozomuri şi rendzine), luviosolurile (solurile brune argiloiluviale şi luvice), cambisolurile (reprezentate doar de eutricambisoluri), protosolurile (litosoluri şi regosoluri) şi antrisolurile (cu tipul erodisol). Hidrologie Cursurile de apă ale sitului sunt pârâul Luncaviţa (Sorniac), aparţinând bazinului hidrografic al Dunării, şi râul Taița, care aparține bazinului hidrografic al Mării Negre şi se varsă în Lacul Babadag, ambele fiind îndiguite la Cetăţuia şi Balabancea, apele lacului rezultat fiind folosite pentru pescuit şi activităţi de recreere. Situl cuprinde şi un lac de acumulare, Lacul Horia (rezultat al barajului pe râul Taița în zona Balabancea) reprezentând cea mai întinsă zonă umedă din sit. În sectorul Podişului Casimcea, limitrof comunei Peceneaga, există un lac de acumulare de mici dimensiuni înconjurat de zone umede ce se prelungesc de-a lungul văii Aiormanului. În partea de SE a sitului avem râul Slava, care parcurge o zonă importantă ca lungime înainte de a se vărsa în Lacul Golovița din complexul Razim-Sinoe. În zona de vest, pe teritoriul comunelor Ostrov şi Peceneaga există văi umede cu pânză freatică la suprafață. aspeCte ClimatologiCe Clima se caracterizează prin veri foarte călduroase şi secetoa- se, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi cu puţină zăpadă. Regimul climatic al sitului este influențat de Munții Măcinului şi Podişul Babadag, ambele formațiuni fiind acoperite în mare parte de păduri. Temperaturile medii anuale sunt de 1012,2 °C, iar cantităţile medii anuale de precipitaţii nu depăşesc 400-450 mm. Vânturile frecvente sunt predominante din nord şi NV şi nu produc doborâturi masive de arbori dar contribuie la eroziunea litică. În arealul reliefului montan şi al celui deluros Măcin-Tulcea-Babadag (unde înălțimile trec în medie de 350 m), se manifestă condițiile topoclimatice de dealuri şi podişuri. BioCenoza vegetaţia La nivel național, situl este cel mai întins şi reprezentativ pentru bioregiunea stepică, fiind constituit în proporție de peste 95% din habitate de interes comunitar, între care domină habitatele de stepă şi habitatele de pădure, urmate de cele de tufărişuri. În cadrul celor zece habitate de interes comunitar (dintre care trei prioritare), o proporție importantă dintre asociații au un caracter endemic pentru Dobrogea, aici fiind cea mai mare parte a suprafeței lor de răspândire la nivel național şi mondial. Habitatul prioritar de stepe ponto-sarmatice este cel mai reprezentativ pentru bioregiunea stepică a sitului, marea majoritate a suprafețelor acestui habitat fiind răspândite în Dobrogea, restul fiind localizate în alte zone ale țării pe suprafețe fragmentate şi expuse păşunatului intensiv. Aceste suprafețe nu sunt în general stepe tipice, ci rezultatul stepizării în urma defrişării pădurilor. Habitatul este reprezentat prin asociații de păiuş stepic, sadină, bărboasă şi mai multe specii de colilie şi cimbrişor. Vegetația sitului se poate împărți ca urmare a variabilității categoriilor mari de substrat în cinci sectoare. Sectorul Podişului Babadag reprezintă unica arie protejată din țară în care se conservă mărgeluşa şi pelinul caucazian, ambele fiind specii amenințate. Aici s-au identificat specii cu o răspândire mai redusă în alte situri din Dobrogea şi care au cea mai bună reprezentare în acest sector al sitului, precum sunt căpşunica, ghioceii bogați, pribolnicul, poroinicul, stuparița, măceşul turcesc şi multe altele. Sectorul Podişul Casimcei este unicul din cadrul sitului în care se conservă habitatul de peşteri în care accesul publicului este interzis, aici fiind identificată şi ciucuşoara, o specie cu distribuție redusă, alături de care apar şi alte specii rare precum tavalga şi aliorul. Sectorul Podişul Niculițel din partea sudică este caracterizat printr-un covor vegetal mozaicat, cu păduri, rarişti, pajişti stepice şi stâncării, cu numeroase puncte de perspectivă între care se remarcă aspectul tipic vulcanic al Muntelui Consul. Acest sector este unicul unde s-au identificat speciile ameninţate de bujor, pana zburătorului şi zambilă sălbatică. Sectorul Munţii Măcinului de Sud cuprinde pajiştile stepice, rariştile, pădurile şi zonele umede din partea nord-vestică a lacului de acumulare Horia. Vegetaţia hidrofilă ocupă cele mai întinse suprafeţe în cadrul sectorului, fiind reprezentată prin stufărişurile din jurul lacului de acumulare Horia. Este prezentă şi o vegetaţie forestieră cu aspect mozaicat în alternanţă cu pajişti stepice, alcătuită din pâlcuri şi rarişti de pădure de cărpiniță care au prezent în stratul ierbos bujorul. Rariştile acestei asociaţii în complex cu pajiştile stepice se înscriu în habitatul silvostepei dobrogene. Tot aici vegetează şi clopoțelul dobrogean, o specie de interes comunitar. Sectorul Dealurile Tulcei este singurul din sit în cadrul căruia a fost identificată asociația endemică formată din păliur şi ai de pădure. Habitatele sitului adăpostesc 77 de specii de plante superioare din Lista Roşie națională şi şapte specii de plante de interes comunitar, dintre care se remarcă clopoțelul dobrogean, merinana şi vinețelele, specii endemice pentru Dobrogea, la care cea mai mare parte a ariei de distribuție națională şi mondială este pe teritoriul sitului. Alte specii de interes comunitar din sit sunt capul şarpelui, ouăle popii, irisul bărbos şi buruiana cu cinci degete. PodIşul nord dobroGean - ro SCI 0201 supraFaţa: 84.812 ha Bioregiunea: Stepică Fauna Au fost identificate aici peste 50 de specii de mamifere, dintre speciile protejate la nivel european fiind prezente popândăul, dihorul pătat şi cel de stepă, şoarecele săritor de stepă şi hamsterul dobrogean, ultimele două având în sit o stare excelentă de conservare. O specie a cărei prezență este atipică din cauza altitudinii mici a sitului este cerbul carpatin, reprezentat de populații semnificative. Alte specii prezente sunt căpriorul, mistreţul, iepurele de câmp, vulpea, pisica sălbatică, jderul de copac, jderul de piatră şi şacalul auriu. Prezența acestuia din urmă este semnalată în număr din ce în ce mai mare la nivelul sitului, unul din motivele acestei creşteri populaționale fiind absența lupului, specie exterminată de câteva decenii. Identificarea unor exemplare eratice de lup în acest podiş poate constitui baza de plecare a unor activități de reintroducere a acestui carnivor pentru asigurarea echilibrului natural în ecosisteme. Dintre mai multe specii de lilieci identificați în sit se remarcă liliacul mare cu potcoavă, protejat în spațiul comunitar. Au fost semnalate în interiorul sitului peste jumătate dintre speciile de păsări ale țării, această zonă reprezentând o verigă importantă pe căile de migraţie care urmează cursurile râurilor Prut şi Siret şi al fluviului Dunărea. Varietatea de ecosisteme terestre, forestiere sau stâncoase combinate cu prezenţa unor cursuri mici de apă pe văi oferă condiţii favorabile pentru pasajul şi iernarea unui număr mare de specii şi exemplare. Mai mult de 10000 de păsări răpitoare de zi şi mai mult de 20000 de berze trec în migrație în fiecare an prin coridorul Munților Măcin pe traseul căruia se află şi Podişul Nord Dobrogean. Dintre speciile mai rare de răpitoare diurne care cuibăresc în sit menționăm şerparul, acvila mică, uliul cu picioare scurte şi şorecarul mare. Prezenţa ciocănitorii cu spate alb merită amintită, dat fiind că această specie populează în mod normal pădurile situate la o altitudine de peste 600 m. Au fost identificate ca prezențe certe şi cu populații stabile un număr de zece specii de reptile. O importanţă deosebită pentru ştiinţă au speciile rare şi periclitate de ţestoasă dobrogeană, balaur dobrogean şi viperă cu corn. Primele două sunt specii de interes comunitar, alături de ele fiind prezente specii comune precum şopârla de câmp, şopârla de nisip, şarpele de apă şi şarpele de 527 PodIşul nord dobroGean - ro SCI 0201 casă. Au fost identificate cu certitudine şapte specii de amfibieni, dintre care trei prezintă un interes deosebit. Broasca râioasă brună este un relict glaciar în această zonă, fiind semnalată doar în câteva puncte ale Dobrogei, broasca roşie de pădure, răspândită numai în partea nord-estică a sitului, este considerată un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă iar buhaiul de baltă cu burta roşie este o specie de interes comunitar. Prin geologia, geomorfologia şi flora locală, acest sit constituie unul dintre cel mai importante din țară pentru mai multe specii de nevertebrate, multe dintre ele endemice sau extrem de rare în restul țării. Ca specii protejate în întreg spațiul european şi prezente în sit amintim croitorul cenuşiu şi cel mare, cosaşul numit calul dracului, fluturele roşu de mlaştină şi cărăbuşul cu corn, o specie întâlnită în doar patru situri din țară, caracteristică pădurilor de foioase care îi asigură hrana preferată a adulților şi larvelor, ciupercile subterane. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Ocupaţiile prioritare ale oamenilor sunt în domeniul agricol. Se practică cultivarea terenului, creşterea animalelor, silvicultura, 0 528 2,4 4,8 7,2 km viticultura, pomicultura şi apicultura. O parte dintre locuitori lucrează în industria extractivă a pietrei şi calcarului, industria energetică, mica industrie alimentară (de prelucrare a laptelui, cărnii, morărit şi panificaţie), comerţ şi prestări servicii în diferite domenii. Apropierea de Dunăre şi de marele complex de lacuri salmastre oferă oportunităţi pentru agroturism, pescuit sportiv şi agrement. Marea majoritate a gospodăriilor din localitățile aflate în vecinătatea sitului nu beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, aceste utilităţi existând parţial în Babagad, Casimcea, Topolog, Izvoarele, Stejaru, Baia şi Horia. Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este atestată de siturile arheologice din Casimcea şi de ruinele unor aşezări romano-bizantine şi ale unor fortificaţii romane din Babadag şi Nalbant. În Niculiţel se aflau în trecut întinse plantaţii viticole care atrăgeau corăbiile genovezilor şi grecilor, iar din epoca medievală au rămas monumentele musulmane din Babadag. Astăzi bisericile şi mânăstirile sunt cinstite în fiecare an, hramurile constituind o lege nescrisă a membrilor comunităţilor. În toată zona se practică olăritul, împletitul răchitei, ţesăturile artizanale, sculptura şi prelucrarea pietrei. În Cerna se poate vizita locuinţa muzeu tipică secolului al XX-lea a meşteşugarului Panait Cerna, de la care a rămas şi o impresionantă colecţie de cărţi. Portul popular este cel specific spaţiului Dunării de Jos, minorităţile păstrându-şi o vestimentaţie tradiţională. Românii, alături de celelalte etnii, păstrează obiceiurile vechi specifice zonei cum ar fi Zilele Dochiei, Mucenicii, Paparuda, Dragomanul, Horhumbalul sau Elefterio. Sunt spectaculoase ritualurile grecilor din Izvoarele precum Udatul ginerilor şi al nurorilor, Ziua Babelor, Descălţatul Nurorilor, Furatul Copiilor sau Curbanul de Sănătate. Ucrainenii şi ruşii-lipoveni celebrează şi acum sărbătorile de peste an după ritul vechi. Prin grija comunităților locale se desfăşoară multe spectacole şi festivaluri precum Vatra Folclorică din Peceneag, Sărbătoarea Viei şi a Vinului din Niculiţel, Izvorul Tămăduirii la Nalbant şi Sărbătoarea Teilor în Ciucurova. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Dezvoltarea parcurilor eoliene constituie o potenţială sursă majoră de impact antropic asupra peisajului, speciilor şi habitatelor protejate în sit şi în mod special asupra speciilor de păsări. O ameninţare deosebită o reprezintă perspectiva extinderii în cuprinsul habitatelor protejate a carierelor existente în afara sitului dar şi pe suprafeţe reduse din sit, zgomotul şi poluarea prin praf afectând stabilitatea faunei şi a vegetației, dar şi potenţialul turistic al zonei. Suprapăşunatul şi turismul necontrolat pot avea efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului Este nevoie de suplimentarea panourilor de avertizare/atenţionare, a celor de informare şi a celor pentru orientare, a punctelor de intrare, a traseelor tematice şi turistice, cele existente fiind insuficiente. Sunt necesare bariere pentru limitarea accesului autovehiculelor în anumite zone, un centru de vizitare/ informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere, poteci şi drumuri pentru vizitare. Intensificarea turismului în zonă impune amenajarea unor locuri de campare, suplimentarea vetrelor de foc şi a locurilor de colectare a deşeurilor. SIlVOStEpa OltEnIEI - RO SCI 0202 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dolj: Brabova, Carpen, Cioroiaşi, Orodel, Perişor, Pleniţa, Radovan, Seaca de Pădure, Sălcuţa, Vela, Verbiţa, Vârvoru de Jos, Întorsura. Județul Mehedinți: Bălăciţa. supraFaţa: 9.297 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 21‘ 8‘‘; Long. E 23˚ 16‘ 56‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 276 max., 91 min., 185 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În enclavele estice ale sitului accesul se face de pe DN56 care trece printr-una dintre ele, la celelalte două ajungându-se pe drumurile agricole din localitatea Perişor sau folosind DJ552A care înconjoară trupurile de pădure respective. În celelalte enclave (vestice) ale sitului se poate ajunge din Craiova pe DJ606, drum care străbate una din ariile sitului. Pentru celelalte două se foloseşte DJ561D ce se desprinde din DJ552 şi care duce către două localități limitrofe acestor zone, Orodel şi Plenița. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91I0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). nevertebrate: Carab (Carabus hungaricus) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl, aflat în plină silvostepă a Câmpiei Române, este format din şase trupuri de pădure care datorită faptului că se întind pe suprafețe destul de mari prezintă o anumită stabilitate. Astfel, aceste păduri sunt în proporție de peste 85% ecosisteme forestiere în regim natural, în care unele specii de insecte de interes comunitar (croitorul mare, rădaşca şi carabul) găsesc condiții optime de mediu. Valea Desnățuiului, care străbate situl, are o luncă bine dezvoltată, cu zone umede în care sunt asigurate condiții de habitat pentru buhaiul cu burtă roşie, țestoasa de apă şi tritonul cu creastă, specii de interes comunitar care au aici o stare bună de conservare. Totodată, aceste păduri formate predominant din cer şi gârniță ocrotesc o populație foarte bine reprezentată de bujor românesc. Situl include şi Rezervația naturală Cleanov şi Rezervația naturală Poiana Bujorului din pădurea Pleniţa. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geografic, situl se află în partea vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Desnățuiului, la contactul cu Platforma Piemontană Getică. Soclul zonei, interceptat în câteva foraje la adâncimi de 3000 m, este alcătuit din şisturi cristaline reprezentate în principal prin amfibolite, şisturi clorito-cuarţitice, cloritoşisturi etc. Acestora li se asociază corpuri magmatice formate în principal din granitoide. Aria soclului a evoluat ca bazin de sedimentare în care s-au acumulat ample depozite în mai multe cicluri de sedimentare. Relieful zonei în care se află situl este în general orizontal, cu depresiuni mai mult sau mai puțin adânci şi versanți scurți. În partea de sud există şi câteva dune de nisip. Altitudinea terenului variază între 90 m şi 270 m. pedologie Solurile caracteristice zonei sitului sunt cel brun de pădure şi cernoziomul degradat. În lunca Desnățuiului sunt prezente hidrisoluri şi aluvisoluri. Hidrologie Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată atât de afluenții Văii Desnățuiului, care este un tributar al Dunării, dar şi de cursuri intermitente de ape care apar numai în timpul ploilor sau primăvara, la topirea zăpezilor. Valea Desnățuiului este principalul curs de apă din sit, cu o luncă bine dezvoltată, cu multe meandre, având un debit scăzut şi fluctuant. Apa freatică este situată pe terase la peste 10 m adâncime, apropiindu-se de suprafață doar în luncă. Afluenții Desnățuiului care trec prin diferitele trupuri de pădure din sit sunt Valea Terpezița cu afluentul ei, pârâul Moşna, Valea Banaguiului şi Valea Badalului. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, cu slabe influențe mediteraneene, iernile fiind moderate, primăverile scurte, verile călduroase iar toamnele lungi. Temperatura medie anuală este de 11,5 °C, media precipitațiilor anuale este cuprinsă între 500 şi 700 mm, iar vântul dominant este cald şi umed şi bate din SE şi sud. BioCenoza vegetaţia Situl conservă trupuri de pădure care au mai rămas în zilele noastre din pădurile masive ce acopereau odinioară toată suprafața din partea de vest a Câmpiei Olteniei. Cele şase trupuri de pădure care formează tot atâtea enclave ale sitului (pădurea Căprioara-Tencănău-Mărăcine, pădurea Târnava-Întorsura, pădurea Perişor, pădurea Plenița şi pădurea Verbicioara) sunt la ora actuală cele mai reprezentative zone forestiere din această parte a Câmpiei Olteniei. Ele sunt în proporție de peste 85% de tip natural fundamental şi se încadrează, împreună cu zonele adiacente formate predominant din tufărişuri, în patru tipuri de habitate forestiere de interes comunitar (dintre care trei prioritare pentru conservare în spațiul european): Păduri balcano-panonice de cer şi gorun, Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice, Vegetație de silvostepa eurosiberiană cu Quercus spp. şi Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior. Toate acestea au în sit o stare bună de conservare. Vegetația acestor trupuri de pădure este specifică zonelor de silvostepă, cu predominanța ceretelor, a gârnițetelor şi a cereto-gârnițetelor, toate acestea însumând peste 80% din suprafața pădurilor. Se mai găsesc şi stejărete în care predominant, sunt stejarul pedunculat sau stejarul brumăriu, dar şi amestecuri de mai multe specii de stejar. Aceste păduri, fiind ecosisteme forestiere luminoase, permit dezvoltarea unui strat arbustiv şi subarbustiv bogat format din corn, sânger, măceş, alun, porumbar, lemn câinesc sau păducel. Acest strat se găseşte bine dezvoltat şi în liziere sau în imediata lor vecinătate. În stratul ierbos cresc numeroase specii de plante care înfloresc încă de la sfârşitul lunii februarie şi până toamna târziu, constatându-se o succesiune a speciilor în acest interval de timp. Ca plante de primăvară se întâlnesc ghiocelul, vioreaua, tămâioara, brânduşa de primăvară, brebenelul, spânzul sau piciorul cocoşului. Pe măsură ce pădurea înfrunzeşte, la umbra copacilor locul acestor plante este luat de alte specii de plante dintre care amintim: stejărelul, şopârlița, firuța bulboasă, scrântitoarea, băluşca etc. În afară de plantele menționate se întâlnesc şi diferite specii de ciuperci, licheni şi muşchi. În luna mai, în poienile din aceste păduri (în special în cele din Pădurea Plenița), se pot observa florile de culoare roşu-purpuriu ale bujorului românesc, care ocupă suprafețe compacte mari sau se găseşte şi răspândit neuniform în grupuri sau chiar tije florifere singulare în restul pădurilor. Pe 10% din suprafața sitului se află habitatul protejat în spațiul comunitar de Stepe ponto-sarmatice, un habitat prioritar care are aici o stare medie de conservare. beneficiază de alimentare cu apă şi parţial de canalizare, aceste utilităţi lipsind în restul satelor. Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. O varietate mare a dovezilor materiale descoperite în siturile arheologice din Pleniţa, Cioroiaşi, Verbiţa sau Sălcuţa atestă prezenţa timpurie a omului pe aceste meleaguri, încă din paleolitic, neolitic, epoca geto-dacică şi perioada romană. Firul istoric al populării ţinuturilor este menţionat în hrisoavele domneşti încă din secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Comunitățile locale au case tipice ţărăneşti făcute din chirpici peste un schelet de bârne, completate de prezenţa conacelor boiereşti şi a culelor (mici cetăţi cu turnuri), în toate acestea îmbinându-se arhitectura locală cu cea balcanică. De o mare importanţă arhitectonică sunt şi bisericile din lemn, declarate Monumente istorice. Tradiţiile, portul, cântecele şi horele specifice zonei sunt legate de sărbătorile religioase, de succesiunea anotimpurilor şi de muncile agricole. Amintim dintre obiceiurile practicate şi azi de localnici Iordănitul, Strigarea peste Sat, Proorul, Focurile de Joi, Alaiul căluşului Oltenesc, Ursitorile, Muma Ploii şi Tatăl Soarelui, Legarea Miresei etc. În fiecare an are loc festivalul local legat de specia de bujor ocrotită, Sărbătoarea Bujorului din Pleniţa, dar şi Sărbătoarea Pinului din Vela. silvostePa olteniei - RO SCI 0202 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului Situl este dotat doar cu bariere de limitare a accesului în anumite zone şi cu puncte de intrare. Sunt necesare panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, puncte de informare în comunitățile locale aflate în vecinătatea sitului, amenajări pentru observare şi supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice. Este necesară de asemenea şi închiderea cu bariere a mai multor drumuri, pentru limitarea accesului cu vehicule în fondul forestier. Fauna Nevertebratele sunt reprezentate de multe specii care aparțin la diverse grupe, dintre care amintim viermii inelați şi cei cilindrici, cu rol important în procesele care au loc în sol, melcii, crustaceele, miriapodele şi foarte multe specii de insecte. Dintre acestea sunt bine reprezentate grupurile cu rol ecologic important în lanțurile trofice din pădure, ca de exemplu gândacii, fluturii, bondarii, viespile, albinele sau ploşnițele. Se remarcă din bogăția entomofaunistică trei specii de interes conservativ în spațiul european, croitorul mare, rădaşca şi o specie de carab care este un prădător al faunei tericole. Deoarece primele două specii sunt dependente în special în stadiul larvar de existența lemnului mort în pădure, prezența lor arată un management bun al fondului forestier, în concordanță cu cerințele ecologice ale acestor insecte. Herpetofauna include şi specii protejate în spațiul comunitar, fiind prezente în habitatele umede ale sitului populații aflate într-o stare bună de conservare de triton cu creastă, buhai de baltă cu burta roşie şi țestoasă europeană de apă. Pe lângă aceste specii protejate se mai întâlnesc frecvent şi şarpele de casă şi şopârla de câmp, iar în lizierele pădurilor se poate vedea şi guşterul verde. Fauna de păsări este relativ bogată în specii care sunt caracteristice habitatelor forestiere. Astfel, se găsesc ca specii frecvent cuibăritoare privighetoarea roşcată, mierla neagră, sticletele, cinteza de pădure, sturzul cântător, măcăleandrul, ochiul-boului, cojoaica, capîntortura, silvia cu cap negru, țoiul, presura galbenă şi multe altele. Ca specii de ciocănitori se întâlnesc frecvent ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea neagră, ghionoaia verde şi cea sură, dar şi ciocănitoarea mică. În cuiburile vechi ale acestora, dar şi în scorburile naturale din arborii bătrâni sau parțial uscați, cuibăresc graurele, pupăza, stăncuța, pițigoiul mare şi cel albastru. În sit trăiesc şi câteva specii de păsări caracteristice lizierelor sau pajiştilor cu pâlcuri de tufărişuri, precum sfrânciocul roşiatic, silvia mică, mărăcinarul mic, presura sură, ciocârlia de câmp, prepelița şi ciocârlanul. Aceste habitate sunt frecventate pentru hrănire şi de către şorecarul comun, vânturelul roşu şi prigorie. Mamiferele din sit sunt bine reprezentate de specii de lilieci, şoareci şi chițcani, alături de care se mai întâlnesc ariciul şi cârtița, dar şi alte mamifere precum iepurele de câmp, căpriorul, vulpea şi bursucul. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Activităţile economice predominante sunt în domeniul agricol, produsele vegetale şi animale obţinute asigurând existenţa oamenilor. În Cioroiaşi găsim tradiţii vechi legate de cultura usturoiului. Se practică viticultura, silvicultura, pomicultura, apicultura şi piscicultura. Valenţele turistice ale zonei sunt valorificate prin agroturism. Unele comune din perimetrul sitului 529 530 silvostePa olteniei - RO SCI 0202 0 1,5 3 4,5 km PoIana Cu narCISe de la negRași - RO SCI 0203 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Negraşi. supraFaţa: 5 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 36‘ 4‘‘; Long. E 25˚ 8‘ 36‘‘ Bioregiunea: Continentală altitudinea: 186 max., 183 min., 188 med. eCoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face urmând succesiv următoarele arterele rutiere: DN65 (Piteşti-Videle) până la Cerbu, DN65A până la Costeşti, DJ703B până în Şerbăneşti, DJ659 până în Negraşi, apoi DJ679D care duce direct în sit. O altă variantă este pe DJ659 (Piteşti-Negraşi) prin Geamăna, Bradu, Suseni, Pădureni, Ţuţuleşti, Şerbăneşti, Gliganu de Sus, Gliganu de Jos şi Bârlogu, apoi pe DJ679D până în sit. De pe A1 se foloseşte ieşirea către Puntea de Greci (702F) până la Slobozia, după care se continuă pe DJ503 până la intersecţia cu DJ679D, care duce în sit. Habitatele de interes comunitar din sit 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion. caracterizarea sitului prezentare generală Întreg situl este un mozaic de habitate reprezentate de pajişti mezofile, coaste uşor uscate, un râu rapid cu pat de pietriş şi zone băltite. Importanţa sitului este reliefată de prezenţa unui tip de habitat de interes comunitar, dar şi de a populaţiei viabilă de narcise cu mare valoare peisagistică. Aceasta reprezintă obiectivul principal al rezervaţiei naturale care este integrată în totalitate în sit. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Câmpia Română, aproape de contactul cu zona colinară, în lunca Dâmbovnicului. Din punct de vedere geologic, teritoriul studiat face parte din Platforma Moesică. Zona a apărut după umplerea şi retragerea lacului din PliocenCuaternar, atunci când s-a format şi valea Dâmbovnicului. pedologie Solurile argilo-iluviale, brun roşcate, freatic-umede, slab podzolite oferă narciselor un regim trofic şi hidric asemănător celui din spaţiul montan. Având în vedere relieful de luncă de câmpie precum şi prezenţa apei freatice la adâncime mică s-au format soluri freatic hidromorfe. Regimul aerohidric defectuos al acestora nu permite valorificarea fertilităţii lor potenţiale ridicate fiind folosite doar ca fâneaţă sau păşune. Hidrologie Apele de suprafaţă sunt reprezentate de râul Dâmbovnic care izvorăşte din Câmpia Piemontană Piteşti. Din această cauză râul prezintă un debit mic de apă, o parte a cursului său superior având apă doar temporar. Poiana cu narcise de la Negraşi beneficiază de ape freatice de mică adâncime şi mai reci decât cele specifice altitudinilor de 150-225 m. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, cu unele influenţe datorate prezenţei zonei colinare la o distantă mică de aria protejată. Temperaturile medii anuale sunt de 10-11 °C. Regimul precipitaţiilor înregistrează diferenţe foarte mari între ani care pot conduce la deficite sau la excese foarte mari de apă în sol. Media cantităţilor de precipitaţii este de 340-440 mm/an. Direcţia predominantă a vântului este dinspre NV. BioCenoza vegetaţia Situl este important pentru valoarea ştiinţifică deosebită a narciselor şi pentru valoarea peisagistică a covorului vegetal în perioada lor de înflorire. Această specie este un relict glaciar, apărut încă din Terţiar, care aici la Negraşi, are locaţia cea mai sudică din ţară, aflată totodată şi la cea mai joasă altitudine (180-182 m). Aceste caracteristici determină ca perioada de înflorire să difere de cea a altor locaţii din ţară, respectiv din mai şi până în iunie. În partea nordică a sitului, o mică suprafaţă de teren este delimitată de o lizieră de arbori şi arbuşti, în special plopi. În sit este prezentă o varietate mare de plante ierboase, dintre care se remarcă următoarele, aflate pe Lista Roşie a României: muşcata dracului, bujorii şi floarea de nu-mă-uita. Alături de acestea se mai găsesc şi specii precum talpa gâştei, păpădia de mlaştini, piciorul cocoşului galben şi piciorul cocoşului de apă. Habitatul aflat pe malurile Dâmbovnicului este de interes comunitar, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion. Fauna Dintre mamifere se remarcă veveriţa, vulpea, iepurele, căpriorul, mistreţul, jderul, pârşul mare, şoarecele de câmp, nevăstuica şi ariciul. Păsările cel mai frecvent întâlnite în pâlcurile de pădure şi tufărişuri sunt: gaiţa, ciocârlia de pădure, mierla, privighetoarea mare, pitulicea verde mică, ciocănitoarea de stejar, sturzul cântător, graurul, grangurele, botgrosul, scatiul, cucul, turturica. Dintre păsările specifice zonelor deschise amintim prepeliţa, potârnichea, presura sură, ciocârlia de câmp, fâsa de câmp. Din cauza extinderii spaţiului antropizat, au devenit foarte abundente în zonă stăncuţele, coţofenele, ciorile de semănătură, ciorile grive, guguştiucii, vrăbiile de câmp şi vrăbiile de casă. Dintre răpitoare, apar frecvent şoimul rândunelelor, vânturelul roşu şi şorecarul comun. Reptilele sunt prezente prin specii comune precum năpârca, şopârla de câmp, şarpele de casă şi guşterul. Amfibienii sunt slab reprezentaţi, mai frecvent întâlnite fiind broasca râioasă verde, brotăcelul şi broasca roşie de pădure. Dintre peşti apar scobarul şi cleanul, iar printre nevertebratele semnalate în zonă se găsesc numeroase insecte precum gândacul Ileana, rădaşca, fluturele coada-rândunicii, călugăriţa, lăcuste, croitorul mare, omida păroasă a stejarului, unele gasteropode, râme, acarieni, miriapode, păianjeni. şi cultivarea pământului. Localitatea dispune parţial (nefiind finalizate lucrările) de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, locuinţele fiind încălzite în sistem individual, cu lemne. Poiana cu narcise a atras dintotdeauna atenţia localnicilor care i-au dedicat manifestarea cultural-artistică „Festivalul Narciselor“ din Negraşi, care coincide în prezent cu Zilele Comunei Negraşi şi are loc în luna mai a fiecărui an. Cu acest prilej are loc un spectacol folcloric, urmat de o masă câmpenească. Poiana cu narcise de la neGraşI - ro SCI 0203 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Recoltarea narciselor cu tot cu bulbi şi drenarea apei au un impact negativ, putând duce la distrugerea populaţiei acestei specii. aDminisTrarea siTului În prezent situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare în localităţile învecinate, puncte de intrare şi poteci/ drumuri pentru vizitare, fiind necesare un punct de informare, bariere pentru oprirea accesului motorizat, trasee turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. aspecte socio-eConomiCe Și CulTurale Ocupaţiile principale ale localnicilor sunt creşterea animalelor 0 0,5 1 1,5 km 531 Poiana muntioru - RO SCI 0204 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Andreieşu de Jos, Nereju, Vintileasca. supraFaţa: 24 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 39‘ 15‘‘; Long. E 26˚ 41‘ 39‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1307 max., 1209 min., 1239 med. pOIana muntIORu - RO SCI 0204 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge din DJ204C (Focşani-Vintileasca), apoi pe DC117 (Vintileasca-Neculele) şi pe drumul forestier din satul Neculele, pe valea pârâului Stejicul, sau din DN2D (Focşani-Valea-Sării), apoi pe DJ205A (Valea Sării-Nereju) şi pe DC Nereju, până în satul Chiricari-Izvoarele Milcovului şi în continuare pe poteca pastorală prin fondul forestier. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6520 - Fâneţe montane. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl face parte din reţeaua ecologică locală de protecţie a carnivorelor mari, având ca obiective conservarea fâneţelor montane ce ocupă 60% din suprafaţă şi a speciilor de carnivore mari, lup, râs şi urs. Alte specii de floră şi faună importante pentru acest sit sunt sângele voinicului, poroinicul, garoafa sălbatică, bulbucii de munte, precum şi mai multe specii de păsări caracteristice acestor ecosisteme forestiere. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl face parte din aria alpină central şi est europeană, aparţinând Carpaţilor Orientali. Structura geologică a unităţii este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, ce se transpun în definirea unui peisaj caracterizat de linii domoale ale culmilor, de versanţi prelungi şi pante cu valori de 20-30º. pedologie Solurile prezente sunt cele din clasa brune acide şi brune bazice. Predominante sunt solurile brun-acide, cu conţinut moderat de humus, textură luto-argiloasă şi volum edafic mic. Cu caracter insular apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Principala folosinţă a acestor soluri o constituie păşunile, la care, pentru a menţine o productivitate sporită, sunt necesare lucrări de prevenire a eroziunii. Hidrologie În aria protejată nu se poate vorbi de cursuri organizate ale 0 532 0,5 1 1,5 km apelor de suprafaţă. Din punct de vedere hidrologic, pânza freatică se află aproape de suprafaţă, existând zone de stagnare a apei sau de înmlăştinire. Scurgerea se produce areolar, pe linia de pantă. aspeCte ClimatologiCe Dispunerea reliefului în trepte ce coboară către est deschide larg spaţiul, în primul rând influenţelor est-continentale, dar în acelaşi timp şi influentelor de climat nordic şi sudic. Totodată, Carpaţii de curbură au funcţia unui deversor natural pentru masele de aer vestice. Luna cea mai caldă (iulie) are temperaturi medii de 22 oC şi precipitaţii medii sub 35 mm, iar luna cea mai rece (ianuarie), are temperaturi medii sub sub 0 oC şi precipitații sub 144 mm. Prima zi cu îngheţ apare la început de octombrie. Ultima zi de îngheţ în zona dealurilor este la mijlocul lunii aprilie, iar în zona munţilor la început de mai. BioCenoza vegetaţia Date fiind altitudinea şi condiţiile climatice, vegetaţia caracteristică sitului era cea de pădure, dar din cauza defrişărilor din trecut întreaga suprafaţă este ocupată azi de o fâneaţă montană de origine secundară, întrepătrunsă de pâlcuri de pădure şi suprafeţe construite. Vegetaţia forestieră înconjurătoare este reprezentată de etajul nemoral al pădurilor de amestec foioase şi răşinoase (fag, molid şi brad). De menţionat sunt bulbucii de munte care se întâlnesc în această zonă cu densităţi populaţionale mari şi care au o deosebită valoare peisagistică. Tot ca plante protejate se întâlnesc aici şi orhideele sângele voinicului şi poroinicul, alături de două specii rare de garoafă. Fauna Cele mai importante specii de faună sunt carnivorele mari, râsul, ursul şi lupul, ultimele două fiind şi prioritare pentru conservare. Vegetaţia ierboasă abundentă şi caracteristicile arboretului din vecinătate fac din acest sit un areal intens frecventat de specii de ungulate precum cerbul carpatin, căpriorul şi mistreţul. În afară de aceste specii de talie relativ mare şi bine cu- noscute, deosebit de importante sunt o serie de mamifere de talie mică şi mijlocie. Mamiferele mici sunt bine reprezentate de şoarecele scurmător, cârtiţă, şoarecele de câmp, arici, şoarecele de pământ, şoarecele gulerat, şoarecele dungat şi chiţcani. La acestea se adăugă şi o listă întreagă de păsări dintre care amintim şorecarul comun, uliul găinar, uliul păsărar, ciuful de pădure, huhurezul mic, porumbelul gulerat, cinteza de pădure, botgrosul, ciocănitoarea neagră şi cea pestriţă mare, mugurarul, sturzul cântător şi cel de vâsc, sfrânciocul roşiatic, fâsa. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Datorită frumuseţii peisajului şi bogatei diversităţi biologice, principalele activităţi din zonă sunt legate de turism, în satul Tănăsari aflându-se şi băi sulfuroase cunoscute pentru nămolul benefic în tratamentul bolilor reumatice. Situl este amplasat la distanţă de localităţi, la o altitudine mult mai mare decât acestea şi cu o accesibilitate greoaie, singura aşezare fiind Mănăstirea Muntioru, care are alimentarea cu apă dintr-o fântână proprie, nu are canalizare, sistemul de încălzire fiind cu sobe pe lemn. Peste 500 de credincioşi vin în pelerinaj în fiecare an, de sărbătoarea „Schimbării la Faţă“, la hramul Mănăstirii Muntioru, unul dintre cele mai impresionante şi pline de har lăcaşe de rugăciune din Vrancea, construit în baza unei dorinţe testa- mentare a marelui domnitor Ştefan cel Mare. Pentru locuitori, păstrarea tradițiilor este cea mai mare mândrie: încondeiatul ouălor, un obicei bine păstrat, hora satului unde se adună toate fetele de măritat şi toți flăcăii din sat, claca şi obiceiurile legate de evenimentele primordiale ale omului, naşterea, botezul, nunta, înmormântarea. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia În aria protejată nu se poate vorbi de cursuri organizate ale apelor de suprafaţă. Din punct de vedere hidrologic, pânza freatică se află aproape de suprafaţă, existând zone de stagnare a apei sau de înmlăştinire. Scurgerea se produce areolar, pe linia de pantă. aDminisTrarea siTului În sit există, dar nu într-un număr suficient, panouri de informare şi pentru orientare în teren, poteci/drumuri pentru vizitare şi puncte de intrare. Sunt necesare puncte de informare, trasee turistice, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Poienile cu narcise de la dumbrava vadului - RO SCI 0205 supraFaţa: 399 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 46‘ 23‘‘; Long. E 25˚ 6‘ 12‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 521 max., 489 min., 506 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DN1 (Braşov-Făgăraş) până în localitatea Şercaia, de acolo continuându-se pe DN73A (Şercaia-Zărneşti) până în satul Vad. Din mijlocul satului Vad, DJ107C duce până la limita sitului. Habitatele de interes comunitar din sit 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91f0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. speciile de interes comunitar din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). nevertebrate: Maculinea teleius • Lycaena dispar • Lycaena helle • Euphydryas aurinia. plante: Eleocharis carniolica. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl reprezintă un fragment din pădurile de stejar care acopereau în trecut întreaga depresiune a Făgăraşului, rămânând unica pădure de stejari seculari păstrată în această regiune situl adăposteşte poieni cu narcise, reprezentate aici prin patru specii care au populaţii cu densităţi foarte mari. Pe lângă narcise, în cadrul sitului sunt prezente şi alte specii rare de floră precum bulbucii de munte, tămâioara, stânjenelul siberian, precum şi o specie de interes comunitar de pipiriguţ. Importanţa sitului este dată şi de prezenţa celor şase tipuri de habitate de interes comunitar, precum şi de cele patru specii de fluturi şi una de amfibieni protejate, pentru care aceste habitate favorabile, permit menţinerea unei stări bune de conservare. Situl se suprapune aproape în totalitate peste rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este încadrat în depresiunea Făgăraşului, pe latura nordică a munţilor Făgăraş, mărginită de munţii Perşani la est şi de Podişul Hârtibaciului la nord. pedologie Solul este în general cenuşiu-gălbui, pseudogleizat, înmlăştinit sau umed, cu excepţia locurilor mai ridicate şi a celor din apropierea pâraielor, unde s-a produs drenarea prin adâncirea patului văilor. Hidrologie Reţeaua hidrografică este formată din râul Şercaia şi o serie de pâraie precum Valea Scurtă, Pârâul Răchiţei şi Pârâul Zâmbriţa, care traversează Dumbrava Vadului în partea estică şi centrală. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, caracterizându-se prin nota de tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental. Temperatura medie anuală este de 8-9 °C, precipitaţiile atmosferice au o medie anuală de 700 mm, iar vânturile au frecvenţă maximă iarna şi primăvara. BioCenoza vegetaţia Este reprezentativă pentru tipul de habitat de interes comunitar al pădurilor ripariene mixte şi este instalată pe un sol înmlăştinit, în lunca inundabilă a cursurilor de apă din zonă. Pe lângă stejar mai apar în locuri mai deschise şi alte specii lemnoase precum plopul tremurător, mesteacănul pufos, cruşinul, frasinul, ulmul, răchita, salcia târâtoare, măceşul, jugastrul, mărul şi părul pădureţ, călinul, cornul şi alunul. Stratul plantelor ierboase din pădure este bine reprezentat prin speciile păiuş roşu, măseaua ciutei, pecetea lui Solomon, brânca porcului, vioreaua, murul de mirişte, piciorul caprei, păştiţa, mierea ursului, ciuboţica cucului, lăcrămiţa, nu-măuita. Dintre speciile ocrotite din aceste păduri amintim stupiniţa, iarba ciutei, buhaiul şi puşca dracului. Un alt tip de pădure de stejar apare pe sol mai puţin umed, făcând parte din grupul pădurilor dacice de stejar şi carpen cu specia ierboasă sor-cu-frate. Pădurea de stejari din zonă este destul de rărită, cu poieni mari pe care se dezvoltă pajişti dominate de iarba albastră şi ţepoşică, alături de care mai apar şi specii precum păiuşul roşu, vindeceaua, iarba vântului, ghinţura, stirigoaia, floarea cucului şi clopoţelul. Pe alocuri apar şi elemente ce denotă înmlăştinirea ca rogozurile, pipirigurile, stânjenelul siberian şi calcea calului. În aceste pajişti întâlnim multe specii ocrotite în România, cum este şi simbolul regiunii, narcisa, pe lângă care mai găsim alte rarităţi precum bulbucii de munte şi multe specii de orhidee (sculătoarea, buhia, stupiniţa şi poroinicul). În părţile foarte mlăştinoase apar pe alocuri şi turbării incipiente cu specii de muşchi de turbă, însă dominantă este asociaţia de rogozuri care adăposteşte o specie de pipiriguţ protejată la nivel european. În pâlcurile în care prin drenarea naturală solul este mai uscat, apar pajişti carpatice sud-estice cu păiuş roşu şi iarba câmpului. Speciile reprezentative din aceste formaţiuni sunt pirul cristat, golomăţul, pătrunjelul de câmp, viţelarul, flocoşica, ghizdeiul mare, trifoiul, clopoţeii, iar pe staţiuni mai acide apar grozama, mălaiul cucului, rogozul şi amăreala. Elementele de floră montană prezente aici sunt coacăzul şi talpa mâţei. În partea nordică a sitului, 87 ha sunt împrejmuite şi fac obiectul unor cercetări ştiinţifice, accesul publicului fiind interzis. Fauna În urma cercetărilor efectuate în cadrul sitului s-au identificat 160 de specii de vertebrate grupate astfel: şase specii de peşti; zece specii de amfibieni, dintre care menţionăm specia protejată la nivel european buhaiul de baltă cu burta galbenă, şase specii de reptile, 112 specii de păsări şi 26 de specii de mamifere. Dintre amfibieni, sunt bine reprezentaţi tritonii, salamandra, broasca roşie de pădure, broasca râioasă brună şi broasca râioasă verde, iar dintre reptile se întâlnesc şopârla de câmp, năpârca şi vipera comună. Dintre speciile de păsări răpitoare menţionăm acvila ţipătoare mică, acvila de munte, viesparul şi şorecarul comun. Păsările reprezentative pentru aceste păduri sunt ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, ciuful de pădure, cojoaica, scorţarul, sturzul cântător, sturzul de vâsc, cinteza de pădure, mugurarul, botgrosul, pitulicea. Mai rar, apar în poieni barza neagră, barza albă, cristelul de câmp, sfrânciocul roşiatic şi muscarul sur. Dintre mamifere pot fi observate specii precum cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul, vulpea, bursucul, ariciul, nevăstuica, jderul, foarte rar făcându-şi apariţia în zonă lupul şi ursul. Dintre nevertebrate menţionăm existenţa unui număr impresionant de fluturi (peste 800 de specii), dintre care amintim speciile protejate la nivel european şi care în acest sit foarte frecvent întâlnite fluturele aurinia, fluturele roşu de mlaştină, fluturaşul punctat şi fluturaşul albastru cu puncte negre. Populaţia fluturelui punctat din situl Dumbrava Vadului îşi are aici limita cea mai sudică din Europa. Toate aceste specii protejate de fluturi au populaţii care, datorită stării favorabile a habitatelor preferate, sunt într-o stare bună de conservare. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii din zonă lucrează în domenii ca agricultura, creşte- rea animalelor, extracţia de minereuri, industria alimentară (prelucrarea produselor din carne şi lactate, morărit şi panificaţie), confecţionarea produselor din beton şi lemnoase, agroturismul. Localităţile nu au un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare, exceptând centrul de comună Şinca. Încălzirea locuinţelor se face în mod individual, cu lemne şi gaze naturale. În vecinătatea acestui sit s-au descoperit numeroase vestigii din neolitic, perioada dacică (aşezări şi diverse obiecte) şi romană (aşezări şi castre). Astăzi, pe teritoriul satelor se păstrează în bune condiţii de conservare mai multe biserici care datează începând din secolul al XVII-lea. Sărbătorile şi tradiţiile păstrate şi astăzi de localnici sunt „Balul Catarinelor“, „Maialul“, „Plugarul“ (un scenariu ritual al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii vegetale), „Zilele Halmeagului“ (la care participă Fanfara din Halmeag), „Ceata de feciori din Vlad“ şi „Festivalul Narciselor“, care are loc în fiecare an în luna mai. Obiecte şi costume populare se pot admira în „Muzeul de Pânze“ şi „Poveşti din Mândra“ ca şi în „Colecţia de artă populară Radocea“, din satul Bucium. pOIEnIlE Cu naRCISE DE la DumBRaVa VaDuluI - RO SCI 0205 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Mândra, Şercaia, Şinca. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Fenomenul de invadare a poienilor cu lăstari de plop precum şi tăierile ilegale au consecințe negative asupra habitatelor forestiere protejate în sit. aDminisTrarea siTului În prezent situl dispune de panouri de avertizare/atenţionare amplasate în punctele principale de intrare, o clădire administrativă în Braşov, puncte de informare în localităţile învecinate sitului, puncte de intrare, aflate pe drumuri nepavate şi poteci turistice pentru vizitare, şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Mai sunt necesare panouri de informare şi pentru orientare, staţiuni ştiinţifice de cercetare, puncte de informare în localităţile învecinate, bariere pentru oprirea accesului motorizat, trasee tematice şi locuri de campare. 0 0,5 1 1,5 km 533 PorţiLe de Fier - RO SCI 0206 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Caraş-severin: Berzasca, Bănia, Coronini, Cărbunari, Gârnic, Moldova Nouă, Naidăş, Pojejena, Sasca Montană, Sichevița, Socol, Topleț, Şopotu Nou. Județul mehedinți: Breznița-Ocol, Drobeta-Turnu Severin, Dubova, Eşelnița, Ilovița, Izvoru Bârzii, Orşova, Sivinița. supraFaţa: 125.543 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 39‘ 57‘‘; Long. E 21˚ 58‘ 47‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului, Subcarpaţii Getici altitudinea: 972 max., 28 min., 368 med. pORţiLe de Fier - RO SCI 0206 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt din Drobeta Turnu Severin până la Orşova (E70), continuându-se apoi pe DN57 spre Moldova Nouă, din DN57 (Naidăş-Moldova Nouă), sau din Reşiţa către Moldova Nouă prin localităţile Sasca Montană şi Cărbunari (DN58 şi DJ571). În sit se mai poate ajunge şi cu trenul, staţiile de acces fiind Drobeta Turnu Severin, Orşova, Reşiţa, sau pe cale fluvială prin porturile Drobeta Turnu Severin, Orşova, Moldova Veche, Sicheviţa şi Drencova. HabiTaTele De inTeres ComuniTar Din siT 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori); 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 9530* - Vegetaţie forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica; 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91m0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. speCiile De inTeres ComuniTar Din siT amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Ţestoasă de uscat bănăţeană (Testudo hermanni) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Euphydryas maturna • Maculinea teleius • Lycaena dispar • Maculinea nausithous • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripunctaria • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Carab (Carabus variolosus) • Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • Calul dracului (Cordulegaster heros) • Melc (Theodoxus transversalis). 534 pești: Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Avat (Aspius aspius) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Ţigănuş (Umbra krameri). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Eleocharis carniolica • Turiţă (Agrimonia pilosa) • Bujor (Paeonia officinalis ssp. banatica) • Punguliţă (Thlaspi jankae) • Brânduşă (Colchicum arenarium) • Ouăle popii (Himantoglossum caprinum) • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Gladiolă de baltă (Gladiolus palustris) • Pulsatilla grandis • Lalea galbenă (Tulipa hungarica) • Colilie (Stipa danubialis). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl prezintă o valoare conservativă deosebit de ridicată din punct de vedere floristic, faunistic şi geomorfologic, pe lângă marea valoare peisagistică rezultată din îmbinarea elementelor deosebite ale cadrului natural cu cele legate de existenţa omului. Valoarea ştiinţifică a sitului este dată de un număr impresionant de plante superioare (1668), dintre care se evidenţiază un număr foarte mare de specii endemice şi plante rare la nivel naţional, unele fiind şi de interes comunitar (13 specii). Situl are suprafeţe apreciabile ocupate de păduri şi de tufărişuri termofile numite şibliac, o formaţiune vegetală rară alcătuită din specii submetideraneene, saxicole şi calcifile. Diversitatea habitatelor este impresionantă, 29 dintre acestea fiind de interes comunitar, din care şapte sunt prioritare. Peste 5200 de elemente faunistice, printre care se remarcă un număr impresionant de specii de interes comunitar (17 de nevertebrate, 13 de peşti, două de amfibieni, două de reptile, 15 de mamifere), măresc de asemenea importanţa sitului pentru conservare. Porţile de Fier este şi un adevărat muzeu geologic în aer liber, cu unicate geologice, geomorfologice, paleontologice şi stratigrafice. Toate aceste valori naturale, la care se adaugă frumuseţea aşezărilor tradiţionale în care localnicii şi-au împletit întotdeauna în mod armonios existenţa cu elementele naturii, fac din acest sit unul unic în peisajul românesc, acesta suprapunându-se cu Parcul Natural Porţile de Fier şi cuprinzând 13 rezervaţii naturale. Biotopul geologie/geomorFologie Geologia sitului este deosebit de complexă, structural remarcându-se patru unităţi majore. Unităţile danubiene sunt prezente în partea centrală şi estică a sitului, deosebit de fosilifere şi incluzând un fundament metamorfic reprezentat de diferite tipuri de roci magamatice, metamorfice de diferite culori şi structuri, cu numeroase formaţiuni paleozoice, mezozoice şi terţiare. Pânza de Severin este situată în amonte de Cazanele Mari şi la confluenţa dintre pârâul Sirinia şi Dunăre. Pânza getică iese în evidenţă în partea vestică a sitului. Zona Porţilor de Fier se prezintă sub forma unui adevărat muzeu geologic în aer liber, existând o serie de puncte de atracţie geologică şi paleontologică renumite la nivel european şi naţional. Varietatea litologică a acestui areal este foarte mare, existând o serie de roci şi minerale reprezentate de sulfuri complexe, marmură, granite, gabrouri, serpentinite, cuarţ pegmatitic, porfire, bentonite şi tufuri bentonice, pietrişuri şi nisipuri. Situl se suprapune următoarelor unităţi majore de relief: munţii Locvei, care se întind de la Nera până la Valea Cameniţei, munţii Almăjului, care au ca limite Valea Cameniţei la vest şi Valea Cernei la est, cu multe elemente spectaculoase (Cazanele Dunării, creste şi abrupturi calcaroase, chei, peşteri, cascade, forme de relief vulcanice, depresiuni etc.), munţii Mehedinţi şi Podişul Mehedinţi, situate de la Valea Cernei până în extremitatea estică a sitului. Zona calcaroasă a sitului se caracterizează printr-un relief exocarstic şi endocarstic aflat în diferite stadii de evoluţie, adăpostind numeroase peşteri. Dintre elementele de interes geomorfologic trebuie remarcate neck-ul vulcanic Trescovăţ şi ostroavele Moldova Nouă şi Calinovăţ, precum şi Delta Nerei. pedologie Tipurile de sol prezente în arealul sitului se încadrează în următoarele clase de soluri zonale: cernisoluri, luvisoluri, cambisoluri şi spodisoluri. Apar şi soluri azonale care se dezvoltă în ariile depresionare, cea mai largă răspândire având-o hidrosolurile (gleisoluri şi stagnosoluri), pelisolurile şi protosolurile (litosoluri, regosoluri, psamosoluri, aluvisoluri şi erodisoluri). Construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I a determinat pierderi mari de sol prin inundare, dar şi prin distrugerea învelişului de sol cauzată de amplele lucrări de amenajare executate. În acelaşi timp a fost modificat regimul hidrologic al Dunării (care a devenit unul lacustru), în zona malurilor apărând procese de abraziune foarte active, anual având loc pierderi de sol cauzate de procesele de prăbuşire. Hidrologie Având în vedere că limita sudică a sitului este dată chiar de şenalul navigabil, Dunărea reprezintă elementul definitoriu al peisajului, alături de care se mai găsesc numeroşi aflenţi care îşi au izvoarele în munţii Semenic, Locvei, Almăjului, Cernei şi Mehedinţi. Pe lângă aceste cursuri de apă principale mai există o serie de cursuri temporare, cu bazine de recepţie mici şi caracter torenţial. După construirea barajului de la Gura Văii şi formării lacului de acumulare, gurile de vărsare ale tuturor afluenţilor direcţi ai Dunării au fost inundate şi transformate în golfuri aşa cum sunt cele ale Cernei, Bahnei şi Mraconiei. Lacul de acumulare Porţile de Fier I reprezintă cea mai mare amenajare hidrotehnică din lungul Dunării şi din România, având o lungime de 130 km şi producând schimbări semnificative la nivelul ecosistemelor naturale şi umane. În prezent este utilizat pentru producerea de energie electrică, regularizarea debitelor Dunării, piscicultură, navigaţie şi agrement, fiind un habitat preferat de multe specii de păsări. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în zona cu climat temperat-continental cu influenţe mediteraneene semnificative. Datorită influenţei circulaţiei aerului cald de origine mediteraneană, temperatura aerului în sit înregistrează valori mai ridicate în comparaţie cu alte unităţi montane ale ţării, având o medie multianuală de circa 11 °C. Repartiţia cantităţii de precipitaţii în timpul unui an este diferită de cea din restul ţării, făcându-se simţită in- fluenţa mediteraneană caracterizată prin două maxime, unul în lunile mai-iunie şi altul, secundar, în octombrie-noiembrie. Predomină în general precipitaţiile lichide. În sit se manifestă o serie de vânturi cu caracter local şi anume coşava, cu viteze mari şi care provoacă scăderi semnificative de temperatură, şi gorneacul, specific Depresiunii Moldova Nouă, care ajunge uneori să depăşească 100 km/h. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este alcătuită din păduri, tufărişuri, pajişti şi grupări ruderale, distribuţia acestora fiind condiţionată de particularităţile substratului. În cadrul acestora au fost identificate 171 de asociaţii vegetale (dintre care 29 sunt endemice). Pădurile domină peisajul în general, indicele de naturalitate înregistrând valori frecvente de 80%. În funcţie de altitudine, pădurile se încadrează în anumite subetaje. Subetajul fagului are o extindere mare în partea centrală şi nordică a sitului, suprafeţele cele mai întinse fiind în zona înaltă a Munţilor Almăjului. Local, în special în sectoarele înguste, se observă o tendinţă de inversiunea vegetaţiei, fagul coborând sub gorun. În lungul văilor, făgetele coboară către 200 m pe versanţii cu soluri brune de pădure slab acide, mai umezi şi mai umbriţi. La confluenţa râului Mraconia cu Dunărea, fagul are cea mai joasă locaţie din ţară (52 m altitudine). Subetajul gorunetelor prezintă gorun în amestec cu alte specii de foioase, alcătuind formaţiunea vegetală dominantă în zona sitului. Se situează între 200 şi 500 m, ocupând zone cu pante în general reduse, cu soluri brune, uneori podzolice. Pe solurile scheletice şi pe depozite reziduale de tip tera rossa de pe versanţii însoriţi vegetează pădurile de gorun cu cărpiniţă, un habitat cu o valoare conservativă mare care se găseşte pe o suprafaţă extrem de redusă în cadrul sitului. Acolo unde pădurea a fost defrişată se dezvoltă pajişti în care domină sadina, păiuşul şi bărboasa, un habitat ideal pentru ţestoasa de uscat bănățeană şi unele orhidee. Subetajul pădurilor de amestec cu elemente termofile este situat la altitudini mai mici de 300 m, pe suprafeţe morfologice însorite şi este alcătuit din specii termofile (cerul, gârniţa, stejarul pufos, cărpiniţa, scumpia şi liliacul sălbatic), pe pante abrupte transformându-se în şibliac. Ca element endemic pentru acest subetaj se remarcă pinul negru de Banat, prezent pe stâncăriile cu sol subţire, unde formează habitatul prioritar Vegetaţie forestieră sub-mediteraneană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica. Tufărişurile sunt reprezentate de şibliacuri, cu o mare biodiversitate, fiind asociaţii vegetale tipice pentru zona Clisurii Dunării alcătuite din stejar pufos, cărpiniţă, mojdrean, scumpie şi liliac sălbatic. Pajiştile, formate şi întreţinute de-a lungul sutelor de ani, reprezintă aproximativ 10% din suprafaţa sitului. Importanţa lor pentru conservare este dată de prezența numeroaselor asociaţii vegetale, reprezentând o componentă definitorie a peisajului din zona Clisurii Dunării. Vegetaţia primară a pajiştilor este foarte mult modificată de intervenţiile antropice, în prezent fiind restrânse ca suprafaţă şi intercalate între păduri şi terenuri agricole. Se remarcă Fauna Fauna sitului este reprezentată de peste 5200 de taxoni, caracterizaţi printr-un amestec de elemente boreale montane cu cele sudice mediteraneene şi sud-estice ilirice, balcanice şi moesiace. Au fost determinate până în prezent 34 de specii de mamifere în sit, o importanţă deosebită având-o numărul mare de specii de lilieci, dintre care 12 sunt de importanţă comunitară: liliacul cărămiziu, liliacul cârn, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu aripi lungi, liliacul cu picioare lungi, liliacul cu urechi mari, liliacul de iaz, liliacul cu potcoavă a lui Mehely, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mediteranean 0 4 8 cu potcoavă şi liliacul mic cu potcoavă. Ei populează peşterile din arealul sitului, alături de multe specii endemice de nevertebrate. Carnivorele din sit sunt vidra, lupul şi râsul (specii de interes comunitar). Nu lipsesc ierbivorele, ele fiind reprezentate de cerbul carpatin, căprior şi mistreţ, alături de care mai trăiesc vulpea, dihorul, bursucul, jderul, ariciul, cârtiţa, pârşul mare şi nevăstuica. Avifauna sitului se compune din 205 specii de păsări, dintre care multe pot fi observate în perioada de iarnă-primăvară pe suprafaţa lacului şi în zonele umede limitrofe acestuia: cormoranul pitic şi cel mare, stârcul cenuşiu, egreta mare şi cea mică, raţa mică, raţa suliţar, raţa cu cap castaniu, raţa moţată, ferestraşul mic, lişiţa, gâsca de vară, gârliţa mare, lebăda de vară etc. În sit cuibăresc mai multe specii rare sau foarte rare precum presura de munte, presura bărboasă, rândunica roşcată, drepneaua mare, pietrarul mediteranean şi lăstunul de stâncă. De asemenea, situl este utilizat ca rută de migraţie de câteva specii foarte rare precum corcodelul cu gât roşu, cufundacul polar, raţa de gheţuri, raţa catifelată şi extrem de rar, eiderul. De menţionat este prezenţa unei colonii de lăstuni de mal cu peste 100 de cuiburi formată în abrupturi de depozite leossoide cuaternare (Rezervaţia Naturală Râpa cu lăstuni din Valea Divici). Dintre zonele importante pentru speciile de păsări din situl Porţile de Fier menţionăm zona umedă Ostrov-Moldova Veche, Insula Calinovăţ, zona Divici-Pojejena şi zona Balta Nera-Dunăre. În cadrul sitului au fost semnalate 14 specii de amfibieni şi 17 specii de reptile. Dintre amfibieni, broasca săpătoare verde alături de ţestoasa de uscat bănăţeană, şopârla mică, şopârla de pădure, şopârla de ziduri, guşterul, şarpele rău şi vipera cu corn sunt elemente est-mediteraneene şi mediteranene. Amfibienii sunt reprezentaţi prin buhaiul de baltă cu burta roşie şi cel cu burta galbenă, broasca râioasă verde, broasca mare de lac, broasca de pădure şi brotăcel. În general, ihtiofauna din zona sitului este asemănătoare cu cea din etajul mrenei şi al scobarului, având în componenţă specii reofile precum scobarul, cleanul, mreana, morunaşul, avatul, pietrarul, ţigănuşul, moioaga, petrocul, fâsa mare, zvârluga, pietrarul, ţiparul şi zglăvoaca, multe dintre acestea având statut de protecţie în spaţiul european. La aceste specii se înregistrează fenomene locale de migraţie înspre regiunile din amonte sau pe afluenţii Dunării, ele părăsindu-şi zonele de refugiu din Dunăre în anumite perioade ale anului. Înainte de construirea barajului, Cega era caracteristică şi dominantă în Defileul Dunării, însă în prezent este din ce în ce mai rară şi ajunge foarte rar la maturitate, barajul Porţile de Fier blocându-i migraţia. Păstrăvul de munte este o specie autohtonă în bazinele Cerna şi Slătinicul Mare şi se presupune că a fost introdus şi în bazinele hidrografice Berzasca, Sirinea, Mraconia şi Eşelniţa. Păstrăvul curcubeu este prezent în Dunăre, între Dubova şi Orşova. Dintre speciile foarte rare de peşti se evidenţiază mihalţul şi ţigănuşul, ambele de importanţă comunitară şi prezente în zona umedă Ostrov-Moldova Veche. Următoarele specii de nevertebrate beneficiază de protecţie la nivel european: scoica de râu, melcul acvatic dungat, melcul cu cârlig, racul de ponoare (specie prioritară), libelula calul dracului, croitorul fagului (specie prioritară), gândacul sihastru, croitorul cenuşiu, carabul, croitorul mare, rădaşca, molia catax, fluturele maturna, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru (specie prioritară), fluturele albastru şi fluturaşul albastru cu puncte negre. Fauna fosilieră se remarcă pe tot cuprinsul sitului, însă două locaţii merită menţionate în mod special şi anume Locul fosilier Bahna şi Locul fosilifer Sviniţa. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Ocupaţiile locuitorilor din sit sunt diverse. Ca ramuri industriale se evidenţiază extracţia si prelucrarea feroaselor şi neferoaselor, a cărbunelui, a materialelor de construcţii şi exploatarea şi prelucrarea lemnului. Importante sunt şi construcţiile hidrotehnice, civile şi industriale precum şi fabricarea navelor, producerea energiei şi pescuitul industrial. Exploatarea terenului agricol se face prin cultivarea plantelor şi creşterea animalelor. Comerţul, serviciile şi turismul completează oferta locurilor de muncă. Oraşele şi comunele mari din sit beneficiază de alimentare cu apă şi de canalizare, care lipsesc însă în comunele Pojejena, Naidăş, Bănia, Topleţ, Brezniţa-Ocol, Iloviţa şi satele aparţinătoare. Locuitorii din Drobeta Turnu Severin, Orşova şi Moldova Nouă încălzesc locuinţele cu gaze naturale şi lemne, restul aşezărilor din sit utilizând pentru încălzire doar lemne. Multitudinea de situri arheologice din zonă atestă prin vestigii existenţa aşezărilor omeneşti din neolitic, epocile bronzului, geto-dacică, romană şi medievală. Menționăm Podul lui Traian din Drobeta Turnu Severin (construit în anul 103 e.n.) şi cetatea medievală Tri-Kule din secolul al XV-lea. Obiective turistice căutate de amatorii de tradiţii şi obiceiuri străvechi sunt „Ansamblul de mori de apă“, funcţionale, de pe Valea Sicheviţei precum şi numeroasele colibe tradiţionale din bucăţi de piatră şi lut amestecat cu paie, încă locuite pe timpul verii de localnici care îşi câştigă existenţa din creşterea animalelor şi cultivarea pămânului. Arta populară, cusutul manual tradiţional sau la război au influenţe din Banat şi din zona de nord a judeţului Mehedinţi. Moştenirea strămoşilor se transmite din generaţie în generaţie prin tradiţii şi obiceiuri ca Măsuratul oilor, Lunea cornilor, Făşangul (bal mascat), iar ca hram al bisericilor autohtone, Ruga (Nedeia). Bogăţia etnofolclorică a zonei este completată de minorităţile de sârbi şi cehi care organizează festivaluri în lunile de vară, prilej cu care împărtăşesc tradiţiile specifice fiecărei culturi. Satele cu populaţie cehă (Eibenthal şi Bigăr) înconjurate de populaţie de origine sârbă şi română constituie un fenomen cultural unic. Datorită aşezării lor geografice izolate, limba cehă, obiceiurile şi modul tradiţional de cultivare a pământului şi de organizare a gospodăriei s-au conservat perfect, această comunitate reprezentând o valoare culturală şi istorică inestimabilă, căutată şi apreciată de mulţi vizitatori ai sitului. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Mineritul afectează microbiologic solul (prin surparea şi contaminarea solului), dar şi habitatele acvatice prin poluare. Braconajul şi colecţionarea ilegală de specii reduc drastic populaţiile, provocând dezechilibru în ecosisteme. Stabilitatea versanţilor este afectată de carierele de piatră şi de frecventele lucrări de amenajare a drumurilor. Un impact peisagistic puternic îl au parcurile eoliene, care manifestă efecte negative majore şi asupra biodiversităţii (în special păsări şi lilieci, dar şi habitate, reptile şi plante, prin amprenta la sol). PorţiLe de Fier - RO SCI 0206 o diversitate foarte mare a orhideelor în aceste pajişti. Zona Cazanelor se diferenţiază de restul sitului prin bogăţia floristică deosebită şi prin numărul ridicat de endemisme precum laleaua Cazanelor, cornul bănăţean, cosacii, clopoţeii Cazanelor (toate aparţinând pajiştilor panonice, habitat prioritar). Tot aici apar asociaţii de poieni cu firuţă, păiuş, sipică de râpe, garofiţă sălbatică şi stânjenel de stâncă (ce formează un habitat de asemenea prioritar). În pădurile de stejar din Cazane vegetează elemente termofile mai rare cum ar fi jugastrul Cazanelor şi gura lupului. Ecosistemele acvatice şi zonele umede sunt localizate în special în partea de vest a sitului şi au apărut ca urmare a ridicării apelor lacului de acumulare Porţile de Fier I şi inundării permanente a suprafeţelor agricole limitrofe. În componenţa acestora intră mai multe specii de salcie şi răchită, plop alb şi negru, iar pe culoarele văilor unor afluenţi ai Dunării apare aninul alb. În stratul subarbustiv vegetează cătina roşie şi murul. În zonele de luncă inundabilă apar înmlăştiniri în care domină trestia, papura, pipirigul şi rugina, alături de care mai apar stânjenelul de baltă, buzduganul apelor, săgeata apei etc. Trăsătura caracteristică a florei acestui sit, alături de amestecul de flore boreale montane cu cele de origine mediteraneană, o constituie coborârea în altitudine a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice. Astfel, fagul, afinul, tisa şi lichenii de altitudine mare coboară mult spre Dunăre, iar o serie de elemente mediteraneene (cerul, gârniţa, scumpia, mojdreanul, liliacul sălbatic şi alunul turcesc) urcă aici la altitudini mari. Dintre plantele strict protejate de interes comunitar de pe teritoriul sitului menţionăm trifoiaşul de baltă, colilia, turiţa, bujorul banatic, punguliţa, brânduşa de nisipuri, feriguţa, ouăle popii, capul şarpelui, gladiola de baltă, dedițeii mari, laleaua Cazanelor, pipiriguţul şi colilia de Dunăre. aDminisTrarea siTului În acest sit există panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare (hărţi), o clădire administrativă (la Orşova), staţiuni ştiinţifice (la Orşova şi Eşelniţa), patru centre de informare, un punct de informare, puncte de intrare în sit evidenţiate, bariere care limitează accesul şi poteci pentru vizitare. Există trasee turistice marcate, trasee pentru biciclete, poteci educaţionale şi trasee cu interes ştiinţific. În locuri special amenajate există spaţii de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Sunt insuficiente amenajările pentru supraveghere/observare a păsărilor de la Sişca şi Sicheviţa, fiind necesară suplimentarea lor. 12 km 535 PostăvAruL - RO SCI 0207 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Braşov, Predeal, Râşnov, Săcele. supraFaţa: 1.303 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 33‘ 45‘‘; Long. E 25˚ 33‘ 58‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1783 max., 728 min., 1146 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI pOStăvAruL - RO SCI 0207 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face pe drumurile locale şi forestiere care se desprind din DN1 pe ruta Timişu de Sus-Timişu de Jos-Braşov (spre partea de est a sitului), din DN73 pe ruta Predeal-Râşnov (în partea de sud a sitului) sau din DN1E pe ruta Râşnov-Poiana Braşov-Braşov (pe partea de vest a sitului). Accesul în sit se poate face şi pe cale ferată, pe rutele Bucureşti-Braşov şi Braşov-Zărneşti. Habitatele de interes comunitar din sit 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). speciile de interes comunitar din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Gândac de apă (Rhysodes sulcatus) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). plante: *Clopoţel (Campanula serrata) • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Deşi se află în imediata vecinătate a unor mari staţiuni montane (Poiana Braşov şi Predeal), situl Postăvarul, prin înălţimile sale, versanţii prăpăstioşi cu abrupturi de sute de metri, văile înguste şi adânci, dar şi platourile ondulate cu văi largi şi însorite, reuşeşte să păstreze într-o stare bună de conservare o mare diversitate de habitate de pădure, tufărişuri, stâncărie şi pajişti. Importanţa acestui sit este dată şi de faptul că adăposteşte importante populaţii de carnivore mari (lup, urs şi râs), alături de mai multe specii protejate în spaţiul european (trei de plante, trei de nevertebrate şi trei de amfibieni). Apropierea de un oraş mare (Braşov), situarea în centrul ţării, accesibilitatea pe artere rutiere importante, frumuseţea şi sălbăticia peisajelor, bogăţia de habitate şi specii aflate într-o stare bună de conservare, la care se adaugă infrastructura de administrare şi vizitare bine pusă la punct, precum şi facilităţile de practicare a sporturilor de iarnă fac din acest sit unul dintre cele mai frecventate de turişti. Situl include şi rezervaţia naturală cu acelşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie În sit predomină conglomeratele şi calcarele de fliş marno-grezos, mai puţin rezistente la eroziune. Pe baza conformaţiei reliefului, în cuprinsul sitului pot fi separate trei subunităţi. Masivul Postăvarul propriu-zis (sau Cristianu-Mare), cu altitudinea maximă de 1799 m, este o uriaşă cută anticlinală alcătuită din calcare de vârstă jurasică şi din conglomerate şi gresii cretacice. Aici au fost sculptate cheile Râşnovului care, deşi sunt de dimensiuni relativ reduse, impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Versantul vestic (care domină Poiana Braşovului) este mai slab fragmentat şi are pârtii de schi. Munţii Poiena Braşov corespund unui platou întins, larg ondulat, cu altitudinea de 900-1100 m, fiind dezvoltaţi pe conglomerate cretacice, calcare triasice de culoare cenuşiu-roşiatică şi calcare albe masive de vârstă jurasică. Calcarele predomină 536 în cadrul culmilor din vest şi sud, unde este întâlnit un relief carstic format din lapiezuri, doline şi peşteri de dimensiuni reduse. Munţii Predealului alcătuiesc un culoar mai coborât, care se interpune între masivele Bucegi şi Postăvaru, fiind dezvoltaţi pe depozite de fliş marno-grezos, mai puţin rezistent la eroziune, şi pe conglomerate care apar în relief în culmile mai proeminente cu aspect de clăbucete. pedologie În Munţii Postăvaru predomină solurile brune podzolice şi brune (sub 1000 m), solurile brune acide (între 1000 şi 1400 m) şi podzolurile (mai sus de 1400 m). Solurile de pe versanţii sculptaţi în calcare (dominant rendzine) au multe fragmente de rocă chiar de la suprafaţă. Solurile de pe versanţii formaţi din conglomerate sunt alcătuite din materiale mai fine, suprafaţa lor fiind relativ uniformă. Pe culmile netede şi pe platourile cu altitudine mai joasă se întâlnesc soluri cu permeabilitate redusă pe care apa bălteşte vreme îndelungată. Hidrologie Munţii Postăvaru sunt drenaţi de o reţea hidrografică densă în care cea mai mare parte a pâraielor aparţin bazinului hidrografic al Oltului (excepţie făcând valea Râşnoavei, care aparţine bazinului Prahovei). Pâraiele de pe latura estică sunt tributare Timişului, iar cele care se scurg spre vest se varsă în Ghimbăşel. Poiana Braşov este drenată de mănunchiul de afluenţi ai Văii Poienii, unde există şi un lac de baraj folosit pentru agrement. Cursurile superioare ale râurilor sunt intermitente cu caracter torenţial, prezentând în profil longitudinal numeroase cascade şi rupturi de pantă. În porţiunile în care străbat calcare sau grohotişuri, acestea se pierd în subteran şi reapar în aval sub forma unor izvoare puternice. aspeCte ClimatologiCe Poziţia geografică a Munţilor Postăvaru în cadrul Carpaţilor de Curbură, caracterizaţi printr-o mare diversitate a circulaţiei maselor de aer, imprimă trăsături distincte elementelor climatice. Culmea Postăvarului este caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 0 şi 2 °C, iar la nivelul Munţilor Predealului se înregistrează temperaturi medii anuale de 4-6 C. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în Depresiunea Braşov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decât pe rama montană înconjurătoare, aceste inversiuni determinând persistenţa mai îndelungată a ceţii în depresiune. Cantităţile anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 700 şi 1100 mm, primăvara şi începutul verii fiind perioadele cele mai ploioase. Cele mai puternice vânturi se înregistrează pe culme şi se manifestă cu precădere în lunile mai şi iunie. BioCenoza vegetaţia Covorul vegetal este caracterizat printr-o mare diversitate datorită etajării pe verticală şi varietăţii condiţiilor fizico-geografice. Pădurile continuă să ocupe o pondere importantă, deşi în unele sectoare locul lor a fost luat de pajişti secundare. Făgetele caracteristice etajului montan inferior ocupă suprafeţe relativ restrânse în nordul şi vestul Munţilor Postăvaru. În pătura ierboasă se găsesc numeroase plante cu flori precum brebeneii, viorelele, crucea voinicului, ciuboţica cucului, paştiţele şi florile de nu-mă-uita. Tot aici sunt prezente specii vegetale protejate de interes comunitar precum clopoţeii (specie prioritară pentru conservare), curechii de munte, un relict glaciar în Carpaţii Meridionali, şi orhideea papucul Doamnei, toate trei având o stare bună de conservare în sit şi făcând parte din habitatele de interes comunitar Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin şi Fâneţe montane. Cele mai întinse suprafeţe sunt ocupate de pădurile de amestec alcătuite din brad, molid şi fag. Pădurile de răşinoase (brad şi molid) sunt situate la altitudini de peste 900 m, uneori chiar mai jos, pe versanţii umbriţi. Brădetele urcă până spre 1200-1300 m, pătura lor ierboasă fiind formată din măcrişul iepurelui şi diferite specii de ferigi. Pădurile de amestec şi răşinoase sunt incluse în habitatele de interes comunitar Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (VaccinioPiceetea) şi Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene, ultimul fiind un habitat prioritar pentru conservare. Toate aceste habitate se află într-o stare bună de conservare în sit. Tot în limita superioară a pădurii se întâlnesc exemplare de zâmbru, specie considerată relict glaciar. Pajiştile şi fâneţele de la poalele masivului au un aspect plăcut datorită marii diversităţi floristice. În componenţa lor predomină păiuşul roş şi ţăpoşica, dar se întâlnesc şi numeroase plante cu flori precum margaretele, clopoţeii, bulbucii de munte, genţianele şi brânduşele, acestea aparţinând la două habitate comunitare, Fâneţele montane şi Pajiştile calcifile alpine şi subalpine. Pe abrupturile stâncoase din Postăvarul se găsesc numeroase specii de plante de stâncărie adaptate condiţiilor vitrege din partea superioară a masivului. Astfel, spre vârf sunt întâlnite smârdarul şi floarea de colţ, amândouă declarate Monumente ale Naturii în România. Cele două specii sunt încadrate în două habitate de interes comunitar, Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii) şi Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase. Fauna Masivul Postăvarul adăposteşte o mare varietate faunistică însumând peste 200 de specii de vertebrate şi peste 300 de nevertebrate. Dintre mamifere putem menţiona veveriţa roşiatică, veveriţa cenuşie, pârşul comun, cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul, vulpea, jderul etc. De asemenea, sunt prezente cu efective aflate într-o stare bună de conservare şi cele trei carnivore mari de interes comunitar, lupul, râsul şi ursul. Păsările sunt reprezentate de un număr de peste 130 de specii, dintre care le menţionăm pe cele mai importante precum cocoşul de munte, ierunca, fâsa de pădure, ţicleanul, mugurarul, piţigoiul cu creastă, piţigoiul de brădet, piţigoiul cu coadă lungă, muscarul mic, alunarul, cinteza de pădure, auşelul cu cap galben, auşelul sprâncenat, acvila ţipătoare mică, acvila de munte, corbul, forfecuţa, brumăriţa alpină, mierla gulerată etc. Pe lângă cursurile repezi de apă se întâlnesc frecvent, folosind aceste habitate pentru cuibărire codobaturile de munte, mierlele de apă şi mai rar fluierarii de munte. Pe pereţii abrupţi se pot vedea fluturaşii aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Fiind vorba de o zonă dezvoltată economic, există locuri de muncă în industrie (chimică, constructoare de maşini şi de prelucrare a metalelor), construcţii, transporturi, finanţe, bănci, asigurări, cercetare şi proiectare, informatică, comerţ, prestări servicii şi agroturism. În agricultură este importantă creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine, caprine, păsări) şi cultivarea plantelor (grâu, orz, orzoaică, sfeclă de zahăr şi cartofi). Din cele mai vechi timpuri se menţin exploatarea forestieră şi prelucrarea lemnului. Localităţile din vecinătatea sitului (Braşov, Săcele, Râşnov şi Predeal) dispun de reţele de apă potabilă, canalizare şi încălzire centralizată, o parte din locuinţe suplimentând sistemul de încălzire prin folosirea gazelor naturale, a lemnelor sau panourilor solare. În zona limitrofă sitului au fost identificate vestigii din epoca pietrei, neolitic, epoca bronzului şi a fierului. Siturile arheologice, ansamblul fortificaţiilor dacice şi medievale, bastioanele şi turnurile de apărare, muzeele etnografice şi istorice, bisericile şi mânăstirile binecunoscute, toate întreţin memoria locurilor. Aproape de Braşov, la contactul dintre munte si şes, există un grup de sate a căror întemeiere se leagă de legenda Țării Bârsei, ţinut fondat de cavalerii Ordinului Teuton. Cetatea Râşnovului, în trecut adăpost în caz de război, este restaurată şi inclusă în circuitul turistic. Întreaga zonă este multiculturală, tradiţiile românilor, maghiarilor (ceangăi) şi saşilor împletindu-se armonios şi regăsindu-se în obiceiuri străvechi ca „Festivalul Feciorilor“, sărbătoare de schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei. De Sf. Mihail se pot admira portul, meşteşugurile şi tradiţiile ceangăilor din Săcele. De lăsarea secului, săcelenii prepară celebrele plăcinte cu brânză sărată. „Festivalul Meşteşugurilor“ din Predeal şi Săcele reînvie meseriile breslelor de odinioară, meşterii populari expunându-şi creațiile precum obiecte de ceramică, sculpturi, covoare, îmbrăcăminte populară şi obiecte de artizanat. O tradiţie veche de peste 250 de ani, „Dansul Căluşarilor“, practicat pe vremuri când flăcăii plecau la luptă, se menţine şi azi la Râşnov, participanţii fiind costumaţi în costume moştenite de la părinţi. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Impactul negativ asupra sitului este dat de urbanizarea continuă, turismul intens, păşunat şi managementul forestier general prin care se distrug specii şi habitate. aDminisTrarea siTului În general există o dotare bună pentru administrarea sitului şi facilităţi pentru vizitarea acestuia. Astfel, sunt instalate peste 50 de panouri de avertizare/atenţionare la începutul şi sfârşitul traseelor turistice din Masivul Postăvarul şi sunt înfiinţate multe puncte de informare dotate cu panouri de orientare (hărţi). Există o clădire administrativă şi o staţiune ştiinţifică în Braşov, amenajări (ascunzători) pentru observarea faunei sălbatice din masiv, puncte de intrare, marcaje turistice sau indicatoare pentru fiecare drum forestier sau local. Există de asemenea poteci/ drumuri pentru vizitare, multe trasee turistice şi trei trasee rutiere marcate corespunzător spre cabanele şi refugiile montane. Se semnalează peste 20 de locuri de campare şi peste 100 de case de vacanţă, vile, pensiuni agroturistice dotate cu vetre de foc şi staţii de transfer al deşeurilor, toate aflate la marginea sitului sau în imediata vecinătate a acestuia. Nu există şi sunt necesare un centru de vizitare/informare, trasee tematice şi bariere pentru limitarea accesului motorizat în anumite zone protejate. 0 0,5 1 PostăvAruL - RO SCI 0207 de stâncă. Reprezentanţii amfibienilor şi reptilelor se regăsesc într-un număr de peste 30 de specii dintre care le menţionăm pe cele de interes comunitar şi anume: buhaiul de baltă cu burtă galbenă, tritonul cu creastă şi tritonul carpatin, specie endemică pentru Carpați. Pe lângă acestea se întâlnesc frecvent în păduri broasca roşie de munte şi salamandra. Dintre speciile de reptile, importante ca reprezentativitate sunt vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de munte, năpârca şi guşterul verde. Peştii sunt reprezentaţi de trei specii comune şi anume păstrăvul, cleanul şi mreana, ce se găsesc în număr destul de mare în toate cursurile apelor curgătoare repezi. Nevertebratele se găsesc într-un număr foarte ridicat în pajiştile şi fâneţele din Masivul Postăvaru. Dintre acestea menţionăm speciile de interes comunitar croitorul de fag, o specie de coleopter roşu dependentă de lemnul mort din pădure şi cosaşul transilvănean, endemic pentru lanţul carpatic. Pe lângă aceste specii mai menţionăm, fiind importante pentru fauna Masivului Postăvaru, fluturele apolonul negru, rădaşca, cărăbuşul de mai, carabii etc. 1,5 km 537 Putna - VRanCEa - RO SCI 0208 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Negrileşti, Nistoreşti, Păuleşti, Soveja, Tulnici. Județul Buzău: Gura Teghii. Județul covasna: Breţcu, Covasna, Ghelinţa, Ojdula, Zăbala. Județul Bacău: Mănăstirea Caşin. supraFaţa: 38.213 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 54‘ 54‘‘; Long. E 26˚ 31‘ 9‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1786 max., 442 min., 1047 med. putna - VRanCEa - RO SCI 0208 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este traversat de două drumuri naţionale, DN2D (Focşani-Târgu Secuiesc) şi DN2L (Lepşa-Soveja), accesul în sit făcându-se direct din ele sau de pe drumuri forestiere. HaBitatele De interes comunitar Din sit 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 4030 - Tufărişuri uscate europene; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Vertigo genesii • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Vertigo angustior. pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • *Clopoţel (Campanula serrata). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Importanţa sitului este dată de habitatele forestiere compacte care ocupă aproximativ 80% din suprafață şi de speciile de floră şi faună endemice şi de interes comunitar. Dintre acestea se remarcă cele trei specii de carnivore mari (lup, râs şi urs), care sunt prezente aici cu populaţii aflate într-o stare bună de conservare şi pentru care situl reprezintă una dintre cele mai importante zone nucleu la nivel european. Este de menţionat prezența aici a 15 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care trei sunt prioritare pentru conservare. Situl se suprapune peste Parcul Natural Putna Vrancea şi include patru rezervaţii naturale. Biotopul geologie/geomorFologie Situl, ca parte a Munţilor Vrancei, reprezintă din punct de vedere geologic rezultatul orogenezei alpine. Ca parte integrantă a Carpaţilor Orientali, arealul sitului aparţine unităţii de fliş cu subunităţile sale. În baza cuverturii sedimentare apar straturile mai vechi care aparţin flişului cretacic, în timp ce în partea superioară se remarcă formaţiunile mai tinere ale flişului paleogen. pedologie Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brune-acide. Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide provine din alterarea rocilor ce intră în constituţia litologică a zonei carpatice (fliş-şistos-grezos, fliş-grezos, fliş-grezos-cal- 538 caros, gresii etc.). Cu caracter insular, la cele mai mari altitudini apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Clasa spodosolurilor (care include soluri brune feriiluviale şi podzoluri) este întâlnită cu caracter dominant la înălţimi de peste 1400 m, ele ocupând suprafeţe întinse în zonele cu înclinare slabă din masivele Lăcăuţi-Goru şi Zboina, pe alocuri în asociaţie cu podzoluri şi litosoluri. Hidrologie Bazinul hidrografic cel mai important, cel al râului Putna, are o suprafaţă totală de peste 2.700 km2 din care 31% aparţine sectorului montan care drenează aproape în exclusivitate flancul răsăritean al Munţilor Vrancei. La alcătuirea bazinului hidrografic participă şi râul Zăbala (unit cu Năruja), precum şi totalitatea pâraielor montane. Afluenţii cei mai importanţi ai râului Putna sunt Tişiţa şi Coza. aspeCte ClimatologiCe Caracteristicile dominante ale climei sitului sunt determinate de poziţia geografică în cuprinsul arcului carpatic şi de etajarea reliefului, suferind mai mult influenţa penetrării la latitudini mai joase a maselor de aer din nordul Europei. Ele sunt subordonate climei temperat-continentale, cu remarcabile oscilaţii sezoniere. Temperaturile medii lunare scad odată cu creşterea altitudinii. Mediile lunii celei mai calde (iulie) oscilează între 14 şi 16 °C la periferia munţilor şi 10 °C la altitudini mai mari de 1500 m. În luna ianuarie, temperaturile medii coboară de la –2 °C până la mai puţin de –6 °C pe culmile cele mai înalte. În general se constată o creştere a numărului de zile cu îngheţ de la est către vest. Primul îngheţ se produce la început de septembrie, iar ultimul la începutul lui iunie. Precipitaţiile variază între 600 şi 800 mm/an. În zonele înalte predomină circulaţia dinspre NV şi vest, cu frecvenţe aproximativ egale. O particularitate importantă a regimului eolian din bazinul montan Putna o constituie prezenţa vântului local de tip foehn, fapt care conferă un caracter mai blând iernilor. BioCenoza vegetaţia În sit s-a constatat prezenţa a 636 de specii de plante vasculare, care sunt grupate în asociaţii structurate pe verticală în mai multe etaje de vegetaţie. Etajul nemoral este caracterizat mai ales prin păduri de foioase şi amestec şi se situează pe verticală până la linia ce le desparte de molidişurile pure în masive neîntrerupte (situată la aproximativ 1400 m). Sunt prezente două subetaje. Subetajul nemoral al pădurilor de fag se ridică până la 1200-1300 m, în funcţie de expunerea versanţilor. În aceste areale, făgetele ocupă toate formele de relief cu excepţia firului văilor. În acest subetaj pot coborî şi molidişurile sau pădurile de amestec, aceste situaţii întâlnindu-se în zonele cu frecvente inversiuni termice (în depresiunea Greşu-Lepşa sau pe văile adânci). Vegetaţia lemnoasă este formată din fag ca specie dominantă, precum şi din gorun, carpen, paltin de munte, jugastru, frasin, ulm, mesteacăn etc. În stratul arbustiv întâlnim lemnul râios, alunul, cornul, sângerul şi murul, iar în cel ierbaceu vegetează specii ca viorelele, brebeneii, ceapa ciorii, ghioceii, firuţa de pădure, păiuşul, golomăţul, mălaiul cucului şi diverse rogozuri. Cel mai semnificativ grup de plante este reprezentat de aşa-numita floră de mull (numită uneori şi floră nemorală), care permite dezvoltarea unor grupări de plante specifice solurilor neutre ca vinariţa, oiţele, păştiţa, colţişorul, cucuta de pădure etc. Plantele căţărătoare sunt reprezentate prin iederă şi curpen de pădure. Subetajul nemoral al pădurilor de amestec este o grupare vegetală prin care se face trecerea de la pădurile de foioase la pădurile de conifere. Limita inferioară a acestui subetaj este situată la o altitudine de aproximativ 1200 m, iar limita superioară ajunge la 14001500 m. Dintre arbori, cele trei specii principale fagul, bradul şi molidul intră în alcătuirea tuturor pădurilor. Alături de ele se pot găsi paltinul şi ulmul de munte, scoruşul, frasinul şi chiar teiul pucios. În bazinul montan al râului Putna, o densitate mare în cadrul pădurilor de amestec o prezintă mesteacănul. Mestecănişurile au rol de formaţii pioniere pe stâncării, grohotişuri sau versanţi abrupţi cu rocă la suprafaţă dar şi pe soluri brune, invadând parchetele exploatate la ras. Pinul silvestru ocupă areale compacte de dimensiuni variate sau poate fi găsit în amestec cu alte specii. Zona ocupată de pădurile de amestec coincide în sit şi cu arealul tisei. Astăzi, pâlcuri de tisă se mai găsesc la obârşia pârâului Lepşa şi restrâns în bazinul pârâului Tişiţa. Frecvent întâlnit în lungul cursurilor de apă şi pe alunecări recente de teren este aninul alb, care ocupă suprafeţe mici, în condiţii staţionare diferite ca prundişuri, soluri brune de luncă pe aluviuni recente etc. Stratul muscinal şi ierbaceu este bine dezvoltat, dar poate lipsi în pădurile foarte umbroase. Etajul boreal (al molidişurilor) cuprinde fâşia altitudinală situată imediat sub etajul subalpin (1750 m), având limita inferioară la 1400-1500 m. Elementul dominant al etajului îl constituie molidul, destul de rar întâlnindu-se scoruşul, paltinul şi aninul alb. Arbuştii sunt reprezentaţi prin coacăz de munte, iar dintre subarbuşti amintim afinul. Plantele ierboase mai des întâlnite sunt măcrişul iepuresc, degetăruţul, perişorul şi ferigile. Etajul subalpin cuprinde vegetaţia culmilor alpine între limita inferioară a etajului alpin şi limita superioară a pădurii încheiate de molid. Limita superioară a pădurii de molid coincide cu arealele unde exemplarele de molid au o înălţime de minim opt m, iar consistenţa pădurii este de minim 0,6. Nu este considerată limită superioară naturală a etajului boreal limita de astăzi a pădurii de conifere, care a fost coborâtă antropic prin defrişări. Astfel, în situl Putna-Vrancea etajul subalpin este întâlnit doar în vârful masivului Goru şi în vârful masivului Lăcăuţi, unde exemplarele de molid prezintă caractere de nanism. Principalele elemente caracteristice etajului sunt tufişurile de jneapăn, ienupăr pitic, anin de munte, smârdar, afin şi merişor. Elementele componente ale pajiştilor sunt păruşca, iarba vântului şi firuţa. O vegetaţie aparte este şi cea a pajiştilor xerofile, termofile, situate pe coaste abrupte dar însorite, în special pe poliţe sau brâne. Din punct de vedere conservativ amintim speciile protejate în spaţiul european papucul Doamnei, clopoţeii şi iarba gâtului, precum şi prezența în zonă a numeroase specii endemice. foioase, în poieni şi păşuni, sunt prezente specii ca porumbelul gulerat, corbul, ciocănitoarea neagră, sturzul de vâsc, mugurarul, cinteza etc. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă, codobatura de munte şi fluierarul de munte. Păsările răpitoare sunt reprezentate de următoarele specii protejate prin legislaţie naţională şi internaţională: acvila ţipătoare mică, acvila de munte, şorecarul comun, vinderelul roşu, uliul păsărar etc. Munţii Vrancei au un grad ridicat de conectivitate în ceea ce priveşte habitatele propice amfibienilor şi reptilelor. În aceste condiţii, herpetofauna este cea caracteristică etajului montan, fiind prezente atât specii întâlnite la altitudini mai mari (triton alpin, şopârlă de ziduri), cât mai ales specii care au o distribuţie largă atât în zone joase cât şi la munte (buhaiul de baltă cu burta galbenă, salamandra, broasca râioasă brună, broasca roşie de munte etc.). Dintre reptile amintim vipera comună, şopârla de munte, năpârca şi şarpele de alun. Apele din sit adăpostesc populaţii semnificative de zglăvoacă, petroc, triton cu creastă şi triton carpatic (specii protejate). Situl prezintă o importanţă deosebită şi pentru nevertebrate, aici având habitatul optim mai multe specii protejate la nivel european precum cosaşul transilvănean, croitorul de fag şi două specii de melci tereştrii. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii din sit sunt angrenaţi în activităţi precum creşterea animalelor, agricultura, comerţul cu produse din gospodăria proprie, exploatarea şi prelucrarea lemnului sau dezvoltă preocupări legate de oferirea de servicii în agroturism. Localităţile nu beneficiază de alimentare cu apă, o parte din locuinţe având surse proprii, reprezentate de fântâni. Canalizare există doar pentru aproximativ jumătate din locuinţele satului Lepşa. Încălzirea caselor se face cu lemne. Casele tradiţionale prezente în toate localităţile arată o conservare bună a elementelor de arhitectură tradiţională, fiind prezente şi frecvente construcţiile cu acoperiş din şindrilă şi prispă caracteristică în faţa casei, numită târnaţ. La sărbătorile tradiţionale organizate cu prilejul sărbătorilor religioase şi al zilelor satului, se poartă cu mândrie portul popular de către toţi membrii comunităţilor locale, care respectă şi astăzi obiceiurile legate în special de creşterea animalelor în sistem tradiţional. Astfel, la sfârşitul lunii mai, ciobanii şi turmele primesc şi acum binecuvântarea satului pentru a porni în transhumanţă. Chiar dacă a suferit modificări în timp, obiceiul se practică cu sfinţenie şi marchează începutul anului pastoral. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Abandonarea practicii de cosire a fâneţelor, dar şi suprapăşunarea anumitor zone din sit conduc la degradarea habitatelor prin schimbarea compoziţiei floristice. aDminisTrarea siTului În sit există în prezent spaţii pentru administraţie, însă sunt inadecvate şi insuficiente, fiind necesară o clădire amenajată în acest scop, alături de puncte de informare, centre de vizitare/ informare şi staţiuni ştiinţifice pentru cercetare. De asemenea, există amplasate în teren panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice şi locuri de campare, toate acestea fiind însă insuficiente şi necesitând suplimentarea. Nu există şi sunt necesare amenajări pentru observare, supraveghere, bariere şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 Putna - VRanCEa - RO SCI 0208 Fauna Fauna sitului este una tipică arealului montan cu păduri nemorale şi boreale, pajişti montane, tufărişuri subalpine şi zone ruderalizate. Astfel, majoritatea celor 184 de specii de vertebrate identificate sunt protejate de unul sau mai multe acte legislative. Nu mai puţin de 10 specii de vertebrate, altele decât păsările, sunt sub protecţie strictă. Din cele circa 110 specii de păsări menţionate în acest areal, 75 sunt strict protejate. Cele mai relevante specii faunistice sunt carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul) şi vidra, acestea având în sit populaţii nucleu foarte importante la nivel european aflându-se totodată într-o stare bună de conservare. În afara acestor specii de talie relativ mare, deosebit de importante sunt o serie de mamifere de talie mică şi mijlocie, multe dintre ele greu de observat şi studiat din cauza vieţii în general nocturne, aşa cum sunt şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele de pământ, şoarecele gulerat, şoarecele dungat, şoarecele de pădure, pârşul de alun, veveriţa, chiţcanii etc. În pădurile de conifere sunt frecvente păsări ca mierla gulerată, forfecuţa, alunarul, piţigoiul de munte, pănţăruşul, ciocănitoarea cu trei degete, ierunca, cocoşul de munte, piţigoiul moţat, piţigoi de brădet, huhurezul mare etc. În cele de 3 km 539 racâş-Hida - ro SCi 0209 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sălaj: Bălan, Hida. supraFaţa: 239 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 6‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 14‘ 34‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 375 max., 249 min., 309 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI raCâş-Hida - ro SCi 0209 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se face din DN1G (Huedin-Tihău) care trece prin Comuna Hida, satul Racâş, de unde un drum local de pământ ajunge până la sit, sau din DN1F (Carei-Cluj-Napoca) şi respectiv DJ108A (Ardusat-Românaşi) care trece prin localitatea Românaşi, de unde pe drumuri agricole se poate ajunge la sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl cuprinde păduri dacice de stejar şi carpen cu vineţică (soră-cu-frate), un habitat de interes comunitar extrem de rar. Situl mai conservă şi alte specii rare sau endemice, precum şi un amfibian de interes comunitar. Porţiuni largi din sit sunt acoperite primăvara de asociaţii vegetale cu narcise, de mare valoare ştiinţifică şi peisagistică. Biotopul geologie/geomorFologie Straturile geologice sunt alcătuite din roci sedimentare, necutate şi moi, argile, nisipuri argiloase, marne şi gresii uşor consolidate. Din punct de vedere geomorfologic, situl face parte din depresiunea Almaşului, relieful având aspect de podiş deluros cu altitudini variabile. Se remarcă mulţimea proceselor geomorfologice actuale, cu o mare valoare peisagistică, precum alunecări de teren de suprafaţă şi eroziune torenţială cauzate de pantele pe care terenul de la suprafaţă alunecă gravitaţional, fenomen favorizat de existenţa în substrat a rocilor moi argilo-marnoase şi a excesului de umiditate. pedologie Solurile cel mai des întâlnite sunt luvosoluri, preluvosoluri, aluvisoluri, erodosoluri şi faeoziom. Din cauza faptului că solurile din zonă au fertilitate scăzută, cea mai mare parte a terenurilor din împrejurime sunt folosite ca păşune. Hidrologie Zona este integrată în bazinul hidrografic al Văii Almaşului, afluent al Someşului, care adună apele din depresiune. Aceasta se află pe cumpăna de ape dintre valea Agrijului şi valea Almaşului. Descărcarea apelor pluviale se face natural în 0 540 0,5 1 1,5 km pârâul Băicuţa, iar apoi în pârâul Almaş. În zonele denivelate descendent faţă de terenul în pantă al zonei, în perioadele cu ploi abundente se formează băltiri de ape la suprafaţă. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, zona are o climă temperat-continentală cu influenţe uşor temperat-oceanice, temperaturile medii anuale fiind între 7,2 şi 8,5 oC, cu ierni ce oscilează de la un an la altul între ierni foarte geroase şi ierni blânde. Cantităţile de precipitaţii medii multianuale se înscriu în jurul valorilor de 500700 mm, iar vânturile au direcţia dominantă dinspre SV şi SE. BioCenoza vegetaţia Jumătate din suprafaţa sitului este ocupată de păşune, restul fiind zone împădurite şi în curs de împădurire. Sub aspect floristic, pajiştile pot fi încadrate în categoria pajiştilor calcaroase şi a pajiştilor edificate de păiuş stepic, în care apar specii precum pirul crestat, colilia, bărboasa, mărgica, timoftica, lucerna galbenă, coşacii, coroniştea, coada şoricelului, buruiana de studiniţă, pelinul, firuţa, lucerna, albăstriţa, părăsita găinilor, bărbişoara, sclipeţii, papanaşii şi garofiţa. Acestea sunt în general degradate din cauza păşunatului excesiv la care se adaugă impactul generat de folosirea mai multor drumuri de acces, eroziune şi lucrări de drenare. Porţiuni largi din sit sunt acoperite primăvara cu asociaţii de narcise. Populaţiile acestei specii vegetează luxuriant, ajungând la o densitate de până la 70 exemplare/m2 în poienile care se află între pădurile mezofile de stejar şi pârâul Jenau. Aceste pădurile mezo-higrofile joacă un rol primordial în conservarea narciselor din zonă, contribuind la menţinerea unui grad ridicat de umiditate a solului şi aerului în tot cursul perioadei de vegetaţie. Deoarece pe anumite suprafeţe s-a renunţat la păşunat, pajiştile au început să redevină împădurite. Stratul arbustiv instalat este format din specii de păducel, porumbar, alun, măceş, sânger, lemn câinesc. În zonele împădurite sunt prezente frecvent liane ca iedera şi curpenul. Stratul ierburilor include specii precum golomăţul, lăcrămioara, toporaşii, viorelele, sânişoara, colţişorul, merişorul, breiul, mărgica, năpraznica, pochivnicul, rocoţeaua, vineţica, sulimanul, obsiga, aliorul, pupezele şi orăştica. Fauna Bălţile din terenurile mai joase au un rol important pentru populaţiile de amfibieni, dintre care remarcăm buhaiul de baltă cu burta galbenă, specie de interes comunitar. Alături de acesta, herpetofauna mai este reprezentată de năpârcă, şarpele de casă, şopârla de câmp, brotăcelul, broasca roşie de pădure, broasca râioasă verde şi broasca râioasă brună. În pădurile sitului cuibăresc păsări răpitoare ca uliul găinilor, uliul păsărar, şorecarul comun şi viesparul. Pădurile şi tufărişurile oferă de asemenea, condiţii bune de cuibărit pentru un număr mare de păsări precum privighetoarea, măcăleandrul, ochiul boului, silvia mică şi silvia comună, presura galbenă, ţicleanul, cojoaica, piţigoiul mare, cel albastru şi cel cu coadă lungă, cinteza de pădure, mierla, graurele, sturzul cântător, cocoşarul, sticletele, pitulicea verde mică şi pitulicea sfârâitoare, gaiţa, ciocănitoarea pestriţă mare şi cea de stejar, ciuful de pădure, cucul, brumăriţa de pădure. Mamiferele care se întâlnesc în sit sunt mistreţul, căpriorul, viezurele, vulpea, cârtiţa, chiţcanii, şoarecii. Castrele romane găsite dovedesc importanţa poziţiei geostrategice a zonei în apărarea trecătorii de peste Meseş. Rolul de apărare a continuat şi în evul mediu, aici fiind vama, la început doar pentru sare, apoi pentru toate mărfurile transportate peste Meseş. Numeroasele biserici de lemn din satele învecinate, monumentele istorice şi de arhitectură, alături de obiceiurile şi tradiţiile locuitorilor, sunt obiective turistice de mare valoare. Dintre toate se remarcă Biserica de lemn din Racâş (secolul al XVI-lea), care are o structură complexă, deosebită de ceea ce se cunoaşte în Sălaj, amintind de cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş cu două poale. Conform unor cercetări, butea bisericii a fost ridicată în jurul anului 1558. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii au preocupări legate de agricultură (cultivarea pământului şi creşterea animalelor) şi prestări de servicii, o mare parte din forţa de muncă fiind dirijată spre sectoarele industriale ale municipiului Zalău, care se află în apropiere. Potenţialul turistic al zonei a început să fie utilizat de localnici care dezvoltă activităţi de agroturism. În centrele de comună şi satele mai mari sunt definitivate sistemul de alimentare cu apă potabilă şi cel de canalizare, iar în celelalte localități sunt în curs de realizare. Locuinţele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. aDminisTrarea siTului Situl dispune în prezent de panouri de informare şi panouri pentru orientare în teren, precum şi de poteci/drumuri pentru vizitare. Acestea nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea lor, precum şi dotarea cu puncte de informare, panouri de avertizare/atenţionare, bariere care să oprească circulaţia cu vehicule şi amenajarea de trasee turistice şi tematice. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Drenarea solului poate conduce la distrugerea habitatelor umede şi la scăderea umidităţii solului sub nivelul optim pentru habitatele de interes comunitar din sit. râPa lechinţa - ro SCi 0210 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Cuci, Iernut. supraFaţa: 283 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 28‘ 13‘‘; Long. E 24˚ 14‘ 20‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 485 max., 272 min., 323 med. Habitatele de interes comunitar din sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice. speciile de interes comunitar din sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). nevertebrate: Cucullia mixta. pești: Avat (Aspius aspius) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru protecţia habitatului prioritar Pajişti stepice subpanonice, aflat aici într-o stare bună de conservare. Acesta favorizează condiţii optime de viaţă pentru câteva specii de fluturi endemici, precum fluturele buhă cuculia, o specie de interes comunitar care este bine reprezentată aici ca număr de indivizi. Prezenţa unui curs mare de apă în cadrul sitului determină existenţa speciilor de peşti, dintre care unele protejate precum avatul, porcuşor de nisip, petrocul şi boarţa, dar şi a ţestoasei de apă şi a buhaiului de baltă cu burta roşie. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe malul estic al râului Mureş în apropierea localităţii Lechinţa. Relieful se caracterizează printr-un complex de dealuri cu altitudini cuprinse între 450 şi 550 m, despărţite de văile pâraielor Lechinţa şi Dipşa, realizându-se astfel două suprafeţe de nivelare, nivelul de sub 300-350 m, reprezentat de interfluvii dispuse perpendicular pe axa văilor principale şi nivelul de 400-500 m, care este cel mai bine evidenţiat prin interfluviile înguste, de regulă asimetrice, ce străjuiesc cursurile Lechinţei şi Dipşei. pedologie În cadrul sitului predomină depozitele sedimentare de nisipuri, marne şi argile. Nisipurile conţin uneori intercalaţii de gresii şi marne. 0 0,5 1 Hidrologie Cursul principal de apă din sit este reprezint de râul Mureş, în sectorul său dintre Iernut şi Dătăşeni alături de de afluentul acestuia, râul Lechinţa. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic situl se găseşte într-un sector cu climă continental-temperată moderată, cu influenţe preponderent din partea vestică, ceea ce face ca amplitudinile termice diurne şi anuale să fie mai scăzute decât în estul ţării la aceeaşi altitudine. Iarna există o circulaţie a maselor de aer polar-maritim sau polar-arctic, determinând precipitaţii uneori destul de abundente. În timpul verii se resimt influenţele maselor de aer temperat-maritim din sud-vestul Europei, temperatura ajungând până la 39 oC. Ceaţa şi bruma sunt caracteristice acestei zone, iar vânturile sunt mai frecvente în timpul verii şi al primăverii. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este reprezentată printr-un mozaic de habitate specifice luncii râului Mureş. În partea estică a sitului este prezentă o zonă împădurită, precum şi pajişti pe coasta de deal. Caracteristic zonei este habitatul prioritar pentru conservare la nivel european de pajişti stepice subpanonice cu colilie şi păiuş stepic, format pe soluri scheletice şi slab sărăturoase. Alte specii de plante caracteristice structurii acestui habitat sunt negara, bărboasa, mărgica, lucerna galbenă, coşacii, firuţa, pelinul alb sau mic etc., toate aceste plante formând structura etajului superior înalt de 40-45 cm. Speciile scunde cum sunt lucerna, părăsita găinilor, bărbişoara, sclipeţi, trifoiul etc. constituie etajul inferior al acestor pajişti. Fauna Dintre speciile de nevertebrate mai deosebite din cadrul sitului se remarcă mai mulţi taxoni endemici pentru spaţiul panonic sau pentru Transilvania. Dintre aceştia amintim fluturele buhă cuculia, un endemit panonic dependent de pajiştile sitului. Starea de conservare a speciei este considerată în pre- zent bună. În apele râului care traversează situl sunt prezente specii de peşti de interes comunitar precum avatul, porcuşorul de nisip, petrocul şi boarţa. Dintre acestea numai ultima are o stare bună de conservare în sit, populaţiile celorlalte având o stare de conservare medie. De asemenea, în cadrul sitului se remarcă prezenţa speciilor protejate de amfibieni ca ţestoasa de apă şi buhaiul de baltă cu burta roşie, ambele cu o stare bună de conservare. Păsările din sit sunt reprezentate de ciocârlie, ciocârlan, pescăraş albastru, lăstun de mal, prigoare, presură sură, codobatură galbenă şi cea albă, mărăcinar negru, pietrar sur, pupăză, graur, iar dintre răpitoare amintim şorecarul comun şi vânturelul roşu. Dintre mamifere se pot observa cel mai frecvent vulpea, iepurele de câmp, căpriorul, viezurele, ariciul şi mistreţul. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii au ocupaţii în principal din domeniile agricultură, creşterea animalelor, producţie de mobilier şi mase plastice, industrie energetică şi alimentară, piscicultură şi extracţie de gaze naturale. Oraşul dispune de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare centralizate, acestea lipsind din sate. În toate aceste localităţi încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne şi gaze naturale. În vecinătatea sitului au fost identificate mai multe situri arheologice cu vestigii ceramice din epoca neolitică, epoca bronzului şi din perioada geto-dacică, iar pe locul actualului oraş Iernut au fost descoperite dovezi ale existenţei în trecut a unei colonii romane. Din secolele XV-XVIII au rămas şi acum funcţionale multe biserici de lemn cu turnuri-clopotniţe, declarate Monumente arhitecturale, şi Castelul Kornis-RakoczyBethlen din oraşul Iernut construit în stil renascentist în anul 1545. Zona atrage mulţi turişti care apreciază tradiţiile şi folclorul local, cum ar fi „Fărşangul“, o tradiţie populară maghiară, Măsuratul oilor primăvara la prima mulgere, Colindul de Crăciun. râPa leCHiNţa - ro SCi 0210 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN15 (Luduş-Târgu Mureş), cu continuare pe DJ152A (Iernut-Lechinţa). Din Lechinţa se poate continua pe drumul local spre Dătăşeni (care atinge situl în nord). aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Suprapăşunatul contribuie la amplificarea fenomenelor de eroziune deosebit de pronunţate în această zonă. aDminisTrarea siTului În sit sunt necesare pentru administrare şi vizitare o clădire administrativă şi puncte de informare, panouri de avertizare/ atenţionare şi panouri de informare, puncte de intrare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 541 podișul secașeloR - ro SCi 0211 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Alba Iulia, Berghin, Blaj, Cergău, Daia Română, Doştat, Ohaba, Roşia de Secaş, Sebeş, Şpring. Județul Sibiu: Apoldu de Jos, Loamneş, Ludoş, Ocna Sibiului, Păuca. supraFaţa: 7.014 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 59‘ 44‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 43‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 575 max., 225 min., 417 med. Podişul SeCaşelor - ro SCi 0211 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se ajunge pe DN1 (Bucureşti-Ploieşti-Braşov-Sibiu-Sebeş), DN7 (Bucureşti-Piteşti-Rm. Vâlcea-Sibiu-Sebeş), E68 (Braşov-SibiuArad) sau pe calea ferată până în Sebeş. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91i0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Leptidea morsei • Catopta thrips • Nymphalis vaualbum • Pseudophilotes bavius • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Adenophora lilifolia • Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanţa sitului este reliefată de mozaicul de habitate de păduri care alternează cu pajiştile stepice şi tufărişuri ce cresc pe substrat calcaros, aici fiind identificate nouă habitate de importanţă comunitară. Condiţiile vegetale şi climaterice favorizează creşterea unor specii de plante rare şi protejate în spaţiul european, dar şi apariţia unei diversităţi foarte mari de fluturi, care include rarităţi precum fluturele tigru, albiliţa mică, fluturele ţestos şi albăstrelul, alături de multe specii endemice. În sit există şi Râpa Roşie, o rezervaţie geologică şi floristică de o rară frumuseţe peisagistică, precum şi Dealurile Pripoc, cu vegetaţie de stepă continentală cu relicte glaciare ale unui peisaj întins de tundră. O notă caracteristică sitului este dată de fauna paleontologică, la Râpa Roşie fiind descoperite fosilele unei noi specii de dinozaur, balaurul bondoc din Cretacicul târziu. În total, în zonă au fost identificate până în prezent patru specii de dinozaur. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se încadrează în Podişul Transilvaniei, fiind o zonă deluroasă unde pe alocuri apar pietrişuri, nisipuri, calcare şi gresii. Este zona cu cea mai joasă altitudine (300-500 metri) din întregul Podiş al Transilvaniei, în sit putând fi separate următoarele zone: culoarele văilor, care prezintă terase şi lunci întinse pe care se află majoritatea aşezărilor, şi interfluviile principale, cu caracter de podiş, pe care se află pâlcuri de pădure, păşuni, terenuri agricole şi plantaţii. În unele zone se produc intense alunecări de teren cauzate de eroziunile produse de apele curgătoare şi de lipsa pădurilor. O notă aparte a zonei este dată de Rezervaţia Naturală Râpa Roşie, cu pereţi înalţi roşiatici de 80100 m care au forme ciudate de coloane, turnuri şi piramide. Văile adânci din vecinătatea râpei au apă de culoare sângerie ca urmare a sedimentelor transportate. 542 pedologie Cele mai frecvente sunt solurile negre de fâneaţă care acoperă jumătate din tot podişul, urmate de solurile brune (în păduri), solurile gleice (care favorizează menţinerea la suprafaţă a apelor freatice), solurile argiloiluviale şi solurile aluviale. Zona este caracterizată de o degradare accentuată a solurilor cauzată de eroziunile, alunecările de teren, terenurile acide, surpări, exploatarea pădurilor fără reîmpădurire, aplicarea de tehnici agricole necorespunzătoare sau suprapăşunat. Hidrologie Principalele râuri din sit sunt Roşia de Secaş, Vişa şi Sângătin, care au o scurgere permanentă cu oscilaţii foarte mari. Roşia de Secaş este afluent principal al râului Târnava. Râul Vişa, care înseamnă în română „pârâul alb“, este afluent al râului Târnava Mare, iar Râul Sângătin este afluent al râului Secaş. Aceste râuri împreună cu afluenţii lor au influenţat de-a lungul timpului formarea reliefului podişului Secaşelor. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat continentală specifică înălţimilor între 300 şi 600 m. Apropierea Munţilor Apuseni influenţează climatul, determinând pe de o parte stagnarea maselor de aer vestice şi împiedicând pătrunderea maselor reci continentale estice iarna sau a celor fierbinţi din sud vara. Media anuală a temperaturii este de 8-9 oC. Precipitaţiile sunt abundente mai ales în timpul verii. Vânturile locale sunt brizele de munte şi „vântul mare“ denumit popular „mâncătorul de zăpadă“, care se manifestă la începutul primăverii ducând la încălziri bruşte şi timpurii, aspect foarte important pentru agricultură. BioCenoza vegetaţia În cadrul sitului, vegetaţia este alcătuită din păduri de foioase, tufărişuri, pajişti şi terenuri arabile. Dintr-un număr total de nouă tipuri de habitate de interes comunitar se remarcă cinci care sunt prioritare: pajiştile stepice subpanonice, pajiştile uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros, tufărişurile subcontinentale peri-panonice, vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar şi pădurile aluviale cu arin alb şi frasin. Pădurile ocupă o suprafaţă mare şi se află cuprinse între 230 şi 730 m altitudine, fiind reprezentate de gorunete, făgete, goruneto-făgete, cvercete şi şleauri de deal. Speciile lemnoase dominante din aceste păduri sunt fagul, gorunul, cerul, gârniţa, stejarul şi frasinul. În unele zone se găsesc tufărişuri alcătuite din măceş, păducel şi porumbar. Marginile pădurilor şi pajiştile xerice de pe brâul aflat deasupra peretelui de la Râpa Roşie sunt ocupate de tufărişuri de migdal pitic, o specie cu o valoare conservativă deosebită. Covorul ierbos este format din specii tipice de pădure precum dediţeii, viorelele, plămânărica, brebeneii, pecetea lui Solomon, păştiţele. În Rezervaţia Naturală Râpa Roşie se întâlnesc păduri care au o notă deosebită dată de două specii de arbori, stejarul pufos, caracteristic arealelor de silvostepă, şi salcâmul, o specie exotică introdusă în scop productiv şi ameliorativ, şi care are totodată un efect distrugător asupra florei spontane prin îmbogăţirea excesivă a solului cu azot. Dealurile Pricop, deşi nu la fel de cunoscute ca Râpa Roşie, prezintă de asemenea o valoare floristică ridicată. Acestea au o lungime de patru km şi ating pe alocuri o înălţime de până la 270 m, fiind caracterizate mai ales de prezenţa fâneţelor uscate şi xerotermice semi-antropogene, ele nepierzându-şi în totalitate formele de vegetaţie iniţială ca urmare a activităţii umane. Situl este desemnat pentru protejarea a cinci specii de plante de importanță comunitară. Hodoleanul tărăresc, irisul bărbos şi o specie rară de clopoţel sunt plante declarate vulnerabile care au în sit populaţii cu o stare de conservare medie. Capul şarpelui se întâlneşte frecvent în sit şi are o stare bună de conservare. Aceeaşi stare de conservare o are şi orhideea papucul Doamnei, aceasta fiind însă mai rară. Fauna Prin mozaicul de biocenoze variat şi a condiţiilor climaterice şi geomorfologice, situl oferă un habitat ideal pentru multe grupe de animale. Dintre nevertebrate au fost semnalate 93 de specii de fluturi dintre care cinci sunt de interes comunitar şi dezvoltă aici populaţii aflate într-o stare bună de conservare. Cele cinci specii sunt fluturele tigru, fluturele vărgat, albiliţa mică, fluturele ţestos, albăstrelul şi o specie de fluture de noapte. Tot din fauna de fluturi a sitului amintim o specie diurnă care a fost identificată pe dealurile Pricopului într-o colonie izolată pe o suprafaţă redusă la câteva hectare, până în prezent acest fluture fiind semnalat doar în câteva locuri din Ungaria şi din împrejurimile Clujului. Specia de fluture mărul-lupului a fost dată dispărută din Transilvania, fiind de curând reatestată pe dealurile Pricopului. De interes comunitar prioritar este croitorul cenuşiu, o specie periclitată care preferă arborii bătrâni de stejar şi fag. Herpetofauna este reprezentată de specii ca şopârla de câmp, şopârla de ziduri, guşterul, şarpele de alun, salamandra, broasca roşie de pădure, năpârca. Avifauna este variată şi cuprinde specii precum sfrânciocul roşiatic, silvia cenuşie, silvia porumbacă, privighetoarea, pitulicea verde mică, mărăcinarul mic, corbul, albinărelul, lăstunul de mal, pupăza. Fauna sitului mai cuprinde specii de mamifere precum iepurele, mistreţul, căpriorul, vulpea, dihorul, nevăstuica, viezurele, popândăul, multe specii de lilieci, şoareci şi chiţcani şi mai rar lupul. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia zonei este predominant agricolă, de subzistenţă, bazată pe cultura plantelor şi creşterea animalelor. Produsele obţinute sunt valorificate în industria textilă, alimentară, morărit şi panificaţie, industria mică şi cea artizanală. Un aport mai puţin important îl au activitatea de exploatare şi prelucrare primară a lemnului, comerţul cu produse agricole şi prestări- le de servicii. În sit se practică turismul de recreere şi turismul ştiinţific (în Râpa Roşie), alături de cel balneoclimateric şi terapeutic (la Miercurea Sibiului), toate acestea motivând locuitorii să dezvolte în zonă activităţi de agroturism. Marea majoritate a localităţilor din sit beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, aceasta din urmă fiind deficitară în unele sate. Locuinţele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. Cercetările arheologice din sit confirmă vestigii din neolitic, epoca pietrei, dacică, romană şi evul mediu timpuriu. Monumentele istorice şi religioase ca Biserica Sfânta Treime din Daia Română (secolul al XVII-lea) cu influenţe ale artei brâncoveneşti, Biserica de lemn din Tău, Cetatea ţărănească din Miercurea Sibiului, construită în jurul unei biserici vechi din secolul al XIII-lea şi cele pentru cinstirea eroilor neamului (Troiţa din lemn de stejar din Păuca) atestă existenţa străveche a acestor aşezări. Dintre datinile specifice sudului Transilvaniei amintim „Butea Junilor“, un ceremonial de Crăciun în care se adună vinul pentru sărbători din casă în casă şi se colindă în costume tradiţionale care se poartă cât durează butea. An de an, în aceste ţinuturi se sărbătoreşte „Ziua Fiilor Satului“. Periodic au loc târguri tradiţionale de animale şi produse din gospodăriile proprii. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Lipsa unui păşunat tradiţional poate duce la degradarea şi împădurirea pajiştilor. Fauna piscicolă este puternic afectată de extragerea resurselor minerale din albia râului. Extinderea prin plantare a salcâmului are impact negativ major asupra florei spontane. aDminisTrarea siTului În Rezervaţia Naturală Râpa Roşie, care face parte din sit, există puncte de intrare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi panouri pentru orientare, acestea lipsind din restul sitului. Nu există şi sunt necesare un centru de vizitare/ informare şi staţiuni ştiinţifice. Există în prezent o clădire administrativă în Cluj-Napoca şi puncte de informare în sediile mai multor primării, fiind necesară o clădire administrativă care să fie amplasată mai aproape de sit. Pentru vizitarea sitului sunt necesare două observatoare şi bariere pentru oprirea accesului cu vehicule pe drumurile care duc în zone sensibile ale acestuia. Trasee turistice şi tematice există doar în rezervaţia sus-amintită, fiind necesare şi în restul sitului. Intensificarea turismului în zonă impune înfiinţarea de locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 1,4 2,8 4,2 km 543 Podişul SeCaşelor - ro SCi 0211 rarău - giuMalău - ro SCi 0212 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Crucea, Câmpulung Moldovenesc, Dorna-Arini, Pojorâta, Stulpicani. supraFaţa: 2.547 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 26‘ 53‘‘; Long. E 25˚ 33‘ 31‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 1710 max., 819 min., 1280 med. rarău - giuMalău - ro SCi 0212 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Pentru enclava Codrul secular Giumalău se urmează DN17 (Suceava-Vatra Dornei-Bistriţa Năsăud), până la Valea Putnei, cu continuare pe DF Putna Mare până la cabana de vânătoare, de la care DF Sterparu duce în sit. În enclava Pietrele Doamnei Rarău se poate ajunge din Câmpulung Moldovenesc, prin Pojorâta sau prin Chiril, din ambele sate plecând drumuri forestiere spre sit. Pentru a ajunge în Codrul Secular de la Slătioara se poate folosi DN17 până la Frasin, cu continuare pe DJ177A şi DJ177B până în Slătioara, de unde DJ177E duce în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4030 - Tufărişuri uscate europene; 6520 - Fâneţe montane; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (VaccinioPiceetea); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 7230 - Mlaştini alcaline. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme). nevertebrate: *Croitor de fag (Rosalia alpina) • Carab (Carabus variolosus) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). plante: Drepanocladus vernicosus • Feriguţă, Ruginită (Asplenium adulterinum) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Buxbaumia viridis • Dicranum viride. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Impresionează în acest sit varietatea de păduri, pajişti, mlaştini, culoare de vegetaţie ripariană, asociaţii de versanţi stâncoşi şi de grohotişuri şi numărul de specii rare sau endemice, la care se adaugă forme spectaculoase de relief, toate aflându-se la depărtare de orice aşezare umană. Astfel, deşi ocupă o suprafaţă mică, situl asigură conservarea a 16 tipuri de habitate de interes comunitar dintre care două prioritare, foarte puţin alterate de factorul antropogen, cu elemente de floră şi faună foarte diverse printre care se regăsesc şapte specii de plante, cinci de lilieci, trei de nevertebrate şi trei de amfibieni de interes comunitar. Situl include rezervaţii naturale cunoscute prin flora rară şi endemică precum Codrul secular Slătioara, Codrul secular Giumalău, Fâneţele montane Todirescu, dar şi Rezervaţii Naturale geologice remarcabile precum Pietrele Doamnei sau Turnurile Gotice şi Stratele cu Aptychus (Clipele triasice) de la Pojorâta. Biotopul geologie/geomorFologie Versantul vestic al masivului Giumalău domină zona cristalino-mezozoică a munţilor Bistriţei din Carpaţii Orientali. Structura geologică este alcătuită din şisturi cristaline, iar cele mai mari înălţimi se suprapun unei benzi de rocă dură. Relieful este în general greoi, cu spinări larg vălurite, specifice munţilor cristalini, foarte bogat în ape superficiale. Văile sunt destul de largi iar pe fundul depresiunilor apar terenuri cu exces de umiditate. Pietrele Doamnei din Rarău sunt constituite din trei turnuri, înalte de aproximativ 70 metri, cel mai înalt având o altitudine de 1634 m. Stâncile sunt alcătuite din calcare mezozoice încercuite de un covor de blocuri dispuse haotic, pe una dintre ele putându-se urca fără echipament de alpinist. Calcarele au încrustaţii de corali, amoniţi şi alge marine, elemente care formau în perioada cretacică mari recife. Clipele triasice sunt formaţiuni geologice foarte vechi care păstrează diferite specii de peşti, scoici sau amoniţi de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor frământări tectonice de acum sute de milioane de ani şi ai vieţii deosebit de bogate din oceanele calde de altădată. Elementul majoritar îl constituie inversiunea de relief, corespunzătoare sinclinalului marginal a cărui îngustare spre sud este marcată de o culme cu relief ruiniform şi înălţimi sub 1500 m în care se succed vârfurile Puciosu Bârsanului, Bâtca Oblanc, Tarniţa şi altele. Caracteristice reliefului sunt formele modelate în sedimentarul mezozoic (calcare şi dolomite). pedologie În sit se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: sol brun eumezobazic în treimea inferioară a versantului, sol brun acid în treimea mijlocie a versanţilor, pe depozite detritice de pantă formate din şisturi cristaline şi jospuri şi sol brun feriiluvial, situat în treimea mijlocie a versantului pe depozite detritice de pantă formate din alterarea şisturilor cristaline extrem oligotrofe. 544 Hidrologie Din punct de vedere hidrografic, apele din grupul de munţi Rarău-Giumalău alimentează Bistriţa şi Moldova. Afluenţii mai importanţi ai Bistriţei sunt Chilia, Rusca, Frumuşana, Valea Colbu, Chiril Fagul, Izvorul Casei, Leşu, Ursu şi Puzdra. Moldova primeşte apele Putnei, care are ca afluenţi pe dreapta pâraiele Timişul, Frumosul şi Izvorul Cristea. În aval de Gura Putnei, Moldova îşi sporeşte apele cu pârâul Străji, Valea Seacă, Izvorul Alb, Izvorul Malului, Valea Caselor şi pârâul Şandru. Codrul secular Giumalău este situat în bazinul hidrografic al pârâului Putna Mare, cu şase pâraie şi mai multe pârâiaşe. aspeCte ClimatologiCe Situl are o climă temperat-continentală cu diferenţieri determinate de altitudine. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 2,9 şi 6,8 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 900-1000 mm şi chiar mai mult pe culmi. Vânturile cu cea mai mare frecvenţă sunt cele din sectorul vestic, nord-vestic. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este alcătuită în majoritate din păduri de molid, brad, uneori fag, stejar, gorun şi numai sporadic pin. În lunca Moldovei se întâlnesc zăvoaie cu sălcii, răchite, plop negru, păducel şi cătină mică. Lângă Podul Bucătarului apar pâlcuri de arin alb cu salbă moale şi zmeur. Făgetul nu formează o zonă continuă, aflându-se adesea în amestec cu bradul şi uneori cu molidul, ajungând la altitudini mari. În compoziţia făgetelor se întâlnesc frecvent salcia căprească, plopul tremurător, scoruşul de munte şi paltinul de munte. Stratul arbustiv al făgetului este format din alun, zmeur şi mur, iar stratul ierbos cuprinde muşchi de pământ, ferigi, cornişori şi firuţe. Brădetele se întâlnesc până la 1300 m altitudine, adesea în amestec cu fagul, având frecvent în stratul ierbos tătăneasă, pocitoc, straşnic, mălaiul cucului şi feriguţă. Molidul urcă până la 1600 m atitudine, având în sit cea mai mare întindere. Pe marginile molidişurilor se găsesc paltini de munte, scoruşi de munte, plopi tremurători şi sălcii căpreşti. Sunt remarcabile tufărişurile, din zona pădurilor sau din tăieturi, sub formă de afinişuri şi merişori. Mult mai rar şi numai deasupra zonei pădurilor, în golul de munte se întâlneşte afinul vânăt. Pe pereţii stâncilor calcaroase se află tufe de bârcoace. Tufărişurile subalpine de arin alb sunt localizate în pâlcuri mici, mai ales pe peretele stâncos al Rarăului. Jneapănul apare pe Rarău şi Pietrele Doamnei, însă jnepenişuri mai întinse care să limiteze vegetaţia forestieră a muntelui se află numai pe Giumalău. Rarăul şi Todirescu nu au zonă alpină, iar pe Giumalău această zonă este foarte redusă. Pe Rarău şi Todirescu pajiştile sunt folosite ca păşuni. Vegetaţia din compoziţia pajiştilor este alcătuită în principal din păiuşuri, firuţă, flocoşică, ciuboţica cucului, ghinţură. Printre speciile de floră ocrotite ce se găsesc în sit se numără trei specii de muşchi, ruginiţa, iarba gâtului, papucul Doamnei, clopoţelul, toate specii de interes comunitar, floarea de colţ, zâmbrul, tămâiţa şi tisa. Alte specii rare întâlnite sunt bulbucii de munte, foaia grasă, crinul de pădure şi arginţica, alături de o specie endemică de vulturică. Situl conservă un total de 16 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care următoarele două sunt prioritare pentru conservare: Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) şi Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase. Fauna Fauna de nevertebrate a sitului citează nouă specii şi trei forme noi de fluturi pentru fauna României. Dintre acestea, speciile de insecte de interes comunitar sunt croitorul alpin, cosaşul transilvănean şi o specie de carab. Păstrăvul indigen şi păstrăvul fântânel pot fi întâlniţi pe cursurile de apă, iar în fauna de amfibieni se remarcă speciile de interes comunitar precum buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă şi cel carpatic, alături de salamandră şi broasca roşie de munte. Păsările sunt prezente în număr mare şi se pot întâlni specii precum ierunca, sitarul de pădure, şorecarul comun, gaiţa, huhurezul mic şi cel mare, uliul păsărar, fâsa de pădure, de luncă şi cea de munte, acvila ţipătoare mică, buha, cristelul de câmp, cucul, ciocănitoarea mare pestriţă, ciocănitoarea neagră, capîntortura, ciocănitoarea de stejar, măcăleandrul, şoimul călător, muscarul mic, cinteza de pădure, rândunica, ciuvica, minuniţa, sfrânciocul roşiatic, codobatura albă şi cea de munte, viesparul, codroşul de munte, pitulicea verde mică şi cea fluierătoare, ciocănitoarea cu trei degete, ghionoaia sură, brumăriţa de pădure şi cea alpină, mugurarul, silvia de câmp, cocoşul de munte, ochiul boului, pupăza şi altele. Fauna de mamifere este formată din cerb carpatin, căprior, mistreţ, vulpe, pisică sălbatică, bursuc, veveriţă şi rare exemplare de lup, râs şi urs brun. De asemenea, sunt cunoscute mai multe specii de lilieci, dintre care cinci de interes comunitar: liliacul cârn, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu urechi mari şi liliacul de iaz, toate având o stare bună de conservare în sit. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Valorificarea suprafeţei întinse a păşunilor şi fâneţelor se face prin creşterea animalelor, iar a fondului forestier prin exploatarea şi prelucrarea lemnului. Meşterii populari practică sculptura în lemn şi prelucrează lâna şi pieile. Alte activităţi sunt reprezentate de minerit, extracţia pietrei şi a conglomeratelor silicioase, comerţ şi prestări de servicii, în ultimul timp luând amploare în zonă şi agroturismul. Oraşul Câmpulung Moldovenesc beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, dar în satele periferice sitului aceste utilităţi sunt parţial executate sau chiar lipsesc în comunităţile mici, încălzirea gospodăriilor făcându-se individual, cu lemne. Săpăturile arheologice au identificat vestigii din paleolitic, neolitic, epoca daco-romană şi evul mediu, dovedind că pe aceste meleaguri au fost condiţii prielnice de locuire încă din cele mai vechi timpuri. Atestările documentare ale aşezărilor provin din timpul domniilor lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Străbătut de popoare migratoare timp de aproape un mileniu, ţinutul bucovinean a trebuit să-şi păstreze viaţa, obiceiurile şi limba. Elementele de arhitectură populară, casele bătrâneşti, porţile vechi şi stânele tradiţionale, sunt expresia vie a modului de a trăi al localnicilor. Arta lemnului cioplit este întâlnită pe bâte ciobăneşti, fluiere, coase dar şi pe obiecte de uz casnic precum căuşe, tipare pentru caş, ploşti sau blidare. În multe sate se poate vizita interiorul unei locuinţe tradiţionale cu cuptoare, laiţe, cuiere, covoare, cergi, năframe sau ştergare frumos brodate. Bogăţia folclorului, exprimată prin cântec, doină, baladă sau basme, datinile, colindele, încondeiatul ouălor de Paşti, toate antrenează întreaga colectivitate dând dimensiune culturii spirituale în această vatră etnografică în care tradiţia se află la baza creaţiei. Pitorescul costumelor ţărăneşti poate fi admirat în luna mai la „Festivalul Comori de suflet Romanesc“ şi în august la „Festivalul Întâlniri Bucovinene“. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului Pentru buna desfăşurare a activităţilor din sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi un centru/punct de informare. Există clădiri administrative, panouri pentru orientare (hărţi), un panou de informare, o barieră pentru limitarea accesului motorizat, un punct de intrare, un loc de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi o vatră de foc, dar este necesară suplimentarea acestora. 0 1 2 3 km râul Prut - ro SCi 0213 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Bivolari, Golăieşti, Gorban, Grozeşti, Prisăcani, Probota, Trifeşti, Ungheni, Victoria, Ţuţora. Județul vaslui: Berezeni, Drânceni, Duda- Epureni, Fălciu, Lunca Banului, Murgeni, Stănileşti, Vetrişoaia. Județul Galați: Cavadineşti. supraFaţa: 11.861 ha Bioregiunea: Continentală, Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 12‘ 49‘‘; Long. E 27˚ 47‘ 6‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 82 max., 0 min., 25 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention. ţiilor, iar în perioadele secetoase, când evaporaţia este intensă, se usucă puternic şi apar frecvent fisuri adânci. Pe interfluviile Prutului s-au dezvoltat cernoziomuri levigate, iar pe suprafeţe cu totul restrânse, în condiţii de umiditate sporită, s-a format cernoziomul puternic levigat. Pe terasele Prutului s-au format cernoziomuri carbonatice caracteristice terenurilor uscate. Lăcoviştele de luncă au luat naştere pe depuneri coluviale, cu textură luto-marnoasă sau pe cernoziomuri levigate cu profil normal. Sunt prezente şi conurile de dejecţie ale afluenţilor cu aport de săruri aduse din substratul de marne salifere. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). mamifere: Liliac comun (Myotis myotis) • Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Arytrura musculus. pești: Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Sabiţă (Pelecus cultratus) • Avat (Aspius aspius) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia). Hidrologie Situl se află de-a lungul râului Prut, în sectorul aferent judeţelor Iaşi şi Vaslui. Prutul îşi are izvoarele în Carpaţii Păduroşi (Ucraina), pătrunde pe teritoriul ţării noastre în judeţul Botoşani, după care pe o distanţă de 742 km formează graniţa României cu Ucraina şi cu Republica Moldova. Jijia este cel mai important afluent al său, în aval de confluenţă Lunca Prutului lărgindu-se mult, pe alocuri la 2-4 km, şi formând o serie de lacuri de luncă cu dimensiuni mari. Apele freatice sunt localizate în depozite argiloase sarmaţiene, cu intercalaţii nisipoase şi orizonturi de gips. În şesul aluvial, pânza de apă freatică se află la adâncimi de 0,7-2,3 m, iar în perimetrul grindurilor poate ajunge până aproape 3 m. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl include pe lângă cursul Prutului multe din amenajările hidrotehnice care au fost realizate în bazinul acestuia şi bălţile naturale şi reprezintă un important culoar de migraţie pentru speciile acvatice din România. Cele şase habitate de lacuri, iazuri, păduri şi râuri cu maluri nămoloase de interes comunitar, la care se adaugă 16 specii cu acelaşi statut de protecţie (nouă speci de peşti, trei de mamifere şi câte o specie de plante, nevertebrate, reptile şi amfibieni), atestă importanţa acestui sit pentru conservare. Habitatele acvatice de aici constituie unele din cele mai importante locuri de reproducere, repaus în timpul migraţiilor de primăvară şi toamnă, dar şi de iernare pentru un număr de 225 de specii de păsări, la aceasta contribuind şi statutul de zonă de frontieră care limitează multe din activităţile umane. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic situl aparţine Platformei Moldoveneşti, parte componentă a platformei est-europene. Fundamentul acestei unităţi este format din depozite precambriane puternic cutate şi metamorfozate, care în zonele cu fisuri sau de slabă rezistenţă au fost străbătute de roci intruzive vechi. Lunca Prutului s-a format în holocen datorită aluvionărilor intense cu depozite groase de nisipuri şi prundişuri acoperite de aluviuni nisipo-argiloase sau doar argiloase. Lunca prezintă lăţimi diferite, în mare parte suprafaţa sa fiind ocupată de bălţi. Altitudinile absolute sunt cuprinse între 8 m în nord şi 3-4 m în sud. Se disting grinduri exterioare, cum sunt cel principal, alcătuit din texturi grosiere şi mijlocii, şi cele interioare, formate din texturi fine. pedologie Sunt caracteristice următoarele tipuri de soluri: aluviale, aluvio-coluviale carbonatate, sărăturoase şi cernoziomuri de luncă. Cele de luncă se îmbibă puternic cu apă în timpul precipita- aspeCte ClimatologiCe Climatul caracteristic este temperat-continental, cu veri fierbinţi, uscate şi ierni aspre. Temperatura medie multianuală este de circa 9 ºC, iar valoarea medie multianuală a precipitaţiilor este de 673 mm. Podul de gheaţă poate să se instaleze pe Prut din decembrie până în februarie, dar numai cu menţinerea temperaturii sub 0 °C. În timpul verii, vânturile din NV aduc mase de aer umed, oceanic şi precipitaţii bogate, care pot conduce la apariţia viiturilor. Cel mai cunoscut vânt din teritoriu este Crivăţul, vânt rece şi uscat, urmat de vântul de sud numit Băltăreţul care bate frecvent la sfârşitul primăverii şi începutul toamnei. Vântul care bate dinspre apus este Austrul. râul Prut - ro SCi 0213 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din municipiile Iaşi şi Vaslui se poate ajunge în sit pe DN24C, DN24B, DN24A sau pe DN28, din acestea intrându-se pe drumuri judeţene şi locale. De asemenea, în profunzimea sitului şi mai ales în zonele cu specific piscicol se ajunge şi pe drumuri agricole şi diguri de pământ care însă devin impracticabile în timpul perioadelor cu precipitaţii abundente. fâneţe şi pir. Zona heleşteielor şi bălţilor prezintă o vegetaţie higrofilă favorizată de adâncimea redusă a apei, formată din stuf, papură, rogoz, rugină, stânjenelul bălţilor, săgeata apei şi pipirig. Vegetaţia flotantă este reprezentată de plutnică, cornaci, broscariţă, lintiţă şi peştişoară. Tot ca plantă plutitoare în bălţi şi heleşteie, dar care poate ocupa şi malurile din habitatul Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention, amintim trifoiaşul de baltă, o ferigă acvatică protejată în spaţiul european. Toate aceste plante acvatice sau iubitoare de umezeală din heleşteie şi bălţi aparţin habitelor de importanţă comunitară Lacuri distrofice şi iazuri şi Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition. Pe alocuri se întâlnesc zăvoaie de salcie şi răchitiş care preferă solul de luncă jilav, inundabil, iar în locurile mai uscate vegetează subarbuşti ca porumbarul, măceşul, păducelul, cătina roşie şi cătina albă. Speciile de plante întâlnite în sit în locurile mai ruderalizate sunt zâzania, trifoiul târâtor, macul, toporaşii, podbalul, păpădia, mazărichea, pălămida, sulfina galbenă, pelinul, piciorul cocoşului. Fauna Fauna specifică sitului este caracteristică pentru lunci, pajişti, păduri ripariene, bălţi şi heleşteie. În Prut şi în bălţi sunt prezente în număr mare scoicile şi melcii, care odată cu drenarea apei din unele iazuri (parţială sau totală) devin hrană pentru un număr mare de specii de păsări. Dintre crustacee este în- tâlnit racul de lac. Insectele sunt bine reprezentate de gândaci, dar şi de viespii, albine şi bondari, libelule, muşte de mai, pureci de plante şi fluturi. Fluturele buhă este o specie de fluture de noapte de importanţă comunitară care se întâlneşte în sit. Peştii reprezintă o componentă foarte importantă a faunei, iazurile fiind înfiinţate mai ales în scop piscicol. Astfel, în aceste heleşteie sunt crescuți în special crapul, sângerul, novacul şi cosaşul. Celelalte specii existente sunt considerate ca provenind din Prut, ajungând în heleşteie în special primăvara, precum somnul, ştiuca, şalăul, carasul, plătica, linul şi bibanul. În special în albia Prutului trăiesc următoarele specii pentru care a fost desemnat situl: avatul, boarea, petrocul, pietrarul, raspărul, sabiţa, zvârluga şi ţiparul, ultima întâlnindu-se şi în bălţi şi heleşteie. Amfibienii din bălţile cu ape mici şi canalele cu vegetaţie palustră sunt reprezentaţi de tritoni, buhai de baltă cu burta roşie (specie comunitară) şi broaşte verzi de lac. Botăcelul şi broasca râioasă verde apar în zonele mai umede aflate în vecinătatea apelor. Reptilele sunt reprezente prin specia protejată la nivel european ţestoasa europeană de apă, alături de care apar frecvent şerpii de casă şi şerpii de apă. Păsările găsesc condiţii favorabile în sit, fiind foarte bine reprezentate de specii sedentare, de pasaj sau de oaspeţi de vară sau iarnă. Astfel, pe timpul perioadei de vară, în stufărişurile abundente şi pajiştile umede inundabile cuibăresc specii precum gâsca de vară, raţa mare, raţa cu cap castaniu, egreta mare, stârcul purpuriu şi cel galben, lopătarul, stârcul de noapte şi cel pitic, buhaiul BioCenoza vegetaţia Peticele de pajişte primară sunt prezente foarte rar în sit şi sunt formate din specii de păiuş şi pir, mai frecvente fiind teritoriile acoperite de pajişti degradate cu plante ruderale cum sunt păpădia, traista ciobanului şi pătlagina. Pajiştile primare aparţin habitatului de importanţă comunitară Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis). În sit sunt prezente şi câteva pâlcuri de pădure de stejar numite şleauri, rămase în urma defrişării intensive a unor păduri vechi, în prezent formând habitatul de interes comunitar Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris). Dintre arborii cei mai întâlniţi amintim stejarul, frasinul, ulmul de câmp, alături de care mai apar salcia mirositoare, salcâmul, salcia pletoasă şi plopul alb. Zona heleşteielor este încadrată într-un peisaj de silvostepă, cu crâmpeie de salcâmi şi gorunete instalate pe câmpii de eroziune şi de acumulare. În lungul unor canale şi pe porţiunile restrânse prezente în coada unor acumulări s-au format cordoane de stufăriş. Vegetaţia de luncă este prezentă pe malul apelor, iar pajiştile inundabile sunt caracterizate de prezenţa asociaţiilor de păiuş, firuţă de 545 râul Prut - ro SCi 0213 de baltă, ţigănuşul, chirighiţa cu obraji albi, nagâţul, sitarul de mal, ciocîntorsul etc. În malurile lutoase din imediata apropiere a iazurilor cuibăresc lăstunul de mal, pescărelul albastru, albinărelul şi uneori dumbrăveanca sau cucuveaua. Păsările cântătoare care trăiesc în pajişti şi stufărişuri sunt reprezentate de sfrânciocul roşiatic şi cel mic, ciocârlie, codobatură albă şi galbenă, piţigoi de stuf, boicuş, presură de stuf, lăcar mare etc. În perioada migraţiilor de primăvară şi toamnă, situl este tranzitat de specii precum barza neagră, scoicarul, culicul mare, lebăda de iarnă, călifarul alb, eretele vânăt şi gârliţa mare, pentru toate acestea heleşteiele piscicole şi pajiştile inundabile reprezentând un bun prilej de a-şi reface rezervele de hrană. De asemenea, teritoriul este vizitat de către pelicani, în special atunci când în Deltă au loc inundaţii. Aceştia execută migraţii de hrănire spre nord, în bazinul Prutului, în efective de-a dreptul impresionante de până la 3000 de exemplare. Dintre mamifere, se întâlnesc destul de frecvent popândăii (specie comunitară), şoarecii de câmp, hârciogii, iepurii de câmp şi bizamii, care în zona heleşteielor s-au înmulţit destul de mult în ultima vreme, ajungând să provoace daune din cauza galeriilor săpate în digurile ce delimiteaza heleşteiele şi chiar în digul de apărare la Prut. În sit mai sunt prezenţi căpriorii, vidrele (specie de interes comunitar), dihorii, nevăstuicile, bursucii şi mai nou apăruţi în teritoriu, fiind o specie în expansiune, şacalii aurii. Tot în ultimii ani, a fost semnalată în zona heleşteielor şi prezenţa pisicii sălbatice, atrasă de oferta trofică abundentă şi uşor de găsit. În sit, prezenţa mistreţului a ajuns să reprezinte o problemă destul de serioasă în ultimii ani pentru cei ce locuiesc în această arie şi care îşi câştigă existența principal din agricultură. Protecţia oferită de marile întinderi de stufărişuri compacte, hrana îmbelşugată precum şi restricţiile impuse în privinţa vânătorii prin faptul că zona are statut de zonă de frontieră, toate au făcut ca numărul lor să crească foarte mult iar pagubele produse să se întindă pe sute de hectare cultivate cu plante agricole. Tot dintre mamiferele prezente în sit menţionăm liliacul comun, o specie de interes comunitar. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Activitatea economică prioritară a locuitorilor este agricultura, renumită fiind în zonă cultura cartofului. Se mai cultivă cereale, sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi rapiţă. Creşterea animalelor (bovine, ovine, porcine), apicultura, piscicultura, viticultura şi legumicultura asigură materiile prime pentru prelucrarea în gospodării şi comerţul cu produse autohtone. Majoritatea comunelor mari din sit dispun de alimentare cu apă şi sisteme de canalizare, aceste reţele fiind însă deficitare în localitătile mici. Încălzirea locuinţelor se realizează în sistem individual, cu lemne şi parţial cu gaze naturale. Numeroasele vestigii descoperite în şantierele arheologice atestă aşezări umane încă din preistorie, din epoca fierului şi din feudalismul timpuriu. Aşezarea Tuţorei la un vechi vad al Prutului i-a conferit statutul de vamă, devenind unul din cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale. Valoarea istorică a localităţii Hermeziu este dată de familia Negruzzi, în conacul căreia au poposit personalităţi ca Mihail Sturdza, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu, aici existând şi o biserică cu numeroase cărţi de cult vechi de 200 de ani. Tradiţiile şi obiceiurile locale sunt manifestări ce au loc cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dintre care amintim jocurile cu măşti de Anul Nou, Capra, Ursul, Pluguşorul şi Semănatul. Nevoia i-a invăţat pe locuitori să-şi meşterească unele unelte şi obiecte de care aveau nevoie, iarna aceştia folosind războaie de ţesut covoare, lucrând broderii şi împletind coşuri de nuiele şi rogojini de papură, meşteşuguri care sunt practicate şi astăzi. Hramurile bisericilor sunt cinstite în toate comunele şi satele organizându-se slujbe şi spectacole de cântec şi joc popular. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul şi cultivarea în sistem intensiv a terenurilor agricole pot avea efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului Dintre dotările şi amenajările existente semnalăm potecile/ drumurile pentru vizitare, traseele tematice şi barierele pentru limitarea accesului în anumite zone. Nu există şi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare, puncte de informare şi amenajări pentru observare/supraveghere. Pentru practicarea turismului în sit sunt necesare trasee, locuri de campare dotate cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 546 4,4 8,8 13,2 km râul tur - ro SCi 0214 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Satu-Mare: Agriş, Botiz, Călineşti-Oaş, Gherţa Mică, Halmeu, Lazuri, Livada, Medieşu Aurit, Micula, Oraşu Nou, Porumbeşti, Turulung, Turţ. supraFaţa: 20.521 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 53‘ 19‘‘; Long. E 23˚ 11‘ 4‘‘ eCoregiunea: Câmpia Someşului altitudinea: 482 max., 115 min., 143 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 92a0 Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 6120* - Pajişti xerice pe substrat calcaros; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac de iaz (Myotis dasycneme) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun mic (Myotis blythii). nevertebrate: Maculinea teleius • Scoica de râu (Unio crassus) • Lycaena dispar • Lycaena helle • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Euphydryas aurinia • Eriogaster catax • Leptidea morsei • Gândac de apă (Graphoderus bilineatus) • Ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). pești: Babuşcă de Tur (Rutilus pigus) • Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) • Petroc (Gobio kessleri) • Boare (Rhodeus sericeus amarus) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zvârlugă (Cobitis taenia) • Avat (Aspius aspius) • Fusar (Zingel streber). plante: Eleocharis carniolica • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Întreg cursul inferior al râului Tur, de la lacul Călineşti şi până la graniţa cu Ungaria, reprezintă un adevărat coridor verde, cu o mare diversitate floristică şi faunistică, adăpostind pajişti, păduri de foioase, păşuni împădurite, zăvoaie în preajma habitatelor acvatice, cursuri de apă, mlaştini, braţe moarte şi lacuri. Situl este deosebit de important deoarece reprezintă un refugiu pentru efectivele populaţiilor de specii acvatice din râurile Transilvaniei, care au suferit o diminuare drastică din cauza modificărilor antropice ale habitatelor. Prin calitatea deosebită a celor 14 tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care trei prioritare pentru conservare, acest sit asigură condiţii optime pentru populaţii semnificative din nouă specii de mamifere, cinci specii de amfibieni şi reptile, nouă specii de peşti (dintre care una endemică pentru râul Tur), zece specii de nevertebrate şi două specii de plante. În perioada migraţiilor, râul tur - ro SCi 0214 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe următoarele artere rutiere: DN19 din Baia Mare spre Satu Mare care traversează situl între Oraşu Nou şi Livada, DN1C (E 81) care vine din Ucraina, DJ194, DJ194B, DJ194A, DJ109L, DJ109K, DJ197 şi drumurile locale DC2, DL6 şi DL9. Din toate localităţile limitrofe sitului pornesc numeroase drumuri agricole care intră în acesta. Situl se mai poate accesa şi pe calea ferată, pe ruta Satu Mare-Halmeu (cu oprire în gările Micula, Porumbeşti şi Halmeu) şi pe ruta Satu Mare-Bixad (gările Livada, Mujdeni şi Oraşu Nou). zonele umede din sit devin loc de pasaj pentru nenumărate păsări, observându-se un amestec de specii autohtone cu cele aparţinând arealelor nordice (unele fiind rarităţi ornitologice sau specii vulnerabile). Totodată, habitatele sitului oferă condiţii optime de cuibărit unui număr semnificativ de specii de păsări, multe dintre ele protejate la nivel european. Toate acestea atribuie sitului un rol foarte important de coridor ecologic care conectează trei bioregiuni, alpină, continentală şi panonică. În sit se află şi rezervaţia naturală Cursul inferior al râului Tur. Biotopul geologie/geomorFologie Fundamentul cristalin, care caracterizează zona de câmpie şi cea deluroasă, este constituit din micaşisturi cu granaţi şi paragnaise. Peste acest fundament cristalin s-au dispus straturi groase de formaţiuni sedimentare detritice şi organogene reprezentate prin pietrişuri, nisipuri, conglomerate, gresii, argile, argile carbonatice şi tufuri. Situl se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief de joasă altitudine. Sub aspect altitudinal, teritoriul ariei este format din două sectoare, unul de joasă altitudine desfăşurat în cea mai mare parte în cadrul unităţii majore reprezentată de Câmpia Joasă a Someşului şi în mai mică măsură în Depresiunea Oaşului şi un sector mai înalt, corespunzător măgurilor vulcanice de la contactul cu spaţiul montan eruptiv. pedologie Principalele tipuri de sol identificate sunt aluviosoluri, gleiosoluri, vertosoluri, preluvosoluri, luvosoluri, stagnosoluri, eutricambosoluri, districambosoluri, prepodzoluri şi podzoluri. Ponderea cea mai mare o au în teritoriu luvosolurile şi podzolurile de sub arealele împădurite cu umezeală mai ridicată, urmate de stagnosoluri, aluviosoluri şi gleiosoluri. BioCenoza vegetaţia Cursul inferior al râului Tur, de la lacul Călineşti şi până la graniţa cu Ungaria, este un adevărat coridor verde cu o diversitate floristică deosebită. În râul Tur, în afluenţii săi şi pe canalele mai mari se dezvoltă o vegetaţie submersă alcătuită din brădiş şi broscăriţă. Braţele moarte şi cursurile vechi ale Turului au luat fiinţă în urma lucrărilor de regularizare ale albiei Turului care rămânând fără alimentare continuă cu apă au ajuns în diferite stadii de colmatare, cu o diversitate ridicată de asociaţii vegetale. Porţiuni întinse sunt acoperite cu stuf şi papură, iar în apele mai puţin adânci asociaţiile vegetale sunt alcătuite din peştişoare, iarba broaştelor, mana de apă, cornaci, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenel de baltă, buzdugan de apă, foarfeca bălţii şi otrăţel de baltă. Cea mai mare parte a acestor braţe este acoperită cu vegetaţie, existând doar mici „luminişuri“ ale căror suprafeţe nu depăşesc 10% din suprafaţa totală a habitatului. Sunt frecvente şi tufărişurile de sălcii, răchită şi zălog. Pe terenurile temporar inundate, de apele de precipitaţii şi din topirea zăpezii vegetează diferite specii de rogoz şi popândaci, pe alocuri apărând şi vioreaua de baltă. Tot în zonele umede se întâlneşte şi pipiriguţul, o specie protejată în spaţiul european. Pădurile care odinioară acopereau ca un tot unitar întreaga zonă se regăsesc astăzi numai pe alocuri. Se întâlnesc în sit păduri de foioase alcătuite din stejar, cireş sălbatic, tei, frasin, jugaştru, plop şi ulm, cu un aspect deosebit şi o importanţă ecologică mare. Arbuştii sunt reprezentaţi de sânger, cruşin şi păducel. Zonele cu ape stagnante sunt caracterizate de păduri mlăştinoase populate cu arin alb, frasin, plop alb şi negru, salcie pletoasă şi răchită, a căror tulpină este ridicată din apă prin prelungiri ale rădăcinilor pe care cresc numeroase specii de ferigi şi muşchi. Pe arbori urcă plante căţărătoare ca hameiul, iedera, cupa vacii, curpenul şi viţa sălbatică. Pe pantele cu expoziţie nordică ale dealurilor mai înalte se formează păduri de fag submontane, indicând existenţa unor condiţii climatice mai răcoroase. Pe marginea pădurilor de stejar din zonele deluroase se regăseşte irisul bărbos, o specie de importanţă comunitară. Stratul ierbos din păduri este alcătuit din leurdă, rogozuri, iarbă deasă, brei, iarba câmpului, piciorul caprei, crestată, scradă, colţunii popii, vrăcioaică etc. Importanţa pădurilor din lunca Turului constă în gradul ridicat de conservare al acestora, ele aparţinând celor şapte habitate de importanţă comunitară de păduri, zăvoaie şi tufărişuri, două dintre ele prioritare pentru conservare în spaţiul european (Tufărişuri subcontinentale peri-panonice şi Păduri aluviale cu arin alb şi frasin). Prin defrişarea unei părţi a pădurilor de luncă au luat naştere păşuni şi fâneţe bogate cu un aspect mozaicat şi semnificaţie importantă pentru conservare. În covorul lor vegetal întâlnim un număr mare de specii rare de plante precum sorbestreaua, genţiana vânătă, rotoţelele albe, vero- Hidrologie Principalul curs de apă este reprezentat de râul Tur, ai cărui afluenţi îşi au izvoarele în zona montană eruptivă din imediata apropiere (excepţie făcând pârâul Racta şi Egherul Mare, care au o alimentare temporară din zona de câmpie). Subsidenţa de la contactul cu zona de câmpie este bine pusă în evidenţă pe interfluviul Egher-Talna prin prezenta lăcoviştilor şi a mlaştinilor eutrofe. Sectorul de câmpie al sitului se caracterizează prin prezenţa a numeroase canale care comunică cu râurile din zonă. Regimul hidrologic din sit este influenţat atât de îndiguirile efectuate ca măsură de protecție împotriva inundaţiilor, cât şi de prezenţa a numeroase acumulări de apă. Dintre acestea, cel mai mare este lacul Călineşti, urmat de lacurile Livada, Adrian, Bercu Nou I şi Bercu Nou II. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie multianuală este de 9,8 ºC, cu o uşoară tendinţă de creştere în ultimul deceniu. Odată cu înaintarea pe versanţii măgurilor vulcanice aceasta scade până la valori sub 8 ºC. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 640 mm. Ploile torenţiale de vară se reflectă hidrologic prin creşteri bruşte ale nivelului şi debitului râurilor sau morfometric prin modificări ale cursurilor de apă şi intensificarea eroziunii. În sit predomină vânturile din NV şi vest, care transportă mase de aer umed şi cald. 547 râul tur - ro SCi 0214 nica cu frunze lungi şi altele. Aceste pajişti sunt încadrate în următoarele tipuri de habitate: Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae), formate pe turbării de câmpie uscate cu iarbă albastră, spetează, păiuş roşu şi cimbrişor, Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), pajişti mezofile folosite ca fâneţe, formate din coada vulpii, ovăscior, ghinţură, piciorul cocoşului, ghizdei, poroinic şi golomăţ, Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin, pajişti umede formate în zone cu apă freatică aflată aproape de suprafaţă având specii ca firuţa, pipirigul, iarba câmpului, poroinicul şi drobiţa şi în final Pajişti xerice pe substrat calcaros (habitat prioritar pentru conservare). Fauna Cursul inferior al Turului prezintă elemente de faună de munte, deal şi şes dar şi specii acvatice. Din punct de vedere al faunei de moluşte situl este deosebit de important deoarece reprezintă un refugiu pentru speciile din Transilvania care au suferit o drastică regresie din cauza modificărilor antropice ale habitatelor. Dintre acestea se remarcă scoica de râu, care realizează în acest sit o populaţie mare cu o stare bună de conservare. În lacul de acumulare Călineşti-Oaş s-a identificat o specie nouă pentru fauna de moluşte a ţării. Până în prezent au fost semnalate 722 de specii de fluturi din care menţionăm specii de interes comunitar precum fluturaşul punctat (una din cele două populaţii semnalate în ţară fiind pe teritoriul sitului), fluturaşul albastru cu puncte negre, fluturele roşu de mlaştină, fluturele aurinia, albiliţa mică şi un fluture de noapte. Acelaşi statut de protecţie îl au şi ţărăncuţa (o specie de libelulă), gândacul de apă, croitorul mare al stejarului şi rădaşca. Numeroase specii de peşti protejate trăiesc în apele sitului, dintre care se remarcă babuşca de Tur (specie endemică ce trăieşte numai aici), ală- 0 548 1,5 3 4,5 km turi de avat, dunariţă, fusar, petroc şi porcuşor de nisip, toate acestea fiind prezente cu o stare bună de conservare. Boarca şi zvârluga au populaţii semnificative, starea lor de conservare fiind excelentă, iar ţiparul are doar o stare medie de conservare. Numărul de specii de peşti identificaţi în sit se ridică la 53, dintre care zece adventive, originare din China, Asia de sud-est şi America de Nord, patru dintre ele putând fi considerate invazive (murgoiul bălţat, somnul pitic, carasul auriu şi bibanul soare). Din cele 43 de specii autohtone, opt sunt endemice în bazinul Dunării. În cadrul herpetofaunei se remarcă ţestoasa de apă, ale cărei populaţii semnificative trăiesc în heleşteiele din sit. Tritonii cu creastă şi cei dobrogeni cu creastă sunt specii protejate în spaţiul european şi dezvoltă populaţii numeroase, cu o stare bună de conservare în sit. Relictele glaciare prezente în mlaştinile forestiere de la câmpie sunt broasca de mlaştină, vipera comună şi şopârla de munte. Cele mai mari populaţii le au în sit speciile caracteristice zonelor de câmpie (şopârla de câmp, broaştele verzi de lac şi buhaiul de baltă cu burta roşie, specie comunitară). Speciile caracteristice zonelor mai înalte se află în sit la limita altitudinală inferioară, fiind reprezentate de un număr redus de indivizi aşa cum sunt salamandra, guşterul şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, specie comunitară. Şi speciile legate de zone împădurite, cum sunt năpârca şi şarpele lui Esculap, sunt reprezentate de puţini indivizi din cauza suprafeţei reduse ocupate de păduri şi a faptului că acestea sunt reprezentate de pâlcuri izolate între ele. Zona este renumită pentru avifauna sa bogată alcătuită din 188 de specii de păsări, printre care se remarcă multe protejate la nivel european care cuibăresc aici precum cristelul de câmp, gaia neagră, fluierarul de zăvoi, barza albă, egreta mare, buhaiul de baltă, acvila ţipătoare mică, raţa roşie, barza neagră, egreta mică, stârcul pitic, sfrânciocul cu fruntea neagră, buha şi stârcul de noapte. Alte specii de cuibăritoare cu efective mari în sit sunt raţa mare, raţa pestriţă, stârcul cenuşiu, şorecarul comun, eretele de stuf, cioara grivă, botgrosul, lişiţa, găinuşa de baltă, pescăruşul râzător, piţigoiul albastru, uliul găinar, uliul păsărar etc. Situl este important şi pentru efectivele celor 80 de specii care iernează în zonă sau folosesc habitatele sitului ca loc de repaus în timpul migraţiilor precum raţa fluierătoare, raţa suliţar, raţa moţată, gâsca de vară, gâsca de semănătură, ferăstraşul mic şi cel mare etc. Scorburile şi crăpăturile arborilor bătrâni din sit asigură protecţie pentru numeroase colonii de lilieci protejaţi, aparţinând la 15 specii, dintre care opt sunt de importanţă comunitară: liliacul cărămiziu, liliacul cârn, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu urechi mari, liliacul de iaz, liliacul mare cu potcoavă şi liliacul mic cu potcoavă. Din cercetările efectuate reiese că vidra (specie protejată) ocupă un teritoriu continuu de-a lungul râului Tur. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Agricultura (cultivarea de legume cum ar fi varză, tomate, ardei, vinete), pomicultura, viticultura, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului sunt ocupaţii des întâlnite în întreaga zonă. O tradiţie de peste 70 de ani în Halmeu o reprezintă cultura căpşunelor. O parte din forţa de muncă este atrasă de oraşul Satu Mare, care oferă locuri de muncă în sectorul industrial (construcţii, industrie uşoară, textilă, alimentară), comerţ sau prestări servicii. Localităţile dispun în marea lor majoritate de alimentare cu apă şi canalizare, în cele mici existând doar puţuri forate, din care se alimentează individual localnicii, lipsind din aceste sate canalizarea sau aflându-se în fază de proiect. Încălzirea locuinţelor se face în sistem centralizat sau individual, cu gaze şi lemne. Săpăturile arheologice din zonă atestă existenţa unor comunităţi umane deosebit de vechi, din paleoliticul superior, epoca pietrei şi a bronzului. După cucerirea romană, întreaga zonă devine parte a voievodatului lui Menumorut. În secolul al XIIIlea, cunoscută ca cetate de apărare, Sătmarul (Satu Mare) devine centru al breslelor meşteşugăreşti. Căutătorul de frumos care tinde să retrăiască frumuseţea vremurilor de demult, cu datinile şi obiceiurile specifice, regăseşte în aceste localităţi o bogată moştenire culturală şi un fond etnografic original. Sunt căutate de turişti meşteşugurile populare (ateliere de potcovărie, cusut, ţesut, tors, împletirea coşurilor de nuiele), obiceiurile şi festivalurile românilor care trăiesc alături de maghiari, germani, şvabi, ucrainieni şi rromi. Vizitatorul poate admira castele (Vecsey în Livada şi Perenyi în Turulung) şi conace romantice (Galgoczy în Micula), capodopere ale arhitecturii populare a zonei, precum şi lăcaşele de cult ale bisericilor istorice din secolul al XV-lea (din Halmeu, Lazuri şi Livada). aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale, desecarea temporară a bălţilor şi braţelor, dragarea canalelor, balastierele, braconajul precum şi turismul necontrolat au un efect negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului În fiecare localitate din vecinătatea sitului există panouri de informare şi panouri pentru orientare (hărţi). Sunt necesare un centru de vizitare/informare, puncte de informare şi bariere pentru limitarea accesului motorizat în anumite zone sensibile. Dezvoltarea turismului, care a luat amploare odată cu apariţia complexelor hoteliere şi a caselor de vacanţă, impune înfiinţarea unor trasee tematice precum şi a locurilor de campare cu dotările aferente. recifii jurasici cheia - ro SCi 0215 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Târguşor. supraFaţa: 5.686 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 29‘ 7‘‘; Long. E 28˚ 26‘ 30‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 188 max., 8 min., 82 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se află în Podişul Dobrogei de Sud, în raza teritorială a comunelor Târguşor, Grădina, Pantelimon, la aproximativ 60 km de municipiul Constanța. Accesul se face pe DN2A (Constanța-Hârşova) până în comuna Mihail Kogălniceanu, iar de aici pe DJ222E spre satul Casimcea, drum care străbate situl. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91aa - Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* - Stepe ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Ţestoasă de uscat dobrogeană (Testudo graeca) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Mehely (Rhinolophus mehelyi) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii). plante: Merinană (Moehringia jankae) • Clopoţel dobrogean (Campanula romanica) • Vineţele, Dioc, Zglăvoc (Centaurea jankae). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl include o succesiune de patru habitate de interes comunitar, fiind identificată o întrepătrundere a pajiştilor de stepă, a tufărişurilor de stepă ponto-sarmatică (habitat prioritar) cu asociații de pădure ponto-sarmatică cu stejar pufos, precum şi peşteri în care accesul publicului este interzis. Se remarcă existenţa unor specii ierbacee rare (merinană, militea dobrogeană, paronihie capitată, coada şoricelului, bujor românesc, bujor de stepă) din pajiştile de stepă şi a unor asociații vegetale de specii lemnoase (stejar pufos şi stejar balcanic) iubitoare de căldură, submediteraneene. Vegetația din zona de protecție exterioară şi din limita peşterii este caracteristică stepei dobrogene, cuprinzând trei specii de plante de interes comunitar (clopoţel, merinană, vinețele). Din punct de vedere paleontologic, calcarele din zona Cheile Dobrogei adăpostesc cel mai bogat punct fosilifer cu faună mezojurasică din întreg sinclinalul Casimcei. Situl este important nu numai prin caracteristicile geomorfologice, paleontologice, botanice şi peisagistice, ci şi prin elementele de faună. Foarte bine reprezentate sunt speciile de amfibieni şi reptile, păsări şi lilieci. Dintre amfibieni şi reptile, în sit sunt prezente trei specii de interes comunitar. În perimetrul sitului se află două peşteri importante din punct de vedere speologic şi paleontologic. Studiile efectuate în peştera „La Adam“ au dus la descoperiri, de importanță paleontologică şi arheologică deosebită, ce clasează acest obiectiv printre cele mai importante din Europa, fiind declarat şi Monument al Naturii. Peştera adăposteşte opt specii de lilieci protejate la nivel european, precum şi liliacul Pipistrellus nathusii, întâlnit numai aici. Peştera Gura Dobrogei (Peştera Liliecilor) are peste 480 m lungime, trei intrari şi două galerii importante. Peştera se remarcă prin acumularea unei mari cantități de guano tasat constituind movile apreciabile situate chiar sub coloniile de lilieci (care se adăpostesc în timpul verii pe tavanul peşterii), fiind declarată Monument al Naturii. Situl include de asemenea şi rezervaţia naturală cu acelaşi nume. regimul termic al zonei, care în ansamblu aparține stepei, este apariția frecventă a microclimatului cu regim termic mai ridicat cu până la 25% față de valorile medii, plasând suprafețele respective în condiții termice de semideşert. Regimul de precipitații este caracterizat de valori medii anuale de 380 mm, cu valori mari în iunie şi noiembrie şi mici în februarie şi august-septembrie. Vara suflă sporadic crivăţul („Traista Goală“), aducând un aer fierbinte şi uscat din nord, precum şi suhoveiurile (vânturi uscate). BioCenoza vegetaţia Pe stânci şi pe platoul cu sol scheletic se dezvoltă o floră specifică calcarelor, bogată în elemente pontice şi submediteraneene. În crăpăturile stâncilor cresc specii precum ciucuşoara, garofița albă, ciulinul, garofița pitică de stâncă, vinețelele, diocul etc. Sub stânci sau la umbra lor, în locuri mai umede cresc mai multe specii de ferigi şi straşnic, alături de plante superioare ca iarba zidurilor şi endemismul dobrogrean merinana. Pe platou sunt larg răspândite speciile de ruscuță de primăvară, pir, astragal, iarbă grasă, volbură, bujor de stepă, trânjoaică, cimbrişor, Seseli varium etc. Dintre speciile lemnoase, pe platou apar pâlcuri de cărpiniță, un arbust indigen ce rar depăşeşte cinci m, asemănător cu carpenul dar de dimensiuni mult mai mici, având un areal submediteranean. Menționăm prezența în sit a unor specii de arbori precum stejarul pufos, stejarul balcanic, mojdreanul, scumpia. Pe stânci apar exemplare izolate de sâmbovină, un arbust decorativ denumit popular bârcoace, o specie de teişor, tufe elegante de iasomie comună etc. În ceea ce priveşte originea speciilor ce s-au adăpostit aici, predominante sunt cele eurasiatice (31%), urmate de cele pontice (21%), submediteraneene (10%), continentale, balcanice şi central-europene, flora având un pronunțat caracter pontoa-submediteranean. Fauna Fauna fosilă din calcare cuprinde un număr important de specii de briozoare (polizoare), scoici lamelibranhiate, amoniți, nau- tilus etc. Studiile efectuate au pus în evidență tipuri mixte de calcare recifale, cu alge şi spongieri, cu alge şi corali, cu alge şi arici de mare etc. Rezervația adăposteşte numeroase animale, unele dintre ele întâlnite numai pe teritoriul Dobrogei, un număr impresionant de specii de lilieci, majoritatea specii rare şi protejate (liliac cărămiziu, liliac comun mic, liliac comun, liliac cu aripi lungi, liliac cu potcoavă al lui Mehely, liliac mic cu potcoavă, liliac mare cu potcoavă). Dintre speciile de rozătoare stepice menționăm prezența popândăului (suita). Dintre amfibieni şi reptile amintim țestoasa de uscat dobrogeană, țestoasa de apă, guşterul dobrogean, şarpele rău, balaurul mare, vipera cu corn, şarpele lui Esculap. Peste stânci planează specii de păsări răpitoare (în special ulii, şorecari, şoimi şi şerpari, mai rar acvila țipătoare mică). În zonă sitului au fost semnalate exemplare de căprior, fazan, iepure, mistreț şi şacal. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Localitățile din zona sitului prezintă o economie de tip rural, bazată pe agricultură şi creşterea animalelor (în special oi şi capre). În zona comunei Mihail Kogălniceanu se află un aeroport internațional, precum şi o bază militară de antrenament NATO. În ultimii ani s-au dezvoltat turismul, comerțul şi serviciile. Comuna Grădina este localizată într-o zonă locuită din cele mai vechi timpuri, fapt atestat de numeroasele descoperiri arheologice care demonstrează prezenţa mai multor culturi, din neolitic, epoca elenistică, perioada imperiilor roman şi bizantin, până în zilele noastre. În masivul geologic Cheia se află aşa-zi- sele „pietre scrise“, pe care le-a descifrat pentru prima dată marele arheolog Vasile Pârvan în anul 1913. Inscripţia prezintă o latină grecizată, ca semn al pătrunderii latinităţii în lumea greacă aflată mai demult pe aceste meleaguri. În traducere, inscripţia redă termenul de „Hotarele Casienilor“. Cercetări arheologice recente au evidenţat prezenţa unei aşezări romane în apropierea satului Cheia, o posibilă locaţie a satului Vicus Casiani, ale cărui hotare se terminau la intrarea în Cheile Dobrogei. Pe valea râului Casimcea a fost identificat drumul ce lega Capidava de Histria. În intravilanul satului Cheia, s-a descoperit un fragment de stâlp militar roman inscripţionat care precizează distanţa în mii de paşi (milia pasum) până la Histria. reCiFii JuraSiCi CHeia - ro SCi 0215 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Exploatarea resurselor minerale afectează atât biodiversitatea cât si peisajul. Turismul necontrolat, tăierile ilegale şi braconajul afectează integritatea sitului. aDminisTrarea siTului Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărți, puncte de informare, puncte de belvedere pe stâncile Văii Casianului, bariere şi puncte de intrare, trasee turistice şi tematice. Sunt de asemenea necesare locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află la confluența văii pârâului Cheia cu valea pârâului Casimcea şi este cea mai spectaculoasă formă de relief a Dobrogei. De o parte şi de alta a văii largi se înşiră pereți abrupți, rotunjiți ca nişte turnuri sau cu creste zimțate numite colțani, precum şi stânci cu pereții sfârtecați de intemperii. Roca de bază o constituie sisturile verzi de vârstă precambriană acoperite de roci jurasice cu spongieri, formațiune cunoscută numai din Polonia şi din câteva puncte din Europa Occidentală, iar în România numai din Dobrogea. Peste şisturile verzi se suprapun roci calcaroase care au conservat excepțional o mare varietate de fosile ale unor animale marine. Astfel, au fost descoperite specii de Macrocephalitidae şi o mare varietate de scoici bivalve. Acolo unde depozitul este mai gros au fost scoase la iveală resturi vegetale, fragmente de lemn, impresiuni de ramuri şi frunze. pedologie Solurile prezente pe suprafaţa ariei protejate sunt din clasa molisolurilor (cernoziomuri tipice şi cernoziomuri rendzinice) şi din clasa solurilor neevoluate (litosoluri rendzinice). Hidrologie Situl se întinde de-a lungul Văii Ciorilor (Valea Seacă). La ieşirea din Cheile Dobrogei, la marginea satului Cheia se află Pârâul Casimcea, cel mai important curs de apă din zonă. aspeCte ClimatologiCe Regimul termic are caracter stepic-continental. Temperatura medie multianuală este de 10-11 ºC. Caracteristică pentru 0 1 2 3 km 549 reghiu scruntar - ro SCi 0216 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Reghiu. supraFaţa: 112 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 47‘ 11‘‘; Long. E 26˚ 51‘ 26‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 527 max., 293 min., 418 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI regHiu SCruNtar - ro SCi 0216 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DJ205A (Focşani-Odobeşti-Andreiaşu) care urmează albia Milcovului şi este tangent sitului în dreptul localităţilor Şindrilari şi Reghiu. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl, deşi are o suprafaţă relativ mică, prezintă o heterogenitate mare de specii şi habitate. Astfel, întâlnim aici alături de făgetele seculare păduri dacice de stejar cu carpen, dar şi comunităţi saxicole ce se dezvoltă pe stâncării, reprezentând patru tipuri de habitate de interes comunitar concentrate într-o zonă restrânsă. Starea bună de conservare a acestor habitate asigură condiţii optime de hrănire, adăpost şi reproducere celor două specii prioritare pentru conservare în spaţiul european, ursul brun şi lupul. Situl se suprapune în mare parte peste rezervaţia naturală Pădurea Reghiu. Biotopul geologie/geomorFologie Arealul aparţine zonei neogene, cu cele două mari subdiviziuni miocen şi sarmato-pliocen. Orizontul bazal al miocenului este alcătuit din conglomerate cu elemente de şisturi verzi, gresii, calcare albe şi vineţii, bogate în fosile. Orizontul mijlociu ocupă o întindere mai mare şi este constituit din marne şi gresii, iar orizontul superior este format din gresii albe, pe alocuri cu aspect de conglomerat. Subdiviziunea sarmato-pliocenă este alcătuită din marne nisipoase, în alternanţă cu gresii în care s-au găsit mamifere fosile. În unele zone de facies sarmaţian există straturi groase de gresii compacte care alternează cu straturi mai subţiri de argilă, marne sau gresii argiloase, pe care mişcările tectonice le-au adus în poziţie aproape verticală. De-a lungul timpului, acestea au rămas în peisajul regiunii sub forma unor pereţi abrupţi, iar prin şiroire, eroziune şi coroziune s-au creat jgheaburi adânci. pedologie Solurile aparţin clasei argiluvisoluri, dintre care cel mai răspândit este subtipul brun luvic tipic, caracteristic zonei colinare acoperite cu păduri de fag şi gorun. Aceste soluri sunt acoperite de o litieră subţire continuă, pe alocuri solul fiind întrerupt de 0 550 0,5 1 1,5 km stâncării şi abrupturi sau fiind puternic afectat de eroziuni şi alunecări de teren. Alte tipuri de sol care ocupă suprafeţe reduse şi izolate sunt spodisolurile, solurile brune gleizate, solurile hidromorfe şi solurile neevoluate situate la baza versanţilor. Hidrologie Un caracter comun reţelei hidrografice din sit este debitul foarte variabil în funcţie de nivelul şi repartiţia sezonieră a precipitaţiilor. Principala arteră hidrografică a regiunii este Milcovul, care reprezintă pe o lungime de circa 2,4 km limita sitului, alături de puţinii săi afluenţi, pâraiele Vâlcea, Răscoroasa şi Reghiu, acesta din urmă având ape sărate datorită zonei salifere pe care o străbate. Pârâul Reghiu coincide cu limita nordică a sitului. aspeCte ClimatologiCe Clima din sit este relativ blândă, în special iarna, datorită reliefului care în condiţiile unei văi înguste (valea Milcovului) este la adăpost de vânturile reci. Temperatura medie anuală este de 8 oC, iar media multianuală a precipitaţiilor ajunge la 800 mm. Neuniformitatea reliefului creează condiţii favorabile pentru producerea inversiunilor de temperatură, care apar frecvent în anotimpul rece şi care explică dezvoltarea speciilor mediteraneene pe versanţi şi niciodată pe fundul depresiunilor sau al văilor. BioCenoza vegetaţia Speciile lemnoase întâlnite în cele trei habitate forestiere ale sitului sunt reprezentate de fag, brad şi molid. În stratul inferior al acestor păduri întâlnim arbuşti ca verigariul, salba râioasă şi sângerul, iar deseori subarbuştii sunt reprezentaţi de tufele de afin negru. În sit se întâlnesc şi specii submediteraneene precum şoaldina aurie, unghia găii roşie, suliţica, apărătoarea, iarba negilor, dumbeţul, porumbul şarpelui, mărgica, dârmozul şi mojdreanul. Acesta din urmă se află la limita nordică a arealului său şi se întâlneşte pe stâncăriile aproape verticale, creând un peisaj de o mare spectaculozitate. Elementele pontice şi pontico-mediteraneene care apar în sit sunt drobul de munte, inul sălbatic, saschiul, scaiul, pecetea lui Solomon, ciucuşoara, amăreala, gura lupului, alături de multe altele. Dintre speciile eurasiatice, europene şi central europene sunt prezente ovăsciorul, gălbenelele, bărboasa, turta, ciucurele, clopoţeii, zglăvocul, iarba fiarelor, pelinul nemirositor, cruciuliţa, obsiga, turiţa mare, degetarul, silurul, cimbrişorul, limba boului, lumânărica şi cânepiţa. Dintre speciile continentale, sunt bine reprezentate buruiana de in, şopârliţa, sipica, pirul crestat şi cosacii. Alte specii care apar frecvent în sit sunt crucea voinicului, buruiana vântului, coada iepurelui, firuţa de pădure, rogozul, ruja, ferigica, straşnicul şi feriguţa. Fauna În sit se remarcă populaţii de urs brun şi lup aflate în stare bună de conservare, însă apar în zonă şi exemplare de râs, toate aceste specii fiind de interes comunitar. Alte specii de mamifere întâlnite sunt mistreţul, vulpea, bursucul, pisica sălbatică, iepurele de câmp, şoarecele de pădure, şoarecele scurmător, şoarecele de câmp, şoarecele gulerat, pârşul de alun, veveriţa, ariciul şi cârtiţa. Dintre amfibieni sunt prezente salamandrele, broaştele roşii de pădure şi cele de munte, iar dintre reptile şarpele de casă, şopârla de câmp, năpârca, şarpele de alun, şarpele lui Esculap şi şopârla de ziduri. Păsările sunt cele mai bine reprezentate ca număr de specii, fiind întâlnite mai frecvent în perimetrul sitului şorecarul comun, piţigoiul mare, ghionoaia verde, ciocănitoarea pestriţă mare, silvia cu cap negru, acvila ţipătoare mică, şoimul călător, acvila mică, botgrosul, cucul, gaia roşie, pupăza, piţigoiul de brădet, piţigoiul cu creastă, cinteza de pădure, măcăleandrul, florintele, auşelul cu cap galben, sturzul de vâsc, ochiul boului, fâsa de pădure, forfecuţa, alunarul, ierunca, ciocănitoarea neagră. Dintre nevertebrate menţionăm prezenţa unor specii precum buburuza, păianjenul cu cruce, ţărăncuţa, carabul, cărăbuşul verde, bondarul de pământ, greierele borţos, calul dracului, fluturele mare coada de rândunică. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii sunt angrenaţi în agricultură, exploatări forestiere, prelucrarea lemnului şi turism. Localităţile din sit nu dispun de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă sau canalizare, iar locuinţele sunt încălzite în sistem individual, cu lemne. În credinţa oamenilor locului există numeroase legende şi poveşti pitoreşti legate de prezenţa pe teritoriul comunei a focurilor spontane datorate emanaţiilor de gaze, focuri care sunt colorate în galben, roşu sau chiar albastru şi sunt înalte de 20-50 cm, uneori ajungând la 2 m. Anual, în ajun de Sfântul Gheorghe, localnicii şi turiştii se adună pentru a participa la sărbătoarea „Focul Viu“, când se desfăşoară activităţi culturale cu cântec, port şi joc popular specifice zonei. De asemenea, în fiecare an de Sfânta Maria are loc Bâlciul Meşteşugarilor la care vin meşteri populari din comună şi din zonele învecinate. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Eroziunea naturală şi alunecările de teren au efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului În sit sunt instalate panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi panouri pentru orientare, toate acestea fiind însă insuficiente şi necesitând suplimentarea. Pentru o administrare eficientă şi un management bun al vizitatorilor sunt necesare puncte de informare în localităţile limitrofe sitului, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. De asemenea, ar fi binevenită amenajarea unor trasee tematice având ca subiect fenomenele de eroziune frecvent întâlnite în zonă. retezat - ro SCi 0217 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Pui, Râu de Mori, Sălaşu de Sus, Uricani. Județul Caraş-severin: Teregova, Zăvoi. Județul Gorj: Padeş, Tismana. supraFaţa: 43.561 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 19‘ 31‘‘; Long. E 22˚ 47‘ 44‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 2496 max., 634 min., 1709 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HabiTaTele De inTeres ComuniTar Din siT 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6520 - Fâneţe montane; 8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 4080 - Tufărişuri cu specii sub-arctice de salix; 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din CephalantheroFagion; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (VaccinioPiceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană. speCiile De inTeres ComuniTar Din siT amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun (Myotis myotis) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Euphydryas maturna • Lycaena dispar • *Callimorpha quadripunctaria • *Croitor de fag (Rosalia alpina) • *Croitor (Pseudogaurotina excellens) • Glyphipterix loricatella • Leptidea morsei • Nymphalis vaualbum • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Flămânzică (Draba dorneri) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • Meesia longiseta. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl reprezintă unul din punctele centrale ale conservării capitalului natural din întreg lanţul carpatic, fiind important atât din punct de vedere al diversităţii habitatelor şi speciilor cât şi geologic şi geomorfologic, aici păstrându-se cele mai reprezentative relicte ale glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi, circuri şi văi glaciare, custuri, roci striate şi morene. Aici se află cel mai întins lac glaciar (Bucura), cel mai înalt (Tăul Porţii) şi cel mai adânc (Zănoaga). Se cunosc aproape 1190 de specii de plante superioare cu peste 90 de taxoni endemici şi 130 de plante rare sau vulnerabile, Munţii Retezat fiind şi centrul genetic pentru trei genuri din flora alpină. Fauna cuprinde numeroase specii de nevertebrate, multe fiind endemice, 185 de specii de păsări şi 55 de specii de mamifere. Din punct de vedere al conservării comunitare au fost identificate 22 de tipuri de habitate, şase specii de plante, nouă specii de nevertebrate, patru specii de peşti şi amfibieni şi zece specii de mamifere, din care cinci specii şi patru habitate sunt prioritare. Toate aceste valori naturale se află în Retezat într-o stare bună şi foarte bună de conservare, fapt datorat unei intervenţii antropice de slabă intensitate în decursul timpului, inaccesibilităţii sitului (altitudini mari grupate unitar), depărtării lui de comunităţile umane, cât şi vechimii statutului de protecţie, fiind vorba de primul Parc Naţional, declarat încă din 1935. Importanţa şi renumele sitului atrag anual un număr foarte mare de vizitatori, Retezatul rămânând una dintre emblemele conservării patrimoniului natural al României, dar şi una dintre cele mai bine conservate arii protejate din Europa. Pe lângă Parcul Naţional Retezat, care este total integrat în sit, acesta include şi Rezervaţia Biosferei Retezat, rezervaţiile ştiinţifice Gemenele şi Peştera cu Corali, Rezervaţia Naturală Calcarele de la Faţa Fetii şi Peştera Zeicului, Monument al Naturii, dar şi o mică parte din Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. Biotopul geologie/geomorFologie Prin întinderea sa, situl se suprapune structurilor geologice care alcătuiesc grupa munţilor Retezat-Godeanu. Din nucleul central al acestora se desprinde radiar spre nord Masivul Retezat, bine individualizat datorită încadrării lui între depresiunile tectonice Petroşani şi Haţeg şi caracterizat prin prezenţa a două mari blocuri de roci eruptive care se desfăşoară pe direcţiile de curgere ale Lăpuşnicului Mare şi Râului Bărbat. Între cele două blocuri este cuprinsă o fâşie de şisturi cristaline aparţinând autohtonului danubian, cu şisturi cuartitice, micaşisturi filitoase şi şisturi clorito-amfibolice. O altă fâşie de şisturi cristaline aferente domeniului danubian se întinde la NV de blocul granitic nordic. Masa cristalină face corp comun cu intruziunile eruptive. Sedimentarul este reprezentat prin câteva petece geologice paleozoice şi mezozoice care se află către periferia estică a Retezatului, pe Culmea Tulişa şi în Retezatul Mic. Cristalinul pânzei getice nu apare decât pe latura nordică a munţilor, pătrunzând mai departe sub sedimentarul depresiunilor Haţeg şi Petroşani. Geomorfologic, situl dispune de o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului o spectaculozitate aparte. Liniile majore ale reliefului corespund celor două culmi principale, în nord Culmea Peleaga, în sud Culmea Buta, între ele fiind o adevărată punte, Custura Păpuşii. Din aceste două culmi principale pleacă lateral o serie de înălţimi secundare precum crestele Retezat, Pietrele şi Prislop, Slăveiul şi complexul orografic Piule, Retezatul Mic. Rocile sedimentare şi mai ales cele calcaroase, fiind roci solubile, au dat naştere în partea sudică a sitului unui peisaj surprinzător prin varietatea formelor: văi cu sectoare de chei înguste (Cheile Buţii, Cheile Scocului şi Cheile Scorotei), platouri cu lapiezuri de diferite forme şi în toate fazele de evoluţie, văi carstice oarbe (Jiul de Vest în sectorul Dâlmei cu Brazi), doline mici şi chiar un circ glaciar dezvoltat în calcar dolomitic (singurul de acest fel din România). Endocarstul este retezat - ro SCi 0217 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe E79 dinspre Deva sau Sibiu, pe DN66 (Haţeg-Petroşani) sau pe DN66A (Petroşani-Câmpuşel), din acestea desprinzându-se drumuri judeţene de la Haţeg către Gura Zlata sau DJ667A de la Ohaba de sub Piatră urmat de un drum forestier până la Cârnic. Drumuri forestiere care duc în sit sunt pe valea Lăpuşnicul Mare, de la Hobiţa la Baleia sau de la Câmpul lui Neag spre Cabana Buta. Din drumurile forestiere se desprind numeroase trasee turistice marcate. Cu trenul se poate ajunge la Subcetate, Ohaba de Sub Piatră, Pui, Lupeni şi Petroşani, mai departe folosindu-se mijloace de transport în comun. la fel de bine reprezentat în parc prin numeroase cavităţi, aproximativ 200 de peşteri şi avene, de un real interes ştiinţific. Situl păstrează cele mai reprezentative forme de relief generate de modificările climatice şi relicte ale glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi: circuri glaciare, simple sau asociate, îmbucate sau suspendate, cu lacuri glaciare, văi glaciare pe care gheţarii coborau până la 1300 m (valea Lăpuşnicului Mare fiind cea mai reprezentativă), custuri ce se interpun între circuri (cea principală având circa 18 km), roci striate sau spinări de berbec şi morene (pe valea Soarbele aflându-se cea mai tipică morenă din Carpaţii Meridionali). Mai jos se regăsesc forme de relief periglaciar: câmpuri întinse de grohotişuri, torenţi de pietre, nişe, terasete de solifluxiune şi potcoave nivale. pedologie Tipurile specifice de sol sunt solul brun acid şi brun feriiluvial, rendzina, solul brun eumezobazic, solul humicosilicatic, litosolul, podzolurile şi podzolurile turboase. Podzolul este tipul genetic cel mai frecvent atât în golurile alpine cât şi în păduri. Solurile brune acide şi brune eumezobazice au frecvenţă mai mare în păduri. Hidrologie Condiţiile tectonice, litologice şi morfologice ale Munţilor Retezat, corelate cu poziţia culmilor faţă de advecţia maselor de aer oceanic, fac ca acest masiv să fie zona cu cea mai ridicată umiditate şi scurgere din Carpaţii româneşti. Reţeaua hidrografică bogată se drenează în două direcţii. Spre nord către râul Strei este bazinul hidrografic Mureş, care captează toate apele din vestul, nordul, centrul şi nord-estul masivului, iar spre sud, către Jiul de Vest, este bazinul hidrografic al Jiului. Cel mai important curs de apă este Lăpuşnicul Mare, iar cascadele sunt frecvente pe toate pâraiele din sit. Un loc deosebit în caracterizarea hidrologică a parcului îl au lacurile naturale relicte, care îşi datorează geneza condiţiilor optime de acumulare şi transformare a zăpezilor în gheţari la altitudini de peste 1700 m în Pleistocenul Superior. Aproximativ 38% din lacurile glaciare ale României se află în sit, 80 de lacuri glaciare dintre care 54 sunt permanente. Cantonate în poala căldărilor, etajate în trepte, înşirate, grupate în complexe sau izolate, ele constituie o mare atracţie pentru vizitatorii sitului şi joacă un rol deosebit în regularizarea naturală a scurgerii râurilor. Aici se află cel mai întins lac glaciar, Bucura, cel mai înalt, Tăul Porţii şi cel mai adânc, Zănoaga. La confluenţa râurilor Lăpuşnicul Mare, Lăpuşnicul Mic şi Râul Şes se află barajul de acumulare Gura Apei. Mlaştinile apar frecvent în parc la marginea unor izvoare, pâraie alpine sau în urma colmatării parţiale a unor lacuri glaciare precum Lia, Tăul Răsucit şi Tăul dintre Brazi. Apele freatice de mică adâncime sunt cantonate în scoarţa de alterare de la baza grohotişurilor unde se găsesc rezerve însemnate de apă, şi în arealele cu depozite calcaroase din bazinul superior al Jiului de Vest. 551 retezat - ro SCi 0217 552 aspeCte ClimatologiCe Situat în plină zonă temperat-continentală, situl se caracterizează printr-un topoclimat complex de munte. Izoterma de 10 °C este caracteristică limitei superioare a vegetaţiei arborescente şi se întâlneşte la altitudinea de aproximativ 1900 m pe flancul sudic şi aproximativ 1800 m pe cel nordic. Îngheţul este un fenomen aproape permanent pe culmi, putând apărea frecvent şi vara. Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent în lunile mai-iunie, datorită circulaţiei aerului umed pe versanţi şi mai rar întâlnit în luna octombrie. Culmile mai înalte de 17001800 m se situează toamna şi iarna deasupra plafonului noros stratiform şi beneficiază de multe zile senine. Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 900 mm la altitudini scăzute, 1300 mm la altitudini mijlocii şi 1600-1800 mm şi chiar mai mult peste această altitudine. Luna iunie este cea mai bogată în precipitaţii, în timp ce minima se înregistrează în octombrie-noiembrie. Prima ninsoare apare în zona alpină la începutul lunii septembrie, iar ultima la sfârşitul lunii iunie, însă la peste 2000 m ninsorile sunt posibile în oricare moment al anului. Vântul se manifestă aproape permanent pe creste, atingând deseori viteze foarte mari. Aceste condiţii climatice aspre modelează relieful montan, acţionează puternic asupra solului şi obligă vegetaţia alpină şi subalpină la o permanentă adaptare pentru supravieţuire. BioCenoza vegetaţia Diversitatea peisagistică a masivului Retezat, datorită complexităţii sale geologice, este reflectată în mod foarte expresiv prin compoziţia florei şi vegetaţiei. Datorită poziţiei sale la încrucişarea diverselor căi de migraţie fitogeografică, relieful masivului a favorizat integrarea selectivă a unei mari diversităţi de elemente floristice provenite de la mai multe tulpini florogenetice. Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape o treime din flora de plante superioare a României, ceea ce reprezintă una dintre caracteristicile importante ale acestui sit pentru conservare, la care se adaugă existenţa unui număr aproximativ egal de specii inferioare. De asemenea, sunt descrise 60 de asociaţii vegetale cuprinse în 10 clase de vegetaţie, fapt care dovedeşte încă o dată marea diversitate floristică a Retezatului. Foarte importanţi sunt cei peste 90 de taxoni endemici, prima plantă endemică semnalată în sit fiind flămânzica, descoperită încă din 1858. O mare importanţă o au şi cele 130 de plante rare sau vulnerabile din Lista Roşie a plantelor superioare din România, precum şi cele protejate în spaţiul european precum clopoţelul (specie prioritară pentru conservare), papucul doamnei, flămânzica, curechii de munte, gălbenele şi iarba gâtului, la care se adaugă o specie de muşchi cu acelaşi statut de protecţie. Sub aspect florogenetic, Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru vulturică şi firuţă, care cuprind aici 257 şi respectiv 31 de specii şi subspecii, multe endemice. Deosebit de importantă din punct de vedere floristic este şi zona calcaroasă a Retezatului Mic, cu un mare număr de plante rare şi/sau endemice. Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de o importanţă aparte, aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea numărându-se multe specii de ghinţură, sclipeţi şi dediţei, precum şi floarea de colţ. Alte zone de interes deosebit sunt cele aflate la limita dintre zona stâncoasă şi pajiştile alpine, în care se întâlnesc smirdarul şi jneapănul care formează întinse suprafeţe din habitatul prioritar Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron. Jneapănul, specie protejată în România, are o distribuţie foarte mare pe pantele abrupte ale Retezatului, contribuind la susţinerea grohotişului. Zâmbrul, specie rară de arbore, relict din timpul glaciaţiunii, apare în grupe mai mari şi mai compacte decât în alte masive muntoase. În zonele periferice ale sitului se desfăşoară exploatări forestiere cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Fauna Situl, datorită habitatelor sale foarte diverse, naturale sau foarte puţin modificate de intervenţia umană, adăposteşte o faună deosebit de bogată atât în ceea ce priveşte numărul de specii, cât şi ca număr de exemplare care alcătuiesc populaţiile acestora. Nevertebratele, reprezentate prin mii de specii încadrate în toate grupele taxonomice caracteristice habitatelor carpatice, cu toate că au fost mult studiate, sunt încă puţin cunoscute. În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe endemite din Retezat, fiind identificate până în prezent nouă subspecii endemice de fluturi de zi şi cel puţin zece specii endemice de insecte ale căror larve trăiesc în apă. Ultimele două grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor superioare ale apelor din zona alpină. Viermii cilindrici au fost bine studiaţi, fiind cunoscute mai mult de 140 de specii, inclusiv opt endemite. Unele genuri de fluturi ajung aici la diversităţi specifice foarte ridicate. Ca o recunoaştere a importanţei pe care o are Retezatul pentru conservarea fluturilor, Lunca Berhina a fost declarată Arie de Importanţă Lepidopterologică Europeană. Speciile de fluturi de interes comunitar care trăiesc în sit sunt: fluturele maturna, fluturele roşu de mlaştină, fluturele tigru, fluturele ţestos, albiliţa mică (specie periclitată de modificarea regimului hidrologic al habitatului) şi o specie de molie extrem de rară, prezentă pe pajiştile pe substrat calcaros, Retezatul şi Cheile Turzii fiind singurele situri Natura 2000 în care aceasta a fost semnalată. Tot printre nevertebratele de interes comunitar ale acestui sit se află cosaşul transilvănean, croitorul alpin şi un alt croitor, prioritar pentru conservare şi care se găseşte numai în câteva masive muntoase din ţară. Dintre peşti, în râuri întâlnim chişcarul, specie de interes comunitar a cărui prezenţă reprezintă încă o dovadă a calităţii apelor Retezatului, alături de alte specii cu acelaşi statut de protecţie precum zglăvoaca şi moioaga. În secolul trecut au fost introduşi în câteva lacuri glaciare păstrăvii de lac, o subspecie neindigenă adusă din Alpi, în prezent făcându-se studii pentru a se vedea dacă această subspecie a fost unul dintre factorii care au cauzat scăderea populaţiilor de amfibieni care utilizează ca locuri de înmulţire lacurile glaciare. Mai mult de jumătate din numărul de specii de amfibieni întâlnite în România sunt semnalate în Retezat, printre care opt specii sunt considerate de către specialişti rare şi vulnerabile la nivel naţional. Reptilele sunt reprezentate prin nouă specii, aproape 40% din reptilele terestre ale României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel naţional, şase sunt considerate vulnerabile. Numărul de 185 de specii de păsări întâlnite în sit este mare pentru o zonă montană, dintre acestea 122 fiind specii cuibăritoare. Aici se pot întâlni specii rare precum acvila de munte, acvila ţipătoare mică, şerparul, şoimul călător, cocoşul de munte, buha, minuniţa, barza neagră şi multe alte specii. Mamiferele determinate până în prezent în sit sunt în număr de 55 de specii şi reprezintă peste 23% din mamiferele terestre ale Europei, ceea ce arată încă o dată diversitatea habitatelor naturale prezente aici. Situl oferă condiţii pentru supravieţuirea unor populaţii reprezentative de carnivore mari (lup, urs şi râs). De asemenea, se întâlnesc în parc ierbivore mari precum capra neagră, cerbul şi căpriorul. Carnivorele de mici dimensiuni, cum sunt pisica sălbatică şi mustelidele găsesc în diversele habitate ale parcului micromamifere care le asigură o parte din hrană. Peşterile din Retezatul Mic sunt folosite de urşi pe timpul iernii, iar liliecii găsesc aici condiţii bune pentru hibernare, repaus diurn sau maternitate. Au fost identificate 13 specii de lilieci dintre care şase sunt de interes comunitar (liliacul cârn, cel comun şi comun mic şi cei trei cu potcoavă, mare, mediteranean şi mic). Vidrele pot fi întâlnite pe unele râuri folosind resursele bogate de peşte. Marmotele au fost colonizate din Alpi mai întâi în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Activităţile principale din sit sunt cele legate de agricultură, iar spre SE, pe Valea Jiului, există localităţi cu specific minier ca Petroşani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Câmpu lui Neag, sărăcite puternic în ultimii ani din cauza reducerii activităţii de minerit în zonă. În sit sunt prezente însă câteva grupuri de cabane precum cele de la Pietrele sau de la Lacul Gura Apelor şi mai multe cabane izolate (Genţiana, Casa Laborator Gemenele) şi refugii montane (Bucura, Poiana Pelegii şi Zănoaga). Singurele activităţi tradiţionale care au loc în sit sunt cele ciclice legate de păşunat. Zona are o istorie bogată, dovedită de numeroasele vestigii istorice şi culturale. În peşteri s-au găsit dovezi ale prezenţei umane încă din epoca de piatră, iar urme ale epocii fierului au fost descoperite la Subcetate şi Unirea. Tezaurele de monede din argint descoperite la Sălaşu de Sus sunt reprezentative pentru civilizaţia dacă, iar monedele din perioada postaureliană descoperite tot aici atestă continuitatea populaţiei locale şi relaţiile economice ale daco-romanilor cu Bizanţul. Găsim aici vechi lăcaşuri de cult, declarate Monumente istorice, precum biserica Densuş (simbol al creştinătăţii timpurii din secolul al X-lea, este cea mai veche biserică ortodoxă din lume în care se mai oficiază slujbe. A fost construită pe bazele fostului templu roman din secolul I e.n.), biserica Râu de Mori (datată de unii autori tot în secolul X), bisericile din Peşteana, Ostrov, Sântămărie Orlea şi Sânpetru (secolul al XIII-lea). De asemenea sunt răspândite în zonă o serie de cetăţi sau castele precum Cetatea medievală Colţ din Suseni şi Castelul Kendeffy din Sântămărie Orlea (secolul al XIII-lea), Cetatea medievală Mălăieşti (secolul al XIV-lea), Conacul Cândea din Râu de Mori (secolul al XV-lea) sau Curtea fortificată a cnejilor din Sălaş (secolul al XIV-lea). În fiecare sat din zonă au loc manifestări culturale cu ocazia zilelor numite „Nedei“, legate de regulă de principalele sărbători religioase, în care se poate admira portul popular haţegan şi dansurile haţegane. Zona este renumită şi apreciată de vizitatori şi pentru gastronomia locală specifică zonei, fiind renumiţi virşlii din Sălaşu de Sus (cârnăciori condimentaţi preparaţi după rețeta tradiţională moştenită în familie) sau ţuica de Răchitova (produsă după o reţetă tradiţională moştenită în familie care datează de sute de ani din pruni văratici autohtoni semisălbătici crescuţi din lăstari). aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul, turismul de masă şi tăierile ilegale au impact negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului În sit există numeroase amenajări şi dotări: panouri de avertizare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, cu hărţi, clădiri administrative, centre de vizitare şi informare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc (acestea din urmă fiind amenajate numai acolo unde focul este permis). 0 1,5 3 4,5 km 553 retezat - ro SCi 0217 dealul mocrei - roviNa - iNeu - ro SCi 0218 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Bocsig, Buteni, Chisindia, Ineu, Şilindia. supraFaţa: 3.730 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 23‘ 51‘‘; Long. E 21˚ 57‘ 31‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 374 max., 102 min., 157 med. dealul MoCrei - roviNa - iNeu - ro SCi 0218 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Arad accesul este posibil pe DJ709 până în localitatea Ineu, de unde accesul în sit se poate face doar pe drumuri agricole care pleacă din sud-estul acestei localități. Se poate ajunge în sit şi cu trenul, pe rutele Arad-Gurahonț, Brad-Ineu, Ineu-Gurahonț, cu coborâre în stația feroviară Ineu. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 91M0 - Păduri balcano-panonice de cer şi gorun; 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Ophiogomphus cecilia • Eriogaster catax • Croitor marmorat (Pilemia tigrina) • Nymphalis vaualbum • Dioszeghyana schmidtii • Arytrura musculus • Cosaş (Isophya costata) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă pe 60% din suprafaţa sa păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar, carpen şi tei din zona de şes înalt a Câmpiei de Vest, aflată la limita dealurilor. Balta cu arinişuri, canalele, lacurile, mlaştinile, turbăriile şi culturile agricole constituie habitate deosebit de importante pentru conservarea câtorva specii de nevertebrate (în special fluturi, dar şi coleoptere şi libelule). Situl constituie şi loc de pasaj de primăvară şi toamnă pentru multe specii rare de păsări, vegetaţia de la maluri şi prezenţa acestor păsări conferindu-i un aspect peisagistic deosebit. Tot cu mare valoare peisagistică şi conservativă este prezent în sit un habitat cu narcise. Biotopul geologie/geomorFologie Zona de câmpie a bazinului Crişului Alb are origine comună cu depresiunea Panonică. Fundamentul său se compune din blocuri de şisturi cristaline acoperite de sedimentar cretacic, peste care se află umplutura neogenă specifică depresiunii. Depozitele de umplutură sunt compuse din marne, argile, conglomerate şi nisipuri. Cuaternarul acoperă toată câmpia şi se compune din depozite fluvio-lacustre, pietrişuri, nisipuri, argile, argilă roşie, loessuri, depozite loessoide, nisip eolian, depozite de mlaştină şi turbă. gălbinelele, piciorul lupului, şuvarul de munte şi speteaza. În sit apare şi mana de apă sub forma unor pâlcuri şi în asociere cu alte 33 de specii, dintre care amintim menta de apă şi rogozul. Această asociație se dezvoltă în ape stagnante cu un conţinut bogat de materii organice. În sectoarele cu pantă redusă unde curentul este slab, se remarcă o vegetaţie cu plante submerse alcătuită din brădiş, broscariţă şi paşă. În bălți şi heleşteie apar elemente plutitoare de tipul lintiţei şi cornacilor. Situl include şi o poiană aflată în totalitate în fond forestier, importantă pentru conservarea narciselor care ocupă această suprafaţă oferind-i în perioada de înflorire (aprilie-mai) o imagine peisagistică deosebită. Habitatele pentru care a fost declarat situl au o stare bună de conservare. Fauna Deşi situl este declarat în special pentru conservarea unor specii de nevertebrate (fluturi, libelule şi coleoptere), el adăposteşte şi numeroase specii de peşti, amfibieni, reptile şi mamifere, dintre care multe protejate, fapt care îi sporeşte mult valoarea conservativă. Calitatea habitatelor din sit permite speciilor de nevertebrate protejate la nivel european să fie reprezentate prin populații cu o stare bună de conservare. Fauna ecosistemelor acvatice din sit este alcătuită din specii de peşti precum crapul, ştiuca, şalăul, somnul, linul, carasul argintiu şi somnul pitic. Speciile de herpetofaună frecvent întâlnite în sit sunt broasca de lac, broasca râioasă brună şi broasca râioasă verde, tritoni, şarpele de casă, şarpele de apă, şarpele de alun, năpârca şi mai rar țestoasa de apă. O caracteristică aparte a sitului o constituie comunitatea de păsări cuibăritoare sau de pasaj a bălții Rovina. Luciul de apă şi malurile atrag o multitudine de specii precum rața roşie, egreta mare şi mică, lopătarul, stârcul cenuşiu, stârcul de noapte, stârcul galben, rața mare, rața cu cap castaniu, rața mică, corcodelul mare, lişița, găinuşa de baltă, care atrag la rândul lor răpitoare ca şi codalbul, eretele de stuf, uliul găinar şi uliul păsărar, şoimul rândunelelor, şorecarul comun, vânturelul roşu etc. Brâul de stuf care înconjoară balta adăposteşte specii ca stârcul pitic, stârcul purpuriu, buhaiul de baltă, pițigoiul de stuf, greuşelul pătat, presura de stuf, lăcarul mare, lăcarul mic, lăcarul de stuf etc. Terenurile deschise din sit sunt utilizate ca habitate de hrănire şi cuibărire de sfrânciocul roşiatic, ciocârlie, ciocârlan, presură sură, codobatura albă şi cea galbenă, nagâț, mărăcinar negru şi mărăcinar mare, prepeliță, fazan etc. Mamiferele prezente în sit sunt căpriorul, rareori mistrețul, iepurele, vulpea, şoarecele subpământean, cârtița, ariciul şi mai rar vidra. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Cei 10000 de locuitori ai oraşului Ineu, aflat foarte aproape de sit, dispun de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat şi de canalizare. De asemenea, este funcțională alimentarea cu gaz metan, locuințele fiind încălzite predominant cu acest combustibil, practicându-se suplimentar şi încălzirea în sistem individual, cu lemne. Preocupările locuitorilor sunt în domeniul agriculturii, pisciculturii, creşterii animalelor, industria textilă, industria alimentară şi prelucrarea lemnului. În vecinătatea sitului au fost scoase la iveală vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri şi ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme şi pietre de moară), toate fiind izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de Villa Ieneu, fiind principala poartă de intrare în Țara Zarandului. În fiecare an, cu prilejul sărbătorilor de Paşte, în localitate se organizează tradiţionala horă a ineuanilor. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Incendierea cu caracter accidental a miriştilor şi a zăvoaielor şi utilizarea pesticidelor şi a fertilizanților în agricultură sunt activități care se practică atât în interiorul cât şi în afara sitului, având un puternic impact negativ asupra speciilor de nevertebrate pentru care acesta a fost desemnat. În interiorul sitului mai are loc şi exploatarea silvică fără replantare (cu impact asupra habitatelor forestiere şi speciilor de insecte legate de acestea), dar şi lucrări hidrotehnice care amenință regimul hidrologic al solului. De asemenea, a fost constatată şi practicarea braconajului cu capcane. aDminisTrarea siTului Pentru vizitarea sitului sunt necesare panouri de avertizare/ atenţionare, de informare şi orientare (hărţi), puncte de informare în localitățile învecinate, amenajări pentru observarea habitatelor de la distanță, poteci pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice (pentru evitarea degradării habitatelor protejate prin acces necontrolat) şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie Stratul edafic are aspect de mozaic şi include soluri zonale, reprezentate de soluri brune luvice şi luvisolurile albice, cernoziomuri, soluri cernozimoide şi rendzine, şi soluri azonale care iau naştere sub acţiunea unor factori pedogenetici locali şi sunt reprezentate de solurile hidromorfe (lăcovişti, soluri gleice şi pseudogleice). Hidrologie Hidrografic, teritoriul sitului se găseşte în bazinul Crişului Alb care este şi principalul curs de apă. Acest râu prezintă un regim hidrologic de tip panonic. Scurgerea lui se caracterizează prin debite medii mari spre sfârşitul lunii februarie, după care aproape tot timpul anului persistă apele mici. În sit există Lacul Rovina, care se învecinează cu fondul forestier, respectiv cu trupul de pădure Rovina. Nivelul pânzei freatice se apropie mult de suprafaţă, fiind influenţat în bună măsură de unghiurile de pantă şi de permeabilitatea terenului. Datorită organizării reliefului, alimentarea pânzelor freatice acvifere se face mai mult din precipitaţii şi mai puţin din râu. În prezent, regimul de alimentare al apelor freatice este puternic influenţat de lucrările de îndiguire şi desecare. aspeCte ClimatologiCe Situl beneficiază de un climat temperat continental spre subcontinental moderat, cu influenţe oceanice şi diferenţieri topo-climatice însemnate. Climatul este caracterizat prin dominanţa maselor de aer vestic şi sud-vestic cu umiditate ridicată, la care se adaugă pătrunderi de aer tropical, iar din nord, invazii de aer polar. Media multianuală a temperaturii aerului este de 10,6 °C. Regimul eolian indică o predominantă sudică (iarna şi toamna) şi una nordică (primăvara şi vara). Precipitaţiile medii multianuale variază între 540 şi 650 mm. Numărul mediu anual al zilelor în care solul este acoperit cu zăpadă este destul de scăzut datorită pătrunderii maselor de aer atlantice sau mediteraneene. BioCenoza vegetaţia Pajiştile de rogoz şi coada vulpii ocupă suprafeţe întinse în zonele umede din sit. Zăvoaiele sunt formate din sălcii şi răchite, arin alb, frasin, carpen şi stejar, având stratul arbustiv cu o înălţime medie de 2,5-3,5 m compus din exemplare de lemn câinesc, păducel, porumbar, zmeur, sânger, alun, dud, amorfă sau măceş. În stratul ierbos, speciile dominante sunt trestioara, iarba câmpului, iarba deasă, turița, gălbijoara, golomățul sau angelica. În bazinul Crişului Alb, de-a lungul malurilor se dezvoltă o vegetaţie palustră bistratificată un strat cu o înălţime medie de doi metri unde predomină stuful, papura, rogozul şi un strat bazal cu o înălţime de 40-50 cm compus din specii higrofile şi hidrofile ca mărăraşul, 554 0 1 2 3 km rusca montană - ro SCi 0219 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Caraş-severin: Băuţar, Glimboca, Marga, Obreja, Oţelu Roşu, Rusca Montană, Zăvoi. Județul Hunedoara: Lunca Cernii de Jos. Județul Timiş: Nădrag, Tomeşti. supraFaţa: 12.747 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 36‘ 27‘‘; Long. E 22˚ 24‘ 51‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului altitudinea: 1377 max., 352 min., 793 med prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza pe DJ 684, care traversează localitatea Rusca Montană, precum şi pe calea ferată, până la gara comunei Rusca Montană. De asemenea, există drumuri forestiere şi poteci până în sit. HabiTaTele De inTeres ComuniTar Din siT 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). speCiile De inTeres ComuniTar Din siT amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx) • *Urs brun (Ursus arctos). nevertebrate: Nymphalis vaualbum. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Importanţa sitului este dată de valoarea naturală a pădurilor aflate în această zonă izolată, greu accesibilă. Aici se găsesc păduri virgine şi cvasivirgine, de amestec de foioase şi răşinoase, ce includ arbori cu vârste multiseculare care ating înălţimi de peste 40 m. Pe baza acestui fond natural valoros au fost identificate patru habitate de interes comunitar. Dintre acestea, pădurile aluviale cu Alnus glutinosa (anin negru) şi Fraxinus excelsior (frasin) reprezintă un habitat prioritar aflat într-o stare bună de conservare. Starea naturală a habitatelor forestiere permite coexistența tuturor celor trei specii principale de carnivore mari (lup, râs şi urs brun). Totodată, prezenţa unor specii de interes comunitar de amfibieni (buhai cu burta galbenă sau izvoraş cu burta galbenă) şi de nevertebrate (o specie diurnă de fluture frumos colorat numit popular fluturele țestos) completează valoarea naturală şi protectivă a sitului. Pe teritoriul acestuia se află două rezervaţii naturale, ambele fiind rezervaţii forestiere declarate anterior constituirii sitului (Rezervaţia Rusca Montană cu suprafața de 604 ha, şi Rezervaţia Pădurea Pleşu, cu suprafața de 1980 ha). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se caracterizează printr-un relief nivelat în trepte şi fragmentat de culmi lungi cu înălțimi în jur de 1300 m. În zona muntoasă se disting două unităţi geomorfologice principale. În partea de vest, de la depresiunea Caransebeşului până la bazinele râurilor Bega şi Cerna se conturează un relief puternic modelat, cu pante accentuate. Partea estică se prezintă sub forma unui platou înalt şi constituie una dintre particularităţile reliefului din munţii Poiana Ruscă. Profilul văilor este larg, puţin adânc, cu versanţi domoli. În munţii Poiana Ruscă apar formaţiuni metamorfice, cea mai mare parte constituite din şisturi cristaline (micaşisturi, amfibolite, gnaise, cu intercalaţii subţiri de calcare şi roci granitoide), precum şi formatiuni magmatice. Relieful format pe şisturile cristaline se caracterizează prin culmi înalte, cu pante abrupte. Nordul masivului se dezvoltă pe rocile cristaline mai slab metamorfozate, care formează Cristalinul de Poiana Ruscă. Şisturile cristaline (şisturi şi cuarţite) conţin intercalaţii dolomitice şi calcare care ating grosimi de ordinul a 3000 m, formând masive mari. Formaţiunile magmatice au o răspândire limitată şi sunt reprezentate de granodiorite, detaşându-se geomorfologic prin caracterul mai domol şi înălţimile mai reduse ale reliefului. Masivul este foarte interesant din punct de vedere geologic, având şisturi cristaline, calcare şi gresii, precum şi depozite de calcare metamorfice ce constituie bogăţia zonei, marmura (în special marmura statuară, care rivalizează cu cea de Carrara). Exploatarea marmurei se face pe ambii versanţi, atât spre vest cât şi spre NE. Există şi zăcăminte de plumb, zinc, cupru şi chiar aur. Ruşchiţa este centrul minier al acestui masiv muntos (marmura de Ruşchiţa este cunoscută datorită structurii sale decorative, precum şi a culorilor în nuanţe de alb şi roz). pedologie Circa 70-80% din suprafaţa sitului este acoperită cu districambosoluri tipice. Spodosolurile specifice pădurilor de molid ocupă suprafeţe mici la peste 1300 m altitudine. Calcarelor cristaline din Poiana Ruscă le corespund eutricambosoluri molice şi litice, mai puţin rendzine. Fiind formate pe loess cu o structură glomerulară şi o textură lutoasă şi lutoasă-nisipoasă, acestea sunt poroase, fapt ce determină un drenaj perfect. Când ploile sunt abundente, apa care se află în exces se infiltrează uşor şi în celelalte straturi, iar când este insuficientă, se ridică spre suprafaţă prin circulaţia ascendentă de la nivelul rădăcinilor. Hidrologie Situl este strabătut de râuri permanente (Ciotorog, Lozna, Loznişoara, Pârâul Negrii şi Rusca). Bazinele hidrografice care se suprapun cu limita sitului sunt Bega, Bistra, Cârlenţiu, Cerna, Cernuşoriţa, Ciotorog, Corneţ, Glâmboca, Lozna, Loznişoara, Negoi, Pârâul Negrii, Rusca, Stâlpu, Sterminos, Vârciorova. aspeCte ClimatologiCe Situl are un climat diferenţiat, influenţat în sud de zona înaltă a Meridionalilor, în vest de zona depresionară, iar în nord şi est de microclimatul luncii Mureşului şi bazinului Strei. În jurul zonei centrale a masivului se observă o distribuţie zonală, etajată a principalelor elemente climatice. Temperatura medie anuală variază între 9 şi 11 °C în regiunile depresionare periferice şi între 2 şi 8 °C în zona înaltă. Precipitaţiile sunt mai abundente tot timpul anului în partea centrală înaltă a masivului, în special în regiunile Padeş, Rusca, Ruşchiţa, Vadu Dobrii, Poiana Rachiţele, Alun. În decursul unui an, media zilelor cu cer senin este de 40, iar înnourări totale se înregistrează timp de 120-140 de zile. Vânturile care bat din S-SV sunt cunoscute sub numele de Coşava (vânturi calde de primăvară care topesc zăpezile). BioCenoza vegetaţia Vegetația este reprezentată în cea mai mare parte de păduri, iar zona de platou din partea de est şi NE a masivului Poiana Ruscă cuprinde suprafeţe întinse de păşuni şi pajişti. Distribuţia zonală a vegetaţiei este determinată de variaţia condiţiilor de climă, altitudine şi compoziţie a solului. Astfel, la altitudini în jur de 1300 m se întâlnesc zone înguste de pajişti alpine presărate cu tufărişuri de ienupar. Coborând la 800-900 m, întâlnim păduri de fag, brad şi molid, în amestec cu mesteacăn, carpen şi gorun. Deşi acoperă doar 0,2% din suprafața împădurită a țării, situl cuprinde 25 din cele 212 tipuri de stațiuni forestiere, precum şi 26 dintre cele 306 tipuri naturale de pădure. Platoul masivului găzduieşte pajişti montane (cu păiuş roşu şi iarba vântului), care odată cu scăderea treptată a înălţimii trec spre est în pajişti colinare. Dintre fructele pădurii întâlnim specii de fragi, zmeură, mure, coacăze, merişor şi afin. Mai rar, pe versanţi se întâlneşte o specie de liliac sălbatic. Covorul floral este bogat, mai ales în pajiştile montane şi colinare şi în luncile văilor. Câmpurile cu toporaşi şi brânduşe pătrund pe alocuri în pădurea rară de foioase sau în luminişuri. Zona de păşuni şi pajişti găzduieşte multe specii de plante cu întrebuințări medicinale populare (coada şoricelului, rostopască, coada calului etc). Fauna Situl adăposteşte o faună relativ bogată, distribuită în funcţie de zonele de vegetaţie şi de altitudine. Pădurile de fag, brad şi molid din partea centrală a masivului Poiana Ruscă sunt populate de urs brun, lup, vulpe, pisică sălbatică, viezure, jder de copac, cerb carpatin, căprioară, mistreţ, iepure. Mai rar, în pădurile de foioase poate fi întâlnit râsul. Dintre speciile de amfibieni, situl găzduieşte o populație bine reprezentată de buhai cu burta galbenă. Dintre speciile de peşti prezente în sit le menționăm pe cele din apele de munte reci şi bogat oxigenate, păstrăv, lipan şi clean. Dintre păsările caracteristice pădurilor de foioase din zona sitului menționăm acvila țipătoare mică, vulturul şerpar, cucul, ciocârlia, ciocănitoarea, ciocănitoarea verde, gaiţa, corbul, privighetoarea şi privighetoarea roşcată. Privighetoarea roşcată este un oaspete de vară în România care se instalează în pădurile cu mult subarboret, în general în ţinuturi joase din preajma localităților. ruSCa MoNtaNă - ro SCi 0219 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Economia este cea specifică zonei de munte, în sensul preponderenţei activităţilor extractive faţă de cele agricole. Resursele naturale au determinat de-a lungul timpului caracterul economiei locale, bazat pe industria extractivă de marmură, fier, argint, plumb şi zinc, dar şi pe industria prelucrătoare a lemnului. Carierele de fier şi plumb din Rusca Montană/Ruşchița au fost exploatate încă din timpul dacilor şi au continuat în perioada medievală şi modernă, până în zilele noastre. Carierele de la Ruşchița au fost exploatate şi în epoca romană, medievală şi modernă. În prezent, activitatea industrială principală din zonă este cea de exploatare şi prelucrare a marmurei. Alte activități industriale sunt cele de exploatare a minereurilor şi lemnului. Dovezile arheologice ale existenţei aşezărilor umane în zonă constau în obiecte de silex, precum şi o monedă ce imită drahma, descoperite în partea de nord a drumului antic roman dintre Ulpia Traiana şi Sarmizegetusa. De-a lungul istoriei, în zonă au fost create drumuri montane, în funcţie de necesităţile vremii („Drumul marmurei“, „Drumul fierului“ şi „Drumul armelor“). Încă de pe vremea dacilor liberi s-au efectuat exploatări ale minereurilor de fier, cu o prelucrare ce poate fi numită astăzi „ecologică“. Denumirea comunei Rusca Montană provine de la munţii Poiana Ruscă, prin „rusca“ înţelegându-se „satul de sub munte“. În afară de peisajele sălbatice ale Munţilor Poiana Ruscă, localitatea Rusca Montană le oferă turiştilor câteva obiective turistice demne de vizitat, monumentele istorice şi de patrimoniu fiind reprezentate de „Monumentul Eroilor“, Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă, Piaţa Monte Grappa, Muzeul Peter Pan. Persoana reală Peter Pan (care a inspirat personajul omonim din patrimoniul cultural universal) a fost un soldat în armata austro-ungară, născut în 1897 în localitatea Rusca Montană. Soldatul Peter Pan este unul dintre cei peste 22900 de soldaţi care şi-au găsit sfârşitul în luptele dintre italieni şi armata austro-ungară, lupte care au avut loc între anii 1917-1918 pe Muntele Grappa din nordul Italiei. În 1937, Clubul Turistic Bănăţean a ridicat în zonă un monument al turismului, unic în lume. Amplasat inițial în locul numit „Şapte Izvoare“, la o altitudine de 800 m, şi construit din marmură, acest monument a fost mutat relativ recent la intrarea în localitatea Rusca Montană. Monumentul turismului este alcătuit din opt blocuri compacte de marmură albă de Ruşchița şi are o înălțime de circa 2 m. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Transportul de mare tonaj are o influență negativă cu un caracter permanent asupra sitului şi asupra caselor aflate în vecinătatea drumului. De asemenea, tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. 0 0.9 1,8 2,7 km aDminisTrarea siTului În sit există poteci pentru vizitare, precum şi trasee turistice cu locuri de campare prevăzute cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Sunt necesare bariere şi puncte de intrare, panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare, amenajări pentru observare şi supraveghere, precum şi trasee tematice. 555 SăCueNi - ro SCi 0220 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Săcueni. supraFaţa: 733 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 20‘ 20‘‘; Long. E 22˚ 8‘ 21‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 182 max., 119 min., 155 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI SăCueNi - ro SCi 0220 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN19B (Săcuieni-Nuşfalău), spre partea de nord a sitului, şi DJ767A (Săcuieni-Ciohoi), spre estul sitului. Există căi de acces şi de pe drumurile locale din Olosig, Cubulcut, Sânicolau de Munte şi Săcuieni. Cu trenul se poate ajunge până în oraşul Săcuieni. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). plante: *Dediţei (Pulsatilla pratensis ssp. hungarica). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru conservarea zăvoaielor cu plop şi salcie. Întreaga zonă constituie loc de odihnă şi hrănire pentru numeroase specii de păsări, multe protejate, precum şi pentru două specii de amfibieni şi reptile de interes comunitar. Aici, vegetaţia plutitoare, plaurul, care în general se găseşte în regres în alte regiuni, s-a păstrat în toată complexitatea sa, iar în pajişti întâlnim dediţeii, specie de interes comunitar. Situl include şi Rezervaţia Naturală Lacul Cicoş. Biotopul geologie/geomorFologie Zona reprezintă o adâncitură în forma unui jgheab care s-a format acum circa 250 milioane de ani, în care s-a depus sedimentul gros al Mării Panonice. În urma unei mari mişcări tectonice, albia mării s-a ridicat şi Marea Panonică a devenit lac. Toate acestea au determinat ca la alcătuirea geologică a zonei să participe formaţiuni cuaternare, terţiare şi mezozoice care stau pe un fundament cristalin. pedologie În sit se întâlnesc solul negru podzolic, cernoziomurile cambice gleizate, protosolurile şi solurile aluviale frecvent gleizate, solurile brune, solurile pseudogleice albice, solurile gleice situate pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente, precum şi suprafeţe de sol afectate prin degradare agrofizică. Hidrologie Din punct de vedere hidrologic, zona sitului aparţine bazinului Crişul Repede, Lacul Cicoş reprezentând albia îmlăştinită a unui afluent al Barcăului. Stratul de apă se află în nisipurile maro-gri de la suprafaţă. Lacul Cicoş este alimentat cu apă din izvoare subterane, aceasta fiind puternic mineralizată. aspeCte ClimatologiCe Clima din zona sitului este continental-moderată, cu influenţe oceanice şi mediteraneene, influenţată de circulaţia aerului nordic şi nord-vestic. Temperatura medie anuală este de 10,7 °C. În marea majoritate a anului, vântul bate din direcţia vest, sud-vest, iar în timpul iernii sunt frecvente vânturile continentale reci nordice şi nord-estice. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde habitatul de zăvoaie cu salcie albă şi plop alb, care se dezvoltă pe depozite aluviale recente. Solul poate fi bine drenat între inundaţii sau poate rămâne ud. Ca urmare a regimului hidric specific, speciile lemnoase dominante sunt reprezentate de stejar, frasin, ulm de munte, velniş, ulm de câmp, plop negru, plop tremurător şi arin alb. În stratul subarboretului trăiesc specii de hamei, mălin, liane ca iedera, viţa neagră şi viţa de vie sălbatică, alături de plante ierboase ca brebeneii, laptele păsării, coacăzul roşu, rodul pământului oriental etc. Pe plaurii de pe lacul Cicoş se dezvoltă vegetaţia caracteristică stufărişurilor, având adesea încorporate în mijlocul lor pâlcuri de sălcii pitice, rogozuri, trestii de câmp şi trifoişte. Unde plaurul are o grosime mai mare de un metru se formează arinişuri. În stufărişuri cresc specii caracteristice acestora precum stuful, trestia, diferite specii de papură, pipirigul, lintiţa, cucuta de baltă şi broscariţa. Numeroase plante acvatice şi-au redus drastic populaţiile, precum foarfeca bălţii şi nufărul. Pe margine pot apărea plante ca păiuşul de livezi, golomăţul, trifoiul, rogozul şi busuiocul de câmp. În zonele de păşune sunt caracteristice păiuşul, pirul şi timoftica. Comunităţile vegetale din pajişti conservă o specie subendemică pentru bazinul panonic, dediţeii, situl fiind limita estică a arealului acestora. Fauna În ceea ce priveşte entomofauna, aceasta este reprezentată în principal de specii de ploşniţe de cereale, greieri de câmp, greieri de casă, călugăriţa comună, lăcusta călătoare italiană, coropişniţa, gândacul Ileana, cărăbuşul de mai, fluturele coada rândunicii. Dintre speciile de amfibieni şi reptile amintim broasca mare de lac, broasca verde, broasca râioasă brună, broasca de pământ, brotăcelul, tritonul comun, năpârca, şarpele de alun, şarpele rău, şopârla cenuşie, guşterul, şarpele de casă, şarpele de apă, buhaiul de baltă cu burta roşie şi ţestoasa de apă, ultimele două fiind specii de interes comunitar. Dintre cele mai comune specii de peşti amintim carasul, linul, somnul pitic, crapul, somnul, ştiuca, bibanul soare. Speciile de păsări care au fost semnalate în sit sunt turturica, uliul porumbar, vânturelul roşu, şorecarul comun, eretele de stuf, viesparul, cucul, ciocănitoarea sură, ciocănitoarea pestriţă mare, pupăza, silvia de câmp, silvia porumbacă, pitulicea mică, pitulicea sfârâitoare, sitarul de pădure, mierla, sturzul de vâsc, mărăcinarul mare, privighetoarea, codroşul de pădure, piţigoiul mare, piţigoiul albastru, mugurarul, fâsa de pădure. Dintre păsările acvatice menţionăm cormoranul mic şi cel mare, stârcul cenuşiu, stârcul purpuriu, stârcul de noapte, stârcul galben, egreta mare, egreta mică, buhaiul de baltă, stârcul pitic, raţa mare, lişiţa, cormoranul mare şi cel cu gât roşu, găinuşa de baltă etc. Speciile de mamifere sunt destul de numeroase pentru o zonă antropizată, fiind reprezentate de vulpe, dihor, viezure, jder de copac, pârş mare, pisică sălbatică, veveriţă comună, şoarece de pădure, şoarece de câmp, chiţcan de pădure, cârtiţă, arici, iepure, mistreţ, căprior, cerb lopătar, cerb carpatin, bizam. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Principalele ocupaţii ale localnicilor sunt agricultura şi creşterea animalelor, însă o mare parte din forţa de muncă este absorbită de oraşul Secuieni, care are dezvoltată industria uşoară de confecţii şi încălţăminte, prelucrarea lemnului, morăritul şi panificaţia, prelucrarea metalelor, comerţul, transporturile. Oraşul Săcuieni şi satele aparţinătoare dispun parţial de canalizare şi alimentare cu apă potabilă, acestea fiind în curs de execuţie, iar încălzirea locuinţelor se face în mod individual, cu lemne şi gaze naturale. De la sfârşitul neoliticului au fost scoase la iveală, în vecinătatea sitului, unelte de piatră şlefuită, unelte de cupru şi frag- mente de ceramică, morminte şi urme de case. Epoca fierului este evidenţiată printr-un mormânt celtic, unul dintre cele mai vechi morminte de acest gen de pe teritoriul ţării. Descoperirile arheologice păstrează urmele popoarelor migratoare (sarmaţilor, gepizilor, hunilor şi slavilor). În zilele noastre se păstrează multe construcţii vechi din secolul al XVIII-lea (biserici şi palatul Studenberg). Obiective care au intrat deja în circuitul turistic al zonei sunt şirurile de pivniţe care sunt prezente în fiecare comunitate locală din zonă. Săpate în solul lutos al dealurilor, aceste pivniţe sunt moştenite din generaţie în generaţie, unele având şi 300 de ani vechime, servind pentru depozitarea butoaielor cu vin, a legumelor şi cerealelor produse în gospodăriile proprii. Ziua oraşului Săcuieni şi a localităţilor aparţinătoare se organizează anual în cadrul şirului de festivităţi „Toamna pe Valea Ierului“, când au loc şi „Balul Strugurilor“, spectacole de cântec şi joc popular, târguri de produse tradiţionale etc. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Agricultura intensivă (nu şi cea practicată în mod tradiţional, pe suprafeţe mici), tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului Pentru administrare şi vizitare, în sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare (hărţi), puncte de informare, bariere pentru limitarea accesului în zonele sensibile, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. 0 556 0,5 1 1,5 km Sărăturile diN valea ileNei - ro SCi 0221 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Dumeşti, Leţcani, Româneşti. supraFaţa: 112 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 13‘ 56‘‘; Long. E 27˚ 22‘ 21‘‘ eCoregiunea: Podişul Central al Moldovei altitudinea: 147 max., 48 min., 77 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces către sit este DN28 (sectorul între Iaşi şi Târgu Frumos), din dreptul localităţii Leţcani. Situl mai este accesibil şi pe drumuri locale/agricole care pleacă din localităţile Avântu şi Ursoaia. Habitatele de interes comunitar din sit 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. speciile de interes comunitar din sit nevertebrate: Arytrura musculus. caracterizarea sitului prezentare generală Situl este acoperit în proporţie de 50% cu pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, habitat prioritar de interes comunitar, pe restul suprafeţei găsindu-se alte două tipuri de habitate de interes comunitar, Comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase şi Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. Tot aici a fost semnalată şi prezenţa fluturelui buhă, o specie de interes comunitar considerată relict al vechii faune preglaciare. În sit este inclusă şi rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Zona aparţine din punct de vedere structural părţii central estice a Platformei Moldoveneşti, care face parte la rândul ei din marea Platformă Est-Europeană. Platforma Moldovenească reprezintă o zonă rigidă, consolidată încă din Proterozoicul Mijlociu, cu un fundament cristalin vechi, cutat, faliat şi scufundat la adâncimi mari mai ales spre sud şi vest, acoperit de o cuvertură groasă de sedimente paleozoice, mezozoice şi terţiare. Aspectul general al reliefului este determinant în organizarea şi evoluţia reţelei hidrografice, fiind rezultatul interacţiunii continue a factorilor interni cu cei externi, al regimului geotectonic diferenţiat spaţio-temporal, al transgresiunilor şi regresiunilor marine repetate, precum şi al evoluţiei din Pliocen şi Cuaternar. pedologie Se remarcă existenţa a două clase principale de soluri zonale, respectiv a cernisolurilor caracteristice vegetaţiei de stepă şi silvostepă şi a luvisolurilor specifice etajului pădurilor de foioase. Din clasa cernoziomurilor se găsesc următoarele tipuri şi subtipuri de sol: cernoziom tipic, cernoziom cambic, cernoziom argic şi faeoziom greic. Pe suprafeţe întinse, pe versanţii cu înclinări mai mari se întâlnesc regosolurile, iar în cazul eroziunii accentuate apar şi erodisolurile. Pe suprafeţe destul de extinse, în special în luncă apar hidrosolurile formate în locurile cu exces de umiditate, reprezentate prin stagnosoluri favorizate de substratul luto-argilos, slab permeabil sau impermeabil, gleisoluri a căror apariţie se datorează extinderii relativ mari a luncilor, teraselor joase şi microdepresiunilor în care apa freatică se cantonează la adâncimi reduse şi limnosoluri, soluri submerse formate pe fundul unităţilor lacustre prezente în acest bazin într-un număr foarte mare. Cu o dezvoltare deosebită se remarcă solonceacul şi soloneţul, soluri dezvoltate în urma acumulării sărurilor solubile. Hidrologie Pârâul Ilenei şi afluenţii acestuia alcătuiesc un sistem fluvial dependent, tributar prin intermediul râului Bahlui râurilor Jijia şi Prut. Lungimea cursului principal (al pârâului Ileana) este de 14 km. Hidrostructurile de adâncime captive cu presiune situate sub nivelul talvegurilor râurilor conţin atât ape oligominerale potabile şi nepotabile, cât şi ape cu mineralizare ridicată, recomandate în scopuri terapeutice. Hidrostructuri captive fără presiune se găsesc în depozitele sarmaţiene care apar la zi în culmea interfluvială Bahlui-Jijija, având o mineralizare ridicată şi fiind valorificate înainte de al doilea război mondial în scopuri terapeutice, în prezent izvoarele fiind colmatate. În cadrul structurilor de suprafaţă aflate în general deasupra văilor râurilor din sit se identifică hidrostructuri de descărcare de tip interfluviu, ale căror acvifere se află la baza depozitelor loessoide şi în depozitele sarmaţianului superior, cu alimentare pluvio-nivală şi din apele de suprafaţă, identificate în zona interfluviului dintre Bahlui şi Jijia. aspeCte ClimatologiCe Aspectul general al reliefului, cu altitudini medii de sub 200 m şi poziţia geografică a bazinului hidrografic Ileana influenţează decisiv evoluţia elementelor climatice, cu rol important în formarea scurgerii din acest bazin. Regimul anual al precipitaţiilor cunoaşte variaţii importante, precipitaţiile medii lunare fiind în creştere în general din luna ianuarie sau februarie până în luna iunie, după care descresc până în ianuarie. Nebulozitatea atmosferică are valori medii anuale cuprinse între 6,2 şi 6,5%. Durata efectivă de strălucire a soarelui însumează circa 2015 ore/an la nivelul întregului bazin, însă cu unele diferenţieri în funcţie de altitudine şi condiţiile fizico-geografice locale. Iernile sunt deosebit de geroase, iar verile sunt foarte secetoase, majoritatea speciilor de plante maturizându-se şi înflorind la începutul toamnei. BioCenoza vegetaţia Situl este important din punct de vedere botanic, fiind reprezentat pe o mare suprafaţă de o pajişte ponto-sarmatică de sărături care se dezvoltă pe soluri de tipul solonciacurilor, cu unele specii rare precum hreanul sălbatic, glodurariţa, garoafa, mătriţă şi pătlagina. Alte specii importante identificate la nivelul acestor pajişti sunt păiuşul stepic, pirul târâtor, peliniţa, peliniţa de sărătură, sica, păstăioara, irisul sălbatic, sparanghelul, rugina, iarba de sărătură, limba mielului etc. O specie periclitată în România, care se găseşte în sit, este hodoleanul tătăresc, care apare împreună cu alte specii cum ar fi sângele voinicului, aglica şi sânziana albă. Pe malul pârâului Ileana apar pipirigul, papura, stuful, cervana, lăcrimiţa şi mai multe specii de rogoz, ceea ce reprezintă o bună diversificare în componenţa floristică şi structurală a vegetaţiei higrofile din sit. Fauna Fauna din sit a fost puţin studiată, totuşi în această zonă a fost identificată o specie de nevertebrate de importanţă comunitară şi anume fluturele buhă. Alături de acesta se găsesc în sit şi alte specii de lepidoptere vulnerabile sau periclitate cum este fluturele de mărul lupului. Fauna de vertebrate este cea comună pajiştilor sărăturate, fiind reprezentată de şopârla de câmp, şarpele de casă, cârtiţa, şoarecele de câmp, presura sură, codobatura galbenă, mărăcinarul negru, sticletele, câneparul, scatiul, vânturelul roşu. aspecte socio-eConomiCe Și CulTurale Localnicii au ca principale preocupări agricultura (cultura cerealelor, a viţei de vie şi a pomilor fructiferi), alături de creşterea animalelor. La acestea se mai adaugă preocupări legate de piscicultură, prelucrarea lemnului, prestări servicii, morărit şi panificaţie, exploatare forestieră, construcţii, prelucrarea şi procesarea laptelui şi a altor produselor animale, producere de material semincer pentru agricultură şi industrie uşoară. Localităţile nu dispun în totalitate de alimentare în sistem centralizat cu apă potabilă (nefiind încă finalizată), situaţie în care se află şi canalizarea (excepţie făcând oraşul Podul Iloaiei, unde există canalizare în curs de modernizare şi extindere). Încălzirea locuinţelor se face în sistem individual, cu lemne. În zona sitului, în cadrul unui şantier arheologic, au fost scoase la iveală obiecte în special din ceramică, din diverse perioade: neolitic, epoca bronzului, perioada migraţiilor, epoca daco-romană şi cea medievală. Astăzi se remarcă în localităţi bisericile de lemn, cum sunt Biserica din lemn de la Păuşeşti din secolul al XV-lea şi Biserica Rotundă din Leţcani, considerată unicat în România prin planul ei perfect rotund asemănător Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Locuitorii comunelor sărbătoresc în fiecare an zilele localităţii, când au loc manifestări culturale. În fiecare zi de luni se păstrează tradiţia veche a organizării unui târg de tip iarmaroc. Sărăturile diN valea ileNei - ro SCi 0221 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Supraexploatarea pajiştilor, executată periodic, mai ales în prima parte a sezonului de vegetaţie, duce la apariţia de vetre de buruieni în dauna speciilor native, modificarea destinaţiei terenurilor în scopul extinderii suprafeţelor cultivate determinând modificarea compoziţiei floristice caracteristice sitului. Cosirea înainte de maturizarea seminţelor afectează speciile caracteristice sitului, drenările modificând regimul hidric şi conţinutul de săruri din sol şi afectând direct speciile halofile. aDminisTrarea siTului În sit sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare în comunităţile învecinate şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. În prezent, în zonă există doar un panou de informare. 0 0,5 1 1,5 km 557 Sărăturile JiJia iNFerioară - Prut - ro SCi 0222 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Andrieşeni, Gropnița, Movileni, Popricani, Probota, Trifeşti, Victoria, Vlădeni, Țigănăşi. supraFaţa: 10.613 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 24‘ 3‘‘; Long. E 27˚ 19‘ 17‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 148 max., 32 min., 42 med. Sărăturile JiJia iNFerioară - Prut - ro SCi 0222 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face pe DN24C (Iaşi-Vânători-Probota-Ştefăneşti) sau pe DN24 (Iaşi-Vama Sculeni). De asemenea, din DN24C se poate continua pe DJ282C până la gârla Vişina sau se poate accesa drumul DJ282 până la Vlădeni, localitate limitrofă sitului. Pe calea ferată se poate ajunge în sit pe ruta Iaşi-Dorohoi, cu oprire în staţiile Movileni, Larga Jijia şi Vlădeni. Habitatele de interes comunitar din sit 3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase. speciile de interes comunitar din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). nevertebrate: Arytrura musculus. pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru a conserva zone umede din Câmpia Moldovei (lacuri, bălţi, heleşteie, canale şi albii de râu) alături de zone ripariene, de lizieră, pajişti şi sărături care adăpostesc şase tipuri de habitate de interes comunitar, dintre care unul este prioritar pentru conservare. Zonele acvatice prezintă o deosebită importanţă atât pentru peşti, amfibieni şi reptile, printre care se remarcă cele de interes comunitar ca zvârluga, buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu crestă şi ţestoasa de apă, cât şi pentru avifaună, care iese aici în evidenţă printr-o mare diversitate specifică, 205 specii, dintre care 117 cuibăritoare. De remarcat este numărul mare de exemplare din aceste specii pentru care zona este unul dintre cele mai importante teritorii de cuibărit din bazinul românesc al Prutului, un loc de popas bogat în hrană şi liniştit în timpul migraţiei sau unul din cartierele cele mai căutate din estul României pentru iernare. Valoarea sitului pentru conservare este completată de prezenţa unui fluture de noapte mai rar în fauna României, fluturele buhă. Biotopul geologie/geomorFologie Câmpia Moldovei are un fundament alcătuit dintr-un soclu cristalin şi o cuvertură sedimentară formată din depozite sedimentare de vârste diferite: aluviuni argilo-nisipoase, nisipuri, prundişuri, luturi loessoide, argile albastre-cenuşii, nisipuri argiloase, gresii, calcare oolitice, marne, argile cenuşii-albăstrui, calcare albicioase etc. Sărăturile Jijia inferioară-Prut sunt situate în depresiunea Jijiei, străbătută de văile Jijiei şi ale afluenţilor săi, cu aspect colinar, la altitudinea de 32 m. Teritoriul este circumscris bazinului mijlociu al Prutului, caracterizat prin existenţa a numeroase microdepresiuni, microgrinduri, meandre şi cursuri părăsite (numite pruteţe), grădişti şi microrelief de coşcovă. pedologie Pe suprafeţe relativ întinse se întâlnesc solurile sărăturoase de tip soloneţ, sărace în calciu şi alcaline, care s-au format pe depozite alcătuite din argile, lut argilos şi loess. În sit mai există şi cernoziomuri, care ocupă culmile interfluviale uşor ondulate şi terasele râurilor. Aceste soluri de luncă sunt puternic influenţate de regimul pluviometric. Primăvara, după topirea zăpezilor, se îmbibă cu apă în straturile superficiale iar în perioadele secetoase, din cauza evaporaţiei intense, se usucă puternic şi apar frecvent crăpături. 558 Hidrologie Reţeaua hidrografică a sitului se formează în jurul Jijiei, cel mai important afluent din bazinul hidrografic Prut. Lunca inferioară a Jijiei este umedă, pe alocuri mlăştinoasă, iar primăvara, suprafeţe întinse sunt acoperite de ape provenite din topirea zăpezilor şi precipitaţii. Pentru reducerea riscului de inundaţii şi viituri au fost construite numeroase diguri, canale şi lacuri de acumulare, astăzi acestea având şi destinaţie piscicolă sau fiind folosite ca surse de apă pentru irigaţii şi localităţi. Cele mai mari acumulări de apă din sit sunt Vlădeni, Borşa, Larga Jijiului şi Ţigăneşti, care împreună cu râul Jijia şi cu unii afluenţi ai săi, dar şi cu o mulţime de canale de drenaj prezente în tot situl, formează un complex de ecosisteme acvatice. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează întru-un climat temperat-continental cu o nuanţă proprie. Temperatura medie anuală este de 9,8 °C, iarna atingând valori de până la –35 °C, iar vara de 40 °C. Precipitaţiile depăşesc rareori 460 mm, regiunea fiind supusă frecvent secetei de lungă durată. Vânturile dominante sunt din direcţia NE. BioCenoza vegetaţia Situl prezintă suprafeţe mari de luciu de apă, stufărişuri şi păpurişuri mai mult sau mai puţin compacte, canale şi diguri, suprafeţe mlăştinoase, pajişti cu ierburi scunde şi de sărătură. Pajiştile stepice sunt prezente în aval de lacul Hălceni şi sunt caracterizate de prezenţa asociaţiilor de păiuş stepic cu alte specii de păiuş, alături de care se mai întâlnesc firuţa de fâneţe, pirul cristat şi cel târâtor, zâzania, sulfina galbenă, pelinul, trifoiul târâtor şi altele. În zonă este menţionată şi prezenţa unei specii de stânjenel extrem de rare. Vegetaţia higrofilă este favorizată de adâncimea redusă a apei, fiind prezente specii ca stuful, papura, rugina, pipirigul şi rogozul. Pe luciul apei plutesc lintiţa, broscariţa şi plutnica, iar masa apei este invadată de specii de plante ca troscotul de baltă, iarba de baltă şi mana-apei. Toate aceste plante aparţin habitatului protejat în spaţiul european Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition. Malurile de canale şi râurile prezintă asociaţii vegetale care aparţin habitatului Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention sp. Terenurile unde umezeala este mai pronunţată şi care au un conţinut de sare mai ridicat permit dezvoltarea habitatului comunitar Comunităţi cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile, umede şi nisipoase, iar zonele de sărătură mai uscate adăpostesc plante care aparţin habitatului prioritar Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Alături de cele descrise mai sus, în sit se mai întâlnesc habitatele Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor până la cel montan şi alpin şi Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), întregind astfel tabloul format de cele şase habitate pentru care a fost desemnat acest sit. Fauna Dintre nevertebratele din sit, pe lângă cele comune habitatelor acvatice reprezentate de viermi inelaţi şi cilindrici, scoici, melci, buhai de baltă, libelule, scorpioni de apă, ploşniţe de apă, diverse grupe de crustacee, apar şi numeroase insecte care aparţin ecosistemelor terestre, dintre care amintim o specie de interes comunitar de fluture nocturn, fluturele buhă. Ihtiofauna râurilor din sit este formată din peşti de talie mică precum zvârluga (specie de interes comunitar cu prezenţă certă în sit), mreana, porcuşorul, plevuşca, foarte rar fiind întâlniţi avatul şi ţiparul. În unele râuri ca Jijia numărul speciilor de peşti este foarte mic, mai ales în zonele în care apa este foarte poluată. În balta Teiva-Vişina, specia dominantă este linul, fiind însoţită de specii ca ţiparul, guvidul de bală, carasul, bibanul şi ghidrinul. În heleşteiele pentru piscicultură sunt crescute diverse specii de peşti precum crapul, sângerul, cosaşul, alături de care se mai întâlnesc şi alte specii ca şalăul, somnul, bibanul, ştiuca, plătica şi obletele. Din râuri şi heleşteie a dispărut complet caracuda, fiind treptat înlocuită de caras. În bălţile cu ape mici, în canalele cu vegetaţie palustră sau în alte habitate umede se întâlnesc tritonii (tritonul cu creastă, specie comunitară şi tritonul comun), dar şi câteva specii de broaşte (buhaiul de baltă cu burta roşie, specie comunitară, brotăcelul, broasca roşie de pădure, broasca de mlaştină, alături de speciile din complexul broaştelor verzi de lac, întâlnite în special pe malul heleşteielor şi pe diguri. În preajma apelor este întâlnită broasca râioasă verde, iar în păduri apare rar şi broasca râioasă brună. Dintre reptile sunt prezente ţestoasa de apă (specie de interes comunitar), guşterul, şopârla de câmp, iar dintre şerpi apar foarte frecvent şarpele de apă şi şarpele de casă. Mamiferele sunt reprezentate în primul rând prin specii de rozătoare ca iepurele de câmp, hârciogul, şobolanul de apă, bizamul, şobolanul cenuşiu, şoarecele de câmp, şoarecele berc, şoarecele de casă etc. În zonă au fost semnalate şi exemplare de vidră şi de herme- lină. Datorită populaţiilor de bizam şi a abundenţei păsărilor, nevăstuica dezvoltă populaţii mari în acest sit. Pe diguri sunt întâlnite dese muşuroaie de cârtiţă. Dintre carnivore apar frecvent bursucul şi vulpea, iar dintre ungulate se văd ocazional exemplare de căprior. Avifauna din sit este extrem de diversă (205 specii, dintre care 117 specii clocitoare). Aici este prezentă cea mai mare colonie de stârci din bazinul românesc al Prutului, precum şi cea mai mare populaţie de păsări limicole clocitoare din estul României (în afara Deltei Dunării). Au fost identificate opt specii strict protejate la nivel global (cormoranul pitic, gâsca cu gât roşu, gârliţa mică, codalbul, acvila de câmp, cristelul de câmp şi becaţina mare). Situl adăposteşte în mod regulat peste 20000 de păsări acvatice, constituind unul dintre cele mai importante teritorii de cuibărit din bazinul românesc al Prutului, loc de popas în timpul migraţiei şi cartier pentru iernarea păsărilor în estul României. Dintre speciile de păsări protejate care cuibăresc în sit amintim raţa roşie, lopătarul, stârcul purpuriu, stârcul galben, buhaiul de baltă, stârcul pitic, chirighiţa neagră, egreta mare şi eretele sur. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Localnicii se ocupă cu creşterea animalelor şi cultivarea plantelor, prelucrarea produselor de origine animală, comerţ, prestări de servicii, piscicultură, apicultură. Marea majoritate a localităţilor nu dispun de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat (excepţie făcând câteva sate din comunele Andrieşeni, Şipote, Victoria, Focuri şi Probota, în ultimele două existând sate au loc manifestări ca „Zilele Satului“ sau „Întâlnirea cu fii satului“. Demnă de amintit în zonă este şi Casa Memorială Costache Negruzzi din Hermeziu, om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă care s-a născut pe aceste meleaguri. Se mai păstrează aproape în toate localităţile obiceiul târgului de produse şi animale din fiecare zi de joi. activităţi care se desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. administrarea sitului În sit există panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare şi bariere, însă acestea nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea lor, în special pentru semnalizarea unor zone sensibile din interiorul sitului şi limitarea accesului la ele pe parcursul întregului an sau doar în momentele cheie din ciclul biologic al speciilor. Există puncte de intrare în sit şi poteci de vizitare, însă mai este nevoie de înfiinţarea unor trasee tematice semnalizate corespunzător. Orientarea în sit se face cu suficiente panouri de orientare (hărţi), iar unele zone (fermele piscicole) sunt împrejmuite pentru a se limita accesul turiştilor. Tot în cadrul fermelor există şi clădiri administrative, însă este necesară şi amenajarea uneia care să fie utilizată exclusiv pentru administrarea sitului, precum şi a unor puncte de informare, centre de vizitare/informare şi staţiuni ştiinţifice dedicate cercetărilor. Pentru observarea păsărilor şi a habitatelor este necesară ridicarea de observatoare şi foişoare, iar pentru un management mai bun al vizitatorilor în sit sunt necesare locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sărăturile JiJia iNFerioară - Prut - ro SCi 0222 încă locuinţe neracordate) şi nici de canalizare (cu excepţia comunei Şipote şi unei părți a comunei Popricani), iar încălzirea caselor se face numai în sistem individual, cu lemne. În zonă au fost descoperite vestigii din paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca marilor migraţii şi feudalism, precum şi un tezaur cu bijuterii din aur, care acum se află la Muzeul de Istorie al României din Bucureşti. Întreaga zonă abundă de lăcaşuri de cult, mănăstiri, biserici, troiţe, dintre care se remarcă bisericile de lemn din satele Iepureni şi Poiana. Localnicii păstrează obiceiurile legate de sărbători şi cele legate de hramurile bisericilor, momente în care în cele mai multe dintre 0 1 2 3 km 559 Sărăturile oCNa veCHe - ro SCi 0223 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Turda supraFaţa: 133 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 35‘ 25‘‘; Long. E 23˚ 47‘ 21‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 412 max., 351 min., 368 med. Sărăturile oCNa veCHe - ro SCi 0223 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe jos din marginea localității Turda aflată pe DN1 (E60), situl începând chiar de la periferia acesteia, sau pe DC69A, care leagă Turda de satul Crairat şi care trece prin sit. Se mai poate ajunge şi cu trenul gara Câmpia Turzii, pe ruta de cale ferată Braşov-Cluj. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1310 - Comunităţi cu salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Meesia longiseta • Moşişoare (Liparis loeselii) • Gălbinare (Serratula lycopifolia). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanța sitului pentru conservare constă în faptul că sunt conservate două tipuri de habitate de sărătură de interes comunitar, dintre care unul prioritar. Particularitatea şi efectul peisagistic al acestor sărături sunt datorate prezenței a zece lacuri hiperhaline, formate prin surparea plafoanelor unor galerii de sare aparținând Salinei Turda şi alunecările de teren aferente. În sit se găsesc trei specii de plante de interes comunitar, o specie de muşchi foarte rar, orhideea numită moşişoară şi gălbinarea, alături de alte specii de sărătură rare sau endemice. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se găseşte pe un fragment dintr-o pungă uriaşă de sare (de origine miocenă) care se întinde de la Dealul Ocnei (Turda) până la Ploscoş şi care s-a format prin depunerea unui sediment peste o bază cristalină mezozoică. Relieful ambelor zone cu sărături care fac parte din sit este depresionar, cu apă freatică la mică adâncime şi mineralizată. pedologie Tipurile de sol dominante în sit sunt solonceacurile, cu orizontul superior puternic salinizat cu cloruri şi sulfați de sodiu, potasiu şi magneziu. Apa freatică situată la foarte mică adâncime şi capilaritatea acestor soluri aduc tot timpul la suprafață apă sărată, iar evaporația din timpul verii să se adune o cantitate de sare cristalină care dă aspectul albicios, reduce porozitatea şi permeabilitatea pentru aer şi apă, scade activitatea bacteriilor fixatoare de azot şi schimbă echilibrul ionic. 0 560 0,5 1 1,5 km Hidrologie Rețeaua hidrografică este săracă, situl găsindu-se în perimetrul izvoarelor şi pe porțiunea inițială a pârâului Valea Sărată. În sit există următoarele zece lacuri antroposaline aflate în diferite stadii de evoluţie, formate prin surparea tavanelor vechilor camere de exploatare a sării: Durgău, Dulce, Ocnei, Rotund, Sulfuros, Fără Fund, Privighetorii, Roman, Cichi şi Kimpel. aspeCte ClimatologiCe Climatul este temperat-continental moderat. Temperatura medie anuală este de 9 °C, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 550 mm. Condițiile de microclimat fac ca zona să aibă cele mai scăzute valori anuale ale precipitaţiilor comparativ cu întreaga Câmpie a Transilvaniei. BioCenoza vegetaţia Vegetația este tipic halofilă, cu asociații cartacteristice acestui habitat şi care reprezintă elementul central al sitului. Distribuția vegetației este determinată de gradul de salinitate al solului. Pe solurile cele mai sărăturate din lunca depresionară este prezent brădişorul de sărătură în asociație cu ghirinul. În zona marginală, cu soluri mai puțin sărate, brădişorul de sărătură se asociază cu mai multe specii de steliță. Pe lângă aceste specii care pot forma covoare compacte şi care sunt de o frumusețe aparte când înfloresc, covorul vegetal este diversificat prin prezența altor specii ca săricica şi cedrul de sare. Flora colinelor din Valea Sărată de la Turda este formată în majoritate din plante de sărătură. Specia edificatoare este pelinița de sărătură în asociaţie cu stelița, sica, păiuşul, şopârlița, sânziana galbenă, iarba de sărătură, odoleanul, şovârvarița şi pelinița. Versanţii abrupți din partea sudică a zonei microdepresionare de la Băile Sărate Turda sunt acoperiți de asociaţii de păiuş, rogoz scund şi mai multe specii de colilie. Pe terenurile degradate prin eroziune (partea sudică a Văii Sărate) se întâlnesc asociaţii de colilie cu cimbrişor, iar pe versanţii nordici sunt răspândite asociaţiile de păiuşuri. Toate aceste plante intră în componența a două habitate de interes comunitar Comunități cu Salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase şi Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Primul dintre aceste habitate are în sit o stare excelentă de conservare, iar al doilea (care este şi habitat prioritar) are o stare bună de conservare. În sit se mai găsesc trei specii de plante de interes comunitar un muşchi rar întâlnit, orhideea endemică numită moşişoară şi gălbinarea. Fauna Fauna de vertebrate este foarte săracă din cauza ofertei trofice deficitare a habitatelor de sărături. În ochiurile de apă se semnalează două specii de amfibieni, izvoraşul cu burtă galbenă şi broasca mică de lac, iar pe versanții înierbați este prezentă şopârla de câmp. O caracteristică a peisajului sărăturat de la Sărăturile Ocna Veche este omniprezența păsărilor oportuniste din categoria corvidelor precum cioara de semănătură, cioara grivă, stăncuța şi chiar coțofana, ultima specie fiind favorizată de prezența speciilor de arbuşti de pe versanți, unde şi cuibăreşte. Omniprezența corvidelor este consecința cantităților mari de gunoaie abandonate ilegal în interiorul sitului. Alte specii de păsări care se mai pot observa în sit sunt cucul, măcăleandrul, sfrânciocul roşiatic, ciocârlia, codobatura albă, presura sură, ciocârlanul, sticletele, graurele, rândunica, lăstunul de casă, şorecarul comun şi vânturelul roşu. În solurile sărăturate din sit au fost determinate 65 de specii de viermi cilindrici, dintre care o specie nouă pentru ştiință, opt specii noi pentru fauna României şi câteva specii foarte rare. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia oraşului se bazează pe mai multe domenii, dintre care amintim industria materialelor de construcții, industria sticlei şi a ceramicii (porțelan tehnic), producerea de piese pentru autovehicule, industria uşoară (confecții), industria alimentară şi serviciile de turism, zona fiind inclusă în circuitul turistic prin Salina Turda şi Cheile Turzii, aflate în apropiere. Localitatea Turda dispune de alimentare cu apă, canalizare şi încălzire centrală în cartierele de blocuri. Locuitorii care stau la case folosesc pentru încălzire gaze naturale şi lemne. Se presupune exploatarea zăcământului de sare de la Turda că a început prin lucrări miniere de suprafaţă în perioada ocupaţiei romane în Dacia. În secolul al XI-lea se înfiinţează aici o vamă de sare pe drumul Arieşului, iar din secolul al XVII-lea începe masiv exploatarea de subteran. Astăzi, Salina Turda constituie un adevărat muzeu al exploatării de sare, starea excelentă de conservare a galeriilor, a lucrărilor şi a instalațiilor utilizate în trecut atrăgând mulți vizitatori din țară şi din străinătate. Tot obiective turistice căutate de vizitatori sunt şi Muzeul de Istorie, bisericile reformate fortificate din secolele XIV-XV, bisericile franciscane, mormântul lui Mihai Viteazu de lângă Turda (aici fiind înmormântat doar corpul voievodului, fără cap). „Cu pluta pe Arieş“ este un festival de toamnă anual care are loc la Turda şi care promovează produsele agricole de pe lunca Arieşului şi gastronomia tradițională. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Vara se manifestă o presiune antropică foarte puternică din cauza zonelor de agrement din sit sau de la limita acestuia. aDminisTrarea siTului Pentru vizitarea sitului sunt necesare panouri (de avertizare/ atenţionare, de informare şi pentru orientare), poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee tematice, în prezent situl beneficiind doar de facilități de cazare în vecinătatea sa (locuri de campare, moteluri, pensiuni şi hoteluri) şi de amenajări pentru colectarea deşeurilor. scRoviștea - ro SCi 0224 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ilfov: Ciolpani, Periş, Snagov. Județul Dâmbovița: Niculeşti. Județul prahova: Poienarii Burchii. supraFaţa: 3.391 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 133 max., 86 min., 118 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 42‘ 51‘‘; Long. E 26˚ 3‘ 46‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 3160 - Lacuri distrofice şi iazuri; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). nevertebrate: Euphydryas maturna • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Ţigănuş (Umbra krameri). plante: Trifoiaş de baltă (Marsilea quadrifolia) • Otrăţel (Aldrovanda vesiculosa). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Scroviştea reprezintă una din ultimele zone din preajma Bucureştiului unde se mai găsesc reminiscenţe ale vechilor Codrii ai Vlăsiei, alcătuite în principal din păduri mixte de câmpie cu stejar, tei argintiu, frasin, anin şi carpen. Pădurile, în combinație cu zonele umede (lacuri, bălți şi râuri), conferă zonei importanță conservativă, în sit întâlnindu-se cinci habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar. Dintre speciile de plante de interes conservativ menționăm prezența otrățelului şi a trifoiaşului de baltă. Situl găzduieşte două specii de amfibieni, o specie de peşti (reprezentată de țigănuş), precum şi două specii de nevertebrate de interes comunitar (în pădurile de stejar din zonă întâlnim încă rădaşca s.n. răgace). Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic se disting formaţiuni de vârstă precambriană cutate şi metamorfozate, care aparţin Platformei Moesice. Peste acestea se regrupează depozite sedimentare de calcare, marne şi gresii în facies lacustru şi fluviatil, de vârstă mezozoică şi neozoică. Cele mai recente formaţiuni SCroviştea - ro SCi 0224 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge atât cu trenul (Halta Scroviştea şi staţia Periş), cât şi pe cale rutieră (DN1, DJ101B Tâncăbeşti-Periş-Bălteni sau DN1, apoi DJ181 până în Ciolpani). sunt cele cuaternare, reprezentate prin „stratele de Frăteşti“. Caracteristica substratului geologic este prezenţa sedimentarului, alcătuit din depozite loessoide („Luturi de Bucureşti“), care acoperă întreaga zonă cu excepţia porțiunilor inundabile. Sub pătura de loess se află un strat de nisipuri şi pietrişuri, dispuse pe un pat argilos, în structură încrucişată, care cantonează straturi de apă freatică. pedologie Pe aria sitului predomină solurile specifice stepei şi silvostepei, cum ar fi molisolurile, bogate în humus de mare fertilitate. Astfel, sunt prezente soluri precum cernoziomurile şi cernoziomurile levigate. De asemenea, în perimetrul sitului sunt întâlnite solurile brun-roşcate de pădure. Hidrologie Situl este străbătut de râul Sticlărie, ce formează balta Scroviştea înainte de a se vărsa în Râul Ialomița. Râul Ialomița delimitează situl în partea de nord. Acesta are o lungime de 417 km, izvorăşte din munţii Bucegi şi se varsă în Dunăre, în apropiere de Giurgeni. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul temperat-continental cu nuanţe excesive, aparţinând sectorului climatic al Câmpiei Române. Zona prezintă caracteristicile unui climat temperat continental secetos, cu veri calde şi ierni aspre. Temperatura medie anuală este de 10 °C. Media anuală a precipitaţiilor este de circa 460550 mm. Vânturile dominante bat din direcția NE, cu o frecvență de 22%. Viteza medie a vântului este de 4,7 m/s. Verile sunt calde, cu un pronunţat caracter continental. BioCenoza vegetaţia În sit este predominantă vegetația caracteristică pădurilor mixte de câmpie cu stejar, tei argintiu, carpen, precum şi alte specii arborescente. Trupurile de pădure din zonă sunt rămăşițe ale Codrilor Vlăsiei, care acopereau cândva întreaga Câmpie Română. Zonele umede şi bălțile prezente în sit păstrează încă specii de plante importante şi rare (trifoiaş de baltă, otrățel, ciulinul bălții, peştişoară, laptele câinelui), încadrate de vegetația lacustră caracteristică alcătuită în mare parte din trestie, stuf şi papură. Fitocenozele habitatelor plutitoare se întrepătrund adesea cu stufărişul sau păpurişul bine dezvoltat. Fauna Fauna sitului se încadrează în cea caracteristică Câmpiei Române, incluzând specii de mamifere precum cerbul, căpriorul, mistreţul, vulpea şi veveriţa roşie. Dintre amfibieni, pe aria sitului au fost identificate specii precum broasca țestoasă de apă, specii de tritoni precum tritonul cu creastă, specii periclitate de peşti, cum este țigănuşul. Dintre speciile de nevertebrate caracteristice pădurii menționăm gândacii (precum rădaşca) şi fluturele de zi frumos colorat numit fluturele Maturna. Situl găzduieşte numeroase alte specii importante de nevertebrate, fiind demne de menționat populațiile în stare bună de conservare de melc (melc de grădină sau melc roman) şi lipitori medicinale. Avifauna este diversă şi bogat reprezentată prin stârc galben, rață roşie, cormoran, egretă mică, lebădă de iarnă, cormoran pitic, creştet cenuşiu, creştet mic, ciocănitoare de grădini, uliul cu picioare scurte, stârc pitic, stârc purpuriu, silvie porumbacă şi ciocănitoare de stejar. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Principalele activități economice sunt reprezentate de cele rezidenţiale (comerţ, prestări servicii), agricultură (culturi agricole şi creşterea animalelor), silvicultură, pescuit sportiv şi piscicul- tură, precum şi exploatarea nisipului şi pietrişului (balastieră). Satul Periş este atestat documentar încă din anul 1579, moment în care apare pentru prima dată sub denumirea actuală. Monumentele istorice, culturale şi de arhitectură locală sunt reprezentate prin Schitul Bălteni (1610, legenda spune că aici a fost îngropat Vlad Țepeş) şi Biserica Sf. Nicolae (1626), precum şi prin Mănăstirea Ţigăneşti (1780). Mănăstirea Ţigăneşti (fost schit de călugări) adăposteşte o biserică ridicată în 1812 de un grup de ctitori în frunte cu marele ban Golescu, unde pot fi văzute icoane vechi şi picturi din 1895. La mijlocul lunii august (în ajunul sărbătorii religioase Sf. Maria) se organizează în Ciolpani un târg unde se vând, printre altele, obiecte de artizanat. În satul Burias există un muzeu al artei populare. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul are un impact major asupra sitului. aDminisTrarea siTului Există împrejmuire, bariere, supraveghere şi pază permanentă pentru perimetrul zonei naturale protejate Scroviştea care se află în administrarea RAAPPS şi are un regim militarizat. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 561 seaca - oPtăşaNi - ro SCi 0225 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Cungrea, Leleasca, Poboru, Spineni. supraFaţa: 2.110 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 42‘ 49‘‘; Long. E 24˚ 28‘ 10‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 337 max., 227 min., 310 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI SeaCa - oPtăşaNi - ro SCi 0225 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face din DJ703C (până în Albeşti sau Cornăţelu), din DJ703D (până la Spătaru sau Greereşti), din DJ657 şi din DJ546E. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă unul dintre cele mai autentice şi mai valoroase arborete de gârniţă din România şi chiar din Europa, în care specia dominantă, gorunul, reprezintă 82% din totalul arborilor, fiind prezente frecvente exemplare cu vârsta de 75 sau care chiar depăşesc 100 de ani. Această pădure reprezintă un vestigiu al celor care se întindeau odinioară din bazinul Mediteranei până în nordul Câmpiei Române, având un pronunţat caracter termofil. Fauna sitului include trei specii de nevertebrate de interes comunitar: croitorul mare, croitorul cenuşiu şi rădaşca. Situl include rezervaţiile naturale Pădurea Seaca Optăşani şi Arboretele de Gârniţă. Biotopul geologie/geomorFologie Teritoriul sitului aparţine imensului con de dejecţie dintre Olt şi Argeş. Pe acest loc s-a depus un strat gros de pietrişuri şi aluviuni de argilă fină provenite din degajarea micaşisturilor sărace în calcar ale Munţilor Făgăraş, care sub acţiunea factorilor exogeni modelatori au suferit modificări generate de eroziune ducând la apariţia şi dezvoltarea ogaşelor şi a ravenelor. Teritoriul sitului se încadrează în Piemontul Cotmenei, limitat la vest de terasa Oltului şi la est de terasa Argeşului. Morfostructural, zona este caracterizată de o fragmentare deluroasă complexă, văile fiind uneori strâmte, alteori largi, cu terase şi povârnişuri repezi. pedologie Tipul de sol reprezentativ este cel brun luvic vertic-pseudogleizat format pe locuri aşezate, de regulă pe platouri, alături de care se mai întâlnesc solul brun luvic tipic format pe gresii fine 0 562 0,5 1 1,5 km silicioase sau alternante cu luturi, solul brun luvic-pseudogleizat şi solul aluvial tipic. Hidrologie Situl este străbătut de la nord la sud de râurile Plapcea, Plapcea Mică şi Albeşti cu afluenţii acestora. Pădurea Seaca se găseşte amplasată pe interfluviul dintre văile Plopcea Mare şi Plopcea Mică, care fac parte din bazinul mijlociu al râurilor Cotmeana şi Vedea, ambele cu văi asimetrice, versantul drept fiind evident mai înalt, fără terase, decât cel stâng care este mai prelung, cu 2-3 terase. Apele freatice ale teritoriului se află la adâncimi mari, toponimul Seaca exprimând lipsa de apă din întreaga zonă. Regimul hidrologic al cursurilor de apă este caracterizat printr-un debit mediu scăzut, vara toate văile fiind lipsite de apă o perioadă de 2-3 luni. aspeCte ClimatologiCe Clima întregii zone este temperat-continentală moderată, cu o medie anuală a precipitaţiilor de 515,7 mm şi o temperatură medie anuală de 10,6 ºC. Principalele vânturi prezente în sit sunt Crivățul (care bate iarna) şi Austrul (care bate primăvara). BioCenoza vegetaţia Situl Seaca-Optăşani cuprinde cel mai curat şi valoros arboret de gârniţă din România şi chiar din Europa. Specia ocupă 82% din suprafaţa pădurii, iar arborii au vârsta medie de 75 de ani, existând şi exemplare care depăşesc 100 de ani. Pădurea prezintă un vestigiu al pădurilor sub-boreale (3000-1000 de ani î.Hr.), care se întindeau din bazinul Mediteranei până în nordul Câmpiei Române, cu un pronunţat caracter termofil. Gârniţei i se adaugă şi puţine exemplare de ulm de câmp, stejar, gorun, salcâm, lemn câinesc, păducel şi corn. Vegetaţia ierboasă cuprinde specii ca fragul de pădure, cucuta de pădure sau coada mielului. Fauna Fauna sitului include trei specii de nevertebrate de interes comunitar, croitorul mare, croitorul cenuşiu şi rădaşca, cărora li se adaugă şi alte specii de nevertebrate din grupul fluturilor, păianjenilor, viespilor, melcilor, viermilor inelaţi şi ai celor cilindrici, ultimele organisme având un rol important în procesele din sol. Cele trei specii găsesc în această pădure condiţii optime de habitat, astfel încât populaţiile lor au o stare bună de conservare. Dintre vertebrate sunt prezente specii de reptile ca şopârla de câmp şi năpârca, amfibieni precum broasca roşie de pădure şi broasca râioasă brună, dar şi mamifere precum vulpea, cerbul carpatin, căpriorul, mistreţul, iepurele, şoarecele gulerat şi cel de casă. Păsările sunt reprezentate prin multe perechi cuibăritoare de cinteze de pădure, piţigoi mari, ciocănitori pestriţe mari şi ciocănitori de stejar, botgroşi, pitulici verzi mici, privighetori, silvii comune şi silvii mici, ţicleni, măcălendrii, ciufi de pădure, mierle, muscari suri etc. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii acestor comunităţi se ocupă cu agricultura (cereale, plante tehnice, legume), pomicultură şi creşterea animalelor, comerţ şi prestări servicii, exploatarea lemnului, unii lucrând şi în industria extracţiei produselor petroliere. Locuinţele sunt încălzite cu lemne, nefiind toate racordate la sistemul central de apro- vizionare cu apă potabilă. Localităţile Poboru şi Spineni au parţial terminată canalizarea, aceasta lipsind din Leleasca şi Cungrea. Zona adăposteşte numeroase lăcaşuri de cult, mănăstiri şi biserici, unele biserici fiind din lemn, multe dintre ele declarate Monumente istorice, datând de la începutul secolului al XVIIIlea. Se remarcă în zonă Mănăstirea Seaca-Muşeteşti din satul Seaca, un Monument istoric din secolul al XVI-lea. În zonă, vizitatorii pot admira arta populară tradiţională, precum şi pictura pe sticlă, un meşteşug moştenit din străbuni. Localnicii se întâlnesc în fiecare an la Poboru, în cadrul festivalului „Firul de Aur din Lada de Zestre Străbună“, pentru a sărbători prin cântec, joc şi port popular. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale şi braconajul au un efect negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului În prezent există amplasate bariere pentru restricţionarea accesului pe drumurile forestiere, însă sunt necesare mai multe amenajări şi dotări, dintre care amintim panourile de avertizare/atenţionare, panourile de informare, panourile pentru orientare (hărţi), punctlee de informare, amenajările pentru observare/supraveghere şi traseele tematice. semenic - CHeile Caraşului - ro SCi 0226 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Caraş-severin: Anina, Bozovici, Brebu Nou, Caraşova, Ciudanoviţa, Goruia, Mehadica, Prigor, Reşiţa, Teregova, Ticvaniu Mare, Văliug. supraFaţa: 37.555 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 8‘ 7‘‘; Long. E 21˚ 52‘ 35‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului altitudinea: 1445 max., 106 min., 822 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Căile de acces sunt reprezentate prin DN58 (Reşița-Anina), DJ582 (Reşița-Gărâna-Brebu Nou), DJ582E (Gărâna-Semenic), precum şi DJ582C, care pătrunde în profunzimea sitului prin partea vestică, derivând din DN58. 78DF asigură de asemenea accesul auto în perimetrul sitului. Pe calea ferată, se poate pătrunde în sit prin NV din localitatea Reşița, sau prin SV din localitatea Anina. HabiTaTele De inTeres ComuniTar Din siT 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din AlyssoSedion albi; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 7120 Turbării degradate capabile de regenerare naturală; 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion); 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 7110* - Turbării active; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 91e0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae); 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 91l0 - Păduri ilirice de stejar cu carpen (ErythronioCarpiniori); 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat). speCiile De inTeres ComuniTar Din siT amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliacul cu potcoavă a lui Blasius (Rhinolophus blasii) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • Liliac cărămiziu (Myotis emarginatus) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi). nevertebrate: Scoica de râu (Unio crassus) • Maculinea nausithous • *Callimorpha quadripunctaria • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Nymphalis vaualbum • Cosaş (Isophya costata) • Lycaena dispar • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Carab (Carabus variolosus) • Chilostoma banaticum. pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio kessleri) • Dunariţă (Sabanejewia aurata). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Condițiile deosebit de variate din Munții Banatului au determinat instalarea unei flore bogate în specii, atât din punct de vedere al plantelor inferioare, cât şi al speciilor de plante evoluate. O caracteristică esențială pentru această zonă, reflectată în structura florei şi a vegetației, este prezența a numeroase specii iubitoare de căldură de origine mediteraneană, balcanică, balcano-ilirică, balcanicopanonică şi moesică. Situl cuprin- de un număr de 24 de habitate naturale de interes comunitar, dintre care şase sunt prioritare. Din punct de vedere fitogeografic, flora este alcătuită în principal din elemente eurasiatice (33,33 %) care formează fondul general al florei din regiunea temperat europeană. Acestora li se adaugă elemente europene (15%) şi central europene (13%). În sit au fost identificate un număr de 1277 de specii de plante evoluate. Abundența mare a speciilor de stâncărie se datorează prezenței reliefului carstic, care dă o notă caracteristică sitului. În sit se întâlneşte o diversitate faunistică importantă, atât în ceea ce priveşte numărul de specii (672 de specii, dintre care 509 specii de nevertebrate şi 162 de vertebrate), cât şi prin valența ecologică a acestora. Dintre cele 509 de specii de nevertebrate sunt endemice 56 de specii. Fiind o zonă refugială în timpul glaciațiunilor, în sit au supraviețuit specii relicte terțiare precum melcii Amphimelania holardi (endemit balcanic), Herilla ziegleri dacica (specie endemică pentru Banat) şi insecta cu aripi pergamentoase Zubovskia banatica (specie endemică pentru România). Ihtiofauna sitului este diversă, fiind menționată prezența a patru specii de peşti de interes comunitar. Amfibienii se remarcă prin prezența a 12 specii, dintre care două specii sunt de interes comunitar. Speciile de reptile sunt şi ele numeroase. Dintre mamifere întâlnim cele trei carnivore mari, dar şi 15 specii de lilieci. În sit se afla 97 de peşteri studiate din punct de vedere biospeologic. Situl se suprapune cu parcul național cu acelaşi nume şi include cinci rezervații ştiințifice (Cheile şi Izvoarele Caraşului, Izvoarele Nerei, Cheile Gârliştei, Buhui) şi trei Monumente ale Naturii (peşterile Comarnic, Popovăț şi Buhui). Biotopul geologie/geomorFologie Munții Aninei şi Semenicului aparțin domeniului getic şi danubian, precum şi parautohtonului de Severin şi depresiunilor post-tectonice. Formațiunile geologice sunt reprezentate de roci metamorfice, sedimentare şi magmatice. Munții Semenicului sunt bine reprezentați în perimetrul sitului, în componența lor intrând şisturi cristaline intens metamorfozate. Munții Aninei sunt reprezentați prin şisturi cristaline, peste care se dispun roci sedimentare puternic cutate. Rocile eruptive din zona vârfurilor Semenic, Piatra Groazei, Piatra Nedeea şi Slatina-Timiş sunt reprezentate prin granitoide de Poneasca şi Lindefeld-Buchin. Sedimentarul mezozoic este reprezentat prin calcare recifale, care stau peste cristalinul metamorfic al seriei de Miniş, iar către nord, vin în contact cu granitoidele de Poneasca, cu marne şi gresie. Sedimentarul neozoic este reprezentat de argile, marne, conglomerate, nisipuri şi pietrişuri. În sectorul Culoarului Caransebeş există o abundenţă de pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de marme şi lentile de cărbuni. Cuaternarul este reprezentat de pietrişuri, nisipuri, argile, depozite loessoide, aluviuni ale luncilor şi albiilor minore de la periferia Masivului Semenic, de pe versanți, văi şi depresiuni. Munții Semenic prezintă un relief puțin spectaculos, o rețea hidrografică densă, cu suprafețe de nivelare mari şi culmi domoale atingând înălțimile cele mai mari din sit (Vf. Piatra Goznei 1444 m, Vf. Semenic 1445 m). Munții Aninei prezintă platouri calcaroase cu doline, uvale, câmpuri de lapiezuri ce sunt străbătute de văi active cu versanți abrupți, la baza cărora sunt prezente numeroase peşteri şi izvoare, văi oarbe, chei, podişuri presărate de doline. Datorită numeroaselor curiozități de relief, zona reprezintă o atracție turistică importantă (Cheile Caraşului). Linia de evoluţie vale activă-ponoare-vale seacă-vale de doline este prezentă în cvasitotalitatea perimetrului cu roci solubile. În zonele de platou şi pe culmi se întâlnesc frecvent avene şi peşteri fosile, cu excepţia zonei de la contactul calcar-şisturi cristaline. În principalele văi (Caraş, Buhui, Gârlişte, Sodol) există o serie de peşteri, accesibile sau nu, aflate în diferite stadii evolutive. pedologie Datorită suprafeței mari şi a condițiilor edafice, în sit sunt întâlnite patru clase de soluri (molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri şi soluri neevoluate). Molisolurile sunt reprezentate prin soluri rendzinice tipice şi litice, care se formează pe calcare, dolomite, precum şi pe versanții însoriți. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin sol brun, ce se formează pe şisturi sau prin luturi uşoare, pe versanți. Cambisolurile sunt prepoderente în sit (circa 70%), fiind reprezentate prin sol brun tipic şi rendzinic, brun acid tipic şi litic, precum şi pseudorendzinic tipic, care se formează pe roci calcaroase, pe roci cuarțite şi micaşisturi, pe versanți umbriți. Solurile neevoluate sunt reprezentate prin regosol şi litosol, acoperind circa 2% din aria sitului. În sit mai pot fi întâlnite şi alte tipuri de sol, de importanță minora, fiecare fiind sub 0,5%. Hidrologie Principala sursă de apă o constituie masivul Semenic, de unde izvorăsc râurile Timiş, Bârzava, Nera şi pârâul Poneasca, acestea având debite considerabile pe tot parcursul anului. Râul Timiş este cel mai mare râu interior al Banatului, având o lungime de 339,7 km care îi permite să ajungă în Serbia (Provincia Voivodina). Râul Bârzava are o lungime totală de 166 km, dintre care 39 km se regăsesc pe teritoriul Serbiei. Râul Nera izvorăşte de sub Vârful Piatra Goznei şi are o lungime de 131 km. După ce trece prin zona depresionară a Munţilor Semenic, Aninei şi Almăjului, prin Depresiunea Bozoviciului, primeşte numeroşi afluenţi (Nergana, Nergăniţa, Lapuşnic, Moceriş, Bania, Coşava, Helisag, Prigor, Iablacina, Rudăria, Şopot, Valea Rea, Bei şi Miniş). În sit există şi trei lacuri artificiale, cu volume mici de apă. Unul dintre lacuri este situat în subteran în Peştera Buhui, iar celelalte două au apărut prin construirea a două baraje, Gozna şi Trei Ape, pentru alimentarea cu apă municipiul Reşița. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează din punct de vedere al climei în zona temperat-continentală moderată, subtipul bănățean, cu nuanțe submediteraneene. Subtipul bănățean este caracterizat prin circulația maselor de aer atlantic şi prin frecvente invazii ale maselor de aer mediteranean. Temperaturile medii anuale din sit variază în funcție de altitudine (4 °C în partea înaltă a Masivului Semenic şi 10 °C în zona joasă a Cheilor Caraşului). Există aici două tipuri de climat, climatul de dealuri în care temperatura medie anuală variază între 6 şi 10 °C şi climatul montan, în care temperatura medie anuală variază între 4 şi 6 °C. Cantitățile medii anuale de precipitații sunt cuprinse între 1400 mm în zona înaltă a Masivului Semenic şi 800 mm pe platourilor carstice şi în zona Cheilor Caraşului şi Gârliştei. Direcția vântului este influențată de relieful accidentat. În zona înaltă a Semenicului predomină vânturile de S-SV şi cele de N-NV, cu viteze medii de circa 10 m/s. În zonele joase se face simțită influența reliefului, viteza medie a vântului atingând doar 2 m/s, predominând vânturile vestice şi uneori cele din SE. În condiții de cer senin, pe versanți şi pe văi apar brize de munte şi de vale. Vânturile locale predominante sunt Austrul şi Coşava. Austrul este un vânt vestic, uscat şi cald pe timpul verii, în perioada de iarnă fiind lipsit de precipitații şi însoțit de geruri. Coşava este un vânt foarte intens, cu caracter de foehn, cald şi uscat, care bate în general din SE şi uneori din est. Coşava îşi face mai rar simțită prezența, în general doar în partea de SV a sitului. SeMeNiC - CHeile Caraşului - ro SCi 0226 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BioCenoza vegetaţia Marea diversitate floristică întâlnită pe o suprafață relativ restrânsă se datorează complexității factorilor staționali ai reliefului carstic, precum şi aşezării la răscrucea unor valuri succesive de migrație floristică, având origini fitogeografice diferite. Pădurile de fag ocupă peste 80% din suprafața sitului. Făgetele montane sunt dominate de fag, carpen, tei cu frunza lată, adăpostind specii de pochivnic, ferigă, năpraznic, popilnic iepuresc, găinuşi, salvie. Plantele inferioare sunt reprezentate prin circa 290 de specii, dintre care 18 specii de licheni. La obârşia văii Caraşului se află o zonă interesantă din punct de vedere geologic, geografic şi floristic. Aici, pe câteva platouri calcaroase, doline şi mici bazine, se întâlnesc brădete pure şi brădete cu fag ce se remarcă prin bogăția ferigilor şi a orhideelor. Apar vestigii ale vegetației submediteraneene, ajunsă în Banat în perioada postglaciară (unghia ciutei, garofiță, garofiță alba, sipică, ai sălbatic, bărbuşoară de munte, buruiana vântului, umbeliferă, coada-iepurelui, şugărel de munte, borbişor, o specie de flămânzică). Elementul continental pontic-panonic este reprezentat printr-un procent mic de specii, întâlnindu-se mai ales pe pajişti şi tufărişuri aflate pe locul pădurilor de cer, gârniță şi gorun. Dintre speciile meridionale, cele mai numeroase se întâlnesc în tufărişuri de tipul şibliacurilor şi în vegetația stâncăriilor însorite din zona Cheilor Caraşului şi Gârliştei. Menționăm prezența unor specii rare precum curcubeul, sipica, iarba osului, şoaldina aurie, sugelul, garofița albă, a unor specii de bărbuşoară, râjnică, guşa-porumbelului, cimbru balcanic, tufe de iarbă de stâncărie. Pajiştile instalate pe locul pădurilor defrişate se remarcă prin dominanța unor specii de colilie, păiuş, păiuş stepic, iarba câmpului. În mlaştini întâlnim diverse specii de muşchi, rogoz, cimbru, păiuş, şuvară, merişor, afin, călțunul doamnei, bobornic, drăgaică, ochiul boului (găinuşe, 563 semenic - CHeile Caraşului - ro SCi 0226 sclipeţei, scrântitoare, strâmsurea), tepoşică (parul porcului), stupitul cucului. Specificitatea sitului este dată şi de plantele dacice şi daco-balcanice (garofițe, clopoței, sânziene de munte). Microclimatul umed şi umbrirea pronunțată în zonele limitrofe pădurii favorizează dezvoltarea unor elemente montane la altitudini joase (limba cerbului, năpraznic, valeriană). Pe grohotişuri calcaroase însorite vegetează la altitudini mici specii de păiuş roşu, clopoțel, şoaldină aurie. În apropierea pădurii de fag apar specii de năpraznic, clopoțel, ruginiță, unghia ciutei, şovârf, smeoaică şi liliac. Pe pereții calcaroşi şi pe pante, menționăm prezența unor specii de priboi, sipică, şoaldină aurie, unghia ciutei etc. Pajiştile dominante de păiuş şi păiuş roşu prezintă o largă răspândire în silvostepa bănățeană, incluzând specii de rogoz, sulițică, ruşinariță, măzărea. Stațiunile dominate de firuță prezintă soluri umede, apa freatică aflându-se la mică adâncime. Speciile iubitoare de umezeală sunt numeroase aici (pipirig, rogoz, drăgaigă, drețe, orhideea fluture, păpădie dălină, iarba-câmpului, talpa-gâştei). În văile umede, pe pante calcaroase abrupte întâlnim alunul turcesc, gorunul şi fagul. Stratul arborescent este dominat de frasin, pe alocuri putând vedea carpen, fag, tei argintiu, mojdrean, liliac, scumpie, cărpiniță, corn, sânger, păducel, alun etc. Făgetele de surducuri aflate pe grohotişurile calcaroase sunt dominate de fag de Crimeea şi alun turcesc, stratul ierbos fiind caracterizat de priboi, dumbravnic, ciuboţica cucului, spânz verde, ghiocel, omag galben, vinariță, crin de pădure, piciorul cocoşului. Pădurile de gorun şi carpen ocupă în sit suprafețe mici, incluzând specii de păducel, clopoțel, ciuboțica cucului, sănişoară, sor-cu-frate, popilnic iepuresc, cucută de pădure, crestată, piciorul caprei. Tufărişurile de cărpiniță s-au instalat în locul pădurilor defrişate şi includ specii precum moartea puricelului, măciuca ciobanului, izmuşoară de câmp, unghia ciutei, liliac, mojdrean, ghimpe. 0 564 1,8 3,6 5,2 km Fauna În sit există o diversitate faunistică importantă, atat în ceea ce priveşte numărul de specii (671, dintre care 509 nevertebrate şi 162 de vertebrate) cât şi valența ecologică a acestora. Melcul Herilla ziegleri dacica este o specie strict protejată, un relict terțiar (specie endemică pentru Banat, întâlnită în 14 peşteri din sit). Dintre speciile de nevertebrate identificate în peşteri, endemice pentru acest nucleu carstic sunt specia oarbă Lithobius dacicus, miriapodul Bulgarosoma ocellatum şi gândacul Duvalius milleri. Melcii sunt reprezentați prin 48 de specii, dintre care 17 specii sunt endemice sau rare. Pseudoscorpionii sunt reprezentați prin şapte specii, dintre care trei sunt specii endemice. Dintre nevertebratele prezente în sit menționăm rădaşca, croitorul cenuşiu, fluturele țestos, fluturele de noapte Hera, fluturele de foc, cornul bănățean, croitorul mare al stejarului, carabul, albăstrelul, cărăbuşul, scoica de râu bivalvă Unio crassus. Pe lângă aceste specii importante din punct de vedere conservativ, în sit se regăsesc numeroase specii protejate endemice sau rare (scorpionul carpatic, scoica de râu Unio pictorum, albăstrița pătată, cosaşul de stepă). Un element interesant prezent în apele sitului este reprezentat de fusar, alături de care se întâlnesc plătica, scobarul, răspărul, beldița, guvidul, zvârluga, porcuşorul de nisip, plevuşca, mreana vânătă, zglăvoaca, porcuşorul, dunărița, moioaga. Amfibienii sunt reprezentați prin numeroase specii (triton cu creastă, buhai cu burtă galbenă, salamandră de foc, triton comun, triton de munte, broască râioasă verde, broască râioasă brună, broască mare de lac, broască roşie de pădure, broască roşie de munte, broască de pământ brună, brotăcel). În sit se regăsesc următoarele specii de reptile: guşter, şopârla de nisip, şopârla de munte, şopârla de ziduri, năpârca, şarpe de apă, şarpele lui Esculap, şarpe de alun, vipera neagră şi vipera cu corn. În sit există colonii sau exemplare izolate de lilieci. O parte dintre speciile întâlnite în zona de referinţă au colonii de hibernare sau maturitate în peşteri: liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul cu potcoavă a lui Mehely, liliacul mediteranean cu potcoavă, liliacul cu potcoavă a lui Blasius, liliacul cârn, liliacul cu aripi lungi, liliacul comun, liliacul lui Brandt, liliacul cu urechi mari, liliacul cu picioare lungi, liliacul cărămiziu, liliacul comun mic, liliacul mustăcios, liliacul urecheat gri, liliacul urecheat brun, liliacul nordic, liliacul pitic, liliacul de amurg, liliacul mic. Pe lângă mamiferele mari (lup, râs, urs brun, cerb carpatin şi căprior) coabitează un număr mare de mamifere mai mici (pisica sălbatică, jderul de piatră, jderul de copac, bursucul, dihorul, nevăstuica, iepurele de câmp, veverița, chițcanul de pădure, şobolanul de apă, chițcanul de câmp bicolor, chițcanul de apă, pârşul de alun, pârşul cu coadă stufoasă, chițcanul de mlaştină). În sit au fost inventariate numeroase specii de păsări ca barza albă, acvila de munte, acvila țipătoare mică, acvila mică, cucuveaua, eretele de stuf, viesparul, şerparul, şoimul călător, şoimulețul de iarnă, vânturelul de seară, ierunca, buha mare, huhurezul mare, caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de grădină, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de stejar, ciocârlia de pădure, muscarul gulerat, muscarul mic, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul roşiatic, presura de grădină, mierla de piatră, câneparul, drepneaua, drepneaua neagră. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Principalele activități economice sunt reprezentate de silvicultură, exploatarea şi prelucrarea lemnului, minerit, industria textilă, prestări servicii, comerț. Alte activități din zona sitului includ creşterea animalelor, agroturismul, pomicultura, pescuitul şi piscicultura, exploatarea stufului, producerea energiei electrice, activitățile de vânâtoare şi pescuitul sportiv, turismul montan. Linia de cale ferată 925 (Anina-Oravița) reprezintă prima cale ferată din România (1855) şi trece pe lângă satul Gârlişte, unde străbate cel mai lung tunel din țară. În Reşița se află cel mai vechi laminor din România, „Laminorul de tablă cu abur“ (în prezent hala 1845). Dintre monumentele istorice şi de arhitectură din Reşița menționăm Ansamblul medieval de la Reşița (cartier Moroasa, punct „Ogasele“, sec. XIV–XV), Cazinoul german din Reşița (edificat în 1862, în prezent Direcția Muncii, Asigurări Sociale şi Casa de Pensii), Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ (1848), precum şi Vila Veche (1893-1894) şi Ansamblul urban „Zona Rânduri“ (1855-1860). În localitatea Anina, Biserica Romano-catolică din cartierul Steierdorf a fost construită în anul 1787. Biserica Bozovici din satul omonim a fost edificată în anul 1750. În Anina se sărbătoreşte anual, în luna iunie, Hramul Bisericii Romano-catolice din Steierdorf, având loc şi o paradă a portului popular german. Localitățile Goruia, Văliug şi Bozovici păstrează multe dintre tradițiile şi datinile populare (Ruga satului, Balul Lacului, Sărbătorile Zăpezii, Bal Mascat, Festivalul Văii Almajului). aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Pajiştile de păiuş roşu şi păiuş din sit sunt folosite ca păşuni, cu productivitate mică, cele mai multe fiind destul de degradate şi supuse eroziunii. Incendierea distruge atât stratul de humus cât şi microfauna, schimbă pH-ul solului, acesta fiind invadat de o specie de ferigă toxică. Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ. aDminisTrarea siTului Există bariere şi puncte de intrare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, clădiri administrative, centre de vizitare şi puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, nouă trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Este necesară amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare. sighișoaRa - târNava Mare - ro SCi 0227 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Albeşti, Apold, Daneş, Saschiz, Sighişoara, Vânatori. Județul Sibiu: Agnita, Aţel, Biertan, Bârghiş, Dumbrăveni, Hoghilag, Iacobeni, Laslea, Moşna. Județul Braşov: Buneşti, Caţa, Jibert, Rupea. Județul Harghita: Cristuru Secuiesc. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 8‘ 4‘‘; Long. E 24˚ 49‘ 16‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 829 max., 315 min., 541 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Târgu-Mureş, situl se poate accesa prin DN13 (E60) până la Sighişoara, care este punct de intrare în sit. Din Sighişoara se poate urma şi DN14 spre Daneş, apoi Laslea şi Dumbrăveni. Din Laslea se poate intra pe DJ143A spre Roandola, Noul Săsesc, Floreşti şi Mălâncrav. Din Saroş pe Târnave, situată pe DN14, se poate intra pe DJ141B care duce spre Biertan sau se poate continua pe DN14 şi apoi stânga pe DJ142F, spre comuna Aţel. La ieşirea din Sighişoara, după 2 km, din DN14 se poate face stânga şi intra pe DF care duce la Rezervaţia Naturală Stejarii Seculari de pe Breite, ori se poate urma DJ106 (care duce la Apold şi Brădeni) sau DN13 spre Rupea. Pe DJ104L ajungem la Viscri, apoi pe DJ105A până la Jibert. Din comuna Vânători se poate intra pe DN13A, care duce la Cristuru Secuiesc. Din Sibiu există DN14, care trece prin Copşa Mică şi Mediaş, apoi DJ142F spre Aţel sau se poate continuă pe DN14 către Sighişoara. Din fiecare localitate menţionată se pot folosi drumuri locale, agricole şi forestiere. Pe aceste drumuri accesul se poate face şi pietonal sau cu bicicleta. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 3130 - Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoëto-Nanojuncetea; 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; 91i0* - Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: Euphydryas aurinia • Euphydryas maturna • Eriogaster catax • *Callimorpha quadripunctaria • Maculinea teleius • Lycaena dispar • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Cărăbuşul cu corn (Bolbelasmus unicornis) • Leptidea morsei • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Catopta thrips • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Vertigo angustior • Scoica de râu (Unio crassus). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Petroc (Gobio kessleri) • Petroc (Gobio uranoscopus). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Angelică de baltă (Angelica palustris) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Adenophora lilifolia • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Turiţă (Agrimonia pilosa). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost desemnat în principal pentru conservarea a 18 tipuri de habitate naturale. Această heterogenitate extrem de ridicată a peisajului se reflectă şi în bogăția speciilor de faună şi floră de interes conservativ. Astfel, în sit se asigură conservarea efectivelor populaţionale a şase specii de mamifere, patru specii de amfibieni şi reptile, patru specii de peşti, 15 specii de nevertebrate şi şapte specii de plante vasculare. Un număr de şapte habitate naturale din sit sunt prioritare pentru conservare, între care Păduri aluviale cu anin negru şi frasin sau Vegetaţia de silvostepă eurosiberiană cu stejar, sunt extrem de bine reprezentate. Alte tipuri de habitate, precum Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum sau Tufărişuri subcontinentale peri-panonice realizează acoperiri semnificative, între cele mai mari din ţară. Vegetaţia forestieră panonică este compusă din stejar pufos, în amestec cu stejar pedunculat, arţar tătărăsc şi păr pădureţ. Dintre plantele de interes comunitar prezente în sit menționăm specia de orhidee papucul Doamnei, capul şarpelui, irisul sălbatic, hodoleanul, turița, angelica de baltă, clopoțeii de baltă, iar dintre raritățile floristice, planta cântărețului, plantele medicinale arnica, ruşcuța de primăvară şi iarba de junghiuri, specia de orhidee numită popular căpşuniţă roşie, laleaua pestriță, gladiola imbricată, diverse tipuri de rogoz etc. În lista speciilor care fac obiectul desemnării sitului se regăsesc câteva rarităţi faunistice şi floristice, dintre animale menționând vidra şi pisica salbatică, peştii iubitori de substrat nisipos dunarița sau nisiparniţa, moioaga, petrocul, scoica de râu, fluturele Maturna şi fluturele roşu de mlaştină (fluturaş purpuriu), gândacii croitorul mare al stejarului şi unicornul, cosaşul transilvan. De asemenea, situl găzduieşte patru specii de lilieci de interes comunitar (liliac cârn, liliac mic, liliac mare cu bot ascuțit, liliac de amurg). Este cel mai întins sit din bioregiunea continentală a României. Armonioasa convieţuire a comunităţilor locale cu natura, îndeosebi a comunităţilor săseşti în trecut, a dus la conservarea unei diversităţi biologice remarcabile. Importanţa europeană a sitului este specială deoarece aici există cele mai mari suprafeţe de pajişti naturale cu procese ecologice nealterate. Utilizarea tradiţională a terenurilor în cea mai mare parte a sitului a păstrat o diversitate biologică ridicată, acesta rămânând neschimbată din evul mediu până în zilele noastre. În sit există două arii naturale protejate de interes naţional, Rezervaţia de stejar pufos de la Daneş (12 ha, satul Criţ) şi Stejarii multiseculari de la Breite. Rezervaţia de la Breite este o pajişte împădurită cu goruni şi stejari multiseculari, cei mai mulţi dintre aceşti arbori având dimensiuni apreciabile. Platoul Breite este considerat printre cele mai extinse habitate de acest gen din Europa, precum şi cel mai mare din centrul şi estul Europei. Platoul Breite reprezintă o pădure „modificată cultural“, în evul mediu aceasta fiind rărită, iar stejarii şi gorunii lăsaţi la o distanţă optimă între ei care să asigure fructificarea maximă, fructele fiind folosite în principal pentru hrana porcilor. A rezultat actuala pajişte împădurită, care în mod indirect a determinat creşterea heterogenităţii structurale la nivel de peisaj şi implicit creşterea diversităţii floristice şi faunistice din întreaga zonă. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în Podişul Hârtibaciului de Nord şi include Culmea Beia. În nord, limita sitului merge pe culoarul Târnavei Mari, între localităţile Vânători în est şi Saroş pe Târnave în vest, iar în sud coboară până aproape de valea Hârtibaciului. Zona este clădită pe formaţiuni neogene, în care predomină panonianul şi sarmaţianul. Substratul geologic prezintă o alternanţă de strate impermeabile de marne şi argile cu strate permeabile de nisipuri, gresii slab cimentate, pe alocuri conglomerate şi depozite gazeifere (Noul Săsesc şi Buneşti). Depozitele cuaternare aluviale şi holocene acoperă văile afluenţilor şi lunca Târnavei Mari. Au o grosime de până la 7 metri, fiind alcătuite din pietrişuri, nisipuri cu lentile de luturi prăfoase, toate colmatate accentuat. Din punct de vedere geografic, situl cuprinde Culmea Beia, Dealurile Vânători şi Noul Săsesc. Morfologia zonei este puternic fragmentată de numeroase văi ce curg spre Târnava Mare. Culmea Beia sau Dealurile Roadeşului este orientată pe direcţia NV-SE, pe o lungime de circa 30 km, începând de la est de Vânători, până la Rupea. Este un compartiment geografic bine conturat de culoarele înalte ale aliniamentului Văii Paloş-Pasul Beia-Valea Archita şi apoi de Valea Fişer-Valea Saschiz, prezentând altitudini de 700-800 m. Dealurile Vânători cuprind spaţiul dintre văile Şaeş în vest şi Saschiz în est. În acest sector se remarcă prezenţa dominantă a nisipurilor şi argilelor dispuse în strate foarte puţin înclinate pe direcţia N-NV, ceea ce imprimă un caracter simetric reţelei hidrografice. Altitudinile depăşesc 700 m, iar gradul de împădurire este în prezent ridicat. Dealurile Noul Săsesc se sprijină în nord pe culoarul Târnavei mari, ajungând în est la Valea Şaeşului, în sud la valea Hartibaciului, iar în vest la Valea Moşnei, incluzând văile Laslea şi Biertan. Acest sector are altitudini ceva mai mici (600 m) şi se remarcă prin prezenţa domului Noul Săsesc, precum şi prin gradul ridicat de acoperire cu păduri. pedologie Zona sitului are o fizionomie caracterizată prin alternanţa mai multor tipuri de soluri. Sunt prezente soluri din şase clase (molisoluri-cernisoluri, argiluvisoluri-luvisoluri, cambisoluri, vertisoluri, antrisoluri şi soluri neevoluate, protisoluri). Pe dealurile joase şi terasele înalte sunt prezente argiluvisoluri (sol brun aluvial şi sol cernoziomic levigat) ce constituie suportul activităţilor agricole. În ariile depresionare apar în alternanţă soluri cernoziomice şi soluri brune favorabile culturilor de plante tehnice. Pe dealurile înalte, prezenţa pădurilor a favorizat formarea cambisolurilor. În funcţie de topografia locală se întâlnesc pe areale extinse soluri podzolice şi soluri podzolice pseudogleizate. Solurile brune podzolite au o mare răspândire. În lunca Târnavei Mari şi a afluenţilor importanţi, cu lunci bine definite, se întâlnesc solurile aluviale, urmare a procesului de aluvionare. Din cauza intervenţiei antropice abuzive în mediul natural, zona prezintă degradări ale păturii de sol. Astfel, solurile erodate sau regosolurile, deşi sunt întâlnite pe areale reduse, se caracterizează printr-o răspândire. SigHişoara - târNava Mare - ro SCi 0227 supraFaţa: 85.815 ha Bioregiunea: Continentală Hidrologie Reţeaua hidrografică este tributară râului Târnava Mare, care are un debit mediu anual cuprins între 11 şi 14,5 m2/s. Majoritatea afluenţilor Târnavei Mari din sit sunt afluenţi de stânga. De la est la vest văile afluente sunt Valea Mare, care confluează cu Valea Fişer în amonte de Rupea după care se varsă în Târnava (în aval de Rupea), Valea Scroafei sau Valea Saschiz care se varsă în Târnava în amonte de Vânători, Valea Şapartoc la Albeşti, Valea Şaeşului, care îşi varsă apele în Târnava Mare la Sighişoara, văile Stejăreni şi Criş, care confluează şi se varsă apoi în Tarnava Mare, Valea Laslea, care confluează cu Valea Mălâncrav şi se varsă în Târnava (în aval de Daneş), Valea Valchid şi Valea Biertan. Afluenţii de dreapta tributari Târnavei Mari sunt pârâul Homorodul Mic (care se varsă în Târnava, în aval de Rupea), valea Homorodul Mare, pârâul Paloş. Fiecare dintre aceste văi este formată prin confluenţa mai multor văi secundare, unele cu debit permanent, altele cu debit temporar. Bălţile temporare sunt frecvente în zonă, fiind importante pentru menţinerea efectivelor populaţiilor de amfibieni. Straturile acvifere sunt cuprinse între 1,2 şi 10 m, cu debite variind între 0,2 şi 8 l/s. În zonele înalte, adâncimile variază între 5 şi 10 m. În zona de luncă, pânza de apă freatică se află la o adâncime mai mică (sub 5 m). aspeCte ClimatologiCe Arealul sitului se încadrează în zona cu climat temperat continental moderat, cu uşoare influenţe oceanice, tipic zona de dealuri şi podişuri cu altitudini cuprinse între 300 şi 800 m, cu topoclimate de luncă şi de vale care influenţează în mod specific regimul termic şi al precipitaţiilor ducând la inversiuni de temperatură, la o frecvenţă crescută a ceţurilor şi la prezenţa curenţilor „de culoar“. Temperatura medie anuală a aerului este de circa 8,4 °C. Suma medie anuală a precipitaţiilor atmosferice se ridică la 650-700 mm. Fenomenele meteorologice speciale (bruma, ceaţa deasă şi primul îngheţ) apar de regulă în lunile octombrie-noiembrie şi se menţin până la mijlocul lunii aprilie. Direcţia dominantă a mişcării maselor de aer este din sectorul NV, urmată de cele din NE şi N, favorizate de orientarea generală a reliefului şi influenţate de culoarul Târnavei Mari. BioCenoza vegetaţia Heterogenitatea peisajului se reflectă în numărul mare de habitate distincte existente (18), unele extrem de bine conserva- 565 sighişoara - târNava Mare - ro SCi 0227 te (păduri şi habitate deschise de pajişti, precum şi pajişti cu tufărişuri şi zone umede). Ecosistemele de zone umede sunt reprezentate de bălţi temporare şi mici şanţuri cu apă prezente dispersat în întregul sit. Specific acestora este faptul că sunt fitocenoze pioniere edificate de un număr mic de specii vegetale. Mult mai importante din punct de vedere conservativ sunt habitatele de pădure aluvială, dependente şi ele de zone cu exces de umiditate, edificate de diverse specii de salcie (şapte specii) şi plop. Pe lângă salcie şi plop, la edificarea stratului arborescent participă mai multe specii de arin (anin), frasin, salcâm. Stratul arbustiv este edificat de corn, salbă moale şi soc. Aceste păduri aluviale au un aspect luxuriant datorită prezenţei lianelor, în special curpen şi hamei. În stratul ierbos sunt prezente volbura, cuşcuța, varga ciobanului, coada calului, laptele câinelui, păiuşul înalt, ciocul berzei, iarba cailor, rogozul, menta de apă şi trestia. Valoarea conservativă a sitului se datorează în mare măsură prezenţei pajiştilor. În cadrul pajiştilor stepice subpanonice regăsim păiuş stepic, nagară, pir cristat, lucernă galbenă, peliniţă, firuţă de pădure, care formează etajul ierbos înalt. Acestea sunt însoţite de specii scunde precum lucerna pitică, diverse specii de trifoi şi păpădie. Pajiştile de altitudine joasă sunt edificate de firuţă, golomăț, iarba câmpului, coada vulpii, sorbestrea, pipirig. În stratul ierbos inferior întâlnim ghizdel, trifoi, lucernă, piciorul cocoşului etc. Tufărişurile subcontinentale peri-panonice prezintă un important rol de culoar ecologic. Acest habitat este edificat de porumbar, păducel, măceş, sânger, lemn câinesc, salbă râioasă şi călin. Stratul ierburilor este dominat de graminee precum păiuşul roşu şi iarba câmpului, la care se adaugă mur, frag etc. Pădurile de tip Galio-Carpinetum sunt edificate de gorun în amestec cu fag, la care se adaugă stejarul pedunculat, cireşul sălbatic, carpenul şi jugastrul. În stratul arbustiv sunt prezente specii de alun, sânger şi lemn câinesc, iar în stratul ierbos domină speciile de rogoz, pochivnic şi vinariţă. Se întâlnesc şi păduri edificate de gorun în amestec cu tei, stejar pedunculat, cer, ulm şi paltin. Pădurile de fag de tip Asperulo-Fagetum sunt compuse din fag în amestec cu carpen, cireş sălbatic, paltin de munte, ulm, frasin şi tei pucios. Stratul arbustiv este edificat de alun, păducel, sânger, soc, iar stratul ierbos este dominat de colţişor, pochivnic şi vinariţă. Multe dintre pajişti includ arbori a câror vârstă este mai mare de 300-400 de ani, tipici pentru peisajul săsesc. Cel mai cunoscut habitat de acest tip este lângă Sighişoara, cunoscut sunt numele de Platoul Breite. Aici, pe o suprafaţă de circa 130 ha există peste 300 de stejari multiseculari. Fauna Fauna de nevertebrate din sit a fost mai puţin studiată. Până în prezent au fost identificate peste 50 de specii de melci şi peste 0 566 2,3 4,6 6,9 km 600 de specii de fluturi. Dintre fluturii diurni şi nocturni menționăm speciile de fluture maturna, fluturaş purpuriu (fluture de foc), fluture tigrat (fluture tigru de Jersey), fluture diurn albastru sau fluture albastru de furnicar, molia Catopta thrips şi specia de albiliță numită popular fluturele alb al lemnului, care se înscriu în lista speciilor pentru a căror conservare a fost desemnat situl. Suprafeţele mari ocupate de stejărete în diferite asociaţii fac ca în sit rădaşca (numita popular şi „răgace“) şi croitorul mare al stejarului să fie specii de gândaci cu largă răspândire. Pe lângă aceste coleoptere de talie mare, în sit se mai regăsesc diverse specii de cărăbuşi (cărăbuş eremit sau gândac sihastru, cărăbuş cu corn numit popular unicorn). Fauna de vertebrate este diversă la nivelul tuturor claselor. Astfel, peştii sunt reprezentaţi în sit prin peste 20 de specii, dintre care 11 specii protejate sau rare (mreană vânătă, moioagă, porcuşor de nisip, dunariță sau nisipariţă, porcuşor de vad, diverse specii de petroc etc.). Herpetofauna sitului este formată din 21 de specii, dintre care 13 de amfibieni (salamandră, triton cu creastă, triton comun, izvoraş cu burtă galbenă, broască săpătoare brună, broască râioasă brună şi broască verde, brotăcel, broască de mlaştină, broască roşie de pădure şi broască de munte, broască mică şi cea mare de lac). Situl găzduieşte opt specii de reptile (broasca ţestoasă de lac, şopârla de câmp, guşterul, năpârca, şarpele de casă, şarpele de apă, şarpele de alun sau cureluşa, precum şi şarpele lui Esculap). Marea varietate a habitatelor din sit determină o diversitate ridicată a comunităţilor de mamifere mici. Până în prezent sunt cunoscute din această zonă 19 specii. Insectivorele sunt reprezentate de arici, cârtiţă şi diverse specii de chiţcani. Dintre rozătoare sunt prezente specii precum şoarecele de pădure şi şoarecele de câmp, veveriţa, pârşul mare şi pârşul de alun. În multe dintre satele din sit, casele vechi, abandonate, precum şi turlele vechi ale bisericilor, oferă loc de maternitate şi hibernare pentru diverse specii de lilieci (liliac comun, liliac cârn, liliac mic cu potcoavă, liliac de seară). Situl este foarte important şi pentru conservarea efectivelor populaţionale de urs brun şi lup. Sunt comune în sit şi alte specii de carnivore între care beica, jderul, jderul de copac, bursucul, nevăstuica. Este prezentă în sit pisica sălbatică, iar în efectiv mic şi vidra. Sunt comune ierbivorele mari (mistreţ, căprioară şi cerb). Avifauna este reprezentată prin peste 160 de specii de păsări. În mod particular, teritoriile acestui sit sunt extrem de importante pentru populaţia naţională şi europeană de acvilă ţipătoare mică, pentru cristelul de câmp şi pentru ciocănitori (aici se întâlnesc nouă dintre cele zece specii de ciocănitori din România). 55 dintre speciile de păsări existente în sit sunt periclitate în Europa şi 76 de specii sunt protejate la nivel naţional. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Situl include un peisaj seminatural particular, rural-tradiţional, foarte slab reprezentat în prezent la nivelul întregii Uniuni Europene. Consecinţă a agriculturii tradiţionale care încă se practică în zonă, peisajul este extrem de mozaicat, îmbinând ecosisteme de pădure întinse şi puţin disturbate antropic, pajişti extraordinar de diverse din punct de vedere floristic, terenuri agricole lucrate tradiţional. Toate acestea oferă împreună nişe ecologice diverse. Nu în ultimul rând menționăm prezența în peisaj a satelor tradiţionale şi a bisericilor fortificate, care dau un specific aparte zonei sitului. Activitățile economice sunt diverse, domeniile principale fiind agricultura şi creşterea animalelor, intreprinderile mici şi mijlocii, fabricarea mobilei, construcţiile, comerţul, prelucrarea cărnii, prelucrarea laptelui, fabricarea oţelurilor speciale, confecţiile textile, prelucrările metalice, tâmplăria, turismul şi agroturismul, industria uşoară, industria gazului, confecţiile de covoare şi croitoria, ceramica etc. Dintre monumentele istorice şi de arhitectură din zona sitului menționăm Castelul Bethlen (cu incintă fortificată, datând din secolul al XVII-lea), Biserica săsească fortificată Apold (datând din sec. XV-XVI), Cetatea medievală Saschiz (construită în perioada 1310-1324), Castelul Haler din satul Mihai Viteazu (1553), Biserica evanghelică fortificată construită în perioada 1493-1525 în Saschiz, cu un impresionant turn cu ceas (înscrisă în patrimoniul UNESCO), Biserica evanghelică fortificată din satul Viscri (sec XIV, posibil fortificată de către cavalerii teutoni), Bisericile evanghelice fortificate din Archita şi Buneşti, din satele Mesendorf (sec. XIV), Roades (sec XIV), Caţa, Rupea, Fişer, Atel, Drăuşeni, Beia, Jibert, Biserica Evanghelică-Lutherană din Cloaşterf (sec. XIV), Biserica Luterană din satul Nepşa (1400) etc. Cetatea de la Rupea este o cetate dacică la origini, ce purta numele de Ramidava. Pe vremea ocupaţiei romane, denumirea i-a fost schimbată în Rupes (stâncă sau piatră, în limba latină). În veacul al XIV-lea, saşii au găsit cetatea în ruină şi au construit pe rămăşiţele ei, în mai multe etape, o cetate ţărănească. Biserica evanghelică fortificată din localitatea Daneş a fost construită la începutul secolul XVI. Tot în acea perioadă, în scop de apărare împotriva turcilor a fost construită galeria înzestrată cu metereze şi creneluri. Din vechea biserică a mai rămas un turn mic de apărare. Turnul de clopotniţă actual, cu strajă de lemn, construit în 1927, adăposteşte două clopote turnate în 1777 şi 1809. Altarul a fost construit în 1873, orga în 1910, iar cristelniţa bisericii datează din 1723. Legenda blazonului familiei Bethlen, reprezentînd un şarpe cu un măr în gură, spune că locul ar fi fost bântuit de un monstru din familia celui din Loch Ness, un şarpe uriaş asociat cu numeroase dispariţii în rândurile localnicilor. Cruciatul, văzînd şarpele, i-ar fi aruncat un măr cu care acesta s-ar fi înecat. Istoricii con- semnează o altă interpretare, văzand în măr simbolul bulei papale, adăugată ulterior pe blazon în perioada în care familia Bethlen a trecut de la catolicism la religia reformată. Numele Sighişoarei este asociat adesea cu Vlad Ţepeş fiul lui Vlad Dracul, supranumit Dracula. Se presupune că Vlad Ţepeş s-ar fi născut la Sighişoara în fosta casă a corpului de pază (unde a fost găzduit tatăl său în anii de pribegie), care astăzi se numeşte „Vlad Dracul“. Cetatea Medievală a Sighişorii este singura cetate medievală locuită din Europa, parte a Patrimoniului Universal UNESCO. Construcţia cetăţii a început în anul 1300, avand nouă turnuri (Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor) şi 164 de case de locuit de cel puţin 300 de ani vechime, considerate Monumente istorice. Biserica din Deal este cel mai valoros monument arhitectonic al Cetăţii Sighişoara. Muzeele din Sighişoara, precum şi Muzeul Orăşenesc Agnita, dispun de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc). Dintre evenimentele culturale, menționăm Sighişoara Blues Festival, care reprezintă singura manifestare de acest gen din ţară, Sighişoara Film Festival (care promovează cultura cinematografică românească), Festivalul „Sighişoara Medievală“ (care atrage la Sighişoara turişti din toate colţurile lumii), Festivalul Intercultural „ProEtnica“, Festivalul Fanfarelor, Festivalul de Folclor „Datini“. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Impactul negativ asupra diversităţii biologice a sitului generat de managementul forestier se manifestă prin extragerea selectivă a arborilor de esenţă valoroasă (stejar pedunculat, cireş sălbatic, frasin, paltin), ceea ce favorizează procesul de cărpinizare, prin tăierea arborilor seculari (în special stejari), prin tăierea arbuştilor şi prin efectuarea de împăduriri cu specii forestiere exotice (salcâm) sau aflate în afara arealului lor natural (pin silvestru, pin negru, molid şi larice). Incendierea vegetaţiei şi miriştilor şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului Există o împrejmuire pe Platoul Breite pentru protejarea puieţilor de stejar plantaţi în ultimii ani, cu scopul de a asigura regenerarea. Există puncte de intrare, panouri de avertizare/ atenţionare, panouri de informare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare panouri pentru orientare cu hărţi, centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, locuri de popas şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. șindriliţa - ro SCi 0228 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vrancea: Nereju, Nistoreşti. supraFaţa: 858 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 43‘ 18‘‘; Long. E 26˚ 32‘ 37‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1664 max., 946 min., 1358 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl şi aria protejată Sindriliţa sunt situate la circa 10 Km, spre vest, pe drumul forestier către localitatea Brădăceşti, comuna Nereju. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). pești: Zglăvoc (Cottus gobio). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Importanţa sitului pentru conservare este dată de prezenţa speciilor de carnivore mari (urs, lup şi râs) în acest areal, fiind un coridor ecologic de tip „stepping stone“ în cadrul reţelei ecologice locale de protecţie a carnivorelor mari din judeţul Vrancea, constituind în acelaşi timp un habitat favorabil pentru creşterea puilor şi hibernare. La acestea se adaugă şi alte specii de importanţă comunitară prezente în sit, amfibieni precum tritonul cu creastă şi tritonul carpatic şi unele specii de peşti (zglăvoc şi petroc). Munţii Vrancei în general şi zona sitului în special prezintă un grad ridicat de conectivitate în ceea ce priveşte habitatele propice amfibienilor şi reptilelor. Situl găzduieşte trei habitate de interes comunitar (păduri de fag, păduri de molid din regiunea montană şi fânețe montane), predominante fiind molidişurile. Molizii din sit ajung până la înălțimea de 45-50 m, cu un diametru al trunchiului de peste 1 m. Gradul accentuat de naturalitate al sitului este caracterizat prin existența unor habitate cvasioriginare, precum şi prin relativa inaccesibilitate. Situl se suprapune unui bazin forestier în care grohotişurile fosile sunt acoperite de molidişuri şi brădete, fapt ce constituie un element favorabil prezenței şi menținerii populațiilor speciilor de carnivore mari. Populaţiile acestora sunt subiectul unei ample monitorizări, rezultatele obţinute stând la baza aplicării unor măsuri speciale de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, teritoriul sitului face parte din aria alpină central şi est europeană, încadrându-se Carpaţilor Orientali. În alcătuirea geostructurală se separă mai multe unităţi structogenetice, care se deosebesc atât prin caracterele de litofacies, cât şi prin modul şi tipul de formare. Zonei marginale a plăcii est-europene îi corespund structurile Triasicului inferior ale Flişului extern şi ale Molasei. Structura geologică este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, formată din alternanţe de gresii, marne şi argile, cu intercalaţii şistoase grezos calcaroase, marne şi calcare, conglomerate şi gresie de Kliwa, precum şi fliş bituminos, puternic fracturate în falii. Falia Zăbalei pare să fie o continuare a faliei Focşani-NămoloasaGalaţi-Tulcea. Peisajul este caracterizat de linii domoale ale culmilor, de versanţi prelungi, precum şi de pante cu valori de 20-30º. Zona se suprapune ariei de maximă activitate seismică a Carpaţilor de Curbură, denumită de specialişti „vatra seismică a Vrancei“. rapid, umiditatea aerului scade, având ca efect reducerea frecvenţei precipitaţiilor. Topoclimatul prezintă mari diferenţe de temperatură de la vară (+7 ºC) la iarnă (–8 ºC). Precipitaţiile medii anuale depăşesc 1000 mm, intervalul cel mai ploios fiind primăvara, iar cel mai secetos iarna. Vânturile dominante sunt cele din vest, bogate în precipitaţii. Viteza medie anuală a vântului prezintă valori de 6-8 m/s la altitudini mari, iar calmul atmosferic este destul de rar. BioCenoza vegetaţia În cea mai mare parte, situl este acoperit de habitate forestiere specifice etajului boreal. Se remarcă o varietate mare a molidişurilor (molidişuri cu măcriş iepuresc, molidişuri cu muşchi verzi, molidişuri cu scredei, molidişuri cu afin, molidişuri cu mur păros, precum şi molideto-brădete în amestec cu fag). Vârsta arboretelor ajunge la 100-140 de ani, fiind de tip natural fundamental, având functia de protecţie a solului împotriva eroziunii şi alunecărilor de teren. Habitatele forestiere din sit au un grad ridicat de naturalitate. Intervențiile omului sunt relativ reduse, fiind condiționate de fragmentarea terenului. Versanții abrupți ai pâraielor Şindrilița şi Balcului sunt acoperiți în mare parte de grohotişuri şi fragmente de stâncă rezultate din dezagregarea substratului litologic. Vegetaţia care acoperă aceste grohotişuri este dominată de diverse specii de muşchi verzi, măcriş iepuresc şi ferigi. Reprezentative pentru acest sit sunt păşunile de origine secundară rezultate în urmă defrişărilor. Aceste suprafețe slab păşunate sunt acoperite de asociații vegetale în care dominantă este țăpoşica (părul porcului sau negară). Fauna Fauna este cea caracteristică zonei montane, fiind întâlnite peste 40 de specii de vertebrate. În sit sunt prezente importante populaţii-nucleu de carnivore mari (urs, lup şi râs). Este de remarcat densitatea mare a locurilor favorabile pentru creşterea puilor de carnivore mari. Pantele stâncoase, cu expoziţie estică, aflate în apropierea unor cursuri de apă cu curgere permanentă, constituie zone favorabile de refugiu. Mamiferele mici sunt bine reprezentate în sit, în special prin rozătoare (şoarece scurmător, şoarece de câmp, şoarece de pământ, şoarece de casă, şoarece gulerat, şoarece dungat, şoarece de pădure, pârş de alun, veveriţă). Herpetofauna este cea caracteristică etajului montan, fiind prezente atât specii întâlnite la altitudini mai mari (triton alpin, triton cu creastă), cât mai ales specii cu largă distribuţie (buhai de baltă cu burta roşie, broasca râioasă brună, broasca roşie de pădure). Dintre reptile pot fi întâlnire şiNdriliţa - ro SCi 0228 HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 6520 - Fâneţe montane; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). specii precum vipera comună, şopârla de ziduri, şopârla de munte, şarpe de sticlă sau năpârca, şarpe de alun. Deşi mai puţin studiată, fauna de nevertebrate este variată, fiind identificate specii rare precum libelula verde Aeshna viridis, melcul de livada (melc de Burgundia), croitorul alpin. Avifauna este bogat reprezentată, atât în zona pădurilor de amestec (pițigoi mare, pitulice sfârâitoare, ţiclean sau scorşar, sturz cântător, gaiță albastră, cinteză, măcaleandru, florinte, coțofană) cât şi în zona molidişurilor (auşel cu capul galben, piţigoi de brădet, sturz de vâsc, pițigoi moțat, pănţăruş sau ochiu-boului, şorecar comun, fâsă de pădure, forfecuţă, gaiță de munte, ieruncă, ciocănitoare neagră). aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale În localitatea Brădăceşti activitățile economice principale sunt legate de exploatarea şi prelucrarea lemnului, agricultura ecologică montană, turism montan, valorificarea artei şi tradiției populare. Localitatea Nistoreşti are drept activități economice specifice exploatarea şi prelucrarea lemnului, creşterea animalelor, cultivarea terenului agricol, agroturismul, lucrările şi amenajările silvice, dulgheria şi tâmplăria. Casele tradiţionale au acoperiş din şindrilă şi prispă în faţa casei (prispa fiind denumită târnaţ). La mijlocul prispei se afla uşa de intrare în camera principală (camera de zi) din care pleacă lateral stânga-dreapta două camere simetrice. Localităţile fiind relativ izolate, s-au păstrat multe dintre tradiţiile populare. Ţinuta populară este purtată duminica şi cu ocazia sărbătorilor naţionale sau locale, religioase sau legate de evenimente istorice şi culturale. Meşterii din zonă sunt deţinători ai secretelor autenticelor măşti tradiţionale. Întâlnim şi prelucrarea artistică a răchitei, olăritul, realizarea instrumentelor populare de suflat (fluier, caval, trişcă, cimpoi, bucium, ocarină etc.). Ansamblul folcloric cuprinde de regulă formaţii de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti. O tradiție păstrată în zona sitului este sărbătoarea religioasă din data de 15 august a fiecărui an, când se celebrează Hramul Mănăstirii Valea-Neagră (Schitul Adormirea Maicii Domnului). Festivalul de obiceiuri de iarnă este organizat anual între 23 şi 25 decembrie. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Activităţile tradiţionale din regiune (exploatarea forestieră şi vânătoarea) sunt interzise datorită statutului de conservare conferit de rezervaţia naturală prezenta în sit. În perimetrul sitului sunt permise cercetarea ştiinţifică şi practicarea turismului. Inaccesibilitatea ridicată face ca situl să fie supus într-o măsură relativ scăzută impactului antropic. aDminisTrarea siTului Există puncte de intrare, precum şi poteci şi trasee turistice. Este necesară reabilitarea lor, precum şi suplimentarea numărului acestora. Există un panou de informare. Este necesară amplasarea mai multor panouri, atât de informare cât şi pentru orientare (cu hărți). Este necesară înfiinţarea a cel puţin un loc de campare prevăzut cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie Cele mai răspândite soluri sunt cele din clasa brun-acide. Materialul parental pe care s-au format solurile brun-acide provine din alterarea rocilor ce intră în constituţia litologică a zonei carpatice. Cu caracter insular, la mari altitudini, apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri şi se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. Clasa spodosolurilor (soluri brune şi podzoluri) este întâlnită cu caracter dominant la înălţimi de peste 1400 m. Principala folosinţă a acestor soluri o constituie pajiştile. Hidrologie Principala arteră hidrografică a regiunii este Zăbala, care străbate zona într-un prim sector pe direcţie NV-SE, urmând ca din punctul Căldări să-şi schimbe orientarea pe direcţia SV-NE. Bazinul hidrografic al Zăbalei acoperă o suprafaţă totală de 546 km2. Afluenţii Zăbalei sunt pâraiele Balcu şi Şindriliţa. Datorită substratului dur şi impermeabil, apele pătrunse în depozite alimentează organismele hidrografice, caracterizate prin debite bogate şi relativ constante. În acelaşi timp roca, în gradul ei de rezistenţă, reprezintă un factor de „control al aluviunilor“, care impune relaţiile dintre debitele lichide şi solide ale râurilor. În anumite condiţii, apele subterane se îmbogăţesc cu săruri, căpătând calitatea de ape minerale, cu o concentraţie de 0,5 g/l. În sit există şi sectoare în care organismele hidrografice sunt parazitate de trene de grohotiş care determină ca scurgerea să se producă parţial pe sub acestea. aspeCte ClimatologiCe Climatul montan este caracterizat prin temperaturi scăzute, umezeală ridicată şi cantităţi bogate de precipitaţii, frecvenţă mare a fenomenelor meteorologice periculoase, îngheţuri şi brume timpurii de toamnă şi târzii de primăvară, precum şi inversiuni de temperatură, depuneri de gheaţă pe conductorii aerieni, ninsori viscolite etc. O caracteristică a regiunii este prezenţa fenomenului de foehn, când temperatura aerului creşte 0 1 2 3 km 567 siriu - ro SCi 0229 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Chiojdu, Siriu. Județul covasna: Sita Buzăului. supraFaţa: 6.230 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 31‘ 27‘‘; Long. E 26˚ 9‘ 40‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 1663 max., 548 min., 1080 med. Siriu - ro SCi 0229 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face prin comunele Chiojdu şi Siriu, pe DJ102L din localitatea Starchiojd. Din DJ102L, la intrarea în Chiojdu începe DJ103P, care ajunge în Nehoiu. Către Poeniţele se ajunge pe DC58, pornind din centrul satului Chiojdu, pe lângă şcoala veche. Satul Cătiaşu este legat de comuna de care aparține prin drumul comunal DC57. DC63 face legătura cu satul Plescioara. DC209/210 leagă DJ103P de Vârful Mălâia din Munţii Siriului. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 7110* - Turbării active; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae) speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • *Lup (Canis lupus). pești: Zglăvoc (Cottus gobio) • Moioagă (Barbus meridionalis). plante: *Clopoţel (Campanula serrata). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl prezintă o importanță deosebită pentru conservarea a zece habitate de interes comunitar, dintre care trei prioritare, şi pentru cele trei specii de carnivore mari (urs, lup, râs) aflate într-o stare favorabilă de conservare. Dintre speciile de plante de interes comunitar, menționăm prezența clopoțelului, specie prioritară. Aceasta este o specie frecventă în sit, abundentă ca efective populaţionale, cu populaţii aflate într-o stare de conservare bună care acoperă întregul gol alpin, coborând şi în zonele cu iarbă dintre habitatele forestiere. Alte specii de plante importante sau rare sunt gențiana, gladiola imbricată, veronica, planta carnivoră roua cerului, diverse specii de rogoz şi măceş sălbatic, ferigi şi feriguțe. În sit sunt prezente numeroase specii de amfibieni (brotăcel, broască roşie de pădure), două fiind de interes conservativ (buhai de baltă cu burta galbenă sau izvoraş cu burta galbenă şi triton cu creastă). De asemenea, în apele sitului sunt prezente numeroase specii de peşti, dintre care menționăm două specii de interes comunitar (mreana vânătă şi zglăvoaca). Dintre reptile, în sit a fost semnalată prezența viperei comune, inclusiv varietatea de culoare neagră. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geografic, situl se încadrează în compartimentul moldav al Carpaţilor Orientali, sectorul curburii, în Munţii Buzăului. La nord, aceştia se învecinează cu Munţii Vrancei iar la sud cu Munţii Baiului şi masivul Ciucaş. Din punct de vedere geologic, zona este caracterizată prin prezenţa unor morfe structurale produse prin încreţire (cute puternice, falii, precum şi două linii de şariaj în nord-estul extrem). Zona aparţine orogenezei paleogene pre-hercinice. Din punct de vedere geologic, de la NE către SV există formaţiuni intercalate de vârstă paleocen-eocenă, cu incluziuni oligocene şi pe alocuri cu zone de vârstă neogenă, slab reprezentate, respectiv morfe miocene de vârstă pre-tortoniană. pedologie În sit predomină cambisolurile, reprezentate prin soluri brune acide (clasa districambisolurilor) şi soluri brune (eutricambisoluri) cantonate în nord. În ordinea descrescătoare a abundenţei, urmează argiluvisolurile, reprezentate prin soluri brune luvice din clasa podzolitelor (luvisoluri). Mai puţin reprezentate 568 sunt solurile brune din clasa podzolitelor, iar pe ultimul loc se găsesc solurile neevoluate, trunchiate sau desfundate (erodisoluri), acestea fiind cantonate de-a lungul albiei Buzăului în sectorul mediu al acestuia. Hidrologie Din punct de vedere hidrologic, zona se află situată în bazinul mediu al râului Buzău, care formează limita sa de NE prin intermediul lacului Siriu. Zona este bine drenată de mai multe râuri cu debit mic situate mai ales pe interfluviile şi văile muntoase. Dintre pâraie menţionăm Izvorul Negru şi Bradu la est, Mreaja, Milea, Siriu Mare şi Vâna Mălâei la sud şi Manea, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică la nord. Pe platourile aflate la 1400 m altitudine sunt frecvente mici ochiuri de apă şi suprafeţe mlăştinoase. Hidrografia masivului este întregită de prezenţa lacurilor, dintre care cele mai numeroase şi mai bine reprezentate sunt lacurile naturale. Lacul Vulturilor, situat la est de culmea Mălâia, la o altitudine de 1420 m, are o suprafaţă de 1 ha şi o adâncime maximă de 2 m. Lacul este alimentat din ploi şi din izvoarele de la baza grohotişului, fiind lipsit de vegetaţie. De asemenea, pe valea Mreaja (afluent al Siriului) şi pe râul Buzău (în amonte de Siriu Băi) se întâlnesc lacuri de baraj natural, formate prin surpare şi alunecare, dar cu o existenţă efemeră. Acestea iau naştere prin alunecarea unei părţi a versantului în albia minoră a râului, pe care o blochează parţial sau total. Unul dintre cele mai mari lacuri antropice din această zonă este lacul de baraj Siriu, situat la 18 km în amonte de localitatea Nehoiu. aspeCte ClimatologiCe Regimul de precipitaţii este de tip subalpin-alpin, cu valori medii de precipitaţii. Media anuală a acestora este cuprinsă între 700 şi 900 mm. Vara, temperatura medie este de 1921 °C, cu un maxim de 29 °C în zonele de mică altitudine, formând un gradient neuniform până în zonele de altitudine mare unde sunt atinse valori medii de până la 16-18 °C. Mai sus de 1400 m, circa 5-6 luni pe an, temperatura medie are valori negative, iar în restul lunilor valori pozitive, dar sub 10 °C. Circulaţia maselor de aer, predominant de la NV spre SE, contribuie la conturarea unui climat temperat-continental de tip alpin, cu variaţii anuale semnificative ale valorilor diverşilor parametri (temperatură, precipitaţii etc). Vântul este puternic şi violent iarna şi la trecerea de la un sezon la altul, direcţia dominantă fiind NV-SE. BioCenoza vegetaţia În sit se regăsesc 10 tipuri de habitate, majoritatea de tip forestier. Principalele tipuri de habitate sunt Păduri dacice de fag“, „Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum şi Păduri acidofile de molid din regiunea montană. Aceste habitate sunt în principal reprezentate de specii de fag, molid şi brad. Factorii ecologici au valori optime, singurii determinanţi ecologici cu valoare limitativă pentru biocenoza forestieră fiind fragilitatea şi instabilitatea substratelor de fliş. Pe versanții abrupți, grohotişuri şi ravene, vegetația este compusă din tufişuri alpine şi boreale, specia caracteristică fiind ienupărul pitic. Din punct de vedere al biotopului, acestea se regăsesc în munți cu altitudine medie, relief accidentat, versanţi cu înclinare puternică şi foarte puternică situaţi între 600-700 m şi 1400 m altitudine. Pe lângă vegetaţia lemnoasă, ca o dominantă a peisajului apar pajiştile deluroase secundare şi pajiştile montane naturale sau se- cundare, cu specii floristice multicolore (clopoţel, margaretă, brânduşă, garofiţă). Ca structură şi compoziție, fitocenozele sunt edificate în principal de specii europene, întâlnindu-se şi specii stepice precum pelinița, pirul gros şi pelinul negru, alături de urda-vacii, rogoz, brânduşă de toamnă, nemţişor de câmp, garoafă de câmp, garofiță, garofiță albă de stâncă, ciocul berzei, iarba sângelui, ghiocel comun, diverse specii de orhidee, ferigi şi feriguțe. Sunt întâlnite şi plante din categoria celor aromatice sau medicinale, precum gențiana (numită popular dințură sau ghințură galbenă), cimbrul, coada şoricelului, degetarul galben, grozama mare (lemnu-bobului sau bobițel), veronica (coada mielului) etc. Dintre arbuştii din aria sitului menționăm prezența cornului şi alunului, alături de soc şi zmeur. În zonele umede în care au existat lacuri sau bălți temporare, dezvoltarea vegetaţiei a dus la individualizarea unor mlaştini cu muşchi de turbă, roua cerului, o specie de orhidee numită popular poroinic, bumbăcariţe, diverse specii de rogoz etc. Dintre plantele de interes comunitar, menționăm clopoțelul, plantă întâlnită în sit într-un efectiv populațional semnificativ, cu un statut favorabil de conservare. Fauna Dintre nevertebrate, în sit sunt semnalați melcul de gradină (melc de livadă sau melc de Burgundia) şi melcul Ena montana. Dintre speciile de amfibieni prezente în sit menționăm bro- tăcelul, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă, broasca roşie de munte (broasca roşie de pădure). De asemenea, datorită prezenţei ecosistemelor acvatice reprezentate de apele curgatoare, în special de ape reci de munte, se disting speciile de peşti ce populează râurile şi pârâurile de munte de altitudine medie, cu viteze moderate ale curentului şi cu o bună oxigenare a apei, precum mreana şi mreana vânătă, zglăvoaca, cleanul, păstrăvul indigen, lipanul, scobarul. În apele sitului trăieşte şi boişteanul, numit popular crăiete, crai sau verdete. Aceste specii sunt întâlnite preponderent în râurile şi pâraiele din regiunea de munte şi din partea superioară a regiunii colinare. Dintre mamiferele mari prezente se remarcă speciile de ierbivore (cerb carpatin, căprior, capră neagră), precum şi speciile montane caracteristice etajului pădurilor de amestec de foioase cu conifere (mistreţ, vulpe, jder, jder de copac, dihor, dihor de casă, nevăstuică). Situl oferă condiții propice pentru trei specii de mamifere de talie mare protejate la nivel european (râs, lup şi urs brun). Carnivorele mari se găsesc într-un efectiv populațional relativ redus, având însă un statut favorabil de conservare (statut favorabil pentru populațiile de râs şi lup, precum şi statut excelent, în cazul ursului brun). Avifauna caracteristică pădurii de făgete şi de amestec include specii de păsări cântătoare, cu penaj viu colorat (piţigoi, ciocănitoare, mierlă, cuc, cinteză, codobatură, gaiţă, rândunică), păsări răpitoare de zi (uliu cenuşiu) şi păsări răpitoare de noapte (cucuvea, bufniţă sau buhă). ţia localnicilor, de cadrul fizico-geografic, de tradiţii, de natura materialelor de construcţie etc. Ea se situează în vatra satului fiind diferită de gospodăria temporară din regiunile montane şi la construcţia sa se utilizează lemnul şi piatra, aceasta din urmă pentru soclurile caselor înalte specifice regiunii. Este tipică casa cu pivniţă şi construcţii anexe pentru prepararea şi depozitarea fructelor şi a vinului. Casele sunt aşezate la drum, iar construcţiile anexe în continuarea lor sau pe un şir paralel. „Piatra de talie“ este cioplită în blocuri. Una dintre cele mai reprezentative case din Chiojdu este Casa Codescu, reprodusă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti şi care se află pe bancnota de 100000 lei din 2001 şi pe cea de 10 lei din 2005. În comuna Chiojdu îşi au originea istoricii Constantin Giurescu, Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu. Serbarea câmpenească „Cât e Siriul de Mare!“, denumire dată după cântecul de muzică populară al cunoscutului interpret Benone Sinulescu, originar din Siriu, are loc în prima duminică de după Sfânta Maria pe malul lacului Siriu. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Masivul Siriu este foarte bine individualizat, compact, delimitat de cursuri de apă (râul Buzău, pârâul Crasna, pârâul Siriu) şi versanți abrupți care îl fac destul de greu accesibil şi care constituie bariere naturale de protecție ale acestuia față de agresiuni din exterior. Punctele de intrare în sit sunt puține, iar accesul se poate face numai pe trasee de picior sau cu mijloace de transport adecvate, pe drumurile forestiere care duc în sit. Aceasta face ca situl să fie destul de bine protejat, iar starea de conservare a ecosistemelor şi habitatelor să fie una favorabilă. Eroziunea şi surparea sunt procese naturale care au influență asupra sitului, caracterul impactului fiind unul accidental. aDminisTrarea siTului Există puncte de intrare, poteci pentru vizitare şi trasee turistice. Sunt necesare panouri de avertizare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, centru de vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor în zonele de acces spre zona protejată, respectiv pe drumurile forestiere. siriu - ro SCi 0229 aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Potenţialul economic este reprezentat de specificul activităţilor regiunilor rurale deluroase. Depresiunea Chiojdu se încadrează în aria pomicolă de prim rang a Subcarpaţilor de Curbură, dominată de cultura prunului. Culesul prunelor şi distilarea ţuicii reprezintă activităţi tradiţionale în zona sitului, care se evidenţiază şi drept zonă de creştere a animalelor (mai ales ovine şi bovine), ca urmare a bazei furajere reprezentate de păşunile şi fâneţele întinse. Cositul şi strângerea fânului sunt activităţi tradiționale, ce dau specificul locului. Alte activități economice sunt reprezentate de dulgherie, tâmplărie şi dogărie, prelucrarea lemnului, comerț, turism şi agroturism. Gospodăria ţărănească are o structură strâns legată de ocupa- 0 1 2 3 km 569 slăNiC - ro SCi 0230 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bacău: Dofteana, Slănic-Moldova. supraFaţa: 1.408 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 12‘ 52‘‘; Long. E 26˚ 24‘ 33‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1235 max., 470 min., 782 med. SlăNiC - ro SCi 0230 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit este posibil pe cale rutieră din DN12 pe DJ până în staţiunea Slănic, apoi pe un drum pietruit pe valea Pufu. O altă variantă este DN12A până la Parcul Dendrologic Dofteana, apoi pe valea Doftenei, până în sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 6520 - Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost constituit pentru conservarea a cinci habitate de interes comunitar, aflate într-o stare bună de conservare. În arealul sitului sunt prezente, de asemenea, multe specii endemice de plante (şapte specii) şi de nevertebrate (opt specii), unele dintre acestea de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se găseşte la întrepătrunderea pânzelor de Tarcău şi Vrancea, cu maximă dezvoltare în zona gresiei de Kliwa. Prezenţa gresiei de Kliwa la contactul cu Subcarpaţii determină dezvoltarea podzolurilor, inclusiv la altitudini de 800 m. Această structură oferă masivitate sectoarelor de culme şi o înclinare pronunțată a versanţilor. Evoluţia geomorfologică se realizează în special prin eroziunea de suprafaţă. Aria naturală protejată prezintă importanţă şi pentru peisajul oferit de coama Pufului. Din punct de vedere geomorfologic, situl se află în zona flişului extern al Carpaţilor Orientali. Din punct de vedere al raionării geomorfologice, situl face parte din provincia geosinclinarului alpino-carpato-himalaian, ţinutul Carpaţilor Orientali, munţi mijlocii şi mici, fiind poziţionat în estul munţilor Nemira. Altitudinile din sit sunt între 464 şi 1224 m. pedologie În sit se găsesc mai multe tipuri de soluri, majoritar fiind solul brun tipic. Pe terasele medii şi înalte ale Trotuşului domină argiluvisolurile, iar pe versanţii montani medii şi inferiori se întâlnesc majoritar cambisoluri. Spodosolurile apar pe culmile montane, la peste 1200 m. În lungul văilor principale, învelişul de soluri este format mai cu seamă din protosoluri aluviale, soluri aluviale sau soluri hidromorfe. Pe versanţii abrupţi, regosolul este dominant. Condiţiile de climă şi relief au favorizat dezvoltarea proceselor de pseudogleizare. Condiţiile geostaţionale din sit favorizează dezvoltarea arboretelor, precum şi a vegetaţiei forestiere. Hidrologie Situl aparţine în totalitate bazinului hidrografic al pâraielor Dofteana şi Slănic, afluenţi ai râului Trotuş. Pluviozitatea ridica- 0 570 1 2 3 km tă asigură un regim de scurgere permanent pentru toţi afluenţii Trotuşului, iar prezenţa straturilor de roci dure traversate de pâraie permite dezvoltarea de mici cascade. Bazinele hidrografice se caracterizează prin debite bogate şi relativ constante. În acelaşi timp roca, în gradul ei de rezistenţă, reprezintă un factor de control al aluviunilor, impunând relaţiile dintre debitele lichide şi solide ale râurilor. Regimul hidrologic se manifestă prin variaţii sezoniere importante. La sfârşitul primăverii şi în prima parte a verii se produc creşteri substanţiale de debite şi viituri. În general, fluctuaţiile resurselor de apă ale râurilor din zonă se desfăşoară între două momente extreme, reprezentate prin viituri şi secete. Considerate riscuri naturale sau hazarde naturale, în funcţie de efectul lor, aceste fenomene sunt fie dezastre, fie catastrofe naturale. aspeCte ClimatologiCe Situl se caracterizează printr-un climat montan, cu o temperatură medie anuală de circa 5-7 °C şi o cantitate anuală medie a precipitaţiilor de 700-850 mm (600-700 mm pe terasele Trotuşului şi până la 1000-1250 mm, pe Culmea Nemira). Condiţiile climatice sunt modificate sub influenţa reliefului care, prin expoziţie şi înclinare, modifică exprimarea efectivă a elementelor termice şi pluviometrice. Circulaţia generală a maselor de aer se face dominant sub influenţa vânturilor de vest, specifice zonei temperate. Vânturile predominante sunt din direcțiile N-NV şi vest, cu viteze medii de circa 2,3-7,4 m/s. Vara, toamna şi primăvara pe versanții cu orientare E-SE deplasarea maselor de aer dinspre vest şi NV generează o nuanță climatică de tip föehn, cu creşteri locale ale temperaturii aerului. BioCenoza vegetaţia Situl se încadrează atât în etajul forestier superior, care este ocupat de molidişuri pure, cât şi etajul forestier mijlociu, reprezentat prin păduri de fag sau amestec de fag cu gorun sau carpen. Din cauza exploatării preferenţiale a răşinoaselor din primul etaj, locul acestora a fost luat de fag. În cel de-al doilea etaj, de unde s-a exploatat mai ales fagul, locul acestuia a fost luat de carpen. Izolat apar pinete de tip Myrtilo-Pinetum spre partea superioară a culmilor sau de tip pin-gorun, în zona montană inferioară. Flora din sit justifică biodiversitatea ridicată a zonei şi cuprinde o diversitate de specii de plante. Ciupercile au şi ele o gamă diversă de reprezentare. O particularitate a sitului constă în frecvenţa mare a uneia dintre speciile genului Saxifraga (care numără peste 300 de specii, multe dintre acestea fiind considerate plante ornamentale) şi anume a speciei Saxifraga cymbalaria. Dintre speciile importante de floră prezente în sit menționăm şi diverse varietăți de omag, breabăn, gălbinele şi gălbinele de munte, clopoțel carpatic sau clopoțel albastru, crucea voinicului, ovăscior de munte. Breabănul este o plantă ierboasă perenă, cu flori purpurii, întâlnită numai în zona înaltă a Munţilor Carpaţi. Fauna Dintre mamifere, în sit pot fi întâlnite specii reprezentative de carnivore mari (urs şi lup) şi ierbivore mari (cerb carpatin, căprior). Alături de acestea, menționăm prezența speciilor caracteristice pădurilor de foioase (vulpe, jder şi jder de copac, veveriță roşie). Veverița este un rozător foarte bine adaptat la viața arboricolă care populează atât pădurile de conifere, cât şi pe cele de foioase. Reptilele şi batracienii prezenți în sit sunt broasca roşie de munte, broasca râioasă brună, brotăcelul, buhaiul de baltă cu burtă galbenă, tritonul de munte, salamandra comună, şopârla de munte, şopârla cenuşie, guşterul sau şopârla verde, vipera comună, şarpele lui Esculap, năpârca. Păsările sunt des întâlnite, reprezentate de specii precum şorecarul încălțat, corbul, huhurezul mic, bufnița, piţigoiul mare (piţigoi popesc, chiţivară, piţigoi, piciganie, sinţi-a-vară, ţunțudei, ţig-ţigoi), drepneaua neagră, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de munte, porumbelul gulerat, cristelul de câmp (cristei roşu, carstel, creştet, crastaniu, carstei), rândunica de hambar, ticleanul sau scorțarul, acvila țipătoare mică, cucul, forfecuța, sturzul de vâsc, pănțăruşul. Pănțăruşul, numit popular şi ochiu-boului, este una din cele mai mici păsări din Europa. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Activitățile economice principale sunt reprezentate de turism, comerț şi prestări servicii. Valoarea resurselor hidrominerale care constituie potenţialul balnear al zonei este deosebit de importantă. Existenţa factorilor terapeutici naturali de cură permite trei tipuri de asistenţă medicală (profilactică, curativă şi de recuperare funcţională). Calitatea apelor minerale, înalta valoare terapeutică şi capacitatea debitelor au imprimat staţiunii un profil balnear de tratament al afecţiunilor digestive, ale glandelor anexe, ale aparatului respirator, precum şi al bolilor de nutriţie şi metabolism. Fondul balnear al staţiunii are un specific aparte, unic în România şi în Europa (pe o arie relativ restrânsă se întâlnesc peste 20 de izvoare variate în ceea ce priveşte compoziţia, concentraţia, complexitatea chimică şi efectele terapeutice). Staţiunea Slănic Moldova adăposteşte monumente arhitectu- rale emblematice. În perioada 1887-1912 se ridică Cazinoul, clădire cu valoare istorică şi de arhitectură inclusă în patrimoniul cultural. Staţiunea este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice şi oligominerale, izvoare descoperite încă din anul 1801. În 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar în 1877 au aparut primele instalații balneare. Specialiştii au comparat apele de la Slănic Moldova cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains. Slănicul adăposteşte în fiecare an festivaluri folclorice şi târguri de meşteşuguri artistice tradiționale. Castelul Ghika este situat de-a lungul Văii Trotuşului, la Dofteana. Castelul a fost construit în stil romantic, la granița dintre secolele XIX şi XX. Construcţia a fost proiectată drept castel de vânătoare al familiei Ghika. Pentru ridicarea sa a fost adus un arhitect italian şi materiale de construcții din străinătate, printre care şi marmură de Carara. Legenda spune că denumirea localităţii Dofteana vine de la „dohtana“, numele meşteşugului oamenilor locului de a prepara din coaja de mesteacăn de la locul numit astăzi Dohotar, o unsoare denumită „dohot“, folosită inițial la ungerea osiilor de lemn la căruţe. Mai târziu, această unsoare era folosită de cizmari şi pentru calafătuirea vaselor de transport pe Dunăre. Dintre jocurile zonei etnografice Trotuş-Dofteana menționăm „Hora Simplă“, „Hora în Două Părţi“, „Hora de la Plopu“, „Hora de la Poiana“. De Crăciun se practică,,Colindul“, „Jianul“ şi „Steaua“. De Anul Nou se practică Jocul caprei, Jocul ursului, Jocul mascaţilor, Uratul. Dintre acestea, Jocul Ursului se bucură de cea mai largă răspândire şi popularitate. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului Există panouri de informare, bariere, borne şi puncte de intrare, trasee turistice, dar este necesară suplimentarea numărului acestora şi realizarea de amenajări pentru colectarea deşeurilor. Nădab - SoCodor - vărşad - ro SCi 0231 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Chişineu-Criş, Grăniceri, Macea, Pilu, Socodor, Şimand. supraFaţa: 6.661 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 25‘ 33‘‘; Long. E 21˚ 22‘ 0‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor altitudinea: 101 max., 82 min., 92 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se poate accesa dinspre Arad pe DN79, din Chişineu-Criş urmându-se DN79A care duce la punctul de frontieră, trecând pe lângă mai multe enclave ale sitului. Situl se mai poate accesa şi din partea sudică pe DJ792 sau din partea vestică (de la Vărşand, pe DN79 A, DJ709 J sau DJ709 B). De asemenea, se poate ajunge în sit şi cu trenul, cu coborâre în halta Pădureni Arad, Şiclău sau Grăniceri. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Dihor de stepă (Mustela eversmannii). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanța sitului este dată de prezența solurilor saline şi alcaline care creează biotopuri specifice, constituind prin complexitate un unicat în România. Flora şi vegetaţia sunt determinate de natura şi însuşirile solurilor sărăturate, formând un habitat de importanță prioritară în spațiul european aflat aici într-o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl aparţine unităţii Câmpiei de Vest a României, districtul Câmpiei Crişurilor, partea sa vestică, cu subunităţi de relief reprezentate de Câmpia joasă a Crişurilor şi lunca Crişului Alb. În sectorul sitului, câmpia joasă a Crişurilor prezintă un aspect plan, cu puține zone depresionare. Din punct de vedere geologic, terenul face parte din depresiunea Panonică, în care mările terţiare au depus sedimente din argilă, marne şi nisipuri, în straturi alternative de grosimi variabile. După retragerea apelor levantine această zonă depresionară a fost acoperită de o cuvertură aluvionară formată din conuri de dejecţie care s-au unit dând naştere câmpiei relativ plane. În cadrul acesteia şi-au săpat albiile numeroase râuri şi pâraie puţin adânci. Rocile pe care s-au format solurile sunt reprezentate de nisipuri fine şi grosiere pe grinduri şi de materiale aluvionare lutoase, carbonatate în zonele depresionare şi pe firele văilor. Sub influenţa apelor freatice, nisipurile sodate şi materialele aluvionare carbonatate au produs salinizarea solurilor. pedologie În sit sunt prezente şi larg răspândite soloneţurile foarte compacte şi puternic alcaline, pe lângă soloneţurile slab alcaline, neutre sau slab acide şi lăcoviştile solodizate, care creează o 0 2 4 gamă largă de microstaţiuni şi face posibilă existenţa unui covor vegetal puternic mozaicat. Hidrologie Situl este străbătut de Canalul Morilor şi de mai multe canale mici, în care apa stagnează cea mai mare parte a anului. Prin enclava sudică a sitului trece pârâul Budieru, un afluent al Canalului Morilor. Apa freatică a fost interceptată la adâncimi de 3,5 m. Regimul de alimentare a apelor freatice este mixt (pluvial şi din văile ce coboară de pe dealuri). Calitatea apelor freatice este bună, ceea ce face posibilă utilizarea lor în alimentarea cu apă a gospodăriilor. aspeCte ClimatologiCe Acest sit se caracterizează printr-un regim climateric continental-moderat cu unele influenţe oceanice datorate pătrunderii maselor de aer din vest. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10 şi 11 °C, iar precipitaţiile medii anuale sunt de 628,7 mm. Vântul cu frecvenţa cea mai mare este cel din NE, intensitatea maximă fiind atinsă în februarie. BioCenoza vegetaţia Sărăturarea accentuată a solurilor se reflectă în diferitele specii de plante halofile care cresc şi se dezvoltă aici din belşug formând separat sau împreună asociații variabile, precum firuța bulboasă, pelinița argentată, sica, pelinul, coada şoricelului, muşețelul de sărătură, albăstrica, iarba de sărătură, păduchernița şi troscotul. Nelipsite din flora sărăturilor de aici sunt mai multe specii de pătlagină şi lobodă de sărătură, la care se mai adaugă şi alte specii ca ghirinul, stelița, ghizdeii de sărătură, iarba de şoaldină, codițuca, vălul miresei şi lăptuca, pe lângă acestea fiind prezent şi un număr mare de specii de trifoi. Covorul vegetal al acestor soluri prezintă o mare variație legată de denivelarile ce apar de la un loc la altul şi de gradul diferit de salinitate, aceste fenomene păstrându-se în toata perioada de vegetație. Şuvițele de apă apărute în timpul ploilor sau urmele acestora când apele dispar sunt ocupate de firuță, codițucă, gălbinea, pipirig şi lobodă de sărătură, aceasta din urmă apărând uneori exclusivistă şi colorând în roşu covorul vegetal. Pe alocuri, în aceste pajişti de sărătură apar tufărişuri formate din păducel, măceş şi porumbar. Canalele şi zonele mai umede sunt populate de stuf şi papură pe alocuri apărând şi stânjenelul de apă, iar acolo unde apa stagnează mai multe luni pe an suprafața acesteia se acoperă de lintiță. Habitatul Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice conservat în sit este un habitat prioritar în spațiul european aflat aici într-o stare bună de conservare. Fauna Mamifere prezente în sit sunt ariciul, căpriorul, iepurele de câmp şi vulpea. De asemenea, situl adăposteşte şi o populație aflată într-o stare bună de conservare de dihor de stepă. Pe pajişti se remarcă galeriile săpate în sol ale coloniilor de popândăi (specie de interes comunitar pentru conservare), alături de care mai apar şi câteva specii de şoareci şi chițcani care constituie hrană pentru păsările răpitoare precum sunt vânturelul roşu, vânturelul de seară, şoimul rândunelelor, eretele vânăt, şorecarul comun şi şorecarul încălțat. Păsările cântătoare cuibăritoare frecvent pe aceste pajişti de sărătură sunt presura sură, ciocârlia, codobatura albă, ciocârlanul, codobatura galbenă, nagâțul etc. Tufărişurile rare sunt utilizate de sfrânciocul roşiatic, mărăcinarul mic şi mărăcinarul negru ca loc de observație în vederea hrănirii sau pentru amplasarea cuibului. Herpetofauna este slab reprezentată de către şopârlele de câmp, pe lângă canalele cu apă întâlnindu-se şi brotăcei, broaşte mari de lac şi şerpi de casă. Studii entomologice au arătat prezența pe vegetația solurilor sărăturate a unei specii de lăcuste considerată endemism panonic, alături de alte specii de nevertebrate caracteristice comunităților de sărătură. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia întregii zone este una predominant agrară, populația fiind axată pe cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor. Oraşul Chişineu-Criş absoarbe o mare parte a forței de muncă din zonă, economia acestuia fiind predominant agrară, în ultima perioadă dezvoltându-se mult şi sectorul economic industrial. Localitățile aflate în vecinătatea sitului dispun de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, cele mai multe având definitivată şi rețeaua de canalizare. În oraşul Chişinăul-Criş încălzirea locuințelor se face cu gaze naturale sau cu lemne, în restul localităților fiind utilizate doar lemnele. Arheologii au scos la lumină în zona sitului vestigii din epoca bronzului şi două necropole aparținând gepizilor şi respectiv avarilor, iar cele mai multe dintre localități sunt atestate documentar din secolul al XIII-lea. Azi se pot vizita mai multe biserici declarate Monumente istorice, care au fost ridicate în secolul al XVIII-lea. Anual se țin manifestări precum Zilele Oraşului şi Zilele Socodorului, în care se organizează manifestări cultural-artistice. Renumită în zonă şi apreciată de vizitatori este sărbătoarea câmpenească dedicată pregătirii gogoşilor tradiţionale, Festivalul Gogoşilor, o acțiune transfrontalieră cu participare din partea comunităților înfrățite din Ungaria. Nădab - SoCodor - vărşad - ro SCi 0231 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDminisTrarea siTului În sit sunt necesare următoarele amenajări şi dotări: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare în localitățile limitrofe, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 6 km 571 someșul maRe supeRioR - ro SCi 0232 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bistrița-Năsăud: Feldru, Ilva Mică, Năsăud, Rebrişoara. supraFaţa: 149 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 17‘ 40‘‘; Long. E 24˚ 37‘ 24‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 442 max., 314 min., 366 med. SoMeşul Mare SuPerior - ro SCi 0232 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt pe calea ferată (Beclean-Vatra Dornei, cu oprire în staţia Năsăud) şi pe DN17D până la Salva, mai departe pe DN17D prin Năsăud, Rebrişoara, Nepos şi Feldru, până la Ilva Mică. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). speciile De interes comunitar Din sit pești: Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Bazinul hidrografic al râului Someş este situat în nordul Bazinului Transilvaniei, într-o regiune variată atât din punct de vedere orografic şi pedologic, cât şi din punct de vedere climatic şi hidrografic. Diversitatea condiţiilor fizice a determinat şi o diversitate naturală ridicată. Someşul Mare are o lungime de 120 km şi izvorăşte din Munţii Rodnei, în amonte de satul Şanţ, de la altitudinea de circa 1800 m. În secţiunea cuprinsă în sit, Someşul Mare prezintă caracteristicile unui râu de munte. Situl găzduieşte comunităţi vegetale şi de faună montane, iar calitatea apei în zona superioară a râului este foarte bună. Scopul desemnării sitului de importanţă comunitară este atât conservarea habitatelor de păduri aflate încă în stare naturală (păduri dacice de fag, situate pe versanţii cursului de râu, dintre care numai o suprafaţă redusă este cuprinsă în sit şi constituie habitat de interes conservativ), cât mai ales a celor patru specii de peşti de interes comunitar prezenți în apele râului Someşul Mare (chişcar, zglăvoc, dunăriță şi petroc). În zona sitului se întâlneşte frecvent şi lipanul (Thymallus thymallus), numit popular şi „arămiu“ sau „cimbrişor“ datorită culorii hainei sale de nuntă sau mirosului pe care-l emană atunci cand este scos din apă. Lipanul constituie una dintre speciile cele mai căutate de pescarii sportivi. Dintre mamiferele întâlnite în sit putem menționa prezența vidrei. Situl cuprinde doar talvegul şi albia minoră a râului Someşul Mare, însumând o suprafață de 149 ha. Someşul are o lungime de peste 465 km şi se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. Biotopul geologie/geomorFologie Bazinul hidrografic de 15880 km2 al râului Someş cuprinde versanţi sudici şi vestici din nordul Carpaţilor Orientali (roci metamorfice şi roci sedimentare), versanţi nordici ai Munţilor Bihor şi Gilău (roci metamorfice, granite şi calcare) şi partea de NV a Podişului Transilvaniei (marne, argile, argile nisipoase şi gresii). Bazinul Transilvaniei s-a format în timpul orogenezei externe a Carpaţilor prin revărsarea lavei vulcanice. Rocile vulcanice formate în era terţiară sunt prezente de-a lungul versanţilor cu expoziţie vestică aparținând zonelor interne ale Carpaţilor Orientali. Crestele vulcanice terţiare sunt situate paralel cu crestele de origine cristalină. Erupţiile andezitice încep în sudul Munţilor Rodnei, apoi continuă formând Munţii Călimani (alcătuiţi dintr-o serie de vulcani, cu Vf. Pietros, înalt de 2102 m, reprezentând un fragment dintr-o calderă). La poalele munţilor se găsesc locaţii cu acumulări de tuf vulcanic. Între Munţii Gutâi şi Ţibleş este situat podişul de cumpănă a apelor format din depozitele terţiare aduse de Tisa şi Someş, Munţii Lăpuş. Munţii Rodnei sunt formați preponderent din roci cristaline, în est fiind situată valea Bistriţei Aurii. Zona de izvor a Someşului Mare este înconjurată de lanţuri muntoase de 2000-2300 m înălţime. Altitudinile din valea propriu-zisă a râului variază între 314 şi 442 m, având o medie de 366 m. În partea superioară (între izvor şi localitatea Şanţ) Someşul Mare urmăreşte o linie de fractură, curgând într-o vale îngustă mărginită de versanţi stâncoşi abrupţi. În aval de Şanţ, până la ieşirea din zona muntoasă, Someşul îşi taie cursul în formaţiuni cristaline şi andezitice, apoi în roci sedimentare dure compuse din gresii şi conglomerate. În zona sitului, valea Someşului se lărgeşte puţin, alcătuind o luncă îngustă acoperită cu protosoluri aluviale superficiale pe substrate de şisturi andezitice şi cristaline nisipoase. Valea terasată a Someşului Mare, situată sub poalele Munţilor Rodnei, patrunde apoi în Bazinul Transilvaniei, lângă Năsăud. La Beclean, râul Bistriţa (lărgit de Şieu) se varsă în Someşul Mare, care se uneşte apoi cu Someşul Mic în dreptul localității Dej, formând Someşul. km). Bazinul său hidrografic este de 5034 km2, debitele caracteristice prezentând variații însemnate. Regimul de ape este specific râurilor montane aparținând munţilor vulcanici Oaş, Gutâi şi Ţibleş, cu o creştere semnificativă a debitului în lunile martie şi aprilie. Această creştere este urmată de o scădere a debitului în perioada iulie-noiembrie. În timpul iernii sunt frecvente inundaţiile, apele crescute provenind majoritar din topirea bruscă a zăpezilor. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, situl se încadrează în zona climei continental-moderate, cu temperaturi minime de –10 °C în ianuarie şi maxime de 23 °C în luna iulie. Temperatura medie anuală este de 1,5 °C, cu o amplitudine anuală medie de 17 °C. Bazinul hidrografic al Someşului Mare cuprinde regiuni muntoase de altitudini joase şi medii. În zonele de izvor şi pe cursul superior al Someşului Mare, media anuală a precipitaţiilor este de 800-1050 mm, pe când în inima Transilvaniei, în valea râului Someş media este de 600 mm. Circulația generală a maselor de aer care aduc precipitații este cea vestică. BioCenoza vegetaţia Situl cuprinde un sector de râu şi prezintă caracteristici tipic montane. Vegetaţia naturală a versanţilor din valea cursului de apă o constituie pădurile dacice de fag Symphito-Fagion. În stratul arborilor găsim mai ales fag, care în porţiuni mai înalte şi cu un climat mai răcoros este amestecat cu molid şi brad. La altitudini mai mici menționăm şi alte specii de amestec precum paltin de munte, ulm, mesteacăn, carpen. În stratul arbustiv găsim alun, soc, caprifoi, iar în zonele mai înalte caprifoi negru, piperul lupului (tulichina lupului), păducel, măceş şi coacăz. Stratul ierbos este slab dezvoltat din cauza umbririi. Speciile caracteristice sunt endemice în Carpaţi (brustur negru, brebenel şi mierea ursului, numită popular şi plămânărică, mătasea pământului, pana cucului, cuscrişor). În afara acestora, se mai găsesc colţişor, pochivnic (ghimbir sălbatic), cucută de pădure, orbalt (iarbă vindecatoare), năpraznic, diverse specii de rogoz şi omag, alior, brei de pădure (plantă perenă cunoscută şi sub denumirea populară de buruiană câinească sau trepădătoare), urzică moartă galbenă (galbiniță sau sugel galben), măcriş iepuresc, dalac, lăcrămiţă, sănicioară, sănişoară (buruiană de dambla, cinci foi, cinci foi mari, iarba frântului, iarba sasului), salvie cleioasă sau cinsteţ, tilişcă. În pădurile naturale se desfăşoară activităţi de exploatare silvică, astfel că aceste păduri ori sunt tăiate, ori sunt substituite cu păduri noi de fag sau molid. În porţiunile defrişate se răspândesc specii de talie mare precum rachițanul, spălăcioasa şi mărăcinele, formând comunităţi sud-est carpatice cu trestie de câmp, sburătoare şi mătrăgună, precum şi cu plante specifice tăieturilor de pădure (barba caprei ori mantaua zânelor, degetar galben, cujdă, rozmarin de munte). Pajiştile adăpostesc speciile de graminee iarba untului şi păiuş roşu, ce cresc alături de vițelar, pir crestat, flocoşică, rogoz, mălaiul cucului, clopoțel, margaretă, pătrunjel de câmp, turtă sau carul zânelor, gențiană, ghizdei mă- pedologie Situl, de importanţă comunitară cuprinde doar talvegul şi albia minoră a râului Someşul Mare, astfel că utilizările resurselor de sol sunt reduse. Lunca îngustă este acoperită cu protosoluri aluviale superficiale pe substrate de şisturi andezitice şi cristaline nisipoase, originare din munţii înconjurători. Deşi stratul de sol fertil este foarte îngust, acesta este bine protejat de pădurile de fag din zona sitului. Hidrologie Sistemul de râuri Someş este situat în partea nordică a Bazinului Transilvaniei şi aparţine grupei vestice, împreună cu sistemul Mureşului şi Crişurilor. Cele două braţe ale Someşului, Someşul Mare şi Someşul Mic, se unesc din direcţii opuse la Dej. Bazinul afluenţilor Someşului Mare se află în Munţii Rodnei, Munţii Bârgău şi Munţii Călimani (Ilva, Leşul, Şieul, Rebra, Bistriţa, Anieşul şi Sălăuţa). Someşul Mare izvorăşte din Munţii Rodnei de la o înălţime de 1931 m şi are o lungime de circa 120 km (dintre care situl de importanţă comunitară cuprinde o lungime de 24 572 0 1 2 3 km runt, trifoi roşu, coada şoricelului. Dintre comunităţile acvatice cu vegetaţie plutitoare menționam asociaţiile porţiunilor de apă cu o curgere lentă, alcătuite în principal din inariţe. Aproape de maluri se pot găsi staţiuni de stuf sau papură, precum şi comunităţi de plante iubitoare de apă de buruienişuri înalte. Vegetaţia lemnoasă a malurilor este reprezentată de pâlcuri mici de anin şi diverse specii de salcie. Fauna Situl de importanţă comunitară cuprinde doar albia majoră a râului. Această secţiune de râu are caracterul unui râu montan, curgere rapidă, temperatură redusă şi apă bine oxigenată (secțiunea din sit aparţine zonei lipanului). Chişcarul a fost inițial semnalat numai în afluenţii Someşului Mare (Anieş, Cormania, Bistriţa şi Sălăuţa). Specia a fost ulterior colectată şi din Someşul Mare, în apropierea localității Sângeorz. Populaţia speciei este în declin în Europa, iar în Romania figurează ca specie periclitată. Informaţiile despre prezența porcuşorului de vad (Gobio uranoscopus) în Someşul Mare nu sunt clare. A fost semnalat la începutul secolului XX la Beclean, însă prima înregistrare a fost în 1946. După acestă dată, a mai fost capturat la Nepos şi la Beclean, ulterior fiind găsit la Salva şi Piatra. Specia este considerată vulnerabilă. Câra sau dunarița a fost semnalată în Someşul Mare, de la Nepos şi până la Dej. Ulterior a fost găsită la Sângeorz-Băi, Salva, Piatra, Beclean şi Dej. Populaţiile de dunăriță din Someşul Mare, Someşul Mic şi Someş sunt considerate forme tipice ale speciei (Sabanejewia aurata balcanica, Karaman 1927). Zglăvoaca sau zglăvocul (Cottus gobio) a fost semnalat în Someşul Mare (Şanţ şi Nepos) şi afluenţii Valea Măriei, Ilva şi Anieş, în mod excepţional coborând până la Năsăud şi Sângeorz. Lipanul a fost semnalat în Someşul Mare (de la Rodna Veche până la Feldru), precum şi în porțiunile inferioare ale afluenţilor Anieş şi Cormaia. Recent, lipanul şi-a extins aria de răspândire în amonte de Şanţ, în zona izvorului, până în apropierea confluenţei cu Valea Măriei. Prezenţa lipanului în aval de localitatea Feldru nu este certă. Toate speciile de peşti identificate în sit au o stare de conservare favorabilă, mai putin porcuşorul de vad care are o stare de conservare medie. Dintre mamifere, pe aria sitului au fost semnalate vidra şi veverița roşie. Dintre speciile de păsări pe care le putem întâlni în zona sitului menționăm codobatura albă, codobatura de munte, mierla de apă, raţa mare, fluierarul de munte. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Principalele activități economice se desfăşoară în agricultură şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, industria textilă şi de ţesături artizanale, industria alimentară, prelucrarea de mase plastice, comerţ şi construcţii civile. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Regiunea sitului găzduieşte numeroase monumente istorice şi de arhitectură, dintre care menționăm Muzeul şi Casa Memorială „Liviu Rebreanu“, Muzeul „Grăniceresc“ din Năsăud (sec. XVIII), Biblioteca Academiei Române (filiala Năsăud), Muzeul memorial „George Coşbuc“ din comuna George Coşbuc (situată la 9 km de oraşul Năsăud), precum şi Biserica de lemn din localitatea Grui. Sărbătorile şi tradițiile populare sunt reprezentate prin numeroase festivaluri precum „Someş pe marginea ta!“ (concurs de muzică populară), Festivalul concurs „De Ispas la Năsăud“, Festivalul de muzică corală sacră „Tudor Jarda“, Festivalul de colinde de Crăciun, Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei“. Alte evenimente devenite tradiționale sunt Bursa Meşteşugurilor şi Tradiţiilor „Fabricat în Bistriţa Năsăud“, precum şi Simpozionul „Veronica Micle“. Exploatările de metale neferoase din zona localităţii Rodna, precum şi depozitarea rumeguşului pe malul râului determină poluarea apei Someşului Mare, poluare accentuată şi prin deversarea apelor uzate ale localităţilor, în special ale oraşului Năsăud. Depozitarea necontrolată şi ilegală a deşeurilor pe maluri şi în albia râului are de asemenea un impact negativ asupra sitului. aDminisTrarea siTului Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, destinate în special turismului cultural. Sunt necesare puncte de informare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. someșul Rece - ro SCi 0233 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Măguri-Răcatău, Valea Ierii. Județul alba: Câmpeni. supraFaţa: 8.529 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 33‘ 53‘‘; Long. E 23˚ 6‘ 33‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1640 max., 722 min., 1364 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios; 6520 Fâneţe montane; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 91d0* Turbării cu vegetaţie forestieră; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 7110* - Turbării active. izvoraşul cu burtă galbenă şi vipera comună. Pe arealul sitului trăieşte şi melcul de pădure (numit şi melc de grădină sau melc de Burgundia) şi sunt semnalate două specii de carnivore mari de interes comunitar (râs şi lup). Alte specii de mamifere prezente în sit sunt cerbul, căprioara, mistrețul, iepurele, vulpea, dihorul, nevăstuica, pisica sălbatică. La limita sitului se găseşte zona protejată cinegetică Obârşia Someşului Rece şi a Văii Răcătăului, creată în special pentru ursul brun. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx). nevertebrate: Carab (Carabus hampei) • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în partea de NV a Munților Apuseni, în Munții Gilău-Muntele Mare. Reperele altitudinale importante sunt Vărful Dumitreasa (1636 m) şi Vârful Muntişoru (1621 m). Culmile sunt relativ plate, netezite. Prin contrast, valea principală are adâncimi şi înclinări ale versanților foarte mari, de 5560º (Cheile Dumitresei, Defileul Răcătăului, Defileul Someşului Rece, toate trei fiind zone protejate mixte sau zone peisagistice protejate). Fundamentul cristalin al bazinului Someşului Rece este străpuns de granite porfiroide, granite gnaisice şi granite pegmatoide, cu intercalări de pegmatite şi filoane de cuarț. Aspectul actual al reliefului (cu văi adânci şi chei semețe) se datorează modelării terțiare şi cuaternare. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl se găseşte în Munții Gilău-Muntele Mare. Importanța sa conservativă rezidă în prezenţa a trei categorii de valori ale patrimoniului natural: componenta geologică, componenta floristică şi componenta faunistică. Componenta geologică este cea mai importantă pentru conservarea peisagistică, reprezentând totodata un suport pentru conservarea biodiversității zonei. Aici se află Defileul Someşului Rece şi Cheile Dumitresei (considerate zone peisagistice mixte separate). Flora este una caracteristică etajului montan al Apusenilor, cu pădurea de molid ca şi componentă de bază, dar condițiile speciale de relief şi climă au favorizat existența unui mozaic de tipuri de habitate naturale dintre care opt tipuri sunt de interes comunitar. Trei dintre acestea sunt prioritare, acoperind circa 20% din suprafața sitului. Pădurile de molid din regiunea montană ocupă 55% din suprafața sitului. Sunt prezente şi habitate de turbării cu vegetație forestieră, precum şi turbării active. Turbăria de la Căpățâna („Molhaşurile Căpățânii“) este rezervație naturală şi include specii relictare precum muşchiul de turbă Sphagnum balticum, specii de feriguță din genul Licopodium şi planta carnivoră roua cerului. De asemenea, sunt semnalate în sit trei specii endemice de vulturică (Hieracium). Fauna este foarte variată având un potențial cert de îmbogățire pe măsură ce se vor extinde investigațiile entomofaunistice. Aici au fost semnalate două specii de insecte de interes comunitar (rădaşca şi cărăbuşul endemic) şi un număr mare de vertebrate de asemenea de interes conservativ. În apele sitului şi în zonele de stâncărie se găsesc patru specii de peşti de interes protectiv (zglăvoacă, porcuşor de vad, dunariță şi chişcar), alături de pedologie În zona izvoarelor Someşului Rece şi a râurilor tributare, la cumpăna apelor cu bazinele Arieşului şi Someşului Cald, sunt prezente soluri humico-silicioase de pajişti alpine. Bazinul superior şi mijlociu al Someşului Rece este acoperit cu soluri brun-acide şi brun-podzolice, caracteristice regiunilor montane accidentate (acoperite de păduri de molid şi amestec de molid cu fag). În ultima porțiune a cursului Someşului Rece (zona cu vegetație de amestec şi etajul fagului, între Uzina de Apă şi Gilău) predomină solurile brune de pădure. Hidrologie Someşul Rece are o lungime de 45 km şi izvorăşte din masivul Muntele Mare, de sub vârful Runcului (1609 m). În prima parte a cursului, râul are o cădere domoală, într-un peisaj cu aspect colinar. Urmează o porțiune de vale ce taie un masiv granitic cu versanți prăpăstioşi şi cădere accentuată. Înainte de Răcătău, Someşul Rece primeşte afluenții Irişoara, Dumitreasa şi Negruța. În dreptul localității Răcătău, Someşul Rece primeşte afluentul cu acelaşi nume. Amonte de localitatea Răcătău, Someşul Rece primeşte o aducțiune din râul Iara, după care apa este oprită într-un lac de acumulare de unde pleacă o altă aducțiune până în lacul de acumulare Tarnița. Aval de satul Răcătău mai apare găseşte un afluent de dreapta, Râşca Mare, iar aval de acesta se găseşte un baraj pentru hidrocentrala Someşul Rece. După confluența cu Someşul Cald şi Gilău, pe traseul Someşului Mic se găseşte lacul de acumulare Gilău, cu o suprafață de 70 ha şi 3,7 milioane m3 de apă. Debitul mediu al Someşului Rece este de 4,7 m³/s, cu debite record formate din topirea bruscă a zăpezilor asociată cu ploi. aspeCte ClimatologiCe Bazinul Someşului Rece se caracterizează printr-un climat continental moderat, determinat de circulația aerului pe direcția E-V. În timpul iernii sunt predominante deplasările de aer maritim-polare sau maritim-arctice din NV, în timp ce în sezoanele calde predomină ciclonii nord-mediteraneeni cu aer cald şi umed. Temperatura medie anuală este de 1-2 °C, numărul zilelor cu îngheț este de 140-160 zile/an, media anuală a umidității relative de peste 80%. Media precipitațiilor anuale este de până la 1400 mm. BioCenoza vegetaţia Pădurile şi tinoavele ocupă în proporție de 86% suprafața de protecție inclusă în sit. Arborii sunt reprezentați în principal de molid, brad, fag, anin (arin) alb şi negru. Pe lângă afin ca specie dominantă, în stratul arbustiv se mai găsesc scoruş de munte, zmeur, măceş de munte, caprifoi, ienupăr etc. Tinoavele de la cumpăna apelor cu Valea Ierii conservă specii relictare ca muşchiul de turbă, diverse specii de ferigă şi feriguță, precum şi două specii ale plantei carnivore roua cerului (una dintre acestea fiind foarte rară). În turbării şi tinoave au fost semnalate câteva endemite, precum o varietate de sipică cu flori mov şi cateva specii de vulturică (Hieracium borbasii pe dealul Hăgău, între Răcătău şi Măguri, H. kotschyanum, H. porphyriticum pe muntele Dobrinului). Arnica (numită popular şi podbal de munte, carul pădurilor, cujdă sau carul zânelor) este o specie de plantă relativ frecventă în sit, dar mediatizarea cauzată de programe de cercetare a pus presiune asupra ei din considerente medicale. Arnica este cunoscută mai ales pentru capacitatea sa de a reface musculatura intens solicitată. În ultimul timp, arnica tinde sa fie considerată cel mai eficient tonic şi antibiotic natural, fiind utilizată şi pentru prevenirea răcelilor sau pentru vindecarea rănilor. Ghiocelul este foarte frecvent primăvara, mai ales în pădurile de amestec, dar şi în cele de molid. SoMeşul reCe - ro SCi 0233 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este E60 (Cluj-Oradea), apoi la stânga în localitatea Gilău, pe DJ107N până în localitatea Someşu Rece. De aici, urmăm DJ107N şi DJ107S, până în Răcătău unde intrăm în sit pe DF care îl străbate pe toată lungimea lui până dincolo de Pasul Nedeia (1320 m). În Pasul Nedeia drumul forestier se bifurcă, ramura stângă ducând la Valea Ierii-Săvădisla-Cluj, iar ramura dreaptă ieşind în Câmpeni, la DJ75 (Oradea-Câmpeni-Turda). Fauna Fauna Someşului Rece este foarte bine reprezentată de către toate categoriile de vertebrate. Etajul montan, temperatura scazută şi apele curate reprezintă condiții pentru prezența a cinci specii importante de peşti, lipan, zglăvoc, porcuşor de vad, dunariță (cară) şi chişcar. Pe toate cursurile de apă din sit este prezent păstrăvul indigen, iar pe cursul inferior lipanul. Populația robustă de păstrăv indigen se datorează restricțiilor speciale impuse la pescuit, înainte de 1989. Herpetofauna este reprezentată prin specii de amfibieni (izvoraşul cu burta galbenă, salamandra comună sau salamandra de foc, broasca roşie de munte) şi căteva specii de reptile (şopârla de munte, vipera comună). Vipera prezentă în sit este cea comună (inclusiv forma prester sau vipera neagră) în habitatele deschise de deasupra pădurii de molid, mai ales acolo unde pajiştea este asociată cu roca, pe interfluviul Dumitreasa-Irişoara. Mamiferele sunt foarte bine reprezentate, de la ierbivore mari precum cerb şi căprioară, la carnivore precum lupul, vulpea, pisica sălbatică şi râsul. Prezența ursului trebuie considerată drept certă, datorită mozaicului de habitate specifice, precum şi a conexiunilor cu celelalte masive muntoase. Au fost semnalate câteva mustelide (dihor, nevăstuică, beică). Repartiția mistrețului în sit este difuză, râmăturile fiind prezente atât în pădurile de fag sau molid, cât şi pe pajiştile de înălțime. Din păcate, entomofauna sitului este foarte puțin studiată cu excepția unor specii de fluturi din zona tinoavelor de la izvoarele Someşului Rece şi Răcătăului. Sunt semnalate două specii de gândaci (rădaşca şi cărăbuş), dar prezența primei specii trebuie să fie sporadică, din cauza lipsei habitatelor caracteristice şi mai ales a plantelor gazdă (îndeosebi stejar). Avifauna este foarte bogată, cu speciile comune etajului montan, piemontan şi colinar. Cocoşul de munte a fost (re)introdus pe Someşul Rece în scop cinegetic înainte de 1989, dar astăzi specia lipseşte din sit din cauza vânătorii şi a braconajului. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Principalele activități economice se desfăşoară în agricultură şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, turism şi agroturism. Recent, au fost deschise trei pensiuni în Muntele Rece şi două în Răcătău. Dintre activitățile recreative în aer liber care constituie surse de venituri la nivel local menționăm vânătoarea (activitate tradițională) şi pescuitul sportiv. În localitatea Someşul Rece (comuna Gilău) se afla o biserică de lemn din 1728, Monument istoric şi de arhitectură. Dintre evenimentele culturale, menționăm Comemorarea la Mănăstirea Muntele Rece (comuna Măguri Răcătău) a eroilor celui de-al Doilea Război Mondial. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Barajul de la Măguri a afectat continuitatea cursului de apă, cu consecințe asupra florei şi faunei acvatice. Extragerea unor specii importante de floră are loc mai ales prin culegerea de plante medicinale (în special arnică) pe toata durata sezonului de vegetație. Braconajul este practicat prin toate metodele, uneori pentru protejarea şeptelului, fiind dificil de controlat şi de evaluat ca intensitate. aDminisTrarea siTului Există trasee turistice, precum şi poteci pentru vizitare. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi şi puncte de informare. 0 1 2 3 km 573 stânca-SteFăNeşti - ro SCi 0234 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Ştefăneşti. supraFaţa: 1 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 50‘ 21‘‘; Long. E 27˚ 13‘ 39‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 88 max., 73 min., 73 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI StâNCa-SteFăNeşti - ro SCi 0234 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN24C, dinspre Oraşul Ştefăneşti, apoi urmând DN24D prin localitatea Stânca. Habitatele de interes comunitar din sit 6110* - Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi. caracterizarea sitului prezentare generală Situl este localizat pe stâncăria principală, denumită „Casa Doamnei“. Aici de găseşte un mare număr de specii continental-sud-estice (continental-ponto-mediteraneene, ponto-submediteraneene, balcano-dacice) care împreună cu speciile europene şi eurasiatice dau un caracter ponto-sarmatic particular acestei regiuni. În sit este semnalată prezența unui habitat de interes comunitar prioritar. Totodată, arealul sitului reprezintă unica staţiune în România cu Schiverekia podolica, care intră într-o asociaţie rupestră cu totul deosebită de cele montane. Specia Schiverekia podolica se află în această staţiune floristică la limita vestică a arealului ei de răspândire şi este considerată critic amenințată deoarece cea mai mare parte din habitatul speciei a fost distrus prin construcția barajului de la StâncaCosteşti. Situl de importanță comunitară se suprapune cu rezervația naturală botanică Stânca Ştefăneşti. Importanţa sitului rezidă şi din faptul că în acest areal vegetează câteva specii endemice, dintre care menționăm veronica albăstrită, cosaciul, urechiuşa (urechelniţă), gălbineaua, scaiul răsăritean (zglăvoc galben), dedițeii (dedițel) etc. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geostructural, sectorul corespunzător lacului de acumulare de pe Prut (amonte de Stânca-Costeşti) aparţine în întregime Platformei Moldoveneşti. Aceasta are o grosime de câteva sute de metri, fiind formată din roci sedimentare care nu au fost afectate de mişcări de cutare. Stâncăria principală este constituită din calcare recifale sarmatice acoperite parţial cu loess. ebuli, pe locul târlit al unei foste stâni. Pe panta nord-vestică a capătului dealului, pe locul descoperit în urma alunecărilor de teren, s-au instalat pâlcuri de Tussilaginetum farfarae şi ruşcuță de primăvară. Spre baza pantei, cu expoziţie sud-estică, se întinde o fâşie de Artemisietum austriacae pe sol puternic erodat, marnos şi slab salinizat. Pe abruptul cu expoziţie N-NV al stâncilor de la Casa Doamnei creşte o interesantă vegetaţie rupestră constituită din elemente montane, cu o participare covârşitoare de specii stepice (specii cu valoare alimentară, meliferă sau medicinală). Schiwereckia podolica este o specie cu o ecologie interesantă, legată de substratul calcaros constituit din calcare recifale de vârstă bugloviană numite Toltry. Staţiunea floristică reprezintă limita vestică a arealului mondial de răspândire a plantei şi unica locaţie din ţară unde vegetează aceasta. O altă plantă (rară şi pe cale de dispariție) prezentă în sit este Pulsatilla montana (dedițel). Fauna În vecinătatea sitului se găsesc habitate de pădure de luncă în care suprafața acoperită de ape reprezintă circa 1/3 din suprafața fostei păduri „La Cotu“. Dintre nevertebrate, gândacul pocnitor portmidius este prezent în sit, acesta însoțind diferitele specii de Astragalus care se găsesc aici (femela depune ponta şi ulterior larvele se hrănesc cu frunzele acestor plante). Dintre amfibieni, în sit se pot observa diverse specii de triton (tritonul comun şi tritonul cu creastă), buhaiul de baltă cu burta roşie (izvoraş cu burta roşie) şi broaştele verzi de lac. În păduri pot fi întâlnite broasca roşie de pădure şi broasca râioasă brună. Reptilele sunt reprezentate de broasca ţestoasă de lac. Dintre şopârle, este prezentă în sit şopârla de câmp. Şerpii sunt reprezentaţi de şarpele de casă şi şarpele de apă (asemănător ca obiceiuri cu ruda sa apropiată şarpele de casă, dar mai puţin tolerant la prezenţa umană). Avifauna din perimetrul lacului de acumulare este constituită din circa 178 de specii de păsări, unele cu apariţii neregulate (pescăruş argintiu, turturică, egretă mare, egretă mică, stârc cenuşiu, rață roşie), altele fiind prezente în timpul pasajului şi mai ales iarna (găscă mare, rață mică), iar altele fiind prezente cvasipermanent (ciocârlan, ciocănitoare roşie, gaiță albastră, coțofană). Lacul de acumulare Stânca-Ştefăneşti reprezintă un important cartier de iernare al păsărilor în bazinul românesc al Prutului. aspecte socio-eConomiCe Și CulTurale Fiind situată chiar la granița cu Republica Moldova, comerțul reprezintă o activitate economică importantă în viața micii comunități. Barajul de la Stânca-Costeşti este al doilea baraj ca mărime din România, după barajul de la Porțile de Fier. Situl arheologic de la Stânca a demonstrat prezența aşezărilor umane încă din cele mai vechi timpuri (aşezare umană din Eneolitic, cultura Cucuteni). Vechiul târg Ştefăneşti se află în preajma bisericii „Sf. Cuvioasă Parascheva“. Aşezarea Ştefăneşti apare într-o atestare documentară din anul 1774 sub denumirea de Ştefăneştii Mici. O legendă locală spune că pe lângă satul Stânca-Ştefăneşti „se găseşte într-o stâncă o peşteră mare în care se pot ascunde în cazul unui atac duşman până la 300 de oameni“ (I. C. Weiss). Festivalul „Florile Prutului“ şi sărbătoarea „Podul de Flori“ (înfrățirea cu cei de peste Prut) au devenit sărbători anuale, tradiționale, începând cu anii ´90. aDminisTrarea siTului Situl se găseşte în punctul de graniță cu Republica Moldova şi beneficiază permanent de protecție şi pază datorită zonei de siguranţă vamală. Există două panouri de informare. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, precum şi panouri pentru orientare cu hărţi. Sunt de asemenea necesare câteva amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie În lungul văii Prutului se întâlnesc roci sedimentare folosite ca materiale de construcţie, materie primă pentru unele industrii, precum şi ape minerale care ar putea fi valorificate în scopuri terapeutice. Dintre rocile sedimentare care prezintă interes economic menționăm calcarele bugloviene, nisipurile, gipsurile, argilele şi marnele. Pantele sitului sunt acoperite cu cernoziomuri de pantă carbonatice şi cernoziom levigat. Hidrologie Situl se găseşte în Nodul hidrotehnic Stânca Costeşti, amplasat pe cursul mijlociu al râului Prut. Cursul mijlociu al Prutului are o lungime de circa 100 km, între localităţile Rădăuţi-Prut şi Stânca (pe teritoriul României), respectiv Şirouţi şi Costeşti (pe teritoriul Republicii Moldova). Situl se gaseşte în vecinătatea barajului Stânca-Costeşti, pe graniţa dintre România şi Republica Moldova, la altitudinea medie de 200 m, într-o zonă în care lăţimea albiei majore este redusă la circa 350-400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural, prezentând condiţii naturale optime pentru crearea unei capacităţi de retenţie de 1,0-1,5 miliarde m3 de apă. Lacul de acumulare Stânca-Costeşti are o suprafaţă de recepţie totală de 12000 km2, situată pe teritoriul României, Republicii Moldova şi Ucrainei (dintre care 9076 km2 revin staţiei hidrometrice Rădăuţi-Prut, situată la coada lacului, iar 2924 km2 reprezintă cuveta lacului). aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, de tip est-european. Temperatura medie anuală a aerului este de 9,6 °C (înregistrată la staţia meteorologică Stânca, la altitudinea de 110 m). Cele mai bogate precipitaţii se înregistrează în perioada mai-iulie, minimele înregistrându-se în timpul iernii. Precipitațiile medii anuale se încadrează în limitele 550-600 mm. Vânturile au o viteză medie de 3,3 m/s. Cea mai mare viteză medie a vânturilor s-a înregistrat pe direcţiile dominante (NV şi SE). Apele lacului de acumulare au ameliorat climatul zonei, prin moderarea regimului temperaturii şi umezelii aerului, prin repartiţia mai uniformă în timp a cantităţilor de precipitaţii, scăderea nivelului de condensare şi frânarea proceselor convective, precum şi prin instalarea unei circulaţii locale a aerului. BioCenoza vegetaţia Flora are un caracter ponto-sarmatic şi cuprinde 416 specii de plante vasculare şi 17 specii de muşchi. Cele mai multe specii sunt continental sud-estice. Vegetația prezintă un pronunțat caracter ponto-sarmatic. Cele mai întinse suprafeţe sunt ocupate de culturi de deal şi luncă. Culmea şi coastele dealului, precum şi platoul Casa Doamnei sunt acoperite de pajişti stepice cu Festuicetum valesiacae şi Andropogonetum ischaemi cu numeroase vetre de buruieni, din cauza utilizării lor ca păşune. În NV se găseşte o fitocenoză de circa 800 m2 cu Sambucetum 574 0 0,5 1 1,5 km stânca tohani - ro SCi 0235 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul prahova: Gura Vadului. supraFaţa: 50 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 4‘ 9‘‘; Long. E 26˚ 26‘ 7‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 415 max., 311 min., 374 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6210* - Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 8230 - Comunităţi pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stâncării silicioase; 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Capul şarpelui (Echium russicum). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl include patru habitate de interes comunitar, dintre care două sunt prioritare. În calcarele sarmatice ale zonei au fost identificate unele specii fosile neogene. Stânca Tohani are o floră bogată, fiind identificate până în prezent peste 330 de specii de plante. Importanța speciilor vegetale din sit este de natură fitogeografică. Aici creşte o specie de plantă endemică pentru România (bărbişoară), precum şi multe plante rare. Specia de interes comunitar capul şarpelui (iarba-şarpelui) îşi are originea în regiunea Mediteranei şi a insulelor Canare. În spectrul floristic domină elementele eurasiatice (35%), pontice (14%) şi central-europene (11%), în timp ce elementele sudice reprezintă 18%. Asociațiile vegetale sunt deosebit de interesante, întâlnindu-se elemente estice, sudice şi central europene, dar şi specific montane (scânteiuța de munte), alcătuind grupări unice în țară. Prezența plantelor iarba-câinelui, bărbişoară (răspândită mai mult în stepa Basarabiei) şi gura lupului este remarcabilă, situl fiind singura lor stațiune aflată pe stânga Dunării. Astragalus vesicarius este o specie vegetală aflată în stare critică ce pare identică cu specia descrisă din Dobrogea, la Hagieni. Specia Koeleria csatoi este endemică în Transilvania, Stânca Tohani fiind singura stațiune a sa din afara arcului carpatic. Dintre nevertebrate, în sit a fost identificată o populație importantă a unei specii rare de melc discoidal. Biotopul geologie/geomorFologie Stânca Tohani face parte din grupa dealurilor din zona de geosinclinal aşezată în fâşia exterioară a Subcarpaților de Curbură. Zona sitului este alcătuită din calcare sarmatice, care în multe locuri ies la suprafață, în special pe creste şi pe versanții sudici. Creasta este alcătuită dintr-un şir de vârfuri despărțite prin şei largi, pe direcția NV-SE. Altitudinea maximă este de 426 m, cu o structură foarte cutată. Versantul sudic este foarte abrupt, în majoritate stâncos, iar în unele locuri este brăzdat de grohotişuri. Versantul nordic este acoperit cu vegetație, cu excepția unor porțiuni mici de sub creastă. Domină marno-argilele, nisipurile şi gresiile, uneori apărând conglomerate şi calcare. Structura geologică a imprimat multor culmi o alungire pe direcţia SV-NE. Râurile au impus şi alte direcţii de fragmentare unde se îmbină depresiunile şi înşeuările dispuse longitudinal faţă de structură, cu bazinete de obârşie, înşeuări şi depresiuni de eroziune, orientate adesea transversal. La acestea se adaugă şi intervenţia pintenilor de structură montană, care diversifică şi mai mult relieful. pedologie Atât din punct de vedere genetic, cât şi ca stadiu de evoluție, în zona sitului au fost identificate soluri de o mare varietate în ceea ce priveşte structura şi alcătuirea reliefului aflat într-un stadiu de pronunțată tinerețe. Pe culmile sculptate în roci tari calcaroase, se găsesc rendzine în diferite stadii de evoluție. Solurile foarte tinere, regosolurile şi roca la zi ocupă suprafețe mai restrânse. Hidrologie Reţeaua hidrografică aparţine sistemului Buzăului cu afluenții săi. Cricovul Sărat, Nişcovul, Tisăul, râuri mici. Regimul de scurgere prezintă o serie de particularități determinate de condițiile specifice regiunii subcarpatice. Direcția cursurilor de apă este NV-SE. Predomină apele mari de primăvară rezultate din topirea zăpezilor, urmate de ploile de vară. În perioada apelor mici de vară-toamnă se realizează cel mai redus volum al scurgerii. Perioada de la sfârşitul toamnei aduce o uşoară creştere a debitelor. Există şi posibilitatea apariției viiturilor în orice perioadă a anului, din cauza ploilor torențiale. Gradul de mineralizare plasează apele de suprafață în grupa apelor bicarbonate, cu o mineralizare cuprinsă între 200 şi 500 mg/l. Pânzele de apă subterane sunt locale şi prezintă debite mici, iar apele freatice prezintă o repartiție neuniformă. aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în climatul temperat-continental. Climatul specific este cel de deal, iar microclimatul prezintă influențe mediteraneene. O caracteristică locală este prezenţa foehnului, un vânt cald, uscat şi puternic care bate primăvara dinspre crestele munţilor spre văi, grăbind topirea zăpezilor şi dezvoltarea vegetaţiei. Temperatura medie anuală este de 10 °C. Precipitațiile ating 520 mm/an. Condiții meteo dintre cele mai diverse (ploi, ninsoare, lapoviţă, viscol) se succed cu repeziciune şi într-un interval de timp scurt, fiind însoţite de creşterea nebulozității. Crivăţul bate tot timpul anului (iarna aduce viscole şi scăderi bruşte de temperatură, iar vara este un vânt cald şi uscat). Dinspre SV bate primăvara Austrul (Sărăcilă), vânt uscat care aduce secetă şi cer senin. Băltăreţul suflă dinspre sud şi aduce ploi, iar dinspre nord bate vântul local Munteanul. Un alt vânt local care se manifestă o mică perioadă din an dinspre N-NE este Vrânceanul. Bruma este frecventă în nopţile de toamnă şi de primăvară. Ceaţa se manifestă mai frecvent iarna. Cel mai mare număr de zile cu rouă este în luna septembrie. BioCenoza vegetaţia Situl găzduieşte habitate de pajişti, tufărişuri, anumite asociații de plante şi stânci calcaroase cu vegetaţie specifică. Toate tipurile de habitate prezintă o stare de conservare favorabilă. Vegetația iubitoare de căldură şi uscăciune se găseşte pe latura externă a Subcarpaților de Curbură, expusă atât influențelor fitogeografice estice, continentale, cât şi celor sudice, mediteraneene. În zona de păşune se constată pătrunderea masivă a unor plante întâlnite în jurul aşezărilor umane cum ar fi aliorul de stepă, pălămida, urda vacii, rocoțelul (steluța fetei), pirul. Situl include peste 330 de specii de plante de importanţă fitogeografică, dintre care menționăm barba-boierului, scaiul răsăritean (zglăvoc galben), salvia, părăsita găinilor, iarba câinelui, o specie de nalbă, lăptiuca, o specie de ineață etc. Tot în interiorul sitului au fost identificate specii rare şi foarte rare de floră (diverse specii de usturoi, ceapă sălbatică, ceapă galbenă, ceapă sălbatică roşie, bărbişoară, precum şi o specie rară de linte). În sit sunt prezente şi specii de usturoi sălbatic, usturoi de stâncă, miruţă (limba boului), astragal, precum şi pâlcuri de pir crestat, clopoţei, brânduşă vărgată de stepă, zambilă sălbatică, muşcatu dracului, punguliță, relictul iubitor de uscăciune Nepeta ucranica, sparcetă, trifoi de munte, pătlagină, lăptiucă (lăptucă mică), gura lupului, planta indicatoare a prezenței minereurilor de cupru Silene rupestris, trifoiaş de munte (cu flori albe), ghiocel de toamnă, ghizdei de mare (capul meduzei), şugărel, cimbru, fetică. Dintre speciile de plante cu cerinţe mijlocii spre mari de căldură se remarcă ruşcuţa de primăvară şi cărpiniţa. Fauna Zona sitului poate fi considerată un culoar ecologic ce favorizează pătrunderea şi deplasarea în ambele sensuri ale unor elemente de faună de munte sau de câmpie. Dintre nevertebrate se remarcă prezența a numeroase specii de fluturi şi furnici, precum şi de gândaci (gărgăriţă de crin, gărgăriţa frunzelor de trifoi). A fost identificată o populație însemnată a speciei de melc Helicella obvia. Dintre reptile au fost semnalate pe aria sitului şopârla de câmp şi guşterul. Condiţiile naturale au făcut posibilă prezenţa ierbivorelor şi a carnivorelor mici (iepure, vulpe) cu populaţii reprezentative. Pentru ocuparea unor nişe ecologice libere au fost colonizate în apropierea sitului câteva specii de vânat apreciate pentru carne şi blană (fazan, muflon). În zona tufărişurilor cuibăresc mierla, silvia cu cap negru şi poate fi întâlnit vânturelul de seară. Alte specii de păsări prezente în sit sunt cucul, rândunica, lăstunul de mal, fâsa de câmp, sfrânciocul roşiatic, silvia mică, presura galbenă, presura sură, ciocârlia de câmp, potârnichea, pupăza, prigoria, codobatura albă, măcăleandrul, mărăcinarul mare, muscarul sur, pițigoiul albastru, coțofana, cioara de semănătură, cioara grivă, corbul. Deoarece situl se află în apropierea unor terenuri agricole, livezi şi vii, pot fi văzute şi specii precum graurul, pițigoiul mare şi cocoşarul. Se pot infiltra şi alte specii caracteristice zonelor de deal (prepeliţă, ciocârlan, drepnea mică). Există păsări ce vin fie ca oaspeți de iarnă (uliul păsărar), fie de vară (gaia brună, viesparul) sau care pot coborî de la altitudini mai mari (şorecarul comun, măcăleandrul, mugurarul) sau urcă în sezonul estival (câneparul). Deplasări zilnice pe verticală realizează toate răpitoarele, precum şi gaiţa. Astfel se realizează un schimb permanent de indivizi între formaţiunile montane, subcarpatice, de dealuri şi de câmpie. StâNCa toHaNi - ro SCi 0235 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DJ104N şi DJ100H, care leagă satul Tohani de comuna Jugureni, ce trece prin SV sitului. DJ100H leagă Gura Vadului de Tohani. Aria protejată se află la 6 km nord de oraşul Mizil. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia este de tip rural. Principalele activități economice se desfăşoară în agricultură, creşterea animalelor, precum şi viticultură (podgoriile Dealu-Mare, Tohani şi Călugăreni). A existat şi o carieră de calcar care a fost exploatată până de curând. Deşi în comuna Călugareni se aflau câteva cariere de piatră şi mine de sare, locuitorii se ocupau doar cu agricultura, desfăcându-şi produsele la Bucureşti, Ploieşti şi Mizil. Staţiunea Boboci a început recent dezvoltarea turistică, pe baza izvoarelor de ape iodate, sărate şi sulfuroase. Localitatea Gura Vadului este situată pe traseul „Drumul Vinului“, cu popas pentru degustare la SC Tohani SA, unde se află şi un muzeu al vinului. În satul Perşunari se află un sit arheologic „Aşezări - Epoca Bronzului: Dacia“ din sec. V î. Hr şi sec. IX-X d. Hr., în punctul denumit „Drumul Budarilor“. În comuna Gura Vadului există tradiţia Sărbătorii Florii de Migdal, prin care este pus în valoare specificul local, fiind evidenţiată cultura migdalului, unică în ţară, dar şi tradiţiile folclorice. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Plantarea artificială prezintă un impact negativ periodic asupra habitatelor şi speciilor. Păşunatul în zona sitului are un impact negativ permanent. aDminisTrarea siTului Există puncte de intrare în sit, dar sunt necesare poteci şi drumuri pentru vizitare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 575 strei - Haţeg - ro SCi 0236 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Baru, Bretea Româna, Băniţa, General Berthelot, Haţeg, Lupeni, Pui, Sântămăria-Orlea, Sălaşu de Sus, Uricani. supraFaţa: 24.968 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 26‘ 26‘‘; Long. E 23˚ 2‘ 37‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1867 max., 282 min., 905 med. Strei - Haţeg - ro SCi 0236 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe DN66 care traversează o parte din sit, iar din localităţile Baru, Livadia şi Pui pornesc drumuri locale pe care se poate ajunge în sit. Se mai pot urma drumurile locale care pornesc din Haţeg şi Silvaşu de Jos. De asemenea, situl este traversat de E79, DJ687A (Haţeg-Deva) şi DN68 (Haţeg-Caransebeş). Între diferitele puncte de interes turistic există drumuri comunale şi forestiere, precum şi numeroase trasee turistice marcate sau nemarcate. Se mai poate ajunge în sit şi pe calea ferată, prin gările Subcetate, Ruşor, Pui, Ponor şi Livadia. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis; 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis) • *Urs brun (Ursus arctos) • Vidră, Lutră (Lutra lutra) • Liliac cu picioare lungi (Myotis capaccinii) • *Lup (Canis lupus). nevertebrate: *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • *Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium) • Gortyna borelii lunata • Cosaş (Isophya costata) • Cosaş (Isophya stysi) • Maculinea teleius • Euphydryas aurinia • Euphydryas maturna • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Lycaena dispar. pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl a fost desemnat pentru protecţia şi conservarea a cinci tipuri de habitate şi a 24 de specii de faună de interes comunitar: trei tipuri de habitate forestiere, unul de pajişte şi unul cavernicol, zece specii de nevertebrate, patru de peşti, trei de amfibieni şi şapte de mamifere, având totodată o mare importanţă sub aspect hidrologic, geologic, speologic, paleontologic şi pedologic. El se suprapune peste Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului şi include rezervaţiile naturale de tip botanic Mlaştina de la Peşteana, una din cele mai sudice mlaştini oligotrofe din ţara noastră în flora căreia s-au identificat populaţii de roua cerului, relict glaciar, Pădurea Slivuţ, Fânaţele cu narcise de la Nucşoara, Vârful Poieni, Fânaţele Pui, Calcarele de la Faţa Fetii şi Rezervaţia Ştiinţifică Cheile şi Peştera Şura Mare. În plus, situarea acestuia între Parcul Naţional Retezat şi Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina atribuie un rol de culoar ecologic important sitului. La toate acestea se adaugă o paletă largă de valori culturale şi istorice care sporesc semnificația zonei în reţeaua de situri Natura 2000 din România. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se află în Bazinul Haţegului, format prin afundarea fundamentului cristalin pre-alpin şi a cuverturii sale sedimentare. Fundamentul depozitelor sedimentare este format din roci metamorfice, fiind prezentate în principal gneise, micaşisturi, filite, şisturi sericito-cloritoase cu biotit, şisturi sericito-grafitoase şi cuarţite în care apar corpuri de amfibolite şi calcare cristaline cu corpuri intruzive. Situl este înconjurat de înălţimi din toate părţile: Munţii Şureanu la est, Munţii Retezat la sud, Munţii Poiana Ruscă la vest, Dealurile Hunedoarei la nord. Nu este o unitate izolată deoarece este legat cu regiunile depresionare vecine prin trei porţi, Pasul Băniţa-Merişor, Poarta de Fier a Transilvaniei şi Poarta de la Subcetate. Ţara Haţegului are toate atributele unei depresiuni intracarpatice, cu aspect mai mult de şes decât deluros, considerată o adevărată câmpie intercalată şi etajată care se 576 remarcă prin marea extindere a suprafeţelor joase, netede, înclinate de la sud spre nord. Aspectul general al depresiunii este de amfiteatru, cu dispunerea reliefului în trei trepte concentrice: o treaptă joasă, centrală, care este câmpia piemontană de terase, o treaptă mijlocie formată din dealuri piemontane şi o treaptă înaltă reprezentată de muncei, dezvoltată pe formaţiuni neozoice care fac trecerea către munte. pedologie Cele mai răspândite tipuri de sol sunt cambisolurile şi anume solul brun-eumezobazic (regăsit în toată zona păduroasă de-o parte şi de alta a treimii inferioare a Streiului), solul brun-luvic (cu o mare răspândire din zona muntoasă până în zona depresionară), luvisolul albic (întâlnit în zona depresionară), solurile aluvionare gleice şi pseudogleice (în lunca mare şi largă a râului Galbena), cernoziomurile levigate, solurile brune de terasă, solurile brune şi brun-roşcate de pădure, local apărând şi solurile negre de fâneţe (cu o puternică eroziune şi chiar cu rocă la zi). Hidrologie După tipul de alimentare, reţeaua hidrografică a sitului aparţine tipului pluvial moderat şi face parte din bazinul hidrografic al râului Strei. Principalele cursuri de apă sunt Râul Mare şi Streiul cu afluentul acestuia, Râul Bărbat, alături de care apar cursuri de apă adiacente cu caracter semipermanent (torenţial), lipsite de debit major. De remarcat este faptul că se produc frecvente spălări de soluri sau eroziuni ale sedimentelor în zonele neîmpădurite sau lipsite de vegetaţie. Există şi patru lacuri de acumulare care fac parte din complexul hidroenergetic Râul Mare-Retezat. Izvoarele îşi fac apariţia la contactul dintre rocile în care se acumulează apele subterane (conglomerate sau roci nisipoase fragmentate, fisurate) cu rocile masive nefisurate sau cu straturile de argilă impermeabile. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, puternic influenţată de relief. Regimul pluviometric manifestă o largă variabilitate în timp şi spaţiu, cu cantitatea medie anuală de precipitaţii de 600-800 mm. Fenomenul de canalizare a curenţilor de aer nu se impune ca o dominantă, iar localizările de aer rece nu produc inversiuni termice ca în cazul altor depresiuni intracarpatice. Unele efecte de foehn contribuie la moderarea climei în lungul râului Strei. Predomină vânturile din direcţia nord-vestică şi vestică, aducătoare de precipitaţii. Regimul termic este caracterizat de o temperatură medie anuală de 8 °C. BioCenoza vegetaţia Habitatele forestiere protejate întâlnite în sit sunt Păduri dacice de stejar şi carpen, Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum şi Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum. Ca pondere, cea mai bine reprezentată este pădurea dacică de fag cu carpen, destul de omogenă, cuprinzând aproape numai păduri în care domină fagul comun, alături de care apare şi varietatea sa balcanică. Carpenul este în amestec, dar apare mai mult pe margini de pădure sau în porţiunile de pădure mai puţin închise. Se pot întâlni exemplare de gorun, tei alb, tei pucios, tei cu frunză mare, sorb, jugastru sau cireş sălbatic. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat, format din păducel, alun şi clocotiş. În statul ierbos domină speciile pădurilor mezofile, precum colţişorul, plămânărica, urzica moartă galbenă, colţunii popii, trei răi, pochivnicul, sânzienele şi merinana. Feriga comună şi cea femeiască sunt dominante. Pe locul pădurilor defrişate s-au instalat pajişti de păiuş roşu şi iarba câmpului. Cea de-a doua în ordinea ponderii este pădurea est carpatică de fag cu iederă, tătăneasă, trei răi, colţişor şi altele. Asociaţia Symphyto-cordat Fagetum este dominată de fag în stratul arborilor, alături de care mai apar rare exemplare de ulm de munte şi chiar brad spre altitudinile mari, iar în stratul ierbos foarte neuniform dezvoltat se întâlnesc specii de păduri mezofile ca sânziana de pădure, tilişica, floarea Paştilor, rogozurile, sânişoara, urzica moartă galbenă, dalacul, breiul, slăbănogul, colţunii popii, însă caracteristice pentru asociaţie sunt speciile dacice precum colţişorul, tătăneasa, mierea ursului, spânzul, brânduşa. În vegetaţia Haţegului, la limita cu Retezatul sunt semnalate specii protejate Monumente ale Naturii precum papucul Doamnei, crinul galben de munte, flămânzica şi angelica. Fauna Datorită cadrului natural geografic deosebit în care se găseşte acest sit (dispus la poalele masivului Retezat şi incluzând o mică parte din porţiunea nordică a acestuia), întâlnim o varietate mare de specii de animale aparţinând zonelor biogeografice alpină şi continentală. Particular acestei zone este faptul că în fauna de vertebrate există mai multe specii la care sunt prezente subspecii sau varietăţi caracteristice doar acestei zone a ţării, aşa cum sunt chiţcanul de câmp, liliacul de apă, liliacul lui Natterer, orbetele, şoarecele de umbră şi şoarecele subpământean. O singură specie de reptile are subspecii care se pot întâlni numai în această parte a ţării şi anume şopârla de câmp cu spatele roşu. Dintre amfibieni, au fost semnalate două subspecii cu o arie de răspândire limitată la această parte a Transilvaniei, o subspecie mai alungită a broaştei de mlaştină şi tritonul cu creastă. Aceste subspecii şi varietăţi pot fi întâlnite alături de speciile cu o răspândire mai largă în ţara noastră. Pajiştile de aici sunt renumite pentru numărul mare de fluturi, peste 100 de specii, alături de specii comune, cum sunt binecunoscutele albiliţe, fluturele amiral sau urzicarul, trăind şi specii mai pretenţioase precum fluturii dependenţi de anumite habitate ameninţate, printre care cele cinci specii de interes comunitar: fluturele bălţat de mlaştină, albăstriţa de mlaştină, fluturele roşu de mlaştină, fluturele maturna şi un fluture de noapte ale cărui larve trăiesc doar în tulpina de chimenul porcului, specii care au nevoie de habitate naturale întinse, specii de pădure ca fluturii cu irizaţii şi amiralii albi, specii limitate la pajiştile montane sau alpine, sau specii care prosperă în fâneţele întreţinute prin cosirea anuală a ierbii, aici intrând unele dintre cele mai frecvent întâlnite din Ţara Haţegului ca fluturele tablă de şah, fluturele ochiul-boului şi fluturele brun de pajişte. Tot dintre nevertebrate au fost identificate speciile de interes comunitar gândacul sihastru, cosaşul transilvănean, munte, mierla de apă, măcăleandrul, ochiul boului, diverse specii de pitulici, ciocănitori, silvii şi piţigoi. Situl găzduieşte şi o comunitate complexă de mamifere, reprezentată de ierbivore mari precum capra neagră, cerbul carpatin, mistreţul şi căpriorul, carnivore mari protejate în spaţiul comunitar, lupul, ursul, şi mamifere mici, mai ales arici, şoareci, pârşi, chiţcani şi cârtiţe. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc frecvent vidre. Cel puţin 15 specii de lilieci au fost identificate în sit utilizând peşterile, podurile vechi de clădiri, fisurile şi scorburile arborilor bătrâni ca locuri de hibernare, adăpost diurn sau pentru colonii de maternitate. Printre acestea se găsesc şi patru specii de importanţă comunitară, liliacul mare cu potcoavă, liliacul cu picioare lungi, liliacul comun şi liliacul comun mic. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Prăbuşirea industriei siderurgice şi miniere din zonă a redistribuit forţa de muncă, astfel că materia primă obţinută din agricultură (care a devenit o ocupaţie prioritară) şi din exploatarea lemnului sunt acum valorificate intens în centre de prelucrare industrială. Potenţialul turistic mare al zonei a dus la extinde- rea în ultimul timp a serviciilor aferente turismului şi agroturismului. Oraşul Haţeg, împreună cu comunele de pe teritoriul sitului, beneficiază de alimentare parţială cu apă şi canalizare, investiţiile nefiind finalizate în toate satele. Majoritatea gospodăriilor sunt încălzite cu lemne, doar în câteva localităţi mai mari existând alimentare cu gaze naturale. Vechimea şi continuitatea populării Ţării Haţegului este atestată de urme ale omului neolitic, dar şi de aşezări din perioada preromană şi romană, regiunea adăpostind centrul statului dac, „Dacia Felix“. Un factor care personalizează aceste teritorii din punct de vedere paleontologic sunt resturile de dinozauri (cuiburi cu ouă pietrificate şi embrioni), ale unor mamifere contemporane lor şi ale unor reptile zburătoare. Din epoca medievală străbat prin vremuri lăcaşurile de cult, cetăţile, castelele şi mănăstirile. Forma de cinstire a bisericilor este „Nedeia“, zi solemnă de bucurie organizată în fiecare sat în perioada stabilită din bătrâni. În Ţara Haţegului ospitalitatea este la ea acasă, iar tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Astfel, legat de păstorit amintim Măsuratul oilor primăvara, când se stabileşte rânduiala la stână, iar în timpul sărbătorilor de iarnă încă se mai practică Colindatul Piţărăilor şi al Cetei cu Cerbul. Menţionăm de asemenea evenimentul cultural ţinut în luna mai „Festivalul Narciselor“ din Sântamăria Orlea, cu cântec, port şi dans popular. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul din sit şi din afara acestuia poate avea impact negativ semnificativ asupra speciilor. Toate aceste activităţi sunt anterioare desemnării sitului. aDminisTrarea siTului Semnalăm existenţa în sit a numeroase panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc. Sunt necesare clădiri administrative, centre de vizitare/ informare, amenajări pentru observare/supraveghere, un centru de cercetare şi, datorită intensificării turismului în zonă, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 1,1 2,2 strei - Haţeg - ro SCi 0236 cosaşul lui Stys şi încă un cosaş endemic pentru bazinul carpatic, considerat un relict postglaciar. La gura peşterii aflată lângă satul Peştera, dar şi pe văile din zonă, se pot întâlni racii de ponoare, o specie de asemenea protejată. Dintre peşti, pe lângă cei comuni apelor din sectorul colinar, amintim speciile de interes comunitar moioaga, chişcarul, dunariţa şi zglăvoaca, iar cu acelaşi statut de protecţie, apar speciile de herpetofaună buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă şi tritonul comun transilvănean. Alte specii de herpetofaună care se pot întâlni în sit sunt şopârla de câmp, năpârca, vipera cu corn, vipera comună, şarpele lui Esculap, broasca roşie de munte, broasca râioasă brună şi salamandra. În ceea ce priveşte avifauna Ţării Haţegului, o importanţă deosebită o are barza albă, frecvent întâlnită în tot situl alături de alte specii periclitate pe plan european precum ciuvica, viesparul, sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră şi muscarul mic. O specie reprezentativă pentru această regiune este lăstunul de casă, alături de care se mai întâlnesc frecvent şorecarul comun, vânturelul roşu, şoimul rândunelelor, striga, cucuveaua, muscarul sur, cinteza de munte, presura galbenă, codobatura albă şi cea de 3,3 km 577 structuri submarine metanogene - SF. gHeorgHe - ro SCi 0237 StruCturi SubMariNe MetaNogeNe - SF. gHeorgHe - ro SCi 0237 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Apele teritoriale ale României, în dreptul localității Sf. Gheorghe. supraFaţa: 6.122 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 52‘ 12‘‘; Long. E 29˚ 45‘ 36‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 0 max., 0 min., 0 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge cu ambarcaţiuni din Sfântu Gheorghe-Delta Dunării, prin scufundare cu echipament de scafandru autonom. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1180 - Structuri submarine create de scurgeri de gaze. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena) • Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus). pești: Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica), Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl este prezent în partea de NV a Mării Negre, la adâncimi de 35-784 m, conservând structurile submarine formate de scurgerile de gaze care trec de interfaţa oxic/anoxic caracteristică acestei mări, structuri spectaculoase formate din nisip şi carbonaţi. Acestea creează o multitudine de microhabitate în matricea recifului de midii, oferind adăpost pentru o mare diversitate de specii de peşti, moluşte şi crustacee. Acest habitat protejat se află pe circa 20% din suprafaţa sitului, într-o stare bună de conservare, oferind condiţii bune de mediu şi unor specii protejate ca rezeafca de Dunăre, marsuinul şi delfinul cu bot gros. Biotopul geologie/geomorFologie Modificările litoralului sunt realizate de furtunile foarte puternice care au loc cel mai adesea de 2-3 ori pe an. Aceste furtuni influenţează negativ şi cantitatea de metan degajată în apa marină. Structurile submarine metanogene sunt formate prin agregarea cimentului de carbonaţi în jurul emisiilor active de metan. Metanul provine, cel mai probabil, din descompunerea microbiană a resturilor vegetale fosile. Sunt răspândite începând de la izobata de 10 m şi continuând mult dincolo de marginea platoului continental. Densitatea cea mai mare este în dreptul Deltei Dunării. Sunt prezente sub formă de plăci şi pavimente de gresii carbonate începând de la adâncimea de 10 m, iar sub formă de muşuroaie şi coloane drepte sau ramificate începând de la 40-50 m. Substratul este reprezentat de nisipuri marine de origine minerală, cuarţoase-micacee, cu un conţinut de carbonat de calciu redus şi mâluri cenuşii cu o proporţie variabilă de scrădiş. Substratul geologic este format din calcare sarmaţiene acoperite de loessuri luto-argiloase. Hidrologie Situl se află în Bazinul Mării Negre. aspeCte ClimatologiCe Umezeala relativă a aerului este mare, fiind în medie de 8094% deasupra sitului, iar media anuală a temperaturii este de 11 oC. Suma mediilor multianuale ale precipitaţiilor în zona sitului este de 480 mm. Principalele direcţii ale vântului sunt NV, urmat de nord. Furtunile de pe mare provoacă modificări ale ţărmului şi chiar ale substratului. Majoritatea furtunilor sunt produse de vânturile din sectorul nordic, care suflă relativ paralel cu linia ţărmului. BioCenoza vegetaţia Comunităţile vegetale din vecinătatea sitului sunt reprezentate de asociaţii de specii de alge macrofite verzi, brune şi roşii. La adâncimea la care există structurile protejate metanogene, din cauza absenței luminii nu există comunităţi vegetale. Fauna Specii de peşti protejaţi, dar şi cu valoare comercială, expuşi pescuitului şi braconajului sunt nisetrul, morunul şi păstruga, Fotografia reprezintă plaja de la Sfântul Gheorghe. Fiind vorba despre structuri submarine aflate la mare adâncime nu sunt disponibile fotografii ale habitatului. ale căror populaţii sunt din ce în ce mai reduse. Alte specii din fauna de peşti a zonei sunt calcanul, limba de mare, cambula, vulpea de mare, pisica de mare, câinele de mare. Printre speciile de vertebrate de interes comunitar se numără rizeafca, o specie relict ponto-caspic, cea mai mică specie dintre scrumbiile de Dunăre, care intră primăvara în fluviu şi lacurile salmastre pentru reproducere. Acelaşi statut de protecţie îl au şi cele două specii de delfini prezente în zona sitului, marsuinul şi delfinul cu bot gros, a căror principală ameninţate o reprezintă plasele de pescuit, alături de poluarea întregului bazin al Mării Negre. La adâncimea la care se găsesc structurile protejate se întâlnesc recifi biogenici de midii care apar pe substrat sedimentar (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), cel mai frecvent între izobatele de 35 şi 60 m. Sunt constituiţi din bancuri de midii ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul timpului formând un suport dur, supraînălţat faţă de sedimentele înconjurătoare (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), pe care trăiesc colonii de midii vii. Acest tip de recif este unic prin rolul ecologic crucial al bancurilor de midii în autoepurarea ecosistemului şi prin existenţa a mai multor specii ameninţate de faună piscicolă. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia În zona sitului au loc activităţi cu caracter sporadic de pescuit cu plasa tractată (pescuit cu trauler), cu impact negativ major asupra speciilor de delfini. O ameninţare pentru întregul ecosistem marin este reprezentată de existenţa platformelor marine de extracţie a petrolului, alături de poluarea cauzată de transporturile navale. aDminisTrarea siTului Situl dispune de un panou şi un punct de informare la sediul custodelui, acestea nefiind însă suficiente. Sunt necesare puncte de informare la structurile de cazare mari din Sf. Gheorghe şi un panou informativ pe plaja aflată în dreptul sitului şi care este frecventată de turişti. 0 578 1 2 3 km suatu - CoJoCNa - Crairât - ro SCi 0238 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Aiton, Apahida, Cojocna, Căianu, Feleacu, Mociu, Ploscoş, Suatu, Turda. supraFaţa: 4.146 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 43‘ 11‘‘; Long. E 23˚ 48‘ 26‘‘ eCoregiunea: Podişul Transilvaniei altitudinea: 622 max., 307 min., 425 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl fiind extrem de fragmentat (format din 19 arii distincte), se poate accesa pe mai multe căi rutiere. Pe DN1C se merge din ClujNapoca până la Apahida, de unde se intră pe DJ161A spre localitatea Cojocna, apoi pe drumuri comunale se ajunge la trei enclave ale sitului. Tot din Apahida, situl se poate accesa şi pe DN1C, urmat de DN16, cu continuare pe DJ161G spre Căianu sau Suatu. Din Turda se poate ajunge pe DN15 până la Câmpia Turzii, de unde se intră pe DJ150 până la câteva enclave ale sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 40a0* - Tufărişuri subcontinentale peri-panonice; 6240* - Pajişti stepice subpanonice; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 91i0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Nevertebrate: Catopta thrips • Cucullia mixta • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Lycaena dispar • Pseudophilotes bavius. plante: Cosad (Astragalus peterfii) • Capul şarpelui (Echium russicum) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica) • Iris (Iris humilis ssp. arenaria) • Gălbinare (Serratula lycopifolia) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria). caracterizarea Sitului prezentare generală Importanța sitului rezultă din faptul că acesta adăposteşte o vegetație de stepă şi silvostepă bine conservată, chiar dacă în prezent habitatul este foarte fragmentat, situl fiind format din 19 enclave. Se remarcă faptul că patru din cele cinci tipuri de habitate de interes comunitar prezente aici au statut prioritar pentru conservare şi adăpostesc populaţii a şase specii de plante, o specie de liliac şi cinci specii de nevertebrate (gândaci şi fluturi) dependente de această vegetație stepică. Specia țintă a sitului este cosadul, o plantă relict glaciar, care s-a conservat doar în acest colț al lumii, devenind astăzi un important obiectiv ştiințific şi o componentă de preț a patrimoniului floristic românesc. Situl include şi Rezervaţia Naturală Suatu. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe versanți cu pante însorite şi semiumbrite, cu numeroase denivelări provocate de frecventele alunecări de teren, la nivel de peisaj fiind caracteristice glimeele sau, în limbaj local, copârşeiele. Învelişul sedimentar al zonei este gros şi acoperă un fundament cristalin de vârstă mezozoică peste care se suprapun roci neogene cu grade diferite de rezistență la acțiunea agenților externi. Între acestea se numără conglomeratele, gresiile, tufurile, nisipurile, marnele şi argilele. pedologie Pentru că situl este atât de fragmentat, există o diversitate pedologică relativ mare, dezvoltată pe substraturi litologice heterogene. Astfel, există soluri de eroziune, formate pe substrat litologic alcalin cu conținut mediocru de humus, soluri brune de pantă, carbonatice, formate pe gresii şi nisipuri cu intercalații de marnă, cernoziomuri carbonatice formate de asemenea pe gresii şi marne, foarte bogate în humus, şi cernoziomuri slab carbonatate bogate în humus, dar sărace în fosfor mobil, cu o textură luto-nisipoasă. Hidrologie Rețeaua hidrografică este slab reprezentată prin pâraie mici care aparțin bazinului hidrografic al Someşului Mic şi Arieşului. Principalii afluenți din sit ai Someşului Mic sunt Văile Cojocna, Suatu (pe al cărui curs s-au amenajat trei heleşteie piscicole), Căianu şi Mociului. Afluenții Arieşului sunt Valea Aitonului şi Ceanu Mare. Ținând cont de aspectul fragmentat al sitului, numai părți mici din aceste văi sunt incluse în acesta. aspeCte ClimatologiCe Clima are un caracter temperat-continental cu nuanțe moderate, caracterizat prin veri răcoroase şi ierni friguroase. Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar precipitațiile medii anuale sunt de 886 mm. BioCenoza vegetaţia Vegetația stepică din sit are valoare ştiințifică şi protectivă deosebită deoarece cele peste 175 de specii de cormofite identificate aici au origine fitogeografică foarte diferită. Sunt dominante speciile termofile şi endemice. Dintre plantele rare şi endemice se remarcă cosadul (astragalul de Suatu sau coşaciul lui Peterfi), o plantă tipică de stepă întâlnită pe coastele golaşe cu expoziție sudică de la Suatu, Căianu şi din alte câteva puncte din cadrul sitului. Rar este şi cârcelul, o plantă de talie mică care se găseşte la Suatu pe o coastă numită La Țigle, punct care reprezintă extremitatea nordică de răspândire a speciei în România. Cârcelul este o plantă unisexuat dioică, la Suatu constatându-se un fenomen unic reprezentat de faptul că toată populația este formată din exemplare bărbăteşti. Alături de cele două specii emblematice pentru sit, se remarcă şi stânjenelul de nisip, irisul bărbos, gălbinarea, capul şarpelui şi hodoleanul tătărăsc, toate de importanță europeană, pentru a căror conservare a fost desemnat situl. Acesta mai adăposteşte şi câteva specii endemice pentru Transilvania, precum jaleşul românesc, otrățelul şi o altă plantă stepică nord-pontică ce îşi are limita vestică a arealului în sit. Zăvăcusta este de asemenea o specie rară, xerofilă şi sudică, ce are aici limita nordică a arealului din Transilvania. Asociațiile vegetale dominante sunt cele de colilie, reprezentând avanposturi stepice relictare, cele de bărboasă, care se instalează pe soluri afectate de rupturi şi surpături, cele de rogoz pitic şi bărboasă, precum şi cele de păiuş. Fauna Fauna sitului este reprezentată în special de populații de nevertebrate, între care domină insectele. Din cele 460 de specii de fluturi aparținând la 19 familii îi amintim pe cei protejați în spațiul european precum fluturele purpuriu, albăstrelul, fluturele buhă cuculia şi o molie de stepă ponto-caspică. Sunt foarte bine reprezentați şi gândacii (41 de specii de coleoptere aparținând la patru familii), de interes conservativ fiind rădaşca, reprezentată prin populații mici şi izolate din cauza fragmentării habitatului. În perimetrul sitului au fost identificate şi 51 de specii de păianjeni, unele dintre ele de valoare ştiințifică deosebită. Entomofauna zonei este completată de cosaşi, lăcuste, ploşnițe şi cicade. Fauna de vertebrate este reprezentată în principal de micromamifere precum şoarecii şi chițcanii (fiind prezente acele specii tipice pentru habitatele deschise). Reptilele sunt reprezentate prin guşteri şi şopârle de câmp. Amfibienii sunt slab reprezentați din cauza habitatului stepic dominant, deosebit pentru sit fiind buhaiul de baltă cu burtă galbenă care se reproduce în bălți temporare. Dintre păsările de interes conservativ se pot aminti sfrânciocul roşiatic, sfrânciocul cu frunte neagră şi ciocârlia de pădure, alături de presura galbenă, presura sură, codobatura albă, silvia mică, striga, lăstunul de casă, prigoarea, mărăcinarul mic etc. Locuitorii din Apahida dispun de încălzire centralizată cu gaz metan în cartierele de blocuri şi în case, fiind utilizată şi încălzirea în sistem individual, cu lemne, în special în cartierele periferice. Numeroase vestigii arheologice din paleoliticul mijlociu, din epoca bronzului, a fierului şi daco-romană atestă aşezări străvechi pe aceste meleaguri. Datarea C14 a unui obiect din lemn de la Valea Florilor a permis încadrarea lui în perioada 1420990 î.e.n., dovedind astfel exploatarea depozitelor de sare în perioada bronzului târziu. Sarea a fost exploatată la suprafață (prin mici cariere) şi de către romani. Ceramica pictată neolitică descoperită aici constituie o impresionantă manifestare a artei preistorice. Începând cu secolul al XIV-lea mai multe lăcaşuri de cult, declarate monumente, demonstrează activitatea spirituală intensă a oamenilor. Satul, ca unitate socială şi colectiv viu, păstrează obiceiurile tradiționale şi în zilele noastre. Deşi şi-au pierdut în timp mult din funcţia magică iniţială, sărbătorile de iarnă sunt încă prilej de a face legătura între viaţa prezentă a satului şi datinile străvechi cum ar fi Viflaimul, Steaua, Ţurca, Sorcova şi Buhaiul. Pentru promovarea produselor agricole şi a gastronomiei tradiţionale se organizează în zonă festivalul de toamnă „Cu pluta pe Arieş“, Concursul de gulyaş din Cojocna, Sărbătoarea ciobanilor din Mociu şi Sărbătoarea cojocarilor din Aiton. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Forţa de muncă este concentrată mai ales în oraşe, unde predomină ramurile industriale (materiale de construcţii, ceramică, porţelan, prelucrarea sticlei, confecţii, industrie alimentară, comerţ). Ocupaţia tradiţională rurală este agricultura (cultivarea legumelor şi creşterea animalelor). Turismul din zonă a dezvoltat activităţile de prestări servicii. Masivul de sare de la Valea Florilor, unul din satele din Ploscoş, cu o grosime estimată la circa 0,7 km, apare foarte aproape de suprafață, uneori la nici jumătate de metru adâncime, în luncile Văilor Bogomirii (Călmanilor) şi Lupului. Tot aici apar şi izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din cele mai vechi timpuri de către localnici. Majoritatea localităţilor din perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare, aceste utilităţi lipsind din comunitățile mici. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Incendierea sporadică a vegetaţiei, tăierile ilegale, braconajul şi introducerea unor specii alohtone au efecte negative asupra sitului. Suatu - CoJoCNa - Crairât - ro SCi 0238 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDminisTrarea siTului În sit există panouri de informare, puncte de intrare şi poteci/ drumuri pentru vizitare. Sunt necesare panouri de avertizare/ atenţionare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare şi trasee tematice. Intensificarea turismului din zonă impune construirea unor vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 579 580 suatu - CoJoCNa - Crairât - ro SCi 0238 0 1 2 3 km târnovu mare - latoriţa - ro SCi 0239 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vâlcea: Malaia. supraFaţa: 1.366 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 21‘ 59‘‘; Long. E 23˚ 53‘ 25‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1863 max., 683 min., 1360 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces spre sit o constituie DN7A (Petroşani-Brezoi), din care după localitatea Valea Măceşului se merge pe DJ701D care duce la Ciungetu, iar de aici, pe drumul forestier spre Lacul Petrimanu, care traversează partea nordică a sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 6210* Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia); 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 8120 - Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (VaccinioPiceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană. caracterizarea Sitului prezentare generală Masivul Târnovu reprezintă o intruziune calcaroasă în cadrul masivelor muntoase de origine metamorfică înconjurătoare, care creează condiţii specifice pentru dezvoltarea unui număr mare de habitate de păduri, pajişti, tufărişuri, vegetație ripariană, vegetație de stâncărie şi grohotiş, astfel că aici sunt prezente 10 habitate de interes comunitar, dintre care cel de pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia) este prioritar pentru conservare. Un element de particularitate al sitului îl reprezintă pădurile de larice şi zâmbru, care ajung aici la altitudini mari, cu spectaculoase aspecte peisagistice în sezonul autumnal. Situl include rezervaţia naturală Pădurea Latoriţa. Biotopul geologie/geomorFologie Masivul Târnovu face parte din Pânza Getică, prezentând caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare şi insulare, spre deosebire de Munţii Căpăţânii, din care face parte. Practic, Masivul Târnovu are aceeaşi structură şi constituție geologică ca şi Masivul Buila-Vânturarița, de care se deosebeşte prin dimensiunile ceva mai reduse (creastă mai scurtă şi altitudine mai mică). Creasta are doi versanți diferiți atât ca relief cât şi ca tip de asociații floristico-faunistice datorită reliefului dezvoltat pe înclinația diferită a straturilor geologice, un versant cu pante mai domoale spre SE şi unul foarte abrupt, cu faleza spre NV. pedologie În etajul fagului se întâlnesc soluri podzolice humico-feriiluviale, brune acide de pajişti alpine şi de pădure, cu reacţie acidă şi grade diferite de podzolizare. În etajul coniferelor se întâlnesc soluri podzolice, brune acide, criptopodzolice şi podzolice humico-feriiluviale. În etajul jneapănului se întâlnesc podzoluri humico-feriiluviale, iar în crăpăturile stâncilor se întâlneşte rar solul turbos. Hidrologie Pe toată limita nord-estică a sitului se află râul Latoriţa, în care se varsă o serie de afluenţi care străbat situl. Practic, Masivul Târnovu este prins ca într-un cleşte de râul Latorița şi de principalul său afluent de dreapta, Repedea, cele două cursuri de apă adunând izvoarele de pe cei doi versanți ai muntelui. aspeCte ClimatologiCe Datele climatice ale sitului se încadrează în climatul complex al Carpaţilor Meridionali, cu temperatura medie anuală de 4-6 °C şi precipitaţii bogate, situate în jurul valorilor de 1200-1400 mm anual, din care multe cad sub formă de zăpadă. În zonele înalte, vânturile sunt frecvente şi puternice tot timpul anului. BioCenoza vegetaţia Reprezentative pentru sit sunt pajiştile calcifile alpine şi subalpine, pe lângă care se remarcă pădurile de larice, deosebit de pitoreşti în aspectul autumnal. Interesant este faptul că laricele poate urca în acest sit până la altitudinea de 1800 m, practic întreg versantul nord-vestic fiind dominat de această specie, printre care cresc izolate exemplare de zâmbru. Tufărişurile sunt reprezentate de ienupăr şi jneapăn. De-a lungul văilor umede se pot întâlni frecvent exemplare de arin verde, smârdar, salcie şi taulă. În pajiştile înalte pot fi observate exemplare de iederă albă, floare de colț, bulbuci de munte, ghințură galbenă, crin de pădure, coada iepurelui, ruginiță, cimbrişor, şopârliță, omag, rogoz, mlăştiniță, unghia ciutei, strunga cocoşului şi garoafă, iar în crăpăturile stâncilor cresc păliurul, ochiul boului, alături de multe altele. Fauna Dintre speciile de faună se remarcă viperele comune şi viperele cu corn, răspândite în special în zonele calcaroase din Masivul Târnovu. Tot din herpetofaună se mai pot întâlni şopârla de ziduri, şopârla de munte, salamandra, năpârca şi broasca roşie de munte. Populaţiile de mamifere mari sunt bine reprezentate de specii precum căpriorul, cerbul carpatin, mistrețul, vulpea, capra neagră şi rare exemplare de urs şi lup. Dintre speciile de păsări, aici pot fi observați pe versanții abrupți fluturaşii de stâncă, în restul sitului apărând frecvent corbul, cocoşul de munte, ierunca, vânturelul roşu, gaiţa, ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea neagră, ghionoaiele verde şi sură, acvila de stâncă, forfecuța, mierla gulerată, cinteza de pădure, huhurezul mare şi mic, ciuful de pădure, pitulicea mică, auşelul cu cap galben, caprimulgul, drepneaua mare, codroşul de munte şi multe altele. Pe cursurile de apă cuibăresc mierla de apă, codobatura de munte şi foarte rar fluierarul de munte. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia comunei Malaia este legată de pădure, locuitorii ocupându-se în principal cu exploatările forestiere, alături de creşterea animalelor şi puţină cultură a plantelor în lunca Lotrului şi pe pantele mai domoale ale dealurilor. Locuințele acestora nu sunt racordate în totalitate la rețeaua de alimentare cu apă potabilă şi canalizare, iar încălzirea se face în sistem individual, cu lemne. Peştera Laptelui din Valea Rudăresei au fost găsite fosile de animale, dar şi fragmente ceramice care atestă prezența omului aici în epoca bronzului, în prezent acestea fiind expuse la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea. Prima menţiune documentară a localității Malaia este făcută într-o însemnare călugărească din secolul al XVIII-lea. Astăzi, turiştii pot admira frumoasele şi pitoreştile biserici de lemn din Ciunget şi Malaia, ridicate în secolul al XIX-lea, Fântâna Brătienilor şi Conacul Brătienilor sau pot lua parte la viața satului în timpul spectacolelor de cântec şi joc popular organizate cu ocazia zilelor comunității. târNovu Mare - latoriţa - ro SCi 0239 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului În prezent, în sit există trasee turistice marcate şi infrastructura de cazare cantonată la periferia acestuia, însă este necesară înființarea de noi trasee pentru vizitarea zonei. De asemenea, sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare, bariere, puncte de intrare, trasee tematice. 0 1 2 3 km 581 tăşad - ro SCi 0240 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Copăcel, Drăgeşti. supraFaţa: 1.557 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 55‘ 55‘‘; Long. E 22˚ 8‘ 10‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 416 max., 183 min., 291 med. tăşad - ro SCi 0240 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DN76 (Oradea-Beiuş), drum aflat la limita sudică a sitului, din care se intră pe DC65 până în Tăşad şi apoi se continuă pe drumurile locale care traversează situl. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 8310 - Peşteri în care accesul publicului este interzis. de pădure podzolite, care au apărut pe un substrat petrografic format din depozite loessoide, nisipuri, argile, marne şi gresii. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun mic (Myotis blythii) • Liliac comun (Myotis myotis). Hidrologie Din punct de vedere hidrografic, situl face parte din bazinul Crişului Repede. În zonă se cunoaşte prezenţa unui strat acvifer freatic dezvoltat în formaţiunile cuaternare şi a unui orizont acvifer de adâncime cantonat de calcarele cretacice. Alimentarea stratului freatic se face din precipitaţii, fapt pus în evidență de variaţiile sezoniere ale nivelului apei din fântânile zonei. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl conservă două peşteri active în care accesul publicului este interzis, Tăşad şi Stracoş, care oferă condiţii ideale pentru hibernare, repaus diurn şi maternitate celor şase specii de lilieci de interes comunitar, dintre care se remarcă liliacul mediteranean cu potcoavă, a cărui mare colonie de maternitate este situată la limita nordică a zonei de distribuţie a speciei din România. Importanţa sitului este întregită de existenţa în habitatele umede de la suprafaţă a două specii de amfibieni de interes comunitar, precum şi de bogăţia de fosile a zonei. aspeCte ClimatologiCe Clima este condiţionată de aşezarea sitului la adăpostul Munţilor Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer polar continental dinspre est. În cursul anului sunt frecvente masele de aer cu caracter maritim, ceea ce determină creşterea cantităţilor de precipitaţii, a nebulozităţii şi o atenuare a amplitudinilor termice anuale. Aceste caracteristici încadrează situl într-un climat continental-moderat de deal, cu caracteristici proprii. Media anuală a temperaturii aerului este de 10-11oC, iar cantitatea medie anuală a precipitaţiilor ajunge la 611,3 mm. Viteza vântului este redusă, având un maxim în luna aprilie. Biotopul geologie/geomorFologie Dealurile Tăşadului sunt prelungiri mai domoale ale Munţilor Pădurea Craiului, marcate de fenomene carstice formate de apele subterane pătrunse prin roca calcaroasă specifică acestor locuri. În urmă cu milioane de ani, într-o perioadă climatică subtropicală, aici exista ţărmul unei mări calde cu recif de corali unde trăiau arici de mare, balene şi delfini iar în zona uscatului vieţuiau rinoceri, crocodili, ţestoase şi alte animale preistorice, resturile lor fosile păstrându-se în rocile din siturile paleontologice ale zonei. Golul subteran al peşterii Tăşad este reprezentat printr-o galerie unică, care se îngustează, drenată fiind de un curs de apă cu caracter temporar. Peştera este dezvoltată pe feţe de strat care au generat mai multe tronsoane cu tavan plan-orizontal, prezentând câteva nivele de eroziune cu formaţiuni stalagmitice, câteva hornuri închise în care se adăpostesc lilieci şi o podea acoperită cu depozite aluvionare. Peştera s-a format sub acţiunea apelor din Valea Peşterii, captate în subteran printr-un ponor impenetrabil, în aval de acesta valea fiind seacă şi prezentând un tronson de chei. pedologie În sit sunt predominante solurile brune de pădure şi cele brune BioCenoza vegetaţia Caracteristica generală a peisajului este dată de prezenţa pădurilor de foioase pe suprafeţe mari, în lunci apărând şi zăvoaiele cu sălcii, răchite, ulmi şi arini negrii, acestea însă ocupând o suprafaţă mică. Pădurile de foioase sunt reprezentate de păduri de carpen şi fag cu leurdă sau cu păiuş, păduri de stejar pedunculat şi carpen cu leurdă, păduri de gorun şi carpen cu colţişor sau cu ghimpe, păduri de carpen şi cer cu leurdă sau cu saschiu, păduri cu stejar pedunculat şi gorun cu iarba câmpului, păduri de gorun şi cer cu brebenei sau cu floarea paştelui şi păduri de tei argintiu, gorun şi cer. Vegetaţia cu tufărişuri de porumbar şi păducel ocupă suprafeţe mici, fiind întâlnită la marginea pădurilor, prin poieni, tăieturi de pădure, pajişti îmbătrânite sau abandonate şi lângă gardurile de protecţie din jurul culturilor agricole. Vegetaţia păşunilor situate în vecinătatea satelor, la marginea pădurilor sau în luncile văilor este formată din păiuş de livadă şi rogoz. Buruienişurile şi plantele adventive sunt răspândite frecvent în culturile agricole şi în pajiştile ruderalizate, fiind reprezentate de trifoiul alb târâtor, iarba de gazon şi pătlagina mare. La intrarea în habitatul cavernicol se întâlnesc muşchi şi numeroase alge care tapetează pereţii peşterii. Fauna Peşterile în care accesul publicului este interzis adăpostesc specii de nevertebrate rare adaptate acestui mediu de viaţă, precum şi importante populaţii ce aparţin celor şase specii de lilieci de interes comunitar: liliacul cu aripi lungi, liliacul mediteranean cu potcoavă, liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul comun şi liliacul comun mic. Aceste populaţii găsesc în peşteri condiţii ideale pentru hibernare, repaus diurn, dar şi pentru reproducere. Este de remarcat faptul că liliacul mediteranean cu potcoavă are în peşteri o colonie de maternitate de 500 de exemplare, specia fiind aici la limita nordică a zonei de distribuţie din România. Fauna cavernicolă foarte specializată şi strict endemică include forme relicte subterane, reprezentate în principal din coleoptere carnivore cu o distribuţie foarte limitată, dar şi de moluşte şi crustacee, unele fiind declarate fosile vii. Câteva dintre speciile de fluturi întâlnite în sit sunt fluturele mare coadă de rândunică, fluturele alb al verzei, fluturele cap de mort, albiliţele şi fluturele amiral. În habitatele umede de la suprafaţă trăiesc cele două specii de amfibieni de interes comunitar buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul cu creastă, alături de salamandre, broaşte roşii de pădure şi de munte, broaşte râioase brune, broaşte verzi de lac şi brotăcei. Ca reptile putem întâlni şarpele lui Esculap, vipera, guşterul, năpârca, şarpele de alun şi şarpele de casă. Dintre speciile de păsări mai frecvente în cadrul sitului enumerăm piţigoiul mare, pitulicea sfârâitoare, ciocănitoarea pestriţă mare, cucul, pitulicea verde mică, turturica, uliul porumbar, vânturelul roşu, şorecarul comun, viesparul, ghionoaia sură, pupăza. Specii de mamifere întâlnite în sit sunt veveriţa, vulpea, jderul, căpriorul, mistreţul, şoarecele de pădure, bursucul. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Ocupaţiile principale ale localnicilor sunt în domeniul agricul- turii, creşterii animalelor, serviciilor în turism şi comerţului. Localităţile din sit dispun de alimentare cu apă potabilă şi canalizare în sistem centralizat, iar locuinţele sunt încălzite cu lemne. Descoperirile arheologice din zona sitului dovedesc urme ale locuirii pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri precum Cetatea dacică de pe dealul Cetăţuia şi tezaurul monetar din argint, compus din monede, fibule, brăţări şi alte podoabe datând din secolele II-I î.e.n. şi care se găseşte la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. Se remarcă biserica de lemn din Copăcel, ridicată în secolul al XVIII-lea, aflată într-o stare bună de conservare. În Muzeul din localitatea Tăşad se pot admira fosilele descoperite în Rezervaţia Naturală paleontologică „Calcarele tortoniene de la Tăşad,“ dar şi elementele etnografice ale satului tradiţional, toate exponatele fiind de provenienţă locală şi adunate în timp. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul şi intrarea neautorizată în peşteri au efecte negative asupra sitului. aDminisTrarea siTului În prezent, există în sit amenajări pentru colectarea deşeurilor şi panouri informative care se află în stare bună şi sunt amplasate în zonele strategice, însă acestea trebuie suplimentate datorită suprafeţei mari, a diversităţii informaţiilor care trebuie prezentate şi a fluxului de vizitatori. Sunt necesare de asemenea panouri de avertizare/ atenţionare pentru interzicerea accesului în anumite zone sau a unor activităţi în sit. Puncte de informare există în localităţile limitrofe, la fel şi câteva poteci şi drumuri pentru vizitare. 0 582 0,5 1 1,5 km tinovul aPa lina - HoNCSoK - ro SCi 0241 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Plăieşii de Jos. Județul covasna: Estelnic, Mereni, Poian. supraFaţa: 7.906 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 12‘ 18‘‘; Long. E 26˚ 13‘ 10‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1233 max., 656 min., 995 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN11B care leagă localitățile Iacobeni, Plăieşii de Sus din județul Harghita de Estelnic şi Katrosa din județul Covasna, precum şi pe drumul comunal care leagă Estelnicul de localitatea Cărpinenii, aflată în interiorul sitului. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase; 6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae); 6520 - Fâneţe montane; 7230 - Mlaştini alcaline; 91v0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl conservă o varietate mare de habitate, turbării active, turbării împădurite, mlaştini alcaline, fânețe montane, pajişti, păduri acidofile, păduri aluviale şi tufărişuri (totalizând nouă tipuri de habitate de interes european, dintre care trei prioritare pentru conservare). Se remarcă faptul că habitatele forestiere se află într-un grad de naturalitate foarte mare, evidențiat printr-o compoziție specifică stabilă, o structură echilibrată pe vârstă şi dimensiuni, la care se adaugă un amplu proces de regenerare naturală. Speciile edificatoare pentru turbărie sunt pinul silvestru şi mesteacănul pufos. Asociaţiile de plante erbacee au o ridicată diversitate floristică, aici aflându-se multe plante relicte, dintre care amintim un muşchi de turbă considerat a fi relict arctic, precum şi specia emblematică a acestui sit, trientela, afltă aici la limita sudică a arealului său de răspândire. Valoarea conservativă a sitului este sporită de prezența unei populații de curechi de munte (specie de interes comunitar), foarte bine reprezentată, având o densitate de aproape 700 de exemplare pe hectar. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, bazinul este situat în flişul Carpaţilor Orientali. Valea Apa Lină este aşezată geografic între terminaţiile vestice ale Munţilor Nemira (Bărzăuţa) şi terminaţia sud-estică a Munţilor Ciucului (Munceii Repatului). pedologie Solurile din sit au o umiditate mare, fiind constituite din straturi de turbă pe un pat impermeabil. Aciditatea acestora vari- ază în funcţie de grosimea stratului de turbă, la fel şi natura chimică a substratului şi caracterul vegetaţiei. Hidrologie Apele sitului sunt colectate de către pârâul Apa Lină, afluent de stânga al pârâului Barzăuţa ce se varsă în pârâul Uz. Acesta din urmă izvorăşte din Munţii Ciucului sub trecătoarea Uzului (şaua Rugat) şi după un traseu de 46 km se varsă în râul Trotuş. Din punct de vedere hidrogeologic, situl aparţine indirect bazinului de sus al Trotuşului. Pe teritoriul sitului se găsesc mai multe cursuri de ape secundare cu nume locale, cele din partea dreaptă având un debit mai scăzut comparativ cu cele din partea stângă. aspeCte ClimatologiCe Clima sitului corespunde climatului muntos cu înălţimi mijlocii. Regiunea este bogată în precipitaţii atmosferice şi apar multe zile cu ceaţă, ca urmare solurile şi habitatele de turbă beneficiind de apă suficientă. Temperaturile medii anuale sunt de 3-4 °C, iar media anuală a precipitaţiilor ajunge la 850-900 mm. BioCenoza vegetaţia Mlaştinile din bazinul Uz au fost studiate încă din secolul al XIX-lea, când au fost efectuate studii de cartare a turbei şi a arealului pinului silvestru. Din punct de vedere conservativ, porţiunile cele mai valoroase ale sitului sunt cele în care creşte pinul silvestru, uneori în pinete pure, alteori concurat de populaţii remarcabile de mesteacăn pufos şi rare exemplare de molid. Zonele unde creşte pinul sunt Locul muştelor, Stăvilarul fierarului, Rupturile mici şi Chinga (traducere după toponimia locală). Cu totul caracteristic şi întins în aceste tinoave este faciesul acvatic, unde domină asociațiile de rogozuri amestecate cu muşchi de turbă şi cu pâlcuri arborescente de salcie. Tot aici cresc exuberant, în tufe mari, taula şi curechii de munte (specie de interes comunitar), la care se alătură mai rar feriga de mlaştină. Valoarea conservativă a sitului este sporită de prezența acestei populații de curechi de munte, foarte bine reprezentată, având o densitate de aproape 700 de exemplare pe un hectar. Tinovul este uşor înclinat spre sud, în partea inferioară formându-se clasicul inel apos (lagg), care aici este unilateral şi întins pe aproximativ un hectar şi pe care cresc mai multe specii de sălcii. Dintre speciile cu valoare mare conservativă amintim stânjenelul siberian şi scara Domnului, dar şi o specie de muşchi de turbă considerată relict arctic care creşte în mai multe puncte ale acestui tinov. Flora sitului cuprinde, în afara speciilor menționate deja, numeroase specii de o remarcabilă semnificaţie fitogeografică, precum odoleanul, roua cerului, pufulița, iarba neagră, iarba albastră, feriga de mlaştină, trifoiul de baltă, şapte degete şi taula. Specia emblematică a acestui sit este trientela, ce se află aici la limita sudică a arealului său de răspândire. Asociaţia principală din habitatul prioritar de turbărie activă este formată din muşchi de turbă şi bumbăcariță, în care pe lângă afinul de turbă sau răchițele se dezvoltă şi afinul vânăt. Habitatele de interes conservativ din sit sunt în număr de nouă, dintre care trei prioritare pentru conservare. Fauna Fauna sitului prezintă o diversitate mare de nevertebrate, dintre care se remarcă speciile de fluturi, ploşnițele de plante, cosaşii şi gândacii. Amfibienii care caută locuri de reproducere în habitatele umede din sit sunt reprezentați de salamandre, broaşte roşii de munte, broaşte râioase brune, brotăcei, buhai şi tritoni. Dintre reptile apar mai rar şarpele de casă împreună cu năpârca, şopârla de munte şi şopârla de câmp, toate prezente în zonele mai înalte. Informaţiile ornitologice adaugă la faună mai multe specii precum cocoşul de munte, ierunca, fâsa de munte, scatiul, barza neagră, corbul, lăstunul de casă, forfecuța, ciocănitoarea neagră, măcăleandrul, rândunica, gaița, ciocârlia de pădure, pițigoiul cu coadă lungă, sfrânciocul roşiatic, mugurarul, scorțarul, codobatura de munte şi cea albă, pietrarul sur, brumărița de pădure, graurul, pițigoiul de brădet şi cel de munte, codroşul de munte, pitulicea verde mică, ghionoaia sură, auşelul cu cap galben, silvia cu cap negru, mierla, mierla gulerată, sturzul cântător, pănțăruşul şi altele. Păsările răpitoare de zi care apar în sit sunt şorecarul comun, uliul găinilor, uliul rândunelelor, şoimul rândunelelor, acvila țipătoare mică, viesparul şi vânturelul roşu, iar cele de noapte sunt repre- zentate de strigă, cucuvea, ciuf de pădure, huhurez mare şi mic, minuniță şi rareori buhă. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitori din zona sitului au ca principale ocupații exploatarea şi prelucrarea primară a masei lemnoase, creşterea animalelor şi cultivarea terenului. Localitățile dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apă potabilă, gaze naturale şi canalizare, iar încălzirea gospodăriilor se face cu lemne şi centrale pe gaz. Primele aşezări din zona sitului sunt atestate în secolul al XIV-lea, apărând în registrele papale privind dijmele plătite bisericii catolice, populaţia care locuieşte pe aceste meleaguri fiind de origine secuiască. În zonă s-au purtat numeroase lupte în evul mediu pentru apărare împotriva nomazilor, ulterior contra invaziei turcilor şi a tătarilor, pentru libertate în secolul al XVIII-lea şi în timpul revoluției din 1848-1849. De toate aceste jertfe amintesc astăzi numeroasele monumente şi serbări tradiționale şi religioase în care au loc comemorări la locurile de desfăşurare ale luptelor. tiNovul aPa liNa - HoNCSoK - ro SCi 0241 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Situl este expus impactului major pe care îl are păşunatul excesiv efectuat chiar în zona mlăştinoasă, alături de tăierea ilegală de arbori, profitându-se de distanța mare față de comunități. În sit au loc frecvent incendieri ale vegetației, cu un impact negativ major asupra întregului ecosistem. aDminisTrarea siTului Situl necesită, pentru un management eficient al vizitatorilor, amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare şi de panouri de informare, dar şi amenajarea de poteci şi drumuri pentru vizitare dotate cu spații pentru colectarea deşeurilor. 0 1 2 3 km 583 tinovul aPa roșie - ro SCi 0242 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Estelnic, Mereni. supraFaţa: 66 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 10‘ 31‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 3‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1030 max., 1001 min., 1016 med. tiNovul aPa roşie - ro SCi 0242 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe o potecă ce pleacă de la Cantonul silvic Apa Roşie, unde se ajunge pe drumul forestier spre Lemnia sau pe marcaje turistice care pleacă din Slănic-Moldova peste culmea Nemirei (cruce roşie până pe vârful Şandru Mare) şi din localitatea Estelnic (aflată în Depresiunea Târgu Secuiesc). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7110* - Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Angelică de baltă (Angelica palustris). caracterizarea Sitului prezentare generală Tinovul din acest sit conservă trei habitate de turbărie de interes comunitar, dintre care două sunt prioritare pentru conservare, aflate într-o stare foarte bună de conservare datorită izolării. Se remarcă în sit structura naturală foarte bine conservată a habitatelor forestiere, reprezentată prin diversitatea mare de vârste şi dimensiuni, prezenţa unei regenerării naturale de amploare a speciilor arborescente edificatoare pentru habitat, precum şi prin vigoarea de creştere a pinului silvestru şi a mesteacănului pufos. Turbăriile adăpostesc populaţii din două specii de interes comunitar, curechii de munte şi angelica de baltă, amândouă având o stare bună de conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Munţii Nemira (subunitate a Munţilor Trotuşului), bazinetul pârâului Apa Roşie, la o altitudine de 990-1030 m, pe substrat de fliş (gresii). Principalele văi s-au adâncit într-un nivel de eroziune de 1000-1200 m, care poate fi de vârstă sarmaţian-pliocenă, acestuia urmându-i nivelul glacisurilor de vale, care poate fi identificat pe principalele văi. pedologie Solurile sunt în general soluri foarte acide, aproape fără impurităţi pământoase şi total lipsite de carbonat de calciu. Peste acest sol se acumulează un strat gros de turbă acidă de culoare 0 584 0,5 1 1,5 km cafenie închisă sau neagră, provenită din descompunerea lentă şi carbonizarea parţială a materialului vegetal acumulat. Hidrologie Situl este străbătut de pârâul Bărzăuţa, afluent al râului Uz, din bazinul hidrografic al râului Trotuş. Situl este alimentat şi străbătut de pâraie care crează şi întrețin mediul specific de zonă înmlăştinită oligotrofă. aspeCte ClimatologiCe Prin altitudinea lor, Munţii Trotuşului sunt plasaţi în etajul climatului montan, moderat răcoros, zona culmilor mai înalte de 1250-1300 m având un climat răcoros cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2 şi 4 ºC. Inversiunile termice sunt frecvente pe văile adânci şi în depresiuni, versantul estic al Munţilor Nemirei aflându-se sub influenţa fenomenului de foehn de la curbura Carpaţilor. Deoarece regiunea este bogată în precipitaţii şi apar multe zile cu ceaţă, solurile şi habitatele turbicole dispun de umiditate suficientă. BioCenoza vegetaţia Situl este alcătuit din rarişti de turbărie împădurită (habitat prioritar) în care predomină pinul silvestru, alături de care se mai găsesc molidul şi mesteacănul pufos. Aceste petice forestiere alternează cu turbăriile oligotrofe de bumbăcariţă, rogozuri şi muşchi de turbă şi cu pajiştile umede cu iarba câmpului şi târsă. Pe locurile mai ridicate se întâlnesc suprafeţe reduse de molidişuri acidofile. Dintre speciile de plante întâlnite pot fi enumerate arinul alb, mesteacănul, mai multe specii de rogozuri şi pipiriguri, sculătoarea, pufuliţa, sălciile, mestecănaşul, mesteacănul pufos, feriga de mlaştină, afinul negru, merişorul, coada calului, speteaza, tilişca, trifoiul de baltă, pedicuţa, cornişorul şi altele. Structura naturală a fiecărui habitat din sit este foarte bine conservată. Arboretele se caracterizează printr-o mare variabilitate dimensională, regenerarea naturală fiind de mare amploare. Turbăriile adăpostesc populaţii din două specii de interes comunitar, curechii de munte şi angelica de baltă, amândouă având o stare bună de conservare. Fauna În sit au fost identificate până în prezent rare exemplare de cocoş de munte, alături de alte specii precum huhurezul, buha, ciocănitoarea pestriţă mare, şoimul rândunelelor, şorecarul comun, forfecuţa, piţigoiul de munte, piţigoiul de brădet şi altele. Dintre speciile de mamifere pot fi întâlnite cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul, rareori trecând prin turbărie exemplare de urs brun, lup şi râs. Tot aici se întâlnesc şi mamifere mici precum veveriţa şi pârşul mare. Dintre reptile au fost identificate, în zonele mai înalte şi mai uscate, şopârla de munte şi şopârla de câmp. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii din sit au ca principale activităţi cultivarea terenului, creşterea animalelor, exploatarea lemnului, o parte dintre ei lucrând şi în fabrica de confecţii din zonă. Localităţile din sit au alimentarea cu apă şi canalizarea realizate parţial, iar locuinţele sunt încălzite cu lemne. Numele comunei Estelnic este de origine slavă, aşezarea veche formându-se în jurul Mănăstirii Franciscane, de aici ajungând în sus în valea păduroasă a pârâului Estelnic. În registrele papale din 1332 era deja menţionată sub numele de Iskulnuk. În primele decenii ale secolului al XX-lea în viaţa populaţiei au jucat un rol important pădurile şi păşunile composesorale. Astăzi, se organizează anual în octombrie un pelerinaj la Biserica Franciscană şi la biserica din Estelnicul de Jos, iar la început de iulie se serbează Zilele comunei Estelnic. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Regimul hidrologic şi starea habitatelor de turbărie sunt influenţate uşor de activităţile de exploatare forestieră de mică amploare din interiorul şi din vecinătatea sitului. aDminisTrarea siTului În sit sunt necesare panouri pentru orientare cu hărţi, poteci şi drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. tinovul de la dealul albinelor - ro SCi 0243 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Joseni. Județul Mureş: Ibăneşti. supraFaţa: 29 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 45‘ 32‘‘; Long. E 25˚ 18‘ 33‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1155 max., 1121 min., 1132 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil din comuna Remetea (judeţul Harghita) pe DJ153C şi pe drumuri de exploatare forestieră. Habitatele de interes comunitar din sit 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). caracterizarea sitului prezentare generală Situl conservă câteva subparcele în care este dezvoltat un habitat de importanţă comunitară în care molidişul are o diversitate mare de vârste şi dimensiuni, o vigoare mare de creştere şi o bună regenerare naturală. Acest habitat protejează turbăria împădurită (habitat prioritar), aflată într-o fază evolutivă avansată, molidul realizând deja o acoperire între 50-80%, foarte rar apărând şi mestecenii pufoşi şi cei argintii. Biotopul geologie/geomorFologie Situl este localizat în Munţii Gurghiului, în bazinul râului Lăpuşna, la NE de Vârful Albinelor şi la o altitudine de 1130 m, pe substrat vulcanic (andezite). Stratul de turbă este relativ subţire, nedepăşind un metru grosime, fiind format direct pe rocă. pedologie Principalele tipuri de hidrosoluri prezente în sit sunt gleiosolurile (soluri humicogleice şi humico-semigleice), stagnosolurile (solul podzolit pseudogleizat de depresiune şi solul negru de fânaţ umed) şi solul hidromorf organic. Hidrologie Situl se află în zona superioară a râului Lăpuşna, făcând parte din bazinul hidrografic al râului Mureş. În urma cercetărilor hidrologice s-a stabilit faptul că în bazin, de-a lungul cursului râului Mureş, se găsesc pe unele porţiuni erupţii de bioxid de 0 0,5 1 carbon care se amestecă permanent cu apa din pământ. Acest lucru se întâmplă mai ales pe porţiunea Voşlobeni-SuseniCiumani, Remetea, unde pe anumite suprafețe apar şi mofete în zona bălţii Mureşului. aspeCte ClimatologiCe Din punct de vedere climatic, teritoriul se caracterizează prin temperaturi medii anuale între 4 şi 6 °C şi precipitaţii medii anuale bogate (1000-1200 mm), având astfel o climă relativ rece şi umedă. BioCenoza vegetaţia Habitatul prioritar se află într-o fază evolutivă avansată, molidul fiind întâlnit pe întreg cuprinsul tinovului, acoperirea realizată de coronamentul lui fiind între 50 şi 80%. În mod diseminat apar mestecenii pufoşi, mestecenii argintii şi scoruşii de munte. Situl este străbătut de o reţea de canale de drenaj veche dar încă necolmatate. Tinovul este înconjurat de păduri acidofile de molid cu muşchi şi afin negru, ce formează de asemenea un habitat protejat în spaţiul european. Cele două habitate se află într-o stare bună de conservare. Fauna În sit au fost observate multe specii de păsări tipice pentru pădurile zonei de munte, ca de exemplu cocoşul de munte, ierunca, caprimulgul, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea neagră, forfecuţa, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte şi cel cu creastă, ciocănitoarea cu spate alb, mugurarul, auşelul cu cap galben şi cel sprâncenat şi mierla gulerată. Dintre răpitoarele de noapte se remarcă minuniţele şi ciuvicile, păsări greu de observat din cauza taliei foarte mici şi a vieţii diurne ascunse. La marginea sitului se găsesc păşuni şi tăieturi cu drumuri forestiere ce reprezintă habitate pentru speciile de amfibieni (broaşte, salamandre şi tritoni). aspecte socio-eConomiCe Și CulTurale Din cauza productivităţii scăzute a terenurilor agricole, activităţile localnicilor sunt legate de exploatarea şi prelucrarea lemnului şi de creşterea animalelor, dar cea mai importantă resursă este apa minerală, care în Remetea este prezentă pe un segment de 2 km lungime şi de 300-400 m lăţime, pe lângă Mureş. Locuinţele încălzite cu lemne sunt racordate la canalizare şi au alimentare cu apă potabilă, în sistem centralizat. Potrivit unei legende, localitatea a fost întemeiată în secolul al XVI-lea de un călugăr franciscan, care s-a stabilit pe malul Mureşului ducând o viaţă de sihastru, de aici provenind şi numele localităţii (remete înseamnă sihastru). Azi se pot admira în comună mai multe clădiri bine conservate datate încă din secolul al XIX-lea şi o bogată colecţie etnografică. Particulară acestei aşezări este prezenţa celor 40 de cruci foarte vechi de lemn sau piatră, amplasate la hotarele comunei şi pe marginea drumurilor, provenienţa majorităţii acestora rămânând şi astăzi necunoscută. Din cele aproape o sută de mori de apă de la începutul secolului XX situate în toată Depresiunea Giurgeu, au rămas astăzi doar zece, cinci aflându-se la Remetea. În trecut comuna a fost cunoscută pentru transportul lemnului cu pluta a pe râul Mureş, primăvara plecând la vale câte 150-200 de plute zilnic, unele ajungând până după Arad. tiNovul de la dealul albiNelor - ro SCi 0243 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Până în anul 2000 au fost făcute exploatări forestiere masive în vecinătatea sitului, dar în prezent intensitatea acestora a scăzut şi ecosistemele forestiere au început să se regenereze natural. aDminisTrarea siTului Pentru administrare şi vizitare sunt necesare panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 585 tinovul de la fântâna brazilor - ro SCi 0244 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Corund. supraFaţa: 41 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 30‘ 24‘‘; Long. E 25˚ 15‘ 22‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 964 max., 951 min., 962 med. tiNovul de la FâNtâNa brazilor - ro SCi 0244 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN13A pe ruta Odorheiu Secuiesc-Sovata până la Corund, de unde DC50 sau DC36 duc în localitatea Fântâna Brazilor. De aici se urmează poteci până în sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Hidrologie Partea vestică este drenată de către râul Corund şi afluenţii săi de dreapta, partea estică şi sudică de către afluenţii Târnavei Mari, iar partea nordică este drenată de Târnava Mică. BioCenoza vegetaţia Tinovul de la Fântâna Brazilor este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de Luc sau Ruc, iar localnicii îl numesc Datka. El reprezintă cel mai vestic tinov cu pinet din Carpaţii Orientali, fiind înconjurat de o pădure de molid cu afin care se prelungeşte până la mlaştina La Pod. De localitatea Sâncel îl despart alte păduri de molid şi fag cu brad şi zadă. Adăposteşte un habitat de turbărie împădurită declarat prioritar pentru conservare. Din flora tinovului fac parte pinul silvestru, diverşi muşchi de turbă şi de pământ, molidul, bumbăcariţa, rogozul, coada zmeului, mesteacănul, mesteacănul pufos, plopul tremurător, roua cerului, cruşinul, bobiţele negre, ruginarea, merişorul şi afinul negru. Arborele dominant al tinovului este pinul, în cea mai mare parte fiind însoţit de pernele de muşchi de turbă cu bumbăcariţă. Pinul este din ce în ce mai mărunt cu cât se înaintează spre centrul mai bombat al tinovului, unde viteza mare de creştere a muşchiului sufocă din ce în ce mai mult arborii. Aici încep să domine pernele de muşchi de turbă cu bumbăcariţă şi ruginare, a căror zonă închide în sine un complex central de regenerare lipsit de copaci, în care sunt foarte frecvente bălţile de apă cu pipirigul bălţilor. În jurul tinovului se formează o tivitură acvatică în care vegetează numeroase plante înalte mezo şi chiar eutrofe, în contact cu solul mineral şi umed. Acest inel apos cu floră deosebită se numeşte lagg, după termenul suedez. Diversitatea floristică a sitului prezintă numeroase specii relicte glaciare precum curechii de munte, răchiţelele mărunte, bobiţele negre, feriga de mlaştină, ruginarea, coada zmeului, roua cerului, trestioara şi mai multe specii de rogozuri. Analizele sporo-polinice efectuate în sit au arătat că tinovul şi complexul mlăştinos au importanţa unor autentice arhive palinologice pentru istoria vegetaţiei tardiglaciare şi postglaciare din ţară. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul este încadrat într-un climat relativ rece şi umed, caracterizat prin temperaturi medii anuale situate între 4 şi 6 °C şi precipitaţii medii anuale bogate care ajung la 800-1200 mm. Fauna Bălţile din sit sunt căutate de amfibieni, fiind semnalate aici specii ca buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de pădure, broasca roşie de munte şi salamandra. În zonele mai caracterizarea Sitului prezentare generală Situl reprezintă cel mai vestic tinov cu pinet din Carpaţii Orientali. Aici sunt conservate două habitate de interes comunitar, unul fiind reprezentat de pădurea de molid care înconjoară cel de-al doilea habitat, o turbărie împădurită (habitat prioritar). Tinovul este prezent în forma clasică, cu mijlocul lipsit de vegetaţie forestieră şi marginea înconjurată de inelul apos specific turbăriilor. Situl conservă multe specii considerate relicte glaciare. Analizele palinologice complexe au acordat o valoare suplimentară acestui tinov, acesta fiind considerat o adevărată arhivă palinologică pentru istoria vegetaţiei tardiglaciare şi postglaciare din ţară. Biotopul geologie/geomorFologie Tinovul se situează pe platoul vulcanic al munţilor Gurghiu, fiind alcătuit din formaţiuni vulcanogen-sedimentare. La periferia vestică a platoului eroziunea apelor a scos la zi depozitele sedimentare ponţiene. pedologie Învelişul de soluri al platoului este alcătuit din soluri argilo-iluviale brune, soluri argilo-iluviale podzolice, soluri brune şi soluri brune acide. uscate ale sitului se pot vedea exemplare de şopârle de munte. Tot în sit au fost identificate mai multe specii de fluturi, dintre care se remarcă fluturele roşu de mlaştină şi fluturaşul punctat. Ornitofauna este formată din specii precum auşelul cu cap galben, forfecuţa, cinteza de pădure, ciocănitoarea neagră, florintele, piţigoiul de brădet şi multe altele. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Datorită condiţiilor naturale, izvoarelor şi păşunilor alpine, creşterea animalelor a devenit o activitate prioritară. Depunerile de argilă şi marnă din albiile pârâurilor au favorizat dezvoltarea olăritului în toată zona. Industria de ceramică, comerţul cu produse artizanale, turismul rural, prelucrarea lemnului şi a iascăi completează ocupaţiile locuitorilor. Localnicii din Corund beneficiază parţial de alimentare cu apă şi canalizare, spre deosebire de satele aparţinătoare, Fântâna Brazilor şi Valea lui Pavel, în care utilităţile lipsesc, gospodăriile fiind foarte dispersate. Locuinţele sunt încălzite individual, cu lemne. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi ale existenţei preistorice a omului pe aceste meleaguri. Prima atestare documentară a Corundului, una din cele mai mari comune din Harghita, este de la începutul secolului al XIVlea, numele localităţii devenind în timp inseparabil legat de cel al ceramicii populare. Olarii din sat au preluat moştenirea căruţaşilor secui ce cutreierau ţara cu căruţele cu cherestea şi apă minerală. Iniţial au produs oale şi ustensile din ceramică nesmălţuită necesare în gospodăriile ţărăneşti, ulterior activitatea extinzându-se şi înfiinţându-se fabrici de ceramică neagră, albastră, verde. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Deşi mult diminuată în tinov, tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere reprezintă încă o ameninţare la adresa habitatului protejat. Accesul cu vehicule motorizate mici (motoscutere şi ATV-uri) manifestă un impact major asupra habitatelor din sit. Tot cu impact negativ este prezentă şi depozitarea de deşeuri abandonate de cei care traversează zona. aDminisTrarea siTului În sit există panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, centru de informare, puncte de informare, poteci/ drumuri pentru vizitare. Tinovul fiind conectat la traseul cicloturistic Corund, a fost amplasat un panou informativ trilingv la marginea acestuia. Semnalăm necesitatea înființării unor trasee tematice vizând apele minerale din zonă, a traseelor pentru biciclete, precum şi a unor amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 586 0,5 1 1,5 km tinovul de la românești - ro SCi 0245 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Coşna. supraFaţa: 21 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 22‘ 34‘‘; Long. E 25˚ 10‘ 1‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 882 max., 862 min., 877 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7110* - Turbării active; 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl adăposteşte două tinoave de interes comunitar prioritar în care creşte pinul silvestru, turbării active şi turbării împădurite, ce se remarcă printr-o diversitate structurală şi floristică deosebită, şi păduri acidofile de molid. Stratul de turbă are aici grosimi considerabile, ajungând până la 3 m. Capacitatea de regenerare deosebită a speciilor arborescente edificatoare pentru habitat este foarte mare. Situl constituie un habitat foarte bun pentru planta carnivoră roua cerului, a cărei populaţie ajunge la o densitate foarte mare, de aproximativ 5000 de exemplare cantonate într-o suprafaţă de 0,15 ha. Prezenţa unei populaţii foarte restrânse de curechi de munte, specie de interes comunitar, sporeşte de asemenea importanţa sitului pentru conservare. Biotopul geologie/geomorFologie Tinovul s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Teşna, cu afluentul său Fundoaia. În baza orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat. pedologie În sit predomină solurile hidromorfe (tipul gleic cu subtipurile tipic şi turbos), histosolurile (solul turbos tipic) şi cambisolurile (cu tipul de sol brun acid). Hidrologie În imediata vecinătate a celor două suprafeţe incluse în sit curge pârâul Teşna, cu afluentul său principal Fundoaia. aspeCte ClimatologiCe Situl se înscrie în ţinutul climatic montan răcoros de munte, în care se individualizează topoclimatele de depresiune şi de vale. Temperaturile medii ale lunii ianuarie sunt sub –6 °C, iar cele ale lunii iunie nu trec de 14 °C, cantitatea medie de precipitaţii având valori de peste 600 mm. Gerurile târzii şi timpurii sunt destul de frecvente, iar stratul de zăpadă se menţine mult timp. BioCenoza vegetaţia În acest sit sunt grupate asociaţii turbicole lemnoase, slab până la mediu închegate, cu înălţimi de 6‐9 m, edificate preponderent de mesteacăn şi localizate la marginile tinoavelor. Stratul de turbă este discontinuu, ceea ce explică lipsa unor specii oligotrofe tipice pentru turbării. Întâlnim în tinov mai multe specii de muşchi de turbă şi muşchi de pământ, iar în stratul arborilor apar şi pinul silvestru şi sporadic molidul. Dintre ciuperci au fost identificate 68 de specii, două dintre ele fiind citate pentru prima dată în flora României. Dintre speciile de ferigi întâlnite aici amintim feriga de mlaştină, feriga de baltă şi feriga de piatră. În stratul arbustiv şi ierbos dominante sunt merişoarele, afinul negru şi bumbăcariţele, alături de care apare şi ruginarea. În porţiunile drenate şi curăţate se întâlnesc salcia târâtoare, garofiţa, şapte degete, trifoiştea şi curechii de munte, specie de interes comunitar. În stratul ierbos mai întâlnim trestioara, vuitoarea şi mlacelele (gălbenuşele). Situl constituie un habitat foarte bun şi pentru planta carnivoră roua cerului, a cărei populaţie ajunge la o densitate foarte mare. Fauna Fauna tinovului este constituită dintr-un spectru bogat de nevertebrate caracteristice zonelor umede, cu multe specii de organisme microscopice. Fauna de nevertebrate include specii de gândaci, lăcuste şi cosaşi, libelule şi fluturi. Fauna de amfibieni şi reptile cuprinde specii precum buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca mare de lac, broasca râioasă verde, salamandra, năpârca şi şopârla de câmp. Dintre păsări au fost văzute frecvent în sit ciocănitoarea neagră şi ciocănitoarea pestriţă mare alături de multe alte specii cuibăritoare precum piţigoi, cinteze, auşei şi silvii. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Locuitorii zonei se ocupă cu creşterea animalelor, exploatarea lemnului şi prestări de servicii. Locuinţele nu sunt racordate la canalizare, sunt încălzite cu lemne, în sistem individual, iar alimentarea cu apă potabilă se face prin fântâni şi cişmele. Localitatea Coşna este cunoscută încă din 1410, fiind înglobată în dania făcută mănăstirii Moldoviţa de domnitorul Alexandru cel Bun. Hotarele comunei coincid cu hotarele dintre Moldova şi Transilvania existente pâna în 1769, ceea ce a acordat mult timp acestei localităţi rolul de punct de graniţă. De remarcat este faptul că în comună are loc „Festivalul fructelor de pădure“, eveniment care îi reuneşte în prima jumătate a lunii septembrie a fiecărui an pe producătorii locali de dulceţuri, siropuri, compoturi, creme, alifii, torturi şi prăjituri preparate în casă, în mod tradiţional, precum şi pe iubitorii de cântec şi joc popular autentic. tiNovul de la roMâNeşti - ro SCi 0245 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În cele două enclave ale sitului se poate ajunge pe jos, fiind limitrofe localităţilor Teşna şi Coşna, în care se ajunge pe DN17 (Vatra Dornei-Bistriţa Năsăud) sau cu trenul, cu coborâre în halta Coşna. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Lucrările de drenare afectează regimul hidrologic extrem de important pentru habitatele de turbărie. aDminisTrarea siTului În prezent situl are un panou de informare, fiind necesare panouri de avertizare şi atenţionare, precum şi panouri pentru orientare în teren cu hărţi. 0 0,5 1 1,5 km 587 tinovul luci - ro SCi 0246 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Miercurea Ciuc, Sâncrăieni. supraFaţa: 271 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 18‘ 4‘‘; Long. E 25˚ 43‘ 13‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1113 max., 1081 min., 1090 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI tiNovul luCi - ro SCi 0246 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN12 până în Sâncrăieni, de unde se continuă pe drumul de Sântimbru Băi, care duce până foarte aproape de sit. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl are o importanţă ştiinţifică deosebită datorită structurii ecosistemului forestier în care vegetează o populaţie reprezentativă de mesteacăn pitic alături de numeroase alte specii considerate relicte glaciare. Mlaştina activă care le adăposteşte are o structură clasică tipic oligotrofă, formând un habitat prioritar de interes comunitar, de turbărie împădurită. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află într-un crater uriaş la 10 km vest de localitatea Sâncrăieni, pe partea nordică a Harghitei de Sud, aproape de creasta principală a muntelui, între culmea Tolvajos şi Băile Pucioasa din Sântimbru. Craterul se află la o altitudine de 1080 m, are un diametru de 7 km, iar marginile lui sunt delimitate la nord de vârful Talabor, la est de Nagy-Kő-bükk, la sud de Tető-fenyő, la SV de Dealul Rotund iar la vest de Piatra Cormoş. pedologie Acest teritoriu mlăştinos s-a format prin umplerea unui lac de crater unde, din cauza nivelului scăzut de oxigen, materiile organice nu s-au descompus şi a apărut treptat procesul de transformare în mlaştină de turbă cu condiţiile de mediu oligotrofe şi plante caracteristice. Hidrologie Din Tinovul Luci izvorăşte pârâul Cormoş, ce traversează mlaş- 0 588 0,5 1 1,5 km tina de turbă curgând spre SV, în direcţia Ţinutului Pădurilor. Pârâul şi-a primit numele Cormoş de la culoarea sa maronie care se datorează acidului humic dizolvat din turbă. De la altitudinea de 1200 m izvorăşte pârâul Nagyos, care curge spre est, în direcţia localităţii Sâncrăieni. aspeCte ClimatologiCe În zona sitului clima dominantă este cea montană specifică zonelor înalte, în care verile sunt scurte, răcoroase şi bogate în precipitaţii, iar iernile sunt geroase, cu un strat de zăpadă gros şi stabil pe o perioadă îndelungată. Media temperaturilor este de 10 °C vara şi –8 °C iarna. BioCenoza vegetaţia În Tinovul Luci întâlnim plante specializate vieții în aceste condiţii oligotrofe. Pinul silvestru şi mesteacănul dau zonei un aspect similar tundrei, dar unicitatea locului este dată de mesteacănul pitic, din ce în ce mai rar în ultimul timp. Solul este acoperit de un covor de muşchi de turbă. Dintre plantele ierboase întâlnim roua cerului, o plantă carnivoră care suplineşte lipsa azotului din sol prin insectele care ajung victime în capcana frunzelor. Tot aici găsim bumbăcariţa, afinul de turbă, ruginarea, vuietoarea, afinul negru şi cel roşu sau merişoarele. Alte specii importante de floră din cadrul sitului sunt sculătoarea, mai multe specii de rogozuri, pufuliţa, sânzienele, ciormoiagul, pintenelul, răchiţelele mărunte, talpa ciutei, cununiţa, odoleanul, buzduganul, ţepoşica, salcia cenuşie şi altele. Habitatul care acoperă 90% din sit este o turbărie cu vegetaţie forestieră, cea mai mare de acest fel din Transilvania. Fauna Speciile de reptile care se întâlnesc în sit sunt şopârla de munte şi vipera comună. Amfibienii sunt reprezentaţi de tritonul car- patic, tritonul comun, tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca roşie de munte şi broasca râioasă brună. Fauna de mamifere este identică cu cea a pădurilor care înconjoară tinovul, astfel că apar în sit cerbul carpatin, mistreţul, căpriorul şi foarte rar ursul brun, lupul sau râsul. Dintre speciile de păsări care trăiesc aici amintim cinteza de pădure, florintele, auşelul cu cap galben, auşelul sprâncenat, piţigoiul de munte, pănţăruşul, striga, mugurarul, forfecuţa, şorecarul comun, viesparul şi multe altele. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Economia localităţilor din zona sitului se bazează în mod special pe cultura plantelor şi creşterea animalelor, dar şi pe industria de exploatare şi prelucrare primară a lemnului, industria de îmbuteliere a apelor minerale, pe comerţul cu produse agricole şi agroturism. Locuinţele sunt racordate la canalizare, reţeaua de alimentare cu apă potabilă şi cea de distribuție a gazelor naturale, încălzirea făcându-se individual, cu lemne sau gaze. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului aduc dovezi materiale ale existenţei omului aici încă din neolitic. De asemenea, a fost scoasă la iveală o aşezare cu mai multe nivele de locuire, cu materiale (oale, ceşti, ornamente cu butoni, fragmente de vase modelate cu mâna şi la roată, fusoiale, fragmente de fructiere) din perioada dacică, cu ultimul nivel datând din secolul al XI-lea. Astăzi se păstrează capele din secolul al XIV-lea, biserici romano-catolice construite în secolul al XV-lea în stil gotic şi transformate apoi în 1776 în stil baroc şi conace construite în stil baroc renascentist în secolul al XVII-lea (Conacul Henter). Localnicii mai ţin şi acum în fiecare an obiceiul „Înmormântării Fărşangului“, o tradiţie veche de peste 700 de ani care este o ceremonie de primăvară simbolizând izgonirea iernii şi venirea primăverii prin care flăcăii satului alungă duhurile rele strânse de-a lungul anotimpului rece. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Lucrările de drenare afectează regimul hidrologic extrem de important pentru habitatele de turbărie. aDminisTrarea siTului Situl dispune în prezent de puncte de informare, poteci/drumuri pentru vizitare şi trasee turistice. tinovul mare Poiana stamPei - ro SCi 0247 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Poiana Stampei. Județul Bistrița-Năsăud: Tiha Bârgăului. supraFaţa: 695 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 16‘ 43‘‘; Long. E 25˚ 5‘ 2‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Sucevei altitudinea: 1024 max., 900 min., 952 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Pentru a ajunge în sit se urmează DN17 (Vatra Dornei-Bistriţa Năsăud) până în localitatea Poiana Stampei, sat Căsoi, după care se continuă pe un drum forestier spre Dornişoara, până în sit. Se poate ajunge şi cu trenul, cu coborâre în halta Dorna Borcut sau halta Poiana Stampei. HaBitatele De interes comunitar Din sit 7110* - Turbării active; 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală. că cu bicarbonaţi de sodiu, potasiu, calciu şi fier din rocile pe care le străbat. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni). nevertebrate: Calul dracului (Leucorrhinia pectoralis) • Calul dracului (Cordulegaster heros). plante: Drepanocladus vernicosus • Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Dicranum viride. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul sitului se înscrie în ţinutul climatic de munte, în care se individualizează topoclimatele de depresiune şi vale. Clima este una montană răcoroasă, cu temperaturi medii ale lunii ianuarie sub –6 °C, în luna iunie acestea nedepăşind 14 °C, cantitatea medie anuală a precipitaţiilor are valori de peste 600 mm. Gerurile târzii şi cele timpurii sunt destul de frecvente. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl este reprezentativ pentru Bazinul Dornelor şi adăposteşte trei habitate de turbărie de interes comunitar, dintre care cel de turbărie activă şi cel de turbărie împădurită sunt prioritare, acestea aflându-se aici într-o stare excelentă de conservare. Importanţa sitului este accentuată şi de existenţa unor populaţii foarte bine reprezentate de curechi de munte şi două specii de muşchi rare, aflate şi ele într-o stare foarte bună de conservare şi indicând o calitate excelentă a habitatelor. Două specii de libelule şi tritonul carpatic întregesc importanţa acestui sit din nordul ţării. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în Depresiunea Dornelor, fiind caracterizat printr-un mozaic de elemente specifice aparţinând pe de o parte ariei vulcanice şi flişului transcarpatic, iar pe de altă parte ariei de cristalin şi flişului extracarpatic. În paleogen aici au pătruns apele mării făcând legătura cu apele din nordul depresiunii Transilvaniei. Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornişoara. În baza orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat. pedologie În sit predomină solurile hidromorfe (solul gleic cu subtipurile tipic şi turbos), alături de care se mai întâlnesc histosoluri (solul turbos tipic) şi cambisoluri (solul brun acid). Hidrologie Cursul principal de apă este râul Dorna, cu afluentul său Dornişoara. Regimul de alimentare a reţelei hidrografice este mixt, freatic şi pluvial. Apele fiind puternic acidulate se încar- BioCenoza vegetaţia Vegetaţia mlaştinii este puternic influenţată şi modelată de prezenţa muşchiului de turbă, pe alocuri înălţându-se zone bombate numite muşuroaie, populate, la fel ca şi întreaga mlaştină, cu diferite specii de plante vasculare ierboase şi lemnoase. Plantele lemnoase care se dezvoltă în aceste zone sunt merişorul, afinul şi răchiţelele, care trăiesc şi în restul păturii de muşchi alcătuită în acest sit din 11 specii de muşchi de turbă. Acestora li se asociază şi specii de muşchi de pământ, dintre care amintim bungeacul şi jabia. Alte plante ierboase din mlaştinile oligotrofe sunt reprezentate de pedicuţă, brădişor, ferigi (feriga de baltă, feriga cartusiană şi feriga de mlaştină), iarbă albastră, ţepoşică, bumbăcariţă, păiuş, târsă, viţelar, mâna Maicii Domnului, sclipeţi, coacăz, nu-mă-uita, ochiul şarpelui, rusuliţă, rotungioară, roua cerului şi mai multe specii de rogoz. În stratul vegetal de sub copaci există un depozit de muşchi de turbă dezvoltat sub forma muşuroaielor cu bumbăcariţă şi afin negru, alături de care mai apar pufuliţele, ruginarea şi afinul de turbă, iar în bălţi întâlnim pipirigul cerbilor. În şănţuleţele existente în jurul muşuroaielor, înierbate temporar sau constant acoperite cu apă, se întâlnesc adesea roua cerului, diferite specii de rogoz, pipirigul cerbilor, coada zmeului şi chiar trifoiştea. Multe din aceste specii se găsesc şi pe marginea bălţilor existente pe suprafaţa mlaştinii. Plantele lemnoase din mlaştina oligotrofă sunt reprezentate de pin silvestru, mesteacăn pufos, mesteacăn comun, iar spre margine apar mestecănaşul şi mesteacănul pitic, alături de anin alb, ienupăr pitic, ienupăr comun, iovă, jneapăn şi molid. Speciile de interes comunitar sunt curechii de munte, împreună cu un muşchi care creşte în zonele umede sub forma unor tufe laxe de culoare verde brun şi o altă specie de muşchi cu durată lungă de viaţă, care se dezvoltă pe trunchiurile arbo- rilor. Toate aceste trei specii se găsesc într-o stare excelentă de conservare în sit. Fauna Fauna de nevertebrate este diversă, fiind în mare parte strâns legată de condiţiile de umiditate caracteristice tinoavelor. În acest sit organismele animale unicelulare sunt bine reprezentate prin diverse specii, multe dintre ele considerate relicte. Fauna de păianjeni este şi ea prezentă cu multe specii, aşa cum este şi entomofauna din zona tinovului. Fauna de insecte este reprezentată aici prin gândaci, păduchi de carte, furnici, ploşniţe de plante şi libelule, dintre care două, cu aceeaşi denumire populară de calul dracului, sunt de interes comunitar, populaţiile lor găsindu-se într-o stare excelentă de conservare. În ceea ce priveşte fauna de lepidoptere sunt citate 120 de specii care trăiesc în acest tinov, printre ele fiind unele specii noi pentru fauna ţării şi chiar pentru ştiinţă. Herpetofauna este reprezentată de o specie de interes comunitar, tritonul carpatic, alături de care apar salamandra, şarpele de apă, şopârla de munte, broasca roşie de munte şi brotăcelul. Dintre mamifere se întâlnesc vulpea, jderul şi veveriţa, iar speciile de păsări care apar frecvent în sit sunt câneparul, şorecarul comun, fâsa de pădure şi cea de luncă, ciocănitoarea pestriţă mare şi cea neagră, cinteza de pădure, măcăleandrul, codobatura albă şi cea de munte, pitulicea verde mică, pitulicea sfârâitoare, mierla gulerată, graurele, cocoşul de munte, sturzul cântător şi altele. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Suprafeţele mari de pădure, fâneţele şi păşunile le-au oferit oamenilor posibilitatea de a se ocupa de creşterea animalelor, aceştia valorificând şi produsele pădurii (lemnul, fructele de pădure şi ciupercile). Apele minerale şi nămolul terapeutic din zonă constituie atracţii pentru un număr mare de turişti, aceasta conducând la dezvoltarea în toată zona a serviciilor aferente. Alimentarea cu apă şi canalizarea localităţilor din sit este rea- lizată parţial sau lipseşte. Încălzirea gospodăriilor se realizează individual, cu lemne. Comuna Poiana Stampei a fost atestată documentar din secolul al XVI-lea, primind numele de la ştampila care se aplica pe documente la trecerea frontierei spre Moldova, precum şi de la întinsele poieni ale acestei zone. Cel mai vechi habitat uman este satul Căsoi, numit astfel de la casele mari construite din lemn. Locuitorii s-au stabilit pe aceste meleaguri atraşi fiind de pitorescul regiunii şi de posibilităţile deosebite oferite de prelucrarea masei lemnoase. Păstrarea tradiţiilor este o prioritate azi pentru toate generaţiile, dovadă fiind numeroasele manifestări cultural-artistice găzduite de comună, dar şi renumele „Ansamblului Poieniţa“, devenit cunoscut la concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale. Înfrumuseţarea comunei cu o multitudine de flori şi aranjamente florale este o activitate specifică Festivalului „Flori de pe Dorna“. Amintim şi anuala „Întâlnire cu fii satului“, o serbare câmpenească de cântec, joc şi port popular. tiNovul Mare PoiaNa StaMPei - ro SCi 0247 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Drenările făcute în vederea construirii de locuinţe în extravilan afectează regimul hidrologic al turbăriilor şi implicit au efect negativ asupra habitatelor din sit. aDminisTrarea siTului Este necesară amplasarea mai multor panouri de avertizare/ atenţionare şi a unui panou pentru orientare în teren, cu hărţi. Din cauză că situl are două puncte de intrare şi doar un singur panou de informare la unul dintre puncte, este necesară amplasarea a încă unui panou de informare. Există bariere la punctele de intrare în sit şi o potecă de vizitare pentru turişti aflată în condiţii optime de utilizare, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc acolo unde acesta este permis. Este necesară amenajarea în sit a unui traseu tematic. 0 1 2 3 km 589 tinovul mohoș - laCul SF. aNa - ro SCi 0248 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Cozmeni. Județul covasna: Bixad. supraFaţa: 439 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 7‘ 55‘‘; Long. E 25˚ 53‘ 44‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1302 max., 945 min., 1085 med. tiNovul MoHoş - laCul SF. aNa - ro SCi 0248 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 590 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil pe DJ113A din direcţia Bixad şi Băile Balvanyos sau din direcţia Lăzăreşti, pe drumul DJ113B. Situl se poate vizita pe mai multe trasee turistice marcate care plecă din Băile Tuşnad sau Bixad. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91v0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 7110* Turbării active; 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica) • Meesia longiseta. Carpaţilor Orientali, singurul crater intact aflându-se azi la extremitatea sudică a lanţului. Muntele Ciomatul are două conuri vulcanice gemene, Ciomatul şi Mohoşul, aflate la 2 km unul de celălalt, primul având craterul închis şi adăpostind lacul Sf. Ana, iar celalalt având craterul deschis către NE şi adăpostind tinovul Mohoş. În apropiere există şi muntele Puciosul a cărui grotă emană dioxid de carbon, gaz care ocupă la parter un strat persistent. Activitatea vulcanică a modelat această zonă prin crearea craterelor şi depunerea materialului rezultat în urma fenomenelor vulcanice din pleistocen pe povârnişul conului vulcanic, ultima erupţie a vulcanului având loc acum 10000 de ani. Lacul Sf. Ana este singurul lac de origine vulcanică din România şi din Europa centrală. Tinovul Mohoş este situat la 1050 m altitudine, între Vârfurile Ciomadul Mare şi Kukojzás, având o întindere de 80 ha. Ultima erupţie a vulcanului a generat depunerea în craterul de la Mohoş a unui strat de material vulcanic (tephră şi cenuşă), deasupra căruia s-a acumulat secvenţa turboasă. Gura craterului are numeroase ştirbituri, cea mai adâncă dintre ele fiind dublă şi servind unei drenări naturale prin Valea Roşie ce pleacă chiar din tinov. Aceasta a produs în masa de tuf vulcanic a craterului eroziuni prăpăstioase, atacând în parte şi zăcământul de turbă. CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl este reprezentativ pentru tinoavele oligotrofe din România, împădurite cu pin silvestru şi mesteacăn, în zona centrală vegetând asociaţii ierboase oligotrofe pe un depozit de turbă de circa 10 m care formează un habitat prioritar de interes comunitar, turbăria activă. Situl include şi Lacul Sf. Ana, singurul lac de origine vulcanică din Europa centrală. Populaţiile de pin şi mesteacăn sunt pipernicite şi dispersate din cauza condiţiilor ecologice, iar pe măsură ce creşte depozitul de turbă acestea evoluează spre un habitat bine închegat, de turbărie împădurită de importanţă prioritară pentru conservare. Starea bună de conservare pe care o au în prezent cele şapte tipuri habitate, trei specii de amfibieni şi două de plante de interes comunitar este datorată şi existenţei unui regim de protecţie în cadrul unor rezervaţii mixte (botanică, zoologică şi geologică) Tinovul Mohoş şi Lacul Sf. Ana. pedologie Culoarea dominantă a varietăţilor de sol din sit este galben-brun, uneori foarte deschisă, alteori brun spre negru. Sunt în general soluri foarte acide, aproape fără impurităţi pământoase şi lipsite total de carbonat de calciu. Fiind o turbărie postglaciară, turba de aici este mult mai densă şi mai descompusă decât turba tânără (care are mai puţin de 3000 de ani). Substanţa uscată reprezintă 3-4%, zăcământul fiind îmbibat cu apă până la 85-90%, odată uscat pierzându-şi însă mult din puterea absorbantă. Biotopul geologie/geomorFologie La periferia nordică şi estică a Depresiunii Transilvaniei, în urma unei activităţi vulcanice intense a luat naştere lanţul vulcanic al Hidrologie Din punct de vedere hidrologic, conul vulcanic este erodat de numeroase pâraie dispuse radial colectate de pârâul Valea Roşie, care pleacă chiar din Tinovul Mohoş. Lacul Sf. Ana are o suprafaţă care a scăzut în ultimul deceniu de la 21,3 la 19,3 ha, din cauza coborârii nivelului apei şi respectiv a dezvoltării peticelor de turbării plutitoare. Adâncimea lacului a scăzut de asemenea în timp, de la 12,5 m la 6,4 m. Lacul este alimentat din precipitaţii şi respectiv din apele scurse după ploi de pe versanţii craterului, din această cauză mineralizarea apei fiind foarte scăzută. Acest fapt are repercusiuni directe asupra procesului de îngheţare a apei în sezonul rece când podul de gheaţă de un metru poate ţine chiar şi patru luni. Sunt specifice iarna acele pete mici de dezgheţ care sunt rezultatul afluxului ascensional de gaze provenite din procesul de putrefacţie a materialelor organice din nămol. În Tinovul Mohoş, dopul de turbă care astupă craterul este asemănător cu un burete îmbibat cu apă, cu multe ochiuri cu apă adâncă de 3-4 m. Existau 29 astfel de lacuri la sfârşitul secolului al XIX-lea, în prezent rămânând doar şapte, restul fiind desfiinţate total sau parţial prin acumularea muşchiului generator de turbă. Un nivel cu apă captivă întrerupe regularitatea depozitelor de turbă la adâncimea de 4-5 m, corespunzând probabil unor canale intra-turboase de circulaţie a apei aflate în legătură cu ochiurile de apă menţionate anterior. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, cu veri relativ răcoroase şi umede şi ierni geroase. Vânturile dominante bat vara dinspre nord şi est. Precipitaţiile oscilează aici între 480 şi 880 mm, iar temperatura medie este cuprinsă între 7,2 şi 7,5 °C. Flora tinovului fiind de cele mai multe ori complet izolată de sol, e silită să trăiască din ploi şi din particulele minerale şi organice aduse de vânt. De aceea, pe lângă media anuală, este importantă şi repartiţia lunară a precipitaţiilor şi umiditatea relativă a atmosferei. BioCenoza vegetaţia Flora lacului Sf. Ana este dominată de formarea în partea dinspre NE a unei acumulări de muşchi de turbă, având momentan grosimea de 1 m şi suprafaţa de 1 ha. Se semnalează apariţia şi evoluţia acestor formaţiuni şi în interiorul lacului, chiar şi în locuri unde până acum nu au existat. Această asociaţie vegetală este compusă din numeroase specii de muşchi de turbă, alături de alte specii rare sau relicte glaciare cum sunt roua cerului, mai multe specii de rogoz, gălbenuşele şi afinul negru cantonat spre exterior. Pantele craterului sunt acoperite de vegetaţie lemnoasă formată în principal din fag şi gorun, iar pe alocuri din pini şi molizi. Flora Tinovului Mohoş este de cele mai multe ori complet izolată de sol, silită astfel să trăiască din particulele minerale şi organice aduse de vânt în mlaştină. În jurul tinovului există o tivitură acvatică (numită lagg, după termenul suedez) în care vegetează numeroase plante înalte care ajung în contact cu solul bogat în minerale şi umed. În stadiul său iniţial, atât timp cât vegetaţia mai păstrează contactul cu solul mineral, habitatul se caracterizează printr-o floră de muşchi şi alte plante acvatice relativ bogată în specii. De îndată ce stratul de turbă trece de câţiva cm grosime, flora se Fauna Dintre elementele de herpetofaună au fost semnalate specii ca şarpele de casă, salamandra, broasca roşie de munte şi cele trei specii de interes comunitar tritonul carpatic, tritonul cu creastă şi buhaiul de baltă cu burta galbenă. În pădurile care înconjoară lacul şi tinovul trăiesc mamifere ca pisica sălbatică, mistreţul, cerbul carpatin, veveriţa, rar apărând în zona sitului exemplare de urs brun şi lup. În partea sa estică, lacul adăposteşte o turbărie de circa 10 m lăţime în care cuibăresc raţele suliţar. Populaţia de somon pitic sau american adus în 1908 în lac s-a diminuat semnificativ dar nu a dispărut, din nefericire fiind încă în prezent o specie invazivă. Fauna lacului prezintă multe specii de crustacee, ploşniţe de apă şi libelule. Dintre păsările identificate în zona sitului amintim codobatura de munte, şorecarul comun, vânturelul roşu, ciocănitoarea neagră, măcăleandrul, corbul, cinteza de pădure, brumăriţa de pădure şi multe altele. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt cultivarea cerea- lelor şi a cartofilor, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi exploatarea pietrei din carieră. În Băile Tuşnad şi Băile Balvanyos acestea fiind staţiuni balneoclimaterice, turismul reprezintă principalul domeniu de activitate al localnicilor, existând aici restaurante, pensiuni, vile, case de vacanţă, un camping, pârtii de schi şi baze de tratament. Localităţile aflate în perimetrul sitului beneficiază de alimentare cu apă şi canalizare. În Băile Tuşnad încălzirea locuinţelor se face cu gaz şi lemne, iar în Băile Balvanyos şi în Bixad numai cu lemne. Cercetările arheologice au scos la iveală vestigii din epoca neolitică, a bronzului şi a fierului. Aşezările primitive iniţiale sunt întărite în epoca daco-romană şi evul mediu timpuriu de cetăţi ale căror fortificaţii sunt încă vizibile. Peisajele naturale unice ale zonei, amplificate de numeroase legende locale cum ar fi cea a Lacului Sf. Ana, a Capelei Sf. Ana, a Cetăţii Balvanyos sau a oraşului Băile Tuşnad, intensifică turismul pe aceste meleaguri. Vizitatorii pot participa la evenimente locale cum ar fi „Festivalul zăpezii Hóbuli“, „Festivalul internaţional Pomana Porcului“ în februarie, „Zilele gastronomice“ din martie, „Festivalul Primăverii“ în luna mai sau „Târgul meşteşugari- lor“, când se pot urmări spectacole tradiţionale româneşti şi maghiare cu muzică, mâncare tradiţională, dansuri şi produse populare autentice. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Tulburarea nămolului prin scăldatul în lac reduce adâncimea stratului penetrat de lumină şi opreşte mineralizarea materiilor ajunse în lac. Situl este foarte vulnerabil la drenarea terenului. aDminisTrarea siTului În sit există panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, o clădire administrativă, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci, drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc, amenajări pentru colectarea deşeurilor. Au fost împrejmuite anumite zone sensibile. 0 0,5 1 tinovul mohoş - laCul SF. aNa - ro SCi 0248 izolează de substrat şi devine tributară aproape exclusiv apelor din precipitaţii, acest moment fiind punctul de plecare pentru condiţiile de comportament ecologic şi floristic extrem ale tinovului oligotrof acid. În prezent, tinovul are o zonă periferică păduroasă (care în trecut a fost defrişată aproape în totalitate), neregulată în lărgime şi formată predominant din pin silvestru. În unele părţi mai uscate, pinetul este copleşit de afinet, însă în ceea mai mare parte a sa pinul însoţeşte pernele de muşchi de turbă pe care trăieşte bumbăcariţa. Pe lângă pin mai întâlnim şi specii ca mesteacănul pufos, merişorul de munte, brădişorul, precum şi o serie de alte specii relicte precum buzduganul, trestia de câmp, diverse specii de rogoz, răchita şi planta insectivoră roua cerului. Pe măsură ce se înaintează spre centrul mai bombat al tinovului, pinul este din ce în ce mai mărunt, deoarece viteza mare de creştere a muşchiului face ca acesta să sufoce din ce în ce mai mult copacii. Aici domină doar pernele de muşchi de turbă cu bumbăcariţă şi ruginare, pe alocuri fiind prezente bălţi cu pipirigul cerbilor. Plantele de interes comunitar din sit sunt reprezentate de o specie de muşchi mai rară şi de curechiul de munte. 1,5 km 591 tinovul șaRu doRnei - ro SCi 0249 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Suceava: Şaru Dornei. supraFaţa: 41 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 15‘ 25‘‘; Long. E 25˚ 21‘ 20‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 917 max., 901 min., 913 med. tiNovul şaru dorNei - ro SCi 0249 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN17B (Vatra Dornei-Gura Negrii), după care se continuă spre Neagra Şarului, la intrarea în acest sat fiind amplasat situl. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7110* - Turbării active; 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl este important pentru protejarea unei forme mai rare de pin silvestru, prezent aici într-o turbărie împădurită, care împreună cu turbăria activă existentă reprezintă două habitate prioritare de interes comunitar aflate într-o stare excelentă de conservare. Acest sit, pe lângă o floră bogată de mlaştină oligotrofă cu specii relictare, conservă şi o populaţie reprezentativă de curechi de munte. Biotopul geologie/geomorFologie Tinovul Şaru Dornei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei de 5-7 m a râului Neagra Şarului, în apropierea confluenţei cu Pârâul Mare. În baza orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat. Tinovul Şaru Dornei este situat în Depresiunea Şaru Dornei, componentă estică a sistemului Depresiunii Dornelor. pedologie În sit predomină solurile hidromorfe (sol gleic cu subtipurile tipic şi turbos), alături de care mai apar histosolurile (sol turbos tipic) şi cambisolurile (sol brun acid). Hidrologie Râul Neagra Şarului îşi adună apele de pe flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vulcanice pe care a ferestruit-o adânc. Izvorăşte de sub Voievodeasa şi Bradul Ciont, de la înălţimea de 1700 m, având un bazin foarte ramificat, cu numeroşi afluenţi care pornesc de sub vârfurile cele mai înalte ce jalonează marele crater al Călimanului. Tinovul Şaru Dornei se află în zona de confluenţă a râului Neagra Şarului cu Pârâul Mare. aspeCte ClimatologiCe Teritoriul sitului se înscrie în ţinutul climatic de munte în care se individualizează topoclimatele de depresiune şi vale, cu o climă montană răcoroasă, în care temperaturile medii iarna sunt sub –6 °C, iar vara nu depăşesc 14 °C. Umiditatea relativă a aerului este de 80%, iar cantitatea medie anuală de precipitaţii are valori de peste 600 mm. Gerurile târzii şi cele timpurii sunt destul de frecvente. Stratul de zăpadă se menţine pe o durată lungă de timp. BioCenoza vegetaţia În acest tinov se întâlneşte o asociaţie de pin silvestru (o formă mai rară a acestuia) şi afin negru pe soluri înmlăştinite, turboase, cu reacţie puternic acidă. Întreaga vegetaţie este dominată de muşchiul de turbă, care se întinde peste toată suprafaţa mlaştinii. Pe alocuri, din el se înalţă zone bombate (muşuroaie) alcătuite din diverse asociaţii de muşchi de turbă şi muşchi de pământ. Plantele lemnoase din aceste zone cu muşuroaie sunt merişorul, afinul negru, afinul vânăt şi răchiţelele mărunte. În jurul acestor zone bombate există şănţuleţe, adesea acoperite cu apă, unde se întâlnesc bumbăcariţa, diferite specii de rogoz, pipirigul cerbilor, coada zmeului, trifoiştea şi exemplare de roua cerului, o plantă carnivoră. Toate aceste plante se găsesc frecvent şi pe marginea bălţilor temporare sau permanente existente pe suprafaţa mlaştinii. În Tinovul Şarul Dornei au fost identificate 60 de specii de ciuperci. Plantele ierboase care trăiesc în aceste mlaştini oligotrofe sunt pedicuţa, brădişorul, feriga de baltă, feriga cartusiană, feriga de mlaştină, iarba albastră, afinul de turbă, ţepoşica, bumbăcariţa, pufuliţa, păiuşul, târsa, viţelarul, limba cucului, sclipeţi, coacăze, nu-mă-uita, ochiul şarpelui, rusuliţa, ruginarea şi rotungioara. Plantele lemnoase din mlaştina oligotrofă sunt grupate sub formă de tufe şi copaci. Frecvenţă mare au exemplarele de pin silvestru, mesteacăn pufos, mesteacăn comun, mestecănaş, anin alb şi ienupăr. Acest sit, pe lângă o floră bogată de mlaştină oligotrofă, conservă şi o populaţie reprezentativă de curechi de munte, o specie protejată în spaţiul european. Fauna Speciile de animale sunt cele caracteristice tuturor tinoavelor din Bazinul Dornelor. Fauna de nevertebrate este bogată, alcătuită din organisme microscopice, păianjeni, viermi cilindrici şi inelaţi şi multe specii de insecte. Entomofauna este bine reprezentată de carabi, greieri, lăcuste, cosaşi, viespii, bondari, fluturi şi libelule. Dintre vertebrate se remarcă păsările, cu speciile fâsa de luncă, codobatura de munte, sfrânciocul roşiatic, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cănăraşul, scatiul, ochiul boului, cinteza de pădure, presura galbenă, ciuful de pădure, şorecarul comun, alături de multe altele. Dintre mamifere, în zona tinovului sunt întâlnite frecvent mistreţul şi veveriţa, iar ca herpetofaună se remarcă broaştele roşii de munte şi tritonii. aSpecte Socio-eConomiCe Și CulTurale Prin tradiţia moştenită de la vechii răzeşi dorneni, localnicii de astăzi se ocupă cu creşterea animalelor şi cu exploatarea lemnului. De aici derivă şi principalele activităţi, de prelucrarea laptelui şi prelucrarea lemnului, în zonă fiind prezente numeroase ateliere de tâmplărie. Solul sărac şi pietros este favorabil doar cultivării cartofului. Se culeg în cantităţi mari fructe de pădure, ciuperci şi plante medicinale. Ospitalitatea de care dau dovadă locuitorii oferă multiple posibilităţi de turism în zonă. Localităţile din sit beneficiază de alimentare cu apă potabilă în sistem centralizat, dar nu şi de canalizare. Încălzirea locuinţelor se face individual, cu lemne. Primele atestări documentare ale localităţilor din perimetrul sitului aparţin secolului al XVII-lea, acestea fiind aşezate în străvechea vatră a Țării Dornelor. Tradiţiile care se păstrează şi astăzi în toată zona sunt legate de sărbătorile religioase. În luna iunie se organizează „Ziua Bujorului de Munte“, închinată acestei flori care timp de două săptămâni formează în pajiştile din zonă adevărate covoare unicat de o coloristică aparte. Din dorinţa de a conserva şi a transmite generaţiilor viitoare folclorul autentic specific zonei s-a înfiinţat Ansamblul Folcloric Cetina Călimanului, care a preluat în repertoriu datinile şi obiceiurile de iarnă precum şi suite de dansuri ca hora, bătuta, pădureţul, bătrâneasca, coasa şi dansul ciobănesc. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Pentru a se putea păşuna au fost create drenaje în vederea asanării terenului care au impact major asupra habitatelor din sit prin modificarea regimului hidrologic al acestuia. aDminisTrarea siTului În prezent există doar un panou de informare, însă acesta nu este suficient. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare în teren, puncte de informare, puncte de intrare, poteci, drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc, amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 592 0,5 1 1,5 km ţiNutul PădureNilor - ro SCi 0250 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Bunila, Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos, Lăpugiu de Jos. Județul Caraş-severin: Rusca Montană. Județul Timiş: Pietroasa, Tomeşti. supraFaţa: 7.174 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 43‘ 23‘‘; Long. E 22˚ 30‘ 41‘‘ Bioregiunea: Alpină eCoregiunea: Câmpia Banatului şi Crişurilor, Munţii Banatului altitudinea: 1355 max., 619 min., 1006 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit este dificil şi se poate face numai pe drumuri locale şi/sau drumuri forestiere dinspre localităţile Dobra sau Hunedoara sau cu piciorul. Stația Hunedoara deserveşte accesul CFR în zonă. HabiTaTele De inTeres ComuniTar Din siT 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. speCiile De inTeres ComuniTar Din siT amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). CaraCTerizarea siTului prezentare generală Situl este constituit aproape în totalitate din arborete naturale de fag cu structuri de pădure cvasivirgină. Aici întâlnim arbori în vârstă de până la 180-200 de ani, cu dimensiuni excepţionale, respectiv diametre ale trunchiului de peste 1,5 m şi înălţimi de peste 40-45 m. Aceste păduri găzduiesc trei specii de carnivore mari de interes comunitar, lup, urs şi râs. Cercetări recente au permis identificarea unei specii de amfibieni de interes comunitar, buhaiul de baltă cu burta galbenă (izvoraş cu burta galbenă). Situl include rezervaţia naturală „Codrii seculari din Valea Dobrişoarei şi Prisloapei“. Carnivorele mari de interes comunitar prezente în sit sunt ursul, râsul şi lupul. Acesta găzduieşte şi alte specii importante cu populaţii stabile ca vulpea, pisica sălbatică, viezurele, veveriţa, jderul. Printre grămezile de pietre şi bolovăniş putem întâlni şopârla de ziduri alături de vipera cu corn, ambele specii de reptile fiind iubitoare de căldură. Mai rar este menţionată prezenţa şarpelui lui Esculap. Dintre păsările caracteristice pădurilor din zona sitului menționăm acvila țipătoare mică, vulturul şerpar (şopârlar sau brehanacă), cucul, ciocănitoarea, ciocănitoarea verde, gaiţa, corbul, privighetoarea (mai ales în pâlcurile de arbuşti din jurul satelor), ciocârlia, fazanul. aspeCTe soCio-eConomiCe Și CulTurale Lunca Cernii de Jos se întinde pe ramificaţiile munţilor Poiana Ruscă, de-a lungul râului Cerna, permiţând desfăşurarea unor activităţi tradiţionale în domenii precum agricultura, creşterea animalelor şi exploatarea lemnului. Nu există comunităţi umane/localităţi permanente în sit. Singurele activităţi care au loc aici sunt cele legate de exploatarea forestieră, o tradiție a „pădurenilor”. Vadu Dobrii este aşezarea de pădureni cea mai înaltă (în jur de 1100 m) din Munţii Poiana Ruscă. Satul se întinde pe 3 km în lungul culmii despădurite a Gruiului. Denumirea aşezării pare a se explica prin poziţia ei lângă zona de colmatare (vad) cu luncă largă a văii Dobra. Satul a fost întemeiat de munteni aduşi în Ținutul Pădurenilor pentru bocsărit. Într-o perioadă scurtă (1700-1800), muntenii au fost asimilaţi de către pădureni.Comună Bătrâna este o aşezare străveche, datând din perioada neolitică conform unor artefacte găsite pe raza sa administrativă. aCTiviTăţi Care se Desfăşoară în siT Și în afara perimeTrului aCesTuia Braconajul are un impact negativ asupra sitului. Exploatarea forestieră are un impact major asupra sitului. ţiNutul PădureNilor - ro SCi 0250 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aDminisTrarea siTului Există poteci şi drumuri pentru vizitare, precum şi trasee turistice. Sunt necesare panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee sau poteci tematice, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl face parte din aria alpină central şi est europeană, încadrându-se Carpaților Orientali. În alcătuirea geostructurală se separă mai multe unităţi care se deosebesc atât prin caracterele litofaciale, cât şi prin modul şi tipul de formare. Structura geologică a unităţii este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, ce se transpun în definirea unui peisaj caracterizat de linii domoale ale culmilor, de versanţi prelungi şi de pante cu valori de 20-30º. pedologie În sit au fost identificate soluri de tip eutricambosol (soluri brune de pădure), luvosol (soluri gălbui de pădure), precum şi soluri profunde (humificate şi bine structurate), soluri umede slab acide şi soluri eutrofice pe substrat dur (mai ales şisturi). Hidrologie Reţeaua hidrografică care deserveşte situl este densă, cea mai importantă vale fiind Dobra. Zona de izvorâre a râului Dobra se află în Munţii Poiana Ruscă. Dobra se varsă spre NE în Mureş, având o lungime de 45 km şi o suprafaţă drenată de circa 180 km². Râul Mureş (în latină Maris, în maghiară Maros, în germană Mieresch) are o lungime de 761 km şi se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei. aspeCte ClimatologiCe Climatul este caracteristic dealurilor înalte şi munţilor joşi. Clima este temperat-continentală, cu influente oceanice. Temperatura medie anuală este de circa 9 °C, din cauza curenţilor reci ce vin dinspre nord. Cantitatea anuală de precipitaţii (ploi, ninsori) oscilează între 1000 şi 1200 mm, uneori depăşind 1400 mm. Vânturile dominante sunt cele dinspre nord (vânturi reci). Vânturile de vest aduc cele mai multe precipitaţii în zona sitului. BioCenoza vegetaţia Pădurile de foioase reprezintă vegetaţia cu cea mai largă răspândire, fiind considerată resursa naturală principală a zonei. Pădurile de foioase din sit sunt alcătuite din specii precum gorun, jugastru, carpen, frasin, arțar. În zăvoaie, întâlnim mai multe specii de salcie, precum şi anin, plop şi conifere (brad şi rar molid). Vegetaţia ierboasă din pădurile de foioase include podbalul, nalba, steregoaia, lupinul, lumânărica, ţintaura, ruta, mărăcinele, digitala, mărgăritarul, iarba mare, măsălariţa, izma, creasta cocoşului, ghioceii, toporaşii, brânduşele şi în zonele mai umbrite cimbrişorul. Pajiştile şi fâneţele ocupă suprafeţe mici în acest sit, întinzându-se de-a lungul dealurilor. Pe pajişti cresc iarba grasă, trifoiul sălbatic, măzărelul, păiuşul, troscotul, nalba pitică, volbura. Prin fâneţe, în afară de iarbă cresc cicoarea, măzărichea, păpădia, coada şoricelului, coada calului, feriga, frăsinelul, lupinul, fumăriţa, gălbenelele, aglicea, untişorul, măcrişul, pirul, lipicioasa, răculeţul, remful, rostopasca, ruscuţa, salcia, cilnicul, ştevia, tătăneasa. Multe dintre aceste plante sunt plante medicinale cum ar fi coada şoricelului, rostopasca, digitala, coada calului folosite în industria farmaceutică. Fauna Fauna este reprezentată de o serie de specii de animale ierbivore de interes cinegetic, printre care iepurele comun, mistreţul, cerbul carpatin şi căprioara, în special în zona Tataus. 0 1 2 3 km 593 tisa suPerioară - ro SCi 0251 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Bistra, Bocicioiu Mare, Bârsana, Câmpulung la Tisa, Petrova, Remeţi, Rona de Jos, Rona de Sus, Sarasău, Sighetu Marmaţiei, Săpânţa. supraFaţa: 6.303 ha Bioregiunea: Continentală, Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 56‘ 6‘‘; Long. E 24˚ 5‘ 25‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 940 max., 204 min., 422 med. tiSa SuPerioară - ro SCi 0251 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza pe calea ferată, utilizând staţiile Sighetu Marmaţiei şi Valea Vişeului. Localităţile din interiorul sau din vecinătatea sitului sunt străbătute de DN18 (Baia Mare-Iacobeni), DN19 (Sighetu Marmaţiei-Oradea) şi DJ185 (CrăciuneştiValea Vişeului). HaBitatele De interes comunitar Din sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). pești: Avat (Aspius aspius) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) • Lostriţă (Hucho hucho) • Clean dungat (Leuciscus souffia) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Fusar (Zingel streber) • Pietrar (Zingel zingel) • Petroc (Gobio kessleri). caracterizarea sitului prezentare generală Situl este constituit pe graniţa de stat a României cu Ucraina, pentru protecţia cursului superior al râului Tisa, a ihtiofaunei şi faunei terestre specifice luncilor şi zăvoaielor din lunca inundabilă a acestuia. Situl găzduieşte două tipuri de habitate, trei specii de amfibieni, zece specii de peşti şi o specie de mamifere (vidra) de interes comunitar. Alături de vidră a fost semnalată în ultimul timp şi nurca. Cercetări recente au permis identificarea unor specii de amfibieni ca broasca roşie de pădure şi broasca râioasă, precum şi confirmarea prezenței şarpelui lui Esculap. Tritonul carpatic este prezent în sit la o altitudine de 300 m, pe terasa râului Tisa la Sighetu Marmaţiei, reprezentând cea mai vestică şi de joasă altitudine semnalată a acestei specii în Carpaţii Orientali. În sit au fost recent observate trei specii de lilieci de interes comunitar, nemenționate în formularul standard. Vegetaţia aparţine etajului pădurilor de foioase, subetajul pădurilor de fag, de gorun şi de amestec cu gorun. Situl include rezervaţia naturală Pădurea Ronişoara, iar partea estică este inclusă în Parcul Natural Munţii Maramureşului. Biotopul geologie/geomorFologie Culoarul Tisei are o lungime de 62 km, prezentând două sectoare distincte, defileul Tisei, între Valea Vişeului şi Lunca şi culoarul depresionar al Tisei, între Lunca şi Teceul Mic. Acesta cuprinde, în sens restrâns, lunca şi terasele, dar în sens larg cuprinde şi partea terminală a Piemontului Săpânţei. Lunca Tisei păstrează încă numeroase urme ale fostelor cursuri, reprezentate prin bălţi, braţe moarte, cursuri secundare, între care se află grinduri şi acumulări de pietrişuri sau materiale mai fine. Râul Saroş este axat pe un fost curs al Tisei din sectorul inferior („saroş“ în limba maghiară înseamnă loc mlăştinos). În aval de Bocicoiu Mare, până la confluenţa cu Iza, depunerile de material aluvial grosier au înălţat patul albiei producând o puternică despletire a cursului în braţe secundare cu maluri joase, slab consolidate. În zona Sighetu Marmaţiei, unele braţe se adâncesc în uriaşul con de depunere al Izei. Limitele morfologice ale luncii sunt greu de trasat, deoarece abrupturile frunţilor de terase sunt deseori estompate de conurile de dejecţie ale Sarasăului, Iepei, Săpânţei, Şugatagului. În ceea ce priveşte terasele, dacă pe stânga râului ele au fost aproape complet distruse, pe partea dreaptă acestea capătă o dezvoltare clasică. Caracterul de culoar larg deschis spre vest permite ca aerul oceanic, mai umed şi mai cald, să pătrundă aici cu uşurinţă. Inundaţiile din 1948, 1952, 1953, 1970 şi 1975 au afectat numeroase terenuri agricole din Lunca Tisei, efectuându-se ulterior lucrări ample de îndiguire şi desecare. pedologie Solurile brune luvice ocupă suprafeţe mari în Depresiunea Maramureşului, începând din compartimentele înalte şi până în cele joase ale culoarului Tisei. Solurile brune eu-mezobazice tipice au luat naştere pe suprafeţe structurale la Sarasău. Solurile brune acide tipice ocupă suprafeţe însemnate în depresiune, fiind legate de prezenţa materialului parental de natură vulcanică dislocat din lanţul eruptiv şi depus în spaţiul depresionar şi de şisturile cristaline din platourile piemontane ale Rodnei şi Maramureşului. Solurile aluvionare de luncă şi de pe terase sunt fertile, dar pe alocuri apar excesul de umiditate sau chiar fenomene de băltire datorate pânzei freatice abundente aflate aproape de suprafaţă. Fâneţele naturale supuse revărsărilor ocupă suprafeţe destul de mari, mai ales în zona de frontieră. Hidrologie Râul Tisa îşi colectează apele de pe versanţii sud-vestici ai Carpaţilor de Nord, Orientali, Apuseni şi Munţii Tatra, dintr-un spaţiu geografic situat pe teritoriul României, Slovaciei, Ucrainei şi Ungariei. Tisa se formează din confluenţa Tisei Albă cu Tisa Neagră, la NE de oraşul Rahiv din Ucraina, reprezentând graniţa cu România pe o lungime de 62 km, din localitatea Valea Vişeului până la Remeţi (Tisa Superioară). Lăţimea albiei minore este 50-150 m, iar lăţimea albiei majore este de 150-700 m, cursul râului fiind orientat pe direcţia E-V, cu un debit de 34,3 m3/s la confluenţa cu Vişeul, la ieşirea din ţară debitul ajungând la 150 m3/s. Tisa are un regim hidric de tip carpatic, cu scurgere minimă de iarnă şi scurgere maximă de primăvară. Cursul se caracterizează printr-un regim carpatic montan cu pante repezi, viteze mari, debite bogate şi transport important de material solid. Între Valea Vişeului şi Lunca străbate un defileu spectaculos, apoi pătrunde în Depresiunile Maramureş şi Săpânţa-Teceu. Pe acest traseu găsim dealuri înalte, depresiuni, culoare de văi, bazinete şi piemonturi. Tisa Superioară adună toţi afluenţii de pe versanţii vestici ai Munţilor Maramureşului, din nordul Munţiilor Rodnei, precum şi numeroase pâraie din munţii vulcanici Oaş-Igniş-Gutâi-Lăpuş-Ţibleş. Principalii afluenţi ai Tisei superioare sunt râul Vişeu (lungime 79 km, bazin hidrografic de 1580 km2), râul Iza (lungime 83 km şi bazin hidrografic de 1303 km2) şi râul Săpânţa (lungime 20 km şi bazin hidografic de 135 km2). aspeCte ClimatologiCe Clima Depresiunii Maramureşului se află atât sub influenţa maselor de aer umed din V şi NV, cât şi a centurii muntoase ce o înconjoară, ceea ce determină sensibile variaţii climatice între NV şi SE. Diferenţele de altitudine dintre vatra depresiunii şi rama muntoasă duc la frecvente inversiuni termice. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 şi 9 °C în partea central-nordică, între 6 şi 8 °C în cea mai mare parte a acesteia, respectiv în zonele piemontane din vest, sud şi est, şi între 4 şi 6 °C la periferia depresiunii, la contactul cu munţii din apropiere, precum şi în zona înaltă a Dealurilor Maramureşului. Precipitaţiile medii anuale variază între 800-1000 mm/an în depresiune şi 1000-1200 mm/an la contactul cu munţii. Numărul mediu de zile cu ninsoare atinge în Depresiunea 594 Maramureşului 55 de zile pe an. Este de menţionat prezenţa foehnului dinspre Rodna şi Gutâi către depresiune, îndeosebi în sectorul Mara-Cosău. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia din zona cursului superior al Râului Tisa este variată, specifică zonelor cu izvoare, pârâuri, râuri de deal şi munte. Dintre speciile de plante iubitoare de umezeală menţionăm feriga de apă, aliorul de baltă, calcea calului, stânjenelul de baltă, izma de baltă (menta de apă sau izma broaştei), precum şi diferite specii de rogoz. Pe braţele moarte şi tăurile formate de râul Tisa se întâlnesc lintița, broscarița, trifoiştea de baltă, salațica, limbarița, rugina apelor, pipirigul (papurica). Pe braţele neafectate de activităţile umane se regăsesc specii de salcie, plop, plop negru, arin negru, carpen, mălin alb. Stratul arbuştilor este bogat în specii precum călinul (amarus), lemnul câinesc, cornul, socul, sângerul, măceşul, precum şi plante cățăratoare, ce conferă peisajului un aspect tropical. În zona pajiştilor se întâlnesc specii precum crețişoara, caprifoiul, coada-mielului, lumânărica, busuoicul de câmp, jaleşul, rachitanul, troscotul. În fâneţe au fost identificate specii ca salvia, iarba-pârloagelor, lielinul, stirul. Vegetaţia teraselor mai înalte constă în păduri de fag alternante cu ochiuri de fâneţe şi, de-a lungul râului, o fâşie de sălcii. Speciile de plante identificate în făgete sunt fagul, platanul, carpenul, alunul, porumbarul, păducelul, crucea-voinicului, fragul de pădure, tătăneasa. Datele de specialitate referitoare la floră şi vegetaţie relevă prezenţa a trei specii de licheni, 25 de specii de ciuperci, trei specii de muşchi şi 98 de specii de plante superioare, dintre care menţionăm gorunul, paltinul, jugastrul, arțarul, usturoița, floarea paştelui (păştița), piperul lupului (popalnic), aliorul, colțişorul, cucuruzul de pădure (dumbravnic), năpraznicul, molidul, mierea ursului (plămănărica), socul negru, teiul, ghiocelul dobrogean (ghiocel de Crimeea). Fauna Zonele umede de pe cursul superior al Tisei constituie habitate prielnice pentru diverse specii de vertebrate. Au fost identificate 33 de specii de peşti, printre care şi specii rare precum lostrița, cleanul dungat, avatul, moioaga, chişcarul, pietrarul, fusarul, dunarița, zglăvoaca, petrocul. De asemenea, sunt prezente şi specii caracteristice cursurilor lente precum ştiuca, crapul, somnul, plătica. Speciile de amfibieni includ tritonul cu creastă, buhaiul de baltă cu burtă galbenă şi broasca țestoasă de apă. Mamiferele prezente în zona sitului sunt cele specifice Depresiunii Maramureşului, cu menţiunea că aici au supravieţuit alături de vidră, bizamul şi nurca. Deşi Rezervaţia Naturală Pădurea de la Ronişoara a fost creată ca rezervaţie seminceră, se dovedeşte că acesta este şi un teritoriu propice pentru protecţia animalelor. În sit putem întâlni şapte specii de amfibieni aSpecte socio-economice Și culturale Activitățile tradiționale din zonă includ agricultura, creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, la care se adaugă diverse meşteşuguri artizanale (țesut cergi şi covoare din lână, pictat icoane pe sticlă, lucrări de sculptură şi artizanat, confecționare de cărămizi). În zonele Săpânța şi Sighetul Marmației se practică agroturismul (pensiuni țărăneşti). În zona Sighetul Marmației există şi activități de comerț şi industrie uşoară (confecții textile, mobilă, servicii de țesătorie etc.), precum şi activități de poştă şi telecomunicații, bănci etc. Sighetul Marmației găzduieşte numeroase monumente istorice şi de arhitectură, menționăm Centrul istoric al oraşului Sighetu Marmaţiei (sec XVIII), Liceul pedagogic (1802) şi Sinagoga (1902), Biserica ucraineană „Înălţarea Sfintei Cruci“, Biserica „Sf. Carol de Borromeo“ (1730), fosta Prefectură a comitatului Maramureş (1792, în prezent restaurant „Curtea Veche“), Sediul Lojei francmasonice (1790, în prezent şcoală generală), Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ (1792), Mănăstirea Piariştilor (1730). Închisoarea din Sighet (Monument de arhitectură, 1897) găzduieşte astăzi Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste Sighet. În Sighet se află şi muzeul „Casa Memorială Elie Wiesel“, precum şi Monumentul funerar al pictorului Hollosy Simion (Corbul). În localitatea Săpânța se află Ansamblul de arhitectură tehnică populară – complex de vâltori (Monument de arhitectură), precum şi „Cimitirul Vesel“ (1935, Monument memorial şi funerar unic în Europa). În localitatea Tisa se află Conacul Szaploncsay Zoltan (monument de arhitectură, în prezent şcoală). Situl arheologic de la Sarasău, punct „Zăpodie“ şi aşezarea omonimă „Zăpodie“ (sec. IV-V d. Hr.), aşezările „La Moară“ şi „Vaşcăpău“ datate din Epoca bronzului (Cultura Suciu de Sus), precum şi aşezarea fortificată „Cetatea“ (datată din Epoca medievală) reprezintă câteva repere ale istoriei acestor meleaguri. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul piscicol reprezintă principala ameninţare la adresa speciilor de peşti din sit. Râul Vişeu, afluent de stânga al Tisei, aduce prin apele sale o încărcătură de poluanţi rezultaţi din activităţile miniere care s-au desfăşurat în trecut în zonele Baia Borşa, Repedea şi Poienile de Sub Munte (poluare minieră remanentă). Calitatea apei Tisei superioare este influenţată de lipsa totală sau parţială a canalizării şi staţiilor de epurare a apelor menajere (poluare cu ape menajere) în zonă. aDministrarea sitului Există poteci şi drumuri pentru vizitare. Sunt necesare bariere, un centru de vizitare/informare, puncte de informare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, vetre de foc, amenajări pentru colectarea deşeurilor, precum şi dotarea cu panouri de informare şi panouri pentru orientare cu hărți. 0 1,9 3,8 tisa suPerioară - ro SCi 0251 (printre care salamandra, tritonul de munte, broasca roşie de pădure, broasca râioasă), două specii de reptile (şarpele lui Esculap şi şopârla cenuşie), 37 specii de păsări, 14 specii de mamifere (arici, cârtiță, liliac mare cu nas potcoavă, liliac mic cu nas potcoavă, liliac mare cu bot ascuţit, iepure, mistreț, vulpe, veveriță roşie, pârş, şoarece de pădure, căprioară). Aproximativ 90 de specii de păsări cuibăresc în zona luncii Tisei şi a pădurilor aluviale ale acesteia, dintre acestea 23 fiind direct legate de mediul acvatic şi 67 de cel forestier. Râul Tisa este important la nivel internaţional datorită migraţiei păsărilor, reprezentând zonă de refugiu de iarnă pentru speciile nordice. În pasaj pot fi văzute păsări precum vulturul pescar, cufundarul mic, rața neagră. Prezențe constante în sit sunt huhurezul mare, ciocănitoarea verde, ciocănitoarea pestriță mare, ciocănitoarea neagră, pânțăruşul, silvia cu cap negru, bufnița. 5,7 km 595 topliţa - SCauNul rotuNd borSeC - ro SCi 0252 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Borsec, Sărmaş, Topliţa. supraFaţa: 5.466 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 57‘ 41‘‘; Long. E 25˚ 29‘ 50‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1407 max., 739 min., 1055 med. topliţa - SCauNul rotuNd borSeC - ro SCi 0252 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este racordat la circuitul căilor rutiere prin DN15 (Topliţa-Piatra Neamţ) şi E578 (Braşov- Miercurea Ciuc-Tg.Mureş). DJ128 face legătura între Ditrău şi Borsec, iar DJ174A între Topliţa şi Bilbor. Borsecul se află la o distanţă egală (130 km) de Miercurea Ciuc, Târgu Mureş şi Piatra Neamţ. Legătura feroviară se face prin staţia Topliţa, aflată pe magistrala Braşov-Ciceu-Deda-Dej-Baia Mare, situată la 26 Km de Borsec. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx). caracterizarea Sitului prezentare generală Izvoarele petrifiante cu formare de travertin din sit reprezintă un habitat de interes comunitar de o mare valoare conservativă, fiind printre puţinele de acest tip din România şi Europa. Tot aici întâlnim şi cele trei specii de carnivore mari, ursul, lupul şi râsul. O caracteristică specială a sitului o constituie prezenţa unor activităţi postvulcanice de tip mofetic, prin emanarea bioxidului de carbon şi a hidrogenului sulfurat. Dintre fenomenele carstice deosebite amintim Peştera Urşilor, Peştera de Gheaţă, Peştera Scaunul Rotund, Cetatea Bufniţelor, precum şi numeroase doline. Situl include şi rezervaţia naturală Scaunul Rotund. Biotopul geologie/geomorFologie Situl cuprinde creasta principală a Carpaţilor Orientali între pasul Közrez şi Creangă, precum şi o zonă cu o suprafaţă similară aflată la est şi vest de aceasta. La vest, peisajul este unul cu văi adânci, cu versanţi abrupţi, iar spre est include o parte a Depresiunii Borsec. Din punct de vedere geologic, zona este extrem de variată, cu roci metamorfice denumite după numele localităţii Ditrău (ditroit, respectiv depozite de lignită şi travertin). Din punct de vedere morfologic, Depresiunea Borsec se împarte în două părţi distincte. Prima este situată în SV, fiind mai joasă, cu altitudinea medie de 800 m. Cea de-a doua este situată în NE, fiind mai înaltă cu circa 80-100 m. În general, regiunea se caracterizează prin munţi de înălţime mijlocie, rotunjiţi, larg lobaţi, cu relief carstic, în deplină concordanţă cu structura geologică. Zona bazinului propriu-zis prezintă suprafeţe aproape plane pe care sunt instalate pe alocuri zone de înmlăştinire datorate impermeabilităţii rocilor marnoase. Zonele ocupate cu travertine din partea de NE a depresiunii s-au dezvoltat sub formă de petice, dintre care cel mai bine reprezentat ocupă o zonă de circa un kilometru pătrat delimitată de Valea Vinului la sud, Valea Usturoi la nord şi pârâul Borviz la est. Zonele ocupate de travertine au aspect relativ plat, cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul văii Vinului. Zona prezintă aspectul clasic al re- giunilor carstice, găzduind mai multe peşteri de dimensiune mică şi medie. pedologie Clasele de soluri din sit sunt reprezentate de molisoluri în pădurile de amestec de fag cu răşinoase, argiluvisoluri – sol brun podzolit în pădurile de fag, cambisoluri în pădurile de amestec, spodosoluri în pădurile de molid şi soluri neevoluate (litosoluri, regosoluri). Hidrologie Tipul de regim hidrologic este cel carpatic, cu ape mari primăvara şi cu viituri de vară şi toamnă (alimentate din precipitaţii). Apele de suprafaţă sunt reprezentate de pâraie tributare Pârăului Vinului, afluent al Bistricioarei, respectiv Pârâului Secu, afluent al Mureşului. În Borsecul de Sus se regăsesc Pâraiele Usturoi (care drenează izvoarele minerale), Hanzkel şi Nadăşa, iar în Borsecul de Jos se află Vinul Mare, Vinul Mic, Malnaşul şi Nyireş. Izvoarele Depresiunii Borsec provin din fâşia de calcare dolomitice, surse caracterizate de acumularea apei în fisuri şi goluri carstice (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) sau sunt cantonate în tuf calcaros, cu o circulaţie prin fisuri şi zone de alterare (izvoarele 10, 11, 15). Izvoarele cele mai importante calitativ şi ca debit sunt izvoarele de apă carbogazoasă, bicarbonatată, întrebuinţată la îmbuteliere, cure externe şi interne. Izvoarele de apă minerală au o compoziţie chimică apropiată şi stabilă în timp, cu debite variabile dar suficiente pentru a putea fi utilizate economic. În prezent, apele minerale reprezintă principalul motor economic din zona Borsec. Caracterele de mineralizare le încadrează în grupa apelor minerale mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase şi hipotone. aspeCte ClimatologiCe Prin aşezarea sa geografică, situl aparţine climatului subalpin de depresiune. Temperatura medie anuală este de 5 oC, cu temperaturi medii minime de –5 oC până la –7 oC în luna ianuarie şi de 15 oC în luna iulie. Variaţiile mici de temperatură, vânturile puţine, aerul curat bogat în ozon sunt caracteristicile bioclimatului de tip montan, tonic, stimulent şi cu aeroionizare preponderent negativă, puternic sedativă, din zonă (care permite alternanţe de tratament cu agenţi şi tratament fizioterapeutic, băi de soare şi de aer ionizat). BioCenoza vegetaţia Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită cu păduri de conifere (molid), iar pe alocuri, datorită unor factori climatici şi antropici, se pot întâlni şi alte forme de vegetaţie precum păşunile alpine din regiunile de mare altitudine şi vegetaţia de mlaştină de pe lângă cursul unor pârâuri. Pădurile sunt compuse din conifere, în proporţie de 95%, printre care se găsesc pe alocuri şi mici grupuri de foioase, respectiv păşuni împădurite cu fagi bătrâni. Dintre conifere, molidul este cel mai răspândit, exemplarele de peste 100 de ani şi înălţimi de 32-34 m neconstituind o raritate, unele ajungând până la 50 m înălţime şi 1 m diametru. Dintre speciile de foioase, sunt tipice fagul, arţarul de munte şi frasinul. Din punct de vedere biogeografic, una dintre valorile naturale cele mai importante ale zonei este mesteacănul pitic, relict glaciar. În prezent mai există numai căteva exemplare împrejmuite pe o suprafaţă de 100 m2 în Borsecul de Sus. Este de remarcat prezenţa unor păşuni cu arbori solitari (mai mult fag) la est de Pasul Creangă şi la vest de satul Secu. Pe masivul de travertin este prezentă specia prioritară papucul Doamnei. Fauna Pădurile din zonă sunt habitate ideale pentru carnivorele mari (urs, lup, râs). În pârâuri putem întâlni zglăvoaca, pastrăvul de munte şi chişcarul. Dintre amfibieni putem enumera tritonul carpatic, tritonul alpin şi broasca roşie de munte. Cercetări recente atestă prezenţa cocoşului de munte, a ieruncăi, viesparului, acvilei ţipătoare mici, acvilei ţipătoare mari, ciocănitorii cu spatele alb, ciocănitorii cu trei degete, muscarului sur şi ciocârliei de câmp. aSpecte socio-economice Și culturale Localităţile din sit au o populaţie care totalizează cu puţin peste 20000 de locuitori, cu o tendinţă descrescătoare. Principalele activităţi economice sunt legate de agricultură, exploatarea izvoarelor de apă minerală (îmbuteliere), exploatarea şi prelucrarea lemnului, turism şi servicii conexe. În localitatea Topliţa există şi industrie textilă şi a încălţămintei. Localitatea Borsec este declarată staţiune începând cu 1804 datorită prezenţei izvoarelor de ape minerale carbogazoase, cunoscute pentru efectul lor benefic încă din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. În 1806 începe exploatarea industrială în butelii de sticlă fabricate la Borsec. În primul an au fost îmbuteliate trei milioane de litri de apă minerală, transportate cu căruţele în cele patru zări, ajungând până la Viena. Apa captată în puţ de la izvoarele 1 şi 2 a fost turnată în sticle astupate cu dopuri de plută etanşate prin ceruire. Este interesant că îmbutelierea s-a făcut doar în zilele cu soare, când presiunea atmosferică era maximă, deci şi conţinutul de CO2 era maxim. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan internaţional, prin medalia Târgului Internaţional de la Viena (1873), medalia de argint şi diploma de onoare obținute la expoziţiile organizate în 1876 la Berlin şi Triest, diploma de onoare a Expoziţiei de la Paris (1878). În localitate, nota arhitectonică este dată de vilele construite în secolul al XIX-lea, care sunt în prezent obiectul unui proiect REGIO privind reînnoirea tradiţiilor balneare şi promovarea valorilor turistice şi balneoclimaterice. Localitatea Topliţa (numele înseamnă „izvor de apă caldă“) este menţionată documentar pentru prima dată în 1567. Conform istoricului Ptolemeu, în arealul oraşului ar fi existat o cetate dacică (Sangidava), nedescoperită până în prezent pe teren. Biserica romano-catolică din Topliţa este a doua ca înălţime din România, iar Biserica Sf. Caterina (construită în sec. XVII) şi Biserica de lemn a Mănăstirii Sfântul Ilie (1842) completează lista monumentelor istorice şi de arhitectură din localitate. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Situl este ameninţat de reluarea activităţii de extracţie a travertinului. În prezent nu funcţionează nicio exploatare minieră din cele existente în zonă (lignit şi travertin). aDministrarea sitului Există panouri pentru orientare în Borsecul de Sus, un punct de informare turistică, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee tematice. 0 596 1 2 3 km traSCău - ro SCi 0253 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Aiud, Bucium, Cricău, Galda de Jos, Ighiu, Livezile, Meteş, Mirăslău, Mogoş, Ocoliş, Ponor, Poşaga, Rimetea, Râmeţ, Stremţ, Sâlciua, Zlatna, Întregalde. Județul cluj: Băişoara, Iara, Moldoveneşti. supraFaţa: 50.064 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 20‘ 11‘‘; Long. E 23˚ 29‘ 21‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni, Podişul Transilvaniei altitudinea: 1419 max., 254 min., 849 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6170 - Pajişti calcifile alpine şi subalpine; 6190 - Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis); 8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9150 - Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91H0* - Vegetaţie forestieră panonică cu Quercus pubescens; 91v0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 91Y0 - Păduri dacice de stejar şi carpen; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (VaccinioPiceetea); 9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană; 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 91Q0 - Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: Liliac cârn (Barbastella barbastellus) • Liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros) • *Lup (Canis lupus) • Râs (Lynx lynx) • Liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi) • Liliac comun (Myotis myotis). nevertebrate: Euphydryas maturna • Cosaş (Isophya stysi) • *Callimorpha quadripunctaria • Eriogaster catax • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • Colias myrmidone • Leptidea morsei • Cosaş (Isophya costata) • Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Catopta thrips. pești: Zglăvoc (Cottus gobio). caracterizarea sitului prezentare generală Situl acoperă Munţii Trascău, fiind incluse aici şi o parte a masivului Muntele Mare-Scăriţa Belioara şi un platou cu sălaşe de vară caracteristice Munţilor Apuseni. Importanţa sitului rezidă în bogăţia şi diversitatea tipurilor de habitate (15 tipuri de habitate naturale de interes comunitar), precum şi într-o asociaţie vegetală endemică pentru România, Helictotrichetum decori. Situl include 31 de rezervaţii naturale, numeroase chei cu floră şi faună bogate, valoroase din punct de vedere conservativ. Exo şi endocarstul sunt bine reprezentate, acesta din urmă având o valoare speologică de excepţie şi fiind cel mai important adăpost din Europa pentru hibernarea liliecilor. În sit au fost identificate recent specii de plante de interes comunitar precum capul şarpelui, aerelul, stânjeneii, dediţelul, gălbinarea şi cîrcelul. Situl găzduieşte multe specii de interes comunitar, şapte specii de mamifere, trei specii de amfibieni, 11 specii de nevertebrate. Este remarcabilă prezenţa cosaşului transilvan, specie endemică pentru Carpaţi. Peştera Huda lui Păpară adăposteşte cea mai mare aglomerare de lilieci hibernanţi din Europa (120000 de indivizi). Cercetări recente au permis identificarea în peşterile Huda lui Păpară, Poarta Zmeilor şi Peştera Mare din Cheile Runcului a speciilor de interes comunitar liliac mare cu potcoavă şi liliac comun mic. Situl prezintă elemente floristice iubitoare de căldură şi uscăciune pe de o parte şi elemente arctice şi alpine pe de altă parte. Dintre formele arcto-alpine, floarea reginei coboară până la 500 m altitudine în Cheile Întregalde şi Cheile Râmeţului. Pe Șesul Craiului, la altitudinea de 1300 m se găsesc specii arcto-alpine circumpolare precum arginţica, strugurii ursului, cupa, foaia grasă. Aici se află şi punctul cel mai nordic de răspândire al odogacilor, specie mediteraneană. Dintre imixtiunile submediteraneene este notabilă prezenţa stejarului pufos şi a garoafei balcanice. O valoare conservativă particulară o are pădurea de larice (zadă) de la Vidolm. Pădurea formată de acest relict glaciar este compactă, acoperă circa 44 ha, se întinde pe o pantă cu diferenţă de altitudine de la 850 la 1267 m şi este formată din arbori de 35-40 m înălţime. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Trascăului sunt delimitaţi de Cheile Turenilor în N şi NE şi de Valea Ampoiului în S şi SV, pe o lungime de 75 km. Delimitarea E-SE este făcută de valea Mureşului, iar cea vestică de văile Ampoi şi Galda, ce separă Trascăul de Munţii Metaliferi. Valea Arieşului delimitează la nord Trascăul de Muntele Mare. Altitudinea medie este de 850 m. Partea de sud a masivului are vârfurile cele mai înalte (Dâmbâu – 1369 m), iar partea centrală şi de nord prezintă mai multe vârfuri în jur de 1200 m. Fragmentarea reliefului este redusă în zona calcarelor şi creşte treptat spre sud şi nord, unde apar multe chei şi defilee. Exocarstul este reprezentat prin masive, lapiezuri, doline, uvale, şi chei, iar endocarstul este reprezentat prin cele 321 de peşteri, precum şi prin avenuri spectaculoase (la Vânătare). Caracteristic este numărul mare de chei la altitudini între 500 şi 900 m (Cheile Turenilor, Cheile Turzii, Cheile Vălişoarei, Cheile Rămeţului etc.) O altă formă de exocarst este carstul de platou, întâlnit în Bedeleu, Râmeţ, Ciumărna, cu doline, lapiezuri şi peşteri. Există şi forme de relief dezvoltate pe ofiolite (în nord), şisturi cristaline (în NV, urmând valea Arieşului) şi pe gresii, argile şi marne (în sud, înspre valea Ampoiului). trascău - ro SCi 0253 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este E81 (Cluj-Alba Iulia). Din DN75 (Turda-Câmpeni) se poate ieşi în dreapta la Ocoliş (pentru Cheile Runcului) sau la Poşaga de Jos (pentru Scăriţa-Belioara). Pentru Cheile Ampoiţei şi Cheile Caprei accesul se face din DN74 (Alba Iulia-Zlatna-Câmpeni). Există şi drumuri judeţene din Aiud, Teiuş şi Ighiel, precum şi o reţea de drumuri locale care ajung în sit. Ţelna, Bucerdea, Craiva şi Cricău. Apele subterane se găsesc în formaţiuni poroase şi carstice. Cele din formaţiunile poroase sunt întâlnite în pietrişurile şi nisipurile aluvionare din lunci şi terase, reprezentând cele mai importante resurse subterane de apă ale sitului. Apele subterane cantonate în pietrişuri, nisipuri şi argile se găsesc în Piemontul Trascăului. Iezerul Ighiel (380 ha), situat pe platoul carstic Ciumerna la 924 m altitudine, este considerat cel mai mare lac natural carstic din România. Celelalte lacuri din sit sunt mai degrabă ochiuri de apă semipermanente, formându-se în perioada topirii zăpezilor şi a ploilor abundente. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală moderată. Temperaturile medii anuale se înscriu între 5,5 şi 6,7 °C în vest iar în est variază între 8,5 şi 9,8 °C. Aceste diferenţe se datorează creşterii altitudinii medii de la est la vest. Iernile sunt relativ blânde, iar verile moderate. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este cuprinsă între 900 şi 1200 mm (prezentând variaţii legate de altitudine, de impactul reliefului montan cu mişcarea orizontală a maselor de aer umed). Zăpada este abundentă. Vânturile suflă predominant dinspre culoarul Mureşului, respectiv din direcţia V-SV. Caracteristice şi frecvente sunt vânturile locale numite şi vânturi de munte (curenţi termici ascendenţi de intensităţi diferite în funcție de sezon şi insolație). BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este de o bogăţie aparte, datorită suprafeţei mari a acestuia, diferenţelor altitudinale importante, alternanţei între culmi împădurite şi depresiuni, numărului mare de cursuri de apă si de chei, mozaicului de expoziţii, de tipuri de substrat şi de tipuri de sol etc. La poalele munţilor, în formă de petice, există păduri edificate de specii de stejar, întrerupte de fâneţe sau terenuri agricole. Gorunetele ocupă partea de SE, la altitudini cuprinse între 200 şi 700 m şi precipitaţii de 650800 mm. Se găsesc pe versanţii estici ai Bedeleului, pe substrat calcaros, pe pante domoale cu expoziţii variate. Printre speciile de arbori care participă la edificarea stejăretelor sunt frasinul, teiul, carpenul. Vegetaţia ierboasă este dominată de specii precum iarba câmpului. Vegetaţia de pajişti, dezvoltată în etajul pădurilor de gorun în amestec cu fag, aparţine pajiştilor secundare cu iarba câmpului şi păiuş cantonate pe suprafeţele mai însorite. Padurile de stejar cu fag apar între 300 şi 700 m, pe versanţii sudici şi pe crestele dealurilor. Esenţa edificatoare este gorunul, în amestec cu fag şi, mai rar, cu carpen sau cireş. Deasupra se întind pădurile de fag, pure sau în amestec, ce urcă pe culmi, cu intercalări de vegetaţie secundară în zonele defrişate. Făgeto-cărpinetele apar pe pante moderate, pe versanţi umbriţi şi văi, la altitudini de 300-800 m, fiind edificate de fag şi carpen în amestec cu gorun, cireş, paltin de munte, pedologie Substratul, covorul vegetal, expoziţia, altitudinea şi factorii climatici au indus o varietate semnificativă a tipurilor de sol. Pe creastă şi pe versanţi apar solurile scheletice, pe pantele împădurite domină solurile brune de pădure, iar în zonele depresionare sunt prezente solurile aluvionare. În învelişul de sol predomină districambosolurile, asociate cu litosoluri pe versanţi. Arealele cu lapiezuri prezintă un înveliş pedologic alcătuit din rendzine, litosoluri, eutricambosoluri. În zonele depresionare şi pe terasele râurilor, majoritare sunt luvosolurile, preluvosolurile şi eutricambosolurile. În luncile râurilor sunt întâlnite în principal aluviosoluri, adesea cu proprietăţi gleice. Hidrologie Bazinele principale care drenează situl sunt Arieşul (cu originea în Munţii Bihor) şi Ampoiul (cu izvoarele în Munţii Metaliferi). Alte cursuri de apă cu debit important sunt Aiud, Ştremţ şi Galda, care izvorăsc din Trascău. Arieşul are afluenţi importanţi pe partea stângă a cursului mijlociu (Poşaga, Ocoliş, Ocolişel şi Iara, tributare Mureşului). Pe partea dreaptă a Arieşului, Pârâul Oncăşeştilor parcurge Peştera Huda lui Păpară. O particularitate o prezintă bazinul hidrografic al Ampoiului, în partea estică găsindu-se platoul carstic Ciumerna. Cursurile de apă ce izvorăsc de aici reprezintă izvoarele râurilor Ampoiţa, Ighiu, 597 trascău - ro SCi 0253 ulm, frasin, tei sau plop. Stratul arbustiv este alcătuit din alun, păducel, sânger, soc iar stratul ierbos este format din vinariţă şi colţişor. Pădurile dominante în sit sunt făgetele, cu aspect fragmentat din cauza defrişărilor făcute de-a lungul timpului, pentru a obține păşuni şi terenuri agricole. Aceste făgete sunt pigmentate cu paltin de munte, ulm de munte, uneori cu brad sau molid. Stratul arbustiv este edificat de tulichină, soc, soc roşu, alun, iar stratul ierbos este format din specii carpatice precum brusturul negru, breabănul, mierea ursului. Pe luncile râurilor Ampoi şi Arieş există o vegetaţie caracteristică formată din esenţe lemnoase (salcie, plop, arin negru) şi specii ierboase (rogoz, stânjenel de baltă). Vegetaţia de stâncărie este alcătuită din pajişti dominate de coada iepurelui şi iarba deasă, iar cea specifică grohotişurilor formează asociaţii de ferigi, sânziene albe, sugărel, dumbăţ sau cimbrişor. Cea mai joasă altitudine din Europa la care se întâlneşte floarea de colț este în Cheile Întregalde (500 m). În apropiere se găsesc trei poieni cu narcise (Piatra Cetii, Necrileşti şi Tecşeşti). Sunt frecvente plantaţiile de pin şi molid pe abrupturi instabile din apropierea localităţilor. În chei şi pe pereţii calcaroşi vegetează izolat tisa. aDministrarea sitului În sit există panouri de informare şi panouri pentru orientare cu hărţi, dar este necesară suplimentarea acestora. Sunt necesare centre/puncte de informare, precum şi poteci şi drumuri pentru vizitare (grupate în trasee tematice). Există amenajări pentru campare (Iezerul Ighiu, Vânătată, Sub Piatră, Huda lui Păpară, Rimetea, Colţeşti), dar trebuie amenajate pentru fiecare rezervaţie în parte locuri pentru depozitarea deşeurilor. Fauna Fauna de mamifere este foarte diversă (peste 40 de specii), fiind reprezentată de toate categoriile ecologice. Speciile comune de insectivore şi rozătoare au o distribuţie difuză şi sunt întâlnite în toate tipurile de habitate, fiind de menţionat pârşul de alun, pârşul mare şi pârşul cu coadă stufoasă. Datorită bogăţiei în peşteri a sitului, acestea sunt folosite de lilieci ca adăpost, pentru reproducere sau pentru hibernare: Peştera Huda lui Păpară, Peştera Zmeilor, Peştera Mare din Cheile Runcului şi Peştera Liliecilor din Cheile Ampoiţei. Diversitatea speciilor este notabilă, ilustrată de liliacul mare cu potcoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul mediteranean cu potcoavă, liliacul comun, liliacul comun mic, liliacul cu aripi lungi, liliacul cârn, liliacul pitic, liliacul pigmeu, liliacul de amurg, liliacul urecheat cenuşiu şi liliacul de apă. Carnivorele mari sunt reprezentate prin urs, lup şi râs (lupul având tendinţă de creştere a densităţii). Alte carnivore sunt hermelina, nevăstuica, dihorul, vidra, bursucul, jderul de copac, jderul de piatră, pisica sălbatică, vulpea. Mistreţul este şi el prezent în sit alături de căprioară şi cerb. Herpetofauna este bine reprezentată prin 13 specii de amfibieni (salamandră, triton cu creastă, ghiţălar, izvoraş cu burta galbenă, broasca roşie de munte, broasca roşie de pădure, brotăcel). Specii de reptile frecvent întâlnite, a căror prezenţă este favorizată de exocarst, sunt şopârla de ziduri, şopârla de munte, şopârla de câmp, guşterul, năpârca, şarpele de alun, şarpele lui Esculap şi vipera neagră. S-a remarcat apariţia unor specii de peşti de câmpie şi de deal (clean şi biban) din cauza presiunii antropice asupra cursurilor de apă din aceste zone. În etajul colinar întâlnim scobarul, alături de clean, mreană, morunaş, lipan şi moioagă. La altitudini de peste 600 m, unde apa râurilor este bine oxigenată şi rece (max. 16 °C), ihtiofauna este formată din păstrăv, zglăvoacă, boiştean şi molan. Pe aria sitului au fost identificate peste o mie de specii de fluturi de zi şi de noapte. Dintre acestea, şase specii sunt strict protejate şi de interes conservativ (fluturele maturna, molia catax, fluturele vărgat, fluturele roşu de mlaştină, Catopta thrips, albilița portocalie şi albilița mică). Grupul gândacilor cuprinde specii strict protejate (croitor marmorat, cărăbuş de mai, croitor alpin al fagului, rădaşcă şi croitor). Fauna de nevertebrate, pe cât de diversă pe atât de vulnerabilă, include specii endemice cu populatii extrem de reduse. Ornitofauna cuprinde peste 130 de specii (acvilă de munte, drepnea mare, fluturaş de stâncă, mierlă de piatră, bufniţă, ciuş etc.). aSpecte socio-economice Și culturale Activităţile economice care se desfăşoară în zona sitului sunt legate de agricultură (pomicultură, viticultură, legumicultură, creşterea animalelor), industria lemnului (exploatarea şi prelucrarea lemnului), industriile minieră şi metalurgică, industria textilă, precum şi de turism şi comerţ (în special agroturism, turism rural şi ecologic). În sit şi în vecinătatea acestuia sunt prezente numeroase aşezări, dar populaţia acestora nu este semnificativă (oraşele Zlatna şi Aiud au împreună circa 35000 de locuitori). Industriile minieră şi metalurgică includ exploatarea calcarului, fabricarea varului, balastiere şi cariere de piatră (Zlatna), exploatarea dacitului (Jidovina). Cetatea Aiudului (sec. XIII-XVI) este construită din piatră brută (având grosimea zidurilor de 1,20 m) şi întărită cu turnuri (al Blănarilor, Măcelarilor, Croitorilor) aparţinând breslelor meşteşugăreşti. În prezent adăposteşte Muzeul de Istorie din Aiud. Castelul Bethlen (sec. XVI-XVII), palat voievodal care a aparţinut principelui ardelean Gabriel Bethlen (între anii 1612-1629), găzduieşte acum Muzeul de Ştiinţe Naturale. În zonă există mai multe biserici fortificate construite în secolul al XV-lea precum Biserica fortificată cu zid de incintă din satul Şard şi Biserica Evanghelică-Luterană din satul Ighiu (fondată de saşi). Mănăstirea Râmeţ (sec. XIV) păstrează vechea biserică de piatră şi picturi datorate maestrului Mihul de la Crişul Alb (1483), picturi din 1741 în stil postbrâncovenesc executate de echipa de maeştrii în frunte cu Grigore Ranite. Clădirea arhondaricului (sec. XVI) a găzduit prima şcoală româneasca din zonă iar în prezent adăposteşte un muzeu de covoare şi icoane pe lemn. Localitatea Rimetea reprezintă un sit arhitectonic original (eclectic prin influenţele săseşti), găzduind Muzeul Etnografic (3000 de exponate de port popular, unelte agricole şi de minerit, piese de ceramica) şi Cetatea Colţeşti (cu incinta şi două donjoane bine conservate). Tot în Rimetea se păstrează „Fărşangul“, o tradiţie populară maghiară care are loc de Lasăta Secului, înainte de Paşte. Înmormântarea Fărşangului înseamnă sfârşitul balurilor din timpul acestei sărbători şi a distracţiei din timpul iernii, marcând începutul primăverii. 598 activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Poluarea Arieşului, incendierea pajiştilor, braconajul şi tăierile ilegale au un impact negativ important asupra sitului. În ultimii ani se manifestă o tendinţă clară de depopulare a satelor şi localităților din zonă, existând un risc major de dispariţie a unor activităţi tradiţionale care dau nota de originalitate a Trascăului. 0 1,6 3,2 4,8 km tuFurile CalCaroaSe diN valea bobâlNa - ro SCi 0254 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Rapoltu Mare. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 54‘ 7‘‘; Long. E 23˚ 6‘ 50‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 385 max., 321 min., 373 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul pe cale rutieră se face din DJ107A (Simeria-Geoagiu). Din localitatea Bobâlna se înaintează pe Valea Bobâlnii, circa 1 km în amonte, până la limita sudică a sitului. Simeria este o importantă stație CFR (nod de cale ferată). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl adăposteşte izvoare termale carbonatice care prin intensa depunere a carbonatului de calciu au dus la formarea tufurilor calcaroase. Aceste izvoare petrifiante cu formare de travertin (tuf calcaros) reprezintă un tip de habitat foarte rar în Europa şi în România, de mare valoare conservativă. Depozitele de tuf formează umplutura văii fiind depuse peste formaţiunile cristaline şi având o extindere de circa 2,5 km, cu lăţimi cuprinse între 50 şi 150 m. Pe această porţiune, valea a realizat câteva rupturi de pantă, prin depunerea unor praguri de tuf. Pentru a conserva habitatul prioritar, foarte restrâns ca suprafaţă, este indispensabil să se păstreze în acelaşi timp habitatele asociate şi sistemul hidrologic de care depind acestea. Biotopul geologie/geomorFologie Munţii Metaliferi, dispuşi între culoarul Deva-Ormindea şi Ampoi, între valea Mureşului şi depresiunea Brad, sunt formaţi în principal din nuclee cristaline, roci sedimentare şi magmatite. Primul ciclu de sedimentare coincide cu depunerea calcarelor, gradul de răspândire al arealurilor carstice fiind unul ridicat. Manifestările postvulcanice au condus la apariţia de izvoare minerale precum cele de la Păuliş, Boholt, Hărţăgani, Trestia, Banpotoc, Cărpiniş, Rapolt, Rapolţel, Bobâlna, Geoagiu Băi, Bozeş şi Băcâia. Apele minerale termale pătrund în calcare, a căror dizolvare se realizează lent, rezultând numeroase peşteri şi caverne. Peşterile din tufurile calcaroase iau naştere în depunerile masive de tufuri sau travertinuri, ca urmare a faptului că acestea pot forma cascade de calcar în spatele cărora rămân spaţii libere. Rocile sedimentare din zona sitului s-au format prin depunerea bicarbonatului de calciu provenit din apele calcaroase şi din apele izvoarelor minerale. pedologie Tipurile genetice fundamentale de soluri pe substrat bazic calcaros sunt reprezentate prin eutricambosoluri (soluri brune) şi hidrisoluri. Hidrisolurile s-au format şi evoluează în condiţii de exces de umiditate permanent sau temporar. Hidrologie Situl se află de-a lungul râului Bobâlna care, împreună cu cei doi afluenţi ai săi Apa Rece şi Apa Caldă, face parte din bazinul hidrologic al râului Mureş. În partea de nord a comunei Bobâlna se află izvoare de apă mezotermală cu temperatura de 17 oC. aspeCte ClimatologiCe Climatul zonei este caracteristic celui de colină şi deal, cu specific de microclimat local. Variaţiile atmosferice sunt relativ scăzute, presiunea atmosferică este uniformă, osciaţiile temperaturii şi umezelii aerului destul de reduse, predominând timpul senin. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7,5 şi 8 oC. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 950 şi 1425 mm. Primăvara se formează vânturi de tip foehn, care determină accelerarea intrării în perioada de vegetaţie a plantelor. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului este cea specifică cursurilor de apă, cu arinişuri la care se adaugă plante iubitoare de căldură, păduri de stejar şi fag, păduri de conifere (preponderent brad). Pe valea Bobâlnei s-a remarcat o populaţie abundentă de rodul pămân- tului. Pe stâncile calcaroase s-au semnalat exemplare de garofiţă albă de stânci (barba ungurului). Fauna Fauna sitului este caracterizată prin elemente specifice pădurilor de foioase cu stejar şi fag care se dezvoltă pe versanţii văii Bobâlnei şi ai afluenţior săi cum ar fi căpriorul, vulpea, lupul, pisica sălbatică, mistreţul, veveriţa, bursucul, jderul, ariciul. Ornitofauna este reprezentată de bufniţă, şorecar comun, uliu păsărar, gaiţă, ciocănitoare sură, ciocănitoare verde (ghionoaie verde), prigorie. Dintre amfibieni menţionăm broasca mică de lac, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul comun. Reptilele sunt reprezentate prin şarpele de casă şi guşter. Se mai pot întâlni diverse specii de gândaci şi fluturi. aSpecte socio-economice Și culturale Nu există comunităţi umane/localităţi permanente în sit. Acesta se află pe teritoriul administrativ al comunei Rapoltu Mare care are în componenţă cinci sate (Rapoltu Mare, Bobâlna, Boiu, Folt şi Rapolţel) cu o populaţie totală de 2065 de locuitori. Primele atestări documentare scrise diferă pentru fiecare sat. Satul Folt apare istoriografic încă din 1321, Rapolţel este atestat din anul 1513, iar Rapoltu Mare este menționat schimbându-şi statutul din cel de târg în cel de sat între 1515 şi 1541. Situl arheologic Măgura Uroiului cuprinde dealul cu acelaşi nume şi terasele înconjurătoare de la poale. Cercetarea arheologică desfăşurată pe terasele Măgurii Uroiului a dus la identificarea unei aşezări pre şi protoistorice. Dintre monumentele aflate în vecinătatea sitului menţionăm Biserica reformată din satul Rapoltu Mare (sec. XIV) şi Castelul contelui Veress din Bobâlna (sec. XVIII). tufurile calcaroase din valea bobâlna - ro SCi 0254 supraFaţa: 16 ha Bioregiunea: Continentală activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul este o activitate ilegală practicată sporadic atât în aria sitului cât şi în afara perimetrului acestuia. Exploatarea carierelor are un impact major asupra sitului. aDministrarea sitului Sunt necesare panouri de informare, panouri de avertizare/ atenţionare, panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee sau poteci turistice şi tematice, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 599 turbăria de la dersca - ro SCi 0255 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Lozna. supraFaţa: 12 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 56‘ 0‘‘; Long. E 26˚ 15‘ 46‘‘ eCoregiunea: Podişul Sucevei altitudinea: 292 max., 288 min., 292 med. turbăria de la dersca - ro SCi 0255 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Dorohoi se poate ajunge în sit pe DJ291B, care trece prin extremitatea sudică a acestuia, iar din oraşul Siret, pe DJ29C (SiretBotoşani) se poate merge până la intersecția spre Călineşti, de unde se intră pe DJ291B, care duce la sit. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 7120 - Turbării degradate capabile de regenerare naturală; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Arytrura musculus. plante: Angelică de baltă (Angelica palustris). caracterizarea sitului prezentare generală Situl protejează un habitat rar de turbărie eutrofă care se află într-o stare excelentă de conservare şi în care grosimea stratului de turbă ajunge până la 6 m. El adăposteşte unele specii de plante rare superioare din flora României şi este format din mai multe specii de asemenea rare de muşchi de turbă. Sunt conservate aici şi o populație de angelică de baltă şi una de fluture buhă, ambele fiind specii de inters comunitar. Situl se suprapune peste rezervaţia naturală cu acelaşi nume. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl se încadrează în Platforma Moldovenească, ce posedă un pachet de sedimente în grosime de 1000-5000 m. Fundamentul cristalin este alcătuit din micaşisturi şi şisturi amfibolice, iar în partea superioară sunt prezente rocile epimetamorfice, rocile carbonatice şi cele porfirogene. Stiva de sedimente dispuse peste fundamentul cristalin aparţine paleozoicului, mezozoicului şi neozoicului. pedologie Solul este reprezentat de un strat de turbă eutrofă format pe strat impermeabil de argilă peste care se află un strat de pietriş de râu. mierla neagră, gaița, pițigoiul mare, turturica, coțofana, vrabia de câmp sau măcăleandrul. Fauna de mamifere din zona sitului este reprezentată prin căprior, rare exemplare de mistreţ, vulpe, iepure de câmp şi mai multe specii de micromamifere. aspecte socio-economice Și culturale Economia comunei se bazează în principal pe cultivarea terenului şi creşterea animalelor. În comunitățile din sit gospodăriile sunt încălzite cu lemne, iar alimentarea cu apă potabilă se face în sistem individual din fântâni sau foraje. Nu există canalizare. În vecinătatea sitului a fost descoperită o aşezare care datează din secolele IV-V. Într-un alt punct arheologic din zonă au fost descoperite un grătar de silex, fragmente ceramice, un depozit de unelte agricole şi peste 50 de piese de fier întregi şi fragmentate, alături de un bogat material fosil (cranii de cerb, mistreţi şi coarne de bou), toate datând din cea de-a doua epocă a fierului. Astăzi există în satul Lozna Muzeul de etnografie cu o bogată colecție de articole de port popular şi obiecte din gospodăriile tradiționale ale zonei. Acest sat şi-a câştigat un renume şi în privinţa manifestărilor culturale. Anual are loc „Parada portului de Iarnă“, un eveniment îndelung apreciat de localnici, iar la fiecare sfârşit de an, taraful local şi Ansamblul Lozneanca participă la festivalul „Din Străbuni, din Oameni Buni“ organizat în municipiul reşedinţă de judeţ, unde artiştii Loznei prezintă obiceiuri tradiţionale din zonă. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Au loc extrageri de material turbos cu caracter accidental atât în sit cât şi în exteriorul acestuia. aDministrarea sitului În sit există poteci şi drumuri pentru vizitare şi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare. Hidrologie Afluent al Siretului, râul Bahna izvorăşte din mlaştina eutrofă de la Dersca, vărsându-se în Siret lângă satul Lunca, comuna Cândeşti. Apele au un aspect de mlaştină datorită dispunerii zăcămintelor pe un pat argilos impermeabil, turbăria de la Dersca fiind o mlaştină eutrofă. Datorită capilarităţii ridicate a plantelor ce alcătuiesc stratul turbifer, apa îşi găseşte un bun locaş de acumulare în aceste zăcăminte. aspeCte ClimatologiCe Situl aflat în nord-estul Podişului Sucevei, are o climă temperat-continentală cu nuanțe răcoroase, având ierni prelungite şi rare deficite de precipitaţii. BioCenoza vegetaţia În mlaştina turboasă de la Dersca se cunosc aproximativ 200 de specii de plante. Este citată aici o specie rară de ciupercă ce creşte pe tulpini şi ramuri uscate de măcrişul cucului. Vegetația este formată predominant dintr-o specie de muşchi care realizează o pătură compactă, alături de alte specii cum sunt frânghiuța sau fierea pământului. Turba s-a acumulat în timp, ajungându-se la un strat gros, cu un pH neutru. Cele mai importante comunități vegetale din sit sunt formate din iarbă albastră cu salcie târâtoare şi din rogoz cu trifoişte. Din grupa ferigilor se cunosc feriga de baltă şi cea de câmp. Flora diversă cuprinde un număr semnificativ de plante cu flori precum coada şoricelului, struna cocoşului, loboda lucitoare, pălămida de baltă, şapte degete, târsa, cânepița, garofița, talpa lupului, inuțul de câmp, sunătoarea, sculătoarea, gălbinarea, bujorii, salcia târâtoare, trifoiştea şi mai multe specii de rogoz. Dintre speciile de plante se remarcă angelica de baltă, specie de interes comunitar pentru conservare care trăieşte mai ales în tufărişurile prezente în aceste habitate turboase. De asemenea, se cunoaşte aici prezența dariei, o specie vegetală foarte rară. Fauna Fauna de nevertebrate acvatice este cea caracteristică lacurilor eutrofe naturale, fiind bine reprezentate atât planctonul, cât şi bentosul. Zooplanctonul este format din populații de nevertebrate unicelulare dar şi din mai multe specii de viermi şi diferiți crustacei mici. Zoobentosul este îngropat în substratul aflat pe fundul apei şi este format din populaţii de organisme unicelulare, viermi cilindrici şi viermi inelați, melci, scoici, crustacee şi foarte multe specii de insecte. Printre nevertebratele terestre din sit se găseşte şi fluturele buhă, o specie rară de interes comunitar, cu origine est-asiatică, considerată pentru țara noastră un relict din vechea faună preglaciară. Fauna de amfibieni cuprinde specii precum broasca mare de lac şi broasca râioasă brună, iar reptilele sunt reprezentate de şarpele de casă şi rare exemplare de şopârlă de câmp. Avifauna din sit cuprinde câteva specii comune precum şorecarul comun, uliul porumbar, 600 0 0,5 1 1,5 km turbăria ruginosu zagon - ro SCi 0256 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul covasna: Zagon. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 45‘ 52‘‘; Long. E 26˚ 13‘ 34‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1113 max., 1025 min., 1050 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Caile de acces din direcţia Păpăuţi şi Comandău sunt reprezentate de drumuri agricole şi forestiere. Limita de nord se află pe drumul forestier D177 (Comandău-Păpăuţi) (altitudine 1080 m), limita de est urmăreşte D185 pe o distanţă de 2,2 km spre SE, apoi încă 1,2 km până la pârâul Vaga Poncii. Limita de sud urmăreşte drumul forestier D184 de la vest la est, iar limita de vest este pe drumul forestier D178, de la sud spre nord până în dreptul bornei amenajistice 238, de pe drumul forestier D177 (Comandău-Păpăuţi). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 91d0* - Turbării cu vegetaţie forestieră; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit plante: Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica). caracterizarea Sitului prezentare generală Situl găzduieşte specii rare de plante caracteristice turbăriilor înalte, dintre acestea menţionând curechii de munte sau gălbenelele, arnica, cornişorul şi brădişorul. Populaţia de curechi de munte se află într-o stare de conservare excelentă. Pe aria sitului au fost identificate trei tipuri de habitate naturale, prioritare fiind turbăriile cu vegetaţie forestieră, aflate într-o stare bună de conservare. Gălbenelele reprezintă o specie rară de origine boreală eurasiatică de interes conservativ. Situl include rezervaţia naturală de tip botanic Turbăria Ruginosu Zagon. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în triunghiul format de localităţile Zagon, Covasna şi Comandău, judeţul Covasna. Acest triunghi reprezintă nord-estul Munţilor Întorsurii, subunitate a Munţilor Buzăului. Munţii Întorsurii, denumiţi şi Clăbucetele Întorsurii, formează compartimentul nordic mai jos al Munţilor Buzăului. Sunt munţi scunzi, reprezentaţi prin culmi prelungi, rotunjite, care se menţin între 700 şi 1105 m altitudine. pedologie În SV se desfăşoară un relief domol, dezvoltat pe formaţiuni cretacic inferioare marnoase şi şistoase-grezoase. Spre nord apar conglomerate şi gresii albiene, cu o rezistenţă mai mare la eroziune. Poziţionarea la contactul Depresiunii Braşov cu aria Carpaţilor de Curbură a determinat o înălţare mai redusă decât a munţilor din sud, situaţie reflectată şi de poziţia mai coborâtă a suprafeţelor de nivelare. Hidrologie Situl este străbătut de Pârâul Ruginos. Satul Zagon, reşedința comunei Zagon, este situat în colțul de SE al depresiunii Sfântu Gheorghe pe malul pârâului Zagon. aspeCte ClimatologiCe Temperaturile medii anuale sunt de 2-4 ºC, iar precipitaţiile medii anuale ating valori de 800-900 mm. Vânturile dominante care bat din vest şi NV pot să producă dezrădăcinări de arbori, fiind încadrate în categoria celor tari şi foarte tari. Pe culmile înalte, cu temperaturi medii anuale sub 2 ºC şi precipitaţii de peste 900 mm, vânturile dominante din sectorul vestic bat cu viteze medii de 7-10 m/s. BioCenoza vegetaţia Culmile înalte corespund etajului subalpin al tufărişurilor cu afin de munte şi merişor (pe versanţii nordici), cu ienupăr (pe cei sudici şi sud-estici) şi cu arin de munte pe versanţii estici. Arinul de munte creşte arbustiv pe lângă torenţi şi pe coastele abrupte şi umede din etajul subalpin, formând tufărişuri prin care protejează solul contra eroziunii. În sit se găsesc pajişti cu o vegetaţie bogată specifică turbăriilor precum curechi de munte sau gălbenele, omag, brădişor, merişor, arnică, pedicuţă, calcea calului, ruginare, creţuşcă (barba caprei sau pepenica), salcie aurie. Atât speciile de arnică şi pedicuţă, cât şi cele de brădişor şi cornişor sunt plante medicinale utilizate şi în medicina populară. În părţile aeriene ale bradişorului s-au identificat alcaloizi toxici şi narcotici, caracteristici doar acestei specii. Fauna Despre fauna sitului există foarte puţine informaţii deoarece zona este remarcată mai ales pentru speciile de plante şi habitatele de interes comunitar. Pe raza sitului pot fi întâlnite spe- cii de mamifere ierbivore si carnivore precum cerbul carpatin, mistreţul, căprioara, ursul brun, lupul şi râsul. De asemenea, situl găzduieşte specii de păsări precum cocoşul de munte, acvila ţipătoare mică, diferite specii de ciocănitori şi piţigoi. aSpecte socio-economice Și culturale Ocupaţiile principale ale gospodarilor din zonă sunt legate de agricultură (cultivarea grâului, secarei, porumbului, orzoaicei, cartofilor), creşterea animalelor (bovine, ovine şi cabaline), silvicultură, exploatarea şi prelucrarea lemnului. Există operatori economici ce desfăşoară activităţi de prelucrarea lemnului, uneori combinate cu activităţi specifice agriculturii. Zagonul a fost locuit din vechime. Arheologii au găsit pe locurile numite „Ceremas“ şi „Muntele Mete“ o bogată colecţie de obiecte din epoca bronzului. Satele Zagon şi Păpăuți au fost consemnate în anul 1567, sub denumirile de Zagon şi Papocz. Dintre monumentele istorice şi de arhitectură menţionăm Biserica reformată din Zagon (1783-1795), precum şi biblioteca care conţine 800 de volume din sec XVI-XVII, aflată în clădirea parohiei reformate. Biserica ortodoxă din Zagon a fost construită în perioada Revoluţiei de la 1848 şi poartă hramul arhanghelilor Mihail şi Gavril. În biserica catolică (1882) se află orga construită de renumitul meşter Kolonits din Târgu Secuiesc. În biserica neo-gotică din Păpăuți (1895) există o placă memorială a honvedului Kiss Sandor şi o altă placă în memoria cercetătorului istoric Barabas S. (1855-1940). Tot în Păpăuți, se află şi o biserică ortodoxă din lemn cu un iconostas foarte vechi şi un clopot turnat în anul 1852 şi inscripţionat cu litere chirilice. „Centrul cultural Mikes“ adăposteşte muzeul Mikes Kelemen şi Kis Manyi, actriță de teatru şi cinema. Calea ferată forestieră Covasna-Comandău reprezintă un alt obiectiv turistic din zonă. Zilele satului Zagon se sărbătoresc în luna august a fiecărui an iar gătirea tocăniței de bureţi, preparată din 500 kg de bureţi, a devenit o tradiţie. În Zagon se află şi casa memorială a Elisabetei (Kati) Szabo, multiplă campioană olimpică a României. turbăria ruginosu zagon - ro SCi 0256 supraFaţa: 350 ha Bioregiunea: Alpină activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul şi tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Sunt necesare în primul rând poteci şi drumuri pentru vizitare, precum şi trasee turistice, panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee sau poteci tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 601 tusa - barCău - ro SCi 0257 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sălaj: Sâg. supraFaţa: 10 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 1‘ 20‘‘; Long. E 22˚ 45‘ 15‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 661 max., 620 min., 649 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI tuSa - barCău - ro SCi 0257 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DJ191D (Nuşfalău-Vânători), prin satul Tusa, comuna Sâg. Din comuna Sâg accesul în sit este posibil urmând drumuri locale, nemodernizate. HaBitatele De interes comunitar Din sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. speciile De interes comunitar Din sit nevertebrate: Lăcustă de munte (Odontopodisma rubripes). caracterizarea sitului prezentare generală Zona se află la obârşia râului Barcău şi prezintă interes paleontologic, geologic, faunistic şi peisagistic. Situl a fost declarat în special pentru conservarea habitatului de fag cu floră indicatoare de tip Asperula-Asarum, a pădurilor dacice de fag şi carpen cu o populație stabilă de colțisor, precum şi a lăcustei de munte. Cercetări recente au evidențiat prezența unor specii de amfibieni şi de carnivore mari de interes comunitar. Situl se suprapune cu rezervația naturală de tip peisagistic şi forestier Tusa-Barcău. Având o suprafață de 13,43 ha, această rezervație include un sector de pădure (făgete pure de dealuri şi făgete amestecate), o zonă de pajişte, precum şi două izbucuri cu un debit impresionant de apă. Biotopul geologie/geomorFologie Fundamentul zonei este constituit din şisturi cristaline ale Blocului Panonic şi formațiuni de tip carpatic, acoperite de formațiuni sedimentare. Întreg teritoriul este acoperit de argile, argile roşcate, nisipuri şi depozite loessoide. Munții sunt alcătuiți predominant din şisturi cristaline, de unde aspectul matur al reliefului, cu suprafețe plane sau larg ondulate. Singurele formațiuni de altă natură sunt reprezentate prin petice de conglomerate şi calcare, dominante în relief spre sectorul de obârşie al Barcăului. pedologie Tipurile de soluri caracteristice sunt aluviosolurile, gleiosolurile, stagnosolurile, luvosolurile, eutricambosolurile, districambosolurile, preluvosolurile şi regosolurile. În spațiile mai joase, dominate de soluri slab evoluate, scurgerea apei este 0 602 0,5 1 1,5 km redusă, dar infiltrarea profundă a acesteia conduce la saturare. Utilizarea agricolă este îngreunată de salinizare. Pe rocile sedimentare care alcătuiesc dealurile solul îngheață pentru perioade scurte de timp în sezonul rece. Deşi sunt mai bine structurate, textura lutoasă sau argiloasă le face impermeabile, prin saturare completă cu apă. Solurile montane sunt slab structurate şi au o anumită grosime, favorizând scurgerea apei (datorită prezenței unor roci impermeabile precum şisturile cristaline sau magmatice). Hidrologie Zona este integrată în sectorul montan al bazinului hidrografic Barcău. Barcăul este afluent al Tisei, cu obârşia la 582 m, în platoul calcaros al Munților Plopiş, în apropiere de satul Tusa. Pe teritoriul Ungariei, Barcăul se uneşte mai întâi cu Crişul Repede, apoi se varsă în Tisa. Valea Barcăului este rezultatul unei îndelungate evoluții a reliefului şi a rețelei hidrografice din nordul Munților Apuseni. Alimentarea râurilor din bazinul hidrografic Barcău este mixtă, alimentare superficială şi alimentare subterană, diferențiate pe unități de relief. În zona înaltă, predomină alimentarea pluvio-nivală. Alimentarea subterană provine din apele freatice şi din apele cantonate în zonele carstice. aspeCte ClimatologiCe Precipitațiile medii anuale în bazinul hidrografic Barcău sunt de 525 mm, mai mari în estul bazinului şi scăzând spre câmpie. Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează vara. Temperatura medie anuală este de 7-8 °C. Viteza medie a vântului este de 3,41 m/s, mai mare în sezonul rece şi în zona montană, unde atinge 4-6 m/s. Vitezele cele mai mari se înregistrează pe direcția vânturilor dominante, primăvara şi iarna. Vantul bate cu putere din SV şi S, fiind mai slab din N şi NV. BioCenoza vegetaţia Situl găzduieşte habitatul Păduri de fag de tip AsperuloFagetum. Stratul arborilor este compus aproape exclusiv din fag, cu o prezență sporadică a carpenului. Clasele de habitate prezente în sit sunt cele de păduri de foioase şi păşuni. Stratul arbuştilor prezintă o dezvoltare variabilă, în funcție de acoperirea realizată de arboret. Speciile prezente în acest strat sunt alunul, păducelul, salba moale (voniceriu), clocotişul, sângerul. Stratul ierburilor şi arbuştilor conține specii precum colțişorul şi cornul. Fauna În apele sitului trăiesc amfibieni precum tritonul cu creasta şi buhaiul de baltă cu burta galbenă (izvoraşul cu burta galbenă). Dintre nevertebrate menționăm prezența în sit a lăcustei de munte. Dintre mamifere se remarcă unele specii de carnivore mari (lup şi pisică sălbatică), precum şi o populație importantă de lilieci. Pădurea de foioase din sit adăposteşte o faună bogată de păsări. Din punct de vedere conservativ sunt importante păsările răpitoare precum buha şi acvila țipătoare mică. aspecte socio-economice Și culturale Economia este predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor şi creşterea animalelor, exploatarea fânețelor şi pomicultură. În prezent, pe cursul râului Barcău, la Tusa, se construieşte o nouă păstrăvărie, vizând creşterea şi comercializarea peştelui în cantități industriale (spre deosebire de păstrăvăria veche, ce satisfăcea doar piața locală). Atestările documentare ale aşezărilor din zonă datează din sec. XIII-XIV. Săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale locuirii încă din epoca bronzului, astfel că în satul Sâg s-a descoperit un tezaur monetar datat din această epocă. Satul Sâg este atestat documentar din 1257 sub denumirea de „Terra Szek“. Satul Tusa este atestat documentar din 1341. Biserica de lemn din Sârbi (Monument istoric, 1707) a fost edificată într-o perioadă în care biserica ortodoxă română era supusă represaliilor cauzate de dependența Transilvaniei de Viena şi Budapesta. Biserica de lemn din Tusa, purtând hramul „Sf. Arhangheli“, a fost construită la sfârşitul secolului al XVII-lea din lemn masiv. În prezent, biserica este bine conservată şi a fost declarată Monument istoric. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul şi tăierile ilegale au un efect negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Există panouri de informare şi panouri de avertizare/atenționare, dar este necesară creşterea numărului acestora. Sunt de asemenea necesare panouri pentru orientare cu hărți, precum şi trasee sau poteci tematice. văile brătiei Şi brătioarei - ro SCi 0258 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Albeştii de Muscel, Berevoieşti, Bughea de Jos. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul feroviar din Piteşti se face până în Câmpulung sau Curtea de Argeş. Accesul rutier este posibil pe DN73C (Curtea de ArgeşBerevoeşti) sau DN73 (Piteşti-Câmpulung), apoi DJ73C. Alte variante sunt DJ731 (Piscani-Domneşti), DJ732B (Valea SiliştiiBerevoeşti) sau DJ732C (Piteşti-Schitu-Berevoeşti). Din Câmpulung exista DJ732C şi drumuri locale, prin Godeni şi Bughea de Jos sau prin Bughea de Sus, Albeşti şi Cândeşti (DJ735). Din Bratia şi Cândeşti se urcă pe văile Bratiei şi Brătioarei pe drumuri forestiere. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). pești: Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus). caracterizarea sitului prezentare generală Situl are o importanţă conservativă deosebită deoarece adăposteşte arborete de arin alb şi arin negru. Se remarcă structura naturală foarte bine conservată, reprezentată prin diversitatea mare de vârste şi dimensiuni (în anumite zone se întâlnesc trei generaţii de arin alb) şi prezenţa regenerării naturale a speciei arborescente edificatoare pentru habitat, atât din lăstari, cât şi din sămânţă. Pe lângă aninul alb, apar exemplare bătrâne de dimensiuni mari de fag, frasin şi paltin de munte. Habitatul de importanţă comunitară este foarte bine reprezentat în sit şi se află într-o stare bună de conservare. Sunt prezente aici numeroase specii de amfibieni (buhai de baltă cu burta galbenă, triton carpatic, triton alpin) şi de peşti (chişcar) de interes conservativ, precum şi alte specii importante de floră şi faună (specii rare de gândaci precum croitorul alpin, carabul etc.). Cercetări recente au permis identificarea în arealul sitului a unor specii de carnivore mari de interes comunitar. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află pe versantul sudic al Munţilor Iezer-Păpuşa, constituiți din roci cristaline. Culmea lor principală a fost modelată în rocile puternic metamorfozate ale seriei de Cumpăna. Cea mai mare parte a culmilor secundare au fost sculptate în cristalinul seriei de Leaota. Pe aceste roci mai puţin rezistente la eroziune s-a format în general un relief jos, cu aspect monoton. Din punct de vedere structural, Munţii Iezerului se dezvoltă pe flancul sudic al anticlinalului gneissului de Cumpăna. Depresiunile submontane de la limita dintre munte şi dealuri prezintă depozite friabile (gresii, argile, marne). Culmile dintre Râul Doamnei şi Brătia, precum şi văile, se lărgesc brusc sub forma unor bazinete de eroziune. Stratele de nisipuri, marne şi argile alternează cu cele de cărbune. Situl se află pe substrat de roci silicioase, pietrişuri şi nisipuri frecvent grosiere, cu soluri aluviale slab humifere şi litice. lă montană. Zonele înalte ale Munţilor Făgăraş şi Iezer sunt conturate de izoterma de 0 °C, valorile crescând până la 6 °C în muncelele din sud. Temperatura medie a lunii ianuarie variază între –7 °C în zonele alpine ale Masivului Iezer şi –4 °C în părţile sudice, iar temperatura medie a lunii iulie variază între 10 °C în zonele alpine ale Masivului Iezer şi 18 °C în sud. În zonele înalte, valoarea medie anuală a precipitaţiilor este de 1000-1200 mm, iar in zona subcarpatică variază între 800 şi 900 mm. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în lunile mai şi iunie. În timpul verii, ploile rapide şi abundente prezintă un pronunţat caracter torenţial, cu puternice efecte distructive. Ploile torenţiale au o frecvenţă şi o intensitate mult mai mare în regiunea montană. Crestele munţilor Făgăraş şi Iezer sunt expuse vânturilor dominante din NV. Frecvenţa şi viteza maximă de peste 40 m/s se înregistrează la începutul primăverii. Configuraţia masivelor muntoase produce perturbaţii şi devieri ale curenţilor de aer, fiind specifică circulaţia maselor de aer de-a lungul culoarelor montane. BioCenoza vegetaţia În sit este prezentă asociaţia vegetală Telekio speciosae-Alnetum incanae. În structură, habitatul prezintă fitocenoze edificate de specii europene, boreale. Stratul arborilor este compus majoritar din arin alb, în amestec cu arin negru, molid şi fag. Alte specii importante sunt reprezentate de piciorul-caprei, petrinjeii de câmp mari, angelina sălbatică, ferigă, iarba mâţei (iarba vântului sau iarbă flocoasă), pufuliţă, tiliscă, iarba vrăjitoarei, crăstăval, barba ursului, rotungioară (brâncă sau buruiană de leac), pălăria cucului, slăbănog, mentă, nu-mă-uita, măcriş iepuresc, captalan, piciorul cocoşului (floare de leac), crăiţe, steluţe de dumbravă, podbal (denumit şi bruscăniş, brustan, brustur alb, brustur de râu, cenuşoară, gălbinele, guşa găinii, limba vecinei, lăpoşel, păpălungă etc.). Slăbănogul şi măcrişul iepuresc sunt plante din flora spontană răspândite în regiunile temperate din Europa, Asia şi America de Nord. Slăbănogul prezintă o creştere anuală de circa un metru. Fauna Fauna este bogată şi heterogenă, cuprinzând elemente faunistice europene, transpalearctice, siberiene, tibetane, mongole şi mediteraneene. Dintre mamifere menţionam capra neagră (care populează crestele şi căldările glaciare, iar iarna coboară la altitudini mai joase în căutare de hrană şi adăpost), vulpea, ursul, râsul, jderul de copac, viezurele, lupul, iepurele, mai rar dihorul comun, nevăstuica, ariciul, pisica sălbatică, căprioara, cerbul carpatin, mistreţul, şoarecele scurmător, şoarecele gulerat, veveriţa, pârşul. Dintre reptile, menţionăm vipera comună, şarpele de casă, şopârla de munte, şopârla cenuşie, „şarpele orb“ (năpârca). Dintre speciile de amfibieni remarcăm tritonul de munte, tritonul carpatic, salamandra, broasca râioasă brună, broasca roşie de munte, broasca mică de lac, buhaiul de baltă cu burta galbenă. Dintre insecte, în sit se întâlnesc numeroase specii de fluturi diurni şi nocturni, de gândaci şi cicade (croitor alpin, croitor, carab, gândacul de scoarţă al molidului). Pe aria sitului pot fi întâlnite şi gasteropode, unele specii fiind considerate relicte glaciare. Fauna acvatică aparţine zonei păstrăvului, unde se întâlnesc păstrăvul, zglăvoaca, boişteanul, chişcarul şi molanul, la care se adaugă unele specii din aval, precum moioaga, lipanul etc. Ornitofauna este reprezentată prin stârc cenuşiu, raţă mare, şorecar comun, uliu porumbar, vânturel roşu, cocoş de munte, prundăraş de munte, porumbel gulerat, cuc, huhurez mare, ciuf de pădure, pupăză, ghionoaie verde, ciocănitoare pestriţă mare, ciocănitoare cu spatele alb, ciocârlie de pădure, fâsă de pădure, codobatură de munte, sfrâncioc roşiatic, grangur, alunar, pescărel negru, brumăriţă de pădure, silvie cu cap negru, pitulice mică, muscar mic, muscar gulerat, codroş de munte, sturz de vâsc, piţigoi moţat, cojoaică de pădure, mugurar, forfecuţă etc. aspecte socio-economice Și culturale Activităţile economice tradiţionale sunt agricultura şi creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, cioplitul în piatră, colectarea şi prelucrarea de fructe de pădure, confecţionarea de mături şi coşuri din nuiele, prelucrarea argilei, fabricarea cărămidei şi a teracotei, precum şi agroturismul şi turismul montan. În ultimii ani s-au dezvoltat noi sectoare economice, precum piscicultura şi confecţionarea de subansamble auto. Cariera de calcar numulitic din Albeştii de Muscel, rezervaţia de granit, bisericile şi monumentele eroilor din localităţile Albeşti şi Cândeşti reprezintă câteva obiective turistice importante ale zonei. Crucile de piatră (Monumente istorice) reprezintă un ansamblu de peste 15 cruci datând din Evul Mediu (Piatra de mormânt din 1506, Crucea lui Baraghin din 1526). În Berevoeşti există trei biserici vechi (Biserica din Berevoeşti „Adormirea Maicii Domnului“ construită în 1704, Biserica Valea Satului datată 1505, Biserica de lemn din Ungureni, 1770). Localitatea Bughea de Sus găzduieşte biserica ortodoxă cu hramul „Schimbarea la faţă“ şi complexul balnear Măgura (izvoare iodo-doro-sulfuroase). Una dintre tradiţiile care s-au păstrat în zonă este „Focul lui Sumedru“ din ziua de Sfântul Dumitru, când oamenii se adună în jurul unui foc şi îşi oferă diverse produse. În trecut, acesta era momentul când păstorii se reîntorceau din munte, tradiţia spunând că astfel sunt păziţi de eventuale primejdii. Tot o tradiție pastorală este şi Nedeea Munţilor-Urcatul Oilor la Munte, sărbătorită anual în Albeştii de Muscel. văile brătiei şi BrăTioarei - ro sCi 0258 supraFaţa: 202 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 19‘ 19‘‘; Long. E 24˚ 57‘ 50‘‘ Bioregiunea: Alpină, Continentală eCoregiunea: Carpaţii Meridionali, Subcarpaţii Getici altitudinea: 1042 max., 518 min., 717 med. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Supraexploatarea nisipului şi pietrişului, tăierile ilegale şi braconajul au un impact negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Există puncte de intrare şi poteci/drumuri pentru vizitare. Sunt necesare bariere, panouri de informare, panouri de avertizare/ atenţionare, panouri pentru orientare cu hărţi, centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere. Sunt de asemenea necesare trasee sau poteci tematice, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie Solurile se încadrează în provincia montană. La altitudini de peste 1700-1800 m se desfăşoară arealul solurilor puţin profunde, de culoare cenuşie-negricioasă, formate sub pătura ierburilor de pajişti alpine. Solurile de pajişti alpine şi cele podzolice sunt dispuse pe o fâşie continuă în lungul crestei Făgăraşului, insular pe culmea principală a Iezerului. Urmează podzolurile şi solurile podzolice brune, care ocupă suprafeţe întinse. Pe un areal larg se întind solurile brune acide specifice pajiştilor subalpine. În etajul pădurilor de răşinoase şi de amestec cu fag, solurile devin mai evoluate, având un profil mai profund şi mai complex. Solurile brune acide montane de pădure şi solurile podzolice montane sunt dezvoltate sub pădure sau parţial sub pajişti secundare. În partea inferioară a munţilor şi pe muncelele aflate la vest de râul Brătia predomină solurile brune montane de pădure. Hidrologie Brătia izvorăşte din masivul Iezer, de la nivelul zonei alpine, de sub Vârful Cârligele, Vârful Obârşia şi Vârful Danciu. Primul său afluent important este Brătioara (33 km2 bazin de colectare şi 12 km lungime). Brătioara izvorăşte de sub Vârful Colţii Caprei din Munţii Portăreasa şi primeşte apele izvoarelor Clincii, Meledic, Văii Largi. La Cândeşti, Brătia părăseşte regiunea montană şi pătrunde în Depresiunea Câmpulung, unde primeşte apele mai multor pâraie montane (Danciu, Băneasa, Negomiru, Capra). Bazinul superior al Brătiei se situează într-o zonă cu umiditate bogată corespunzătoare zonei acumulărilor persistente de umiditate, unde perioadele scurte de secetă se reduc odată cu creşterea altitudinii. Scurgerea şi debitele maxime se produc în perioada ploioasă a anului. Maximele provenite din topirea zăpezilor prezintă valori cu 10-30% mai mici la aceleaşi frecvenţe, deoarece topirea zăpezilor se produce mai lent şi numai în cazul asocierii cu ploi intense pot lua naştere viituri periculoase. Scurgerea maximă elementară în regiunile de munte şi cele piemontane atinge valori ridicate, între 16 şi 24 m3/s/km2. În cadrul etajului subalpin, abundenţa precipitaţiilor şi a scurgerii scade semnificativ. aspeCte ClimatologiCe Zona se încadrează în tipul de climă temperat-continenta- 0 1 2 3 km 603 valea călmăţuiului - ro sCi 0259 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: C.A.Rosetti, Cilibia, Costeşti, Gherăseni, Gălbinaşi, Largu, Luciu, Ruşeţu, Smeeni, Ţinteşti. Județul Brăila: Bordei Verde, Cireşu, Surdila-Greci, Ulmu, Zăvoaia, Însurăţei. supraFaţa: 17.923 ha Bioregiunea: Continentală, Stepică altitudinea: 84 max., 10 min., 40 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 0‘ 24‘‘; Long. E 27˚ 2‘ 42‘‘ eCoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea, Stepa Câmpiei Române Valea Călmăţuiului - ro sCi 0259 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sud-vestul sitului este posibil urmand DJ2, din Buzău spre Spătaru-Costeşti. Din județul Brăila, se poate ajunge pe DL203 şi DL 211 (Brateşu Vechi-Ulmu, respectiv Bordei Verde-Zăvoaia). Numeroase alte drumuri locale şi forestiere permit accesul în sit, din comunele învecinate. HaBitatele De interes comunitar Din sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). nevertebrate: Lycaena dispar. pești: Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea sitului prezentare generală Situl găzduieşte două tipuri de habitate de interes comunitar dintre care unul prioritar şi oferă condiții prielnice pentru cinci specii de faună protejate la nivel european (popândău, buhai de baltă cu burta roşie sau izvoras cu burta roşie, țestoasă de apă, zvârlugă şi fluturaş purpuriu). Speciile de plante iarba grasă, albăstrica, lăptiuca şi limba-şarpelui au o valoare conservativă mare atât pe plan național, cât şi comunitar. Sunt prezente şi alte specii importante de floră precum ghizdeii, limba peştelui, hirişorul, firiuța, precum şi diverse specii de pelin. Există o suprafață relativ mică (1-2 ha) unde este prezent trifoiaşul de baltă, specie de interes protectiv. Biotopul geologie/geomorFologie Situl se află în sud-estul Carpaţilor Orientali, sectorul curburii, în zona Subcarpaţilor şi dealurilor Buzăului. Arealul protejat continuă pe direcţia NV-SE, în Câmpia Română, de-a lungul râului Călmăţui. Din punct de vedere geologic, zona este recentă, de vârstă cuaternară. În zonă predomină depozitele fluviatile de pietrişuri, nisipuri, argile din alcătuirea şesurilor aluviale (în sectorul nordic, pe malul stâng, precum şi pe sărături, în imediata vecinatate a râului). Pe malul sudic al râului Călmăţui apar depozite de loessuri şi depozite eoliene (nisipuri de dune). pedologie În zonă predomină solurile neevoluate, trunchiate sau desfundate, reprezentate prin erodisoluri, protosoluri aluviale şi aluvisoluri mature. În ordinea descrescătoare a abundenţei urmează solurile halomorfe, reprezentate prin soloneţuri în nord şi solonceacuri în sud, solurile hidromorfe, de tip gleisoluri (lăcovişti), şi cambisolurile, reprezentate prin soluri brune. 0 604 2,8 5,6 8,4 km Pe alocuri apar şi aluvisoluri, acestea fiind prezente în sectorul nordic al zonei. Hidrologie Din punct de vedere hidrologic, situl se află pe râul Călmăţui, în bazinul inferior al Dunării. Zona este drenată de acesta urmând aproximativ limita formaţiunilor geologice. Călmăţuiul (lungime 70 km) se desfăşoară între localităţile Ungureanu şi Gura Călmăţuiului. Debitul mediu multianual este de 1,20 m3/s la Cireşu, cel minim este de 0,200 m3/s şi cel maxim de 50 m3/s. Lacurile Ianca, Plopul, Movila Miresii, Secu, Lutu Alb, Tătaru, Colţea, îi însoțesc cursul. Apele subterane sunt majoritar ape freatice cantonate în depozite loessoide şi nisipuri eoliene de pe interfluvii şi în aluviunile fluviatile din luncile Dunării, Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului. Adâncimea acestora variază de la 0 m în luncile joase, până la peste 20 m pe câmpurile acoperite cu nisipuri. Apele de adâncime se găsesc cantonate mai ales în Balta Brăilei şi în depozitele nisipoase din Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului. aspeCte ClimatologiCe Regimul de precipitaţii este de tip subalpin, cu tranziţie spre continental. Media multianuală a precipitațiilor este de 500 mm. Temperatura medie a verii este de 22-24 °C, cu un maxim de 27 °C în SE, formând un gradient neuniform până în zonele de altitudine maximă, unde sunt atinse valori medii de până la 22 °C. Circulaţia maselor de aer, predominant de la N-NE spre S-SV, contribuie la conturarea unui climat temperat-continental de tip subalpin, cu variaţii anuale relativ scăzute ale valorilor diverşilor parametri (temperatură, precipitaţii, umiditate etc.). BioCenoza vegetaţia Tipurile principale de habitate sunt reprezentate de pajişti stepice şi vegetație forestieră. Pajiştile stepice, puternic modificate cu graminee şi diverse ierburi iubitoare de uscăciune şi pârloage stepice, reprezintă vestigii ale vegetaţiei de stepă, înlocuită azi în proporţie de 95% cu plante de cultură. Vegetaţia naturală de stepă se găseşte pe versanţi, între parcele agricole, pe marginea drumurilor şi în zone necultivate. Asociaţiile de bază sunt cele de pajişti adaptate la un climat arid, presărate din loc în loc cu tufărişuri constituite din arbuşti de stepă. Apar şi asociaţiile de nisip, pe dunele semifixate şi fixate din Câmpia Călmăţuiului, şi asociaţiile de sărătură, în depresiunile de tasare. Vegetaţia de luncă este mult mai bogată. Datorită umi- dităţii mari a solului, aici se dezvoltă o vegetaţie arborescentă de esenţă moale şi ierboasă. Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri de tip zăvoi de salcie, de amestec cu plop sau în regim de plantaţie sub forma perdelelor de protecţie (salcie şi plop în zonele inundabile ale Dunării şi ale râurilor Buzău şi Siret, iar în câmpie salcâm şi stejar). Fauna În sit predomină speciile adaptate stepei cultivate ca rozătoarele (popândăul sau şuița, şoarecele de câmp, orbetele) şi păsările (ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, acvila de câmp, pasărea ogorului, şorecarul comun, prepeliţa, potârnichea etc.). În lunci se întâlnesc mistreţul, iepurele, vulpea, căprioara, bizamul şi câinele enot, mai rar fiind semnalate nurca şi vidra. De asemenea, avifauna este mai variată în luncă, fiind întalnite specii de corcodel, găinuşa de baltă, crârstelul de baltă, ţigănuşul, raţa sălbatică şi lişiţa. Ihtiofauna este reprezentată prin peşti migratori ce vin din Dunăre pentru reproducere (nisetru, păstrugă, morun, scrumbie de Dunăre) şi peşti semimigratori şi stagnofili (crap, salău, somn, ştiucă, lin, roşioară, biban), specii de mare valoare economică. Se întâlneşte şi zvârluga, specie caracteristică bazinului dunărean, căreia îi plac apele al căror curs este mai lent, cu albia mâloasă. Dintre speciile de amfibieni şi reptile, în sit au fost identificate țestoasa de apă şi buhaiul de baltă cu burta roşie (ambele specii având un efectiv populațional redus, cu un statut de conservare nefavorabil). Dintre mamifere, popândăul prezintă o populație în scădere, având un statut de conservare nefavorabil. Dintre nevertebrate menționăm fluturaşul purpuriu (numit şi fluturaşul roşu de mlaştină), cu un efectiv populațional foarte redus în sit. aspecte socio-economice Și culturale Activitățile economice principale din zonă sunt agricultura şi creşterea animalelor, producerea de furaje, legumicultura şi pomicultura. Activitățile tradiționale includ cultivarea cerealelor, viţei-de-vie, pomilor fructiferi, precum şi morăritul şi panificația. În zonă este dezvoltată şi legumicultura axată pe cultura pepenilor. După 1990 au apărut noi activități precum cele de piscicultură şi de exploatare a resurselor de nisip şi pietriş (balastiere). Localitatea Cireşu prezintă o notă aparte, pe lângă activitățile tradiționale de cultură a plantelor de câmp, pomicultură, morărit şi creşterea animalelor, existând şi activități de exploatare a petrolului şi gazelor naturale. În zonă sunt numeroase biserici, corespunzând localităților şi numărului de enoriaşi (Bisericile Zăvoaia şi Dudescu, Cotu-Ciorii, Surdila-Greci, Făurei-Sat, Horia, Luciu, Biserica Bâlhacu, Ruşețu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Gheraseni etc.). Herghelia Ruşețu a fost înființată în 1919 pe terenurile domeniilor coroanei şi pe cele ale mănăstirilor Mărgineni şi Văcăresti, cuprinzând o suprafață de 2000 ha, ajungând în anul 1943 la o suprafață de 2945 ha, prin cumularea terenului din rezerva de stat. Din 2002 este administrată de Direcția Silvică Buzău şi este destinată creşterii şi ameliorării cailor din rasa Semigreu varietatea de câmpie (Semigreu de Ruşețu), precum şi promovării cailor de rasă prin dezvoltarea sportului ecvestru şi de agrement. Sărbătoarea „Hora Sânzienelor“ are loc în fiecare an în data de 24 iunie în localitatea Largu, reprezentând o manifestare populară ce păstrează vii datinile şi tradițiile din zonă. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Practica arderii miriştilor are un impact negativ prin eliminarea speciilor existente (de interes protectiv) şi înlocuirea lor cu unele fără valoare conservativă. aDministrarea sitului Sunt necesare panouri de informare (asupra arealului ariei protejate), precum şi panouri de avertizare/atenționare (informare asupra speciilor protejate din sit). Sunt necesare de asemenea amenajări pentru colectarea deşeurilor şi trasee sau poteci pentru vizitare. valea cePelor - ro sCi 0260 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul alba: Arieşeni, Avram Iancu. Județul Bihor: Criştioru de Jos. supraFaţa: 796 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 26‘ 46‘‘; Long. E 22˚ 42‘ 54‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1844 max., 887 min., 1521 med. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 8110 - Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani); 3220 - Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane; 4060 - Tufărişuri alpine şi boreale; 4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). plante: Iarba gâtului (Tozzia carpathica) • *Clopoţel (Campanula serrata). caracterizarea sitului prezentare generală Situl include cel mai înalt vârf din Munții Apuseni (Vf. Cucurbăta Mare,1849 m) şi singurul circ glaciar din Munții Apuseni în care se dezvoltă specii arctic-alpine, cum ar fi ochii-şoricelului, degetăruțul, păruşca, rogozul, crețuşca, saxifraga, gențiana. Substratul şi condiţiile pedo-climatice au favorizat dezvoltarea a opt tipuri de habitate de interes comunitar, pajiştile montane cu părul-porcului (țăpoşică) bogate în specii pe substraturi silicioase şi tufărişurile cu jneapăn şi rododendron fiind considerate prioritare. În zonă întâlnim mai multe specii de rogoz şi saxifragă. Deşi saxifragele tipice cresc de obicei în zone stâncoase înalte, multe specii nu apar în astfel de habitate, ci pe pajiştile umede. Totodată, prezenţa speciilor de amfibieni de interes comunitar buhai de baltă cu burta galbenă (izvoraş cu burta galbenă) şi triton comun transilvănean completează valoarea conservativă a sitului. Între speciile de plante caracteristice zonei alpine se remarcă şi clopoțelul şi iarba gâtului, plante de interes comunitar, prima fiind prioritară. Alte specii importante de floră sunt reprezentate de crinul galben de munte, ghințura pătată, lumânărica pământului, gențiana, rodiola şi puşca-dracului, endemit al Carpaților din România. Rodiola, plantă de origine arctică numită şi „rădăcină de aur“ sau „rădăcină de trandafir“, este considerată sacră în multe zone şi culturi, fiind utilizată ca plantă medicinală tradițională. aer rece de origine polară şi arctică. Clima este temperat-continentală, de tranziție, cu influențe oceanice. Temperatura medie anuală este între 6 şi 10 °C, precipitațiile fiind de 7001100 mm/an. Datorită influenței circulației vestice, umezeala aerului are valori medii de 75-85%. În zona înaltă, zilele cu cer acoperit sunt mai numeroase, în timp ce zilele senine se remarcă mai ales spre est. Stratul de zăpadă durează 150 de zile pe an în zona montană înaltă şi 30-50 de zile în vale. În zona de munte, stratul de zăpadă este stabil din luna decembrie până în luna martie. Vântul este adaptat liniilor reliefului, în zona montană predominând vântul din vest. Se întâlneşte fenomenul de foehn, care pătrunde în zona depresiunilor Alba Iulia-Turda dinspre valea Arieşului. BioCenoza vegetaţia În Munții Apuseni apar toate etajele şi subetajele de vegetație. Vegetația subalpină se întâlneşte insular în Curcubăta Mare, limita ei inferioară coborând la 1550 m. Asociațiile de tufărişuri apar în alternanță cu pajiştile alpine. Tufărişurile sunt formate din jneapăn, ienupăr pitic, arin de munte, smârdar. Gramineele alcătuiesc în special pajiştile (păruşca, iarba vântului, firuța, gențiana, saxifrage etc.). Etajul molidului este întâlnit mai jos de vegetația subalpină, limita inferioară coborând până la 1250-1350 m. Pădurile de molid îmbracă versanții abrupți ai acestor munți ajungând uneori spre văi. Elementul principal este reprezentat de molid, la care se adaugă brad şi fag, iar în lungul văilor, arin alb. Pădurile de fag şi răşinoase apar între 900 şi 1300 m. Speciile caracteristice sunt fagul şi bradul, la care se adaugă molidul, paltinul de munte, tisa, frasinul, carpenul, teiul, alunul, jugastrul. În zona înaltă a Vârfului Bihor se dezvoltă numeroase specii arctic-alpine de rogoz şi saxifrage, la care se adaugă arnica, garoafele turceşti, iarba roşie, fierea pământului, muşcata dracului, puşca dracului, diverse specii de briole. Fauna Situl cuprinde o faună variată distribuită în funcție de zonele de vegetație şi de altitudine. Pădurile de fag, brad şi molid din partea înaltă a sitului sunt tranzitate de specii ierbivore şi carnivore de talie mare, lup, râs, căprior, cerb carpatin, mistreţ. Tot dintre mamiferele carnivore pot fi menționate pisica sălbatică şi dihorul, cu apariții mai putin frecvente. Dintre amfibieni sunt observate salamandra, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul carpatic, tritonul comun transilvănean, tritonul alpin, tritonul cu creastă. Ihtiofauna sitului este reprezentată în principal prin păstrăv, lipan şi clean. În zona sitului trăiesc toate speciile comune de păsări montane. În pădurile de conifere sunt frecvente mierla gulerată, forfecuţa, alunarul, piţigoiul de munte, pănţăruşul, ciocănitoarea cu trei degete, ierunca, piţigoiul moţat, piţigoiul de brădet, huhurezul mare, uliul porumbar, fâsa de munte, pietruşelul. În pădurile de foioase, în poieni şi păşuni ori pajisti sunt prezente păsări precum porumbelul gulerat, corbul, ciocănitoarea neagră, sturzul de vâsc, mugurarul, cinteza. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc mierla de apă, codobatura de munte şi fluierarul de munte. aspecte socio-economice Și culturale Aşezările din zona sitului sunt reprezentate prin cele 24 de sate grupate în jurul localităților Arieşeni, Avram Iancu şi Criştioru de Jos. Populația din zona sitului prezintă o tendință descrescătoare, confirmată şi de sporul natural, care înregistrează o valoare negativă. Principalele activități economice sunt creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea lemnului, precum şi agroturismul, în ultimii ani construindu-se numeroase pensiuni şi hoteluri. Exploatarea lemnului şi creşterea animalelor (ovine, caprine şi bovine) sunt activități economice tradiţionale pentru locuitorii zonei. Pârtia de schi din Arieşeni (pârtia de la Vârtop) este dotată cu telescaun şi cu tunuri de zăpadă artificială. Meşteşugurile tradiționale din zonă sunt legate de prelucrarea lemnului (case de lemn, care, lăzi de zestre) şi țesut. Biserica de lemn „Înălţarea Domnului“ din Arieşeni, construită în anul 1791 şi pictată în 1829 de maestrul Mihai din Abrud, este în- scrisă pe Lista monumentelor istorice din județul Alba. Biserica de lemn din crângul Casa de Piatră adăposteşte clopotul adus din comuna Arieşeni, datat 1737, şi este Monument istoric şi de arhitectură. Tradiția populară „Sângeorzul“ se desfăşoară în dimineața sărbătorii religioase „Sfântul Gheorghe“, când un alai format din 5-7 feciori cutreieră satul însoțind „Sângeorzul“, un alt fecior înfăşurat în crengi de verdeață. Personajul mascat este udat din abundență în fiecare gospodărie, iar la final este dus la o fântână, unde este iarăşi udat cu câteva găleți cu apă. Alaiul face mult zgomot, este însoțit de un ceteraş sau fluieraş şi primeşte alimente, în special ouă şi slănină. Cu acestea se face o omletă mare, cu care se omenesc cei din ceată. În comuna Arieşeni, se organizează în fiecare an „Serbările Zăpezii“ (16-18 februarie). Unul dintre cele mai aşteptate momente este focul de artificii, precedat de un impresionant „şarpe de lumină“ format din salvamotiştii care coboară pe schiuri cu făclii aprinse în mâini. Valea Cepelor - ro sCi 0260 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face din comuna Arieşeni pe DN75, apoi pe drumuri forestiere şi/sau pe trasee turistice marcate. În Arieşeni se poate ajunge din Câmpeni cu microbuze şi autocare (curse locale). activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Abandonarea păşunatului sau suprapăşunatul, precum şi tăierile ilegale şi braconajul au afecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Există poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, fiind necesare trasee tematice. Sunt de asemenea necesare bariere şi puncte de intrare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare cu harți, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere. Biotopul geologie/geomorFologie Munții Apuseni sunt munți tineri de încrețire formați în orogeneza alpino-carpato-himalayană. Sunt compuşi în general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, fapt care explică numărul foarte mare de peşteri existente în zonă. Munţii Apuseni sunt constituiţi din două unităţi foarte diferite, Apusenii sudici şi Apusenii nordici, separaţi de o axă reprezentată de valea Arieşului, prelungită cu valea Crişului Alb. Apusenii sudici (munţii Metaliferi) sunt alcătuiți din formaţiuni eruptive bazaltice, mărturii ale fundului oceanic de acum 120 milioane de ani peste care s-au depus sedimente detritice (roci conglomerate, gresii, argile, calcare) care au dat peisajului nota specifică. Culmile prezintă întinse suprafeţe orizontale de altitudine, fiind predominant acoperite cu păşuni. Munţii Bihor, orientaţi transversal pe direcția N-S, au de asemenea o alcătuire complexă. La sud domină un masiv cristalin înalt, Biharia, cu forme masive, greoaie, care prezintă cel mai înalt vârf al Apusenilor, Cucurbăta (1849 m). pedologie Conform hărții pedologice în format vectorial (scara 1:200000) tipurile de sol predominante din sit sunt cele brune acide, cele brune luvice, solurile brune acide tipice şi litosolurile. Totalitatea proceselor legate de circulația apei în roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) şi formele de relief cărora le dau naştere (de suprafață şi de adâncime) conturează noțiunea de „carst“. Acesta a fost studiat inițial în Podişul Karst din Slovenia, termenul de carst indicând piatra sau stânca de calcar şi aspectele sale variate. Hidrologie Situl este strabătut de râul principal şi permanent Valea Cepelor. Râul Valea Cepelor (numit şi Râul Ştei) este un afluent al Arieşului Mare. Bazinele hidrografice care se suprapun cu limita sitului sunt bazinele Arieş, Arieşul Mic, Bucura, Crişul Negru, Ghizghiţ, Valea Cepelor. aspeCte ClimatologiCe Zona Munților Apuseni are un climat continental moderat cu particularități determinate de poziția sa sub directa influență a maselor de aer umed şi răcoros dinspre vest, peste care se suprapun influențe din S-SV, care aduc în tot timpul anului mase de aer cald de origine tropicală. Se mai resimt de asemenea influențele circulației din N-NE, purtătoare a unor mase de 0 0,5 1 1,5 km 605 valea iadei - ro sCi 0262 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Budureasa, Curăţele. supraFaţa: 2.946 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 44‘ 9‘‘; Long. E 22˚ 35‘ 2‘‘ eCoregiunea: Munții Apuseni altitudinea: 1406 max., 623 min., 1004 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Valea iadei - ro sCi 0262 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DJ108J (Stâna de Vale-Rămeţi), aflat pe partea vestică a sitului. Accesul feroviar se face până în Beiuş. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 8160* - Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). plante: Liliac transilvănean, Lemnu vântului (Syringa josikaea). caracterizarea sitului prezentare generală Situl include cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar, dintre care două sunt prioritare. 84 % din suprafaţă este acoperită cu păduri de foioase şi 16% cu păduri de conifere, situl aflându-se în regiunea biogeografică alpină, la o altitudine cuprinsă între 623 şi 1406 m. Pădurile de foioase predomină în sit găzduind specii de fag, carpen, frasin. Prezenţa pădurilor mature de foioase oferă habitate adecvate de hrănire pentru diferite specii de lilieci care se întâlnesc aici, menționând prezența unor specii vulnerabile precum liliacul cârn şi liliacul cu urechi mari. Situl găzduieşte două specii de amfibieni de interes comunitar (buhai de baltă cu burta galbenă şi triton comun transilvănean), precum şi o specie endemică de arbust, relict glaciar important biogeografic (scrântea sau lemnul vântului). Situl include rezervaţia naturală Valea Iadei, care a fost la rândul său declarată pentru protecţia liliacului carpatin pe o suprafaţă de circa 2 ha şi se suprapune cu rezervaţia naturală de tip botanic Vârful Cârligați. Biotopul geologie/geomorFologie Evoluţia paleogeografică a bazinului Văii Iadului este strâns legată de evoluţia întregului lanţ carpatic în general şi de cea a Apusenilor, în particular. Primele etape ale evoluţiei reliefului au dus la individualizarea unor şisturi cristaline din Câmpia Crişurilor până în Podişul Transilvaniei. Ulterior, au apărut o serie de linii de falie pe care au ieşit spre suprafaţă magme. În faza valahă, Carpaţii au fost ridicaţi în bloc cu 5001000 m, context în care s-a schiţat fizionomia reliefului actual. Procese continue de modelare a reliefului se manifestă şi azi, dar timpul istoric scurt face ca acestea să fie mai puţin sesizabile. Profilul transversal al Văii Iadului, în forma literei V, indică faptul că este o vale tânără, în proces de evoluţie şi transformare (adâncire în propria albie, surpări de maluri şi procese de înmlăştinire). În timp geologic, procesele de înmlăştinire vor avea ca finalitate formarea de micro-delte la gurile de vărsare. pedologie Repartiţia claselor de soluri arată o proporţie mai mare a cambisolurilor, urmate de luvisoluri, umbrisoluri, protisoluri, antrisoluri, suprafeţele cele mai reduse fiind deţinute de cernisoluri, andosoluri, hidrisoluri şi histisoluri. În masivul Cârligatele apar soluri de pajişti alpine. Solurile domeniului forestier sunt amplasate în functie de condițiile climatice şi de vegetaţie (etajare pe verticală). În zona înaltă, cu păduri de molid, apare sol montan brun acid. În zonele acoperite cu păduri de gorun apar soluri montane brune de pădure, la altitudini de 150-700 m. Pe 606 relieful slab drenat şi cu apă freatică aproape de suprafaţă apar soluri de tip cernoziom. Hidrologie Relieful bazinului hidrografic al Văii Iadului prezintă numeroase asimetrii datorate în primul rând alcătuirii geologice diferite a celor două masive care o delimitează. Valea Iadului este cel mai important afluent al Crişului Repede, în care se varsă la o altitudine de 340 m în apropiere de Halta CFR Stâna de Vale (Gura Iadului), după un parcurs de aproximativ 52 km. Râul izvorăşte din Munţii Bihorului, de la poalele Vf. Poienii (1627 m), în vecinătatea staţiunii Stâna de Vale, adunând Izvorul Minunilor, Izvorul Clocotitor, Izvorul Păcii, Izvorul Profetului, Izvorul Narcisului şi Izvorul Eremitului, colectând pe parcurs apele a numeroase pâraie (Cârligate, Valea de Runc, Ciungi, Valea Gugii, Văile Calului, Valea Lupului, Dişor, Topliţa, Pârâul Lupului, Valea Dumii, Valea Sărăcelului, Pârâul Tocilelor Ieduţu, Valea Leşului, Valea Căuşului, Valea Rea, Valea Fatii, Pârâul Roşu etc.). Bazinul hidrografic al Văii Iadului este completat de numeroase cursuri de apă cu caracter temporar (ape suprafreatice) a căror apariţie şi dinamică este dictată de condiţiile meteorologice (apar atunci când precipitaţiile sunt excesive sau la topirea zăpezilor). aspeCte ClimatologiCe Situl se află în interiorul ramei montane străjuite de Munţii Vlădeasa la est şi culmile Pădurii Craiului la vest, beneficiind de avantajele climatului de adăpost, pe fondul general al climatului temperat-continental de tranziţie, cu influenţe oceanice. Clima este caracterizată prin temperaturi moderate, fără variaţii bruşte, cantităţi mari de precipitaţii sau turbulenţe. Temperatura medie multianuală este de 3,9 °C (Stâna de Vale). Vara se înregistrează maxima lunară (în iulie, 13,3 °C). Valorea medie a umezelii relative este una dintre cele mai mari din ţară (89%), în principal datorită cantităţilor mari de precipitaţii şi temperaturilor scăzute. În zonă predomină calmul atmosferic (75%). Vântul are viteze mici, datorită poziţiei de adăpost conferite de orientarea culmilor montane. Viteza medie anuală a vântului este în jurul valorii de 1 m/s, valoarea ei scăzând de la nord spre sud. Direcţia predominantă a vântului este din vest. Vânturile locale sunt reprezentate de brizele de munte şi de vale. Prin forma şi dimensiunile sale, lacul Leşu joacă rolul unui „calorifer“ natural, determinând o climă blândă iarna, moderată şi mai umedă vara. În acelaşi timp, contrastul termic dintre apele calde ale lacului şi aerul rece de deasupra sa determină (în special iarna) intensificări puternice ale vântului, zona de la nord de lac şi până la intrarea în cheile de la Remeţi fiind caracterizată de vânturi cu frecvenţa şi viteze relativ mari. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia este diversă şi bogată, etajele acesteia fiind dispuse într-o zonalitate verticală datorită treptelor de relief, influenţei climatice, orientării pantelor. Habitatul „Păduri aluviale cu arin şi frasin“ cuprinde păduri de luncă în care domină arinul şi salcia. Structura şi funcţionalitatea sa sunt menţinute în cadrul unei unităţi mai largi ce include comunităţi deschise, în principal turbării şi mlaştini. Uneori, arinul este o componentă stabilă în cadrul tranziţiei către pădurile de pe solul uscat din împrejurimi. Aceste tranziţii de la ţinuturi împădurite umede la unele mai uscate, de la comunităţi mai închise spre unele mai deschise, constituie un aspect important al varietăţii ecologice. Speciile întâlnite în stratul arborilor sunt reprezentate prin arin negru, arin alb, frasin, plop negru, răchită albă, răchită, mesteacăn pufos, ulm de munte, angelică, iarba câmpului, dentiţă, stupitul cucului, rogoz, coada calului, cânepa codrului, untişor, turiţă, rotungioară, năpraznic, slăbănog, urzică moartă galbenă, spata dracului, izma calului. Etajul subalpin îl întâlnim pe suprafeţele restrânse, din cauza condiţiilor aspre, aici dezvoltându-se pajişti dominate de iarba stâncilor şi țăpoşică, în amestec cu firuţă, păiuş pestriţ, păruşcă, mărarul ursului, patrunjel de munte, clopoţel, arin de munte, jneapăn (jep), pin, afin, merişor, ghinţură, ienupăr pitic. Etajul coniferelor îl întâlnim la peste 900-1000 m altitudine şi este dominat de molid, brad, paltin de munte, scoruş. Pajiştile din poieni etalează o vegetaţie ierboasă abundentă, dominată de păiuş roşu şi țăpoşică. Pe locurile mai însorite ale culmilor, unde climatul este mai blând, apar pădurile amestecate de răşinoase şi fag. Speciile lemnoase care formează arboretele amestecate sunt fagul, molidul şi bradul. Cursul inferior al Văii Iadului este dominat de etajul fagului ca şi culmile mai joase şi domoale ale Munţilor Bihorului în care predomină pădurile pure de fag. O asociaţie răspândită odinioară în toată Valea Iadei este cea cu liliac transilvănean (liliac carpatic), care astăzi se mai găseşte doar în exemplare izolate. de fluturi. Populaţiile speciilor de amfibieni sunt reprezentate de broasca roşie de pădure, izvoraşul cu burta galbenă, salamandră, triton comun transilvănean, triton de munte, triton cu creastă. Reptilele prezintă populaţii de viperă comună, şarpele lui Esculap, şarpe de alun, şarpe de casă, şarpe de sticlă (năpârcă), şopârlă de ziduri, sopârlă de munte, şopârlă de câmp. Dintre peşti, întâlnim în apele reci păstrăvul, boişteanul şi grindelul. În apele liniştite ale văii apar lipanul şi moioaga, scobarul şi cleanul. Mamiferele întâlnite în sit sunt reprezentate şi de specii de carnivore mari (urs, lup, râs, pisică sălbatică). În sit întâlnim ierbivore mari precum cerbul carpatin. Prezintă importanţă populaţiile micromamiferelor rozătoare (şoarece de pădure, şoarece scurmător, şoarece de câmp, şoarece de pamânt, pârş de alun, pârş mare). Sunt prezente şi specii de micromamifere insectivore (chiţcan comun, chiţcan pitic, chiţcan de munte, chiţcan de apă, cârtiţă, arici). Avifauna este reprezentată de acvila ţipătoare mică, acvila de munte, şorecarul comun, vînturelul roşu, huhurezul mare, piţigoiul de munte, piţigoiul moțat, piţigoiul de brădet, panţăruşul, codobatura de munte, fluierarul de munte, forfecuţa, mierla gulerată, alunarul, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoarea neagră, ierunca, porumbelul gulerat, corbul. Fauna Dintre insecte, majoritatea sunt caracteristice apelor montane reci şi repezi, trăind pe sub pietre, spre exemplu efemeridele şi larvele libelulelor. În sit se întâlnesc numeroase specii rare aspecte socio-economice Și culturale Principalele activități economice tradiționale sunt agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor, precum şi exploatarea şi prelucrarea lemnului. În ultimii ani, în zonă s-a dezvoltat şi provenind de la vetrele de cărbuni). Pentru obţinerea cărbunilor se clădesc lemnele, se acoperă cu glii (ţălână), se aprinde focul sub lemne şi se lasă să ardă mocnit mai multe zile. Fierarii (căuacii) folosesc cărbuni aprinşi la modelarea fierului, pentru confecţionarea caielelor, potcoavelor necesare animalelor de muncă, balamalelor, rătezelor pentru uşi, geamuri, copcilor pentru construcţii, încălţarea roţilor de căruţe şi care, confecţionarea colţilor de grape, a fierului de plug etc. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Liliacul transilvănean era odinioară răspândit pe toată Valea Iadei, în prezent întâlnindu-se doar exemplare izolate ca urmare a defrişărilor masive, cauzate de amenajarea drumurilor şi a căii ferate. Braconajul are efecte negative asupra populaţiilor de animale din sit. valea iadei - ro sCi 0262 turismul, atât cel de masă (stațiunea Stâna de Vale) cât şi agroturismul (pensiuni sau case țărăneşti). Biserica de lemn cu hramul „Sf. Gheorghe“ a fost ridicată în jurul anului 1724 în satul Nimăieşti şi este semnată de meşterul Lupu, cel care a ridicat şi biserica de lemn din Talpe. Biserica se distinge drept una dintre frumoasele monumente de arhitectură sacrală din lemn de pe meleagurile Bihorului, caracterizată prin motivele astrelor cereşti sculptate în relief pe portale şi în grinzile de sub bolta navei. Biserica se află pe noua Listă a monumentelor istorice. În comuna Budureasa s-au păstrat tradiţii străvechi precum Lădăritul şi Închistritul (Încondeiatul) ouălor de Paşte. Meşterii lădari se ocupă şi astăzi cu lădăritul (confecţionarea de lăzi de zestre). Lăzile de zestre sunt adevărate opere de artă, fiind sculptate manual. Cu toate că în zilele noastre mobilierul modern l-a înlocuit în mare măsură pe cel tradiţional, mai există localnici care folosesc lăzile pentru depozitarea straielor populare, însă de cele mai multe ori acestea au scop pur decorativ. Încondeiatul ouălor se realizează de către gospodine şi fete, în săptămâna dinaintea sarbătorilor pascale. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor şi obiceiurilor păstrate peste secole. Cărbunăritul era o ocupaţie predominantă în Cărbunari, de unde şi denumirea satului. În Țarina Buduresei există o zonă numită Cărbuni (denumirea aDministrarea sitului În sit există puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, amenajări pentru colectarea deşeurilor. Există câteva panouri de informare, dar este necesară suplimentarea acestora. Sunt necesare panouri de avertizare/atenționare, panouri pentru orientare cu hărți, puncte de informare. 0 1 2 3 km 607 valea ierii - ro sCi 0263 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul cluj: Băişoara, Valea Ierii. supraFaţa: 6.302 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46˚ 35‘ 11‘‘; Long. E 23˚ 16‘ 39‘‘ eCoregiunea: Munţii Apuseni altitudinea: 1617 max., 591 min., 1162 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Valea ierii - ro sCi 0263 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit pe cale rutieră se face pe DJ107N, continuat de DJ107J, care urmează cursul Iarei până în satul Cerc. Aceste căi de acces asigură legătura cu Turda şi Cluj-Napoca (50 km). În sudul sitului se poate ajunge pe DJ107R (Băişoara-Muntele Băişorii). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum; 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum; 9170 - Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea); 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus). pești: Zglăvoc (Cottus gobio). caracterizarea sitului prezentare generală Importanţa sitului pentru conservare rezidă în valoarea naturală a habitatelor forestiere şi acvatice, aici regăsindu-se şase habitate de interes comunitar, dintre care unul prioritar. Starea naturală a habitatelor forestiere permite prezența carnivorelor mari (lup, râs, urs). Ecosistemele acvatice găzduiesc vidra, o specie de peşti şi mai multe specii de amfibieni, toate de interes comunitar. Buhaiul de baltă cu burta galbenă este răspândit pe văile Iara şi Şoimu, precum şi în zona platoului Muntele Mare, deasupra satului Muntele Sălaşelor. Situl se suprapune cu rezervația naturală peisagistică Valea Ierii. Biotopul geologie/geomorFologie Situl Valea Ierii se suprapune în cea mai mare parte Seriei de Someş, care reprezintă unul din termenii stratigrafici cei mai vechi şi constituie fundamentul unității alpine a Autohtonului de Bihor. Suprafețe mai restrânse ocupă Cristalinul de Muncel. Cristalinul de Someş este considerat a fi termenul cel mai profund al şisturilor cristaline prehercinice. Sunt prezente şisturi cristaline (preponderent micaşisturi), calcare cristaline cu dezvoltare lenticulară, şisturi de cuarţ, gnaise cuarţo-feldspatice etc. Cristalinul de Muncel îşi are dezvoltarea în masivul cu acelaşi nume din sudul Munţilor Biharia şi aparţine Pânzei de Muncel. Spre est, Cristalinul de Muncel se continuă în lungul văii Arieşului Mic şi către Munţii Gilău. arie (–4 °C) şi maximul din iulie-august (14 °C). Precipitațiile se încadrează între 800 şi 1100 mm/an. BioCenoza vegetaţia Circa 95% din suprafața sitului este acoperită de păduri şi pajişti, dintre acestea pădurile de molid fiind dominante (80%). În estul sitului se întâlnesc pe o suprafaţă restrânsă păduri de stejar din subzona gorunului. Pădurile de conifere sunt întrerupte de pajişti şi tufărişuri subalpine. În pădurile de fag, de amestec şi în arinişuri se întâlnesc tăieturi, precum şi zone umede. Pajiştile sunt alcătuite în special din graminee (firuță, gențiană, păruşcă, iarba vântului). Sunt semnalate şi populații importante de arnică. Pe lângă aceste ecosisteme terestre, pe arealul sitului se întâlnesc ecosisteme acvatice reprezentate prin cursurile apelor de munte. Fauna Situl adăposteşte o faună bogată, distribuită în funcție de zonele de vegetație şi de altitudine. Dintre nevertebrate menționăm prezența a numeroase specii de insecte valoroase precum rădaşca (ragace) şi croitorul. Pădurile de conifere şi amestec sunt populate de carnivore precum ursul brun, lupul, vulpea, jderul (beica), jderul de copac, pisica sălbatică. Mai puțin frecvent este semnalată şi prezența râsului. Carnivorele mari sunt specii vulnerabile, cu o prezență redusă pe teritoriul sitului. Acestea au o fluctuaţie mare în distribuţie şi abundenţă, din cauza deplasărilor în funcţie de concentrarea prăzii, perturbări, intemperii. Situl găzduieşte ierbivore mari (cerb carpatin, căprioară, mistreț) şi ierbivore mici (iepure). Dintre mamiferele omnivore a fost semnalată prezența unor familii de bursuc (viezure). Dintre speciile de şerpi s-a semnalat vipera neagră. Ecosistemele acvatice includ vidra, unele specii de amfibieni (salamandră, buhai de baltă cu burta galbenă, triton comun transilvănean) şi specii de ihtiofaună (între care zglăvoaca sau moacă, lipan, chişcar). În zona sitului trăiesc multe specii comune de păsări montane. În pădurile de conifere apar forfecuţa, alunarul, mierla gulerată, piţigoiul de munte, pănţăruşul, pedologie În spaţiul Munţilor Gilău-Muntele Mare, datorită înclinării versanţilor pe care se formează, solurile au grosimi mici. Temperaturile scăzute, nefavorabile alterării rocilor şi resturilor vegetale, generează un humus brut, acid. Solurile dominante aparţin claselor cambisoluri, spodosoluri şi umbrisoluri. În partea inferioară apar districambisoluri asociate cu nigrisoluri, cu litosoluri pe versanţii înclinaţi, cu rendzine etc. În etajul molidişurilor domină spodosolurile, iar sub pajiştile subalpine se dezvoltă humosiosolurile. În zonele depresionare, datorită excesului de umiditate, se dezvoltă stagnosoluri şi gleisoluri, iar de-a lungul pâraielor apar aluviosoluri, sub forma unor fâşii longitudinale. În sit, cea mai mare pondere aparţine clasei cambisolurilor, reprezentată prin solurile brune acide care ocupă 80% din suprafaţa protejată. Restul de aproximativ 20% din suprafaţă este ocupat de soluri brune (spodosoluri) care se găsesc în zonele înalte din jurul vârfurilor Buscat, Pietrele Încălecate, Muntele Agrişului, Dealul Sălaşelor. Hidrologie Situl se găseşte în bazinul hidrografic al Ierii, afluent de stânga al Arieşului Mare. Limita de nord a bazinului hidrografic al Ierii face şi cumpăna de ape între două bazine hidrografice importante, Arieş şi Someşul Mic (Someşul Cald). Repartiția cursurilor de apă şi orientarea direcției de scurgere sunt influențate de conformația generală a masivului şi înclinarea de la sud spre N-NE. Întreaga rețea de văi tributare Ierii care drenează situl, se răsfiră radiar din Muntele Mare. Aceste văi sunt scurte şi puternic adâncite (400 m) în fundamentul cristalin, cu pante longitudinale mari şi numeroase rupturi de pantă. Cele trei văi de obârşie ale Ierii sunt Valea Galbenă, Valea Vânătă (Valea Ierii) şi Valea Negrului. Prima confluenţă este cea între Vânăta şi Galbena, urmată de confluenţa cu Neagra, puţin mai sus de lacul Bondureasa. În aval de Bondureasa, Iara primeşte aportul a numeroşi afluenţi de pe versanţii laterali. Chiar la ieşirea din sit aceasta primeşte de pe dreapta afluentul Valea Sălaşelor. aspeCte ClimatologiCe În sit găsim un climat montan, în general rece şi umed. Iernile sunt blânde, cu precipitaţii bogate mai mult sub formă de ploaie, iar verile răcoroase şi umede. Evoluţia temperaturii în cursul anului variază între minimul termic multianual din ianu- 608 0 1 2 3 km ciocănitoarea cu trei degete, ierunca, piţigoiul moţat, piţigoiul de brădet, huhurezul mare, uliul porumbar, fâsa de munte, cocoşul de munte. În pădurile de foioase, în poieni, pajisti şi păşuni sunt prezente specii precum porumbelul gulerat, corbul, cinteza, ciocănitoarea neagră, mugurarul, barza neagră. Pe lângă cursurile de apă se întâlnesc fluierarul de munte, mierla de apă, codobatura de munte. aspecte socio-economice Și culturale Activitățile tradiționale sunt agricultura şi exploatarea şi prelucrarea lemnului. Cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de semințe oleaginoase se combină cu industria uşoară (fabricarea unor articole de îmbrăcăminte) şi cu activitățile conexe turismului (transporturi, servicii, comerț). Tăierea şi rindeluirea lemnului, colectarea produselor forestiere nelemnoase din flora spontană (ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale s.a.), precum şi silvicultura întregesc tabloul activităților economice din zonă. Comuna Valea Ierii este atestată documentar din anul 1840. În apropiere se găseşte cetatea Lita, ale cărei urme se văd şi în zilele noastre (atestată documentar în 1324). Un specific al zonei îl reprezintă gospodăriile sezoniere (pe platoul Şoimului şi în zona Muntele Mare), situate adesea în locuri izolate şi grupate în „sălaşe/nămaşe“. La începutul lunii iunie, ţăranii urcă în munte la aceste „colibe“ cu pământ pe jos, cu ferestre minuscule şi paturi acoperite cu paie, având de regulă o singură încăpere. Aici, în mijlocul pădurilor de molid, ei „muntăresc“ până la începutul lunii septembrie cu animalele, neavând în sat culturi agricole cu excepţia unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc sunt situate adesea la zeci de kilometri de nămaş. Casele mari şi foarte arătoase stau astfel aproape părăsite toată vara, cu excepţia perioadei de cosire a fânului. Îmbătrânirea populaţiei se reflectă în abandonarea multor colibe sau nămaşe, fiind posibilă chiar dispariţia unor cătune permanente. Multe din casele aflate în cătunele mai izolate au fost abandonate sau au fost transformate în „case de vacanţă“ de către proprietari sau urmaşii acestora, care au emigrat în zona urbană sau în străinătate. Cimitirul Eroilor Români din cel De-al Doilea Război Mondial, construit în anul 1944, este amplasat pe drumul comunal Valea Ierii-Muntele Rece. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Există poteci/drumuri pentru vizitare, precum şi circa zece trasee turistice cu amenajări pentru colectarea deşeurilor, fiind necesare câteva trasee tematice. Sunt de asemenea necesare bariere şi puncte de intrare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare cu hărți, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere. valea izei şi dealul soloVan - ro sCi 0264 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Maramureş: Bogdan Vodă, Botiza, Bârsana, Băiuţ, Călineşti, Dragomireşti, Groşii Ţibleşului, Ieud, Lăpuş, Moisei, Onceşti, Poienile Izei, Rozavlea, Sighetu Marmației, Strâmtura, Săcel, Săliştea de Sus, Vadu Izei, Şieu. Județul Bistrița-năsăud: Romuli. supraFaţa: 46.873 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 43‘ 35‘‘; Long. E 24˚ 11‘ 39‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1832 max., 259 min., 730 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este traversat la Vadu Izei de DN18. Din Vadu Izei şi până la Săcel, accesul se poate realiza de pe DJ186. Din Şieu, de pe DJ186, accesul se poate face către Botiza şi Poienile Izei pe DJ171A şi DJ171B, iar din Bogdan Vodă către Ieud pe DJ186C. Accesul din Bistriţa Năsăud se realizează pe DN7C. Accesul la Peştera şi Izvorul Albastru al Izei se realizează pe traseul Moisei-Izbucul IzeiPonorul Izei (marcaj triunghi roşu). Accesul la Peştera din dealul Solovan se realizează din Sighetu Marmaţiei, pe drumul Văii Cetăţii, prin pădurea de stejar. HaBitatele De interes comunitar Din sit 3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition; 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe montane; 7110* Turbării active; 7140 - Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante (nefixate de substrat); 8210 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase; 91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion); 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba; 9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea). speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra) • *Urs brun (Ursus arctos). nevertebrate: Chilostoma banaticum • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica) • Carab (Carabus hampei) • Carab (Carabus variolosus) • Carab (Carabus zawadszkii) • *Croitor de fag (Rosalia alpina). pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Chişcar (Eudontomyzon danfordi) • Clean dungat (Leuciscus souffia) • Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Petroc (Gobio uranoscopus) • Avat (Aspius aspius) • Fusar (Zingel streber). caracterizarea sitului prezentare generală Situl include cursul râului Iza, zone umede şi zone cu păduri de foioase, de amestec şi de conifere. Valea Izei se prezintă ca un remarcabil culoar tectonic în Depresiunea Maramureşului. În cursul superior Iza şi-a format un defileu în calcare jurasice şi la ieşire valea se lățeşte în sedimente oligocene şi eocene. Dealul Solovan este bine individualizat între râul Iza şi afluenții săi. În partea superioară a serpentinelor dealului Solovan se găseşte o peşteră săpată de apele din precipitații, uşor accesibilă şi de interes turistic. În cadrul sitului se păstrează cea mai întinsă şi reprezentativă suprafață de păduri virgine din nordul Carpaților, păduri de molid şi păduri de amestec molid-brad-fag, cu vârste de peste 150-200 de ani. Situl include 10 habitate naturale de interes comunitar, ce constituie obiective de conservare. Habitatul prioritar este reprezentat de turbăriile active. Dintre speciile de interes comunitar găzduite de sit menționăm două specii de mamifere, opt specii de peşti, alături de mai multe specii de amfibieni şi nevertebrate (câteva specii de carab şi croitorul alpin). Situl include rezervaţia naturală Arcer Ţibleş Bran, Peştera şi Izvorul Albastru al Izei, precum şi rezervaţia Dealul Solovan. apar intruziuni de tip andezite şi microdiorite, microgranodiorite şi dacite. Între Remeţi şi Vadu Izei, zona piemontană este străpunsă de roci constituite din andezite bazaltice. Munţii Lăpuş se extind între Văile Cavnic la vest şi Valea Minghet, fiind formaţi din roci eruptive şi roci sedimentare, suprafaţa lor fiind dominată de măguri şi abrupturi. În interiorul masivului se află patru bazinete depresionare (Poiana Botizii, Băiuţ, Bloaja şi Cavnic). Munţii Ţibleşului aparţin lanţului vulcanic al Carpaţilor Orientali. pedologie În Depresiunea Maramureşului răspândirea cea mai mare o au solurile brune luvice şi brune cu un grad ridicat de aciditate, pe interfluvii şi în zona piemontană. În luncile râurilor se întâlnesc soluri aluviale, cu un nivel freatic aflat la mică adâncime. Aceste soluri sunt optime pentru culturi agricole în condiţiile eliminării excesului de umiditate. Hidrologie Râul Iza îşi are obârşia în Munţii Rodnei, drenează un bazin de 1303 km2, are o lungime de 83 km şi se varsă în Tisa la NV de Sighetu Marmaţiei. Cei mai importanţi afluenţi sunt Mara, Baicu, Slatina, Ieud, Botiza, Slătioara şi Ronişoara. În sectorul superior, Iza traversează o peşteră, reapărând după 2 km la resurgenţa numită Izvorul Albastru al Izei, apoi urmând sectorul de chei. La confluenţa cu Valea Carelor şi Bistriţa, valea se lărgeşte căpătând aspectul unei depresiuni alungite care îşi trimite ramificaţii pe văi. Până în aval de Strâmtura, Valea Izei rămâne largă, cu luncă şi terase, apoi profilul transversal se îngustează brusc, formând defileul Izei, numit sugestiv Strâmtura. Odată scăpată din îngustarea de la Strâmtura, valea se lărgeşte spre bazinetul Bârsanei, unde meandrează şi se despleteşte (culoarul văii păstrându-se larg până la confluenţa cu Mara). aspeCte ClimatologiCe Clima se află atât sub influenţa maselor de aer umed din vest şi NV, cât şi a centurii muntoase ce o înconjoară. Diferenţele de altitudine dintre vatra depresiunii Maramureşului şi rama muntoasă duc la frecvente inversiuni termice. Temperatura medie anuală este de 8-9 °C în partea centrală, între 6 şi 8 °C în zonele piemontane din vest, sud şi est şi între 4 şi 6 °C la periferia depresiunii, în zona înaltă a Dealurilor Maramureşului. Precipitaţiile medii variază între 700-800 mm/an în nordul depresiunii, 800-1000 mm/an în cea mai mare parte a depresiunii (61% din suprafaţă) şi 1000-1200 mm/an la contactul cu munţii, în est. Numărul mediu de zile cu ninsoare atinge 55 de zile/an. Se remarcă şi prezenţa foehnului care bate dinspre Rodna şi Gutâi către depresiune, îndeosebi în sectorul Mara-Cosău. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia s-a diferențiat ca urmare a influenţei factorilor precum altitudinea, umiditatea, natura substratului, luminozitatea. În sit se întâlneşte o diversitate mare a tipurilor de vegetaţie specifice zonelor umede, sălcetelor şi aninişurilor, pajiştilor de joasă altitudine, pădurilor de foioase, pădurilor de amestec, molidişurilor, turbăriilor, mlaştinilor turboase de tranziţie, turbăriilor active, pajiştilor subalpine. Vegetaţia zonelor umede include roua cerului, bumbăcariţa, răchiţelele, iarba-grasă, pipirigul, merişorul, lintiţa, broscariţa, stuful, tătăneasa, pipiriguţul, răchitanul, piciorul lupului, izma calului, izma broaştei, barba ursului, speteaza, pufuliţa, pelinariţa, creţuşca, piperul bălţii, limbariţa, dentiţa, şopârliţa, precum şi diverse specii de rogoz. În zona vegetaţiei lemnoase de mal a sălcetelor şi aninişurilor se întâlnesc salcia albă, răchita, arinul (s.n. anin) alb, arinul negru, alunul, plopul negru. Sunt caracteristice stâncăriilor calcaroase specii de ruginiţă, straşnic, frigure, ferigă de stâncă, cujucărea de munte, pojarniţă. Alte specii importante sunt brădişorul, omagul, ghiocelul, bulbucii de munte, jneapănul, coada iepurelui. De asemenea, se întâlneşte şi asociaţia vegetală de tinovuri cu jneapăn şi pin, în turbăriile împădurite. Pădurile dacice de fag, pădurile de molid din regiunea montană şi zăvoaiele cu salcie şi plop edifică marea majoritate a pădurilor din sit. Valea iZei şi dealul soloVan - ro sCi 0264 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Fauna De-a lungul Izei şi în zonele umede au fost identificate specii de peşti precum avatul, chişcarul, cleanul dungat, dunăriţa, fusarul, porcuşorul de vad, porcuşorul de nisip, moioaga, zglăvoaca, petrocul. Dintre amfibienii prezenți în sit menționam speciile triton cu creastă, triton carpatin, izvoraş cu burta galbenă (buhai de baltă cu burta galbenă), ţestoasa de apă dulce. De asemenea, în zonele umede a fost semnalată şi prezența brotăcelului, iar ecosistemul acvatic include racul de râu. Dintre speciile de mamifere menționăm vidra şi carnivorele mari (râs, urs, lup). Avifauna este reprezentată prin specii precum stâr- Biotopul geologie/geomorFologie Depresiunea Maramureşului este alcătuită din dealuri înalte, depresiuni, bazinete şi piemonturi, având origine complexă (tectonică, vulcanică şi de eroziune diferenţiată). Limita superioară o reprezintă suprafaţa de nivelare situată la 750- 800 m. La o distanţă de 10 km de masivele magmatice de la VăratecBotiza s-a conturat o formaţiune vulcano-sedimentară cu o grosime de peste 150 m şi cu stânci de andezite. La Iza-Botiza 609 valea izei şi dealul soloVan - ro sCi 0264 cul pitic, cristelul de câmp, chira de baltă, pescărelul albastru, sfrânciocul roşiatic (specii identificate recent în teren), cufundarul polar, sfrânciocul cu frunte neagră, mugurarul, ierunca, barza albă, cocoşul de munte, huhurezul mic, şoimul de iarnă (merlin), eretele de câmp, diverse specii de ciocănitoare (ghionoaie sură, ciocănitoare-de-stejar etc.). aSpecte socio-economice Și culturale Principalele activități economice din zona sitului se desfăşoara în agricultură, cultivarea cerealelor şi a plantelor furajere (grâu, cartofi), silvicultură, creşterea animalelor, meşteşuguri populare, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului (lucrări de sculptură şi artizanat), comerţ, prestări servicii, prelucrarea laptelui, panificaţie, ateliere meşteşugăreşti (inclusiv confecţionare de covoare colorate cu pigmenți vegetali), agro- 0 610 2,2 4,4 6,6 km turism. Localitățile urbane (Sighetu Marmației şi Baia Mare) permit desfăşurarea de activități economice diversificate (turism, telecomunicaţii şi transmisie de date, servicii financiar-bancare, cercetare informatică, servicii publice de poştă şi telecomunicații, recreere, cultură, sport, învățământ public şi privat, prelucrarea lemnului în fabrici de mobilă, confecţii textile etc.). În localitatea Onceşti se află aşezarea „Pe Corni/Pe Mocira“, datată din Epoca bronzului, Cultura Suciu de Sus, precum şi aşezarea, „Bolteni“, din perioada Hallstatt, Cultura Gava. În vecinătate se află şi ruinele unei cetăți medievale, „Fortificaţia Cetăţeaua“. Dintre monumentele arheologice ale zonei menționăm aşezarea „La Podeţ“ (localitatea Bogdan Vodă), care datează din Epoca bronzului, precum şi aşezarea fortificată „Grădina lui Cârlig“ (sec.XIII-XIV, aflată în vecinătatea localității Bogdan Vodă). Închisoarea din Sighetu Marmației (1897) găzduieşte Muzeul victimelor comunismului şi rezistenţei anticomuniste din Sighet. Centrul istoric al oraşului (sec. XVII), Liceul pedagogic (1802) şi Sinagoga (1902) reprezintă monumente de arhitectură, alături de sediul Lojei francmasonice (1890) şi Casa Mihaly de Apşa. În Sighet găsim şi Casa memorială „Elie Wiesel“, în care a trăit primii 15 ani de viață cunoscutul romancier, dramaturg, eseist şi memorialist Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel. Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ (1716) şi clopotnița din localitatea Rozavlea, precum şi cimitirul evreiesc din Ieud sunt Monumente de arhitectură. Săliştea de Sus găzduieşte Muzeul Ţărăncii Române şi Biserica de lemn „Sf. Nicolae“ (Monument de arhitectură, 1736), iar în Duminica Tomii (prima duminică dupa Paşte) are loc Festivalul Folcloric „Câte Flori pe Iza-n Sus“. Localitatea Bârsana găzdu- ieşte Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ (1720) şi o casă de lemn, fostă şcoală confesională, ambele declarate Monumente de arhitectură. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului Sunt necesare în primul rând poteci şi drumuri pentru vizitare, precum şi trasee turistice. De asemenea sunt necesare bariere, panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare, puncte de informare, trasee sau poteci tematice şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. valea lui david - ro sCi 0265 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Leţcani, Miroslava, Rediu, Valea Lupului. supraFaţa: 1.435 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 14‘ 4‘‘; Long. E 27˚ 26‘ 40‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 193 max., 52 min., 107 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De interes comunitar Din sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice; 40C0* - Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice; 62C0* Stepe ponto-sarmatice. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Viperă de stepă (Vipera ursinii). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus) • Șoarece săritor de stepă (Sicista subtilis). nevertebrate: Croitor marmorat (Pilemia tigrina). plante: Pulsatilla grandis • Galium moldavicum • Capul şarpelui (Echium russicum) • Târtan, Hodolean (Crambe tataria) • Iris (Iris aphylla ssp. hungarica). caracterizarea sitului prezentare generală Rezervația naturală Valea lui David prezintă un mare interes ştiințific, motiv pentru care, împreună cu câteva arii adiacente, a fost recunoscută drept sit de importanță comunitară. Situl găzduişeste un covor vegetal de stepă, reprezentat prin habitate naturale de stepă ponto-sarmatică, tufărişuri de foioase ponto-sarmatice, pajişti şi mlaştini sărăturate. Deoarece aceste pajişti seminaturale nu au fost niciodată arate, aici au fost identificate peste 570 de specii de plante cu flori (reprezentând circa 16% din flora României), dispuse sub forma unui mozaic alcătuit din specii caracteristice zonelor aride cu elemente de pădure, precum şi specii rare de sărătură, care se găsesc în zonele salinizate. Cinci dintre speciile de plante întâlnite în sit sunt specii de interes comunitar (varza turcească, stânjenelul de stepă, dedițelul, Galium moldavicum şi capul şarpelui). Situl reprezintă unul dintre puținele locuri din România unde poate fi întâlnită vipera de stepă moldavă, subspecie a viperei de stepă. Biotopul geologie/geomorFologie Platforma Est-Europeană reprezintă fundamentul Podişului Moldovei (din care fac parte Câmpia Moldovei şi Câmpia colinară Jijia-Bahlui, pe teritoriul căreia se află situl). Câmpia Moldovei are un fundament alcătuit dintr-un soclu cristalin, cutat şi metamorfozat, acoperit de o cuvertură formată din roci sedimentare. Situl are ca fundament roci cristaline care se găsesc în profunzime, acoperite de aluviuni argilo-nisipoase, argile cenuşii-albăstrui, nisipuri argiloase, luturi, marne, gresii şi calcare. În Câmpia colinară a Jijiei, relieful predominant este sculptural, cel din sit fiind reprezentat de versantul estic al dealului Coşeri, cu o altitudine între 60 şi 170 m cu pantă variabilă. Microrelieful creat de marne şi de izvoarele de coastă este variat ca expoziție, umiditate şi salinizare. La baza dealului Coşeri se dezvoltă o vegetație iubitoare de umezeală. În zona rupturilor de coastă panta este foarte abruptă. BioCenoza vegetaţia Flora şi vegetația prezintă un pregnant caracter ponto-sarmatic care se datorează vechimii geologice, solurilor şi factorilor climatici. Flora este constituită din elemente eurasiatice şi europene, dar specificitatea o imprimă elementele continental-pontice şi cele submediteraneene. Covorul vegetal de stepă este unic în Moldova, fiind nealterat sau modificat într-o mică măsură. Inventarul floristic este foarte variat şi cuprinde peste 570 de specii de plante cu flori. În această zonă se întânesc o serie de specii de plante vulnerabile, rare, endemice, periclitate, protejate şi strict protejate (migdal pitic, sparanghel sălbatic, sfeclă sălbatică, rogoz, varză turcească, brânduşă, garofiță, capul şarpelui, micsandră, zambilă de stepă, stânjenel de stepă, stânjenelul sau irisul lui Brândză, ceapa ciorii cunoscută şi ca floarea brumei, ruscea de poiană, şofrănel, orăştică, pătlagină, firuță, amăreală siberiană, dedițel, măcriş, şerpet, buruiană de studeniță, morcovel de luncă, voinicică, precum şi specia fără denumire populară Galium moldavicum). Diversitatea floristică a sitului este consființită şi de prezența unui număr mare de asociații vegetale (22 inventariate până în prezent). Fauna Până în prezent, în cadrul sitului au fost identificate 63 de specii de greieri, cosaşi şi lăcuste (la nivel național numărul total fiind de 178 de specii). În Valea lui David pot fi întâlnite specii de nevertebrate precum bondarul de argilă, bondarul de stepă, bondarul paradox, greierul împroşcător, carabul mare, gândacul stafilin păros, fluturela coada-rândunicii, fluturele „cap-demort“, călugărița, albina megachilă, croitorul marmorat, cosaşul de stepă, musca gigantică, fluturele polixena. Amfibienii întâlniți în sit sunt reprezentați prin izvoraşul cu burtă roşie, tritonul comun, broasca râioasă verde, brotăcelul, broasca mare de lac, broasca mică de lac. Dintre speciile de reptile prezente menționăm broasca țestoasă de apă, guşterul, şopârla de câmp (s.n. şopârla cenuşie), şarpele de casă, şarpele de alun şi vipera de stepă. Vipera de stepă moldavă (Vipera ursinii moldavica) este specia cea mai importantă din punct de vedere ştiințific şi protectiv, fiind întâlnită între mijlocul şi marginea superioară a pantei, acolo unde vegetația este deasă, oferindu-i adăpost împotriva prădătorilor. Numărul de mamifere întâlnite în sit este mic, predominând specii de rozătoare precum chițcanul cu abdomenul galben, hârciogul, şoarecele săritor de stepă, popândăul. Se întâlnesc mai puțin frecvent specii precum orbetele mic, nevăstuica şi iepurele. Avifauna prezintă peste 85 de specii de păsări (barza albă, uligan pescar, gaie neagră, gaie roşie, erete de stuf, erete vânăt, erete alb, erete sur, acvilă țipătoare mică, acvilă mică, vânturel de seară, şoim călător, cârstel de câmp, chirighiță cu obraji albi, ciuf de câmp, fâsă de câmp, sfrâncioc roşiatic, sfrâncioc cu frunte neagră, pupăză etc.). aspecte socio-economice Și culturale Localitățile din sit au o populație de circa 21000 de locuitori. Principalele activități economice desfăşurate sunt agricultura, creşterea animalelor, pomicultura, viticultura, comerțul, construcțiile, industria farmaceutică, transport de călători şi transport de marfă, alimentația publică, prestările de servicii. Comunele Lețcani şi Rediu au în componența lor câte patru sate. Localitatea Miroslava are în componența sa 13 sate. Situl arheologic de la Lețcani (localizat în vatra satului) este specific prin ceramica aparținând culturilor Cris, respectiv ceramica liniară cu capete de note muzicale (cultura Cucuteni). Situl arheologic de la Cogeasca (punctul „Moara“) este localizat la 1,5 km est de sat, pe panta spre fostul iaz Cogeasca. Este o aşezare cu ceramică si elemente de tradiție Costisa, Hallstatt, La Tène (sec. II, IV-V, X-XI, XI-XII şi XVII-XVIII). În Miroslava se află câteva aşezări neolitice (situl arheologic „La Rîpa“ şi cel numit „La Bulgari“), precum şi situl arheologic „Dealul Bârca şi Bârsanul“, reprezentând o aşezare din epoca de fier. Biserica Rotundă din Lețcani (1802) este o biserică ortodoxă unicat în România prin planul ei perfect rotund, asemănător Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Biserica de lemn Sf. Nicolae din Ciurbeşti (1806), Biserica Sfinții Voievozi (1769) din Ciurbeşti, Biserica Naşterea Maicii Domnului (1811) din comuna Miroslava, precum şi Biserica de lemn Sf. Gheorghe (1768) din Voroveşti reprezintă câteva dintre reperele monumentelor istorice şi de arhitectură. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Starea stepei din cadrul sitului este bună, dar păşunatul intensiv a schimbat fizionomia tipurilor de asociații vegetale şi a determinat apariția de mortalități ale speciilor de interes conservativ vipera de stepă (din cauza animalelor ce tranzitează situl). În sit s-au constatat alunecări de teren şi eroziuni ale solului. Agricultura afectează situl în special din cauza substanțelor chimice folosite şi prin deranj. Turismul necontrolat conduce la degradarea habitatelor (în special prin depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor). Persoane neautorizate recoltează specii de plante medicinale sau ornamentale pentru a face comerț cu acestea, activitate ce are un impact periodic asupra speciilor vizate. Cositul în perioada înfloririi plantelor afectează situl. Vânătoarea afectează în mod indirect speciile şi habitatele, având un caracter accidental. Păşunatul intensiv are o influență directă şi permanentă asupra habitatelor şi speciilor. Activitățile industriale şi comerciale din oraşul Iaşi au o influență indirectă permanentă. Traficul intens pe drumul național Iaşi-Târgu Frumos are impact direct asupra sitului prin zgomotul creat ce poate deranja speciile de animale din sit, precum şi o influență indirectă, prin poluarea produsă de către autovehicule. Valea lui daVid - ro sCi 0265 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este E583 (Iaşi-Târgu Frumos), prin partea de sud a sitului (aflat la circa 2 km). Căi secundare de acces sunt DJ280E, prin localitatea Rediu, după care urmăm drumurile locale şi agricole existente pe care accesăm situl în est, precum şi DJ248B, prin satul Bogonos. aDministrarea sitului În sit există un panou de informare, un panou de orientare (cu săgeți indicatoare) precum şi unul de avertizare/atenţionare, dar este necesară creşterea numărului acestora. Există şi poteci şi drumuri pentru vizitare. Sunt necesare clădiri administrative, staţiuni ştiinţifice, centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, trasee sau poteci tematice, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. pedologie În sit este prezentă o gamă variată de soluri datorită apartenenței sitului la unități mari de relief precum Câmpia Moldovei, evoluției geologice şi frământării reliefului de pantă. Cernoziomurile (bogate în materie organică şi elemente nutritive) au drept fundament loessuri şi depozite loessoide. Solonceacurile se formează când apa freatică este situată la mică adâncime şi este puternic mineralizată. Vegetația prezentă pe aceste tipuri de soluri este specifică sărăturilor (specii erbacee indicator ecologic). Solonețurile apar pe depozite de loess, lut argilos şi argile, având o vegetație asemănătoare solonceacurilor. Solurile prezintă diferite grade de eroziune, de la slab la puternic erodat (pe cornişă şi liniile de ruptură). Hidrologie Rețeaua hidrografică aparține bazinului Prut-Vaslui. Prutul (cu o lungime de 953 km) izvorăşte în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroşi, aflați pe teritoriul Ucrainei. Pe teritoriul României, râul Prut are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de 10990 km² şi un debit mediu multianual de 110 m³/sec (înainte de vărsarea în Dunăre). Pârâul lui David curge de la nord la sud şi taie situl în două, fiind afluent al râului Bahlui, la rândul său afluent al Jijiei. Bahluiul (119 km lungime) izvorăşte la o altitudine de 500 m în judetul Botoşani şi curge spre sud, prin municipiul Iaşi, vărsându-se în Jijia în apropiere de Chipereşti. aspeCte ClimatologiCe În sit, clima este temperat-continentală, de tip est-european (conducând la stepizarea zonei). Temperatura medie anuală este de 9,7 ºC. Precipitațiile ating valorii medii anuale de 550557 mm. Numărul mediu de zile cu precipitații se situează în jurul valorii de 125-140 zile/an. Vânturile au direcția predominantă NV, urmate de vânturile din SE şi nord. Calmul atmosferic reprezintă 35-36% din numărul de zile ale anului. Viteza medie anuală a vânturilor este de 14,7 m/s (cu o intensitate mai mare în partea de NV a sitului). 0 1 2 3 km 611 valea olteţului - ro sCi 0266 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul olt: Balş, Bârza, Dobrun, Fălcoiu, Osica de Jos, Osica de Sus, Pârşcoveni, Voineasa, Şopârliţa. supraFaţa: 1.537 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44˚ 16‘ 51‘‘; Long. E 24˚ 10‘ 40‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 173 max., 71 min., 104 me Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Valea olTeţului - ro sCi 0266 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt DN65 (Craiova-Slatina), DN64 (Caracal-Găneasa), DJ643 (Balş-Fălcoiu), DJ644 (Olari-Şopârliţa). Accesul pe calea ferata este posibil până în Craiova. HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 92a0 - Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) • Triton cu creastă (Triturus cristatus). mamifere: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). nevertebrate: Ophiogomphus cecilia. pești: Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Ţipar (Misgurnus fossilis) • Petroc (Gobio kessleri) • Zvârlugă (Cobitis taenia). caracterizarea sitului prezentare generală Lunca inferioară a Olteţului păstrează aspectul natural al râului, cu maluri neconsolidate, abrupte, spălate de curenţi, mărginite de zăvoaie de plopi, sălcii sau pâlcuri de arini. În acest sector se formează insule de nisip invadate de vegetaţie pioneră. În porțiunea îndiguită, în albie sunt prezente zone mlăştinoase ocupate de vegetaţia specifică acestui tip de habitat. Zăvoaiele cu salcie şi plop alb reprezintă un habitat de interes comunitar. În albia râului au fost identificate specii comunitare precum zvârluga, petrocul şi ţiparul. De asemenea, cercetări recente au permis identificarea unor specii de amfibieni de interes comunitar, buhaiul de baltă şi tritonul cu creastă, şi a unei specii de lilieci, liliacul mic cu potcoavă. Situl include rezervaţia naturală „Valea Olteţului“. Biotopul geologie/geomorFologie Piemontul Olteţului se află dispus pe interfluviul Jiu-Olt, pe partea dreaptă a râului Olt, având ca limită sudică aliniamentul Balş-Găneasa. În Piemontul Olteţului, podurile interfluviale sunt înguste, fragmentate şi separate de culoare depresionare, cu lunci largi şi terase (care pot fi urmărite în lungul văilor Geamartălui, Horezu, Bârlui şi Beica). Marea varietate a rocilor sedimentare, în condiţiile unei intensificări a energiei de relief prin creşterea diferenţei între suprafaţa inițială a piemontului şi albiile râurilor, a favorizat considerabil o evoluţie rapidă a versanţilor, care se menţin în mare parte cu o dinamică accentuată. Procesele de versant sunt destul de active, dar scad ca frecvenţă şi intensitate de la nord la sud, pe măsura lărgirii in- 0 612 1,1 2,2 3,3 km terfluviilor şi diminuării energiei de relief. Piemontul Getic este bogat în resurse geologice ce constau în combustibili minerali (hidrocarburi şi cărbuni inferiori). pedologie Zona este caracterizată prin nisipuri sau nisipuri cu pietrişuri şi bolovănişuri, permeabile, cu pat argilos la diferite adâncimi, care formează strate acvifere. În luncă, cursul apei este lin, meandrat şi cu schimbări frecvente ale firului. De-a lungul luncii Olteţului se întâlneşte solul tipic de luncă, în care sunt înglobate aluviunile, iar pe terasa a doua a Văii Olteţului apar solurile silvestre, brun-roşcate, podzolite. Hidrologie Cursul Olteţului este meandrat şi cu frecvente schimbări ale direcţiei de curgere, desfăşurându-se pe o lungime de 30 km între Balş şi confluenţa sa cu râul Olt, ce are loc în lacul de acumulare Drăgăneşti-Olt, între localităţile Fălcoiu şi Cioroiu. Pe ultimii 7 km, pentru a impiedica inundarea localităţilor Fălcoiu şi Cioroiu şi pentru a folosi resursele de apă în sistemul de irigaţii, albia sa a fost indiguită. Râul Olteţ se alimentează din precipitaţii şi din afluenţi săi Călui, Geamărtălui, Gengea, Bârlui şi Bobu. aspeCte ClimatologiCe Clima este temperat-continentală, mai umedă în nord şi mai aridă în sud datorită valurilor de aer uscat din est, care determină ierni aspre şi veri uscate. Temperatura medie anuală este de circa 10 ºC. Cantitatea de precipitaţii anuale este în medie de 500 mm. Vânturile dominante sunt cele din est şi vest. Crivăţul aduce valuri de zăpadă iarna, iar vara se comportă ca un vânt umed. Vântul de vest (austrul) se resimte mai ales vara şi este un vânt secetos. Băltăreţul, vânt umed mai puţin frecvent, bate din S-SV. BioCenoza vegetaţia Dintre speciile de floră întâlnite în sit menționăm papura, papura mică, papura cu frunza îngustă, stânjenelul galben, nufărul alb, nufărul galben, culbeceasa (colbăcească), pipirigul, lucerna sălbatică, trifoiul, precum şi garofiţa de stepă, endemit descoperit de prof. Alexandru Buia, ctitorul Grădinii Botanice Universitare din Craiova. Habitatele care se mai păstrează astăzi în stare naturală sau seminaturală (în urma transformărilor ce au avut loc în ultimii 20 de ani) sunt în majoritatea lor păduri de esenţă moale. Zăvoaiele de salcie albă şi plop alb prezintă o importanţă ecologică deosebită şi găzduiesc diverse specii de faună. Fauna Fauna de mamifere din sit este reprezentată de ierbivore mari şi mici precum cerb, căprior, iepure, mistreţ. Dintre speciile de lilieci a fost semnalat recent liliacul mic cu potcoavă. Ihtiofauna este reprezentată de specii de peşti precum zvârluga, petrocul, țiparul, ultimul fiind un peşte de fund care preferă ape foarte liniştite şi cu substrat mâlos. Dintre amfibieni menționăm prezența speciilor buhai de baltă şi triton cu creastă. Dintre speciile de păsări, în sit au fost identificate stârcul roşu, stârcul galben, raţa roşie, prundăraşul de sărătură, buhaiul de baltă, chirighiţa cu obraz alb, chirighiţa, barza albă, eretele de stuf, lebada de iarna, egreta mica, egreta mare, piciorongul, stârcul pitic, gaia neagră, codalbul, stârcul-de-noapte (corb de noapte), cormoranul, lopătarul alb, chira, țigănuşul (lar sau gibon), creştetul cenusiu, culicul cu spade (ciocîntors), chira de baltă (rândunica de mare), fluierarul de mlaştină. aspecte socio-economice Și culturale Principalele activități economic din zonă sunt agricultura şi creşterea animalelor, industria metalurgică şi constructoare de maşini, industria confecţiilor, morăritul şi panificația, comerţul şi mica industrie (ţesături, covoare olteneşti). Descoperirile arheologice din apropierea Balşului (ceramică, unelte, monezi) atestă existenţa unei aşezări umane începând cu secolele I-IV d.Hr. Muzeul Olarilor din localitatea Bârza este dedicat meşteşugului olăritului (Romana, Oboga). O tradiţie respectata în zonă este „Căluşul“, dans inclus pe lista UNESCO a capodoperelor imateriale ale umanităţii. Elementele distinctive ale acestui joc sunt steagul, portul popular românesc, pălăriile înflorate, bâta, clopoţeii atârnaţi în jurul brâului şi la opinci, precum şi Mutu’, personaj mistic care pe perioada jurământului nu are voie să vorbească absolut deloc. Se spune că acest obicei este practicat pentru că aduce sănătate şi noroc tot anul. Paparuda este un ritual pentru invocarea ploii, practicat din vechime de femei, care îşi pun în jurul brâului „boji“ şi dansează în cerc. Paparuda constă în dansul în timpul căruia personajele sunt udate cu apă pe picioare şi se cântă „udă, udă, paparudă“. Paparudele simbolizează natura verde, care are nevoie de apă. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Lucrările hidrotehnice de regularizare a cursului de apă pot avea un impact negativ asupra sitului. aDministrarea sitului Sunt necesare panouri de informare, panouri de avertizare/atenţionare, panouri pentru orientare, poteci şi drumuri pentru vizitare, precum şi puncte de informare, trasee sau poteci tematice. valea roşie - ro sCi 0267 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Bihor: Ineu, Oradea, Oşorhei, Paleu. supraFaţa: 819 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 5‘ 8‘‘; Long. E 22˚ 0‘ 54‘‘ eCoregiunea: Dealurile Crişanei altitudinea: 291 max., 158 min., 226 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina). caracterizarea sitului prezentare generală Pădurile de fag de tip Asperulo-Fagetum, habitat de interes comunitar, ocupă 80% din suprafaţa sitului. Tot aici îşi au habitatul şi buhaiul de baltă cu burta galbenă, buhaiul de baltă cu burta roşie şi tritonul cu creastă, specii de interes comunitar. Situl include Fâneața Valea Roşie, o rezervație naturală de tip botanic. Biotopul geologie/geomorFologie Zona face parte, din punct de vedere geologic, din nord-estul Depresiunii Panonice. Fundamentul este alcătuit din şisturi cristaline şi depozite sedimentare. Depozitele calcaroase formează un pachet unitar, de grosime mare (circa 3500 m). Puternica tectonizare a calcarelor a avut drept rezultat fragmentarea şi compartimentarea acestora, prin factori care au constituit căi de acces pentru apele sub presiune. Peste calcare s-au suprapus ulterior depozite sedimentare, care se întalnesc în întreaga depresiune Panonică. pedologie În corelaţie cu roca, apele, clima şi vegetaţia, solurile predominante sunt solul brun de pădure şi solul brun de pădure podzolit. Substratul petrografic pe care s-au dezvoltat solurile este variat (depozite loessoide, nisipuri, argile, marne, gresii). Hidrologie Din punct de vedere hidrografic, situl face parte din bazinul Crişului Repede. Din punct de vedere hidro-geologic, în zonă se cunoaşte prezenţa unui strat acvifer freatic, precum şi a unui orizont acvifer de adâncime cantonat în calcarele cretacice din acest sector. 0 0,5 1 aspeCte ClimatologiCe Amplasarea sitului într-un sector larg deschis circulaţiei maselor de aer, predominant vest şi SV, explică climatul blând, temperat-moderat de câmpie. Media anuală a temperaturii aerului este de 11 ºC. Media lunii iulie este de 20 ºC. Vremea rece este condiţionată de invaziile maselor de aer arctic, iar cea călduroasă de prezenţa maselor de aer tropical venite din Africa de Nord. Infuziile de aer temperat maritim nu permit seceta excesivă în timpul verii şi nici gerul intens şi persistent în timpul iernii. Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor este de 611 mm. Viteza vântului este redusă de circa 3 m/s. BioCenoza vegetaţia Caracteristica generală a peisajului natural este dată de prezenţa pădurilor de fag de tip Asperulo-Fagetum, dezvoltate pe soluri neutre sau slab acide, cu humus de calitate (mull), cu o reprezentare masivă a speciilor de floarea-paştelui (găinuşe, păscuță, turculeț, floarea oştilor, floarea păsărilor), vinăriță (asprişoară, aviruță, buruiana muscului, buruiana de periț negru, cucuruz de pădure, dumbravnic, floarea pădurii, tamâioasă, sculătoare, vinărie) şi mărgărică. Dintre speciile de plante protejate prin lege identificate în sit menționăm salvia, untul vacii, coada racului, o specie de vicia etc. Fitocenozele tăieturilor şi marginilor de păduri se formează în urma degradării pajiştilor uscate sau pot fi rezultatul exploatărilor forestiere, rezultând populații de trestie de câmp, păiuş de sărătură etc. Apar şi buruienişuri, plante adventive răspândite frecvent în culturile agricole şi pajişti, spre exemplu trifoi cu cinci foi. Stratul ierbaceu este reprezentat prin coada cocoşului, laptele cucului, stânişoară. Acolo unde peisajul umbros de pădure este înlocuit cu pajişti însorite, predomină plante din familia gramineelor şi leguminoaselor (păiuşuri stepice). Fauna Entomofauna este reprezentată prin multe specii de lăcuste, cosaşi şi greieri (cosaş verde, lăcustă călătoare italiană, coropişniţă, greiere de câmp, greiere de casă), specii de mantide (călugăriţă comună), ploşniţe (de cereale, ale verzei), gândaci (de bălegar, cărăbuş, lupul albinelor, buburuză, răţişoara porumbului). Datorită prezenţei ecosistemului acvatic, apar o serie de specii de insecte cu larve sau adulţi legate de acest mediu. Din această categorie fac parte diverse specii de libelule, efemeride (scorpionul bălţii, rusalia) şi gândaci (buhai de baltă). Dintre speciile de amfibieni şi reptile întâlnim buhaiul de baltă cu burta galbenă, buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă, brotăcelul, tritonul comun, şarpele lui Esculap, năpârca (şarpele de sticlă), broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, broasca roşie de pădure, broasca mare de lac, şarpe de alun, guşterul (şopârla verde), sopârla de câmp (şopârla cenuşie), şarpele de casă. Fauna este adaptată condițiilor geografice din vestul României, în sit evidenţiindu-se mamifere precum mistreţul, căpriorul, iepurele, viezurele, vulpea, pisica sălbatică, dihorul, veveriţa. Mamiferele cele mai răspândite sunt rozătoarele precum popândăul, hârciogul, şoarecele de câmp, căţelul pamântului sau orbetele, şobolanul de câmp. Dintre carnivorele mici apar specii precum dihorul, nevăstuica şi hermelina. Situl oferă condiții bune de hrănire pentru liliacul mare cu urechi de şoarece, liliacul cu aripi lungi şi liliacul mare cu potcoavă. Lumea păsărilor cuprinde numeroase specii mici pe care le întâlnim în păduri şi poieni la altitudini joase cum ar fi cucul, piţigoiul, auşelul, ciocănitorile, uliul porumbar, uliul păsărar, ciuful de pădure, huhurezul mic, uliul păsărar, şorecarul comun, vânturelul roşu, ochiul boului, brumăriţa de pădure, măcăleandrul, codroşul de munte, mierla, pitulicea mică, pitulicea fluierătoare, gaiţa, coţofana, alunarul, corbul, cinteza, scatiul, forfecuţa, mugurarul, presura galbenă, pitulicea fluierătoare, sturzul de vâsc, mugurarul comun. Dintre păsarile de silvostepă menționăm prepeliţa, ciocârlia şi potârnichea. Apar şi specii comune, cosmopolite, precum vrabia, guguştiucul, turturica, coţofana, stăncuţa. aspecte socio-economice Și culturale Principalele activități economice sunt cele tradiționale (agricultură, pomicultură, creşterea animalelor), la care se adaugă exploatarea lemnului şi comerţul. În timpurile vechi, satul Paleu era înconjurat de apă şi exista doar un dig care asigura intrarea şi ieşirea din sat. Dintr-un document din 1799, care prezintă denumiri ale unor unelte de muncă, rezultă că îndeletnicirea de bază a populaţiei era aceea de ardere a cărămizilor. Dintre tradițiile zonei, menționăm sărbătoarea populară Balul Strugurilor, care se organizează anual în fiecare sat al comunei Paleu (Paleu, Săldăbagiu de Munte, Uileacu de Munte). În Ineu se află o cetate de o valoare inestimabilă, operă a arhitecturii Renaşterii târzii, încadrată în lista monumentelor istorice. Cetatea a fost construită între anii 1645 şi 1652, în timpul principilor transilvăneni Rakoczi şi Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller. Istoria menţionează că a existat şi o fortificaţie anterioară, atestată documentar în jurul anilor 1295. Valea roşie - ro sCi 0267 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe DN76 (Oradea-Şoimuş), apoi se intră pe DC37 (Oradea-Sălbădagiu de Munte). Există şi drumurile locale din localitatea Husăsău de Criş sau din Uliacu de Munte. În sudul sitului se ajunge din localitatea Fughiu, pe un drum local. Accesul cu trenul e posibil până în Oradea. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Braconajul şi tăierile ilegale au efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În sit există puncte de intrare, poteci şi drumuri pentru vizitare, amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare panouri pentru orientare cu hărti, trasee sau poteci tematice, panouri, puncte de informare, panouri de avertizare/atenţionare, locuri de campare cu vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. 1,5 km 613 valea vâlsanului - ro sCi 0268 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul argeş: Albeştii de Argeş, Brăduleţ, Corbeni, Corbi, Domneşti, Muşăteşti, Nucşoara, Pietroşani, Valea Iaşului. supraFaţa: 9.480 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 15‘ 1‘‘; Long. E 24˚ 45‘ 27‘‘ Bioregiunea: Continentală eCoregiunea: Carpaţii Meridionali, Podişul Getic, Subcarpaţii Getici altitudinea: 1222 max., 443 min., 692 med. Valea Vâlsanului - ro sCi 0268 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele puncte de acces sunt DN73C, precum şi, din localitățile Brăduleț, Muşateşti şi Mălureni, DJ703I (Merişani-Brădet). Un scurt segment al căii ferate leagă oraşele Piteşti de Curtea de Argeş. HaBitatele De interes comunitar Din sit 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9110 - Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum. de peste 65 de milioane de ani). Valea Vâlsanului este singurul ecosistem din lume unde mai trăieşte acest peşte, declinul speciei fiind cauzat în principal de amenajările hidroenergetice care i-au modificat habitatul. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). mamifere: Vidră, Lutră (Lutra lutra). nevertebrate: Euphydryas aurinia • Rădaşcă, Răgacea (Lucanus cervus) • *Cărăbuş (Osmoderma eremita) • Croitorul cenuşiu (Morimus funereus) • Carab (Carabus variolosus) • Cosaş (Isophya costata) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Dunariţă (Sabanejewia aurata) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Asprete, Poprete (Romanichthys valsanicola) • Chişcar de râu (Eudontomyzon mariae) • Petroc (Gobio uranoscopus). Biotopul geologie/geomorFologie Situl este încadrat în subprovincia Carpatică, pe versantul sudic al Munților Făgăras, în zona dealurilor înalte şi a bazinului râului Vâlsan. Zona are munți înalți, fragmentați, cu suprafețe de eroziune cu văi şi circuri glaciare, cu dealuri joase acoperite de păşuni şi fânețe. Peisajul alpin este dat de structura vârfurilor de munte, dantelate de procese glaciare a căror prezență este marcată de lacuri şi văi glaciare. Principalele vârfuri sunt Scărişoara, Lespezi, Dobrogeanu. În aval de confluența Vâlsanului cu Dobrogeanu se dezvoltă depresiunea TiteştiPoienile Vâlsanului, care face parte din depresiunea Loviştei. Munții sunt reprezentați de masivul Ghițu, care face parte din culmea Cozia-Ghițu, şi de depresiunile Brădeț şi Nucuşoara. În zonă predomină altitudinea cuprinsă între 1600 şi 1200 m. Vârful Scărişoara Mare (2459 m) este situat la limita sitului. Altitudinea minimă se întâlneşte la confluența Vâlsanului cu râul Argeş (314 m). caracterizarea sitului prezentare generală Datorită particularităților de relief şi climă şi ponderii ridicate a zonelor împădurite, situl găzduieşte un număr de circa 300 de specii de plante şi animale. Vegetația este caracterizată de păduri aluviale cu anin negru şi frasin, care au o suprafață redusă la nivel național şi european, fiind de interes comunitar prioritar, precum şi de păduri de fag. Situl reprezintă un habitat excelent pentru vidră, găzduind şi alte şapte specii de nevertebrate, un amfibian şi şase specii de peşti de interes comunitar. Dintre speciile de peşti prezente, o notă particulară din punct de vedere ştiințific este dată de prezența aspretelui, o specie endemică de peşte, unicat mondial, relict terțiar (cu o vechime pedologie Formarea, evoluția şi răspândirea solurilor sunt procese puternic influențate de relieful terenului, astfel că pe versanții înclinați solul s-a format pe depozite aluviale, cu mari cantități de fragmentare, iar pe măsură ce înclinarea terenului scade se observă că solul devine tot mai profund şi mai bine evoluat. Rocile din zona munților înalți sunt favorabile dezvoltării solurilor acide şi scheletice (în general soluri brune). Pe substratele dure se formează un sol superficial, iar pe substanțele neconsolidate se formează cu precădere soluri profunde, care favorizează instalarea şi dezvoltarea vegetației. În zona sitului predomină diverse soluri brune. Hidrologie Rețeaua hidrografică este reprezentată de râul Vâlsan şi sistemul său de afluenți. Acesta îşi are izvoarele sub culmea Moldoveanu şi curge de la nord spre sud străbătând zona cristalină a munților înalți (a masivului Ghițu) şi zona sedimentară (a Subcarpaților Getici). Râul Vâlsan are o rețea hidrografică bine dezvoltată, ce fragmentează puternic teritoriul prin rupturi de pantă şi praguri cu multe cascade. Râul Vâlsan prezintă ape mari primăvara şi la începutul verii, în perioada de topire a zăpezii, precum şi ape mici, toamna şi iarna. În zona montană, râul este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți sunt Izvorul Popii, Izvorul Ghițului, Valea Zoruleasa, Izvorul Buții, Dobrogeanu, Zănoguța. Pe râul Vâlsan este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care serveşte la captarea apei şi conducerea subterană a acesteia la hidrocentrala de pe râul Argeş, Vidraru. În zona superioară s-au format două lacuri nivale (primul fiind situat în circul glaciar de sub culmea Scărişoara, „La căldarea cu izvoare“, şi al doilea în microdepresiunea glaciară de la obârşia râului Vâlsan). aspeCte ClimatologiCe Situl se încadrează în clima de munți înalți (peste 1700 m altitudine) şi cea de munți mijlocii (800-1700m). În zona munților mijlocii se disting două districte, unul caracterizat de ploi intermitente de lungă durată, cu cerul frecvent acoperit, şi al doilea caracterizat printr-un climat adăpostit, cu expoziție predominant sud-estică şi cer senin. În zonele joase, clima este moderată, dar pe măsura deplasării în amonte, temperaturile scad. Temperatura medie anuală variază în raport cu altitudinea, înregistrând o scădere pe măsură ce altitudinea creşte. Înghețul solului joacă un rol însemnat în aprovizionarea cu apă a acestuia şi în scurgerile de suprafață ale apei provenite din topirea zăpezii. Cantitatea anuală de precipitații creşte cu altitudinea, fiind de 1150 mm la 1700 m altitudine. Circulația aerului are loc preponderent din NV şi vest. BioCenoza vegetaţia Vegetația prezintă elemente de floră dacice şi carpato-balcanice, fiind reprezentată de păduri de foioase de fag şi gorun, de molidişuri (pe versanţi, la altitudini mari) şi de păduri aluviale (de-alungul Vâlsanului). În zonele unde au avut loc defrişări au apărut pajişti secundare. Fagul este specia caracteristică, fiind prezent de-a lungul cheilor Vâlsanului şi urcând spre zonele înalte, unde se amestecă cu coniferele, la peste 1000 m altitudine. Microclimatul permite molidului să coboare până la baza versanţilor, unde formează păduri de amestec cu fagul. Alte specii de foioase participă la formarea făgetelor tipice din zonă (gorun, carpen, plop tremurător, ulm, cireş, soc roşu, soc negru, alun, păducel, vornicer şi tulichină). Stratul ierburilor din păduri este format din specii precum asprişoara, trestioara, rogozul, colţişorul, buruiana de friguri, urzica moartă galbenă, pupezele, mălaiul cucului. De-a lungul Vâlsanului, o notă caracteristică este dată de pădurile de anin alb care formează perdele de vegetaţie. Pe lângă anin alb şi negru, în compoziţia stratului arborilor întâlnim fagul, bradul şi molidul. Stratul arbuştilor este slab dezvoltat, fiind compus din salcie, alun, caprifoi şi mălin alb. Stratul ierburilor şi subarbuştilor este puternic dezvoltat, dominat de captalan alb şi lăptucul oii, pe lângă care se mai întălnesc iarba-îngerilor, piciorul caprei, feriga, slăbănogul, menta şi măcrişul iepurelui. În zona colinară au fost semnalate şase specii de orhidee (cum ar fi trânji, ploşniţoasa, paroinic). Toate orhideele sălbatice sunt considerate pe plan european plante ocrotite sau periclitate. 0 614 1 2 3 km Fauna Valea Vâlsanului este singurul loc din lume unde trăieşte aspretele (Romanichthys valsanicola), fosilă vie, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani. Unicat mondial, acesta este considerat cea mai periclitată specie din ihtiofauna Europei. Arealul său s-a restrâns la doar 10 km, între localitățile Brădeț şi Mălureni situate pe râul Vâlsan. Alături de asprete (poprete), în sit au fost identificate şi alte specii de peşti de interes comunitar precum chişcarul de râu, dunărița, moioaga, petrocul, zglăvocul. Dintre amfibieni, în zonă sunt populații mari de buhai de baltă cu burta galbenă, tritoni şi salamandre. Printre nevertebrate se numără carabul, fluturele auriu, cosaşul, rădaşca, croitorul cenuşiu, gândacul sihastru şi cosaşul transilvan. Dintre mamifere menționăm căprioara, cerbul, mistrețul. Dintre feline, cel mai frecvent apar pisica sălbatică şi jderul, specii comune atât în pădurile de foioase, cât şi în cele de molid. Specii precum râsul, ursul, lupul, capra neagră, vulpea sunt întâlnite mai rar. Alte specii importante sunt racul de râu, melcul de livadă (melc de Burgundia), specii de mamifere insectivore mici (pârşul de alun, chițcanul de apă euroasiatic). În pădurile de foioase pot fi observate specii de păsări precum cinteza, sturzul de vâsc, cocoşul de munte, diverse specii de ciocănitori şi pițigoi. aspecte socio-economice Și culturale Activitățile economice tradiționale sunt cele legate de agricultură şi pomicultură, creşterea animalelor, prelucrarea laptelui, producerea cahlelor de teracotă, morărit şi panificaţie. În satul Mălureni există şi o staţie de sortare a agregatelor de balastieră, precum şi mori de grâu şi porumb. În zonă s-au dezvoltat şi industria alimentară, exploatarea şi prelucrarea lemnului. Activităţile turistice includ agroturism, turism rural şi ecologic. Se remarcă şi prezența unor izvoare minerale sulfuroase în depresiunea subcarpatică Brădeț. Mineralizarea acestor izvoare prezintă valori ridicate. Biserica „Intrarea în Biserică“ din Domneştii de Sus, ridicată din zid în 1828 în stilul bisericilor postbrâncoveneşti, este una dintre frumoasele biserici de țară ce păstrează picturi exterioare. Biserica, împreună cu poarta aproape ruinată şi fragmente din zidul de incintă, se află pe noua Listă a monumentelor istorice. Muzeul satului Muşateşti expune obiecte şi ustensile gospodăreşti, țesături, cusături, piese de port popular tradițional, obiecte legate de datini şi obiceiuri locale, piese de artă populară. În atelierele olarilor sunt expuse tipuri vechi de vase locale (fiertura, pârnaia, oala cu baieră, codana s.n. oala mare de untură, oale de moți etc.). Domneştii de Sus deține o expoziție permanentă de artă feudală şi un muzeu etnografic. Localitatea Brăduleț găzduieşte Muzeul sătesc Galeş. Staţiunea balneo-climaterică Brădeț organizează anual „Festivalul caşcavalului de Brăduleţ“. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Arealul limitat al aspretelui este cauzat de lucrările de la complexul hidroenergetic de la Vidraru, care au redus în prezent debitul râului Vâlsan la o treime. Lucrările de regularizare a râului Vâlsan au un impact negativ major, cu implicații asupra faunei acvatice. Extragerea de agregate din albia râului Vâlsan este dificil de monitorizat pentru că este realizată ilegal. Deversările apelor reziduale de la Spitalul Brădet, precum şi a deşeurilor menajere poluează semnificativ apele râului. aDministrarea sitului Exista panouri de avertizare/atenţionare pentru fiecare dintre obiectivele turistice (Schit Brădet, Muzeul Sătesc Galeş, Biserica de la „Corbii de Piatră“, Poiana Vâlsanului, Lacul Învârtita), exista 40 de panouri de informare şi panouri pentru orientare (cu hărţi), dar nu există bariere, acestea fiind necesare la intrările în zonele cu protecţie strictă. Exista 12 poteci şi drumuri pentru vizitare, precum şi 11 trasee turistice, marcate corespunzător, între Brădet şi Vf. Moldoveanu, Dara, Viştea, Podragu, Arpaş, Iezer, Păpuşa, Ghițu, Tuica, Călțun, Negoiu. La ieşirea din Cheile Vâlsanului, spre amonte (în Poiana Vâlsanului) există un loc de campare pentru corturi cu amenajări pentru colectarea deşeurilor (acestea din urmă fiind prezente şi în zonele de plecare şi sosire ale traseelor turistice). vama veche - 2 mai - ro sCi 0269 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Limanu. supraFaţa: 7.196 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 45‘ 23‘‘; Long. E 28˚ 39‘ 4‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 13 max., 0 min., 0 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux; 1170 - Recifi. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus) • Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena). pești: Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) • Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). caracterizarea sitului prezentare generală Arealul marin Vama Veche-2 Mai cuprinde o mare varietate de habitate elementare, zona fiind considerată un adevărat mozaic. Viața bentică şi pelagică extrem de bogată raportată la biodiversitatea din zonă constituie punctul de referință pentru litoralul românesc, precum şi zona de refugiu şi reproducere pentru multe din organismele marine. Zona este importantă din punct de vedere floristic şi faunistic, precum şi al conservării biodiversității. Limita sudică a sitului reprezintă granița cu Bulgaria, existănd perspective de extindere transfrontalieră. Până în prezent s-au identificat trei tipuri de habitate, dintre care menționăm bancuri de nisip acoperite permanenent de apă de mare, nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux, precum şi recifi (pe care trăiesc colonii de midii). Pe aria sitului au fost identificate recent două specii de peşti de interes conservativ (rizeafca de Dunăre şi scrumbia) şi două specii de mamifere de interes comunitar (delfin mare şi marsuin). „Acvatoriul litoral marin Vama Veche-2 Mai“ a fost recent propus drept Arie Specială de Conservare pentru delfini. Biotopul geologie/geomorFologie Sedimentele superficiale de pe platforma continentală a Mării Negre sunt distribuite în conformitate cu regimul hidrodinamic, păstrând aspecte relicte. Sedimentele nisipoase se întâlnesc lângă țărm, până la adâncimea de 35 m. Sedimentele superficiale de pe platforma continentală externă se caracterizează prin dominanța argilelor, pe fondul cărora apar corpuri sedimentare relicte, nisipoase. Transportul sedimentelor de pe platforma continentală internă are loc prin intermediul suspensiilor. În zona sitului sedimentele sunt dominate de nisipuri grosiere şi granulate. Nisipurile fine de cuarț domină pe măsură ce creşte adâncimea. Fundul pietros constă din platforme de calcare, continue între linia țărmului şi adâncimi de până la 12-18 m sau având un profil de enclave înconjurate de areale nisipoase. pedologie Falezele sunt formate din gresii şi calcare acoperite cu o pătura groasă de depozite loessoide. Calcarele sarmatice se continuă până în mare, formând un adevărat planşeu submarin. Aria protejată este integral submersă, iar substratul este alcătuit din calcare, zone de argilă şi zone de nisip format din sfărâmături de cochilii de moluşte şi depozite aluvionare. Hidrologie Condițiile hidrologice depind de proporţia celor trei tipuri de ape prezente în zonă. Masa de ape costiere provine din balta Limanu, care se varsă în mare în partea de nord a sitului (apa prezintă un grad de salinitate redus, temperaturi ridicate vara şi scăzute iarna). Apele de suprafață din marea deschisă prezintă o salinitate mai ridicată vara şi o temperatură scăzută iarna. Apele de adâncime, cu un nivel de salinitate ridicat au o temperatură scăzută atât iarna, cât şi vara. aspeCte ClimatologiCe Situl fiind submarin, aspectele climatologice importante sunt durata de strălucire a soarelui şi temperatura aerului. Temperatura medie multianuală înregistrată la Mangalia este de 11,2 °C. Durata de strălucire a soarelui la Mangalia este de circa 182 de zile/an. Vara nu se înregistrează o frecvență mare a zilelor tropicale, datorită influenței brizelor marine. Pe litoralul Mării Negre se înregistrează cele mai scăzute cantități de precipitații din țară, (Mangalia 378,8 mm/an), situând zona între regiunile cele mai aride ale țării. Durata medie anuală de producere a furtunilor este de 17 zile la Mangalia. În lunile de iarnă, Marea Neagră se află sub acțiunea vânturilor din sectorul nordic (NV, N, NE), foarte puternice în apropierea ţărmului. BioCenoza vegetaţia Fitoplanctonul este reprezentat de 102 specii de alge, componenta marină alcătuind circa 66% din totalul speciilor. Componenta dulcicolă, pătrunsă prin aportul de ape continentale, este mai slab reprezentată (34%). Speciile de microalge realizează cele mai ridicate densități, iar diatomeele asigură cea mai mare parte a biomasei medii anuale. Distribuția fitoplanctonului este influențată de caracteristicile fizico-chimice ale apei (distribuția concentrațiilor de nutrienți, temperatura, direcția curenților de apă etc.). Prezența unei specii rare de bacterii, izolată spațial, în zone mai apropiate de țărm, trădează existența unor condiții speciale de microclimat, în acele zone (sectorul Vama Veche, din imediata vecinătate a frontierei cu Bulgaria, precum şi zona 2 Mai). Specia perenă iarba de mare domină substratul dur de la mică adâncime (0-3 m), atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ (existând aici un câmp de alge cu multe exemplare mature). La 2 Mai a fost identificată o specie rară de algă roşie, considerată dispărută până de curând, care marchează în apele litorale româneşti limita de dezvoltare a vegetației formate din alge. Fauna Structura populaţiilor de nevertebrate indică o comunitate caracteristică substratului, însoţită de o populaţie diversă de gasteropode (32 de specii) şi crustacee (peste 60 de specii). În zona sitului au fost identificate 60 de specii de peşti, dintre care menționăm speciile de interes comunitar rizeafcă şi scrumbie. O altă specie importantă este guvidul mare (caracteristic Mării Mediterane şi Oceanului Atlantic). În ceea ce priveşte mamiferele marine, se semnalează prezența celor trei specii de delfini din Marea Neagră: delfin comun, afalin (delfin mare) şi marsuin (porc de mare). Dintre acestea, afalinul şi marsuinul reprezintă specii de importanţă conservativă care utilizează zona sitului drept loc de pasaj şi hrănire. Avifauna este reprezentată de peste 90 de specii, majoritatea aflate pe coridorul de migrație. În trecut, epava din zonă constituia loc de pasaj pentru zeci de cormorani. În prezent însă, din cauza furtunilor, suprastructura s-a scufundat complet. aspecte socio-economice Și culturale Activitățile economice din zonă sunt construcțiile navale, industria textilă, industria alimentară, turismul (de divertisment, cultural, balnear), pescuitul şi transportul naval, agricultura şi creşterea animalelor. Activitățile şi evenimentele culturale sunt numeroase în special vara (în Vama Veche şi 2 Mai existând un aflux de circa 100000 de turişti anual). Comuna Limanu este situată la extremitatea de SE a țării şi se învecinează la sud cu Bulgaria, la vest cu comuna Albeşti, la nord cu comuna Pecineaga şi Mangalia, iar la est cu Marea Neagră. Are în componență localitățile 2 Mai, Hagieni, Limanu (reşedință de comună), Vama Veche. Situl arheologic de la Vama Veche este situat în nordul satului şi prezintă două aşezări ale culturii Latène (a doua fază a epocii fierului), precum şi una din epoca romană (sec. I-III d.Hr.) La origini, localitatea Vama Veche a fost o aşezare pescărească, lipovenească. Astăzi, Vama Veche reprezintă o destinație turistică pentru tineret şi găzduieşte anual festivalul de muzică folk „Folk you“, precum şi pe cel de muzică rock „Stufstock“. Expoziția de fotografie „Undeva în Vamă“ şi Expoziţia „Seventh“ organizată de Galeria de vară Wild Art Vama Veche completează seria evenimentelor culturale devenite o tradiție locală. În localitatea 2 Mai se organizează în sezonul estival concursuri de interpretare muzicală pe plajă (chitară, banjo, percuţie etc.), precum şi expoziţii neconvenţionale de artă (aperiodice, nepermanente). Vama VeCHe - 2 mai - ro sCi 0269 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DN39 (E87) (Constanța-Mangalia). Accesul CFR este posibil până în stația Mangalia, de unde se pot folosi drumuri locale. Accesul în sit se face pe drumul național Mangalia-Vama Veche. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Pescuitul industrial a cunoscut un declin serios după 1990, dar încă poate amenința speciile vizate, până la extincția acestora la nivel local. Poluarea apei, fie că este organică, microbiologică, chimică sau cu nutrienți, are drept consecință deteriorarea stării de conservare a unor specii importante de floră şi faună. Turismul de masă necontrolat are de asemenea efecte negative asupra sitului. aDministrarea sitului În prezent există un singur panou de informare, în localitatea 2 Mai. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, precum şi panouri pentru orientare cu hărţi (amplasate în localitățile din apropiere). Există un punct de informare, la şcoala din comuna Limanu. Există locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, dar este necesară suplimentarea acestora. Pentru activitatea „scufundări autonome de agrement“ este necesară organizarea unor trasee tematice subacvatice, balizate şi la suprafaţă. 0 1 2 3 km 615 vânători-neamţ - ro sCi 0270 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Neamț: Agapia, Brusturi, Bălţăteşti, Crăcăoani, Gârcina, Hangu, Pipirig, Răuceşti, Târgu Neamţ, Vânători-Neamţ. Județul Buzău: Boroaia, Râşca. supraFaţa: 30.206 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47˚ 10‘ 39‘‘; Long. E 26˚ 13‘ 2‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1222 max., 371 min., 742 med. VânăTori-neamţ - ro sCi 0270 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul este posibil dinspre Tg. Neamţ pe DN15C (Piatra Neamţ-Tg Neamţ), DN17B (Vatra Dornei-Poiana Largului), Paşcani, Fălticeni. Dinspre Borsec şi Bicaz urmăm DN15, până la Poiana Largului. Dinspre Bucureşti există E85 (Bucureşti-Roman-Cristeşti), apoi DN15B până la Târgu Neamţ. HaBitatele De interes comunitar Din sit 6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; 6510 - Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis); 6520 - Fâneţe montane; 9130 - Păduri de fag de tip AsperuloFagetum; 91e0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 91f0 Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris); 91V0 - Păduri dacice de fag (SymphytoFagion); 3240 - Vegetaţie lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane; 3230 - Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane; 6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Triton cu creastă (Triturus cristatus) • Triton carpatic (Triturus montandoni). mamifere: *Lup (Canis lupus) • *Urs brun (Ursus arctos) • Râs (Lynx lynx) • Liliac cu urechi mari (Myotis bechsteini) • Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros). nevertebrate: *Callimorpha quadripunctaria • Croitor mare (Cerambyx cerdo) • Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica). pești: Moioagă (Barbus meridionalis) • Zglăvoc (Cottus gobio) • Dunariţă (Sabanejewia aurata). plante: Papucul Doamnei, Blabornic (Cypripedium calceolus) • Moşişoare (Liparis loeselii) • *Clopoţel (Campanula serrata) • Adenophora lilifolia. caracterizarea sitului prezentare generală În sit se regăsesc zece habitate de interes comunitar, din care două sunt prioritare. Flora specifică include patru specii de plante de interes comunitar, din care una prioritară, precum şi multe specii de plante medicinale de interes cultural, medical şi de păstrare a tradiţiilor populare din zonă. Fauna este bogată, incluzând numeroase specii de amfibieni şi reptile (trei specii de interes comunitar), cinci specii de mamifere (dintre care trei specii de carnivore mari de interes comunitar), trei specii de nevertebrate şi trei specii de peşti. Începând cu anul 2005, aici este în curs de implementare un program de reintroducere în libertate a zimbrului (Bison bonasus), specie prioritară, de interes comunitar. Pe teritoriul sitului se află „Peştera Sfânta Teodora“, protejată pentru semnificaţia sa geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, turistică. Situl include Rezervaţia de stejar Dumbrava şi Rezervaţia naturală de zimbri Vânători Neamţ (ce cuprinde în prezent 25 de exemplare în stare bună de conservare şi aflate în semilibertate). „Pădurea de smarald“ cunoscută şi sub numele de Rezervaţia de stejar Dumbrava, are o suprafaţa de 56,6 ha şi cuprinde stejari seculari foarte viguroşi, cu vârste între 150 şi 200 de ani. Face parte din Parcul Natural Vânători Neamţ, inclus în sit. „Pădurea de smarald“ oferă un peisaj impresionant prin numărul, dimensiunile şi aspectul exemplarelor de stejar, prin particularităţile subarboretului, bogăţia florei ierboase şi infiltraţiile de conifere care se întâlnesc aici. Biotopul geologie/geomorFologie Din punct de vedere geologic, situl este localizat în estul Orogenului carpatic, la contactul cu Platforma Moldovenească. 616 Sectorul de NE (între Târzia, Brusturi, până la Culmea Pleşului) este amplasat pe depozite basarabiene ale Platformei Moldoveneşti, respectiv pietrişuri deltaice, nisipuri şi intercalaţii argiloase. Cea mai mare parte a suprafeţei parcului se găseşte pe formaţiunile flişului extern carpatic. Pânza de Tarcău ocupă sectorul vestic şi este constituită din depozite de vârste geologice diferite. Situl este poziționat în Carpaţii OrientaliMunţii Stânişoarei, Subcarpaţii Moldovei, Depresiunea OzanaTopoliţa şi Culmea Pleşului. Altitudinea este cuprinsă între 365 m (Culmea Pleşu) şi 1231 m (Vf. Buhalniţa), cea medie fiind de 750 m. pedologie Solurile caracteristice sitului aparţin claselor de molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe. Pe alocuri, apar şi unele soluri neevoluate şi trunchiate. Învelişul pedologic este variat tipologic, efect al complexităţii factorilor fizico-geografici din zonă. Cu mici excepţii (protosoluri aluviale, erodisoluri şi regosoluri), unităţile tipologice sunt favorabile dezvoltării vegetaţiei forestiere. Hidrologie Reţeaua hidrografică de suprafaţă aparţine bazinelor Ozanei şi Cracăului, afluenţi ai Moldovei şi Bistriţei. Ozana izvorăşte de sub vârful Hălăuca (1530 m) şi străbate depresiunile Pipirig şi Ozana, traversează Tg. Neamţ şi se varsă în râul Moldova, în aval de Timişeşti. Afluenţii săi sunt pârâurile Secu, Domesnic, Dolheşti, Nemţişor. Suprafaţa bazinului hidrografic al Ozanei este de 427 km2. Bazinul Cracăului ocupă o suprafaţă mică în comparaţie cu cel al Ozanei. Principalii afluenţi ai Cracăului sunt Cracăul Negru, Cracăul Alb, Chitele, Bouleţ. Ambele bazine sunt caracterizate prin ape mari primăvara (din topirea zăpezilor) şi la începutul verii, datorită precipitaţiilor atmosferice considerabile. Apele subterane sunt cantonate în depozite cu o mare permeabilitate, conţinând o cantitate redusă de săruri şi fiind potabile. În apropiere de localitățile Bălţăteşti, Băile Oglinzi şi Vânători apar izvoare subterane sărate. aspeCte ClimatologiCe Temperatura medie anuală în zona sitului este de 8 oC. Cantitatea medie multianuală de precipitaţii variază între 650 mm (în depresiuni) şi 1050 mm (la nivelul înălţimilor maxime). Direcţia vânturilor dominante este influenţată atât de circulaţia generală a maselor de aer, cât şi de orientarea principalelor linii orografice. Vânturile dominante sunt cele din NV (20%) urmate de cele din SV (11%, datorită deschiderii ariei depresionare către această direcție) şi nord (8%). Calmul atmosferic este destul de pronunţat (33%). În aria depresionară se produc frecvent brume începând cu luna septembrie. Brumele tardive caracterizează luna aprilie, în mod excepţional luna mai. În timpul verii pot apărea şi precipitații sub formă de grindină. BioCenoza vegetaţia Aspectul floristic al sitului reliefează caracteristicile tipice ale zonei de dealuri şi munţi joşi din zona subcarpatică, cu o largă diversitate şi păstrând un caracter natural. Speciile de floră din raza sitului includ 580 de specii de ciuperci, 57 de specii de licheni, 147 de specii de muşchi, 1047 de specii de plante cu flori. Dintre acestea, 82 de specii sunt arbori şi arbuşti. Circa 40% din suprafaţă este acoperită cu fag, urmat de brad (30%), molid (15%) şi gorun (2%). Din punct de vedere fitogeografic, situl aparţine regiunii floristice eurosiberiene şi provinciei floristice central europene est-carpatice. Circa 50% din totalul speciilor şi subspeciilor de plante endemice din România pot fi întâlnite în arealul sitului (clopoței, papucul Doamnei, moşişoare). Peste 90% din suprafaţa sitului este constituită de subetajul fagului şi amestecului de fag cu răşinoase (brădeto-făgete şi brădete pure, brădeto-făgeto-molidete, carpino-făgete şi făgete pure). În lungul râurilor se dezvoltă arinişuri, precum şi păduri de stejar în amestec cu ulm şi frasin. Pădurile moldave mixte de gorun şi pădurile dacice de fag şi carpen prezintă elemente de vegetaţie diverse, cu specii edificatoare în proporţii variabile (gorun, fag, tei, carpen). Fauna Studiile întreprinse au relevat prezenţa în sit a 35 de specii de mamifere, menționând specii de ierbivore mari (zimbru) şi carnivore mari (urs brun, lup, râs). Un efectiv de 25 de exemplare de zimbri se află într-un Țarc de Aclimatizare al Zimbrilor de 180 ha construit în comuna Vânători Neamţ. Populaţiile de zimbri aflate în semilibertate reprezintă circa 85% din totalul populaţiei de zimbri din România. Mamiferele mici identificate în sit sunt reprezentate de diverse specii de lilieci (liliacul lui Bechsteini, liliac mic cu potcoavă), pârşi, chiţcani, şoareci. În sit a fost identificat un număr de 12 specii de amfibieni, incluzând broasca râioasă brună, salamandra, buhaiul de baltă cu burta galbenă, tritonul cu creastă, precum şi tritonul carpatic. În zona sitului se regăsesc trei specii de reptile, cu o concentrare mare de viperă comună în zona Chitele. Fauna acvatică cuprinde un număr de şapte specii de peşti, menționând prezenţa salmonidelor, precum a speciilor de dunariță, mreană vânătă, moioagă şi zglăvoc. Dintre nevertebrate, până în prezent au fost identificate 138 de specii de fluturi, printre care Callimorpha quadripunctaria, o specie de fluture bine adaptată zonelor calcaroase, preferând pajiştile. Alte specii importante de insecte prezente în sit sunt cosaşul transilvan, carabul, rădaşca, croitorul alpin şi croitorul mare al stejarului. Avifauna este reprezentată printr-un număr de 104 specii de păsări, dintre care amintim speciile de răpitoare de zi şi de noapte (uliu porumbar, uliu păsărar, acvilă ţipătoare mică, şorecar comun, şorecar încălţat, viespar, huhurez mic, huhurez mare, cucuvea, ciuf de pădure etc.). aspecte socio-economice Și culturale În zonă se practică agricultura de subzistenţă, creşterea animalelor, culegerea şi prelucrarea ciupercilor şi fructelor de pădure, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului, turismul ecumenic şi cel rural. Mănăstirea Agapia are circa 300 de maici, iar mănăstirile de călugări Sihăstria, Secu şi Neamţ în jur de 350 de călugări. Tg. Neamţ prezintă o serie de vestigii arheologice din neolitic şi din epoca bronzului. Cele mai vechi urme de locuire s-au găsit în aşezările de la Lunca-Poiana Slatinei-Oglinzi-Cetăţuia- şi posedă una dintre cele mai vechi biblioteci din ţară, cu peste 15000 de volume, manuscrise rare în limba slavonă, greacă şi română din sec. XIV-XIX. Mănăstirea Secu (1560) îşi datorează existența monahului Zosima, care s-a instalat aici cu câţiva călugări. Mormântul ctitorilor şi al mitropolitului Varlaam, unul din cei mai devotaţi slujitori ai lui Vasile Lupu, se află în biserica mănăstirii. Mănăstirea Sihăstria a fost construită pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca schit al Mănăstirii Secu. Schitul Agapia (Vechea Agapia sau Agapia din deal) a fost succesiv fondat între secolul al XIV-lea şi secolul al XVII-lea de stareţul Agapie, voievodul Petru Rareş şi prinţesa Anastasia. Biserica Agapia a fost construită între 1642 şi 1644 de către faimosul architect Ionasc Ctisi Constantinopolitanul. De-a lungul istoriei, Agapia a fost jefuită de turci şi tătari, chiar transformată în grajd de către polonezii aflaţi sub conducerea lui Ioan Sobieski, în 1680. Mănăstirea Văratec a fost fondată de măicuţa Olimpia în 1785, dar biserica actuală a fost construită din piatră în 1812. Zilele comunei Vânători Neamţ se serbează în fiecare an cu ocazia sărbătorii religioase Adormirea Maicii Domnului, acest eveniment intitulându-se „Joc şi voie bună în Ținutul Zimbrului“. activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Un aspect care poate fi considerat „ameninţare“ este turismul necontrolat. Pentru conservarea pajiştilor este necesară evitarea suprapăşunatului. aDministrarea sitului Există o împrejmuire formată din 7 km de gard de plasă, dublată de un gard electric, dar este necesară suplimentarea cu 1-5 km de garduri interioare. Suprafaţa împrejmuită este de 177 ha în care trăiesc în semi-libertate zimbri, cerbi carpatini, căprioare etc. La punctele principale de acces există amplasate 15 panouri de atenţionare (este necesară suplimentarea lor cu cinci panouri). Există 15 bariere şi este necesară suplimentarea lor cu încă cinci. Deoarece drumurile forestiere reprezintă căi de acces către aşezările monahale, pe unele dintre ele nu se pot amplasa bariere. Există 30 de panouri de informare în zonele intens frecventate de turişti (zona cu mănăstiri şi obiective turistice), cât şi la punctele principale de acces (este necesară suplimentarea cu cinci panouri). Există 15 panouri pentru ori- entare cu hărţi (este necesară suplimentarea numărului acestora cu cinci panouri). Există un Centru de Vizitare în care se află birourile administrative, sala de educaţie ecologică, sala muzeu, laboratorul veterinar, sala de conferinţe etc. În zonă Chiţele, există o Staţie de Monitorizare şi Cercetare a zimbrului (staţiune ştiinţifică). Există cinci puncte de informare (patru în comună Vânători şi unul lângă Pădurea de Argint, comuna Agapia), precum şi trei staţii de informare (Văratec, Cetatea Neamţului, Seminar Mănăstirea Neamţ). Există amenajări pentru observare în ţarcul de aclimatizare al zimbrilor. În raza sitului de la Vânători Neamţ există circa 20 de poteci/ drumuri pentru vizitare. Există zece trasee turistice, majoritatea făcând legătura cu obiective turistice religioase. În raza sitului sunt amenajate şapte trasee tematice. Nu există şi nu sunt considerate necesare locuri de campare şi vetre de foc. Există o serie de amenajări pentru colectarea deşeurilor, dar datorită afluxului mare de turişti este necesară creşterea cu 15 a numărului acestora. 0 1 2 vânători-neamţ - ro sCi 0270 Băi. Aici s-a găsit un important material ceramic aparţinând culturii Starcevo-Criş, din mileniul VI-V î.Hr., succedată de cultura ceramicii liniare şi de cultura Precucuteni, în mileniul V-IV î.Hr, atestată prin siturile Târpeşti, Lunca, Oglinzi, Topoliţa, Davideni. Toponimul „Neamţ“ este de origine slavă („nemeţi“ înseamnă „liniştit“ sau „tăcut“, definind caracteristicile zonei şi ale râului Neamţ, principala apă curgătoare din zonă). O altă ipoteză privind densitatea toponimelor zonei legate de „neamţ“ (râu, oraş, cetate, judeţ) este reprezentată de supoziţia istorică a întemeierii Cetăţii Neamţului de către cavalerii teutoni. Cetatea Neamţului „Cuibul vulturului“ este construită la ordinul lui Petru I Muşat (compusă iniţial din fortăreaţa centrală, închisă de o curte împrejmuită de patru turnuri şi ziduri care aveau 12 m înălţime). Din vârful Culmii Plăieşului se controla valea Ozanei, ruta comercială între Moldova şi Transilvania. Oraşul Târgu Neamţ găzduieşte Casa memorială Veronica Micle şi Monumentul-mausoleu al vânătorilor de munte (inaugurat la 29 iunie 1939). Mănăstirea Neamţ (ctitorită în sec. XIV de Petru I Muşat, apoi de Alexandru cel Bun) reprezintă un centru mănăstiresc de tradiţie pentru ortodoxie 3 km 617 vulcanii noroioşi de la pâClele mari şi pâClele miCi - ro sCi 0272 VulCanii noroioşi de la pâClele mari şi pâClele miCi - ro sCi 0272 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Buzău: Beceni, Berca, Scorţoasa. supraFaţa: 929 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45˚ 20‘ 52‘‘; Long. E 26˚ 42‘ 38‘‘ eCoregiunea: Subcarpaţii de Curbură altitudinea: 489 max., 228 min., 312 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DN10 (Buzău-Braşov) (de la Berca către Policiori, apoi către est pe o distanţă de circa 3 km, până la indicatorul rezervaţiei geologice şi botanice Pâclele Mari). Accesul cu trenul se poate face din stația Buzău, până la Berca. HaBitatele De interes comunitar Din sit 1530* - Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice. speciile De interes comunitar Din sit amfibieni și reptile: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata) • Balaur mare (Elaphe quatuorlineata) • Broască ţestoasă de apă (Emys orbicularis). mamifere: Popândău, Şuiţă (Spermophilus citellus). caracterizarea sitului prezentare generală Vulcanii noroioşi au fost semnalaţi pentru prima dată în 1867, reprezentând un fenomen natural spectaculos, foarte rar în lume. Vulcanii noroioşi au forma tipică de crater, plin cu noroi care se revarsă sub formă de pârăiaşe sau torenţi. Conurile vulcanice se asociază cu pustietatea platourilor înălbite de crusta de sare, creând impresia unei lumi stranii, selenare. Situl se caracterizează prin prezenţa habitatului prioritar Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-panonice. Habitatul cuprinde două specii de plante de interes comunitar, hodoleanul tătăresc şi colilia. Situl găzduieşte comunităţi vest-pontice cu gărdurariţă şi pelin, care alcătuiesc un habitat unic la nivel naţional. Dintre amfibieni şi reptile, menţionăm prezenţa în sit a trei specii de interes comunitar. De asemenea, situl găzduieşte o populaţie însemnată a unei specii de mamifere mici de interes comunitar. Vulcanii noroioşi reprezintă unica staţiune din ţara noastră a speciei denumită popular gărdurariţă (arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate şi flori roşii-violete). În 1924, zona Pâclele Mari-Pâclele Mici a fost declarată Monument al Naturii, fiind considerată una dintre cele mai interesante rezervaţii mixte (geologică şi botanică) din România. Din zăcămintele de la Berca provin şi resturi osteologice de mamut, recuperate în 1924 de Grigore Cobălcescu şi păstrate la Muzeul de Istorie Naturală„Grigore Antipa“ din Bucureşti. Biotopul geologie/geomorFologie Vulcanii noroioşi (zalţe, pâcle sau fierbători) sunt situaţi în Subcarpaţii Curburii, la o altitudine de 300-500 m, pe platoul Pâclele Mici (25,4 ha). Înălţimea lor este de 6-7 m. Vulcanii se formează la suprafaţa solului datorită erupţiei gazelor degajate de zăcăminte, care în drumul lor spre suprafaţă antrenează ape freatice, transformând rocile într-o pastă noroioasă. Aceasta ajunge la suprafaţă, apoi se revarsă sub forma unor torenţi ce se răspândesc în jurul unui punct, formând o ridicătură în centrul căreia se află un mic crater ce pare să „clocotească“, scoţând bule provocate de gaze (fumarole). Marginile crestelor 0 618 0,5 1 1,5 km sunt formate din cruste de noroi. Comparativ cu vulcanii adevăraţi, craterele vulcanilor noroioşi au dimensiuni foarte mici, nu au vatră şi nici erupţii de materii incandescente. Similitudinea este dată doar de forma de con şi de prezenţa unor emanaţii gazoase care provin din depozite de hidrocarburi aflate la 3000 m adâncime. Peisajul se modifică la intervale scurte de timp, sub influenţa precipitaţiilor şi a activităţii seismice. Erupţiile sunt mai active după ploile abundente, mai ales primavara. În zona Pâclele Mari se află cei mai mari trei vulcani, în centrul platoului, cu un diametru de peste 100 m fiecare. Pe harta militară austriacă cunoscută ca harta Specht (1791-1792) sunt marcate patru arii cu pâcle sau vulcani noroioşi, două dintre acestea dispărând între timp. În prezent, aceşti pseudo-vulcani mai apar în Podişul Moldovei şi în Subcarpaţii Gorjului. pedologie Solurile sunt salifere şi se usucă în timpul verii. În lungul văii Pâclele apar aluviuni salifere provenite din noroiul vulcanilor. Pe platouri, printre vulcani, apar soluri poligonale noroioase, (datorate evaporării apei din noroi, care determină fisuri de contracţie). Hidrologie În sit nu există cursuri de apă. Terenurile sărăturate sunt caracterizate de procese de eroziune în suprafeţe întinse, aspect indus în special de lipsa covorului vegetal. Această eroziune produce o uşoară degradare a terenurilor, pe suprafeţe restrânse, prin mineralizare. aspeCte ClimatologiCe Zona Pâclele Mici şi Pâclele Mari se încadrează în clima temperat-continentală excesivă. Regimul termic se caracterizează prin temperaturi cu valori medii anuale de 9,5-10 oC. Regimul precipitaţiilor prezintă valori medii anuale ce depăşesc 800 mm. Ploile cele mai frecvente cad în intervalul aprilie-septembrie, cu un vârf în luna iunie. Regimul eolian este influenţat de masele de aer din vest şi NV, predominând crivăţul în tot cursul anului. Din SV bate austrul, aducând uscăciune vara. BioCenoza vegetaţia Vegetaţia sitului Vulcanii Noroişi este relativ săracă. Singura specie lemnoasă care creşte la marginea platourilor cu vulcani este arbustul iubitor de sărătură numit popular gărdurariţă. Este un arbust foarte rar în România, cu înălţimea de 1-2 m. La Pâcle, această specie este bine reprezentată şi se află la limita vestică a arealului său. Alte specii prezente în sit sunt păiuş- ca, rogozul, lăptuca de sărături, iarba de sărătură, albăstrica realizând împreună cu gărdurariţa fitocenoze specifice numai acestor locuri. La limita sitului, se dezvoltă asociaţii vegetale caracteristice silvostepei sudice, cu numeroase specii pontice şi submediteraneene, predominând păiuşca în amestec cu o specie rară de pelin. În sit întâlnim şi specii de colilie, pir, trifoi, hodolean tătărăsc, iarbă de sadină (alături de plante cu flori atrăgătoare precum ruscuţa de primăvară, saschiu şi iris sălbatic). În apropierea sitului, pe coastele dealurilor întâlnim pâlcuri de pădure cu stejar pufos, precum şi subarboret format din specii iubitoare de căldură (scumpie, cărpiniţă, mojdrean şi liliac). Flora este reprezentată de un numar de 596 de specii de plante superioare, dintre care unele sunt reprezentative pentru sărături. Fauna Fauna zonei Pâclele Mici şi Pâclele Mari este reprezentată în special prin amfibieni şi reptile, mamifere rozătoare mici, păsări şi insecte. Dintre amfibieni, în zona de pajişte stepică sunt prezente speciile buhai de baltă cu burta galbenă (izvoras cu burta galbenă) şi broască ţestoasă de apă. Dintre reptile, se întalnesc specii precum balaurul mare şi şopârla de luncă. În zonele cu asociaţii vegetale caracteristice pajiştilor stepice, se poate observa popândăul (şuița) şi iepurele de câmp. Fauna înregistrează şi două specii rare, protejate în România (termita şi scorpionul carpatic). Pe aria sitului au fost identificate până în prezent 125 de specii de fluturi. Majoritatea sunt specii comune, câteva fiind însă specii rare iubitoare de căldură (Hipparchia volgensis delattini, un element balcanic endemic, până nu demult semnalat doar în Dobrogea, precum şi micul albăstrel). Dintre speciile de păsări întâlnite în zona sitului menţionăm prepeliţa, potârnichea, prigoria, dumbrăveanca, mierla, scatiul. aspecte socio-economice Și culturale Agricultura şi creşterea animalelor reprezintă principalele activităţi economice din zona sitului (90% din veniturile locale). Extracţia petrolului şi a gazelor naturale, industria materialelor de construcţii, precum şi producerea cârnaților şi a pastramei de Pleşcoi reprezintă principalele ramuri economice. În satul Dâlma a fost descoperită aşezarea „Culmea Dâlmei“ din Epoca bronzului, Cultura Monteoru iar în satul Scorţoasa o aşezare neolitică Cultura Boian, „Valea Balaurului“. Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ din satul Berca (1694), Biserica „Sf. Lazăr“ din satul Mănăstirea Răteşti (1825) şi fosta Mănăstire Berca (sec. XVII–XIX) reprezintă principalele monumente istorice şi de arhitectură din zona sitului. Legenda cârnaţilor de Pleşcoi povesteşte că în apropierea comunei Berca erau odinioară haiduci, care prindeau oile muntenilor bogaţi când aceştia veneau la târg, la Buzău. Ca să nu-i prindă potera cu prada vie, o „transformau“ în pastramă şi cârnaţi. Legenda regelui Luana are ca personaj principal un rege batrân, înțelept, o fiinţă atotputernică care păzea porţile unei cetăţi falnice cu ziduri până la cer, luminată zi şi noapte de un soare ce strălucea aidoma astrului zilei. Cei din cetate erau drepţi şi netemători. Atunci când erau răniţi în războaie, Luana îi tămăduia cu apele vii şi moarte din Valea Izvoarelor. Mulți ani fericiţi au trăit ei, până au venit vrăjmaşi în care de foc şi au doborât soarele Luanei. Mare prăpăd s-a întâmplat atunci pe Pământ. Acesta s-a cutremurat din încheieturi, iar locul cetăţii a fost ars până la jumătate de metru adâncime şi nu a mai fost călcat multă vreme, nici de picior de animal sălbatic, nici de picior de om, nici păsările cerului nu au mai zburat pe deasupra. aDministrarea sitului La intrarea în perimetrul amenajat pentru vizitare se află panouri bilingve (română şi engleză). Există panouri pentru orientare cu hărţi la ieşirea din localitatea Policior. Există poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice. Sunt necesare staţiuni ştiinţifice şi centre de vizitare/ informare (existând un punct de informare la intrarea în sit). Sunt necesare bariere şi amenajări pentru observare şi supraveghere. zona marină de la caPul tuzla - ro sCi 0273 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Tuzla. supraFaţa: 1.738 ha Bioregiunea: Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43˚ 59‘ 20‘‘; Long. E 28˚ 41‘ 14‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale) altitudinea: 7 max., 0 min., 0 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face de pe drumul naţional DN39 (E87) (Constanţa-Mangalia). Accesul CFR este posibil până în staţiile Constanţa şi Mangalia sau chiar până în halta Tuzla pentru anumite trenuri). HaBitatele De iNtereS coMuNitar DiN Sit 1170 - Recifi; 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare; 1140 - Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Mamifere: Marsuin, Porc de mare (Phocoena phocoena) • Delfin mare, Delfin cu bot gros (Tursiops truncatus). pești: Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica). caracterizarea sitului prezentare generală Zona marină de la Capul Tuzla a fost desemnată în vederea conservării habitatelor marine şi a speciilor importante sub aspect floristic şi faunistic. În situl marin, fundul stâncos recifal are cea mai mare extindere spre adânc şi reprezintă cel mai variat şi accidentat relief submarin din sectorul românesc al Mării Negre. Aici se întâlneşte cea mai diversă gamă de microhabitate şi, în consecinţă, o faună şi floră acvatice foarte diverse. Situl găzduieşte trei habitate de interes comunitar, inclusiv recifi acoperiți cu midii. Tot aici sunt prezente speciile de mamifere: delfinul mare (delfin cu bot gros) şi marsuinul (porc de mare), ambele fiind specii de interes comunitar. Aceşti delfini sunt prezenți în zona sitului în tot timpul anului, acesta reprezentând atât loc de pasaj, cât şi de hrănire intensă, în special în sezonul cald. Alte două specii de interes comunitar prezente în sit sunt rizeafca de Dunăre şi scrumbia de Dunăre, care utilizează situl drept zonă de tranzit în timpul migraţiei anuale. Alături de acestea întâlnim şi alte specii rare şi/sau prezentând importanță economică, precum morunul, nisetrul, țiparul, barbunul, hamsia, chefalul, lufarul. Biotopul geologie/geomorFologie Situl face parte din unitatea sudică a litoralului, fiind dominat de prezenţa falezelor de loess, la baza cărora sunt întâlnite pe alocuri argile roşii şi calcare. Calcarele se extind în zona submersă, alcătuind plăci calcaroase cu extinderi diferite. Pornind de la ţărm, se dezvoltă o platformă calcaroasă continuă cu înclinare mică spre larg, ce coboară până la adâncimi de 10-13 m. Platforma de calcar se continuă neîntrerupt spre adânc, cu înclinaţie redusă. A doua treaptă morfologică apare la adâncimi de 15-17 m şi este mai spectaculoasă, diferenţa de nivel fiind de 2-5 m. Blocuri calcaroase mari (3-7 m) sunt desprinse din peretele vertical formând acumulări haotice ce lasă un labirint de spaţii goale între ele, dând naştere unei rețele de mici peşteri. Platforma superioară prezintă numeroase blocuri calcaroase de dimensiuni mari (3-4 m). Platforma inferioară, situată la 20-21 m adâncime, are suprafaţa regulată, plată. Spre larg, la 28-32 m adâncime, apare limita calcarelor, cu contur neregulat, mai ales în zona centrală a perimetrului. Spre larg se întâlnesc sedimente detritice, în special nisipuri fine. La adâncimi mai mari de 35 m sunt întâlnite stânci care de-abia depăşesc suprafaţa sedimentului, pe care se dezvoltă bancuri discontinue de midii pe direcţia E-V. Suprafeţele acoperite cu midii sunt mai extinse în nord-estul şi sud-estul sitului. pedologie Aria este integral submarină. Hidrologie Condiţiile hidrologice din sit depind de apele de suprafaţă din marea deschisă, care prezintă salinitate mai ridicată vara şi temperatură scăzută iarna, precum şi de apele de adâncime, cu salinitate ridicată şi temperaturi scăzute atât iarna cât şi vara. aspeCte ClimatologiCe Situl fiind submarin, aspectele climatologice importante sunt durata de strălucire a soarelui şi temperatura aerului. Temperatura medie multianuală înregistrată la Mangalia este de 11,2 °C. Durata de strălucire a soarelui la Mangalia este de circa 182 de zile/an. Vara nu se înregistrează o frecvenţă mare a zilelor tropicale datorită influenţei brizelor marine. Pe litoralul Mării Negre se înregistrează cele mai scăzute cantităţi de precipitaţii din ţară (Mangalia 378,8 mm/an), situând zona între regiunile cele mai aride ale ţării. Cu toate acestea, în 2005 s-au înregistrat inundaţii devastatoare la Costineşti şi Tuzla, iar cantităţile de precipitaţii au fost aproape duble faţă de mediile multianuale. Durata medie anuală de producere a furtunilor este de circa 17-19 zile. În lunile de iarnă, Marea Neagră se află sub acțiunea vânturilor din sectorul nordic (NV, N, NE), foarte puternice în apropierea ţărmului. BioCenoza vegetaţia În sit au fost identificate 47 de specii fitoplanctonice. În ceea ce priveşte clasificarea speciilor în funcţie de rezistenţa acestora la regimul de salinitate, formele marine şi marine-salmastricole reprezintă 87%, iar formele dulcicole şi dulcicole-salmastricole restul de 13%. Dincolo de zona colmatată cu nisip (aflată la 2-3 m adâncime) apar specii de alge calcaroase, precum şi specii oportuniste. Ca specie perenă a fost identificată o algă roşie, însă cu o biomasă foarte redusă (6,5 g/m²). Orizonturile mai profunde (5 m) sunt dominate de alge roşii. Algele verzi sunt reprezentate de 11 specii, iar algele brune sunt reprezentate de numai trei specii în zona marină de la Capul Tuzla. Algele roşii sunt cel mai bine reprezentate în zona sitului, până în prezent fiind identificate circa 30 de specii cu prezenţă multianu- ală. În sudul sitului, spre Mangalia, a fost identificată o specie rară de algă roşie, considerată dispărută până de curând, care marchează în apele litorale româneşti limita de dezvoltare a vegetaţiei formate din alge. Fauna La adâncimi de 3-5 m fauna comunităţilor de nevertebrate de pe substratul dur este dominată de midii. Midia este cea mai comună specie de bivalvă din zonele stâncoase ale Mării Negre, grupările de midii alcătuind o asociație caracteristică. Midiile prezintă numeroase variante morfologice, în funcție de cantitatea de hrană disponibilă, mărimea spațiului de prindere, salinitatea şi temperatura apei. În intervalul batimetic 2628 m, fauna de bivalve cuprinde cinci specii. Dintre spongieri, în zona sitului au fost identificate patru specii dintre cele 18 întâlnite în apele litorale româneşti ale Mării Negre. Moluştele sunt reprezentate de cele trei grupe majore, iar gasteropodele sunt reprezentate de 28 de specii. În zona sitului au fost identificate 52 de specii de peşti dintre care menționăm rezeafca de Dunăre, scrumbia de Dunăre, nisetrul, morunul, sprotul, chefalul auriu, zarganul, chefalul, lufarul, bacaliarul (merlan), scorpia de mare, rândunica de mare, țiparul, limba de mare (unele dintre acestea fiind originare din apele Oceanului Atlantic şi din Marea Mediterană). În ceea ce priveşte mamiferele marine, în sit se semnalează prezenţa celor trei specii de delfini din Marea Neagră care utilizează zona ca loc de pasaj şi hrănire (delfin comun, delfin mare s.n. delfin cu bot gros, marsuin s.n. porc de mare). aspecte socio-economice Și culturale Principalele activităţi economice din zona Tuzla sunt agricultura, industria, construcţiile, pescuitul şi piscicultura, turismul şi comerţul. În comuna Tuzla, pe lângă populaţia majoritară de români, convieţuiesc tătari, turci, rromi, ucraineni şi ruşi lipoveni. Între golfurile Tuzla Mică şi Tuzla Mare se află situl arheologic „Stratonis“. La vest de golful Tuzla Mare, pe prima peninsulă de pe latura de sud a braţului, există un şanţ de apărare din epoca romană, precum şi o aşezare ce datează din preistorie. La mijlocul secolului al XIX-lea, Tuzla exista ca localitate distinctă, întrucât în timpul sultanului Abdul Hamid al II-lea a fost construită în zonă o moschee. În 1884, în Tuzla a fost ctitorită biserica „Sfânta Ecaterina“ (de către Mihail Kogălniceanu şi fratele său Vasile). Etnicii turco-tătari povestesc că în NV exista o altă vatră a satului, Kucuk-Tuzla (Tuzla mică). După cum reiese din inscripţia de pe candelabrul bisericii ortodoxe „Sfânta Ecaterina“, în 1884 localitatea se numea Capul Tuzla. Dintre manifestările culturale de tradiție menționăm Evenimentul aviatic anual Aero GP „Tuzla Fly In“, la care participă cei mai buni piloţi militari şi civili din ţară şi din străinătate, într-un remarcabil spectacol de acrobaţie. Zona marină de la Capul TuZla - ro sCi 0273 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activităţi care se Desfăşoară în sit Și în afara perimetrului acestuia Descărcările de ape uzate şi poluarea apei (organică, microbiologică, chimică, cu nutrienţi) are drept consecinţă deteriorarea stării de conservare a unor specii importante de floră şi faună. Zona sitului nu este favorabilă navigaţiei, din cauza reliefului submarin foarte accidentat. Traularea fundului marin (activitate strict interzisă pe litoralul românesc) poate modifica mediul fizic şi ameninţă diversitatea habitatelor şi capacitatea acestora de a adăposti atât specii comerciale, cât şi necomerciale. aDministrarea sitului Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, precum şi panouri pentru orientare cu hărţi amplasate în localitățile din apropiere. Sunt necesare locuri de campare şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, precum şi un centru de informare. Pentru activitatea „scufundări autonome de agrement“ este necesară organizarea unor trasee tematice subacvatice balizate corespunzator şi la suprafaţă. 0 0,5 1 1,5 km 619 situri de Protecție avifaunistică (sPa) 620 aliman - aDaMCLiSi - ro Spa 0001 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Adamclisi, Aliman, Deleni, Dobromir, Ion Corvin, Peștera, Rasova. supraFaţa: 19.468 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 8‘ 21‘‘; Long. E 27° 56‘ 45‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 181 max., 11 min., 110 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria). importanţa sitului pentru Conservare Zona Aliman-Adamclisi se remarcă printr-o alternanţă a văilor largi și a zonelor mai înalte împădurite, cu oglinzile de apă ale lacurilor și bălţilor din vecinătatea sitului, toate generând o succesiune de peisaje care conferă teritoriului o personalitate distinctă și o diversitate mare a faunei și florei. Valoarea conservativă mare este întregită de prezența a 32 de specii de păsări protejate la nivel european, marea lor majoritate fiind specii cuibăritoare în acest sit și care în timpul pasajului își pot mări foarte mult efectivele cu exemplare aflate în trecere spre cartierele de iernare. Acest sit găzduiește efective cuibăritoare importante de fâsă de câmp, ciocârlie de stol, ciocârlie de Bărăgan, ciocârlie de pădure, sfrâncioc roșiatic, sfrâncioc cu fruntea neagră, caprimulg, pasărea ogorului și dumbrăveancă. Numărul mare de perechi cuibăritoare ale acestor specii este favorizat de suprafețele mari de zone agricole și pajiști stepice, intercalate cu trupuri de pădure de șleau, care sunt alcătuite în special din stejar pufos și asigură locuri optime de cuibărit pentru păsări cum sunt muscarul mic și cel gulerat, presura de grădină și mai multe specii de ciocănitori. Importanța sitului este dată și de amplasarea lui pe drumurile de migrație care trec peste Dobrogea. Dintre păsările care folosesc situl pentru migrație, cele mai numeroase sunt păsările răpitoare precum viesparul, șerparul și mai multe specii de șorecari, ulii, acvile, șoimi și vânturei. prezentarea generală a sitului Situl se află în bioregiunea stepică, cuprinzând o suprafaţă reprezentativă din podișul Oltina, care este o subunitate a podișului dunărean al Dobrogei de Sud. Zona este puternic fragmentată de Văile Baciului și Adâncata-Vederoasa, în ea combinându-se armonios peisajele de câmpie cu cele de podiș, întrerupte de văi largi cu caracter de canion pe măsură ce crește apropierea de Dunăre. Relieful este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene și prezintă o înclinare ușoară de la est spre vest, având altitudini sub 200 m. Alternanţa văilor largi cu zonele mai înalte, care sunt plantate cu vii sau sunt împădurite, precum și oglinzile de apă ale lacurilor și bălţilor cu vegetaţie specifică din vecinătatea sitului, au generat o succesiune de peisaje care conferă teritoriului o personalitate distinctă. În cadrul sitului predomină solurile tipice de climat arid, cel mai întâlnit fiind cernoziomul, care are o fertilitate naturală mare favorabilă culturilor agricole, întâlnindu-se și soluri bălane de stepă alături de soluri nisipoase. Zona aparține hidrografic bazinului Dunării, fiind traversată de cursuri de apă de dimensiuni mici cu debite reduse precum Valea Floriilor, Corvinul, Valea Baciului și Urluia. Clima sitului este cea specifică Dobrogei de Sud, fiind caracterizată de veri timpurii, deseori cu vânturi uscate, cu mai multe zile tropicale și lungi perioade de secetă. Toamnele lungi favorizează migrația autumnală a păsărilor, iar iernile sunt puţin friguroase, favorabile iernării unor efective numeroase. Temperaturile medii anuale sunt mari (10-11 °C), iar precipitațiile sunt reduse și situate în jurul valorii de 400 mm/an, ceea ce determină un intens deficit de umiditate în zonă. Toate aceste condiții de mediu permit dezvoltarea unui mozaic de habitate dominat de zone arabile și pajiști stepice între care se intercalează trupuri de pădure de șleau care susțin o mare biodiversitate la nivelul tuturor grupelor taxonomice. Habitatele reprezentative din sit sunt pajiștile de stepă, care deși sunt ameninţate cu dispariţia prin transformarea lor în terenuri agricole sau prin ocuparea de pajiști secundare, în urma suprapășunatului, constituie habitatul optim pentru foarte multe perechi cuibăritoare de fâsă de câmp, ciocârlie de stol, ciocârlie de Bărăgan și ciocârlie de pădure, pietrar negru și pasărea ogorului. Totodată, aceste suprafețe întinse sunt teritoriul de vânătoare pentru sfrânciocul roșiatic și cel cu fruntea neagră, caprimulg și dumbrăveancă, dar și pentru vântureii de seară, care cuibăresc colonial în pâlcurile de vegetație forestieră situate în vecinătate. Pentru această specie de răpitoare de zi, situl reprezintă una din zonele importante la nivelul țării de concentrare în vederea migrării. Alte specii care se hrănesc din zonele stepice sunt eretele vânăt, cel alb și cel sur, șoimul călător, șorecarul mare, acvila de câmp, acvila mică, acvila țipătoare mică, gaia neagră, șerparul, uliul cu picioare scurte, viesparul și șoimul dunărean. La această din urmă specie este posibil ca unul din puținele cuiburi cunoscute la nivel național să fie situat în acest sit. Pentru această specie, dar și pentru alte specii de răpitoare, o mare importanță o au populațiile bine reprezentate de popândăi din sit. Pentru multe dintre speciile răpitoare de zi situl reprezintă o zonă intens utilizată în vederea efectuării migrațiilor de primăvară și toamnă, dar și pentru iernat, așa cum este cazul eretelui vânăt, la care habitatele sitului sunt vizitate iarna în vederea hrănirii de circa 50 de indivizi. În timpul pasajelor au fost observate până la patru exemplare de șoimi călători care au utilizat mai multe tipuri de habitate din sit în vederea hrănirii. În cadrul stâncăriilor cu vegetaţie ierboasă petrofilă sau în habitatele de tufărișuri care sunt prezente în zonele de coastă pe substrat pietros, având calcare la suprafaţă, găsesc habitat de cuibărit cele 1-2 perechi de buhă, care se hrănesc în special cu mamiferele de talie mică și mijlocie din sit. Tot aici cuibăresc sfrânciocii roșiatici și cei cu frunte neagră și silvia porumbacă, alături de un număr mare de ciocârlii de pădure (800-1000 de perechi). Această din urmă specie este dependentă de prezența atât a habitatelor de pajiște cât și a celor de tufărișuri sau de pădure și are, datorită mozaicului de astfel de habitate din sit, un statul excelent de conservare. Pajiștile stepice alternează într-un mod armonios cu pădurile de stejar pufos care adăpostesc importante populații de bujor de stepă, pe lângă alte specii rare de plante cum sunt sparanghelul sălbatic și trepădătoarea. Aceste păduri adăpostesc multe perechi cuibăritoare de ciocănitoare de stejar, ghionoaie sură, ciocănitoare de grădini și presură de grădină. Această specie este considerată în declin în tot spațiul european, însă în acest sit găsesc condiții optime pentru cuibărire un număr de 200-300 de perechi. Pentru muscari, deși situl este un loc bun și pentru reproducere, acesta se remarcă în mod special ca zonă importantă pentru migrație, moment din an în care efectivele ajung la 200-300 exemplare (de muscari gulerați) și chiar 800-1000 exemplare (de muscari mici). Importanța pentru conservare a sitului este întregită de existența unor populații bine reprezentate de amfibieni protejați, dar și de țestoasă de apă și de uscat, aceasta din urmă având efectivele mult diminuate la nivel național. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Deși este o activitate tradițională în sit, pășunatul (și în mod special suprapășunatul) poate duce la reducerea teritoriilor unor specii de păsări, dacă se practică în perioada de cuibărit sau de creștere a puilor. Practicarea agriculturii ajunge să aibă impact negativ asupra păsărilor doar dacă devine intensivă, prin utilizarea în cantități mari a pesticidelor. Turismul necontrolat are de asemenea impact negativ asupra speciilor, la fel și exploatările miniere de suprafaţă (cariere de piatră). Construirea parcurilor eoliene în sit va reduce teritoriile utilizate de speciile care cuibăresc în habitatele de pajiște sau în culturile agricole și va avea un impact negativ major asupra migrației păsărilor. Parcurile eoliene din vecinătatea sitului afectează de asemenea habitatele de hrănire ale unor specii de păsări care cuibăresc pe teritoriul sitului (de exemplu vânturelul de seară, uliul cu picioare scurte sau mai multe specii de ciocârlii și ereți). aLiMan - aDaMCLiSi - ro Spa 0001 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele drumuri de acces sunt DN3, care trece prin sit între localităţile Ion Corvin și Pietreni, și DJ223 între localităţile Ion Corvin și Rasova. Situl mai poate fi vizitat pe drumurile locale care leagă localitățile Rasova-Haţeg-Abrud-Deleni și Aliman-Adâncata-Urluia. adminiStrarea Sitului În teren sunt prezente amenajări pentru colectarea deșeurilor și puncte de intrare în sit, însă pentru o administrare eficientă a sitului este necesară înființarea unui centru de vizitare/informare, panouri de atenţionare, de informare și de orientare, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice. În anumite zone este necesară împrejmuirea unor habitate importante pentru cuibărit și hrănire. 0 1 2 3 km 621 allah bair - CapiDava - ro Spa 0002 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ialomița: Bordușani, Făcăeni. Județul constanța: Crucea, Seimeni, Siliștea, Topalu. supraFaţa: 11.645 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 29‘ 5‘‘; Long. E 28° 7‘ 31‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 217 max., 0 min., 54 med. aLLaH Bair - CapiDava - ro Spa 0002 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face din DN2A, această arteră rutieră marcând situl între localităţile Gălbiori și Crucea. Zona stepică și malul estic dinspre Dunăre sunt accesibile pe traseul Gălbiori (sau Crucea)-Băltăgești-Dunărea-Capidava-Topalu (drumuri judeţene). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Călifar roșu (Tadorna ferruginea) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete alb (Circus macrourus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Buhă mare (Bubo bubo) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Viespar (Pernis apivorus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Chiră de baltă (Sterna hirundo). importanţa sitului pentru Conservare Importanța sitului, care include Dealul Alah Bair și ostroavele Dunării, rezultă din mozaicul de habitate format din zone arabile și pajiști stepice între care se intercalează plantaţii de foioase și conifere dar și păduri de șleau, toate acestea oferind condiții optime pentru 43 de specii de păsări de interes conservativ comunitar în vederea cuibăririi, iernării sau pentru odihnă și hrană în timpul migrațiilor. Specii cuibăritoare cu 622 efective mari în sit sunt fâsa de câmp, pescărașul albastru, pasărea ogorului, ciocârlia de Bărăgan, cea de stol și cea de pădure, caprimulgul, dumbrăveanca, sfrânciocul roșiatic și cel cu frunte neagră, pietrarul negru, silvia porumbacă precum și mai multe specii de ciocănitori. Situl fiind amplasat pe rute de migrație importante din Dobrogea, se înregistrează aici în timpul acestor deplasări efective mari pentru acvila țipătoare mică, barza albă, barza negră, șorecarul mare, viespar, vânturelul roșu, vânturelul de seară, șerpar, eretele sur, eretele de stuf, cel alb și cel vânăt. De asemenea, folosesc situl ca loc de repaus în timpul migrațiilor și multe specii acvatice, cum sunt pelicanul comun, pescărușul mic, chirighiţa neagră, chirighița cu obraji albi, chira de baltă și gârliţa mare. prezentarea generală a sitului Situl aparține Podișului Trotman, fiind cea mai înaltă zonă din Dobrogea Centrală, incluzând Dealul Alah Bair și ostroavele Dunării din dreptul localităților Topalu, Capidava și Dunărea. Relieful zonei este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene, substratul geologic fiind format din roci de vârstă cretacică și jurasică. La est apar la zi șisturi verzi, prospeţimea acestora sugerând o înaintare lentă a apelor care le-au acoperit suprafaţa. Versantul vestic al dealului Alah Bair este străbătut de canioane săpate în loess care permit dezvoltarea unei vegetații specifice. În sit există o diversitate ridicată de soluri, cele mai caracteristice fiind solurile bălane și cernoziomurile formate din loess și rendzine. Rețeaua hidrologică este reprezentată de un braț al Dunării vechi, care formează la mal meandre, oferind astfel habitate optime păsărilor acvatice. Situl este traversat și de valea râului Băltăgești, pe care sunt executate două baraje care au creat lacuri de acumulare, suplimentând astfel oferta de habitat a speciilor de păsări acvatice, care le utilizează ca loc de cuibărit. Printre acestea se numără mai multe specii de rațe, corcodei și lăcari, buhaiul de baltă, stârcul pitic, dar și cele 6-8 perechi de călifar roșu, o specie mai rar întâlnită ca și cuibăritoare. Malurile înalte mâloase aflate în apropierea apei sunt utilizate pentru săparea cuiburilor de un număr impresionant de pescărași albaștrii (70-80 de perechi). Deosebit de importante pentru cuibăritul, hrănirea și odihna păsărilor acvatice sunt și ostroavele nude ce apar la nivele mici ale Dunării. Verile călduroase și secetoase sunt favorabile dezvoltării unei vegetații de stepă care, alături de zonele agricole cultivate cu porumb, floarea-soarelui și grâu și intercalate cu vegetaţie ruderală, oferă condiții optime cuibăritului fâsei de câmp (800-1200 de perechi), păsării ogorului (20-30 de perechi), ciocârliei de stol (100-120 de perechi) și ciocârliei de Bărăgan (500-700 de perechi), aceste două specii din urmă având în sit o stare excelentă de conservare. Geomorfologia spectaculoasă cu râpe adânci de loess dealului Alah-Bair l-a făcut faimos pentru bogăţia floristă, reunind peste 270 de specii de plante pe o suprafaţă foarte mică, multe dintre ele fiind endemice sau periclitate. Această vegetație, împreună cu stâncile calcaroase ale dealului și cu tufărișurile formate din păducel, porumbar, cărpiniţă și scumpie care se formează cu precădere în surpături, sunt extrem de importante în vederea cuibăritului pentru perechea de buhă care este rezidentă aici, dar și pentru mai multe perechi de presură de grădină, sfrâncioc roșiatic, sfrâncioc cu frunte neagră și silvie porumbacă. De pe dealul Alah Bair se văd râpele în loess, surpături destul de spectaculoase prin dimensiuni și morfologie, care reprezintă locuri ideale pentru săparea cuiburilor de către lăstunul de mal, prigoare și dumbrăveancă, aceasta din urmă prin cele 90100 de perechi formând în sit o populație cu o stare excelentă de conservare. Cu aceeași stare de conservare este prezent în aceste habitate și pietrarul negru, reprezentat de 12-15 perechi cuibăritoare. Multele exemplare de șarpe balaur prezente aici constituie baza trofică pentru cele 1-3 perechi de șerpari, în spectrul trofic al speciei intrând și șarpele de casă și cel de apă, care realizează efective numeroase în zonele umede ale sitului. Partea estică a sitului cuprinde ostroavele care sunt acoperite de zăvoaie de plop și de mai multe specii de sălcii și răchite. Acestea, împreună cu trupurile izolate de plantații de foioase și de amestec, dar și cu pâlcurile de păduri de șleau, adăpostesc populații impresionante de ciocănitoare de stejar, ciocănitoare neagră, ciocănitoare de grădină, ciocârlie de pădure, ghionoaie sură, uliu cu picioare scurte și șorecar mare. Coloniile de ciori instalate în aceste habitate sau în pâlcurile răzlețe de copaci susțin și coloniile formate din cele 14-22 de perechi de vânturel de seară. Clima temperat-continentală, cu primăveri timpurii și toamne târzii, este favorabilă unei staționări îndelungate a păsărilor care utilizează acest sit ca loc de repaus și hrănire în timpul pasajelor sau ca loc de formare a grupurilor de migrație. Dintre acestea se remarcă numărul mare de specii de răpitoare, reprezentate prin efective numeroase, așa cum sunt viesparul, acvila țipătoare mică, șorecarul mare, vânturelul roșu, vântu- lări mari de păsări din mai multe specii de rațe, gâște, gârlițe și lișițe, dar și cormoran pitic, din această specie adunându-se să ierneze aici circa 420-500 de exemplare, provenind din alte habitate acvatice care îngheață iarna. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Toate activitățile cu impact negativ care se manifestă în sit au un caracter permanent, fiind reprezentate de: intensificarea agriculturii (prin schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale în agricultură intensivă, cu monoculturi mari sau folosirea excesivă a chimicalelor, toate având impact negativ asupra păsărilor care folosesc terenurile agricole și pajiștile învecinate pentru cuibărit și hrănire), abandonarea ac- tivității de pășunat și cosit (ajungându-se la reîmpăduriri care afectează habitatul speciilor de păsări de stepă precum ciocârlia de Bărăgan sau pasărea ogorului și reduc habitatele de hrănire ale răpitoarelor), braconaj (activitate ilegală cu impact major asupra păsărilor, în special a celor acvatice), deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului, electrocutarea și coliziunile cu liniile electrice (în special în timpul migrațiilor constatându-se mortalități ridicate), distrugerea coloniilor de cuiburi (reducerea coloniilor de ciori a condus la scăderea drastică a populației de vânturel de seară, care folosește cuiburile acestora), defrișările (în special cele care afectează zăvoaiele de pe ostroave au un impact major asupra păsărilor), desecarea zonelor umede și construcția de parcuri eoliene. Acestea din urmă manifestă un impact negativ major indiferent dacă sunt amplasate în interi- orul sau în vecinătatea sitului în special în timpul migrațiilor, întreaga zona fiind traversată de mii de păsări. adminiStrarea Sitului Sunt prezente mai multe puncte de intrare în sit, dar și poteci/ drumuri pentru vizitare (neamenajate însă corespunzător), precum și locuri de campare în apropierea obiectivelor turistice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Sunt necesare bariere, trasee turistice și tematice, observatoare ornitologice amplasate în punctele cele mai înalte ale ariei naturale protejate, panouri de avertizare/atenţionare, de informare și pentru orientare, dar și un centru de vizitare/informare în comunitățile aflate în vecinătatea sitului. allah bair - CapiDava - ro Spa 0002 relul de seară, șerparul, eretele sur, eretele de stuf, eretele alb, eretele vânăt, toate aceste specii având condiții prielnice de hrănire pe terenurile agricole, dar și în zona împădurită și în partea de Dunăre inclusă în sit. Alte specii de păsări migratoare cu efective mari prezente în cadrul sitului, în afara răpitoarelor, sunt pelicanul comun, pescărușul mic, chirighiţa neagră, chirighița cu obraji albi, chira de baltă și gârliţa mare. Tot în timpul migrației pot fi observate traversând zona sau poposind pentru scurt timp până la 50000 de berze albe și până la 3000 de berze negre. Iernile moderate din sit sunt favorabile pentru concentrarea în acesta în vederea iernării a unor efective impresionante de ciocârlie de Bărăgan (200-400 de exemplare), codalbi (4-8 exemplare) și ereți vineți (10-15 exemplare). Pe malurile Dunării vechi, care nu îngheață, se formează acumu- 0 1 2 3 km 623 avrig - SCorei - făgăraş - ro Spa 0003 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Beclean, Făgăraș, Ucea, Viștea, Voila. Județul Sibiu: Arpașu de Jos, Avrig, Cârța, Porumbacu de Jos. supraFaţa: 3.024 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 47‘ 22‘‘; Long. E 24° 37‘ 7‘‘ eCoregiunea: Podișul Transilvaniei altitudinea: 453 max., 369 min., 403 med. avrig - SCorei - făgăraş - ro Spa 0003 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Brașov sau Sibiu situl poate fi accesat folosind DN1 până în localiățile Făgăraș și respectiv Avrig, ambele fiind puncte de intrare în sit. Deoarece situl este desfășurat paralel cu calea rutieră, între localitățile sus amintite, diferitele puncte din interiorul sitului pot fi accesate din localităţile care se desfășoară în lungul acestui drum, respectiv Beclean, Voila, Viștea, Ucea, Arpașu de Jos, Cârţa, Scorei și Porumbacu de Jos. Situl poate fi accesat și folosind calea ferată pe ruta Brașov-Făgăraș-Sibiu. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Ghionoaie sură (Picus canus). importanţa sitului pentru Conservare Situl este important în principal pentru speciile de păsări dependente de zonele umede, atât pentru reproducere cât mai ales pentru formarea grupurilor de migrație și odihnă/hrănire în perioadele de pasaj. Această calitate a sitului se datorează poziţiei geografice pe cursul mijlociu al Oltului, la limita dintre Podișul Hârtibaciului și Munţii Făgăraș, constituindu-se ca un coridor ecologic care conectează Depresiunile Brașovului, Făgărașului și Câmpia Transilvaniei de sudul ţării. Importanța ca zonă de iernare și migrație a sitului este reflectată de cele 86 de specii migratoare, ale căror efective în perioadele de pasaj și iernare totalizează peste 20000 de exemplare. Dintre acestea se evidențiază următoarele răpitoare de zi: eretele vânăt, acvila de munte, vulturul pescar, vânturelul de seară și șoimul călător. Desemnarea sitului a fost făcută în scopul conservării efectivelor populaţionale a 25 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care 14 clocitoare. Speciile care se remarcă astfel prin multe perechi cuibăritoare pe teritoriul sitului sunt reprezentate de cristelul de câmp, barza albă, stârcul pitic, caprimulg, silvia porumbacă, alături de mai multe specii de ciocănitori. 0 624 1 2 3 km prezentarea generală a sitului Situl se află în partea nordică a Depresiunii Făgărașului (numită și Ţara Făgărașului sau Ţara Oltului), această arie depresionară fiind extinsă pe direcţia sensului de curgere a Oltului, având un relief general domol de câmpie piemontană formată în urma unor procese de sedimentare și eroziune care se termină în lunca largă a Oltului. Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată de cursul mijlociu al râului Olt, care primește aici o serie întreagă de afluenţi. Acest culoar este utilizat pentru deplasări în timpul primăverii și toamnei în special de către răpitoarele de zi, dintre care se remarcă eretele vânăt, acvila de munte, vulturul pescar, vânturelul de seară și șoimul călător. De asemenea, un număr mare de berze albe utilizează situl pentru concentrare și formarea grupurilor în vederea migrației, impresionând totodată și numărul mare de perechi cuibăritoare ale acestei specii în sit (120-140 de perechi). Topirea zăpezilor și ploile abundente de primăvară din Munții Făgăraș formau în trecut viituri care inundau întreaga luncă a Oltului. Pentru prevenirea acestor efecte distructive ale inundaţiilor, dar și în scop energetic, au avut loc ample lucrări de îndiguire și amenajări hidroelectrice, prin care s-au format lacurile de acumulare de la Voila, Viștea, Arpaș, Scorei și Avrig. Aceste luciuri de apă întinse, alături de zonele umede adiacente, reprezintă puncte de maximă concentrare avifaunistică. În perioadele de migraţie de toamnă și primăvară, împreună cu perioadele de iarnă când pe porţiuni mari apa rămâne neîngheţată, situl reprezintă un refugiu pentru păsările acvatice, ale căror populaţii totale depășesc 30000-40000 de exemplare anual. Dintre speciile acvatice de pasaj sau care iernează în zonă amintim cufundacul polar, cufundacul mic, egreta mare, ferăstrașul mic și bătăușul. Suprafeţele care rămân neîngheţate iarna reprezintă cele mai importante arii de iernare din partea sudică și sud-estică a Transilvaniei pentru lișiță și mai multe specii de rațe, gâște, pescăruși și limicole. Zonele umede sunt utilizate pentru iernare și de către ciuful de câmp, iar restul habitatelor oferă locuri de odihnă și hrănire în cursul migrației pentru fâsa de câmp, muscarul mic și muscarul gulerat. Cele circa 40 de perechi de pescărel albastru formează o populație rezidentă în sit care utilizează cursul Oltului ca habitat de hrănire, săpându-și cuiburile în malurile înalte ale acestuia. Aceste habitate acvatice adăpostesc și o ihtiofaună diversă formată din 45 de specii de pești, multe dintre ele fiind specii de interes conservativ, la fel cum sunt și tritonii, buhaii de baltă, țestoasele de apă și vidrele. Vegetaţia palustră este bine reprezentată în sit, fiind formată în principal din trestie și în mai mică măsură de papură, totalizând aproape 20% din suprafaţa sitului. Acest habitat de stufăriș este extrem de important pentru stârcul pitic, care este prezent aici cu 40 de perechi cuibăritoare. Tot aici își fac cuibul și eretele de stuf, pițigoiul de stuf, buhaiul de baltă, boicușul, alături de mai multe specii de lăcari și cresteți. Pentru aceștia din urmă, dar și pentru cristelul de câmp, habitatele în care pânza freatică se află la adâncimi mai mici de 1,5 m, determinând existența solurilor cu un exces de umiditate pe care se instalează o vegetație de mlaștină sau de fâneaţă umedă, constituie perimetre cheie pentru conservare. În rândul acestor habitate se înscriu și solurile turboase aflate în vecinătatea localităţii Avrig pe care s-a format o vegetație de turbărie. Prezenţa solurilor brune zonale arată că în trecut suprafaţa întregii regiuni a fost acoperită cu păduri de stejar, care au dispărut aproape în întregime, locul lor fiind luat de pajiști și de culturi agricole. Cristelul de câmp este o specie protejată în spațiul european care utilizează pentru cuibărit aceste habitate, inclusiv culturile de grâu sau lucernă, fiind reprezentată în sit de o populație impresionantă formată din 80-160 de perechi. Vegetaţia lemnoasă ocupă suprafeţe mici și insulare în sit, fiind formată din tufărișuri și pâlcuri mici de pădure sau zăvoaie, însă este importantă pentru conservarea celor 60 de perechi de caprimulg, 20-30 de perechi de silvie porumbacă și câteva perechi de presură de grădină, ciocârlie de pădure și sfrâncioc cu frunte neagră. Pentru asemenea suprafețe de mici dimensiuni de vegetație forestieră, impresionează numărul mare de perechi de ciocănitoare neagră (7-10 perechi), ciocănitoare de stejar (10-12 perechi), ciocănitoare de grădină (10-20 perechi) și ghionoaie sură (10-20 perechi) care sunt rezidente aici. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Incendierea periodică a miriștilor sau a stufului are impact negativ major asupra populaţiilor de păsări care clocesc în aceste habitate sau tranzitează zona în pasaj. Braconajul manifestă un impact negativ major asupra speciilor de păsări acvatice. Acumularea de deșeuri în anumite zone are, de asemenea, impact asupra păsărilor, ca și practicarea pe lacurile de acumulare a sporturilor nautice în perioadele de cuibărit sau de creștere a puilor. adminiStrarea Sitului Situl dispune în prezent de puncte de intrare, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Este necesară înființarea mai multor astfel de spații pentru colectarea deșeurilor, dar și a unor observatoare ornitologice la marginea lacurilor de acumulare. Pentru informarea turiștilor și limitarea accesului în anumite zone sensibile este nevoie de amplasarea unor panouri informative și respectiv a unor panouri de avertizare și atenționare. BaLta aLBă - aMara - JirLău - ro Spa 0004 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Galbenu, Jirlău, Vișani. Județul Buzău: Balta Albă. supraFaţa: 2.023 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 10‘ 12‘‘; Long. E 27° 13‘ 20‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 100 max., 7 min., 35 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se poate accesa pe DN2B (Buzău-Brăila), până în Făurei, de unde se intră pe DJ203 până în localitatea limitrofă sitului Jirău. O altă cale de acces este din DN22 (Râmnicu Sărat-Brăila), până în Balta Albă, cu continuare pe DN203A, până în localitatea Amara, limitrofă și ea sitului. Situl este accesibil și cu trenul, pe ruta Făurei-Tecuci, cu oprire în stațiile Jirlău, Drogu sau Ghergheasa. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Cresteţ mic (Porzana pusilla) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Prundăraș de munte (Charadrius morinellus) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Vânturel de seară (Falco vespertinus). importanţa sitului pentru Conservare Lacurile incluse în sit găzduiesc efective importante de păsări din 60 de specii protejate la nivel european, reprezentate de multe perechi care cuibăresc în mod regulat în habitatele umede ale sitului așa cum sunt pescărașul albastru, stârcul pitic, buhaiul de baltă, raţa roșie, stârcul purpuriu, piciorongul, chirighița cu obraji albi, lopătarul, eretele de stuf, ciovlica ruginie etc. sau în habitatele cu vegetație lemnoasă, unde se reproduc două specii de sfrâncioc, ciocârlia de pădure, caprimulgul, muscarul gulerat și două specii de ciocănitori. Importanța sitului pentru conservare este dată și de cele 70 de specii care folosesc ruta de migraţie africano-euroasiatică, utilizând habitatele sitului ca loc de hrănire și repaus. Astfel, aglomerări de câteva zeci de mii de exemplare se pot vedea frecvent în sit, formate din mai multe specii de limicole, pelican comun, pelican creț, barză neagră, țigănuș, lebădă de iarnă, ferăstraș mic, cocor, alături de multe altele. Unele specii utilizează situl doar pentru iernare, așa cum o fac șoimul de iarnă, cufundarul mare și cufundarul mic. Atrase de oferta trofică bogată a zonei, apar în timpul migrațiilor cu efective mari mai multe specii de răpitoare diurne. Monitorizările efectuate în prezent pentru gâsca cu gât roșu sporesc de asemenea importanța sitului pentru conservare, acesta fiind recunoscut ca o zonă importantă de odihnă și înnoptare din România a acestei specii periclitate la nivel global. prezentarea generală a sitului Lacurile care formează acest sit sunt localizate în sectorul estic al Câmpiei Române, la nord de râul Călmăţui (în Câmpia Râmnicului și Câmpia Bărăganului), făcând parte din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Tipurile de soluri întâlnite sunt cernoziomuri, solonceacuri, soloneţuri și soluri aluvionare, pe acestea întinzându-se terenuri agricole și pajiști stepice dominate de specii halofile. Clima temperat-continentală, caracterizată prin veri fierbinţi și ierni secetoase, efectul direct al modificării circulaţiei aerului sub influenţa curburii Carpaţilor. În aceste condiții pedoclimatice, lacurile care formează situl, datorită poziției lor în albiile părăsite ale râului Râmnicu Sărat și alimentate doar de câteva pâraie semipermanente, prezintă o apă foarte ușor salmastră. Aceasta permite dezvoltarea unei vegetaţii asemănătoare cu cea existentă în Delta Dunării, cu asociaţii în care predomină stuful, papura și pipirigul, având o mare valoare conservativă dată atât de speciile de păsări care cuibăresc aici, cât și de cele care folosesc aceste lacuri pentru repaus și hrănire în timpul migrațiilor. Situl oferă condiţii adecvate cuibăritului pentru multe specii periclitate la nivel global, precum raţa roșie, stârcul purpuriu, piciorongul, chirighița cu obraji albi, pasărea ogorului, lopătarul, eretele de stuf și ciovlica ruginie, care sunt reprezentate de multe perechi cuibăritoare. Aceste specii își sporesc mult efectivele în perioada migrațiilor, adăugându-se exemplare care vin atrase de hrana abundentă oferită și aflându-se pe rutele de migrație ce însoțesc cursul Siretului sau care vin din vest, trecând Carpații și îndreptându-se spre sudul Dobrogei. Habitatele sitului sunt folosite pentru cuibărit și de către dumbrăveancă (20-40 de perechi), pescăraș albastru (12-20 de perechi rezidente), fâsă de câmp (100-110 de perechi), buhai de baltă (8-10 perechi rezidente) și stârc pitic (30-40 de perechi). Locurile retrase de la marginea apelor și ferite de accesul oamenilor sunt utilizate ca habitate pentru cuibărit de câteva specii de păsări de mal (limicole), precum prundărașul de sărătură (20-30 de perechi), piciorongul (14-40 de perechi), ciocîntorsul (20-80 de perechi) și chira de baltă (30-70 de perechi). După terminarea perioadei de cuibărit, situl este vizitat pentru hrană de mai multe specii care ajung să aibă efective foarte mari odată cu începutul migrațiilor de toamnă sau în timpul primăverii, în aceste perioade apărând frecvent specii ca pelicanul comun și pelicanul creț, stârcul de noapte, stârcul galben, egreta mică, barza albă, barza neagră, țigănușul, lebăda de iarnă, ferăstrașul mic, cocorul, cristelul de câmp, ciocârlia de Bărăgan sau privighetoarea de baltă. Tot în aceste perioade, locurile cu apă mică sunt intens frecventate pentru bogăția de hrană oferită de către următoarele specii de păsări de mal: ploier auriu (80100 de indivizi), bătăuș (până la 5000 de indivizi), fluierar de mlaștină (300-400 de indivizi), notatiță (20-30 de indivizi) și prundăraș de munte. Această din urmă specie este considerată relict glaciar endemic, care cuibărește în ecosistemele alpine și subalpine din Alpi și Carpați, în acest sit apărând frecvent în timpul migrațiilor până la 15 indivizi. Ochiurile de apă rămase neînghețate atrag în timpul iernii sute sau chiar mii de rațe și gâște din mai multe specii, dintre care se remarcă gâsca cu gât roșu, o specie periclitată la nivel global, pentru care acest sit a devenit extrem de important în ultimii ani deoarece terenurile arabile au hrana necesară, iar lacurile oferă liniștea necesară înnoptării. Astfel, în sit iernează între 100 și 600 de indivizi, iar în timpul pasajelor apar până la 5000 de indivizi, specia având un statut favorabil de conservare în acest sit. Același statut și mod de utilizare a sitului ca loc de iernare și mai ales de pasaj îl are și cormoranul pitic, specie a cărei efective maxime de pasaj ajung la 140 de indivizi. Prezenţa rozătoarelor, a aglomerărilor mari de păsări și a faunei piscicole bogate face din acest sit unul important în timpul migrațiilor pentru mai multe specii de răpitoare de zi precum eretele vânăt (20-30 de indivizi), eretele sur (10-12 indivizi), șoimul călător (2-3 indivizi), acvila balta albă - aMara - JirLău - ro Spa 0004 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 625 balta albă - aMara - JirLău - ro Spa 0004 ţipătoare mică (20-22 de indivizi), uliganul pescar (20-22 de indivizi), codalbul (2-3 indivizi) și vânturelul de seară (100-200 de indivizi). În fiecare toamnă vin aici câteva exemplare de șoim de iarnă pentru a rămâne tot sezonul rece, acestea alegându-și prada dintre păsările mici prezente în sit. Primăvara, șoimii părăsesc situl, plecând spre locurile nordice de cuibărire. Zăvoaiele cu tufărișuri de cătină roșie, cătină albă, măceș și sânger, alături de care apar și arbori izolați reprezentați mai ales de salcâmi și plopi albi sunt habitatele preferate pentru cuibărit ale celor două specii de sfrâncioc protejate la nivel european, ambele având aici o stare bună de conservare dată de numărul mare de perechi cuibăritoare: 60-70 de perechi pentru sfrânciocul roșiatic și 80-90 de perechi pentru sfrânciocul cu frunte neagră. Aceste habitate forestiere sunt utilizate și de către ghionoaia sură, care cuibărește aici în mod regulat. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități practicate în interiorul sau în vecinătatea sitului afectează speciile de păsări prezente aici: arderea vegetaţiei (a miriștii, a stufului și a pârloagelor), care distruge locuri de cuibărit, vânătoarea și braconajul, practicate în mod special la păsările acvatice, intensificarea agriculturii 0 626 1 2 3 km (prin schimbarea metodelor tradiționale de cultivare a terenurilor, alături de practicarea monoculturilor pe suprafețe mari, folosirea pesticidelor și a utilajelor agricole), pierderea suprafețelor de pajiște prin încetarea cositului sau a pășunatului, desecarea zonelor umede, alungarea păsărilor, în special a celor ihtiofage, de către administratorii fondurilor piscicole, distrugerea cuiburilor și a coloniilor de cuibărit, scăderea nivelului apei prin utilizarea acesteia în irigații, electrocutarea și coliziunea cu linii electrice, cositul în perioada de cuibărire și turismul în masă. Calitatea habitatului acvatic este pusă în pericol de poluarea apelor cu nitriţi ca urmare a depozitării și gospodăririi necorespunzătoare a gunoiului de grajd și a deșeurilor menajere. adminiStrarea Sitului În sit sunt necesare pentru administrare și management eficient al vizitatorilor un centru de vizitare și puncte de informare în comunitățile învecinate, mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare și pentru orientare cu hărţi), câte un observator ornitologic lângă fiecare lac, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, precum și amenajări pentru colectarea deșeurilor. balta mică A BRăIlEI - ro Spa 0005 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Berteștii de Jos, Brăila, Chiscani, Gropeni, Mărașu, Stăncuța. Județul ialomița: Giurgeni. Județul Constanța: Hârșova. supraFaţa: 25.856 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 0‘ 0‘‘; Long. E 27° 52‘ 48‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 38 max., 0 min., 5 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Nordul sitului se poate accesa direct din Brăila iar sudul acestuia din DN2A, limita sitului fiind pe podul situat pe această cale rutieră între localitățile Giurgeni și Vadul Oii. Localitățile limitrofe sitului sunt legate prin DJ212 și DJ212C de DN21 (Brăila-Slobozia). În interiorul sitului se poate pătrunde cu ambarcaţiuni mici sau cu bacul. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc galben (Ardeola ralloides). importanţa sitului pentru Conservare Situl este o zonă în regim liber de inundație, în care nu există o delimitare strictă între uscat și apă, fiind prezente gârle, lacuri, mlaștini și bălți care leagă brațele Dunării. Toate aceste ecosisteme complexe reprezintă rezultatul proceselor de eroziune și aluvionare exercitate de-a lungul timpului de dinamica anuală a cursului Dunării. Se poate afirma astfel că situl este un eșantion rămas din fosta deltă interioară a Dunării, reprezentând după Delta Dunării cel mai important refugiu ornitologic de pe acest fluviu. Avifauna zonei este formată din 207 specii de păsări (reprezentând 51% din avifauna României), dintre care un număr de 25 de specii sunt protejate la nivel european. Situl este important pentru conservarea a trei colonii mixte formate din zece specii de păsări (cormorani, egrete, stârci, țigănuș și lopătar). Zonele acvatice asigură condiții optime și pentru alte păsări acvatice cuibăritoare, fiind utilizat și ca loc de repaus și hrănire de către 72 de specii migratoare. Pentru aceste păsări, situl reprezintă un tronson al coridorului ecologic est-dunărean de migrație avifaunistică, care se desprinde din culoarul de migrație caucazo-zambezian. Importanța pentru conservare a sitului este dată atât de prezența speciilor acvatice cât și a celor răpitoare diurne, care găsesc condiții propice atât pentru cuibărit (gaia neagră, codalbul și eretele de stuf) cât și pentru hrănire în timpul pasajului (acvila țipătoare mică și vânturelul de seară). de cursul Dunării, acumulările fragmentând în timp relieful insulei prin formarea de grinduri, depresiuni lacustre și șesuri depresionare. Supus în fiecare an perioadelor de revărsare a apelor, situl reprezintă o sumă de ecosisteme terestre și acvatice interdependente, între care nu există în timp o delimitare strictă, întreaga suprafață fiind continuu remodelată, între ecosistemele componente existând o succesiune și o înlocuire periodică. Zona se încadrează în tipul de climă temperat continentală cu nuanțe moderate, în care temperatura medie anuală este una dintre cele mai ridicate din țară (peste 11 °C). Toate aceste condiții hidromorfologice și climatice ale sitului îl fac foarte asemănător Deltei Dunării din punct de vedere al vegetației și faunei. Regimul liber de inundație al acestui sit face ca acest teritoriu să reprezinte, după Delta Dunării, cel mai important refugiu ornitologic de pe Dunăre. El adăpostește 207 specii de păsări, ceea ce reprezintă 51% din avifauna țării noastre, 98 de specii fiind dependente de mediul acvatic, iar 109 de cel terestru. Pădurile sunt tipice de zăvoi, formate din esențe moi precum sălciile, răchitele, aninul și plopii, și se întâlnesc pe grinduri. Ele adăpostesc importante populații de păsări cântătoare, precum cănărașul, sticletele, florintele, grangurele, măcăleandrul, scorțarul, cinteza de pădure, graurele, mierla neagră alături de care apar mai multe specii de pitulici, pițigoi, privighetori, presuri, silvii și sturzi. În astfel de vegetație sunt amplasate și cele trei colonii mixte reprezentative pentru sit (Vulpașu, Cucova și Chiriloaia), formate din cormoran mare, cormoran mic, egretă mică, egretă mare, stârc galben, stârc cenușiu, stârc de noapte, stârc de cireadă, țigănuș și lopătar. Pajiștile din sit au o distribuție neuniformă, ocupând suprafețe destul de mici, și sunt reprezentate de pajiști de luncă și pajiști stepice, având în general puține specii. Sunt însă extrem de importante ca habitate de cuibărit pentru codobatura albă și cea galbenă, presura sură și mai multe specii de fâse, dar și pentru unele păsări acvatice precum becațina comună, nagâțul și fluierarul cu picioare roșii, care caută în perioada de reproducere BaLta MiCă a BrăiLei - ro Spa 0005 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prezentarea generală a sitului Situl se găsește în subsectorul Călărași-Brăila din cursul inferior al Dunării, care se remarcă prin cea mai mare lățime a luncii și prin desfacerea fluviului în cele două brațe mari (Cremenea și Vâlciu), care apoi se reunesc închizând între ele Bălțile Ialomiței și Brăilei. Relieful zonei este rezultatul proceselor de eroziune laterală, transport și acumulare aluvionară exercitate 627 balta mică A BRăIlEI - ro Spa 0005 liniștea acestor habitate neumblate. Pajiștile situate la margine de zăvoi sau care au arbori izolați sunt utilizate ca teritoriu de hrănire și de către exemplarele de dumbrăveancă, acestea având cuibul în scorburi din sălciile bătrâne sau săpat în malurile lutoase. Tot aici vânează gaia neagră, codalbul și eretele de stuf (specii cuibăritoare în sit), dar și acvila țipătoare mică și vânturelul de seară, aflați în migrație, toate aceste specii utilizând și habitatele acvatice în vederea hrănirii. Tufărișurile au cea mai mare dezvoltare în sit, făcând parte din structura pajiștilor sau fiind prezente ca tufe izolate pe grinduri, șesuri depresionare și plaje nisipoase. Au o structură foarte simplă, dominante fiind speciile de zălog, răchită și cătină mică. Aceste habitate sunt extrem de importante pentru cele 20-40 de perechi de sfrâncioc roșiatic și pentru mai multe specii de pițigoi, presuri, muscari sau privighetori, care își ascund în aceste desișuri cuiburile. Ecosistemele acvatice naturale ale sitului au o structură complexă și dependentă de regimul hidrologic al Dunării. Vegetația acvatică formată din plante natante precum ciulinul de baltă, broscarița, plutica, piciorul cocoșului de apă și nufăr susține multe dintre coloniile de chirighițe cu obraji albi și chire de baltă. Plaurii alcătuiți din aceste plante natante sunt suporturi și pentru cuiburile celor 50-70 de perechi de rață roșie, o specie vulnerabilă pe plan mondial, care în acest sit are o stare excelentă de conservare. Malurile abrupte sunt populate de lăstunul de mal și albinărel, care cuibăresc în colinii de zeci de perechi, dar și de cuiburi izolate săpate de dumbrăveancă și pescăraș albastru. Întinsele zone de stuf sunt preferate de cele 24 de perechi de erete de stuf, dar și de foarte multe perechi de lăcar mare, lăcar de stuf, privighetoare de baltă, presură de stuf, lăcar mic, pițigoi de stuf și greușel pătat. Tot aici cuibăresc stârcii pitici și buhaii de baltă. Pentru marea majoritate a speciilor de păsări migratoare, fluviul Dunărea este un reper geografic ușor de detectat și de urmat, putându-se vorbi despre un coridor ecologic est-dunărean de migrație avifaunistică, desprins din culoarul de migrație caucazo-zambezian, din care se ramifică pe parcurs toate rutele de migrație ale Europei de Est. Astfel, situl fiind singura zonă funcțională în regim de inundabilitate de pe cursul Dunării prezintă o diversitate de biotopuri care corespund cu cerințele ecologice ale multor specii de păsări migratoare ce formează grupuri de zeci și chiar sute de mii de exemplare în timpul pasajelor de primăvară și toamnă. Atunci sunt prezente mai multe specii de rațe, gâște, gârlițe, lebede de vară și de iarnă, cormorani mari și mici, cocori și foarte multe păsări de mal (limicole). Dintre acestea amintim bătăușul, sitarul de mal, ciocîntorsul, piciorongul, ploierul argintiu, ploierul auriu, nagâțul și foarte multe specii de fugaci, culici, prundărași, fluierari, becaține, pescăruși, chire și chirighițe. În același timp, zona oferă condiții excelente pentru speciile de păsări care, odată cu instalarea frigului în nordul continentului, vin să ierneze în sit, așa cum fac următoarele: cufundacul mic și cel polar, corcodelul de iarnă, gârlița mare și cea mică, gâsca cu gât roșu, călifarul roșu, ferăstrașul mic și ferăstrașul mare, alături de multe altele. Pe lângă păsări, situl deține și o bogată faună piscicolă ce cuprinde circa 52 de specii de pești, dintre care 24 se regăsesc pe anexele actelor normative fiind specii strict protejate. Dintre amfibieni și reptile au fost identificate 11 specii, trei dintre aceste specii fiind protejate. Din cauza alternanței dintre perioadele de inundație și perioadele de secetă, mamiferele au o prezență accidentală și aperiodică în sit, până în prezent fiind observate și identificate un număr de 11 specii de mamifere protejate în spațiul european și național. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pășunatul excesiv, agricultura intensivă, desecarea unor zone umede prin canalizare, exploatarea lemnului și plantaţiile forestiere au impact negativ asupra habitatelor păsărilor. Amenajările realizate pentru pescuit comercial au dus la colmatarea lacurilor și modificarea biocenozelor, iar pescuitul selectiv a afectat anumite specii de pești care sunt hrană pentru păsări. Navigaţia cu vase fluviale mari contribuie la creșterea gradului de poluare, cu impact asupra florei și faunei. Braconajul afectează speciile protejate. Toate aceste activităţi se desfășoară în sit și au caracter permanent. Cositul, distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor, arderea vegetaţiei ierboase și a stufului au impact negativ major în special dacă au loc în perioada de cuibărit. Lucrările de menținere a șenalului navigabil reduc zonele acvatice, afectând ireversibil habitatele atât în sit cât și în vecinătatea lui. Combinatul chimic Chișcani afectează prin poluare întreaga biodiversitate a sitului. adminiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), centre de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare habitate și specii, puncte de intrare în sit, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice. Este necesară amenajarea unor vetre de foc în locurile de campare existente deja, care sunt dotate și cu locuri speciale pentru colectarea deșeurilor. 0 628 1,5 3 4,5 km balta tăTARu - ro Spa 0006 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Bărăganul, Ciocile, Cireșu, Ulmu, Însurăței, Roșiori, Dudești. Județul ialomița: Grivița, Miloșești, Traian. Județul Buzău: Padina. supraFaţa: 9.981 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 49‘ 1‘‘; Long. E 27° 25‘ 18‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 56 max., 13 min., 42 med. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă unul din habitatele importante de reproducere din afara Dobrogei pentru mai multe specii de păsări de țărm, aici cuibărind mai multe perechi de piciorong, ciocîntors, ciovlică ruginie, prundăraș de sărătură și chirighiță cu obraji albi, dar și păsări specifice habitatelor agricole sau de pajiște, așa cum sunt vânturelul de seară, dumbrăveanca, ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, sfrânciocul cu frunte neagră și șorecarul mare. În total, 28 de specii de păsări de interes comunitar utilizează situl pentru reproducere și pasaj, aproape un sfert dintre ele având o stare excelentă de conservare. Prezența unor habitate de sărături și lacuri, care oferă o mare varietate de hrană, atrage numeroase păsări în perioada de pasaj, care se adună aici pentru formarea grupurilor de migrație sau poposesc în vederea odihnei și a hrănirii. Datorită salinității ridicate, în timpul iernii Lacul Tătaru rămâne mult timp neînghețat și reprezintă astfel un loc excelent de odihnă și înnoptare pentru multe specii de rațe și gâște care iernează în România, dintre care amintim gâsca cu gât roșu, gârlița mare, rața mică și rața lingurar. prezentarea generală a sitului Situl se află în Câmpia Română, între văile Călmățui și Ialomița, aparținând terasei superioare a Dunării. El prezintă vetrele lacurilor Plașcu, Chioibășești și Tătaru, acesta din urmă fiind unul din cele mai caracteristice lacuri de tasare în loess ale țării. Toate cele trei lacuri sunt sărate și au adâncime mică, fiind ultimele care mai prezintă luciu de apă dintr-o serie de lacuri care existau în trecut în zonă și care au secat în ultimii ani, fostele cuvete fiind folosite în prezent ca izlazuri comunale. Climatul este temperat-continental cu puternice accente de ariditate, determinând astfel instalarea unei vegetații de stepă cu specii rezistente la secetă, precum firuța bărboasă, pelinița, pirul gros, păiușul stepic, ghizdeiul mărunt și coroniștea. Deși pe porțiuni mari vegetaţia de stepă a fost desţelenită și transformată în culturi agricole (care ocupă azi peste jumătate din suprafaţa sitului), aceste habitate deschise reprezintă o zonă importantă de cuibărit pentru păsări protejate la nivel național și european. Dintre cele mai importante colonii formate an de an aici le menționăm pe cea de piciorong (al cărei efectiv variază între 40 și 80 de perechi anual) și cea de ciocîntors (cu efective ce variază între 30 și 60 de perechi). Colonia compusă din 15-30 de perechi de prundăraș de sărătură și colonia de ciovlică ruginie (cu 20-40 de perechi) se instalează în mod regulat pe habitate cu vegetație de sărătură formate din ciurlan, ghirin, mătură, brâncă, albăstrică și iarbă de sărătură. Tot în aceste habitate deschise cuibăresc și mai multe perechi de ciocârlie de stol, fâsă de câmp și ciocârlie de Bărăgan, iar tufărișurile și pâlcurile de copaci izolați sunt preferate pentru amplasarea cuiburilor de către cele 60-80 de perechi de sfrâncioc cu frunte neagră. Cele circa 15 perechi de dumbrăveancă își au teritoriul de hrănire pe pajiștile cu vegetație scundă în care pot captura ușor insecte, iar cuiburile și le adăpostesc în cuiburi vechi de ciocănitoare sau în scorburile arborilor bătrâni. În zonele agricole din apropierea lacurilor și în pajiștile sărăturate se înregistrează în fiecare an aglomerări de până la 1500 de exemplare de barză albă, fiind vorba în special de exemplare imature care încă nu cuibăresc sau de stoluri formate în vederea migrațiilor. Întinderile de stuf care mărginesc lacurile sau vegetează în zone cu umiditate crescută sunt utilizate pentru cuibărit de perechile de stârc pitic și erete de stuf, iar locurile mai retrase de luciu de apă cu vegetație natantă sunt habitatele preferate de instalare a cuiburilor raței roșii și chirighiței cu obraji albi. Având o salinitate mare, lacurile din cadrul sitului îngheaţă mai greu decât alte zone umede din această zonă a țării, atrăgând și concentrând în jurul lor mari aglomerări de păsări acvatice în timpul iernii, situl devenind un refugiu de odihnă și înnoptare pentru gâsca cu gât roșu, gârlița mare, rața mică, rața lingurar și multe alte specii de rațe și gâște. În timpul migrației de primăvară sau toamnă se înregistrează efective importante de pelican comun, țigănuș, lopătar, gâscă de vară, egretă mică, egretă mare, stârc purpuriu, cormoran mic și gâscă cu gât roșu. Apele mici ale lacurilor atrag sute și chiar mii de păsări de țărm din cele mai diverse specii, precum ciocîntors, bătăuș, sitar de mal, fugaci roșcat, nagâț, becațină comună, culic mare, nisipar, fugaci pitic, fluierar negru, fugaci de țărm, fluierar cu picioare verzi, fluierar de zăvoi, alături de multe specii de pescăruși și chirighițe. Tot în timpul pasajelor se opresc pentru hrănire și odihnă și chiar staționează mai multe zile foarte multe exemplare de rață mare, rață fluierătoare, călifar alb, rață mică, corcodel pitic, rață lingurar, corcodel mare, rață cu cap castaniu și rață moțată. Poziționarea sitului în Câmpia Română îl face deosebit de important ca loc de popas pentru aceste specii aflate pe rutele de migrație carpatice și est-ebice. Pădurea Tătaru, situată la est de localitatea Dudești, este aproape în totalitate o plantație de salcâm cu rol de protecţie împotriva factorilor climatici, fiind extrem de importantă pentru cuibăritul vânturelului de seară. Această specie periclitată în spațiul european, prin cele 15-30 de perechi care cuibăresc în cuiburi de cioară sau coțofană, are în acest sit un statut excelent de conservare. Tot în aceste habitate forestiere cuibărește și o altă specie protejată de răpitoare diurnă, șorecarul mare, având și ea același statut de conservare favorabil. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pășunatul în perioada de cuibărit afectează populaţiile de ciocîntors, ciovlică și piciorong. Lucrările de hidroameliorare au redus suprafeţele de apă, utilizate ca locuri importante de odihnă și hrănire de păsările protejate. Folosirea pesticidelor și a fertilizanților în culturile agricole au impact major asupra habitatelor de cuibărit și hrănire. Prin abandonarea cositului și a pășunatului, în anumite zone, s-a modificat habitatul păsărilor prin reinstalarea vegetației forestiere pe pajiști. Braconajul poate influenţa numeric anumite specii ca vânturelul de seară și gâsca cu gât roșu. Incendierea vegetaţiei duce la distrugerea pontei și a puilor. Toate aceste activităţi au loc permanent în interiorul sitului. Parcurile eoliene din vecinătatea sitului pot conduce la mortalități ridicate la unele specii și la micșorarea unor teritorii de cuibărit sau hrănire. BaLta tătaru - ro Spa 0006 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt DN21 (Slobozia-Însurăţei) (din localitatea Bărăganul desprinzându-se DJ211B care asigură accesul către localităţile limitrofe sitului Tătaru, Roșiori sau Colţea) și DN2C (Slobozia-Pogoanele) (din localitatea Griviţa se desprind de asemenea, mai multe drumuri spre nord către localitățile limitrofe sitului Traian, Roșiori, Chichineţu sau Ciocile). adminiStrarea Sitului Situl este dotat în prezent cu puncte de intrare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și puncte de informare în Brăila și în două sedii de primărie aflate în vecinătatea sitului. Pentru un management eficient al vizitatorilor sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare în comunitățile locale învecinate sitului, amenajări pentru observare/supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice și locuri de campare. 0 1,2 2,4 3,6 km 629 balta vederoasa - ro Spa 0007 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Adamclisi, Aliman, Rasova. supraFaţa: 2.144 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 12‘ 30‘‘; Long. E 27° 54‘ 29‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 156 max., 1 min., 33 med. BaLta veDeroaSa - ro Spa 0007 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DJ223, care trece prin sit între localitățile Aliman și Rasova. Pe acest drum se poate intra din localitatea Ion Corvin, situată pe DN3, sau din orașul Cernavodă, care se află pe A2. Porțiuni din sit pot fi accesate pe drumuri locale și agricole care pleacă din localitățile Aliman, Vlahii și Hațeg sau care se desprind din DJ223. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Călifar roșu (Tadorna ferruginea). importanţa sitului pentru Conservare Situl a fost declarat arie de protecţie specială avifaunistică datorită prezenței celor 34 de specii de păsări de interes comunitar, fiind în special important prin faptul că adăpostește o populație cuibăritoare de rață roșie, specie amenințată la nivel global. Peste 80% din suprafaţa lacurilor Vederoasa și Baciu sunt acoperite de stuf, constituie un habitat prielnic reproducerii mai multor specii de stârci care au aici un număr mare de perechi așa cum sunt stârcul de noapte, egreta mare, stârcul galben, egreta mică, stârcul pitic, lopătarul, stârcul purpuriu și ţigănușul. Alte specii de interes comunitar care cuibăresc în zonă sunt piciorongul, ciocîntorsul, crestețul cenușiu, pescărelul albastru, călifarul alb, codalbul și cormoranul mic, ultimele două specii remarcându-se în acest sit printr-o stare excelentă de conservare. Situl este de asemenea deosebit de important în perioada de migrație pentru speciile de păsări acvatice (în special pelicani, gâște, rațe și mai ales păsări de țărm), fiind de asemenea și un loc în care vin să ierneze mai multe specii nordice. prezentarea generală a sitului Podișul Dobrogei de Sud, din care face parte și situl, aparţine podișului Oltina, care face parte din platforma dobrogeană prebalcanică, fiind un podiș puternic fragmentat, cu văi mari. Este format dintr-un fundament cutat de șisturi verzi peste care s-au depus roci calcaroase și gresii. Cele două lacuri din sit (Vaderoasa și Baciu) fac parte din categoria lacurilor de luncă, având un grad accentuat de meandrare. Lacul Vederoasa este format din două corpuri de apă legate printr-un pârâu, 630 fiind cunoscut ca „Mlaștina celor 360 de izvoare“, deoarece este alimentat subteran de numeroasele izvoare ascensionale de mal. În trecut, dezvoltarea acestui ecosistem acvatic era puternic influenţată de revărsarea Dunării primăvara, însă în prezent comunicarea între cele două ecosisteme este întreruptă. În partea vestică a lacului există o faleză bine definită. Fragmentarea accentuată a versanţilor se datorează văilor scurte formate de torenţi în depozitele loessoide. Ca rezultat al prezenţei acestor depozite, procesul de eroziune este semnificativ, conducând la colmatarea rapidă și chiar accelerată a lacului. Aceasta determină ca în apele cu adâncime mică sau în porțiunile deja colmatate să se formeze întinse porțiuni de stufărișuri compacte care acoperă cea mai mare parte a lacului, în care alături de stuf mai apar și papura, rogozul, coada calului, dar și multe sălcii și răchite. Aceste habitate constituie unul din cele mai importante de pe teritoriul sitului prin faptul că asigură protecție unui număr foarte mare de perechi de stârci de interes comunitar. Astfel, aici cuibăresc izolat cele 90 de perechi de stârc pitic și sunt amplasate coloniile monospecifice sau mixte de egretă mică (300-320 de perechi), stârc de noapte (430-440 de perechi), egretă mare (34-39 de perechi), stârc galben (230-270 de perechi), lopătar (40-50 de perechi), stârc purpuriu (25-30 de perechi) și ţigănuș (22-30 de perechi). În aceste colonii de stârci își fac cuiburile și cele 40-60 de perechi de cormorani mici. În zonele compacte de stuf își ascunde cuibul eretele de stuf, dar și multe specii de păsări cântătoare ca pițigoiul de stuf, lăcarul mare, presura de stuf, greușelul pătat, lăcarul de stuf, privighetoarea de baltă, lăcarul mic sau greușelul de stuf. Plantele natante dezvoltate abundent pe suprafaţa lacului acţionează ca adevărate filtre, reţinând particulele organice solide, și adăpostesc numeroase organisme nevertebrate și amfibieni, jucând totodată un rol important în oxigenarea apei. Speciile care formează aceste asociații sunt nufărul alb, nufărul galben, plutnica, peștișoara, castana de apă și foarfeca bălții. Toate acestea servesc ca suport cuiburilor de rață roșie, o specie vulnerabilă pe plan european, care aici este prezentă cu 23-45 de perechi cuibăritoare, la care se adaugă în perioada de pasaj mai multe exemplare, numărul indivizilor ajungând până la 200. Acești mici plauri sunt căutați pentru construirea cuiburilor și de către corcodei, care se remarcă prin diversitatea de specii, aici fiind prezenți corcodelul cu gât roșu, corcodelul mare, corcodelul cu gât negru și corcodelul mic. În apropierea apei, cele 2-4 perechi de călifari albi își amplasează cuibul la capătul unei galerii nefolosite din vizuinile de vulpi care sunt săpate în malurile lutoase. În aceste faleze abrupte aflate lângă apă sunt săpate cuiburile celor 20-22 de perechi de pescăraș albastru, dar și ale mai multor perechi de lăstun de mal. Trupurile de pădure aflate în vecinătatea lacurilor sunt locul în care cuibăresc mai multe specii de ciocănitori și păsări cântătoare precum grangurele, câneparul, scatiul, florintele, sturzul cântător, mierla neagră, măcăleandrul, privighetoarea roșcată, alături de multe alte specii. Regimul climatic temperat-continental al sitului, în care influenţa Mării Negre se manifestă în prin acţiunea ei moderatoare determinând temperaturi mai puţin coborâte iarna dar și toamne mai lungi, este un factor important care adaugă la importanța acestui sit ca loc de cuibărit și pe aceea de loc de popas în timpul migrațiilor și chiar de iernare a multor specii. Amplasarea sa în cadrul coridorului care leagă Peninsula Balcanică de Delta Dunării (prin văile din Bulgaria) în acest sit. Tot cu această stare de conservare este și pelicanul creț, frecvent fiind văzute odihnindu-se și hrănindu-se pe lacuri până la șase exemplare în timpul pasajelor. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Piscicultura intensivă din sit modifică permanent habitatul (prin lucrări de întreținere a luciului de apă sau de modificare a nivelului apei) și intră în conflict cu păsările ihtiofage. Managementul forestier general, braconajul (prin otrăvire și capcane), vânătoarea și pescuitul sportiv au un impact negativ sporadic. Activitatea tradiţională de pășunat desfășurată periodic în anumite zone deranjează păsările dacă este practicată în perioada de cuibărit. Folosirea pesticidelor în culturile agricole, depozitarea deșeurilor menajere și extinderea zonelor urbane produc degradarea calității habitatelor și determină restrângerea lor. Intensificarea procesului de eutrofizare a habitatelor acvatice are implicații și asupra faunei de păsări, prin schimbarea ofertei trofice din mediu. balta vederoasa - ro Spa 0007 și respectiv de zonele nordice ale continentului, îi atribuie un rol de coridor biologic pentru multe specii. Cu efective importante care ajung la câteva sute sau mii de exemplare în timpul pasajelor sunt prezente rața mare, rața sulițar, rața lingurar, rața mică, rața fluierătoare, rața cârâitoare, rața pestriță, rața moțată, gâsca de vară și gârlița mare. Habitatele cu apă puțin adâncă ale lacurilor, în care sunt prezente multe nevertebrate acvatice precum viermii inelați, melcii, crustaceele și foarte multe insecte, sunt locul de hrănire în timpul migrațiilor de primăvară și toamnă a următoarelor specii de păsări de țărm de interes comunitar: piciorong, ciocîntors, ciovlică ruginie, fluierar de mlaștină, prundăraș de sărătură, notatiță, unele dintre aceste specii realizând efective foarte mari. Alte specii de păsări de țărm care vin în număr mare în sit sunt nagâțul, prundărașul gulerat mare și cel mic, fugaciul roșcat, fluierarul de zăvoi, nisiparul, fluierarul de lac, fugaciul mic, fluierarul cu picioare roșii, becațina comună, fugaciul de țărm, fluierarul cu picioare verzi, sitarul de mal, culicul mare, fluierarul negru și fluierarul de munte. Se pot observa în zonă până la 1200 de chire de baltă, 300 de chirighițe cu obraji albi, 230 de pescăruși cu cap negru, dar și chirighițe negre și chire mici, toate aceste specii fiind atrase de abundența de pești de mici dimensiuni și nevertebrate. Alte specii care caută aceeași ofertă trofică sunt pescărușul argintiu, pescărușul râzător și pescărușul sur. Uliganul pescar, șerparul și codalbul sunt deseori semnalați în zonă, fiind atrași de bogăția de păsări din timpul migrației, dar și de oferta trofică reprezentată de pești și reptile. Toate aceste trei specii de răpitoare diurne sunt de interes comunitar, iar ultima dintre ele se remarcă prin starea excelentă de conservare adminiStrarea Sitului Pentru un management eficient al sitului sunt necesare panouri de avertizare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, centru de vizitare/informare, puncte de informare, observatoare ornitologice, bariere pentru limitarea accesului în anumite zone, puncte de intrare în sit, poteci și drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare dotate cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. 0 1 2 3 km 631 BănEAsA - Canaraua fetei - ro Spa 0008 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Băneasa, Dobromir, Lipnița, Oltina. supraFaţa: 6.096 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 3‘ 12‘‘; Long. E 27° 40‘ 27‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 213 max., 11 min., 123 med. BăneaSa - Canaraua fetei - ro Spa 0008 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces pentru diferitele zone ale sitului sunt reprezentate de DN3, care trece prin sit între localităţile Negureni și Lipnița, și respectiv DJ391A care, de asemenea, trece prin sit între Răzoarele și Dobromir. Pădurea Canaraua Fetei este accesibilă pe drumuri locale care pleacă din localitățile Băneasa, Făurei și Goruni, precum și dinspre nord, pe un drum local ce se desprinde de DN3 în dreptul lacului Iortmac. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete sur (Circus pygargus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Buhă mare (Bubo bubo) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Hoitar (Neophron percnopterus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Presură de grădină (Emberiza hortulana). importanţa sitului pentru Conservare Situl a fost declarat arie de protecţie specială avifaunistică datorită prezenței celor 34 de specii de pasări de interes comunitar, dintre care jumătate sunt specii răpitoare de zi. Dacă la acestea se adaugă cele șase specii care nu sunt listate în Anexa 1 a Directivei europene se ajunge la un număr impresionant de specii (21), care fac din acest sit un punct focal în conservarea răpitoarelor diurne. Un număr mare de perechi de viespar, acvilă mică, șerpar, acvilă țipătoare mică, uliu cu picioare scurte și șorecar mare cuibăresc în pădurea din sit, însă remarcabil este numărul mare al acestora în timpul pasajului. La speciile enumerate mai sus se adaugă codalbul, uliganul pescar, vânturelul de seară, șoimul mic, acvila de câmp, acvila țipătoare mare și patru specii de ereți. Situl este printre puținele din țară unde mai este semnalat vulturul hoitar, până la trei exemplare din această specie fiind văzute în căutare de hrană. Situl este amplasat de asemenea și pe culoarele de migrație ale berzei albe și berzei negre. În ansamblu, situl este utilizat în pasajul de primăvară sau toamnă de către 50 de specii migratoare. Pădurea Canaraua Fetei, care face parte din sit, adăpostește importante populații de sute de exemplare de ciocârlie de pădure, ghi- 0 632 1 2 3 km onoaie sură, ciocănitoare neagră, sfrâncioc cu frunte neagră, ciocănitoare de stejar, presură de grădină și silvie porumbacă, aceasta din urmă având în sit o stare excelentă de conservare. Pajiștile din sit sunt importante pentru conservarea sfrânciocului roșiatic, a fâsei de pădure și a ciocârliilor. prezentarea generală a sitului Din punct de vedere geomorfologic situl se încadrează în Podișul Negru-Vodă, având un relief de tip carstic. Valea Canaraua Fetii are pereţi de calcar de până la 40 m înălţime, brăzdaţi de fisuri, nișe, grote sau chiar peșteri, toate acestea formându-se prin dizolvarea diferenţiată a stratelor de calcar de către apele freatice ori de apa mării în trecutul geologic al zonei. Aceste formațiuni carstice sunt refugiu și loc de cuibărire pentru o pereche de buhă, o specie rezidentă de răpitoare de noapte din acest sit. Deoarece este o zonă carstică, apele de suprafaţă lipsesc, caracteristică în sit fiind prezenţa văilor seci, așa numitele derele sau canarale. În afara calcarelor la zi, în sit mai există și soluri castanii pe care este instalată o vegetaţie forestieră tipică de pădure xerofilă formată din cer, stejar brumăriu, tei argintiu și mai multe specii de arţari, având în stratul ierbos exemplare de bujor românesc. În acești arbori își instalează cuiburile mai multe perechi de viespar (4-5), șerpar (2-3), acvilă țipătoare mică (1-3), acvilă mică (4-6), uliu cu picioare scurte (8-10) și șorecar mare (4-6), care se hrănesc cu bogăția de păsări a sitului și cu multe specii de mamifere mici și mijlocii. Tot acest strat al arborilor este utilizat și de cele patru specii de ciocănitori de interes comunitar ale sitului (ciocănitoarea neagră, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar și cea de grădină). În copacii scorburoși de la marginea pădurii sau în cei care au vechi cuiburi de ciocănitori își cresc puii cele 80-120 de perechi de dumbrăveancă, iar pe solul pădurii își camuflează cuiburile perechile de caprimulg (50-60 de perechi). În stratul al doilea de arbori sau în cel de arbuști, formate în principal din specii submediteraneene precum vișinul turcesc, mojdreanul, cărpiniţa, scumpia, migdalul pitic, păliurul sau osul iepurelui, se adăpostesc și cuibăresc ciocârlia de pădure, sfrânciocul cu frunte neagră și presura de grădină. Sfrânciocul roșiatic își culege din habitatele deschise acoperite de vegetaţie ierboasă de stepă primară petrofilă sau de pe zonele cu calcare la vedere hrana preferată care este formată din insecte și reptile mici precum șopârliţa de frunzar, șopârla de câmp, șopârla de stepă, șopârla de ziduri sau șopârla de pădure. Cele 400-500 de perechi ale acestei specii cuibăresc preferențial în tufărișurile de porumbar, măceș sau păducel, habitate care sunt preferate și de cele 100-200 de perechi de silvie porumbacă. Pajiștile din sit prezintă pe lângă speciile tipice de stepă (pir cristat, mătură neagră, năgară, colilie sau păiuș) și mai multe specii rare de plante cum sunt sânziana galbenă, bobiţelul, inișorul, centaurea, cosacii, garofiţa sălbatică, cinci-degete, cimbrișorul mic sau parecherniţa, toate făcând parte din habitatul preferat pentru hrănire și reproducere de foarte multe perechi de ciocârlie de Bărăgan (200-300), ciocârlie de stol (80-150) și fâsă de câmp (200-300). Clima temperat-continentală este atenuată de influenţa Mării Negre, a Deltei și a luncii Dunării, care determină ca toamnele să fie lungi și călduroase, iar iernile să fie mai puţin aspre în zona sitului comparativ cu cele din Câmpia Română. Aceste caracteristici climatice asigură condiții bune pentru pasajul mai multor păsări, dintre care se remarcă 21 de specii de răpitoare diurne, pentru care drumurile de migrație se strâng ca într-un gât de sticlă în această parte a țării reprezentată de Dobrogea. Un număr mare de perechi de viespar, șerpar, acvilă țipătoare mică, acvilă mică, uliu cu picioare scurte și șorecar mare cuibăresc chiar în pădurea din sit, însă remarcabilă este creșterea numărului exemplarelor din aceste specii în timpul pasajului. La speciile enumerate mai sus se adaugă codalbul, uliganul pescar, vânturelul de seară, șoimul mic, acvila de câmp, acvila țipătoare mare și patru specii de ereți (vânăt, sur, alb și cel de stuf). De remarcat sunt cele 500600 de exemplare de viespar și cele 600-800 de exemplare de acvilă țipătoare mică care migrează anual prin sit. Toate acestea determină ca situl să reprezinte unul dintre punctele focale pentru conservarea păsărilor răpitoare. El se află de asemenea și pe drumul de migrație al berzei albe și al berzei negre, sute și chiar mii de exemplare din aceste două specii fiind văzute în timpul pasajelor. În sit au fost semnalate până la trei exemplare de vulturi hoitari (cel mai mic vultur din Europa), fiind vorba însă doar de exemplare eratice în căutare de hrană, venite cel mai probabil din Bulgaria, unde și cuibăresc. Valoarea remarcabilă a sitului este completată de prezența speciilor rare de flori caracteristice regiunii ponto-caspice și regiunii macaroneze-mediteraneene, dar și a speciilor submediteraneene, balcanice și pontice de nevertebrate, amfibieni, reptile și mamifere, multe fiind specii de interes conservativ comunitar. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pășunatul practicat în sit restrânge habitatele de hrănire și locurile de cuibărit pentru câteva specii protejate de păsări, precum fâsa de câmp și cele două specii de ciocârlii. Lucrările de management forestier au impact negativ asupra speciilor care cuibăresc în scorburi dacă toți arborii bătrâni sunt extrași din pădure. Utilizarea pesticidelor în agricultura practicată în sit sau în vecinătatea acestuia afectează în mod direct păsările protejate care sunt insectivore și, indirect, pe toate celelalte. Braconajul prin otrăvire și capcane are efecte negative majore asupra speciilor de păsări răpitoare din sit. adminiStrarea Sitului În prezent există un panou de informare în legătură cu Rezervația Naturală Pădurea Canaraua Fetii, care este inclusă în sit, dar și un punct de informare la sediul Ocolului Silvic Băneasa, precum și bariere care limitează accesul în pădure, puncte de intrare în sit și poteci pentru vizitare. Sunt necesare panouri de informare asupra valorilor naturale ale sitului, panouri de avertizare și panouri pentru orientare, amenajări pentru observare/supraveghere, trasee turistice și tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. BeşTepe - MaHMuDia - ro Spa 0009 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Beștepe, Mahmudia, Nufăru, Tulcea, Valea Nucarilor. supraFaţa: 3.663 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 6‘ 50‘‘; Long. E 28° 58‘ 35‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 229 max., 4 min., 80 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete sur (Circus pygargus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Viespar (Pernis apivorus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Codalb (Haliaeetus albicilla). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă un important loc de cuibărit pentru diferite specii de pasări prioritare pentru conservare precum pasărea ogorului, caprimulgul, ciocârlia de stol, pietrarul negru, dumbrăveanca, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, sfrânciocul cu frunte neagră și cel roșiatic și ciocănitoarea de grădină. Însă prezența a 17 specii protejate de răpitoare printre cele 30 de specii pentru care a fost desemnat situl îi atribuie acestuia un rol foarte important în conservarea acestora. Datorită localizării sitului lângă Delta Dunării și pe calea de migrație a păsărilor Via Pontica, acolo unde aceasta se îngustează puternic, creând efectul de gât de sticlă pentru rutele de migrație, se pot observa efective importante ale unor specii precum viesparul (până la 2000 de exemplare), eretele sur, acvila țipătoare mică, eretele de stuf (până la 1000 de exemplare), codalbul, eretele vânăt dar și a unor specii mai rare de răpitoare precum acvila de câmp, eretele alb, acvila ţipătoare mare și șoimul dunărean. În timpul migrațiilor, anual trec pe aici peste 10000 de exemplare de barză albă, dar și 5000-8000 de șorecari comuni. În sit iernează câteva specii foarte importante din punct de vedere conservativ precum gâsca cu gât roșu, codalbul, șoimul dunărean și eretele vânăt. În total, situl adăpostește un număr de 30 de specii migratoare. 0 1 2 prezentarea generală a sitului Din punct de vedere geografic, Dealurile Beștepe-Mahmudia se încadrează în unitatea Dealurile Tulcei și mărginesc brațul Sf. Gheorghe al Deltei Dunării, fiind caracterizate de prezența culmilor stâncoase rotunjite, a versanților abrupți și a pantelor line. În peisajul local se remarcă ravenele adânci săpate în loess, care sunt utilizate de perechile de dumbrăveancă pentru săparea galeriilor la capătul cărora își amplasează cuiburile, dar și de către mai multe perechi de lăstun de mal și albinărel. Stâncăriile de pe aceste dealuri constituie habitatul preferat de cele 15-20 de perechi de pietrar negru, dar și de către mai multe perechi de codroș de munte și mierlă de piatră. Zona este reprezentativă pentru vegetația de pajiște de stepă și silvostepă din dealurile Tulcei, care se dezvoltată pe substrat silicios sau calcaros. Predominante în sit sunt însă terenurile agricole (inclusiv culturi de rotație cu dezmiriștire), alături de care mai apar și pâlcuri de pădure și rariști (o parte din acestea fiind de fapt plantații). În habitatele de pajiște și culturi extensive vânează dumbrăveanca, caprimulgul, sfrânciocul cu frunte neagră și cel roșcat. Totodată, acestea constituie și locul utilizat pentru reproducere de 30-40 de perechi de pasărea ogorului, 400-500 de perechi de fâsă de câmp, 150-180 de perechi de ciocârlie de Bărăgan și 50-70 de perechi de ciocârlie de stol. Vegetația pajiștilor unde aceste specii cuibăresc este specifică stepei petrofile și stepei de loess, fiind formată din păiuș, clopoțel dobrogean, mărgică, lipitoare, scaiul dracului, pătlagină, cimbrișor dobrogean sau garofiță pitică. Tot aici au fost identificate și plante rare, care mai sunt prezente doar în puține locuri din Dobrogea, așa cum sunt brândușa albă, cârcelul sau gura lupului. Aceste habitate sunt populate și de specii comune de păsări precum codobatura albă și cea galbenă, prepelița, pietrarul sur sau ciocârlia de câmp. Impresionează numărul mare de perechi de ciocârlan (300-400 de perechi) care cuibăresc anual. De menționat este faptul că aceste habitate deschise de pajiști și culturi agricole se întind pe mai mult de 80% din suprafața sitului. În vegetația arbustivă formată din porumbar și păducel care este instalată în special la limita pâlcurilor de pădure își ascund cuiburile perechile de sfrâncioc roșiatic. Alte specii de plante frecvent întâlnite în această asociație de tufăriș sunt dârmozul, măceșul, sparanghelul, sângerul și păliurul. Asociațiile forestiere naturale sunt formate din stejar pufos, păr pădureț și cărpiniță, iar vegetația ierboasă din rariștile de pădure este formată din păiuș stepic cu păiuș de stâncă și adăpostește populații semnificative de bujor de pădure, alături de care mai apar multe alte specii. Aceste pajiști împreună cu pâlcurile de vegetație forestieră formează habitatul de silvostepă în care cuibăresc 10 perechi de ciocănitoare de grădină, 200-300 de perechi de ciocârlie de câmp, 4-5 perechi de uliu cu picioare scurte, 2 perechi de șorecar mare, 1-2 perechi de acvilă mică, 1-2 perechi de viespar și 1-2 perechi de șerpar. Toate aceste specii de răpitoare de zi își măresc foarte mult efectivele (până la 2000 de exemplare cum este cazul viesparului) în timpul migrațiilor. Poziționarea Dealurilor Beștepe-Mahmudia la limita Deltei Dunării, pe culoarul de migrație a păsărilor Via Pontica, și altitudinea lor mult deasupra zonelor învecinate, le conferă o importanță deosebită în fenomenul de migrație a păsărilor. În timpul pasajului zona este folosită atât ca reper geografic și teritoriu de hrănire, cât și ca spațiu în care păsările folosesc curenții ascendenţi de aer (termice ascendente) pentru a se ridica la altitudini mari. În timpul pasajului aici sunt observate efective semnificative ale unor specii precum acvila țipătoare mică (600-700 de indivizi), eretele vânăt (200-300 de indivizi), vânturelul de seară (200-1000 de indivizi), viesparul (1000-2000 de indivizi), barza alba (3000-10000 de indivizi), eretele de stuf (400-1000 de indivizi), codalbul (30-50 de indivizi) sau șorecarul comun (5000-8000 de indivizi). Tot acum se pot vedea în migrație și specii mai rare precum șoimul dunărean (4-6 exemplare), acvila de câmp (1-2 exemplare) sau acvila țipătoare mare (2-6 exemplare). Pe Dealurile BeștepeMahmudia și zona de stepă învecinată se remarcă prezența unei populații semnificative de popândău, care împreună cu alte specii de mamifere mici sau mijlocii reprezintă o importantă sursă de hrană pentru multe specii de păsări răpitoare. Culturile agricole din cadrul sitului sunt folosite în timpul iernii ca loc de hrănire și odihnă de către 600-700 de exemplare de gâscă cu gât roșu, dar și ca teren de vânătoare în acest sezon rece de către 30-40 de indivizi de erete vânăt, 20-30 de indivizi de erete de stuf și 1-2 exemplare de șoim dunărean. beştePe - MaHMuDia - ro Spa 0009 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces este DJ222C Tulcea-Murighiol, care traversează situl între localitățile Malcoci și Mahmudia. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Parcul eolian de la Valea Nucarilor, format din peste 100 de turbine, este situat în partea sudică a sitului (câteva turbine fiind amplasate chiar în sit) și afectează în principal speciile de păsări mari (răpitoare, pelicani, berze), prin distrugerea habitatului de hrănire, coliziune directă și prin efectul de barieră pe traseul de migrație. La limita sitului a fost schimbată metoda tradițională de cultivare a terenurilor agricole cu metode intensive, folosirea excesivă a pesticidelor influențând negativ în special populațiile de pasări care folosesc teritoriile agricole ca zone de hrănire (caprimulg, ciocârlie de Bărăgan, ciocârlie de stol, fâsă de câmp, dumbrăveancă, pietrar negru, sfrâncioc). În perioada de cuibărit a unor specii pășunatul poate crea un deranj pronunțat pentru speciile care își fac cuibul pe sol. adminiStrarea Sitului În localitățile limitrofe sitului există amenajări pentru colectarea deșeurilor, iar la Tulcea, în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului, și la sediile de primării din Mahmudia și Beștepe, există puncte de informare. Pentru vizitatori sunt necesare a fi amplasate în teren panouri de avertizare/atenţionare și de informare, observatoare, amenajarea de poteci/drumuri pentru vizitare și de trasee tematice. De asemenea este necesară instalarea de bariere pe câteva drumuri forestiere pentru limitarea accesului cu vehicule. 3 km 633 bistreţ - ro Spa 0010 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dolj: Bistreț, Cârna, Goicea. supraFaţa: 1.916 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43° 52‘ 34‘‘; Long. E 23° 34‘ 40‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 44 max., 9 min., 27 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BiStreţ - ro Spa 0010 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge pe DN55A (Calafat-Corabia), până în localităţile limitrofe sitului Cârna, Plosca sau Bistreţ, de unde se urmează drumurile locale spre sud, care intră în acesta. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Gârliţă mică (Anser erythropus) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus). importanţa sitului pentru Conservare Așezarea acestui sit pe o rută de migraţie importantă alături de bogata și variata ofertă trofică au determinat ca această zonă să fie un important loc de staţionare pentru speciile de păsări migratoare sau sedentare care sunt dependente de mediul acvatic. Astfel, situl a fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaționale a 36 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care șapte sunt periclitate la nivel global (gâsca cu gât roșu, pelicanul creț, rața roșie etc.). Populaţiile cuibăritoare din zona lacului Bistreţ aparțin mai multor specii, dintre care amintim lopătarul, stârcul galben, stârcul pitic, buhaiul de baltă, raţa roșie, stârcul purpuriu, țigănușul, ciocîntorsul, piciorongul, chirighița cu obraji albi, crestețul cenușiu. Din cauza insuficienţei locurilor adecvate pentru cuibărit aproape toate aceste specii enumerate folosesc strategia cuibăririi etajate și cea a formării de colonii mixte. Situl Bistreț este intens frecventat de păsări și în timpul iernii, moment în care pot fi observate staționând pe luciul de apă rămas neînghețat foarte multe exemplare din specii precum sunt lebăda de iarnă, gârliţa mare, raţa cu cap castaniu, raţa mică sau cea mare, rața sunătoare, rața lingurar, rața cârâitoare, cormoranul pitic și cel 634 mare, alături de multe alte specii. De asemenea, acest sit este utilizat intensiv și în timpul migraţiei, fiind observate păsări ca sitarul de mal, pelicanul creţ, pelicanul comun, egreta mică, egreta mare, lopătarul, călifarul și stoluri de sute sau chiar mii de păsări de țărm din cele mai diverse specii. În ansamblu, situl este utilizat de un număr de 72 de specii de păsări migratoare. prezentarea generală a sitului Situl include lacul de luncă Bistreţ, care face parte din bazinul hidrografic al Dunării, fiind cel mai mare din cadrul complexului piscicol Dunăreni-Bistreţ, rezultat în urma sistematizării complexului lagunar Bistreţ-Cârna-Nasta-Nedeia. Întregul relief al zonei este supus direct acțiunii fluviului, având soluri puțin evoluate, cu o structură instabilă, caracterizate de prezenţa excesului de apă de origine freatică. Un procent mare din suprafața sitului (98%) este reprezentat de luciu de apă și habitate umede adiacente (mlaștini, smârcuri și zăvoaie), ceea ce explică bogăția de specii de păsări acvatice din acest sit. Teritoriul se încadrează într-o zonă cu climă de influență sud-vestică mediteraneană, cu ierni mai blânde, veri călduroase și secetoase și o frecvență mai mare a precipitațiilor în a doua parte a toamnei. În aceste condiții situl reprezintă un loc preferat de către 111 specii de păsări în vederea reproducerii, dar și pentru popas în timpul migrațiilor. Dintre acestea, 36 de specii sunt de interes conservativ european. Deși nu pot înlocui pe deplin zonele umede naturale dispărute, aceste habitate rămase îndeplinesc totuși condiţii prielnice în general pentru păsările zoofage și în mod special pentru cele ihtiofage. Se remarcă în sit stoluri de până la 150 de pelicani comuni și până la 360 de pelicani creți (aceasta din urmă fiind o specie periclitată la nivel global), care se opresc atrași de bogăția de pește a lacului. Amplasarea acestuia pe o rută de migraţie importantă care urmărește cursul Dunării, împreună cu oferta trofică variată și însemnată, determină să staţioneze chiar și mai multe zile specii de păsări migratoare dependente de mediul acvatic precum stârcul de noapte, egreta mică, lopătarul, cormoranul mare (până la 5000 exemplare), mai multe specii de rațe (cea mică, cu cap castaniu, cârâitoare, lingurar, moțată sau cea fluierătoare), lebăda de vară (până la 100 de exemplare) sau corcodelul mic (până la 30 de exemplare). Stoluri de mii de păsări de țărm poposesc pentru a consuma bogăția de nevertebrate prezente în locurile cu apă mai puțin adâncă. În acele momente se pot identifica mai multe specii de fluierari (cel negru, cel cu picioare verzi și cel cu picioare roșii, fluierarul de mlaștină, fluierarul de munte și fluierarul de zăvoi), de prundărași gulerați (mic și mare) sau de fugaci (cel ruginiu, cel mic, cel pitic și cel de țărm). Alte specii frecvent observate sunt sitarul de mal, bătăușul, nisiparul, ploierul auriu, nagâțul (până la 3000 de exemplare), dar și chira de baltă (până la 1500 de exemplare), chirighița cu obraji albi și cea neagră, pescărușul argintiu, pescărușul sur și, mai rar, pescărușul negricios. Impresionant este și numărul de exemplare de pescăruș râzător prezent primăvara și toamna aici, momente când se pot totaliza până la 10000 de exemplare. De remarcat este și faptul că frecvent sunt văzute până la 20 de exemplare de gâscă cu gât roșu, deși acest sit se află destul de departe de principalele cartiere de iernare ale acestei specii periclitate la nivel global, care sunt în interiorul Dobrogei sau în imediata vecinătate a acesteia. Specii de păsări care cuibăresc în sit, dar ale căror efective sunt mult sporite de exemplare venite în timpul pasajelor, sunt următoarele: sitarul de mal, corcodelul mic, călifarul alb, rața mare, nagâțul, alături de următoarele specii de interes conservativ european: ciocîntors, piciorong, țigănuș, rață roșie și chirighiță cu obraji albi. Iernile blânde din sit, în care luciul de apă nu îngheață decât foarte rar în totalitate, determină ca acesta să fie cartier de iernare pentru lebăda de iarnă (5-9 exemplare), egreta mare (20-30 de exemplare), rața roșie (75 de exemplare), gârlița mică (4 exemplare), ferăstrașul mic (3 exemplare), dar și pentru un număr impresionant de cormorani mici (240 de exemplare). Tot iarna sunt văzute în sit mai multe specii de rațe cu efective foarte mari (raţa mare, rața sunătoare, rața sulițar, raţa cu cap castaniu, raţa mică etc.), alături de cormoranul mare, călifarul alb, lișiță, gârlița mare. În ultimii ani rămâ să ierneze aici chiar și mai multe exemplare de gâscă de vară și lebădă de vară. Insuficienţa locurilor adecvate pentru cuibărit din sit este compensată de bogăţia resurselor trofice, determinând folosirea tuturor habitatelor de reproducere de pe insulele de stuf cu răchite și sălcii, dar și de pe maluri. În aceste locuri, puținele spații se folosesc la maximum prin cuibărire etajată și cuibărire în colonii mixte, de către următoarele specii de interes comunitar: stârc galben (100-150 de perechi), stârc purpuriu (30-35 de perechi), țigănuș (50-100 de perechi), ciocîntors (25-40 de perechi) și piciorong (30-40 de perechi). În porțiunile cu stuf nederanjate de activitatea de pescuit sportiv își construiesc în mod independent cuiburile cele 20 de perechi de buhai de baltă și cele 30-40 de perechi de stârc pitic. Aceste suprafețe sunt dominate de stuf, alături de care mai apar papura comună și cea rotundă, crinul de baltă, răchitanul, pașa, cervana, stânjenelul de baltă, volbura mare, susaiul, rogozul, gălbeneaua, coada vulpii, limbarița și, mai rar, pipiriguţul. Departe de locurile umblate de oameni își formează cele 12-24 de perechi de erete de stuf marile platforme de cuibărit din tulpini frânte de stuf, hrănindu-și puii cu mamifere mici (diverse specii de șoareci, șobolani de apă sau chițcani) și păsări de talie mică care au populații foarte mari în sit precum lăstunul de mal, graurele, greușelul pătat, pițigoiul de stuf, presura de stuf și mai multe specii de lăcar. Vegetaţia higrofilă lemnoasă formează zăvoaie pe marginea lacurilor sau apare în pâlcuri pe insule, fiind formată din plop alb și negru și mai multe specii de răchită și salcie. În acești arbori cuibăresc grangurele, florintele, pupăza, graurele și mai multe specii de ciocănitori, dintre care cea de grădină este de interes european pentru conservare. Scorburile cioplite de ghionoaie sunt utilizate, alături de scorburile naturale din arborii bătrâni, pentru cuibărit, de cele 20-50 de perechi de dumbrăveancă. Stratul arbustiv format din hamei, activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile de piscicultură și pescuit au impact negativ asupra populaţiilor de păsări acvatice (prin deranjul provocat, reducerea zonelor de cuibărit, variația nivelului apei și eutrofizarea acesteia). Agricultura, prin utilizarea de fertilizanți, determină o alterare a calității habitatelor de cuibărit și hrănire. adminiStrarea Sitului Există panouri de avertizare/atenţionare cu informații referitoare la regulamentul de exploatare a fondului piscicol, fiind necesare și panouri cu informații despre valorile naturale ale sitului dar și cu hărți pentru orientare. Spații administrative există la sediul Consiliului Județean din Craiova (având și rol de informare a vizitatorilor), iar la sediile de consilii locale din Cârna, Plosca și Bistreţ sunt amenajate mai multe puncte de informare. Există mai multe puncte de intrare în sit, poteci sau drumuri pentru vizitare (neamenajate însă) și spații pentru colectarea deșeurilor. Sunt necesare observatoare ornitologice, bariere pentru limitarea accesului motorizat pe malurile lacului, trasee turistice, trasee tematice și locuri de popas. De asemenea sunt necesare centre de vizitare/informare și o staţiune știinţifică. bistreţ - ro Spa 0010 mur de miriște, păducel, soc, scorombar și măceș are în stratul ierbos volbură mare, lăsnicior și lipicioasă și reprezintă locul în care cuibăresc perechile de sfrâncioc roșiatic, dar și silvia mică și cea cu cap negru, ochiul boului, sticletele, măcăleandrul, privighetoarea roșcată, mierla neagră, aproape toate aceste specii de păsări mici constituind și gazde pentru ponta și puii de cuc. Pajiștile din sit sunt formate de iarba câinelui, piciorul coșului, trifoi, vălul miresei, măzăriche, ștevie creaţă, rugină, năsturel sau iarba câmpului și constituie habitatul presurei sure, al codobaturii albe și galbene, mărăcinarului mic și celui negru, dar și al ciocârliei de câmp. Toate aceste păsări de talie mică alături de multitudinea de șoareci, chițcani, popândăi și șerpi (de apă sau de casă) constituie o abundentă sursă de hrană pentru circa 20 de exemplare de erete vânăt și 15 exemplare de șerpari care se hrănesc aici în timpul pasajelor. Mamiferele și păsările de talie mai mare (în special rațe și lișițe) sunt specii pradă pentru perechea de codalb care cuibărește aici. În timpul iernii acestora li se alătură și alte exemplare care însoțesc aglomerările mari de păsări ce caută ochiurile de apă rămase neînghețate. De remarcat pentru aceste habitate de pajiște este faptul că ele adăpostesc 8-12 perechi de pasărea ogorului, o specie întâlnită doar în câteva situri din afara Dobrogei. 0 1 2 3 km 635 blahniţa - ro Spa 0011 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mehedinți: Burila Mare, Devesel, Gogoșu, Gruia, Hinova, Jiana, Pătulele, Rogova, Vânjuleț. supraFaţa: 43.711 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 302 max., 15 min., 78 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 25‘ 31‘‘; Long. E 22° 38‘ 17‘‘ eCoregiunea: Podișul Getic, Silvostepa Câmpiei Române Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI BLaHniţa - ro Spa 0011 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge dinspre nord și vest, pe DN56 A (prin Hinova spre Scăpău și Devesel) și pe DN56 B (prin Ostrovu Corbului spre Batoți, Devesel, Burila Mare, Ţigănași, Ostrovu Mare și Porţile de Fier II). O altă cale de acces, dinspre sud, este DN56C, prin localitățile Gruia, Izvoarele, Balta Verde, Gogoșu, Burila Mică și Bistreţu. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus). importanţa sitului pentru Conservare Situl a fost desemnat pentru protejarea a 18 specii de păsări de interes comunitar, toate fiind reprezentate de perechi cuibăritoare în sit, cu excepția ferăstrașului mic, o specie rară care folosește zona pentru iernat. În afară de dumbrăveancă, toate celelalte 17 specii de interes conservativ din sit sunt dependente de zonele umede, ceea ce evidenţiază importanţa apelor stătătoare sau curgătoare, a mlaștinilor și a smârcurilor prezente aici. Impresionează numărul mare de perechi de stârci care cuibăresc aici (stârc de noapte, buhai de baltă, stârc pitic, egretă mică, stârc galben, egretă mare, stârc purpuriu și lopătar). Prezența altor tipuri de habitate în sit (păduri, plantații, tere- 636 nuri arabile și pajiști) adaugă alte 85 de specii la lista care descrie ornitofauna acestei zone. Un număr de 100-120 perechi de rață roșie atribuie sitului un loc important în cadrul siturilor care contribuie la conservarea acestei specii cu statut vulnerabil în întreg spațiul european. Ca urmare a prezenţei fluviului Dunărea, care mărginește partea vestică a sitului, acesta este parte a culoarului de migraţie a păsărilor din vestul României, prezentând o importanţă deosebită în special pentru cormoranii mici care traversează această zonă spre locurile de cuibărit din amonte. Anual trec prin Blahniţa peste 1000 de cormorani mici, dintre care aproximativ 240 se opresc pentru a cuibări. prezentarea generală a sitului Partea nordică a zonei aparține Podișului Getic, iar cea sudică este amplasată în Câmpia Blahniţei, care este componentă a Câmpiei Române, ambele fiind situate pe terasele Dunării, care au fost modelate ulterior de râurile Blahniţa și Jiana. În acest sector lunca Dunării este puţin dezvoltată, cursul fluviului fiind întortocheat și prezentând un număr important de ostroave și mai multe bălţi permanente, dintre care cea mai mare este Balta Rotunda. Teritoriul se încadrează într-un climat continental accentuat aflat sub influenţă submediteraneană. Verile sunt foarte calde și umede iar iernile sunt blânde, amplitudinea termică fiind redusă, ca o consecinţă a invaziilor de mase de aer submediteranean și a regimului termic de tip „dună- rean“. Aceste caracteristici climatice și poziția sitului, bine protejat de vânturile reci din nord, îi atribuie acestuia un rol foarte important în protejarea unor specii de păsări, în special acvatice. Dintre acestea le menționăm pe cele importante pentru conservare: stârcul roșu (90-100 de perechi), egreta mică (420560 de perechi), stârcul galben (160-230 de perechi), egreta mare (40-60 de perechi), cormoranul mic (90-120 de perechi), stârcul de noapte (380-550 de perechi) și lopătarul (54-68 de perechi), toate cuibărind în colonii mixte amplasate în locuri joase, cu umezeală permanentă, unde se dezvoltă asociaţii de stuf, papură, rogoz și pipirig cu sălcii izolate și răchite. Pe întinderile de stuf cuibăresc izolat 120-140 de perechi de stârc pitic și 28-44 perechi de buhai de baltă. Foarte rar este văzut în astfel de habitate și crestețul pestriț, observarea acestuia în timpul perioadei de cuibărit acordând speciei atributul de „po- sibil cuibăritoare“. Departe de accesul uman, în interiorul întinderilor de stuf, își instalează cuiburile cele 20-30 de perechi de erete de stuf. Acest număr foarte mare de perechi cuibăritoare este un indicator al abundenței hranei, dar și a unei stări bune de sănătate a ecosistemului din care face parte acest prădător. Aceeași calitate foarte bună a habitatelor și a întregului ecosistem este reflectată și de cuibărirea în fiecare an a unei perechi de codalb. Un număr de 100-120 perechi de rață roșie atribuie acestui sit un loc important în rândul acelora care contribuie la conservarea acestei rațe scufundătoare ce are statut de specie vulnerabilă în întreg spațiul european și care este amenințată de dispariția habitatelor naturale pentru cuibărit. Această populație face parte din cele 770 perechi care cuibăresc de-a lungul Dunării, toate populațiile acestei specii din România fiind considerate de importanță internațională. În vegetația natantă și zonele mlăștinoase, inaccesibile omului, se formează an de an coloniile celor 12-14 perechi de piciorong, 90-100 de perechi de chiră de baltă și a celor 90-100 de perechi de chirighiţă cu obraz alb, toate aceste specii fiind de importanță comunitară. Ca loc important pentru reproducere, situl impresionează și prin populația de dumbrăveancă, fiind anual înregistrate până la 180 de perechi cuibăritoare ale acestei specii, care este un indicator al stării de naturalitate a pajiștilor și a prezenței unui pășunat tradițional, alături de practicarea agriculturii extensive, fără prea multe insecticide. Această specie se hrănește cu lăcuste, greieri, cosași, fluturi și mici șopârle din pajiștile cu vegetație nu prea înaltă formată din diverse specii de păiușuri și firuţe, alături de pirul gros și multe alte ierburi. Vegetaţia forestieră a sitului este reprezentată de păduri de șleau cu gorun și cer alături de care mai apar stejarul brumăriu, stejarul pufos, arțarul tătăresc, ulmul, carpenul, jugastrul și teiul argintiu. În condiţii de umiditate ridicată datorată apropierii de Dunăre, cresc gorunul balcanic, teiul alb și mojdreanul. Aceste păduri predominant termofile adăpostesc o varietate foarte mare de insecte care asigură suportul trofic pentru o multitudine de păsări precum fâsa de pădure, capîntortura, graurele, pupăza, privighetoarea roșcată și cea de zăvoi, grangurele și mai multe specii de pițigoi, ciocănitori, silvii, presuri și pitulici. La marginea pâlcurilor de pădure se dezvoltă tufărișuri cu salbă moale, sânger, corn, păducel, porumbar, lemn câinesc și soc activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit se înregistrează o poluare a apelor datorată fermelor zootehnice și practicării în anumite zone a unei agriculturi intensive care folosește fertilizanți și pesticide. Păsările înregistrează perturbări mari din cauza incendierii stufului și a miriștilor în perioadele de cuibărit și creșterea puilor, precum și din cauza exploatării nisipului și pietrișului în cariere. De asemenea, eutrofizarea apei și colmatarea lacurilor determină extinderea stufului care afectează acele specii ce au nevoie de suprafeţe libere de apă pentru cuibărit (chirighiţele) sau de suprafețe 0 1,3 2,6 mâloase libere de vegetație pentru hrănire (păsările de țărm). Cu impact negativ se manifestă și activitatea de pescuit și piscicultură, atunci când nu sunt respectate perioadele de cuibărit sau refugiile coloniilor de păsări. adminiStrarea Sitului Există puncte de acces în sit amplasate pe mai multe artere, puncte de informare în sediile primăriilor și ale consiliilor locale din comunitățile aflate pe raza sitului. În cadrul amenajării piscicole private situate în sudul sitului există panouri de avertizare/atenţionare, iar în restul sitului sunt prezente bariere pentru limitarea accesului vehiculelor, poteci/drumuri (care însă nu sunt amenajate pentru vizitare) și spații pentru colectarea deșeurilor. Este necesară amplasarea de observatoare ornitologice și a mai multor panouri (de informare și orientare). De asemenea, este necesară amenajarea unor trasee tematice și turistice. Amplasarea unui centru de vizitare/informare într-una din comunitățile locale ar crește gradul de informare în rândul locuitorilor, dar și al vizitatorilor. blahniţa - ro Spa 0011 negru, acolo unde solul este mai umed. În aceste desișuri își ascund cuiburile sfrânciocul roșiatic, silvia mică, ochiul boului, mărăcinarul negru și silvia de câmp, împreună cu multe alte specii. Vânturelul roșu, șoimul rândunelelor, uliul păsărar și șorecarul comun sunt speciile cel mai frecvent întâlnite de răpitoare de zi, hrănindu-se cu mamifere mici precum popândăul, șoarecele de câmp, dihorul de stepă și multitudinea de specii de păsări din sit. 3,9 km 637 braţul boRcea - ro Spa 0012 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ialomița: Bordușani, Fetești, Făcăeni, Stelnica. Județul Călăraşi: Borcea, Dichiseni, Jegălia, Modelu, Roseți, Unirea. supraFaţa: 13.097 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 64 max., 0 min., 11 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 17‘ 12‘‘; Long. E 27° 40‘ 3‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Stepa Câmpiei Române BraţuL BorCea - ro Spa 0012 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din localitățile aflate între Călărași și Făcăeni pe DN3B se poate ajunge la marginea vestică a sitului, iar în interiorul acestuia accesul este posibil cu diverse ambarcațiuni. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Egretă mică (Egretta garzetta) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius). importanţa sitului pentru Conservare Zona este foarte importantă ca habitat al păsărilor de apă, adăpostind populaţii de păsări în timpul sezonului de reproducere, dar și populaţii nordice care apar în perioadele de pasaj sau în timpul iernii. Pe teritoriul sitului au fost identificate 34 de specii de păsări de interes conservativ la nivel european. Cu câteva excepții, speciile de păsări pentru care a fost declarat situl se găsesc într-o stare de conservare bună sau chiar excelentă, așa cum este cazul codalbului sau al dumbrăvencei. Situl este foarte important pentru populaţiile cuibăritoare ale unor specii periclitate, așa cum este rața roșie (100-120 de perechi) sau extrem de rare, așa cum este gaia neagră (3-4 perechi). Fiind situat pe traseul marelui drum de migraţie estic, situl este folosit în perioadele de pasaj ca locuri de hrănire și odihnă de către foarte multe exemplare de barză neagră, barză albă, țigănuș, chiră de baltă, chirighiță cu obraz alb, chiră mică, chirighiță neagră, piciorong, ciocîntors, fluierar de mlaștină, gârliță mare (până la 30000 de exemplare) și numeroase specii de rațe. În timpul iernii, atât zonele umede cât și suprafețele agricole din interiorul sitului sau din imediata lui vecinătate reprezintă habitate deosebit de importante pentru hrănirea și odihna unor efective de până la 7000 de gâște cu gât roșu. De asemenea, zona este cartier de iernare pentru mulți cormorani mici, dar și pentru un număr impresionant de gârlițe mari (până la 30000 de exemplare). prezentarea generală a sitului Zona face parte din unitatea structurală numită Platforma Moesică, al cărei fundament cristalin este acoperit de o cuvertură ce cuprinde depozite peste care s-au format cernoziomuri fertile, utilizate în special pentru culturi cerealiere care atrag în timpul iernii până la 300000 de gârlițe mari. Aceste culturi și apropierea habitatelor acvatice lăsate în regim natural determină ca acest sit să fie unul din cartierele de iernare importante pentru gâsca cu gât roșu, o specie nordică periclitată care apare aici cu efective care variază între 4500 și 7000 de exemplare. Brațul Borcea este folosit ca loc de iernare și de către mulți cormorani mici atrași de oferta de pești bogată a sitului, care îngheață complet doar rar, în iernile grele. Multitudinea de gâște, la care se adaugă stoluri de mii de rațe din foarte multe specii, atrage un număr mare de codalbi, determinând ca acest sit să reprezinte locul de iernare al unui număr de 17 exemplare din această specie care este cel mai mare răpitor din țara noastră. Braţul Borcea și Dunărea Veche se reunesc la nord, între ele aflându-se Balta Ialomiţei, care iniţial a fost acoperită cu stuf, lacuri și păduri, iar azi este utilizată agricol și doar pe margini este exploatată forestier. Pădurile aflate chiar în vecinătatea apei sunt incluse în sit și se întind pe circa 33% din suprafața acestuia, fiind formate din zăvoaie de plop, ulm și mai multe specii de salcie și răchită, explicând prezența în lista de păsări de interes conservativ a speciilor legate de habitate forestiere așa cum sunt ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, sfrânciocul cu frunte neagră, silvia porumbacă și sfrânciocul roșiatic. Ultimele trei specii aleg pentru cuibărit liziera acestor păduri, formată din arbuști și subarbuști ca măceșul, cornul, sângerul, porumbarul sau păducelul. Tot aici își fac cuibul în copacii bătrâni aflați departe de orice prezență umană cele două perechi de uliu cu picioare scurte, 3-4 perechi de gaie neagră și cele două perechi de codalb. Coloniile de ciori instalate în habitatele forestiere sunt utilizate după terminarea cuibăritului acestei specii de către 18-21 de perechi de vânturei de seară, o specie periclitată de răpitor diurn care cuibărește colonial și se hrănește pe pajiștile aflate în vecinătate sau în culturile agrico- 638 le cu plante nu prea înalte. În aceste locuri își caută prada preferată, formată din lăcuste, cosași, libelule sau gândaci, dar și din vertebrate precum șopârle, broaște, șoareci, chițcani și mai rar păsări de talie mică. Alte specii de răpitoare prezente în sit care cuibăresc în arbori și arbuști sunt vânturelul roșu, șoimul rândunelelor, șorecarul comun, uliul păsărar, ciuful de pădure și ciușul. Vegetația forestieră puțin înaltă aflată în vecinătatea apei și departe de locurile frecventate de oameni este utilizată ca suport pentru cuiburile cormoranilor mici (o specie periclitată care este prezentă aici cu 240 de perechi cuibăritoare) și a mai multor specii de stârci de interes comunitar, care au efective impresionante: stârcul de noapte (până la 520 de perechi), țigănușul (până la 130 de perechi), lopătarul (până la 160 de perechi), egreta mică (320-340 de perechi) și stârcul galben (până la 100 de perechi). La toate acestea se adaugă și perechile cuibăritoare de stârc cenușiu, întregind mozaicul de specii al acestor colonii mixte. Întinderile mari de stuf reprezintă locul de cuibărit al crestețului cenușiu, stârcului pitic și buhaiului de baltă, dar și teritoriul de vânătoare și reproducere pentru cele 12-14 perechi de erete de stuf. Dintre păsările de talie mică ale sitului, pe lângă multitudinea de specii de lăcari, pițigoi, pitulici, silvii sau codobaturi, se numără și pescărașul albastru, care își sapă cuibul în malurile înalte ale Dunării. Tot în aceste depozite de loess cuibăresc colonial în zeci de perechi și lăstunii de mal și prigoriile, fiind prezentă în perechi izolate și dumbrăveanca, o specie care are în acest sit o stare excelentă de conservare. Situl reprezintă un loc important și pentru conservarea raței roșii, remarcându-se numărul mare de cuiburi ale acestei specii, de 100-120. Acestor exemplare li se adaugă în perioada de pasaj și cele venite din alte habitate umede, ajungându-se ca efectivele acestei specii periclitate de rață să atingă până la 400 de indivizi. Barza albă, barza neagră și țigănușul sunt tot specii cuibăritoare în sit care toamna, după terminarea perioadei de reproducere își sporesc foarte mult efectivele cu exemplare venite din alte habitate, adunându-se și staționând aici în vederea formării grupurilor de migrație. Oferta de habitate de hrănire și amplasarea sitului pe drumul estic de migrație a păsărilor sunt oglindite primăvara și toamna de numărul mare al acestora, dintre care menționăm următoarele specii de interes comunitar pentru conservare: piciorongul, ciocîntorsul, fluierarul de mlaștină (până la 1000 de exemplare), pescărușul mic, chira de baltă (până la 2000 de exemplare), chira mică, chirighița neagră și chirighița cu obraz alb. Stoluri de până la 150 de pelicani comuni frecventează situl pentru hrănire sau repaus, înaintea începerii migrației spre cartierele de iernare sudice sau în timpul primăverii, la întoarcerea din acestea. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Îndepărtarea stufului pentru extinderea suprafeţei agricole sau pentru mărirea luciului de apă în vederea desfășurării activităților de pescuit, golirea și umplerea neadecvată a ba- zinelor piscicole, dragarea lacului, arderea miriștilor, utilizarea în agricultură a pesticidelor și a îngrășămintelor și amenajările hidrotehnice din sit afectează habitatele unor specii de păsări în perioada de cuibărire sau migrație. Braconajul, distrugerea cuiburilor, a pontei sau a puilor și deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului, toate au efecte negative majore asupra speciilor pentru care a fost desemnat situl. Lucrările silvice practicate în zonele forestiere în care există cuiburi de codalb și barză neagră alungă perechile cuibăritoare ale acestor specii, chiar dacă nu sunt extrași arborii în care sunt amplasate cuiburile. adminiStrarea Sitului Pentru buna desfășurare a turismului și administrarea sitului sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/ informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice. În prezent, în toate localităţile limitrofe sitului există spații de colectare a deșeurilor. 0 1,8 3,6 5,2 km calafat - CiuperCeni - Dunăre - ro Spa 0013 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dolj: Calafat, Ciupercenii Noi, Desa, Ghidici, Piscu Vechi, Poiana Mare, Rast. supraFaţa: 29.206 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43° 53‘ 53‘‘; Long. E 23° 5‘ 52‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 54 max., 2 min., 35 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DJ553 care mărginește la nord situl între localitățile Poiana Mare, Ciuperceni și Calafat, precum și drumurile locale din localitățile Ghidici, Piscu Vechi, Tunarii Vechi sau Poiana Mare care sunt accesibile din DN55A (Rast-Calafat). Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax). importanţa sitului pentru Conservare Situl, aflat la sud de Calafat, conservă păsările care folosesc pentru reproducere, pasaj sau iernare acest loc ce reprezintă unul din puținele neîndiguite mai jos de Porțile de Fier, în care condițiile de habitat au rămas asemănătoare cu cele de dinaintea transformărilor hidrotehnice care au influențat puternic avifauna din lunca Dunării. Bălțile, pădurile și pajiștile, precum și puținele ostroave ale Dunării din sit oferă numeroase locuri de cuibărit pentru multe specii de păsări protejate la nivel național și european, dintre care menționăm rața roșie, chirighița cu obraz alb, stârcul de noapte, țigănușul, stârcul pitic, buhaiul de baltă, egreta mare și cea mică, lopătarul, cormoranul mic, stârcul roșu, pasărea ogorului, caprimulgul, dumbrăveanca, gaia neagră și codalbul. Zona este una de tranzit pentru numeroase specii migratoare, aici adunându-se în vederea plecării sau poposind la întoarcerea din cartierele de iernare foarte multe exemplare de barză neagră, barză albă, rață roșie, lopătar, țigănuș, alături de mai multe specii de limicole, rațe și păsări răpitoare. În timpul iernii zona oferă condiții optime de hrană și odihnă pentru diferite specii de rațe și gâște, dintre care se remarcă gâsca cu gât roșu. Tot în anotimpul rece, zona este cartier de iernare și pentru eretele vânăt, lebăda de iarnă, șoimul de iarnă, cufundarul mic și cufundarul polar. Stoluri de pelicani comuni și pelicani creți se opresc în sit pentru hrănire și odihnă în timpul migrațiilor. Acest loc este deseori vizitat în cadrul deplasării în căutare de habitate acvatice rămase neînghețate de către grupurile de pelicanii creți care rămân să ierneze pe cursul Dunării. prezentarea generală a sitului Situl se află în lunca inundabilă a Dunării, unde relieful prezintă o succesiune de dune de nisip (fixate în cea mai mare parte prin plantaţii) și văi în care s-au format bălţi cu lăţimea nu prea mare, dar cu lungimi apreciabile de 4-7 km. Dunele care însoţesc Dunărea începând din dreptul localităţii Ciupercenii Vechi cunosc o întindere foarte mare în dreptul localităţii Desa, având aici o formă alungită pe direcţia V-E imprimată de vânturile dominante. Aceste formațiuni sunt paralele cu Dunărea și au la suprafaţă o pătură subțire de sol nisipos care permite formarea tufărișurilor de cătină albă și răchită albă, înalte de 3-4 m. Stratul ierburilor care se dezvoltă între pâlcurile de tufe unde poate înțeleni bine terenul nisipos este format din rogoz palmat, iarba câmpului, cebărea, buruiană de friguri și urechelniță. Printre aceste plante comune se găsesc și unele rare precum floarea miresei, asmățuiul, alcana sau sugărelul alb. Aceste habitate de nisipuri înțelenite sunt preferate de pasărea ogorului, aici făcându-și cuibul până la 30 de perechi. În dunele cu pante mai abrupte sau care au fost exploatate pentru extragerea nisipului rezultând mici profile verticale își sapăcuiburile albinăreii. Din însumarea acestor colonii cu cele din malurile abrupte ale Dunării se ajunge la circa 1000 de perechi cuibăritoare în sit. Există însă și dune neacoperite de sol, pe care nu s-a dezvoltat vegetaţia, vânturile ridicând primăvara și toamna nori de nisip spectaculoși. Lăţimea acestor dune nu depășește un kilometru, fiind cunoscute în dialectul local sub numele de cioace. Între dune se găsesc văi ce ajung până la doi km lăţime, conţinând terenuri fertile care permit obţinerea unor recolte bune chiar și în anii secetoși, datorită umidităţii mai mari a solului, iar din loc în loc se ridică măguri (dealuri izolate). Toate aceste habitate, împreună cu cele de pajiști de stepă, acoperă un sfert din suprafața sitului. Vegetaţia de stepă este reprezentată de firuță, păiuș, golomăț, pir târâtor, iarba câmpului, coada vulpii, trifoi roșu și alb, ghizdei, piciorul cocoșului târâtor, floare de leac, gălbioară sau cinci degete. Aceste suprafețe reprezintă habitatul unde cuibăresc presura sură, mărăcinarul mic, ciocârlia de câmp, prepelița, potârnichea, codobatura albă și cea galbenă, aici fiind și terenul pe care vânează caprimulgul, șorecarul comun, uliul păsărar, uliul porumbar, vânturelul roșu, șoimul rândunelelor sau chiar eretele de stuf, codalbul și gaia neagră. Tot aici, în anotimpul rece, se pot observa mai rar și exemplare de erete vânăt și șoim de iarnă. Vegetaţia arboricolă este reprezentată de resturile unor păduri care acopereau în trecut suprafeţe întinse, fiind alcătuite din stejar pedunculat, frasin și ulm. În apropierea Dunării se găsesc zăvoaie alcătuite din arbori de esenţă moale (sălcii, răchite, plopi și arini), iar pe dunele de nisip sunt instalate plantații de salcâmi care au întâlnit aici condiţii deosebite de dezvoltare. Toate aceste habitate forestiere ocupă jumătate din suprafața sitului, fiind importante pentru conservarea unor răpitoare care cuibăresc aici, precum codalbul (3-4 perechi), gaia neagră (2-4 perechi), dar și caprimulgul. Sunt prezente și specii de păsări mai mici, precum ciocârlia de pădure, grangurele, măcăleandrul, privighetoarea roșcată, mierla neagră, sturzul cântător, graurele, ochiul boului, muscarul sur, florintele sau câneparul, unele dintre acestea fiind și gazde preferate pentru ponta perechilor de cuc. În zonele cu sălcii și răchite înconjurate de suprafețe mari de stuf se formează importante colonii de stârc de noapte, țigănuș, lopătar, cormoran mic, stârc galben, egretă mare și egretă mică. Chirighița cu obraz alb formează colonii de cuibărit pe plaurii CaLafat - CiuperCeni - Dunăre - ro Spa 0013 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 639 calafat - CiuperCeni - Dunăre - ro Spa 0013 cu nufăr alb, peștișoară, lintiță și cornaci, mărimea coloniilor variind de la an la an între 200 și 400 de perechi în funcție de nivelul apei și disponibilitatea hranei. În aceste colonii se găsesc uneori și cuiburile unor perechi de chiră de baltă. Tot pe plantele natante sau chiar în zonele cu apă mică și vegetație formată din pipirig, limbariță, roșățea, căprișor, rugină, salata broaștei sau scrântitoare, își amplasează cuiburile rața roșie. Această specie vulnerabilă impresionează prin numărul de perechi cuibăritoare anual (între 200 și 250), dar și prin efectivele care folosesc situl în timpul migrației (700-800 de exemplare). Stârcul purpuriu, buhaiul de baltă și stârcul pitic sunt și ele specii care utilizează habitatele acvatice pentru hrănire, adăpost și reproducere, cuiburile acestor specii fiind amplasate individual sau în grupuri mici. Platformele de cuibărit ale stârcilor purpurii se pot găsi uneori chiar și în coloniile mixte de mici dimensiuni ale altor stârci. Clima moderat-continentală a sitului este caracterizată de toamne lungi și ierni cu frecvente intervale calde datorate advecției unor mase de aer cald dinspre Marea Mediterană, în care temperatura medie zilnică a lunii ianuarie este pozitivă. Aceste condiții climatice determină ca situl să fie frecventat în timpul migrațiilor și al iernilor de o multitudine de păsări. Astfel, în timpul pasajului poposesc aici pentru hrană și adăpost în vederea odihnei mai multe specii de păsări, unele dintre ele fiind protejate la nivel european precum barza neagră, barza albă, rața roșie, lopătarul, țigănușul, alături de mai multe specii de rațe și gâște. Stoluri mari de păsări de țărm poposesc în locurile mâloase sau în apa de mică adâncime, formate fiind din fugaci ruginiu, culic mare, fluierar de mlaștină, prundăraș gulerat mic, nagâț, fluierar de zăvoi, becațina comună, fluierar cu picioare verzi, sitar de mal, fluierar cu picioare roșii, fugaci mic. Însemnate grupuri de pelicani comuni sau pelicani creți se hrănesc în habitatele acvatice ale sitului bogate în specii de pește precum caras, crap, roșioară, scrumbie de Dunăre (existând și specii protejate ca porcușorul 0 640 1,4 2,8 4,2 km de nisip, zvârluga, avatul sau țiparul). În general stolurile de pelicani semnalate în această zonă sunt alcătuite din adulți și juvenili cu efective oscilante de la 25 până la sute de exemplare (300) în funcție de condițiile hidro-climatice existente și implicit de accesibilitatea resurselor trofice. Numeroase grupuri de pelicani creți rămân să ierneze pe Dunăre, deplasându-se doar între habitatele de hrănire care rămân neînghețate, acest sit fiind unul dintre cele vizitate în mod frecvent. În timpul pasajului și iarna pot fi observate mai rar specii precum gâsca cu gât roșu, lebăda de iarnă, cufundarul mic, cufundarul polar, chirighița neagră, ferestrașul mic sau uliganul pescar. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activităţile care se desfășoară permanent în sit și au impact negativ asupra speciilor de păsări mai ales în perioada de cuibărit sunt braconajul și utilizarea fertilizanţilor în culturile agricole. Pescuitul și pășunatul sunt activități cu caracter periodic care pot deranja păsările dacă se practică în perioada de reproducere și în apropierea locurilor de cuibărit. Liniile electrice provoacă, în special în perioada migraţiilor, mortalităţi ridicate prin coliziune și electrocutare. În vecinătatea sitului navigaţia și utilizarea îngrășămintelor chimice influenţează speciile din sit prin creșterea nivelului de poluare și sărăcirea ofertei trofice disponibile. adminiStrarea Sitului Este necesară împrejmuirea anumitor zone de cuibărit și dotarea sitului cu panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, centru de vizitare/informare, observatoare ornitologice, bariere pentru limitarea accesului spre coloniile de păsări sensibile la prezenţa umană, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice și locuri de popas. câmPia cermeiului - ro Spa 0014 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Apateu, Beliu, Bocsig, Bârsa, Cermei, Cărand, Ignești, Ineu, Mișca, Pâncota, Sebiș, Seleuș, Tauț, Târnova, Şepreuș, Şicula, Şilindia. supraFaţa: 24.424 ha Bioregiunea: Continentală, Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 27‘ 39‘‘; Long. E 22° 0‘ 60‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor altitudinea: 374 max., 91 min., 118 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul este asigurat de DJ794 și DJ709 (ambele pentru partea nordică a sitului) și de DJ709, DJ792C, DJ792D și DJ708A (pentru partea vestică și sudică). Pe drumurile care se desprind din DN79A între localitățile Şicula și Bârsa se poate ajunge în partea centrală și estică a sitului. Se poate accesa situl și cu trenul pe rutele Arad-Gurahonț, Brad-Ineu și Ineu-Gurahonț, cu coborâre în mai multe stații feroviare, cele mai importante fiind Bocsig, Tămand, Ineu sau Mocrea. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Viespar (Pernis apivorus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius). importanţa sitului pentru Conservare Situl, aflat în câmpia înaltă a Cermeiului de la poalele Munților Codru Moma, prin mozaicul de habitate de păduri de luncă, pășuni și fânețe umede, heleșteie, bălți, mlaștini, turbării și culturi agricole, adăpostește un număr foarte mare de specii de păsări, dintre care 39 sunt de importanță comunitară pentru conservare. Acestui mozaic de habitate îi corespunde un mozaic de specii, în sit fiind deopotrivă prezente speciile acvatice, forestiere și cele caracteristice habitatelor deschise, stepice. Impresionează numărul mare de răpitoare (nouă), cele mai multe fiind cuibăritoare aici, precum codalbul, gaia neagră, vânturelul de seară, eretele de stuf, șerparul, acvila țipătoare mică și viesparul. Se remarcă printre speciile de importanță comunitară cuibăritoare în sit cristelul de câmp, cu până la 40 de perechi, crestețul pestriț, cu 30-50 de perechi și crestețul cenușiu, cu maxim 10 perechi. Zona este importantă și pentru pasajele de primăvară și cele de toamnă ale egretei mari, berzei negre, lopătarului, raței roșii (care are și perechi cuibăritoare în sit), bătăușului, fluierarului de mlaștină, chirighiței cu obraz alb, dar și ale vulturului pescar. Importante efective de păsări nordice aleg pentru iernare habitatele sitului. prezentarea generală a sitului Situl este amplasat într-o zonă de câmpie cu habitate diversificate semi-naturale, reprezentate de pajiști, păduri de foioa- se și culturi agricole, intercalate cu mai multe tipuri de zone umede formate din cursuri naturale de apă, canale artificiale, bălţi, lacuri, mlaștini și smârcuri. Cele mai întinse ca suprafață în sit, ocupând peste jumătate din teritoriul sitului, sunt pajiștile care adăpostesc importante populații de popândăi formate din păiuș, firuță, iarba câmpului, trestioară, pir crestat, în locurile mai umede predominând rogozul și coada vulpii. Deseori se întâlnesc în aceste pajiști tufărișuri formate din măceș, păducel, porumbar sau lemn câinesc. Aceste asociații de specii lemnoase de talie mică mărginesc deseori și culturile agricole, caz în care îndeplinesc un rol foarte important de refugiu sau de culoar de deplasare pentru o serie întreagă de specii atât vegetale cât și animale (multe nevertebrate, șopârle, șerpi, șoareci, chițcani, iepuri, arici etc.). Prin această bogată ofertă trofică, cele trei tipuri de habitate (pajiști, terenuri cultivate și tufărișuri) susțin o diversitate mare a păsărilor, ocupând aproape 70% din suprafața sitului. Aici cuibăresc un număr impresionant de perechi de sfrâncioc roșiatic (până la 400), sfrâncioc cu frunte neagră (40-70 de perechi), silvie porumbacă (până la 15 perechi), fâsă de câmp și cristel de câmp (până la 40 de perechi), toate acestea fiind specii de interes comunitar. Pe lângă acestea se mai întâlnesc prepelița, potârnichea, codobatura albă și cea galbenă, presura sură, ciocârlia de câmp, mărăcinarul mic și mărăcinarul negru. Tot aici cuibăresc și câteva perechi de nagâți, uneori la mare distanță de apă. Multitudinea de popândăi, iepuri, reptile, micromamifere și păsări este căutată de mai multe păsări răpitoare care se hrănesc aici dar cuibăresc în habitatele forestiere, precum codalbul, gaia neagră, șerparul, acvila țipătoare mică sau viesparul. În special pe pășunile din nordul sitului se hrănesc vântureii de seară, care cuibăresc colonial în pâlcuri răzlețe de pădure. Pădurile din sit se întind pe suprafețe mici, cea mai reprezentativă fiind pădurea de pe Dealul Mocrea, formată din gârniță, stejar pufos și cer, cu exemplare care ating vârsta de peste 300 ani, alături de care mai apar frasinul, carpenul sau stejarul pedunculat. În astfel de habitate, departe de orice prezență umană, își are cuibul de mari dimensiuni perechea de codalb care este rezidentă în acest sit, dar și cele 1-2 perechi de acvilă țipătoare mică, 1-2 perechi de gaie neagră, 2-3 perechi de viespar și perechea de șerpar. Rezidente în sit sunt și cele patru specii de ciocănitori de interes european pentru conservare: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de stejar și cea de grădină, ultima fiind cea mai frecvent întâlnită în sit (cu până la 40 de perechi). Tot specii protejate la nivel european cuibăritoare în aceste habitate sunt ciocârlia de pădure și caprimulgul, acesta făcându-și cuibul în adânciturile din solul ierbos al luminișurilor sau în lizierele de pădure (810 perechi). Zăvoaiele sunt formate din mai multe specii de salcie și răchită alături de care apar izolat plopii albi sau arinii și mărginesc cursurile și acumulările de apă. Aceste habitate acvatice, alături de mlaștini și smârcuri, deși reprezintă doar 7% din suprafața sitului, au o importanță deosebită deoarece sunt folosite pentru reproducere, iernare sau pasaj de jumătate din speciile pentru care a fost desemnat acest sit. Hidrografic, zona se găsește în bazinul Crișului Alb, care este principalul curs de apă și are un regim hidrologic de tip panonic, caracterizat prin debite mari la sfârșitul lui februarie, care se mențin apoi mici aproape tot timpul anului. O rețea de canale împânzește întreaga suprafață a sitului, aceasta fiind presărată cu mai multe acumulări de apă de diverse dimensiuni, cele mai mari fiind lacurile Rovina, Ineu, Chier, Seleuș, Mocrea, Bocsig, Tăuț și Cermei. Pe râul Teuz se află acumularea colmatată CărandRepsig care are un mozaic de habitate foarte diversificat format din mlaștini, cursuri moarte de apă și zăvoaie. Toate aceste zone umede prezintă suprafețe mari în care stratul cu înălțime medie de doi m este dominat de stuf și papură, iar stratul bazal de 40-50 cm înălţime este compus din rogoz, pipirig, mărăraș, gălbinele, piciorul lupului, alături de multe alte specii. În aceste habitate își duc viața ascunsă și cuibăresc 30-50 perechi de cresteț pestriț și 5-10 perechi de cresteț cenușiu, ambele specii fiind de interes comunitar. Tot în aceste habitate dominate de stuf se găsesc și cuiburile de stârc pitic, buhai de baltă și stârc purpuriu, iar acolo unde apar și sălcii sau răchite cuibăresc câteva perechi de stârc de noapte, egretă mică și stârc galben. Elementele plutitoare ca lintiţa, cornacii sau peștișoara sunt utilizate de chirighița cu obraz alb (30-70 de perechi) și rața roșie (20-22 de perechi) pentru amplasarea cuiburilor, iar în imediata vecinătate a apei își cresc puii cele 3-6 perechi de pescăraș albastru, la capătul galeriilor săpate în maluri. Suprafețele cu mâl sau apă de mică adâncime se CâMpia CerMeiuLui - ro Spa 0014 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 641 câmPia cermeiului - ro Spa 0014 aglomerează toamna și primăvara cu păsări care poposesc în timpul migrațiilor pentru a se hrăni cu viermi, crustacee, moluște, lipitori, puiet de pește și nenumărate specii de insecte. Se remarcă numărul mare de bătăuși (până la 600 de exemplare) dar și de fluierar de mlaștină (100-250 de exemplare), pe lângă aceste specii de interes conservativ european fiind identificate și altele precum nagâțul, fluierarul cu picioare roșii, becațina comună, sitarul de mal, culicul mare și culicul mic. Tot în acele momente se adună mai multe exemplare de lopătar și egretă mare și își măresc foarte mult efectivele specii ca 0 642 1,4 2,8 4,2 km rața roșie, chirighița cu obraz alb sau barza neagră. În timpul pasajului sunt văzute până la 20 de exemplare de erete vânăt, câteva dintre ele rămânând să ierneze aici pe seama bogăției de păsări și micromamifere care rămân active și în perioada rece a anului. În iernile mai grele își fac apariția cufundarul polar și cufundarul mic, ambele specii de interes conservativ european, care coboară din nordul Europei și iernează pe habitatele acvatice cu apă limpede și bogate în pește. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Efecte negative asupra speciilor de păsări au arderea stufului și a miriștilor (impact major la speciile care cuibăresc în aceste habitate), îndepărtarea arborilor bătrâni, uscați sau în curs de uscare (afectează populațiile de ciocănitori), braconajul (prin otrăvire sau capcane, afectează în special păsările răpitoare), pășunatul în apropierea cuiburilor, cositul înaintea terminării perioadei de reproducere, agricultura (prin utilizarea pesticidelor sau a fertilizanților) și liniile de transport al energiei electrice. adminiStrarea Sitului Pentru informarea turiștilor, a vizitatorilor dar și a comunității locale și pentru a limita accesul acestora în anumite zone sensibile sunt necesare panouri de avertizare, de informare și pentru orientare. Sitului îi mai sunt necesare puncte de informare în comunitățile din vecinătate, amenajări pentru observarea păsărilor din zonele umede, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și trasee tematice. câmPia crişului alB şi Crişului negru - ro Spa 0015 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Chișineu-Criș, Grăniceri, Macea, Mișca, Olari, Pilu, Sintea Mare, Socodor, Sântana, Zerind, Zărand, Şepreuș, Şicula, Şimand. Județul Bihor: Avram Iancu, Batăr, Ciumeghiu, Husasău de Tinca, Tinca. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 32‘ 56‘‘; Long. E 21° 30‘ 9‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor altitudinea: 162 max., 79 min., 94 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din DN79 (E671) care trece prin sit între localitățile Arad și Zerind, se desprind mai multe artere rutiere care se pot folosi pentru accesarea mai multor zone din sit: DN79A până la Vărșand, DJ709B până la Sânmartin, DJ792 până la Zărand, DN79A până la Sintea Mare, DJ794 până la Vânători sau DJ709E până la Ghiorac și Tăut. În extremitatea nordică a sitului se poate ajunge din Salonta pe DJ795, drum care trece prin sit între localitățile Gurbediu și Tinca. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Şorecar mare (Buteo rufinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Cocor (Grus grus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Gușă vânătă (Luscinia svecica) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Viespar (Pernis apivorus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) . importanţa sitului pentru Conservare Situl este unul dintre cele mai importante de pe teritoriul României datorită avifaunei formată din cel puţin 150 de specii de păsări, dintre care un număr de 59 sunt de interes conservativ în spațiul european, fiind atât specii dependente de zonele umede cât și specii caracteristice habitatelor deschise stepice sau silvostepice. Deși zonele umede ocupă doar 7% din suprafaţa totală a sitului, reprezentate fiind de ape curgătoare în regim natural, canale, bălți, heleșteie, mlaștini și smârcuri, ele oferă totuși teritorii de cuibărire și/sau popas în perioadele de pasaj pentru 30 de specii de interes comunitar, la care se adaugă alte circa 50 de specii comune acvatice, multe între ele clocitoare aici. Împreună, toate aceste specii acvatice realizea- ză efective de peste 110000 de exemplare în perioadele de pasaj, multe dintre acestea utilizând culoarul panono-bulgar de migrație. Habitatele deschise de pajiști și culturi agricole sunt cele care domină în sit, ocupând peste 80% din suprafaţa acestuia. Deși sunt puternic antropizate ele reprezintă teritorii de cuibărire și/sau de hrănire pentru specii extrem de importante din punct de vedere conservativ. Unele dintre acestea sunt strict dependente de acest tip de habitate precum cristelul de câmp, eretele sur, sfrânciocul cu frunte neagră, ciuful de câmp sau fâsa de câmp, iar altele precum acvila ţipătoare mică, șerparul sau barza neagră cuibăresc în păduri și folosesc aceste habitate deschise drept cartiere de hrănire. În sit cuibăresc trei specii de interes conservativ global, respectiv vânturelul de seară, cristelul de câmp și dumbrăveanca, alături de cinci specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene: eretele sur, eretele de stuf, stârcul de noapte, gaia neagră și sfrânciocul cu frunte neagră. Pentru eretele sur teritoriul sitului reprezintă una dintre cele mai importante zone de cuibărit din România, iar pentru două dintre speciile acvatice, respectiv sitarul de mal și culicul mic, situl este extrem de important deoarece adăpostește în perioadele de pasaj efective numerice care depășesc 1% din populațiile acestor păsări la nivel european. prezentarea generală a sitului Situl se află în Câmpia Crișurilor, fiind format prin colmatarea Lacului Panonic, care însă nu s-a produs total, lăsând numeroase microdepresiuni mlăștinoase și lunci inundabile. În prezent, reţeaua hidrografică de suprafaţă a sitului este reprezentată de râurile Crișul Negru și Crișul Alb, ambele având un curs lent cu numeroase meandre. La Socodor și Tămașda sunt prezente și două complexe de heleștee pisciole. La aceste habitate acvatice permanente cu apă stătătoare se adaugă numeroase bălţi și mlaștini temporare, a căror existență depinde de cantitatea de precipitaţii. Vegetaţia acvatică deosebit de abundentă în trecut s-a restrâns foarte mult în prezent, dezvoltându-se luxuriant și accelerând procesul de colmatare a apelor stătătoare. Dintre asociaţiile de plante acvatice o importanță deosebită pentru păsări o au cele natante, care sunt utilizate ca suporturi de cuibărit, dar și întinsele suprafețe acoperite de trestiișuri, rogozișuri și păpurișuri. În acestea, de cele mai multe ori, se găsesc și desișuri de răchite și sălcii utilizate de o multitudine de păsări acvatice pentru reproducere. Aici cuibăresc izolat sau în colonii mixte stârcul pitic, buhaiul de baltă, stârcul purpuriu, egreta mică, stârcul galben, lopătarul, stârcul de noapte, țigănușul și stârcul cenușiu, alături de care se găsesc uneori și cuiburile de cormoran mic și cormoran mare. Tot aici se adăpostesc și cele 3-6 perechi de cresteț cenușiu, dar și privighetoarea de baltă. În zonele mlăștinoase cu stufăriș își ascund cuiburile câteva perechi de gușă-vânătă, o specie de importanță comunitară mai greu de observat. Habitatele acvatice cu apă mică și cu întinderi de stuf sunt căutate de rațe din diverse specii (rața mare, rața cârâitoare, rața cu cap castaniu sau rața pestriță) în perioada lor de năpârlire, când penajul în eclipsă nu permite realizarea zborului în condiții optime. Vegetația natantă formată îndeosebi din cornaci, dar și din peștișoară, lintiță, nufăr galben și plutică este intens combătută de administratorii fermelor piscicole. Acolo unde aceste plante reușesc să se dezvolte pe suprafețe mai mari, devin suport pentru cuiburile unor specii de interes european pentru conservare cum sunt chira de baltă, rața roșie, chirighița cu obraz alb și chirighița neagră. Din aceste plante, la care se adaugă și tulpini de brădișor și chiar stuf, își fac cuiburile corcodelul mare, lișița (până la 500 de perechi), corcodelul mic, cel cu gât negru și cel cu gât roșu și rața cu cap castaniu. Pe mici insule sau în zonele mlăștinoase de la marginea apelor și chiar pe sărături ferite de orice prezență umană, cuibăresc în colonii până la 22 de perechi de piciorong și până la 60 de perechi de ciocîntors. Tot insulele sunt căutate și de perechile de lebădă de vară pentru amplasarea cuiburilor masive departe de accesul uman. Importanța sitului pentru conservarea păsărilor acvatice rezultă însă din amploarea pe care o au aici pasajele de primăvară și cel de toamnă ale păsărilor migratoare, momente în care zona este utilizată de peste 110000 de păsări din cele mai diverse grupe (rațe scufundătoare, rațe de suprafață, gâște, corcodei, cormorani, cufundaci, ferestrași, călifari, stârci, berze, egrete, cocori, pescăruși, chire, chirighițe și păsări de țărm). Acestea se opresc pentru odihnă sau hrănire în special acolo unde heleșteiele sunt golite total sau parțial de apă pentru pescuitul industrial și, astfel, este accesibilă păsărilor bogăția de pești mici și nevertebrate diverse (insecte, viermi inelați, melci, scoici și crustacee). Se remarcă, în aceste perioade, numărul mare de exemplare din următoarele specii de interes comunitar: barză neagră (40-150), egretă mare (30-80), stârc purpuriu (20-40), ciocântors (80150), ploier auriu (50-300), fluierar de mlaștină (300-800) și chiră de baltă (20-100). Impresionează stolurile de bătăuș care pot să ajungă în aceste momente până la 10000 de exemplare. Alte specii acvatice care se adună în efective extrem de numeroase în timpul pasajelor sunt următoarele: rața mare (până la 12000), lișița (până la 6000), pescărușul râzător (până la 5000), culicul mic (până la 4000), rața mică și cea cu cap castaniu (fiecare cu până la 5000 de exemplare), nagâțul (până la 4000), rața fluierătoare și sitarul de mal (fiecare cu până la 1500 de exemplare), culicul mare, pescărușul sur, rața cârâitoare, rața lingurar și rața moțată (fiecare cu câte 1000 de exemplare). De menționat este faptul că pentru sitarul de mal și culicul mic populațiile care trec prin sit în timpul pasajelor reprezintă 1% din întregul efectiv al acestor specii la nivel european. Rareori, în timpul toamnei, se opresc grupuri de maxim 40 de cocori pentru odihnă în drumul lor spre Câmpia Panonică, în care în câteva locații se adună cea mai mare parte a populației din Europa, înainte de plecarea spre locurile de iernare. În timpul pasajelor, multitudinea de păsări atrage și răpitoarele, dintre care se remarcă 1-3 exemplare de acvilă de câmp, 1-3 exemplare de șoim dunărean și 1-3 exemplare de șoricar mare, toate acestea fiind de interes conservativ european. Un număr de 6 până la 10 vulturi pescari poposesc aici în căutarea locurilor bogate în pește de pe traseul lor de migrație. Pentru păsările răpitoare situl reprezintă și un cartier de iernare bogat în mamifere și păsări, ofertă valorificată de cele două până la cinci exemplare de codalb, circa 60 de exemplare de erete vânăt și de trei până la șase exemplare de șoim de iarnă. Vânturelul de seară are în sit câteva dintre locurile de înnoptare aflate în Câmpia de Vest în care, în timpul serilor, se adună pentru petrecerea nopții foarte multe exemplare. Aceste locuri se află de obicei în arbori singuratici, aliniamente de-a lungul arterelor rutiere sau în pâlcuri de copaci. Ele încep să fie frecventate de vânturei imediat după terminarea perioadei de reproducere și până la începutul lunii octombrie, moment în care stolurile pleacă spre cartierele de iernare. Această specie este singura din rândul răpitoarelor care migrează în mod gregar. În astfel de locuri de înnoptare, în sit, se adună un număr de până la 300 de exemplare din această pasăre de pradă de talie mică, care a fost declarată specie de interes conservativ global. În trecut, întreaga zonă a fost acoperită cu păduri de stejar în alternanţă cu pajiști stepice, iar văile și terenurile mlăștinoase erau acoperite cu stejărișuri de luncă, arinișuri și sălcete. În prezent, din vechile păduri nu au mai rămas decât trupuri de pădure dispuse insular și fără conectivitate, alcătuite în principal din stejar și ulm, iar de-a lungul luncilor se mențin în câteva CâMpia Crişului alb şi Crişului Negru - ro Spa 0015 supraFaţa: 39.499 ha Bioregiunea: Panonică 643 câmPia crişului alb şi Crişului Negru - ro Spa 0015 locuri mici păduri de luncă cu asociaţii de plop și salcie. În liziere și izolat pe câmpuri se dezvoltă asociații de măceș, porumbar și păducel, în care sunt prezente silvia mică, silvia cu cap negru, fâsa de luncă, mărăcinarul mic și cel negru, presura sură, codobatura galbenă, sfrânciocul cu frunte neagră și cel roșiatic. Ultimele două specii sunt de interes comunitar pentru conservare, fiecare dintre ele fiind reprezentate de maxim 400 de perechi cuibăritoare. În pădurile din sit sunt amplasate câteva colonii de stârci, în care cuibăresc mai multe perechi de stârc cenușiu, egretă mică și stârc de noapte. Aceste habitate forestiere reprezintă și locul de cuibărit pentru cele 2-3 perechi de viespar, 1-2 perechi de acvilă mică, o pereche de codalb, 2-3 perechi de gaie neagră, o pereche de șerpar și 1-2 perechi de acvilă țipătoare mică. Alte specii frecvent cuibăritoare sunt porumbelul de scorbură și cel gulerat, turturica, patru specii de ciocănitori de interes conservativ european care sunt rezidente în sit (ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar și cea de grădină), capîntortura, caprimulgul și foarte multe specii de 0 644 2,1 4,2 6,3 km păsări cântătoare. În scorburile prezente în liziere sau în pâlcurile izolate de copaci cuibăresc cele 20-30 de perechi de dumbrăveancă și pupăza. Teritoriul ocupat iniţial de pajiști stepice a fost în trecut desţelenit pentru agricultură iar terenurile rămase au fost folosite ca pășuni și fânaţe în care dominante sunt iarba câmpului și păiușul de stepă. O suprafață mare din aceste pajiști se dezvoltă pe soluri sărăturate (solonceacuri, soloneţuri și solodii) care sunt numite în toponimia locală sicuri. Pe aceste soluri vegetează mai multe asociaţii de plante, dintre care un grad de acoperire semnificativ îl au asociaţiile de iarba șopârlelor cu coada vulpii, pelin și păiuș. Sub puternica presiune antropică o mare parte din suprafața sitului (26%) a fost transformată într-un vast teren agricol. Acesta, împreună cu pajiștile utilizate ca fânețe și mai ales pășuni, realizează peste 83% din întinderea sitului, fiind deosebit de importante pentru păsările răpitoare care vânează aici. Unele dintre ele chiar cuibăresc în vegetația acestor soluri, așa cum o fac anual cele 6-9 perechi de erete sur și până la două perechi de ciuf de câmp. Tot aici cuibă- resc și cristelul de câmp (20-30 de perechi) și până la 60 de perechi de fâsă de câmp. Pe pajiștile inundate cuibăresc sitarul de mal (maxim 10 perechi) și fluierarul cu picioare roșii (între 10 și 40 de perechi). activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activități care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care a fost desemnat situl sunt agricultura intensivă (reduce suprafețele de cuibărit și calitatea acestor terenuri ca teritorii de hrănire pentru păsările răpitoare), asanarea zonelor umede (cu efecte majore la nivelul tuturor speciilor acvatice), incendierea miriștilor și a vegetaţiei palustre (distrug teritorii de hrănire și cuibărit ale multor specii), accesul autovehiculelor în afara drumurilor publice (atunci când acestea ajung în teritoriile de cuibărit, odihnă sau hrănire ale mai multor specii), extinderea speciilor vegetale invazive (în detrimentul celor native care oferă spații de cuibărit mai multor specii de pă- sări), exploatare forestieră neadecvată (reduce habitatele mai multor specii de păsări cântătoare, ciocănitori și răpitoare), braconajul (produce perturbări de amploare ale populațiilor de păsări) și pescuitul sportiv și industrial (care se practică în apropierea locurilor de cuibărit sau dacă au loc lucrări de management piscicol în perioada de reproducere). adminiStrarea Sitului Situl este dotat cu panouri de avertizare și atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare și informare, bariere, puncte de intrare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor, acestea din urmă fiind însă insuficiente necesitând suplimentare. De asemenea sunt necesare mai multe amenajări pentru observarea păsărilor acvatice fără a se provoca deranjul acestora. câmPia nirului - vaLea ieruLui - ro Spa 0016 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Satu-Mare: Andrid, Carei, Ciumești, Căuaș, Foieni, Pir, Pișcolt, Sanislău, Santău, Tiream, Urziceni. Județul Bihor: Cherechiu, Curtuișeni, Sălacea, Tarcea, Valea lui Mihai, Şimian. supraFaţa: 38.564 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47° 35‘ 12‘‘; Long. E 22° 16‘ 47‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor altitudinea: 160 max., 102 min., 126 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Printre enclavele sitului trece tronsonul aflat între localitățile Carei și Secuieni al arterei rutiere DN19 (E671). Din acest drum se pot urma mai multe căi rutiere spre localități din interiorul sitului sau limitrofe acestuia: DN1F până la Urziceni, DJ196B până la Foieni, Ciumești și Sanislău, DJ196C până la Resighea, Scărișoara Nouă și Horea, DJ190B până la Şimian, Voivozi și Şilindru, DJ190C până la Otomani și Sălacea, cu continuare pe DJ195C prin Piru Nou, Sudurău și Hotoan sau DJ108M până la Tiream, Vezendiu, Portița, Dindești, Andrid și Chereușa. Accesul în sit se poate realiza și pe calea ferată pe ruta Oradea-Săcuieni-Valea lui Mihai-Carei-Satu Mare. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete sur (Circus pygargus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus). importanţa sitului pentru Conservare Situl este caracterizat printr-o heterogenitate mare a habitatelor (fâneţe, pășuni, tufărișuri, terenuri arabile extensive, păduri de foioase, lacuri de acumulare, heleșteie), care adăpostesc o avifaună bogată atât ca număr de specii cât și ca dimensiuni populaţionale. De remarcat este faptul că în acest sit se găsește o treime din habitatul de dune de nisip din țară. Situl a fost desemnat în scopul conservării a 26 de specii de păsări de interes comunitar între care se găsesc atât specii de habitate forestiere, cât și specii de habitate deschise și zone umede. Situl adăpostește trei specii de interes conservativ la nivel internațional (șoimul dunărean, dumbrăveanca și vânturelul de seară), șase specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene (eretele de stuf, eretele sur, stârcul roșu, buhaiul de baltă, pasărea ogorului și barză albă), precum și aglomerări mari de câteva zeci de mii de păsări acvatice migratoare din 27 de specii în perioadele de pasaj. Ca și particularităţi avifaunistice, acest sit adăpostește singura populaţie semnificativă numeric de pasărea ogorului din Câmpia de Vest și cea mai mare populaţie cuibăritoare de barză din ţară, ale cărei cuiburi sunt cantonate în localitatea Andrid, cunoscut ca Sat European al Berzei. prezentarea generală a sitului Situl, aflat în Câmpia Nirului și Valea Ierului, reprezintă rămășiţele întinselor zone umede din această parte a ţării. Solul aluvionar nisipos-argilos rămas în albiile secate în timpul ultimei ere postglaciare a fost supus eroziunii sub acţiunea vântului, formându-se dune de nisip fixe sau mobile. Acestea reprezintă o treime din suprafaţa ocupată de acest tip de biotop la nivel naţional, fiind un habitat emblematic pentru sit. El adăpostește singura populaţie semnificativă numeric de pasărea ogorului din vestul României, specie amenințată în spațiul comunitar. Pajiștile se întind pe 22% din suprafața sitului, fiind prezente pe terenurile de interdune și în lungul cursurilor de apă. Speciile de floră caracteristice sunt iarba câmpului și păiușul, care domină în majoritatea pajiștilor, pe alocuri existând și zone mai umede în care crește coada vulpii. Dumbrăveanca și vânturelul de seară sunt două specii de interes conservativ global care pot fi întâlnite în aceste pajiști hrănindu-se în special cu lăcuste, gândaci și fluturi, dar și cu șopârle, șerpi și broaște de talie mică. Vânturelul de seară își completează dieta cu șoareci sau chițcani și cuibărește în pâlcurile de copaci de pe aceste pășuni, reprezentate în special de plantații de salcâmi. Tot în aceste pajiști cuibăresc pe sol și alte două specii de interes comunitar pentru conservare, cristelul de câmp (30-50 de perechi) și fâsa de câmp (până la 200 de perechi). Oferta bogată de mamifere mici și mijlocii a pajiștilor și a culturilor agricole, care este formată din peste 15 specii de rozătoare la care se adaugă multe specii de păsări și/sau insecte, determină ca aceste terenuri să fie intens vizitate de mai multe specii de răpitoare diurne de interes conservativ care au efective cuibăritoare în sit: viesparul, gaia neagră, eretele de stuf, eretele sur, acvila țipătoare mică, acvila mică, la acestea adăugându-se șoimul rândunelelor, șorecarul comun, vânturelul roșu, uliu păsărar și uliul porumbar. Şoimul dunărean este observat cu regularitate aici, fiind posibil ca în viitor să devină o specie care se reproduce în aceste teritorii. De remarcat este numărul mare de ereți suri care cuibăresc în sit (4-6 perechi), dar și acela al viesparilor (5-7 perechi). Reţeaua hidrografică formată din câteva pâraie este centrifugă și inconsecventă, principalul curs de apă fiind Ierul, și el având un debit modest. Pe teritoriul sitului există și câteva lacuri și bălţi mici la Şimian, Resighea, Urziceni, Foieni, Sanislău și Scărișoara Nouă. Mlaștinile cele mai întinse se găsesc la Sanislău, Ciumești, Urziceni, Foieni, Scărișoara Nouă și Curtuișeni. Asociaţiile vegetale natante cele mai caracteristice acestor zone sunt cele formate din lintiţă, foarfeca bălții, iarba broaștelor, nufăr alb sau galben, plutică și castana de apă, iar vegetaţia palustră este edificată în principal de trestie, papură, rogoz și mană de apă. Zonele umede cuprinse în sit găzduiesc efective importante de stârc pitic, buhai de baltă, stârc roșu, egretă mică, stârc de noapte, piciorong și raţă roșie, toate fiind specii de interes comunitar care cuibăresc în sit. Alături de acestea mai cuibăresc în număr mare pe bălți sau în mlaștini următoarele specii: corcodelul mare, lișița, lebăda de vară, corcodelul mic, rața mare, rața pestriță, rața cârâitoare, fluierarul cu picioare roșii, pescărușul râzător, lăcarul mare etc. În perioadele de pasaj din primăvară și toamnă zona este tranzitată de efective importante numeric de păsări acvatice. Între acestea se remarcă prin foarte multe exemplare următoarele specii de rațe și gâște: raţa mare, rața mică, raţa cârâitoare, raţa cu cap castaniu, rața fluierătoare, rața lingurar, rața moțată, rața sulițar, rața pestriță, călifarul alb, gâsca de vară și gârliţa mare. Impresionează totodată și numărul de exemplare de corcodel mare, ferestraș mare, pescăruș argintiu, pescăruș sur și pescăruș râzător, stolurile acestuia din urmă totalizând și 10000 de exemplare. În drumurile lor, poposesc pe habitatele cu apă mică din sit și păsările de țărm, dintre care se remarcă specia mai rară de culic mic (50-150 de exemplare) și dominanța numerică a fluierarului negru (până la 600 de exemplare). Condiţiile climatice ale zonei au creat condiţii favorabile pentru instalarea vegetaţiei lemnoase. Ecosistemele forestiere naturale ajunse la maturitate sunt dominate de stejarul pedunculat alături de care sunt prezenți teiul și jugastrul. Pe alocuri, în terenurile joase, s-au păstrat stejăreto-ulmete de luncă în care mai există sporadic și arbori seculari. Vegetaţia 0 1,7 3,4 arbustivă este edificată în special de sălcii și răchite, existând și pâlcuri de arinișuri care sunt dispuse fragmentar, de-a lungul luncilor. Între Foieni și cătunul Viișoara există un pâlc de pădure edificat de tei argintiu. Vegetaţia de tufărișuri dominată de porumbar și păducel este prezentă de regulă la marginea pădurilor. Toate aceste habitate forestiere ocupă un sfert din suprafața sitului și sunt locul de cuibărit al răpitoarelor diurne, alături de care apar și ale specii de interes comunitar așa cum sunt cele patru specii de ciocănitori care au populații rezidente în sit (ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar și cea de grădină). Caprimulgul impresionează prin numărul mare de perechi cuibăritoare (până la 80 de perechi), la fel ca și sfrânciocul roșiatic (cu 1200-1400 de perechi) și cel cu frunte neagră (120-150 de perechi). Situl este extrem de important și pentru populaţia de barză albă (până la 130 de perechi cuibăritoare), acesta fiind probabil cea mai numeroasă din ţară. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Principalele activități care manifestă un impact negativ asupra populațiilor de păsări din sit sunt pășunatul/creșterea anima- lelor (dacă se practică în perioada de reproducere în zonele favorabile cuibăritului), agricultura (dacă devine intensivă și se folosesc fertilizanți și mai ales pesticide), braconajul (acțiuni ce reprezintă o cauză a diminuării diversității și numărului unor specii de păsări și de mamifere), exploatarea forestieră neadecvată (afectează răpitoarele care cuibăresc în arborii bătrâni și ciocănitoarele care se hrănesc cu insectele xilofage), arderea stufului, a miriștilor și a pârloagelor (acţiune ilegală cu efecte negative majore asupra speciilor de păsări care cuibăresc în această vegetaţie) și pescuitul intensiv (care reduce oferta trofică a speciilor de păsări ihtiofage). CâMpia niruLui - vaLea ieruLui - ro Spa 0016 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI adminiStrarea Sitului Există puncte de intrare în sit, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Sunt necesare puncte de informare în comunitățile aflate în sit sau limitrofe acestuia, panouri de avertizare/atenţionare și panouri de informare, amenajări pentru observare sau supraveghere și locuri de campare. 5,1 km 645 canaralele de la hârşoVa - ro Spa 0017 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ialomița: Făcăeni, Giurgeni, Mihail Kogălniceanu, Vlădeni. Județul constanța: Ghindărești, Hârșova. supraFaţa: 7.406 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 40‘ 37‘‘; Long. E 27° 55‘ 28‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 83 max., 0 min., 8 med. CanaraLeLe De La Hârşova - ro Spa 0017 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces către sit este DN2A (E60), care ocolește situl prin partea de nord a acestuia între localitățile Hârșova, Giurgeni și Țăndărei. Accesul către DN2A și respectiv spre anumite zone din sit se poate face și dinspre Făcăeni-Vlădeni (pe DN3B) sau dinspre Saraiu (pe DN22A). Accesul în sit se poate face și folosind calea ferată de pe ruta Țăndărei-Mihail Kogălniceanu-Giurgeni. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Viespar (Pernis apivorus) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Barză albă (Ciconia ciconia). importanţa sitului pentru Conservare În sit se remarcă prezența a 39 de specii de păsări de interes european pentru conservare, fiind în special un loc important pentru cuibăritul unor efective mari de păsări care sunt legate de habitatele forestiere. Totodată, situl este amplasat pe calea de migrație a berzelor și a mai multor specii de păsări răpitoare care trec prin acest punct în număr foarte mare (peste 1100 de viespari sau ereți de stuf, circa 5500 de acvile țipătoare mici, între 5000 și 9000 de șorecari comuni și până la 1.200 de ulii păsărari). Diversitatea răpitoarelor care sunt de interes comunitar pentru conservare ajunge la 15 specii. Numărul de păsări migratoare care utilizează situl pentru cuibărire, iernare sau repaus în timpul pasajelor este de 33 de specii care sunt listate pe anexele Convenției de la Bonn asupra speciilor migratoare. Situl este valoros datorită faptului că aici cuibăresc populații mari ale unor specii amenințate la nivel european cum sunt gaia neagră, caprimulgul, dumbrăveanca, ciocârlia de Bărăgan, sfrânciocul roșiatic, acvila mică, ciocârlia de stol, sfrânciocul cu fruntea neagră, uliul cu picioare scurte, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea de grădină și fâsa de câmp. Zona este deosebit de importantă în perioada de iarnă pentru suprafețele de apă care rămân neînghețate și sunt căutate de stoluri mari formate din diverse specii de rațe și gâște sălbatice, fiind de asemenea un important loc de iernat pentru cormoranul mic, gâsca cu gâtul roșu și codalb. prezentarea generală a sitului Teritoriul este foarte interesant din punct de vedere geologic, prezentând un adevărat mozaic format în principal dintr-o cuvertură de loess și calcare jurasice așezate pe un fundament de șisturi verzi. Toate acestea realizează un relief cu forme specifice și spectaculoase de poduri, turnuri sau peșteri în care cuibăresc anual până la 15 perechi de pietrar negru și o pereche rezidentă de buhă. Acolo unde solul este prezent, el este format din litosoluri subțiri pe care se dezvoltă o vegetație saxicolă, presărată cu specii rare și amenințate precum clopoțelul dobrogean, merinana, sâmbovina, mierluța, unghioara, lușca, scânteiuța bulbiferă, zambila moțată și cimbrișorul dobrogean. Tufărișurile sunt destul de slab reprezentate, făcând parte din structura pajiștilor sau găsindu-se izolat, pe suprafeţe restrânse, în zona malurilor nisipoase. Cele din pajiști sunt dominate de cătina roșie, alături de care se mai întâlnesc măceșul și sângerul. Tufărișurile de maluri nisipoase sunt diferenţiate în insule mici de-a lungul canalelor și braţelor Dunării, ajungând până la suprafaţa apei. Aici sunt prezente specii de sălcii și răchite, care au în stratul ierbos urzică, pelin negru, pălămidă, mur de miriște și cosițel. Se mai întâlnesc tufărișuri de salcâm pitic (amorfă), care au tendinţa să înlocuiască în mod invaziv asociaţiile native de sălcii. Zona Celea Mare-Valea lui Ene constituie una din rarele zone din țară în care este întâlnită asociația endemică cu sâmbovină, caracteristic fiind stratul arbustiv dominat de păliur, alături de care mai apar verigarul și iasomia. În toate aceste tufărișuri își ascund cuiburile un număr impresionant de mare de sfrâncioci roșiatici (până la 1300 de perechi) și sfrâncioci cu frunte neagră (120-130 de perechi), fiind totodată locul în care se opresc în timpul deplasărilor de pasaj muscarul gulerat și muscarul mic. Mai sunt prezente în aceste habitate și foarte multe păsări cântătoare ca frunzărița galbenă, pitulicea mică, privighetoarea roșcată, presura sură, silvia cu cap negru, cea de zăvoi, cea de câmp și cea mică, codo- 646 batura galbenă, ochiul boului și măcăleandrul. Tot aici, cucul își alege din cuiburile acestor specii pe acelea în care să-și depună propria pontă. Vegetația forestieră este reprezentată de păduri tipice de zăvoi care ocupă grindurile de mal, de prival și pe cele interioare, crescând pe un sol de tip aluvionar. Stratul arborilor este compus din plop alb, plop negru, ulm, frasin, stejar pedunculat, plesnitoare sau glădiţă, iar în stratul inferior domină piperul de baltă, ciorvana mare sau murul de miriște, acesta putând uneori să acopere complet solul. Stratul arbustiv este dezvoltat variabil, fiind compus din sânger, soc negru, alun, păducel și măceș. În astfel de habitate forestiere, care ocupă peste jumătate din suprafața sitului, cuibăresc 4-5 perechi de gaie neagră, o pereche rezidentă aici de codalb, până la trei perechi de acvilă mică, o pereche de șerpar, 2-3 perechi șorecar mare și până la zece perechi de uliu cu picioare scurte. Foarte multe ciocănitori din speciile de interes conservativ rezidente în acest sit își au aici locurile ideale de cuibărit, și presurile de grădină (până la 120 de perechi) și circa 300 de perechi de ciocârlie de pădure. Frecvent se întâlnesc turturica, porumbelul gulerat și grangurele. Situl este important și pentru populația de caprimulg pe care o conservă (110-120 de perechi), dar și pentru cea de dumbrăveancă (până la 130 de perechi), ambele fiind legate pentru reproducere de aceste habitate forestiere, în care ocupă lizierele. Pajiștile se întind pe doar 2% din suprafața sitului, fiind reprezentate de pajiști de luncă și pajiști de stepă. Pajiștile de luncă se găsesc în șesurile depresionare, pe grinduri interioare sau între pâlcuri de pădure și sunt dominate de iarba câmpului, firuță, păiuș de livadă și coada vulpii, alături de care se mai întâlnesc și șovarul, zâzania, lăsniciorul și lucerna galbenă. Pajiștile de stepă sunt mult mai sărace din punct de vedere al compoziţiei de plante și se întâlnesc pe șesurile depresionare mai înalte, aflându-se într-un continuu regres din cauza pășunatului. Sunt formate în principal din holeră, scaiul dracului, alior, pir gros sau traista ciobanului și sunt importante pentru ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan și fâsa de câmp, toate acestea fiind specii de interes conservativ european care cuibăresc într-un număr foarte mare în sit. Câteva perechi de pasărea ogorului sunt prezente în locurile aride cu porțiuni nisipoase și vegetație scundă, departe de locurile frecventate de oameni. Ecosistemele acvatice sunt bine reprezentate, ocupând circa 30% din suprafața sitului. Aici se unesc cele două brațe principale ale Dunării (Brațul Borcea și Dunărea Veche), cu un aspect de arc de cerc caracterizat de meandrări și despletiri care includ în interior ostroave și insule. Malurile mai înalte prezintă colonii însemnate de albinărel și lăstun de mal, dar și cuiburi izolate de dumbrăveancă și chiar de pupăză. În imediata apropiere a apei cuibăresc un număr impresionant de perechi de pescăraș albastru (150-160), care se hrănesc cu peștii mici ce se găsesc din belșug în apele sitului. La importanța sitului ca loc de cuibărire pentru toate aceste specii se adaugă și cea dată de poziția în cadrul rutelor de migrație ale răpitoarele diurne, dar și ale unor specii acvatice de interes comunitar cum sunt pelicanul comun și pescărușul mic. Impresionează în timpul migrațiilor numărul mare de berze albe și negre care pot fi văzute trecând prin sit (42000 exemplare și respectiv, 4000 de exemplare). Sunt observate anual în timpul pasajelor peste 2200 exemplare de viespar și erete de stuf, circa 5500 de acvile țipătoare mici, între 5000 și 9000 de șorecari comuni și până la 1200 de ulii păsărari. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului cu efecte negative asupra faunei de păsări: pășunatul/creșterea animalelor (dacă se face în perioada de reproducere în zonele de cuibărire), braconajul prin otrăvire și capcane (diminuează diversitatea și efectivele numerice ale unor specii de păsări din sit sau ale hranei acestora) și pescuitul (prin perturbarea locurilor de la malul apei în care se hrănesc sau cuibăresc anumite specii). În vecinătatea sitului sunt prezente comunități umane mari (ce au un impact mare asupra calității mediului, din cauza unui sistem deficitar de canalizare) și are loc cultivarea terenului care afectează păsările prin pesticidele și fertilizanții utilizați. adminiStrarea Sitului În sit sunt necesare următoarele dotări și amenajări pentru administrare și vizitare: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare, centru de vizitare/informare și puncte de informare, observatoare ornitologice, bariere pe unele drumuri care duc în zonele sensibile ale sitului, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km cheile bicazului - HĂŞMAŞ - ro Spa 0018 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Gheorgheni, Sândominic, Tulgheș. Județul Neamț: Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean, Dămuc. supraFaţa: 7.961 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 45‘ 5‘‘; Long. E 25° 47‘ 55‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1787 max., 683 min., 1260 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face pe DN12C (Bicaz-Gheorgheni) care traversează partea nordică a sitului sau pe DN12 (Miercurea CiucGheorgheni), cu continuare din Sândominic pe DJ125 până în orașul Bălan și Lacul Mesteacăn, de unde se poate urca pe mai multe drumuri forestiere sau pe marcaje turistice în partea sudică a sitului. Tot pe drumuri forestiere se poate intra în sit și din localităţile aflate în imediata vecinătate: Lacul Roșu, Bârnadu și Trei Fântâni. Pe calea ferată accesul se face din două direcţii: Brașov -Sf. Gheorghe-Miercurea Ciuc-Sândominic-Gheorgheni și Tg. Mureș-Deda-Topliţa-Gheorgheni-Sândominic. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Ieruncă (Bonasa bonasia) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Viespar (Pernis apivorus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus). importanţa sitului pentru Conservare Scopul desemnării sitului este protecţia și conservarea unei regiuni de munte cu habitate diverse de stâncării abrupte, păduri, cursuri de apă și un lac, care constituie un mediu favorabil pentru un număr de 19 specii de interes conservativ în spațiul european. Dintre acestea 12 sunt specii rezidente, cinci doar cuibăresc în sit, iar două sunt specii care trec doar în timpul pasajului. În sit sunt prezente cu efective cuibăritoare mari trei specii amenințate la nivelul Uniunii Europene: cocoșul de munte, ierunca și buha, ultima dintre ele atingând aici efective semnificative pe plan național. Important de menționat sunt și populațiile mari de minuniță, muscar gulerat, ciocănitoare de munte, dar și perechile cuibăritoare de șoim călător și acvilă de munte. Prezența Lacului Roșu în sit aduce în lista de păsări mai multe specii caracteristice habitatelor acvatice, cum sunt rațele de suprafață și scufundătoare, gâștele, stârcii, corcodeii și pescărușii, aproape toate utilizând lacul ca loc de staționare scurtă în timpul pasajelor. prezentarea generală a sitului Situl face parte din Carpaţii Orientali și este caracterizat de prezenţa calcarelor și a dolomitelor din care rezultă un relief relativ înalt (1600–1700 m) cu abrupturi și vârfuri semeţe izolate și chei adânci despicate de cursul râului Bicaz și unii afluenți ai acestuia (Bicăjel, Şugău, Lapoș și Cupaș), la care se adaugă întinse suprafețe de păduri și un lac. Relieful se desfășoară pe două trepte principale: una înaltă, cu altitudini de peste 1400 m, care cuprinde câteva vârfuri și una joasă. Aceasta din urmă este mult mai bine dezvoltată în partea de vest a sitului, unde apar și microformele de relief spectaculoase reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri și alveole. În anumite zone apar și acumulări de grohotiș rezultate în urma proceselor de dezagregare care afectează pereţii de calcar. Versantul vestic al Hășmașului Mare se prezintă sub forma unui abrupt calcaros, cu multe formaţiuni spectaculoase. Aceste habitate de stâncării constituie locul de cuibărit a trei răpitoare de interes comunitar pentru conservare, care sunt specii rezidente în acest sit: acvila de munte (1-2 perechi), șoimul călător (1-2 perechi) și buha. Aceasta din urmă caută pentru reproducere stâncăriile abrupte și pădurile bătrâne neumblate, populația de 9-12 perechi fiind semnificativă pe plan național și reliefând sălbăticia și gradul mare de integritate al habitatelor montane din acest sit. Stâncăriile mai sunt preferate pentru cuibărire și de către fluturașul de stâncă (20-40 de perechi), mierla de piatră (610 perechi), brumărița de stâncă (circa 30 de perechi), dar și de codroșul de munte, drepneaua neagră și drepneaua mare. Vegetaţia lemnoasă este alcătuită predominant din păduri de molid care cresc pe spodosoluri sau de păduri de fag în amestec cu molid și mai rar cu brad, dezvoltate pe molisoluri și cambisoluri. Spre zona de mai mică altitudine apar și făgetele dezvoltate pe soluri brune podzolite. În aceste păduri cuibăresc cele mai multe dintre speciile de păsări de interes conservativ european pentru care a fost desemnat situl, efectivele numerice ale acestor specii impresionând. Cele două specii galinacee protejate, cocoșul de munte și ierunca, sunt caracteristice pădurilor de molid, unde cuibăresc în efective de 12-17 perechi și respectiv 80-110 perechi. Aceste păsări preferă molidișurile mature și nu prea dese, cu strat subarbustiv bogat, format din afin negru și merișor, fiind deranjate de orice fel de intervenție umană (turism, activități silvice sau vânătoare). Tot în aceste păduri trăiesc și cele două bufnițe extrem de greu de observat datorită taliei mici și vieții ascunse pe care o duc: ciuvica și minunița. Ambele specii caută pentru cuibărit scorburi, rupturi de arbori sau cuiburi vechi de ciocănitoare. De remarcat este numărul mare de perechi cuibăritoare de minuniță din acest sit (19-21 de perechi). Tot dintre răpitoarele nocturne face parte și huhurezul mare, fiind reprezentat în sit prin 7-10 perechi rezidente care cuibăresc în pădurile mature întinse, formate în special din conifere, unde își amplasează cuibul în scorburi mari, trunchiuri groase rupte, cuiburi vechi ale altor păsări, dar și pe sol sau chiar în fisuri de stânci. Iarna se retrage spre pădurile de foioase de la periferia sitului unde este mai accesibilă hrana formată în principal din rozătoare dar și din reptile, broaște și păsări. În special în pădurile de foioase unde arboretele alternează cu pajiștile, cuibăresc până la 20 de perechi de viespar, care este oaspete de vară în acest sit, la fel ca și caprimulgul (3-8 perechi), ciocârlia de pădure (90-110 perechi), muscarul mic (60-80 perechi) și sfrânciocul roșiatic (80-120 perechi). Pădurile de conifere ale sitului abundă în păsări din specii comune, precum aușelul cu cap galben, mierla gulerată, pițigoiul de munte, pițigoiul cu creastă, pițigoiul de brădet, cojoaica de pădure, pitulicea fluierătoare, alunarul, pitulicea mică sau forfecuța. În tufărișurile de pe versanți se întâlnește presura de munte, iar pe cursurile de apă bogate în larve de insecte cuibăresc mierla de apă și codobatura de munte. Păsări frecvent întâlnite în pădurile de foioase sunt cinteza de pădure, porumbelul de scorbură, sturzul cântător, pitulicea mică, brumărița de pădure și scorțarul. Muscarul gulerat este o specie de interes comunitar pentru conservare care impresionează prin numărul mare de exemplare cuibăritoare în acest sit. Astfel, până la 2000 de perechi din această specie cuibăresc în scorburile pădurilor de foioase bogate în subarboret. Trei specii de ciocănitori de interes european pentru conservare au în sit populații rezidente: ciocănitoarea neagră (13-15 perechi), ghionoaia sură (circa cinci perechi) și ciocănitoarea de munte, ultima fiind reprezentată de un număr impresionant de exemplare cuibăritoare (până la 28 de perechi). Habitatul preferat al acestei ciocănitori este cel de păduri dese de molid în care caută pentru cuibărire arborii complet sau parțial uscați în care își sapă scorburile. Lacul Roșu este situat în amonte de Cheile Bicazului, fiind singurul lac de baraj natural din țară. El s-a format în anul 1837 prin blocarea râului Bicaz în urma deplasării gravitaţionale a unui pachet mare de roci. Are aproximativ 13 hectare și o adâncime maximă de 12,5 m, aflându-se în plin proces de succesiune. Acest ecosistem determină ca pe lista avifaunei sitului să fie și o specie acvatică cuibăritoare (rața mare), dar și multe alte specii care poposesc câteva zile pe lac în timpul pasajelor, așa cum o fac corcodelul mic, corcodelul mare și cel cu gât negru, rața mică, rața cu cap castaniu, rața moțată, rața sulițar, rața cârâitoare, pescărușul râzător și nagâțul. Pe lac au fost văzute și rare exemplare de ferestraș mare, rață sunătoare și chiar rață cu cap negru. Unul din drumurile de migrație peste Carpații Orientali ai gârliței mari trece chiar peste Lacul Roșu, câteva stoluri coborând pentru scurt timp pe acesta. Specii de interes conservativ european care migrează prin sit sunt șerparul (3-8 exemplare) și eretele de stuf (5-10 exemplare). activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile din sit care au impact negativ major asupra speciilor de păsări de interes european pentru conservare sunt: exploatarea forestieră (prin tăierea arborilor bătrâni și scorburoși), turismul necontrolat și recoltarea de ciuperci și fructe de pădure (prin deranjul provocat în habitate în care nu există trasee turistice sau recoltarea în perioadele de cuibărit). CHeiLe BiCazuLui - HăşmAş - RO sPA 0018 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI adminiStrarea Sitului Situl dispune în prezent de mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare și pentru orientare), dar care sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea lor. Are o clădire administrativă, zone împrejmuite, bariere care interzic accesul autovehiculelor, puncte de intrare, poteci și drumuri pentru vizitare, trasee turistice, un traseu tematic și un punct de informare. Sunt necesare puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere și pentru colectarea deșeurilor. 0 0.9 1,8 2,7 km 647 cheile dobrogei - ro Spa 0019 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Cogealac, Grădina, Mihail Kogălniceanu, Pantelimon, Siliștea, Săcele, Târgușor. Județul tulcea: Casimcea. supraFaţa: 10.929 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 31‘ 14‘‘; Long. E 28° 24‘ 32‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 200 max., 4 min., 86 med. CHeiLe DoBrogei - ro Spa 0019 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI 648 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl poate fi accesat de pe DN22 (E87), din dreptul localităților Gura Dobrogei sau Palazu Mic, pe traseele Gura Dobrogei-CasianCheia-Târgușor sau Gura Dobrogei-Târgușor-Cheia. O altă direcție de acces este dinspre sud, din localitatea Mihail Kogălniceanu, situată pe DN2A (E60), până în localitatea Târgușor, de unde se pot urma traseele descrise anterior. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete sur (Circus pygargus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Hoitar (Neophron percnopterus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Viespar (Pernis apivorus) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Gaie neagră (Milvus migrans). importanţa sitului pentru Conservare Cheile Dobrogei prezintă o importanţă deosebită prin cele 42 de specii de păsări de interes european pentru conservare prezente aici. Zona oferă excelente condiții de cuibărit și hrană pentru specii precum pasărea ogorului, vânturelul de seară, caprimulgul, dumbrăveanca, ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, ciocârlia de pădure, fâsa de câmp, presura de grădină și pietrarul negru. Deși aici cuibăresc populații semnificative de păsări răpitoare diurne precum șerparul, șorecarul mare, uliul cu picioare scurte sau vânturelul de seară, totuși importanța mare a sitului în conservarea speciilor din acest grup de păsări rezultă din amplasarea lui pe rutele lor de migrație care în această regiune a Dobrogei suferă o puternică îngustare, ce are ca rezultat o concentrare a efectivelor numerice. Aceasta determină ca prin sit să treacă în timpul pasajelor un număr de 18 specii de răpitoare, unele dintre ele având efective semnificative, precum viesparul, acvila țipătoare mică, vânturelul de seară, eretele de stuf, eretele sur, gaia neagră, șorecarul mare, codalbul, șerparul sau șoimul dunărean. Zona este importantă și pentru pasajul berzelor, în timpul migrației fiind observate până la 10000 de exemplare. Întinsele zone de culturi agricole care acoperă peste jumătate din suprafața sitului determină ca aici să ierneze câteva mii de gârlițe mari împreună cu circa 2000 de gâște cu gât roșu. Zona este un important cartier de iernare și pentru șoimul de iarnă. prezentarea generală a sitului Cheile Dobrogei prezintă o importanţă știinţifică deosebită prin flora și fauna bogată și variată și prin numărul mare de specii rare, atât pentru Dobrogea, cât și pentru România, aici fiind prezent și cel mai bogat punct fosilifer cu faună jurasică din întreg podișul Casimcei. Cheile Dobrogei sunt situate în cea mai veche unitate geologică din România (Podișul Casimcei), care reprezintă o zonă întinsă de stepă și silvostepă situată pe substrat mixt format din șisturi verzi peste care se suprapun calcare recifale. Acestea din urmă formează un relief ruiniform ce include canioane, diferite forme carstice precum turnuri, coloane și văi care sunt mărginite de stânci în formă cilindrică, formând astfel un peisaj unic pentru România. Sunt prezente circa 15 peșteri, două dintre ele fiind de importanță internațională. Aceste cavități în calcare sunt utilizate de perechile rezidente de buhă pentru amplasarea cuiburilor. Datorită configurației sale geologice, Cheile Dobrogei constituie un reper ușor de identificat de către păsări în timpul migrației. Prin sit trece în timpul pasajelor un număr de 18 specii de răpitoare, unele dintre ele având efective numerice semnificative, precum viesparul (1500-3000 de exemplare), acvila țipătoare mică (200-400 de exemplare), vânturelul de seară și eretele de stuf (fiecare cu câte 200-300 de exemplare), eretele sur (120-130 de exemplare) și șorecarul mare (circa 40 exemplare). Printre rarități se remarcă vulturul hoitar, o specie critic periclitată care nu mai are efective cuibăritoare la noi în țară, dar din care se pot vedea accidental exemplare eratice în căutare de hrană. O altă specie periclitată în tot spațiul european este și acvila de câmp, care se poate vedea în trecere în număr de până la zece indivizi în timpul pasajelor. Zona este traversată și de efective importante de barză albă (până la 10000 de exemplare), dar și de ciovlică ruginie, muscar mic, muscar gulerat, cocor, pasărea ogorului și cristel de câmp. Culturile agricole care se întind pe mai mult de jumătate din suprafața sitului sunt utilizate ca locuri de hrănire în timpul pasajelor și în timpul iernii de către cârduri de până la 2000 de exemplare de gâscă cu gât roșu, amestecate cu mai multe mii de gârlițe mari. Zona reprezintă cartier de iernare și pentru 12-15 de exemplare de șoim de iarnă. Situl este deosebit de valoros prin cele cinci tipuri de ecosisteme și anume tufărișuri, păduri, pajiști, râuri și stâncării, care au o importanţă floristică deosebită dată de prezenţa speciilor de interes comunitar precum clopoţelul dobrogean, vineţele și merinană (taxoni amenințați la nivel european) și de prezenţa multor specii periclitate în țara noastră, cum ar fi cosacii, brândușa trifilă, volbura lineată, cununiţa de calcar, scânteiuţa bulbiferă, brândușa aurie și zambila. Climatul temperat continental predominant arid este caracterizat de mai multe zile tropicale și secete frecvente și determină ca în zonele stâncoase de pe vârfurile dealurilor să fie prezente condiții de semideșert, în timp ce pe mai mult de 40% din suprafața sitului se dezvoltă o vegetație caracteristică stepei de loess și stepei petrofile. Dintre speciile care formează vegetaţia ierboasă pe loess amintim bărboasa, păiușul stepic, firuţa, năgara, iarba de sadină, rostogolul, vârtejul-pământului, ochiul lupului, sparceta, pelinul, iarba câinelui, sugărelul alb, coroniștea, laptele-cucului, mărgica, timofti- în aceste zone se întâlnesc și tufărișurile formate din specii mediteraneene, pontice și balcanice, iubitoare de căldură și substrat calcaros precum iasomia, cărpiniţa, scumpia, mojdreanul, avrămeasa, sparanghelul, ulmul pitic, flocoșelele, vișinul turcesc și migdalul pitic. Habitatul de tufărișuri este preferat pentru cuibărit de către sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, silvia de zăvoi, privighetoarea roșiatică, silvia cu cap negru, mărăcinarul negru și silvia de câmp. Vegetaţia forestieră este reprezentată prin păduri submeditareene de stejar pufos cu cărpiniţă, mojdrean, scumpie, arţar tătărăsc și păr pădureţ, având în stratul ierbos bujor de pădure, sparanghel și trepădătoare, alături de multe alte specii. Deși ocupă numai 4% din suprafața sitului, aceste păduri oferă condiții foarte bune de cuibărit și hrană speciilor de păsări răpitoare de interes comunitar: uliul cu picioare scurte (7-12 perechi), vânturelul de seară (17-23 de perechi), acvila țipătoare mică (o pereche), acvila mică (1-3 perechi), șorecarul mare (10-12 perechi), viesparul (2-4 perechi) și gaia neagră (o pereche). Este foarte probabil ca în această zonă să cuibărească și șoimul dunărean, specie care este în declin numeric drastic la nivel național, cunoscându-se în prezent doar câteva perechi cuibăritoare în toată țara. Cele 3-5 perechi de șerpar găsesc o ofertă trofică bogată în habitatele deschise și aride, formată în principal din șopârla de stepă, gușterul vărgat, șopârla de câmp, gușterul verde și șarpele balaur. Habitatele de pădure sunt și teritoriile perechilor rezidente de ciocănitoare neagră, ghionoaie sură, ciocănitoare de stejar și ciocănitoare de grădină, dar și pentru presura de grădină, dumbrăveancă și caprimulg, toate acestea fiind specii protejate în spațiul european. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului și manifestă un impact negativ asupra speciilor pentru care a fost desemnat acesta: turismul neorganizat (are loc în special în zilele de sărbătoare națională și are un impact major asupra unor specii de păsări cuibăritoare), cariera de exploatare de șisturi verzi (influențează mai ales prin poluarea cu pulberi și zgo- mot, îndepărtând păsările), pășunatul (activitate prezentă în zonă cu impact asupra avifaunei cuibăritoare pe sol). În vecinătatea și în interiorul sitului sunt propuse spre instalare 211 turbine eoliene (14 parcuri eoliene), care vor avea un impact major asupra speciilor de păsări reducându-le habitatul de cuibărit și hrănire și producând mortalități însemnate în perioada de migrație. adminiStrarea Sitului Situl are spații administrative, un panou de avertizare aflat la ieșirea din Rezervaţia Cheia din interiorul sitului, puncte de informare la sediile a zece primării aflate pe raza sitului, poteci/ drumuri pentru vizitare, mai multe puncte de intrare în sit și amenajări pentru colectarea deșeurilor amplasate în comunitățile locale. Sunt necesare panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, amenajări pentru observare și supraveghere, bariere, trasee turistice și trasee tematice. 0 1 2 cheile dobrogei - ro Spa 0019 ca de stepă, cioroiul, buruiana surpăturii, ciuleiul și molotrul. Tot aici se consideră că vegetează și cea mai mare populaţie de bujor de stepă din România. Aceste ierburi ascund cuiburile unor specii de interes european pentru conservare care se evidențiază prin numărul mare de exemplare cuibăritoare: 12002000 perechi de ciocârlie de Bărăgan, 2000-5000 de perechi de ciocârlie de stol și 300-400 perechi de fâsă de câmp. Zonele mai nisipoase sunt teritorii de cuibărit pentru 25-35 de perechi de pasărea ogorului. Stepa petrofilă, având o foarte mare valoare conservativă, este formată de păiușul dobrogean, jaleșul, cinci degete, miliţeaua dobrogeană, garofiţa pitică de stâncă, merinană, lușca ambiguă, urechelniţă, bărbișoara și iarbă grasă. În astfel de habitate cuibăresc pietrarul sur și codroșul de munte, dar și mai rar întâlnitul pietrar răsăritean. Specia de interes european pentru conservare, pietrarul negru, se remarcă prin numărul mare de perechi cuibăritoare în acest sit (70-80), care își aleg teritoriile de cuibărit în locurile unde există pietre, râpe sau faleze înalte de stâncă, dar și tufe mici și buruieni formate din păducel, porumbar, măceș, lemn câinesc și păr pădureţ. Tot 3 km 649 cheile nerei - beuŞniţa - ro Spa 0020 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Caraş-Severin: Anina, Bozovici, Ciclova Română, Cărbunari, Dalboșeț, Lăpușnicu Mare, Oravița, Sasca Montană, Şopotu Nou. supraFaţa: 40.422 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 56‘ 18‘‘; Long. E 21° 49‘ 56‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului altitudinea: 1162 max., 152 min., 597 med. CHeiLe nerei - beuşnIţa - ro Spa 0020 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN57B, care străbate situl prin partea sa nordică între Oravița și Bozovici, și DJ571C, care mărginește în partea vestică situl, între localitățile Oravița, Ciclova Română, Socolari și Potoc. Din aceste artere rutiere există numeroase drumuri locale și forestiere care intră în sit. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Buhă mare (Bubo bubo) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria). importanţa sitului pentru Conservare Situl este localizat în partea de SV a României și împreună cu ariile învecinate, care sunt la fel de ample, realizează o rețea de protecție a biodiversității de mari dimensiuni din această parte a țării. Relieful carstic al sitului este modelat de râul Nera și formează un ecosistem ce asigură condiții optime de hrănire și 650 cuibărire pentru 124 specii de păsări caracteristice habitatelor forestiere, stâncoase, pajiștilor și terenurilor deschise. Habitatele foarte bine conservate și impactul antropic de mică amploare permit existența acestei avifaune bogate, din care 28 de specii sunt de interes comunitar. Situl are întinse păduri bătrâne de fag, pășuni și fâneţe semi-naturale, chei și zone stâncoase, care adăpostesc cele mai însemnate efective cuibăritoare de șoim călător din țară și respectiv populaţii foarte importante de buhă, acvilă țipătoare mică și viespar. Efective importante dezvoltă în sit și alte specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene precum acvila de munte, șerparul, caprimulgul, ciocănitoarea cu spate alb, ghionoaia sură, silvia porumbacă, muscarul mic și presura de grădină. Pajiștile susţin un efectiv important de cristel de câmp și servesc ca zonă de hrănire pentru răpitoare. În partea estică și vestică a sitului, pe câmpurile deschise din valea Nerei, se găsesc densităţi remarcabile de presură de grădină, iar în partea vestică cuibăresc și dumbrăvencele. prezentarea generală a sitului Situl se găsește pe teritoriul Munților Aninei, care sunt formați din calcare și roci sedimentare, calcare metamorfozate, șisturi cristaline și roci eruptive. Suprafețele masive de calcare reprezintă cel mai mare depozit compact de calcare din România, care a fost modelat în timp de apele Nerei, formându-se astfel un sector de chei lung de 20 km. Relieful urmea- ză structura geologică și este alcătuit dintr-o succesiune de culmi și văi paralele, între care se interpun întinse podișuri carstificate. În perimetrul sitului altitudinea variază între 90 și 1162 m. În zonele de platou și culmi se întâlnesc frecvent avene și peșteri fosile sau active în diferite stadii evolutive. Toate aceste trăsături geomorfologice, la care se adaugă poziţia sitului la adăpostul arcului carpatic și importantele influenţe climatice submediteraneene, diferențiază situl de cele învecinate și îi asigură importanța în conservarea unei biodiversități bogate. Masivitatea și izolarea de orice intervenție umană a calcarelor este reflectată în numărul mare de cuiburi de șoim călător (9-11) și de acvilă de munte (2-3), care fac din sit o zonă cheie pentru conservarea acestor specii în România. Cele două specii de răpitoare cuibăresc pe polițe- le stâncoase din afara traseelor de escaladă, hrănindu-se în special din terenurile deschise învecinate. Cu un număr mare de perechi cuibăritoare (4-6) se găsește în sit și un alt prădător de talie mare, buha, care de asemenea își alege pentru reproducere teritoriile împădurire cu stâncării care sunt izolate de orice prezență umană. Această specie, împreună cu acvila de munte, sunt rezidente în sit. Stâncile de calcar sunt populate și de mierla de piatră și fluturașul de stâncă. În fisuri sau polițe stâncoase și sub plafonul unor mici grote cuibăresc două specii rare în restul țării, lăstunul de stâncă și rândunica roșcată. Zonele de calcare sunt și habitat de reproducere pentru corb, drepnea mare, drepnea neagră, codroș de munte și pietrar sur. Câteva perechi de vânturel roșu preferă să își amplaseze cuibul pe polițe stâncoase sau în deschiderea unor grote mici. Un procent mare din suprafața sitului (88%) este acoperit de păduri în compoziția cărora se resimte influența climatică submediteraneană și care astfel sunt diferențiate în mai multe subetaje. La cea mai mică altitudine se găsesc pădurile de cer și gârniță care au fost parțial defrișate, în locul lor instalându-se pajiști xerofile și tufărișuri xerotermofile. Pădurile de gorun formează o bandă îngustă și fragmentată întâlnită pe platouri și pante însorite, iar pe văi și pante umbrite gorunul se amestecă cu cărpinița. Subetajul pădurilor de gorun și fag este caracterizat prin alternanța între făgetele de pe versanții umbriți și gorunetele de pe platouri și pantele însorite. Subetajul pădurilor de fag este cel mai bine reprezentat, făgetele fiind pure sau amestecate cu carpen. Toate aceste păduri întinse pe suprafețe mari sunt habitatul pentru numeroase specii de păsări, foarte multe dintre ele fiind de interes comunitar pentru conservare sau chiar amenințate la nivelul Uniunii Europene sau la nivel global. Depărtarea de așezările umane a permis mai multor perechi de păsări răpitoare să cuibărească anual în acest sit, precum viesparul (2540 de perechi), acvila țipătoare mică (5-8 perechi) și acvila mică (2-4 perechi). Ultimele două specii aleg să-și amplaseze cuibul în păduri mature, cu copaci mari și coronamente bogate, intercalate cu pajiști și/sau terenuri agricole cu plante nu prea înalte, unde pot vâna hrana preferată formată în special din mamifere dar și din păsări și chiar reptile. Diversitatea de 12 specii a faunei de reptile, cum sunt gușterul, șopârla se întâlnesc frecvent în pădurile din sit sunt porumbelul de scorbură și cel gulerat, cucul, turturica și mai multe specii de păsări cântătoare precum brumărița de pădure, codroșul de pădure, măcăleandrul, privighetoarea de zăvoi și cea roșcată, aușelul cu cap galben, ochiul boului, mierla neagră, sturzul cântător, cocoșarul, țicleanul, silvia cu cap negru, cea de zăvoi și cea de câmp, silvia mică, frunzărița galbenă și cea cenușie, pitulicea mică, cea sfârâitoare și cea fluierătoare, muscarul sur, pițigoiul de livadă, cel mare, albastru sau cel sur, cinteza de pădure, florintele, botgrosul, mugurarul, cănărașul, câneparul, sticletele, presura de munte, capîntortura și presura bărboasă. Poienile dintre păduri pe care sunt instalate pajiști utilizate în special ca fânețe, adăpostesc un număr de 10-15 perechi de cristel de câmp, alături de care se mai întâlnesc multe exemplare de prepeliță, ciocârlie de câmp, codobatură galbenă și codobatură albă. Tot aici vânează până la cinci perechi de dumbrăveancă ce cuibăresc în lizierele pădurilor aflate în vestul sitului. Tufărișurile din aceste habitate sunt ocupate de un număr mare de sfrâncioci roșiatici (până la 1500 de cuiburi), dar și de sfrâncioc cu frunte neagră, presură sură, silvie porumbacă, mărăcinar mare și mărăcinar negru. Rețeaua hidrografică este formată de râul Nera și câțiva afluenți, la care se adaugă Lacul Ochiul Beiului și Lacul Dracului, care s-a format prin prăbușirea bolții unei peșteri. Râul Nera are o ihtiofaună formată din 31 de specii de pești, fiind în legătură permanentă cu ihtiofauna Dunării. Fâsa mare este una dintre raritățile acestei faune acvatice, fiind un relict terțiar al Europei, nemaiîntâlnit în alt râu din țara noastră. Malurile pietroase ale Nerei sunt căutate de fluierarul de munte iar cele mâloase de către pescărelul albastru, care își sapă cuibul în acestea. Tot specii care însoțesc cursurile de apă sunt și codobatura de munte, fluierarul de zăvoi și mierla de apă. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au pășunatul (dacă se intră cu turmele în pădure) și braconajul prin otrăvire sau cu capcane (cu efecte în special la nivelul speciilor de răpitoare diurne). adminiStrarea Sitului Situl are spații administrative în Oravița, la sediul Administrației Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița, panouri de informare și panouri pentru orientare cu hărţi, un centru de vizitare/informare și un punct de informare în Comuna Sasca Montană, sat Comuna Română, bariere pentru restricționarea accesului cu autovehicule, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, un număr de zece trasee turistice, un loc de campare special amenajat cu vetre de foc, iar în comunitățile locale din raza sitului există amenajări pentru colectarea deșeurilor. Sitului îi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, amenajări pentru observare/supraveghere și trasee tematice. 0 1 2 cheile nerei - beuşnIţa - ro Spa 0020 de câmp, cea de ziduri și cea de munte, năpârca, șarpele de casă și cel de apă, șarpele lui Esculap, șarpele rău, șarpele de alun, vipera cu corn și vipera comună, este principala ofertă trofică a celor 5-8 perechi cuibăritoare de șerpar. Tabloul de specii răpitoare al sitului este întregit de uliul porumbar, uliul păsărar, șoimul rândunelelor, șorecarul comun și șorecarul încălțat. Acesta din urmă coboară din nordul continentului pentru a ierna la noi. Tot specii de pasaj în sit sunt și eretele de stuf și eretele sur, iar în fiecare an un număr de maxim 4 exemplare de erete vânăt rămân să ierneze în zonele mai joase ale sitului. Alte specii de interes comunitar care cuibăresc în număr mare în pădurile din sit sunt ierunca, muscarul mic, caprimulgul, ciocârlia de pădure, huhurezul mare, presura de grădină și muscarul gulerat, la acesta din urmă numărul de perechi cuibăritoare ajungând la 16000. Tot în număr mare sunt prezente și cele cinci ciocănitori protejate în spațiul european: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar, de grădini și cea cu spate alb. Alte specii care 3 km 651 ciocĂNEŞTI - Dunăre - ro Spa 0021 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Călăraşi: Ciocănești. supraFaţa: 904 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 28 max., 0 min., 13 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 9‘ 55‘‘; Long. E 27° 4‘ 15‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Stepa Câmpiei Române CioCăneşti - dunăRe - RO sPA 0021 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din localitatea Ciocănești, aflată pe DN31 (Călărași-Olteniţa), un drum pietruit coboară spre complexul piscicol, ajungând până la malul Dunării. Pe ostrovul Ciocănești se poate ajunge cu ambarcațiuni. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Stârc galben (Ardeola ralloides) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax). importanţa sitului pentru Conservare Situl oferă loc de hrănire și odihnă în timpul pasajelor, al iernării și reproducere pentru mai mult de 160 de specii de păsări, majoritatea acvatice, dintre care 27 sunt de interes comunitar pentru conservare. Situl include o fermă piscicolă profilată pe producerea de puiet de pește care este înconjurată de suprafețe de pășuni, culturi agricole și pâlcuri de păduri. Cursul Dunării și insulele greu accesibile oferă adăpost și liniște pentru multe specii de păsări acvatice. În sit cuibăresc populații semnificative de stârc pitic, buhai de baltă, piciorong, prundăraș de sărătură, chiră mică, rață roșie și cresteț pestriț. Importanța sitului crește foarte mult în perioada de migrație a păsărilor, când este utilizat pentru odihnă și hrănire de un număr foarte mare de exemplare de pelican creț, stârc de noapte și galben, barză albă, egretă mică și mare, piciorong, ciocîntors, chirighiță nea- 0 652 1 2 3 km gră, cormoran pitic, bătăuș, chiră de baltă etc. De asemenea sunt prezente mii de rațe și gâște din cele mai diverse specii, dintre care se remarcă rața roșie și gâsca cu gât negru, care sunt periclitate la nivel european. prezentarea generală a sitului Situl include o amenajare piscicolă, însă cea mare parte a sa este ocupată de habitatele acvatice ale Dunării, care includ și câteva ostroave. Poziţionarea sitului în extremitatea sudică a Câmpiei Române face ca aici să fie prezentă o climă continental-excesivă, cu veri foarte călduroase și toamne lungi favorabile cuibăritului și pasajelor multor specii de păsări. Habitatele acvatice sunt frecventate de specii care cuibăresc aici sau în rezervația naturală Sreberna, aflată pe malul bulgăresc în dreptul acestui sit. Până la 500 de perechi de cormorani mari și uneori și 10-30 de perechi de pelicani creți care cuibăresc în această rezervație vin zilnic să se hrănească în situl de pe teritoriul țării noastre. În întinderile de stuf ale sitului cuibăresc stârcul pitic și buhaiul de baltă, iar pe ostroave se formează colonii de piciorong (12-32 de perechi), prundăraș de sărătură (3-6 perechi), chiră mică (12-50 de perechi) și circa 2000 de perechi de pescăruș râzător. După terminarea perioadei de cuibărit în alte zone ale țării, habitatele acestui sit sunt căutate de foarte multe specii care vin aici cu efective mari, precum stârcul de noapte, cel galben sau cel purpuriu, barza albă, egreta mică și cea mare, țigănușul, lopătarul, dar și păsări de țărm ca bătăușul, fluierarul de mlaștină, ciocîntorsul, piciorongul și prundărașul de sărătură. Se remarcă de asemenea foarte multe specii de rațe care au efective foarte mari, așa cum sunt rața mare, rața mică, rața cu cap castaniu sau călifarul alb. În drum spre cartierele de iernare apar până la 32 de lebede de iarnă, uneori rămânând să ierneze aici. Fertilitatea ridicată a cernoziomurilor și a solurilor aluviale explică caracterul predominant cerealier al agriculturii care se practică pe 18% din suprafaţa sitului și care atrage cârduri mari de gâște și gârlițe iarna sau în timpul pasajelor. Până la 130 de gâște cu gât roșu se hrănesc pe aceste culturi și se retrag apoi pentru odihnă în habitatele acvatice ale sitului. În Lunca Dunării și pe ostroave există zăvoaie cu salcie albă și plop alb având în stratul ierbos mur de miriște, iar pe malurile foarte înalte sunt prezente păduri ripariene de stejar pedunculat, velniș, ulm de câmp și frasin de câmp. Tot aici se întâlnesc și pâlcuri de pădure aluvială cu arin negru și frasin, împreună toate aceste habitate forestiere reprezentând 24% din suprafața sitului. În ele se întâlnesc frecvent liane precum viţa de vie sălbatică, iedera, hameiul, curpenul de pădure și plesnitoarea, care formează ascunzișuri pentru cuiburile mai multor specii de silvii, pițigoi, presuri, pitulici, frunzărițe și sturzi. Arborii uscați sunt locuri de odihnă căutate de cormoranii mari și mici, stârcii cenușii, dar și de către egretele mari și mici. Toate speciile de păsări din sit valorifică oferta trofică diversă care este reprezentată atât de puietul de pește din crescătorie, cât și de cele 65 de specii de pești și șapte de herpetofaună. De asemenea sunt prezente în densități foarte mari nevertebrate acvatice din diverse grupuri sistematice (gândaci, libelule, melci, scoici, viermi și crustacee). aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului și au efecte negative asupra păsărilor: turismul necontrolat (activitate practicată în mod ocazional care deranjează păsările mai ales în perioadele de cuibărit), drenarea apei (a afectat drastic populațiile multor specii de păsări de apă, diminuându-le efectivele cuibăritoare), pescuitul (activitate cu impact asupra păsărilor prin deranjarea locurilor de hrănire și cuibărire), braconajul (acțiune ilegală ce reprezintă o cauză a diminuării diversității și numărului unor specii de păsări), recoltarea stufului (în perioada de reproducere și cuibărit). adminiStrarea Sitului În prezent situl dispune de puncte de intrare și de poteci/ drumuri pentru vizitare, fiind necesare panouri de avertizare/ atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, puncte de informare în comunitățile aflate în vecinătate, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, trasee tematice, locuri de campare dotate cu amenajări pentru colectarea deșeurilor. comana - ro Spa 0022 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Giurgiu: Băneasa, Colibași, Comana, Călugăreni, Gostinari, Greaca, Hotarele, Izvoarele, Mihai Bravu, Prundu, Singureni. Județul Călărași: Căscioarele. supraFaţa: 24.956 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 104 max., 13 min., 73 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 8‘ 24‘‘; Long. E 26° 10‘ 37‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române, Stepa Câmpiei Române Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Gușă vânătă (Luscinia svecica) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Viespar (Pernis apivorus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax). CoMana - ro Spa 0022 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Prin extremitatea vestică a sitului trece DN5 (București-Giurgiu), iar DJ411 constituie limita nordică a acestuia între Singureni și Comana. Dacă se urmează DJ603 se poate traversa pădurea Comana mergând din localitatea cu același nume spre localitatea Mihai Bravu. În zona lacurilor Măgura se poate ajunge din DN41, acest drum străbătând partea sud-estică a sitului între Prundu și Băneasa. Accesul în sit se poate face și cu trenul, pe ruta București-Comana-Giurgiu, cu coborâre în stațiile Comana, Vlad Țepeș sau Mihai Bravu. mic. Datorită gradului mare de conservare al habitatului forestier, situl se remarcă și prin numărul mare de perechi cuibăritoare din 12 specii de păsări protejate în spațiul european. prezentarea generală a sitului Situl face parte din Câmpia Teleormanului, situată în Câmpia Româna, având un relief caracteristic de câmpie plană cu ușoare denivelări formate prin săparea albiilor râurilor Argeș, Neajlov și a afluenților acestora. Zona este caracterizată de câmpii joase cu văi puțin adânci care se termină cu limane fluviatile. Prin fenomene de tasare s-au format microdepresiuni în care se acumulează apa din precipitații rezultând băltiri. Habitate acvatice cu apă stătătoare se mai află în cadrul complexului Zboiu-Măgura și al fermei piscicole Comana, însă cea mai mare întindere o are Balta Comana, care are aspectul unei delte cu ochiuri de apă, braţe, grinduri și suprafețe foarte mari acoperite de stuf. Balta este un bazin eutrof în mare măsură colmatat de aluviunile transportate de Neajlov, ecosistemele acvatice de aici fiind considerate a treia zonă umedă ca importanță pentru păsări din sudul țării. Datorită adâncimii mici a apei vegetația este abundentă, stufărișurile ocupând aproape 75% din suprafața bălții. Impresionează aici numărul foarte mare de stârci pitici, care ajunge până la 600 de perechi cuibăritoare, dar și al exemplarelor de gușă-vânătă. Această foarte rară și extrem de ascunsă pasăre cântătoare insectivoră are în acest sit un număr foarte mare de perechi (40-50) care cuibăresc în zonele de mlaștini cu stuf în care vegetația nu este prea deasă, fiind prezente și alte plante acvatice, inclusiv sălcii sau tufe de răchită. În întinderile de stuf cuibăresc și 16-20 de perechi de buhai de baltă, 40-50 de perechi de stârc purpuriu, 8-10 perechi de erete de stuf și mai multe perechi de pițigoi de stuf și boicuși. În porțiunea din amonte s-au format câteva insule (grinduri). Acestea, împreună cu malurile mlăștinoase care sunt ferite de accesul uman și chiar plaurii formați de vegetația natantă, sunt folosite pentru instalarea coloniilor de către perechile de ciocîntors, piciorong, chiră de baltă și chirighița cu obraz alb. Cea din urmă specie are în fiecare an între 800 și 1000 de perechi cuibăritoare în acest sit. Tot cui- băritoare în zonele umede sunt și rața roșie (până la 100 de perechi), rața mare, lișița, rața cu cap castaniu, găinușa de baltă, rața pestriță, pescărelul albastru (20-30 de perechi) alături de mai multe specii de lăcari și greușei. În smârcurile din jurul bălții cuibărește codobatura galbenă, alături de un număr impresionant de perechi de cresteț cenușiu (100-120) și cresteț pestriț (60-80). Formaţiuni vegetale ierboase sunt prezente sub formă de pajiști xerice fragmentate la marginile pădurilor și în rariști, fiind formate din asociații de păiuș stepic și colilie. Pe terenurile pășunate intensiv apar asociaţii vegetale specifice pajiștilor afectate de suprapășunat, formate din bărboasă, pelin și firuță. În zona aluvială apar pajiști umede de iarba câmpului și coada vulpii, iar pe terenurile sărăturate dintre Comana și Grădiștea sunt frecvente asociaţiile vegetale halofile formate din iarbă de sărătură. Toate aceste tipuri de importanţa sitului pentru Conservare Situl se află la limita dintre silvostepă și stepă, incluzând Balta Comana care s-a format la vărsarea Neajlovului în Argeș, dar și rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. Este prezent un mozaic de habitate acvatice și terestre care au o structură naturală foarte bine conservată, asigurând astfel condiții optime pentru cel puțin 150 de specii de păsări caracteristice zonelor acvatice, de păduri, pășuni și terenuri pe care se practică o agricultură extensivă. Dintre acestea, 45 sunt specii de importanță comunitară pentru conservare. Prin habitatele sale acvatice, zona este importantă pentru cuibăritul mai multor specii cum sunt stârcul pitic, buhaiul de baltă, stârcul de noapte, stârcul purpuriu, rața roșie, eretele de stuf, gușa vânătă, chirighița cu obraz alb, crestețul cenușiu, piciorongul și ciocîntorsul. În timpul iernii, bălțile de la Comana oferă un excelent habitat de repaos și hrănire pentru foarte multe specii și exemplare de rațe și gâște. Situl este deosebit de important în perioada de migrație pentru următoarele specii: chirighiță cu obraz alb, bătăuș, chirighița neagră, țigănuș, egretă mare și cea mică, piciorong, ciocîntors, ciovlică ruginie, fluierar de mlaștină, ciuf de câmp și cormoran 653 comana - ro Spa 0022 pajiști ocupă 12% din suprafața sitului și au un rol deosebit în înmulțirea cristelului de câmp, specie care are în sit o populație de 30-40 de perechi. Acest cristel cuibărește în vegetația înaltă din lunci și chiar în culturile agricole care ocupă în sit peste 35% din suprafață. După recoltarea culturilor, cristeii se retrag în pârloage și ierburi cu tufărișuri, care sunt importante și pentru cuibăritul altor specii de importanță comunitară pentru conservare precum sunt sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră și silvia porumbacă. Pădurile din sit sunt formate din diverse esențe, dominante fiind speciile de stejar, pe lângă care se pot observa toate speciile autohtone de frasin, cele trei specii de tei din România, patru specii de ulm, carpen, jugastru și arţar tătăresc. Dintre stejari sunt prezente șapte specii, cele mai frecvent întâlnite fiind stejarul pufos, stejarul brumăriu și cerul. În stratul ierbos al acestor păduri se întâlnesc și specii rare sau protejate cum sunt bujorul românesc, ghimpele, limba șarpelui, mărgăritarul, stânjenelul pestriţ, gura lupului, vinariţa, barba-împăratului, frăsinelul, coada-șobolanului, gemănarița și stupinița. În zona malurilor cu apă freatică, la adâncime mică, apar păduri de frasin de luncă care e însoţit frecvent de ulm de câmp, jugastru, sânger, porumbar, păducel și mur de pădure, având în stratul ierbos ciuboţica cucului, pecetea lui Solomon, turiţă mare, rogoz sau gălbioară. Aceste păduri de luncă sunt deosebit de importante pentru reglarea microclimatului din întreaga zonă. Toate habitatele forestiere din sit se află într-o stare bună de conservare și sunt prezente pe 32% din suprafața acestuia, fiind extrem de importante pentru speciile de răpitoare de zi protejate în spațiul european precum viesparul (10-12 perechi), acvila țipătoare mică (6-8 perechi), uliul cu picioare scurte (2-4 perechi) sau șerparu(1-2 perechi), dar și pentru cuibăritul uliului păsărar, uliului porumbar, al șorecarului comun și al șoimului rândunelelor. În apropierea unor cursuri de apă sau a lacurilor care sunt lângă păduri cu arbori bătrâni și înalți, departe de orice intervenție umană, își fac cuiburile pe care le folosesc mulți ani la rând cele 1-3 perechi de barză neagră. Alte specii de interes comunitar pentru conservare dependente de habitatul forestier sunt presura de grădină, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia sură, ciocănitoarea de grădină, caprimulgul, muscarul gulerat, și ciocârlia de pădure. Importanța pentru conservarea a acestui sit este mult amplificată în perioada pasajelor de primăvară și toamnă. Atunci poposesc stoluri mari de păsări de țărm în special pe habitatele acvatice ale complexelor piscicole, care au apă mică în această perioadă sau sunt chiar golite, mâlul bogat în nevertebrate fiind accesibil păsărilor. Se remarcă în acele zile numărul mare de ciocîntors (până la 1300 de exemplare), bătăuș (3000-4000 de exemplare), fluierar de mlaștină (până la 1.000 de exemplare), ciovlică ruginie (20-50 de exemplare), dar și de stârci precum țigănușul (750-1000 de exemplare), lopătarul (150-200 exemplare), egreta mică (300-500 de exemplare), stârcul de noapte (200-300 de exemplare), stârcul galben (până la 1.000 de exemplare) și egreta mare (230-400 de exemplare). Pe întinderile de apă se hrănesc în timpul pasajelor până la 8000 de exemplare de chirighiță cu obraz alb și până la 3000 de exemplare de chirighiță neagră. Cormoranii mici vin în număr mare (500-800 de exemplare), atrași fiind de bogăția de pește a acestor ecosisteme, în special a complexelor piscicole. Până la 50 de cormorani mici rămân chiar să ierneze în sit, alături de cârduri mari de gârlițe și stoluri de mii de rațe din mai multe specii. Tot în pasaj este observată gaia neagră și un număr de 10-15 ciufi de câmp. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au turismul necontrolat (în lipsa unei infrastructuri adecvate poate deranja păsările în perioadele de cuibărit), drenarea apei (această activitate a afectat drastic populațiile multor specii de păsări de apă, diminuându-le numărul), pescuitul industrial (dacă are loc cu modificarea nivelului apei în perioada de cuibărit, poate afecta populațiile care cuibăresc pe sol sau pe vegetația natantă), activitatea balstierelor și a stațiilor de sortare a agre- gatelor miniere (localizate la limita estică a parcului, au efecte negative asupra habitatelor păsărilor), lucrările de exploatare forestieră (în situațiile în care sunt eliminați toți arborii bătrâni și scorburoși), braconajul (acțiune ilegală ce reprezintă o cauză a diminuării diversității și numărului unor specii de păsări), pășunatul (dăunează speciilor care cuibăresc pe sol și a celor forestiere, dacă turmele intră în pădure), recoltarea și arderea stufului (practicate pentru menținerea constantă a unor suprafețe de luciu de apă, aceste activități au efecte negative în perioadele de cuibărire și creștere a puilor). adminiStrarea Sitului Situl dispune de următoarele amenajări și dotări: panouri de avertizare/atenţionare pentru prevenirea braconajului, panouri de informare pe care sunt descrise trasee turistice și tematice și care conțin și informații utile pentru orientarea în teren, o clădire administrativă în localitatea Comana care are și funcția de centru de cercetare, mai multe puncte de informare la sediul Administrației Parcului Natural Comana și în primăriile din zona sitului, bariere amplasate la fiecare intrare de drum de acces spre zonele sensibile, câteva puncte de intrare, poteci/ drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. În sit mai este necesar un centru de vizitare și informare. 0 654 1,7 3,4 5,1 km confluenţa jiu - Dunăre - ro Spa 0023 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Dolj: Bechet, Bratovoești, Calopăr, Călărași, Dobrești, Drănic, Ghindeni, Gighera, Gângiova, Malu Mare, Mârșani, Ostroveni, Podari, Rojiște, Sadova, Segarcea, Teasc, Valea Stanciului, Țuglui. supraFaţa: 19.800 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 162 max., 6 min., 48 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43° 59‘ 38‘‘; Long. E 23° 53‘ 48‘‘ eCoregiunea: Câmpia Găvanu-Burdea, Silvostepa Câmpiei Române prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este accesibil de pe DN54A (Corabia-Calafat), care între Bechet și Zăval străbate situl în extremitatea lui sudică. DN55 (BechetCraiova) mărginește situl în partea lui estică, cea vestică fiind mărginită de DJ561B (Serarcea-Zăval) și de DJ561 (Segarcea-Podari). Din aceste artere rutiere se desprind mai multe drumuri locale care duc în localitățile limitrofe sitului sau în marginea acestuia. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Viespar (Pernis apivorus) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Erete de stuf (Circus aeruginosus). importanţa sitului pentru Conservare Lunca Jiului se prezintă ca un mozaic de habitate, format din păduri de luncă și zăvoaie, livezi, pajiști, culturi agricole, bălți, canale, smârcuri, mlaștini, maluri și cursuri de râu. Prezența aici a unui mare număr de specii de păsări constituie dovada diversității mediului de viață și a abundenței resurselor de hrană precum și a locurilor de cuibărit. Situl găzduiește efective importante ale unui număr de 36 de specii de interes conservativ european, precum și 77 de specii migratoare. Efective numeroase din următoarele specii găsesc condiții optime pentru cuibărit: viespar, barză neagră, gaie neagră, caprimulg, ciocănitoare de stejar, pasărea ogorului, stârc pitic și cristel de câmp. Importanța zonei în timpul migrațiilor păsărilor acvatice este reflectată prin numărul mare de exemplare din mai multe specii, precum fluierarul de mlaștină, chirighița cu obraz alb, lopătar, țigănuș, egretă mică, pelican creț, chiră de baltă, pescăruș mic și foarte multe alte specii de păsări de țărm și rațe. Situl este de asemenea important pentru iernarea mai multor specii de rațe și gâște, dar și a cormoranului mic. prezentarea generală a sitului Lunca Jiului reprezintă o treaptă de relief tânără care a luat naștere sub acțiunea râului Jiu și a factorilor externi și care se găsește astăzi într-un stadiu avansat de acumulare. Lunca este bine dezvoltată pe ambele părți ale râului, atingând lățimea maximă de 12 km și având foarte bine dezvoltat relieful de dune și depozite de nisipuri, între care se găsesc numeroase bălți. Deși nu realizează decât 18% din suprafața sitului, zonele umede sunt habitatul celor mai multe dintre speciile protejate din acest sit. În urma lucrărilor pentru introducerea în circuitul agricol permanent a terenurilor din lunca Dunării și a Jiului s-au redus foarte mult mlaștinile. Azi au rămas puține suprafețe acoperite de apă și de vegetație caracteristică formată din trestie, papură, rogoz și pipirig, marcând adânciturile terenului în care se mai mențin condițiile obișnuite regiunii de baltă. Alte habitate acvatice sunt reprezentate de râul Jiu, care în interiorul sitului are un curs extrem de meandrat, dar și de către mai multe rețele de canale, fiind prezent în sit și un sector de curs al Dunării. Aceste zone umede sunt importante și pentru cuibăritul unor specii de păsări acvatice (buhaiul de baltă, stârcul pitic, eretele de stuf, pescărelul albastru și mai multe specii de rațe), însă primează importanța lor în migrația speciilor dependente de aceste habitate. Aici poposesc chiar și mai multe zile sau se aglomerează în vederea realizării stolurilor de migrație anuală câte 500-800 de berze albe, până la 1000 de țigănuși și 150-200 de lopătari. În aceste momente din an se pot vedea stoluri de mii de păsări de țărm, printre care se remarcă fluierarul de mlaștină, dar și alte specii protejate în spațiul european precum piciorongul, ciocîntorsul, pescărușul mic, chira de baltă, chirighița cu obraz alb, chira mică și chirighița neagră. Alte specii cu efective foarte mari în timpul migrațiilor sunt fluierarul negru, becațina comună, sitarul de mal, fluierarul cu picioare verzi și pescărușul râzător. Malurile și zonele cu ape mici sunt căutate de către 500-600 de stârcii cenușii, 150-200 de egrete mici și de 20-30 egrete mari. Impresionează și stolurile de rațe, fiind prezente câteva mii din fiecare din următoarele specii: rața mare, rața fluierătoare, rața mică și rața cârâitoare. Bogăția de pește a zonei (crap, caras, caracudă, oblete, văduviţă, lin, biban și babușcă) determină ca stoluri de până la 70 de exemplare de pelican creț sau cormoran mic să zăbo- vească în aceste locuri și chiar să rămână pentru iernare. Aici iernează de asemenea și foarte multe rațe și lișițe. Pajiștile și culturile agricole sunt teritoriul de hrănire pentru mai multe specii care cuibăresc în pădurile din sit, care ocupă 43% din suprafața acestuia. Astfel, se hrănesc în habitate deschise, cu mamifere dar și cu păsări, cele 2-4 perechi de gaie neagră, 1-2 perechi de codalb, două perechi de acvilă țipătoare mică, 2-4 perechi de șorecar mare, dar și mai multe perechi de șorecar comun, vânturel roșu, uliu păsărar și uliul rândunelelor. Pădurile sunt formate în principal din stejar brumăriu, iar zăvoaiele din lungul râului au în componența lor salcie, plop și stejar pedunculat pe terenurile nisipoase existând plantații de salcâmi. Toate aceste habitate forestiere sunt utilizate ca loc de reproducere și de specii protejate în spațiul european cum sunt sfrânciocul roșiatic, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea de grădină, muscarul gulerat, ciocănitoarea de stejar, caprimulgul și dumbrăveancă. Aceasta din urmă cuibărește chiar și în pâlcuri izolate de copaci scorburoși sau în maluri înalte lutoase, împreună cu pescărașul albastru, prigoarea și lăstunul de mal. Situl este important și pentru conservarea viesparului, o pasăre de pradă care este prezentă cu 12-20 de perechi. Aceasta se hrănește în terenuri deschise cu vegetație ierboasă unde găsește insecte terestre mari, în special albine, viespii sau bondari (adulți, pupe sau larve), precum și cu vertebrate de talie mică. Cuibărește în păduri compacte, dar se adaptează și la pâlcuri izolate de arbori. O specie dependentă de habitatele deschise de pajiști și chiar de culturi agricole este cristelul de câmp, o pasăre protejată în spațiul european care impresionează în acest sit prin numărul mare de perechi cuibăritoare, între 100 și 150. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au loc activități de pășunat (cu impact asupra speciilor care cuibăresc pe sol), cultivarea terenurilor (manifestă un impact negativ dacă se utilizează pesticide și fertilizanți), exploatare de nisip și pietriș de pe mal și din albia râurilor (de- gradează habitate de hrănire sau cuibărire și perturbă liniștea păsărilor acvatice) și sunt prezente linii electrice care pot cauza mortalități ridicate în timpul migrațiilor sau deplasărilor între habitatele de hrănire. ConfLuenţa Jiu - Dunăre - ro Spa 0023 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI adminiStrarea Sitului Situl are în prezent locuri de campare, fiindu-i necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și pentru orientare (hărţi), centru de vizitare/informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere pentru limitarea accesului autovehiculelor și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 2 4 6 km 655 confluenţa olt - Dunăre - ro Spa 0024 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul teleorman: Islaz, Lița, Lunca, Segarcea-Vale, Turnu Măgurele. Județul olt: Corabia, Giuvărăști, Gârcov, Izbiceni, Orlea. supraFaţa: 20.960 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 53 max., 3 min., 29 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43° 45‘ 36‘‘; Long. E 24° 43‘ 54‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Silvostepa Câmpiei Române ConfLuenţa oLt - Dunăre - ro Spa 0024 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN54 intră în sit la ieșirea din Turnu Măgurele și îl traversează până în localitatea Gâlcov, după care îl mărginește (trecând prin orașul Corabia) până la intrarea în Orlea. Din localitățile aflate pe această arteră rutieră se pot urma drumurile locale sau agricole care duc la malul Dunării. În partea de vest și nord a sitului se poate ajunge tot din Turnu Măgurele, pe DJ546, care mărginește situl între Lița și Lunca. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Cataligă (Himantopus himantopus). importanţa sitului pentru Conservare Situl include în componența sa o porțiune din lunca Dunării și partea inferioară a luncii Oltului, acolo unde acest râu mai păstrează elemente naturale tipice, nealterate de construirea lacurilor de acumulare. Mozaicul de habitate prezent la nivelul sitului (zone umede, păduri, pajiști și culturi agricole) oferă condiții optime în vederea cuibăritului, a hrănirii și popasului în timpul migrațiilor pentru 15 specii protejate în spațiul comunitar, dintre care trei specii sunt periclitate la nivel global. Situl este important ca zonă de cuibărire pentru o serie de specii ca stârcul de noapte, cormoranul pitic, ghionoaia sură, pescărelul albastru, pasărea ogorului, dumbrăveanca și ciocănitoarea de stejar. În perioada migrațiilor situl adăpostește un număr foarte mare de păsări acvatice, precum lopătarul, chira mică, chira de baltă, fluierarul de mlaștină, chirighiţa cu obraz alb, chirighița neagră, piciorongul și lebăda de iarnă. Tot în timpul migrațiilor situl este punct de atracție pentru stoluri impresionante de rațe și gâște, acestea rămânând în număr mare să și ierneze în aceste habitate care îngheață extrem de rar. Pentru gâște sunt foarte importante și terenurile agricole din sit, care se cultivă în sistem extensiv, în special cu cereale. prezentarea generală a sitului Situl este localizat în Câmpia Română și reprezintă locul de unire a luncii Oltului cu lunca Dunării. Relieful este format de 0 656 2 4 6 km câmpii joase (luncile râurilor) și de spații interfluviale (terasele Dunării). Cursul Dunării formează o serie de meandre și ostroave ce se regăsesc și în cadrul sitului, foarte importante pentru multe specii de păsări. În sit sunt incluse și Lacul Frunzaru și o parte din Lacul Izbiceni, ambele fiind lacuri antropice de acumulare situate pe râul Olt. Situl prezintă pe 44% din suprafața sa culturi cerealiere extensive și pe 13% pajiști ameliorate, ambele fiind importante în biologia unor specii de interes comunitar precum pasărea ogorului sau dumbrăveanca, care au în acest sit o stare bună de conservare. Prima cuibărește în aceste habitate dar și în cele de dune de nisip și terenuri nisipoase îndepărtate de accesul uman. Dumbrăveanca se hrănește cu insectele și reptilele mici ale acestei zone, dar cuibul îl amplasează în scorburile vechi de ciocănitoare sau în cele naturale din pâlcurile de pădure. Câteva familii își sapă cuibul și în malurile înalte ale Dunării, împreună cu o altă specie de interes comunitar, pescărelul albastru. Pe 24% din suprafața sitului se întind galerii de salcie albă cu plop alb, păduri aluvionare de arin alb cu frasin și trupuri de pădure în care predomină stejarul pedunculat, velnișul, ulmul de câmpie, frasinul comun și frasinul de câmp. Toate aceste habitate forestiere au un rol important în conservarea unor populații de ciocănitoare de stejar și ghionoaie sură. Ciocănitoarea de stejar este recunoscută ca fiind o specie cu cerințe speciale de habitat, care dacă sunt îndeplinite, se ajunge în mod simultan și la atingerea unui statut de conservare favorabil pentru multe alte specii forestiere. Având ciocul mai puțin puternic decât alte ciocănitori, această specie are nevoie, pentru a se hrăni, de existența în pădure a unui număr suficient de arbori bătrâni și morți, care formează totodată un microhabitat important pentru multe alte specii de animale. Arborii care se află pe marginea habitatelor acvatice sau cei uscați din vecinătatea acestora sunt importanți pentru odihnă între reprizele de pescuit ale cormoranilor pitici. Aceștia cuibăresc în efective mari de până la 450 de perechi în aceste habitate, împreună cu o altă specie de interes comunitar pentru conservare, stârcul de noapte. În perioada de migrație lista speciilor din sit se diversifică în mod considerabil deoarece sunt îndeplinite condițiile optime pentru hrănirea și odihna mai multor specii protejate în spațiul european precum lopătarul, chira mică, chira de baltă, chirighiţa cu obraz alb, chirighița neagră și piciorongul. Fluierarul de mlaștină impresionează prin efectivele mari, de până la 1000 de exemplare. Sunt prezente în număr mare și alte specii de păsări de țărm precum nagâțul, fluierarul cu picioare roșii și cel cu picioare verzi, fluierarul negru și cel de zăvoi, sitarul de mal, prundărașul gulerat mare și cel mic, becațina comună sau culicul mare. Se pot vedea chiar și exemplare de scoicar, o specie foarte rară și cu răspândire restrânsă și discontinuă în Dobrogea. În perioada pasajelor dar și în timpul iernii, pe apa rămasă neînghețată, se adună stoluri mari de lișițe și rațe din foarte multe specii (rața mare, rața mică, rața lingurar, rața cu cap castaniu, rața moțată, rața fluierătoare, rața sunătoare, rața cârâitoare și rața sulițar), fiind prezent și ferestrașul mare, dar și 1-5 exemplare de lebădă de iarnă. Această specie nordică este împinsă de frigurile din nordul Europei să ierneze acolo unde găsește suprafețe mari de apă rămase neînghețate care au o bogată resursă trofică, fiind astfel întâlnite în multe habitate acvatice din lungul Dunării. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile care au loc în interiorul sitului și afectează speciile pentru care acesta a fost desemnat sunt reprezentate de mana- gementul forestier general (dacă se practică extragerea tuturor arborilor uscați sau în curs de uscare din pădure), pescuitul sportiv (dacă sunt accesate de pe mal sau din barcă locurile de cuibărit ale păsărilor), exploatarea de nisip și pietriș (afectează locuri de hrănire și cuibărire ale mai multor specii de păsări de țărm și stârci), pășunatul (dacă se ajunge la suprapășunat sau se intră cu turmele în păduri), vânătoarea (activitate legală în sit, reglementată pentru anumite specii și perioade, dar care manifestă prin deranjul creat un puternic impact negativ la nivelul întregii comunități de păsări a sitului) și prezența liniilor de transport de energie electrică (ce cauzează daune în special speciilor de păsări de talie mare, în timpul deplasărilor între habitate sau al migrațiilor). adminiStrarea Sitului Situl necesită următoarele dotări și amenajări pentru administrare și management eficient al vizitatorilor: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și panouri cu hărți pentru orientare, centru de vizitare/informare și puncte de informare în comunitățile locale, câte un turn ornitologic pentru fiecare lac unde sunt aglomerări de păsări, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc în spațiile frecventate de turiști pentru petrecerea timpului liber. cozia - BuiLa - vânturariţa - ro Spa 0025 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul vâlcea: Berislăvești, Brezoi, Băile Olănești, Bărbătești, Costești, Călimănești, Muereasca, Perișani, Racovița, Sălătruce. supraFaţa: 21.769 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 17‘ 49‘‘; Long. E 24° 13‘ 26‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1862 max., 294 min., 854 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DN7, care îl traversează de la nord la sud, alături de DN7A (Brezoi-Obârșia Lotrului) care trece prin partea vestică a sitului și DN7D (Curtea de Argeș-Câinenii Mari) aflat în zona de NE. Se mai poate ajunge în sit și pe DJ703M (Copăceni-Băieșu), DJ703G (Jiblea Veche-Păuleni) sau DJ703N (Berislăvești-Dângești) sau pe rețeaua de drumuri forestiere care este foarte bine dezvoltată. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Minuniţă (Aegolius funereus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Huhurez mare (Strix uralensis). importanţa sitului pentru Conservare Situl conservă o avifaună specifică bogată formată din circa 120 de specii de păsări, într-un peisaj de mare sălbăticie alcătuit din adevărate cetăţi de stâncă zidite din abrupturi, la poalele cărora se întind pajiști alpine și insule de jneapăn, grohotișuri, sectoare de chei și păduri vaste. Din cele 17 specii de păsări de interes conservativ european care au fost identificate, 12 sunt specii rezidente în acest sit. Populații numerice importante realizează buha, huhurezul mare și cele cinci specii de ciocănitori protejate la nivel european: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar, cea de grădină și ciocănitoarea cu spate alb. Dintre păsările pentru care a fost desemnat situl se remarcă șoimul călător, o specie periclitată care cuibărește anual într-un număr de 3-5 perechi, dar și acvila de munte și acvila țipătoare mică. prezentarea generală a sitului Spre deosebire de Munţii Căpăţânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere aparte specifice crestelor calcaroase liniare și insulare. Peisajele caracteristice Masivului Cozia sunt cele care se încadrează în tipul reliefului dinamic, cu diferenţe altitudinale mari pe spaţii restrânse. Culmea principală are o lungime de circa 14 km și un aspect accidentat, fi- ind fragmentată de râurile care au săpat chei. Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascuţite și zimţate, în care sunt prezente spectaculoase turnuri sau ace, unele de dimensiuni mari (35 m), dar și brâne și pereţi stâncoși lipsiţi de vegetaţie, cu jgheaburi înguste și înierbate. Aici își găsesc habitatul ideal pentru reproducere cele opt perechi de buhă, dar și perechea de acvilă de munte care cuibărește aici anual. Şoimul călător, o specie periclitată, are tot în aceste zone sălbatice și stâncoase instalate cele 3-5 cuiburi. Cheile Bistriţei, Cheile Costești și zonele stâncoase din sit precum Hornurile Popii sunt populate de fluturaș de stâncă și mierlă de piatră, două specii rare care sunt legate strict de habitate stâncoase. Lipite de pereții verticali și ușor surplombați își fac cuiburile și drepneaua mare și drepneaua neagră. Această parte a masivului se deosebește prin morfologie și prin vegetaţie de versantul apusean, care este acoperit mai uniform de păduri. Habitatele forestiere urcă până sub sectorul stâncos, fiind întinse pe 97% din suprafața sitului și repartizate altitudinal în mai multe tipuri. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupată de pădurile de foioase dezvoltate pe soluri podzolice humico-feriiluviale. O suprafață de peste 6000 ha este ocupată de făgete virgine, în care se dezvoltă specii vegetale protejate precum clopoţelul, papucul Doamnei, curechii de munte, gălbenele, irisul bărbos sau iarba gâtului și șase endemite locale. Fauna de păsări a acestor păduri este extrem de bogată în specii dintre care se disting cele protejate la nivel european precum acvila țipătoare mică (2-3 perechi), viesparul (3-4 perechi), muscarul mic și cel gulerat și cele cinci ciocănitori: cea neagră, cea de grădini, cea cu spate alb, cea de stejar și ghionoaia sură. Se remarcă numărul de perechi cuibăritoare de huhurez mare (42-50 perechi), ceea ce face ca acest sit să fie o zonă importantă în conservarea acestui răpitor nocturn de talie mare. Arealul de cuibărit al acestei păsări se întinde și în pădurile de amestec și mai ales în cele de conifere, unde caută pentru amplasarea cuibului scorburile mari din arborii bătrâni sau rupți. În pădurile de foioase cu rariști situate la poalele versanților trăiește și sitarul de pădure, o pasăre extrem de greu de văzut datorită culorilor de camuflaj și a vieții ascunse pe care o duce. Pădurile sitului abundă în specii de păsări cântătoare precum sunt brumărița de pădure, privighetoarea roșcată și cea de zăvoi, codroșul de pădure, mierla neagră, sturzul cântător, cinteza de pădure, mugurarul, muscarul sur, botgrosul, pitulicea mică, cea sfârâitoare și cea fluierătoare, silvia mică, cea cu cap negru, alături de multe altele. Deasupra acestor păduri de foioase, se dezvoltă pe soluri podzolice, brune acide, criptopodzolice și podzolice humico-feriiluviale, păduri de amestec în care fagul se găsește inițial alături de brad și apoi de molid, pentru ca ultimul brâu de pădure să fie format doar din molidișuri. Aceste păduri umbroase sunt importante pentru conservarea celor două specii de galinacee de interes european, cocoșul de munte și ierunca, care au în sit un număr de 12 perechi și respectiv 45 de perechi rezidente. Alte păsări care populează molidișurile și urcă până în limita lor superioară, fiind prezente și chiar în pâlcurile de jneapăn, sunt mierla gulerată, pițigoiul de brădet, pițigoiul cu creastă, aușelul cu cap galben, pițigoiul de munte și forfecuța. Tot aici își fac cuibul cele șase perechi de minuniță, pe care îl amplasează în special în scorburile vechi de ciocănitori, specia fiind greu de observat datorită taliei foarte mici și a unei activități strict nocturne. Reţeaua hidrografică este reprezentată în principal de râul Olt, care traversează situl de la nord la sud, și de principalul afluent din zonă al acestuia, Râul Lotru. Aceste două cursuri de apă, împreună cu altele mai mici care formează chei sălbatice, aduc pe lista de păsări a sitului și specii care trăiesc pe lângă ecosisteme acvatice cu apă curgătoare, precum pescărelul albastru, mierla de apă, fluierarul de munte și codobatura de munte. Cozia - BuiLa - vânturariţa - ro Spa 0025 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Un impact negativ asupra speciilor de păsări îl au managementul forestier general (care include activități de îndepărtare a tuturor arborilor uscaţi și bătrâni), braconajul prin otrăvire sau capcane (afectează în special răpitoarele dar și cocoșul de munte), turismul necontrolat (prin drumeţii montane sau alpinism practicate în afara traseelor special amenajate), pășunatul (în perioada de cuibărit). adminiStrarea Sitului Situl are în prezent următoarele amenajări și dotări, dar care sunt insuficiente, fiind nevoie de suplimentarea acestora: panouri de avertizare/atenţionare, de informare și pentru orientare, o clădire administrativă, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și trasee tematice, locuri de campare și vetre de foc. De asemenea este necesar un centru de vizitare/informare. 0 1,3 2,6 3,9 km 657 cursul dunăRII - Baziaş - porţiLe De fier - ro Spa 0026 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Caraş-Severin: Berzasca, Coronini, Moldova Nouă, Pojejena, Sichevița, Socol. Județul mehedinți: Drobeta-Turnu Severin, Dubova, Eșelnița, Ilovița, Orșova, Svinița. CurSuL Dunării - Baziaş - porţiLe De fier - ro Spa 0026 supraFaţa: 9.904 ha Bioregiunea: Continentală 658 loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 39‘ 18‘‘; Long. E 21° 50‘ 20‘‘ eCoregiunea: Munţii Banatului, Subcarpaţii Getici altitudinea: 192 max., 28 min., 65 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces sunt arterele rutiere care mărginesc situl între Moldova Nouă și Orșova (DN57) și respectiv între Orșova și Barajul Porțile de Fier I (DN6). Se mai poate ajunge cu trenul, stațiile de acces fiind Drobeta Turnu-Severin și Orșova, sau pe cale fluvială prin porturile Drobeta Turnu-Severin, Orșova, Moldova Veche, Sichevița și Drencova. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Gaie neagră (Milvus migrans) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata). importanţa sitului pentru Conservare Situl cuprinde cel mai mare și cel mai spectaculos defileu de fluviu din Europa, care se întinde de la intrarea Dunării în țară și până amonte de barajul Porțile de Fier I, având o lungime totală de 134 km. El reprezintă una dintre puținele arii în care pe o suprafață restrânsă se pot întâlni un număr mare de specii de păsări, multe dintre ele periclitate și protejate la nivel național, european și chiar internațional. Situl oferă resurse apreciabile de hrană și locuri de odihnă pentru aproximativ 200 de specii de păsări, ceea ce reprezintă aproape jumătate din numărul speciilor prezente în România. Situl a fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaţionale a 13 specii de păsări protejate la nivel european, dintre care se remarcă ferestrașul mic, lebăda de iarnă, cormoranul mic, barza neagră, egreta mare și egreta mică. În sit pot fi observate și 62 de specii de păsări mi- gratoare, dintre care trei specii sunt periclitate la nivel global. Se remarcă prezența unor specii sudice care sunt extrem de rar cuibăritoare în România precum rândunica roșcată, lăstunul de stâncă, pietrarul mediteranean și presura bărboasă. Situl are și colonii mari de lăstuni de mal, care au fost incluse în Rezervația naturală Râpa cu lăstuni din Valea Divici, dar și o serie de zone cu statut special de protecție care se remarcă printr-o integritate ecologică deosebită: zona umedă Ostrov-Moldova Veche, Insula Calinovăţ și zona umedă Divici-Pojejena. Cele mai mari efective le au în sit următoarele specii: rața cu cap castaniu, lișița, rața cârâitoare, rața moțată, rața mare, dar și rața sunătoare, care apare în număr mult mai mic în restul țării. Ocazional apar și rațe nordice extrem de rare în România, precum eiderul, rața catifelată, rața neagră și rața de ghețuri. În perioada de migrație situl găzduiește efective de păsări acvatice care ajung la un număr impresionant de peste 50000 de exemplare datorită apelor care nu îngheață, a prezenței întinselor locuri liniștite și a existenței unei surse de hrană extrem de bogate. Aceste efective prezente în sectorul românesc al Dunării, prin dublarea numărului (datorită sectorului sârbesc), demonstrează importanța deosebită a întregului curs al fluviului pentru conservarea speciilor de păsări acvatice, care au aici o cale de migrație foarte importantă care face legătura între Câmpia Panonică și Peninsula Balcanică (Bulgaria-Bosfor). prezentarea generală a sitului Situl se află în partea de SV a României, la frontiera de stat cu Serbia, incluzând ca unitate geomorfologică distinctă în peisaj Defileul Dunării cu o lungime de 134 km. Acesta este caracterizat printr-o alternanţă de bazinete depresionare și sectoare de îngustare, diferenţiate datorită structurii geologice extrem de complexe a unităţilor majore de relief traversate de fluviu. Sectoarele de îngustare sunt date în general de traversarea unor zone calcaroase, formându-se spectaculoasele Cazane Mari și Mici. Dintre elementele de relief care prezintă un mare interes ornitologic trebuie remarcate ostroavele Moldova Nouă și Calinovăț, dar și delta făcută de râul Nera la confluența cu Dunărea. Versanții sectorului românesc al Defileului Dunării au o expoziție predominant sudică care, sub influențele climati- ce mediteraneene semnificative, determină ca în tufărișurile xerofile formate de șibliacuri din scumpie, cer, cărpiniță și mojdrean să cuibărească specii de păsări cu origine sudică precum presura bărboasă și pietrarul mediteranean. Tot datorită acestor particularități climatice, pereții calcaroși ai Cazanelor Mari și Mici sunt locul de cuibărire al lăstunului de stâncă și al drepnelei mari. Sub polițele din abrupturile stâncoase, în boltele intrărilor în peșteri și chiar sub poduri sau viaducte își face cuibul rândunica roșcată, o specie mediteraneană aflată în expansiune în țara noastră. O specie răpitoare de interes comunitar cuibăritoare în sit este gaia neagră, iar în tipul pasajelor se văd frecvent hrănindu-se cu oferta trofică bogată în specii de pește câteva exemplare de vultur pescar. Codalbul, eretele vânăt și șorecarul mare sunt specii protejate care iernează pe teritoriul sitului, hrănindu-se din bogăția de păsări din această perioadă a anului. Importanța foarte mare a sitului în conservarea avifaunei din țara noastră dar și din această parte a Europei este dată de amploarea fenomenului de migrație la care iau parte foarte multe păsări acvatice din cele mai diverse specii. Datorită influenţei circulaţiei aerului cald de origine mediteraneană în Clisura Dunării, temperatura aerului în sit înregistrează valori mai ridicate în comparaţie cu alte unităţi montane ale ţării, ceea ce face ca acest sector al Dunării să fie un cartier de iernare căutat de efective extrem de numeroase ale unor specii cum ar fi rața moțată sau rața cu cap castaniu. Această din urmă specie iernează în sit cu efective de până la 26500 de exemplare, în literatură fiind descrise însă și aglomerări de rațe cu cap castaniu care depășesc 40000 de exemplare. După construirea barajului de la Gura Văii și formarea lacului de acumulare care are o suprafață de 700 km2, gurile de vărsare ale tuturor afluenţilor direcţi ai Dunării au fost inundate și transformate în golfuri de diferite dimensiuni. În aceste ape puțin adânci sau de-a lungul țărmurilor mai ferite de curentul puternic al apei s-a dezvoltat o vegetație submersă abundentă care adăpostește o faună bogată de broaște, șerpi și mai ales pești. Ihtiofauna din sit este formată dintr-un număr impresionant de 62 de specii, dintre care amintim pe cele mai frecvent întâlnite: carasul, somnul, fitofagul, crapul, plătica, știuca, șalăul și avatul. În aceste locuri staționează în timpul iernii rarele exemplare de cufundac mic și cufundac polar, dar și aproape 0 3,9 7,8 de iarnă (180-200 de exemplare). Alături de acestea impresionează și numărul altor specii precum lișița (până la 12000 și chiar mai multe exemplare), rața moțată (până la 4500 de exemplare), rața cârâitoare (până la 2500 de exemplare), rața mare (până la 2300 de exemplare), rața fluierătoare (până la 1200 de exemplare), cormoranul mare (800-900 de exemplare), rața lingurar (400-600 de exemplare), corcodelul mare și găinușa de baltă (fiecare cu până la 400 de exemplare). Aceste efective numeroase de păsări sunt prezente în tot lungul sitului în apropierea malului, fiind concentrate însă în mod special în trei rezervații naturale. Ostrovul Moldova Veche este caracterizat de vegetaţia specifică zonelor umede. Pădurea bătrână de salcie aflată pe insulă constituie de asemenea, datorită naturalităţii sale, un punct de atracţie deosebit pentru păsări. Sunt prezente și suprafețe de trestie, rogoz și pipirig. Pe insulă au fost identificate 72 de specii de păsări, dintre care amintim cormoranul pitic, cormoranul mare, stârcul purpuriu, stârcul de noapte, egreta mică, rața pestriță și pietrarul mediteranean. Insula Calinovăț se caracterizează de asemenea prin vegetație hidrofilă și higrofilă, specifică zonelor umede, pe insulă exis- tând și o pădure bătrână de salcie albă. Compoziţia avifaunistică este asemănătoare cu cea a Ostrovului Moldova Veche. Zona Divici-Pojejena cuprinde luciul de apă limitrof malului Dunării până la o adâncime de 1,5 m, cinci bălți și o zonă întinsă cu tufărișuri și formațiuni ierboase, importantă pentru cuibăritul multor specii de păsări acvatice. De remarcat este și prezența rezervației naturale Râpa cu lăstuni din Valea Divici, care a fost constituită pentru conservarea coloniei de peste 100 de cuiburi de lăstuni ce s-a format în abrupturile depozitelor leossoide cuaternare de aici. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului și manifestă un impact negativ asupra speciilor de păsări: pășunatul pe insule (perturbă cuibăritul și odihna păsărilor și conduce la o rată reproductivă scăzută a speciilor cuibăritoare pe aceste insule), braconajul prin colectarea de ouă sau prin împușcare (scade succesul reproductiv al păsărilor și reduce în mod direct efectivele, mai ales la rațe și gâște), pescuitul sportiv (practicat de pe maluri pe toată lungimea sitului, deranjează păsările mai ales în perioadele de migrație, reproducere și creștere a puilor), extragerea pietrișului și a nisipului (are impact major direct asupra păsărilor prin deranjul provocat în habitatele lor de odihnă), navigația de agrement (în perioadele de cuibărit și creștere a puilor). Prezența parcurilor eoliene în imediata vecinătate a sitului și intenția de înființare a altora în viitor constituie o amenințare majoră pentru întreaga avifaună a sitului. adminiStrarea Sitului Situl prezintă în teren mai multe panouri de informare, spații administrative în cadrul sediului Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier din Orșova, stațiuni științifice de cercetare la Orșova și Eșelnița, centre de informare și documentare în Drobeta Turnu Severin, Orșova, Berzasca și Moldova Nouă, un punct de informare în Dubova, mai multe puncte de intrare, amenajări pentru observare/supraveghere (dar care nu sunt suficiente) și amenajări pentru colectarea deșeurilor în comunitățile locale. Este necesară împrejmuirea și amplasarea de bariere în unele zone de interes mare conservativ. cursul dunăRII - Baziaş - porţiLe De fier - ro Spa 0026 900 de cormorani mici. Spre maluri se hrănesc din această ofertă trofică bogată numeroase egrete mari și egrete mici, la care se adaugă și foarte mulți stârci cenușii și cormorani mari. Datorită tranzitului naval și volumului mare de apă, aceasta rareori îngheață și constituie loc de iernare pentru efective foarte mari de până la 1500 de exemplare de ferestraș mic și de peste 1560 exemplare de rață sunătoare. În această perioadă sunt observate și specii mai rare precum ferestrașul mare și ferestrașul moțat sau foarte rare pentru țara noastră, cum sunt eiderul, rața catifelată, rața neagră și rața de ghețuri. Iernează în sit și câteva sute de exemplare din speciile rață fluierătoare, rață mare, rață mică, găinușă de baltă și câteva mii de lișițe. În lungul văii Dunării trece o cale de migrație importantă care face legătura dintre Câmpia Panonică și Peninsula Balcanică. Migrația de toamnă a păsărilor se face pe direcția NE-SV, iar cea de primăvară în sens opus, în lungul defileului Dunării. Un număr important de specii de păsări cu efective populaționale mari se opresc aici în timpul acestor deplasări. Amintim în acest sens efectivele speciilor de interes european pentru conservare precum egreta mare (120-160 de exemplare) și lebăda 11,7 km 659 dealurile homoroadelor - ro Spa 0027 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Lueta, Merești, Mărtiniș, Ocland. Județul Braşov: Augustin, Cața, Homorod, Ormeniș, Racoș. Județul Covasna: Baraolt, Brăduț, Vârghiș. supraFaţa: 37.093 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 9‘ 34‘‘; Long. E 25° 31‘ 39‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1005 max., 442 min., 645 med. DeaLuriLe HoMoroaDeLor - ro Spa 0027 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În nordul sitului se poate intra pe DJ137 dinspre Feliceni și Odorheiu Secuiesc, pe DJ131A dinspre Băile Homorod sau pe DJ132 dinspre Vlăhiţa. În partea de est a sitului se poate intra dinspre Baraolt pe DJ131 până la Vârghiș, iar în partea de sud din Rupea pe DJ132 sau DJ132B. În sit se mai poate intra din localităţile limitrofe acestuia pe mai multe drumuri forestiere. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Egretă albă (Egretta alba) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca). importanţa sitului pentru Conservare Situl se află într-o zonă deluroasă mozaicată cu multe pajiști semi-naturale și păduri de foioase, pe alocuri cu terenuri cultivate în mod tradițional, toate realizând un peisaj tipic pentru sud-estul Transilvaniei. În lista de 33 de specii de interes conservativ european există 15 specii acvatice datorită includerii în sit a zonelor cu exces de umiditate de la Sânpaul, în care există o bogată faună de păsări formată din 256 de specii. O asemenea diversitate de păsări pe o suprafaţă relativ mică constituie o raritate în Europa. Situl include și Cheile Vârghișului, care aduc în lista de specii de interes conservativ pe acelea caracteristice habitatelor de stâncărie. Situl este una dintre cele mai importante zone din ţară pentru conservarea acvilei ţipătoare mici, iar cu regularitate se pot observa, în timpul pasajelor, specii de răpitoare mai rare și periclitate pe plan global precum acvila de câmp și acvila ţipătoare mare. Alte specii de răpitoare cu efective numeroase în sit sunt viesparul și huhurezul mare. Populaţiile de cristel de câmp și sfrâncioc roșiatic sunt de asemenea semnificative numeric și oglindesc un grad redus de intervenție antropică la nivelul ecosistemelor de pajiște și un mod tradițional de practicare a agriculturii. Importanța sitului este întregită de rolul pe care îl au habitatele umede de la Sânpaul pentru pasajul speciilor acvatice din Transilvania. Aici se pot observa efective de sute de exemplare de stârc de noapte, corcodel mic, stârc cenușiu, cormoran mare, rață fluierătoare, rață moțată, pescăruș argintiu și stârc pitic, efective de mii de exemplare de rață mică, rață cârâitoare, rață cu cap castaniu și lișiță și, în final, efective de zeci de mii de exemplare de rață mare și pescăruș râzător. De asemenea, se pot observa stoluri impresionante de păsări de țărm din cele mai diverse specii, precum fluierarul de mlaștină, bătăușul sau nagâțul. prezentarea generală a sitului Situl se află în sud-estul Transilvaniei ocupând o regiune de dealuri cu păduri întinse de foioase și pajiști semi-naturale presărate cu terenuri agricole. Include spectaculoasele Chei ale Vârghișului, dar și Heleșteiele de la Sânpaul împreună cu întinsele zone mlăștinoase din preajmă. Pădurile mature de foioase din sit, care se întind pe aproape jumătate din suprafața acestuia (unele aflate în apropierea zonelor umede), intercalate cu pajiști naturale și agrosisteme, reprezintă una dintre cele mai importante zone din ţară pentru conservarea acvilei ţipătoare mici. Cele 37-42 de perechi cuibăresc în arbori înalți, de preferință în apropierea lizierelor, hrănindu-se pe habitatele de pajiști și culturi agricole, în care plantele nu sunt prea mari, cu mamifere, păsări, reptile, amfibieni sau insecte mari. Pe lângă alte specii de răpitoare cuibăritoare precum viesparul (70-90 de perechi), apar cu o regularitate variabilă în această zonă și două specii periclitate pe plan global, acvila de câmp și acvila ţipătoare mare. Pădurile bătrâne oferă habitat de cuibărit și pentru barza neagră (5-7 perechi) și, de asemenea, pentru populaţii semnificative de ciocănitoare de stejar (280320 de perechi), ghionoaie sură (110-130 de perechi), huhurez mare (38-42 de perechi) și ciocănitoare neagră (45-50 de perechi). Populaţia cristelului de câmp, formată din 160-180 de perechi cuibăritoare oglindește modul extensiv de practicare a agriculturii dar și un grad de naturalitate mare al pajiștilor, utilizate predominant ca fânețe, pe care cositul se practică în sistem tradițional. În zonele cu tufărișuri găsim efective mari de sfrâncioc roșiatic care ajung până la 7500 de perechi. În Cheile Vârghișului, habitatele de stâncărie sunt formate din pereţi verticali, turnuri și creste de calcar, abriuri, martori de eroziune și grohotișuri. În aceste chei spectaculoase și în pă- durile din jur au fost identificate 500 de specii de plante din care 44 de specii sunt rare, vulnerabile sau endemisme carpatice, precum papucul doamnei, irisul bărbos, tulichina lupului, rotoţele albe, pelinul de stâncă, feriguţa, ruginiţa, căpșunica, mâna Maicii Domnului, barba ungurului, crucea voinicului, buhaiul, poroinicul și untul vacii. Observaţiile ornitologice indică prezenţa următoarelor specii de interes european pentru conservare: acvila de munte, acvila ţipătoare mică, buha și șoimul călător. Firul apei este habitatul codobaturii de munte și al mierlei de apă. Pe valea Homorodului Mare se află sărăturile de la Sânpaul. Circa o treime din suprafaţa luncii este mlăștinoasă, fiind bogată în stufăriș și păpuriș, iar pe celelalte două treimi se întind pășuni și terenuri agricole. Din punct de vedere botanic zona se caracterizează prin pajiști și păduri de foioase care se întind pe dealurile din împrejurimi. În apropierea heleșteielor sunt prezente numeroase specii de plante protejate, inclusiv orhidee și specii relicte glaciare. Suprafețe mari sunt acoperite de iarbă sărată de culoare roșie, bumbăcariţă cu inflorescențe albe, albăstrică, sisinei și sică. Fauna este caracteristică zonelor cu exces de umiditate fiind reprezentată de numeroase specii de nevertebrate, amfibieni și reptile, o ihtiofaună bogată și nu în ultimul rând o avifaună diversă. În zona heleșteielor au fost observate 256 de specii de păsări, o asemenea diversitate a speciilor de păsări pe o suprafaţă relativ mică constituind o raritate în Europa. În aceste habitate cuibăresc specii acvatice de interes comunitar pentru conservare precum pescărelul albastru, eretele de stuf, buhaiul de baltă, stârcul pitic dar și nagâțul, corcodelul mare, rața mare și lișița. Importanța acestor zone umede pentru migrația păsărilor din Transilvania se poate observa în timpul lunilor de toamnă și primăvară, când se întâlnesc efective foarte mari din multe specii acvatice. Frecvent pot fi văzute în pasaj specii de interes comunitar cum sunt bătăușul (până la 3000 de exemplare), fluierarul de mlaștină (până la 1200 de exemplare), ploierul auriu (până la 100 de exemplare) și mai multe specii de stârci (buhaiul de baltă, stârcul pitic, stârcul de noapte, egreta mare, lopătarul și stârcul galben). Alte specii de păsări cu migraţie regulată și care au efective foarte mari în timpul acestor pasaje sunt raţa mare, pescărușul râzător, raţa mică, raţa cârâitoare, raţa cu cap castaniu, raţa fluierătoare, raţa moţată, lișiţa, pescărușul sur, pescărușul argintiu, nagâţul, corcodelul mic, corcodelul mare, cormoranul mare și stârcul cenușiu. Zona reprezintă un cartier de iernare important pentru eretele vânăt, din această specie fiind văzute în acest anotimp până la 30-50 de exemplare. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activităţile din sit care au un impact negativ asupra speciilor de păsări sunt cosirea (practicată în perioada de cuibărire), schimbarea habitatului semi-natural (de încetarea activităţilor agricole tradiționale, a cositului sau a pășunatului fiind afectată în special populația de cristel de câmp), incendierea stufului și a miriștilor (ameninţă habitatele de hrănire și de cuibărit ale unor păsări protejate), accesul cu vehiculele motorizate (deranj mare în timpul reproducerii, dar și al pasajelor), vânătoarea și braconajul (perturbă și are efecte asupra întregii comunități de păsări), intensificarea agriculturii (prin schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale în cele intensive, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor sau efectuarea lucrărilor numai cu utilaje și mașini, toate deranjând locurile de hrănire și de cuibărit ale păsărilor și fragmentând habitatele), desecarea (determină reducerea zonelor umede), managementul forestier (prin extragerea arborilor bătrâni sau tăieri selective de anumite specii dispar locuri de hrănire și cuibărire ale ciocănitorilor și păsărilor răpitoare diurne și nocturne) și pescuitul sportiv (deranjează păsările în timpul migrațiilor sau reproducerii). adminiStrarea Sitului Situl are în prezent următoarele amenajări și dotări: panouri de avertizare și atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare și informare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și locuri de campare prevăzute cu vetre de foc. 660 0 1 2 3 km 661 dealurile homoroadelor - ro Spa 0027 dealurile târnavelor şi Valea niraJului - ro Spa 0028 DeaLuriLe târnaveLor şi valea NiraJului - ro Spa 0028 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Acățari, Albești, Beica de Jos, Bereni, Bălăușeri, Chibed, Chiheru de Jos, Coroisânmartin, Crăciunești, Daneș, Eremitu, Ernei, Fântânele, Gheorghe Doja, Ghindari, Gornești, Gălești, Hodoșa, Miercurea Nirajului, Măgherani, Nadeș, Neaua, Păsăreni, Sighișoara, Sovata, Suplac, Sângeorgiu de Pădure, Sărățeni, Vețca, Vărgata. Județul Harghita: Atid, Corund, Lupeni, Praid, Săcel. supraFaţa: 86.073 ha loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 28‘ 14‘‘; Long. E 24° 50‘ 31‘‘ Bioregiunea: Alpină, Continentală eCoregiunea: Carpaţii Orientali, Podișul Transilvaniei altitudinea: 1090 max., 303 min., 505 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt: DN13 (Târgu Mureș-Sighișoara), DN13B (Gheorgheni-Praid), DN13A (Odorheiu Secuiesc-PraidSângeorgiu de Pădure-Bălăușeri) și DJ135 (Târgu Mureș-Miercurea Nirajului-Sărățeni-Sovata-Eremitu-Chiheru de Jos-Reghin). De asemenea se pot folosi drumurile locale care leagă localitățile aflate în raza sitului. Se poate ajunge și cu trenul pe ruta Teiuș-Bălăușeri-Sovata-Praid. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Egretă albă (Egretta alba) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius). importanţa sitului pentru Conservare Deși este situat într-o regiune relativ bine locuită din Depresiunea Transilvaniei, situl dispune de habitate valoroase și o biodiversitate bogată, reflectată prin numărul de 40 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care 15 sunt specii de răpitoare diurne și nocturne. Mozaicul de habitate format din păduri de foioase, pășuni, fâneţe și terenuri agricole susține populaţii importante din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene precum acvila ţipătoare mică, viesparul, barza neagră, huhurezul mare, cristelul de câmp, caprimulgul, ciocănitoarea de stejar, sfrânciocul roșiatic și ciocârlia de pădure. Această zonă este una dintre cele mai mari arii semi-naturale și probabil una dintre cele mai bine conservate din regiunea biogeografică continentală din Transilvania. Situl este o zonă cheie pentru conservarea acvilei ţipătoare mici, specie care este prezentă cu 51-65 de perechi, ceea ce reprezintă 3% din populaţia naţională. O altă specie răpitoare cu efective semnificative în sit este viesparul, cele 90-120 de perechi cuibăritoare din sit reprezentând 5,5% din populaţia acestei specii la nivelul întregii ţării. Cristelul de câmp, care este o pasăre periclitată la nivel global, are un efectiv cuibăritor foarte 662 important în sit, acesta fiind de 300-350 de perechi. Pe lângă speciile cuibăritoare, situl este important și pentru unele specii de pasaj așa cum sunt acvila țipătoare mare și silvia porumbacă, sau pentru unii oaspeţi de iarnă precum eretele vânăt, eretele sur, șoimul călător și șoimul de iarnă. prezentarea generală a sitului Situl se întinde de-a lungul râurilor Niraj și Târnava Mică, care străbat Dealurile Târnavelor ce ocupă cea mai mare parte a nordului și nord-estului Podișului Hârtibaciului, aflat în sudul Depresiunii Transilvaniei. Este un areal predominant forestier situat pe culoare de văi foarte largi, în cadrul cărora apar terase și lunci extinse. Peisajul are un aspect mozaicat cu păduri de foioase, pajiști semi-naturale și terenuri agricole pe care se practică o agricultură de tip extensiv. Vegetația dominantă este cea de păduri nemorale de gorun și carpen, mai rar și numai sub formă insulară fiind întâlnite pădurile de stejar sau făgetele. De-a lungul râurilor se găsesc și pâlcuri de păduri aluviale formate din arin negru și frasin. Toate aceste păduri ocupă 45% din suprafața sitului și determină ca peste 80% din speciile de păsări de interes comunitar prezente aici să fie păsări care cuibăresc sau se hrănesc în habitate cu vegetație lemnoasă. Dintre acestea se evidențiază efectivele cuibăritoare ale acvilei ţipătoare mici, cde 51 până la 65 de perechi, ceea ce înseamnă că un procent de 3% din întreaga populaţie de la nivel național a acestei specii cuibărește aici. O altă pasăre răpitoare cu o populaţie semnificativă în sit este viesparul, care este bine reprezentat de un număr de 90 până la 120 de perechi clocitoare, ceea ce reprezintă 5,5% din populaţia de viespari de la nivelul întregii ţării. Alături de aceste două răpitoare diurne, în habitatele forestiere ale sitului mai apar ca specii rezidente și două răpitoare de noapte, buha și huhurezul, ultima dintre acestea având în anii cu hrană suficientă până la 45 de perechi care cuibăresc în sit. În lipsa habitatului preferat pentru cuibă- rire, care este reprezentat de stâncării, în sit sunt prezente doar 1-2 exemplare de acvilă de munte și nu este exclus ca o pereche să și cuibărească în arborii înalți din pădurile îndepărtate de comunitățile umane. Până la două perechi de acvilă mică își construiesc cuibul în pădurile de șleau cu copaci mari situate în vecinătatea unor terenuri deschise, habitat preferat pentru reproducere și de către șerpar. În pâlcurile de păduri mature aflate în apropierea unor cursuri de apă cuibăresc până la șase perechi de barză neagră, iar în comunitățile care împresoară situl se găsesc până la 60 de cuiburi ocupate de barza albă, această specie folosind habitatele sitului ca teritoriu de hrănire. În afară de cele enumerate, alte specii de interes comunitar care cuibăresc în habitatele forestiere ale sitului cu un număr impresionat de perechi sunt ciocănitoarea de stejar (până la ales după terminarea cuibăritului. Pe lângă speciile care se reproduc în sit, acesta este important și pentru unii oaspeţi de iarnă, cum sunt eretele vânăt și șoimul de iarnă. Câte 40-60 și respectiv 20-30 de exemplare din aceste specii aleg teritoriile deschise ale sitului ca și cartiere de iernare, hrănindu-se cu mamiferele active în acest sezon rece dar și cu păsări. Apele stătătoare cu vegetație de stuf ale lacului Bezid, situat lângă localitatea Sângeorgiu de Pădure, împreună cu albiile meandrate ale râurilor care de multe ori sunt flancate de brâuri de stuf, aduc pe lista de păsări de interes conservativ european și specii care cuibăresc lângă habitate acvatice precum pescărașul albastru, stârcul pitic și eretele de stuf, sau care utilizează aceste habitate în timpul migrațiilor, cum o fac stârcul de noapte, egreta mare, bătăușul, fluierarul de mlaștină sau chirighița cu obraz alb. În afara speciilor de interes comunitar în sit se întâlnesc și populaţii importante ale unor păsări care au suferit un declin în ultimii ani în România. Dintre acestea menţionăm potârnichea, capîntortura, uliul porumbar, ciocârlanul, ciușul și albinărelul. Pentru toate aceste specii situl are un rol foarte important în conservarea pe termen lung. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile care au loc în sit și manifestă un impact negativ asupra speciilor pentru care acesta a fost desemnat sunt reprezentate de agricultură (dacă are loc cu schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiționale în cele intensive, cu monoculturi, fertilizanți și pesticide, toate influențând negativ populațiile de cristel de câmp și păsări răpitoare), schimbarea habitatului semi-natural (prin încetarea cositului sau a pășunatului, poate afecta unele populații de păsări care se hrănesc sau cuibăresc în pajiștile utilizate tradițional ca pășuni și fânațe), braconaj și vânătoare (manifestă un impact major negativ), desecarea zonelor umede de-a lungul râurilor (reduce populațiile speciilor dependente de zonele umede), cosit timpuriu (dacă se practică înaintea terminării cuibăritului la cristel de câmp), incendierea vegetației (are impact negativ asupra păsărilor mai ales în perioada de cuibărit), lucrări silvice care includ extragerea arborilor bătrâni și a celor uscați (reduc habitatele de cuibărire și hrănire la răpitoare și ciocănitori, iar dacă se practică în perioada de reproducere se ajunge la scăde- rea succesului reproductiv al acestor specii) și reîmpăduriri ale zonelor naturale și seminaturale deschise (are impact negativ prin dispariția habitatului păsărilor care cuibăresc sau se hrănesc din acestea). adminiStrarea Sitului Situl are o clădire administrativă în Miercurea Nirajului, panouri de informare, puncte de informare la sediile unor asociații, puncte de intrare, trasee turistice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Există de asemenea și poteci/drumuri pentru vizitare, dar care nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea acestora. Pentru un management eficient al vizitatorilor în sit este necesară amplasarea de panouri de avertizare/atenţionare și a panourilor pentru orientare cu hărţi, înființarea unor centre de vizitare și informare, ridicarea unor amenajări pentru observare și supraveghere, amplasarea de bariere pentru restricționarea accesului cu autovehicule, realizarea de trasee tematice și amenajarea unor locuri de campare. 0 2,1 4,2 dealurile târnavelor şi valea NiraJului - ro Spa 0028 650 de perechi), ciocârlia de pădure (3800-4200 de perechi), muscarul gulerat (3200-4000 de perechi) și sfrânciocul roșiatic (8500-9000 de perechi). Impresionant este numărul foarte mare de perechi cuibăritoare de caprimulg (până la 500), care găsesc în aceste păduri de foioase întrepătrunse de terenuri deschise habitatul ideal pentru hrănire și creștere a puilor. Specia utilizează lizierele de pădure pentru amplasarea cuiburilor în adâncituri din sol căptușite cu frunze uscate, ziua exemplarele odihnindu-se întinse pe crengile groase din jur, cu care se confundă datorită penajului de camuflaj. De asemenea, situl deţine efective cuibăritoare semnificative și pentru alte specii de interes comunitar cum ar fi ciocănitoarea neagră, ghionoaia sură și sfrânciocul cu frunte neagră. Cristelul de câmp, specie periclitată pe plan global, are un efectiv mare cuibăritor în sit, format din 300 până la 350 de perechi, ceea ce evidențiază o bună gospodărire a pajiștilor și un mod tradițional de cultivare a terenului. Specia cuibărește frecvent în aceste habitate seminaturale și antropice și mai rar pe coastele însorite ale principalelor râuri unde apare o vegetație de tip stepic amestecată cu multe tufărișuri, unde se retrage mai 6,3 km 663 DefiLeuL Mureşului iNFerior - DeaLuriLe Lipovei - ro Spa 0029 defileul mureşului inferior - DeaLuriLe Lipovei - ro Spa 0029 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Bata, Birchiș, Bârzava, Conop, Petriș, Săvârșin, Ususău, Vărădia de Mureș. Județul timiş: Făget, Margina, Mănăștiur, Ohaba Lungă. Județul Hunedoara: Burjuc, Lăpugiu de Jos, Zam. supraFaţa: 55.660 ha Bioregiunea: Continentală altitudinea: 495 max., 134 min., 229 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 59‘ 9‘‘; Long. E 22° 12‘ 39‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor, Munţii Apuseni Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul se poate face dinspre Arad pe DN7, care reprezintă limita nordică a sitului între localitățile Bârzava și Burjuc, sau pe DJ682 cu continuare pe DJ707B (între Bata-Birichiș-Săvârșin), ambele drumuri asigurând accesul în partea centrală a sitului. Din toate localitățile limitrofe sau aflate în sit există drumuri comunale sau forestiere spre diverse zone ale acestuia. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger). importanţa sitului pentru Conservare Situl se află pe o suprafață deluroasă cu multe păduri compacte de foioase și zone deschise de o valoare conservativă mare și rar întâlnită de-a lungul Mureșului, fiind habitat pentru 34 de specii de păsări protejate în spațiul european. Aici se întâlnesc efective importante la nivel internațional și naţional din nouă specii de răpitoare diurne și nocturne, acest lucru fiind posibil datorită condiţiilor excelente de cuibărit (păduri bătrâne, respectiv zone acoperite de stuf în cazul eretelui de stuf), de iernare (în cazul eretelui vânăt și al șoimului de iarnă) și nenumăratelor terenuri de vânătoare. Aceste păduri bătrâne oferă un habitat propice de cuibărit pentru multe perechi de barză neagră și caprimulg. În pădurile din sit se întâlnește una dintre cele mai mari populații de ciocănitoare de stejar, formată din 2200-2300 de perechi cuibăritoare și rezidente. Un important loc de hrănire al răpitoarelor este lunca Mureșului, dar și pajiștile și culturile agricole pe care încă se practică moduri tradiți- 664 onale de exploatare a terenurilor care sunt benefice și pentru populaţia de cristel de câmp. În zonele deschise cu pâlcuri de copaci și tufărișuri se întâlnesc cu efective extrem de numeroase și alte specii de interes comunitar, precum silvia porumbacă, muscarul gulerat, sfrânciocul cu fruntea neagră sau sfrânciocul roșiatic. Majoritatea acestor specii dețin un statut favorabil de conservare în sit. prezentarea generală a sitului Situl se află în bazinul Mureșului, în acel sector inferior de defileu în care acesta se prezintă din punct de vedere geomorfologic ca un râu ajuns la maturitate, având o albie majoră largă. În sit sunt prezente toate elementele morfologice caracteristice acestui sector de râu precum meandrele largi, braţele părăsite, braţele secundare, insulele etc. Lacurile, bălțile, izvoarele, pâraiele și cursul râului Mureș, deși reprezintă doar 2% din suprafața sitului, sunt importante pentru pasajul unor specii acvatice protejate la nivel european precum chirighița neagră, bătăușul, stârcul de noapte, egreta mică și egreta mare. Tot aici cuibăresc stârcii pitici și până la 50 de perechi de pescăraș albastru, aceste zone umede fiind și teritoriul de hrănire pentru 40-50 de perechi de berze albe care cuibăresc în comunitățile umane apropiate. Aproape în fiecare iarnă în porțiunile cu apă limpede și mai lent curgătoare ale Mureșului poposesc pentru hrană și odihnă până la patru exemplare de cufundac arctic, alături de care apar frecvent și foarte multe rațe și cormorani mari. Habitatele umede bogate în herpetofaună asigură hrana preferată de șerpar, ale cărui perechi își formează în fiecare an un alt cuib alegând arborii înalți ușor accesibili aflați în rariști sau liziere de pădure. În zonă este prezentă o faună formată din zece specii de reptile și 12 de amfibieni, dintre care amintim pe acelea care sunt hrana preferată de șerpar, precum șarpele de apă, șarpele de casă, șarpele lui Esculap, șarpele de alun, șopârla de câmp, gușterul, șopârla de ziduri, vipera comună, broasca râioasă brună și cea verde, broasca roșie de munte și cea de pădure. Cele 8-12 perechi ale acestei specii de răpitor care cuibăresc anual în sit sunt dovada existenței unor habitate forestiere puțin deranjate antropic, șerparul fiind o specie ușor de alungat de prezența omului în teritoriul de cuibărire. De asemenea, numărul mare de șerpari arată și întreținerea într-un mod tradițional a fânețelor și a pășunilor din sit, de unde această pasăre își ia o parte din prada preferată. Efective semnificative la nivel național mai au viesparul (până la 110 perechi), acvila țipătoare mică (până la 70 de perechi), cristelul de câmp (150-180 de perechi), huhurezul mare (80-100 de perechi). Caprimulgul vânează în zbor insecte din pajiști și poieni aflate între pâlcuri de pădure, utilizând în special lizierele acestora pentru cuibărit, în sit existând până la 800 de perechi ale acestei pasări nocturne și crepusculare. Alte specii de păsări protejate care sunt oaspeți de vară cu efective mari reproducătoare în sit sunt muscarul mic, muscarul gulerat, ciocârlia de pădure, sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră și silvia porumbacă. Ciocănitoarea cu spate alb, ghionoaia sură, ciocănitoarea de grădini, ciocănitoarea neagră și ciocănitoarea de stejar sunt specii cuibăritoare, cu populații rezidente în acest sit. Dintre acestea, cea mai mare densitate populațională o are ciocănitoarea de stejar, care este prezentă aici cu 2200-2300 de perechi cuibăritoare, fiind probabil cea mai mare populație din țară. Având un cioc destul de slab, folosit mai mult pe post de solnă în lemnul putred, această ciocănitoare are nevoie, pentru a se hrăni sau săpa cuibul, de arbori uscați sau în curs de uscare. Cuibărește în pădurile de stejar și carpen din sit care au în special expoziție sudică, în grupuri de peste 15 indivizi. Majoritatea speciilor care sunt protejate în spațiul european sunt reprezentate prin populaţii care dețin un statut favorabil de conservare în acest sit. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități sunt prezente în sit și au efecte nega- tive asupra populațiilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: pășunatul (în locurile în care se ajunge la schimbarea compoziției pășunilor prin suprapășunat sau pășunatul practicat în timpul cuibăritului în teritoriile cristelului de câmp), managementul forestier general (lucrări de exploatare practicate în timpul cuibăritului, tăieri rase, îndepărtarea lăstărișului, tăieri selective ale arborilor în vârstă sau extragerea în totalitate a lemnului mort din pădure), vânătoarea (în timpul cuibăritului prin deranj și zgomot), agricultura intensivă (prin schimbarea modului tradițional de cultivare a terenului, folosirea pesticidelor și a fertilizanților de sinteză, înființarea de monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor sau efectuarea lucrărilor numai cu utilaje și mașini), schimbarea habitatului semi-natural al pajiștilor (din cauza încetării activităţilor tradiționale precum cositul sau pășunatul, se poate ajunge chiar la reîmpădurire), cositul (dacă are loc în perioada de cuibărire distruge cuiburile cristelului de câmp), extinderea speciilor invazive (în lunca Mureșului se extinde amorfa în detrimentul unor specii care sunt utilizate de păsări pentru cuibărire) și incendierea miriștii și a pârloagelor (produc mortalități ridicate și pierderea teritoriului de cuibărit la multe specii precum sfrânciocul roșiatic sau silvia porumbacă). adminiStrarea Sitului În sit sunt necesare următoarele dotări și amenajări: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, centru de vizitare/ informare, puncte de informare, amenajări pentru observare/ supraveghere, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1,8 3,6 5,2 km 665 defileul mureşului iNFerior - DeaLuriLe Lipovei - ro Spa 0029 defileul mureşului superior - ro Spa 0030 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Deda, Lunca Bradului, Răstolița, Stânceni. Județul Harghita: Toplița. supraFaţa: 9.514 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 57‘ 37‘‘; Long. E 25° 5‘ 20‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1164 max., 477 min., 748 med. DefiLeuL Mureşului SuPerior - ro Spa 0030 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN15 (Târgu-Mureș-Piatra-Neamț) traversează în lungime situl, între localitățile Bistra Mureșului și Vâgani. Se poate ajunge și pe calea ferată care leagă Târgu-Mureș de Topliţa, cu coborâre în multe stații aflate, de asemenea, între Bistra Mureșului și Vâgani. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Ieruncă (Bonasa bonasia) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Viespar (Pernis apivorus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete sur (Circus pygargus) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio). importanţa sitului pentru Conservare Situl a fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaţionale a 23 de specii de păsări protejate la nivel european, 19 dintre acestea fiind clocitoare, fapt care crește valoarea conservativă a sitului. Următoarele nouă specii de păsări din sit sunt ameninţate la nivelul Uniunii Europene și realizează aici efective populaţionale cuibăritoare semnificative: cocoșul de munte, ierunca, ciuvica, huhurezul mare, minuniţa, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de munte, muscarul gulerat și muscarul mic. Şapte dintre aceste specii sunt sedentare, ele necesitând condiţii optime de habitat și hrană care să rămână constante pe tot parcursul anului. Situl se află printre cele mai importante din România în conservarea a trei specii de bufniţe și două specii de ciocănitori. Cocoșul de munte și ierunca, prin cele 70-100 și respectiv 180-220 de perechi rezidente, atribuie acestui sit un rol deosebit de important în protecția acestor specii. Toate cele menționate reflectă calitatea deosebită a habitatelor sitului formate în proporție de 70% de păduri bătrâne de amestec de fag, molid și brad și respectiv din făgete și molidișuri pure, care alcătuiesc o structură compactă și foarte puţin deranjată de intervenția antropică. 0 666 1,2 2,4 3,6 km prezentarea generală a sitului Situl, care include Defileul Mureșului, este localizat în partea de vest a Carpaţilor Orientali și desparte Munţii Călimani de Munţii Gurghiu. Râul Mureș a săpat adânc în formaţiunile vulcanice pe care le străbate formând un defileu spectaculos cu unele sectoare foarte înguste, evidenţiind astfel la suprafață scurgeri de lavă și conglomerate vulcanice. Pe parcursul celor 34 km ai defileului, râul are o cădere de nivel de aproximativ 210 m. Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de păduri (conifere, amestec sau foioase), în care apar fagul, molidul și bradul. Alături de aceste trei specii dominante în stratul arborilor se găsesc și paltinul, scorușul, frasinul, mesteacănul, teiul pucios și tisa. Stratul ierbos este bogat, cu specii valoroase precum colțișorul, tătăneasa, piciorul cocoșului, omagul, vulturica și mierea ursului. Influența curenților de aer care imprimă climei un caracter mai rece și umed determină ca molidul să coboare în acest sit până la altitudinea de 600 m. Cele mai frumoase molidișuri se găsesc în jurul comunelor Lunca Bradului și Stânceni, iar în jurul localităților Răstoliţa și Bistra Mureșului suprafeţe mari sunt ocupate de făgete întinse. Gorunetele apar la ieșirea râului din defileu, pe versantul sudic al acestuia. Pădurile de luncă sunt prezente aproape pe tot cursul defileului, însoțind albia râului Mureș. În amonte de Lunca Bradului, ele au o răspândire mai redusă și sunt formate din mai multe specii de sălcii. În aval de această localitate apar pâlcuri întinse în care speciile dominante sunt aninul alb și aninul negru. Cele mai frumoase aninișuri sunt cele în care stratul ierbos este dominat de spata dracului și se găsesc în jurul localităților Andreneasa și Răstoliţa. Toate aceste păduri alcătuiesc o structură compactă și puţin deranjată care ocupă 70% din suprafața sitului. Acestea, împreună cu pajiștile care ocupă 15% din suprafața sitului și foarte mici terenuri cultivate reprezintă habitatul de cuibărire și hrănire pentru un număr însemnat de specii de răpitoare diurne sau nocturne, galinacee, ciocănitori și păsări cântătoare. Prin habitatele foarte puțin afectate de intervenția sau prezența umană, acest sit conservă una dintre cele mai mari populații de cocoș de munte (până la 100 de perechi) și de ieruncă (până la 220 de perechi). Ambele specii trăiesc de preferință în păduri de molid mature, nu foarte dese, ascunzându-și cuiburile și puii în subarboretul și stratul ierbos bogat format îndeosebi din afin negru și merișor. Tot în aceste molidișuri impresionează și numărul de perechi ale celor două specii mici de bufniță: minunița (110-130 de perechi) și ciuvica (50-60 de perechi). În zonele cu stâncării foarte retrase din defileu și situate cât mai departe de așezările omenești, cuibăresc două până la cinci perechi de buhă. Huhurezul mare, cu cele 60-80 de perechi cuibăritoare, întregește lista speciilor de răpitoare nocturne ale sitului. Speciile de răpitoare de zi care au efective cuibăritoare în mod constant în sit sunt șerparul, acvila mică, viesparul și acvila țipătoare mică. Eretele de stuf și eretele sur sunt specii migratoare care apar în sit doar în perioada de pasaj. Tot specie de pasaj, care trece peste sit în timpul migrațiilor, este și stârcul de noapte. Din nord vine în timpul iernii pe aceste meleaguri șoimul de iarnă, până la cinci exemplare din această mică pasăre de pradă care se hrănește în principal cu păsări de talie mică fiind prezente aici. Cele trei specii de ciocănitori protejate în spațiul european care au efective rezidente formate din multe perechi clocitoare sunt ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de munte și ciocănitoarea cu spate alb. Ultimele două specii sunt mai rar întâlnite, ele preferând în special să își sape cuibul în arborii complet sau parțial uscați din pădurile bine închegate de molid, coborând uneori și în cele de amestec. În pădurile de foioase se întâlnesc caprimulgul, muscarul mic și muscarul gulerat, iar în rariști și în tufărișurile din pajiști cuibărește sfrânciocul roșiatic. Condițiile de habitat din acest sit fiind excelente pentru muscari, sunt prezente efective foarte mari de până la 1600 de perechi de muscar mic și până l0000 de perechi de muscar gulerat. Cursul Mureșului, care trece peste un pat de bolovani și stânci, cu maluri pietroase și mici plaje de pietriș, este ocupate de câteva perechi teritoriale de mierlă neagră. Tot în aceste habitate cuibărește și codobatura de munte și se întâlnesc rare exemplare de fluierar de munte. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit se desfășoară următoarele activități care afectează negativ în mod semnificativ păsările pentru care acesta a fost desemnat: managementul forestier general (exploatarea forestieră afectează negativ toate speciile de păsări prin distrugerea habitatelor de reproducere și hrănire dar și prin perturbarea liniștii), vânătoarea și braconajul (afectează numeric speciile de păsări, în special cocoșul de munte dar și restul comunității de păsări), turismul (dacă se practică drumeția în afara traseelor marcate) și accesul cu autovehicule de teren în afara drumurilor publice (care deranjează liniștea și teritoriile de reproducere). adminiStrarea Sitului În sit există câteva panouri de informare, însă acestea nu sunt suficiente fiind necesară suplimentarea lor. De asemenea, mai există în teren panouri de avertizare/atenţionare, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor, vetre de foc și o clădire administrativă. Pentru o bună organizare a activităților de turism în sit sunt necesare panouri cu hărţi pentru orientare, puncte de informare și trasee tematice. delta dunării Şi coMplexul raZiM - SINOIE - RO SPA 0031 supraFaţa: 512 820 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 54‘ 41‘‘; Long. E 28° 55‘ 42‘‘ eCoregiunea: Delta Dunării altitudinea: 137 max., 0 min., 3 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În Delta Dunării se poate ajunge din Tulcea prin intermediul curselor navale de pasageri care parcurg cele trei brațe ale Dunării (Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe). Accesul spre complexul lagunar Razim-Sinoie este asigurat de DN22 (Constanța-Tulcea), de pe care se pot urma drumuri județene și locale care duc către localități limitrofe sitului. Din Brăila se poate ajunge în partea de NV a sitului după trecerea Dunării cu bacul, continuându-se pe DN22E prin localitățile limitrofe sitului până la Tulcea. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Gârliţă mică (Anser erythropus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Pescăriţă râzătoare (Gelochelidon nilotica) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș roz (Larus genei) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Sitar de mal nordic (Limosa lapponica) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Culic cu cioc subtire (Numenius tenuirostris) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Pescăriţă mare (Sterna caspia) • Chiră de mare (Sterna sandvicensis) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierarul sur (Xenus cinereus) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Prundăraș de munte (Charadrius morinellus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete sur (Circus pygargus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Lebădă mică (Cygnus columbianus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Vânturel mic (Falco naumanni) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Becaţină mare (Gallinago media) • Raţă cu cap alb (Oxyura leucocephala) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Cresteţ mic (Porzana pusilla) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Ielcovan estic (Puffinus yelkouan) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Gușă vânătă (Luscinia svecica) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Barză albă (Ciconia ciconia). importanţa sitului pentru Conservare Delta Dunării reprezintă o uriașă zonă umedă întinsă la vărsarea fluviului în mare, fiind un loc renumit și recunoscut internațional pentru extraordinara valoare naturală. În anul 1990, în cadrul Programului UNESCO „Omul și Biosfera“, Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoie au fost declarate Rezervaţie a Biosferei, devenind astfel unica deltă din lume cu acest statut. Tot în această perioadă Delta Dunării a fost recunoscută în cadrul Convenţiei Ramsar ca Zonă umedă de importanţă internaţională, datorită rolului său special în conservarea habitatelor acvatice și a păsărilor legate de acestea. Statutul de patrimoniu natural universal a fost recunoscut în decembrie 1990 prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural. Valoarea patrimoniului natural, dar și eficienţa planului de management aplicat pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au fost recunoscute prin acordarea în anul 2000 a Diplomei Europene pentru arii protejate, care a fost reînnoită în anul 2005. Suprafaţa sa reprezintă 2,5% din teritoriul României, fiind clasată pe baza mărimii sale pe locul 22 între deltele lumii și pe locul 3 în Europa, după Volga și Kuban. În momentul de față reprezintă una dintre cele mai mari zone umede din lume, incluzând cea mai întinsă suprafață compactă de stufărișuri de pe planetă. Unul din motivele pentru care Delta Dunării are un statut multiplu de protecție este acela că, în comparaţie cu alte delte ale Europei și chiar ale Terrei, această zonă umedă a păstrat o biodiversitate mai ridicată, incluzând un număr foarte mare de specii dintr-o multitudine de unităţi sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea mare a mai multor specii care au devenit rare sau chiar au dispărut în alte zone ale continentului. Aceste specii se mențin în Delta Dunării chiar dacă, din cauza activităţilor antropice din ultimele decenii, efectivele și habitatele acestora au fost drastic diminuate. Delta este un muzeu viu al biodiversităţii, prezentând 30 tipuri de ecosisteme în care trăiesc 1835 de specii de plante și 3503 specii de animale. Din acest motiv ea reprezintă o bancă naturală de gene, cu o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal. Din anul 2007, Delta Dunării împreună cu Complexul Razim-Sinoie au fost declarate la nivel european Arie de Protecţie Specială Avifaunistică, prezentând o varietate impresionantă de păsări care sunt răspândite în toate ecosistemele, acvatice sau terestre, naturale sau antropice de pe teritoriul acestora. Din cele aproximativ 400 de specii de păsări care trăiesc în România, 331 se întâlnesc pe teritoriul Deltei Dunării. Din totalul speciilor inventariate pe teritoriul sitului, 320 sunt specii incluse în Convenţia de la DELTA dunării şI ComPlexul razIm - SINOIE - RO SPA 0031 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Babadag, Baia, Beștepe, C.A.Rosetti, Ceamurlia de Jos, Ceatalchioi, Chilia Veche, Crișan, Grindu, Isaccea, Jijila, Jurilovca, Luncavița, Mahmudia, Maliuc, Mihai Bravu, Murighiol, Niculițel, Nufăru, Pardina, Sarichioi, Sfântu Gheorghe, Somova, Sulina, Tulcea, Valea Nucarilor, Văcăreni. Județul constanța: Cogealac, Corbu, Fântânele, Istria, Mihai Viteazu, Mihail Kogălniceanu, Săcele. Județul Galați: Galați. 667 deltA dunării şI ComPlexul razIm - SINOIE - RO SPA 0031 668 Berna privind conservarea vieţii sălbatice și a habitatelor naturale și 89 de specii sunt protejate la nivel european, fiind incluse pe Anexa I a Directivei Păsări a Uniunii Europene. Statutul lor de protecție se regăsește și în legislația românească de mediu. Situl este foarte important pentru 168 de specii cuibăritoare de păsări, dintre care se remarcă în primul rând pelicanii. Pelicanul comun este o specie emblematică pentru Delta Dunării, aici existând cea mai mare colonie din Europa, formată din peste 4000 de perechi. Alături de acesta trăiește și pelicanul creț, care este o specie periclitată la nivel mondial și foarte sensibilă la deranjul uman. În sit cuibăresc aproape 450 de perechi ceea ce reprezintă 25% din populația acestei specii la nivel european. Alte specii protejate la nivel european pentru care Delta oferă condiții de cuibărit pentru un număr foarte mare de perechi sunt cormoranul mic, rața roșie, chirighița cu obraz alb, pescărașul albastru, chira de baltă, stârcul pitic, stârcul galben, stârcul de noapte, crestețul cenușiu, țigănușul, egreta mică, privighetoarea de baltă, codalbul, buhaiul de baltă, ciovlică ruginie, piciorongul, ciocîntorsul, eretele de stuf, stârcul purpuriu, dumbrăveanca, gușa-vânătă, pescărușul cu cap negru și chira de mare. În sit există 70 de zone cu valoare avifaunistică ridicată în care se găsesc colonii de reproducere. Acestea sunt repartizate pe tot teritoriul Deltei Dunării și al complexului Razim-Sinoie, fiind incluse în mai multe zone cu regim de protecţie integrală dintre care amintim pe cele mai însemnate ca suprafață: Roșca-Buhaiova, Sacalin-Zătoane, Periteașca-Leahova, Grindul Letea, Sărături-Murighiol, Grindul Caraorman, Lacul Nebunu, Insula Popina și Capul Doloșman. Multe se află și în afara acestor arii cu statut special de protecție, fiind localizate în golful Musura, lacul Martinica, zona lacului Dranov, în zona situată la nordul localităţii Sfântu Gheorghe etc. În sit există un număr de 34 de colonii monospecifice și 36 de colonii polispecifice. Cea mai mare colonie din Deltă este cea de pelican comun de la Roșca-Buhaiova, care adăpostește peste 4000 de perechi. Alte specii care fac și colonii monospecifice sunt cormoranul mic, cormoranul mare, egreta mare, stârcul de noapte, chira cu fruntea albă, chira mică, chira de mare, chirighița cu obraz alb, pescărușul cu cap negru, ciovlica ruginie și stârcul de cireadă. Coloniile polispecifice sunt formate din combinații de mai multe specii, dintre care cel mai frecvent se întâlnesc cormoranul mare și cel mic, stârcul cenușiu, cel purpuriu și cel galben, stârcul de noapte, lopătarul, țigănușul, egreta mică și cea mare, chirighița cu obraz alb, chira de baltă și pescărușul râzător. În afară de habitatul acvatic și amfibiu, Delta Dunării și complexul Razim-Sinoie prezintă și habitate terestre importante pentru un număr foarte mare de specii cântătoare, multe dintre ele fiind de interes european pentru conservare. Stufărișurile și păpurișurile bogate în mărăcinișuri adăpostesc importante populații de gușă-vânătă și privighetoare de baltă, iar în pădurile de pe grinduri cuibăresc mai multe specii prote- jate de ciocănitori și muscari, ciocârlia de pădure, presura de grădină, alături de foarte multe pitulici, pițigoi, presuri, muscari, sturzi, privighetori, grauri etc. Pajiștile cu tufărișuri sunt importante pentru sfrânciocul roșiatic și cel cu cap negru, silvia porumbacă, ciocârlia de stol, pasărea ogorului, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp etc. Situl este un cartier de iernare foarte important pentru mai multe specii de păsări cărora le oferă locuri de hrănire și odihnă. În cadrul Uniunii Europene, România și Bulgaria prezintă singurele zone de iernare pentru gâsca cu gât roșu. Majoritatea efectivelor acestei specii, care este periclitată la nivel internațional, sunt cantonate în Delta Dunării și Complexul Razim-Sinoie. Alte specii de interes european pentru conservare care găsesc hrană suficientă și condiții climatice adecvate pentru iernare în Delta Dunării sunt gârlița mică, cormoranul pitic, lebăda de iarnă, egreta mare, eretele vânăt, acvila țipătoare mare, șoimul dunărean, cufundarul arctic, cufundarul mic și ferestrașul mic. Toate acestea, împreună cu multe alte specii, rămân după terminarea cuibăritului sau coboară împinse de frigul din nordul continentului să ierneze în efective foarte mari în sit. Zona Deltei Dunării și a complexului de lacuri Razim-Sinoie se află pe culoarul de migrație Via Pontica, una dintre cele mai mari rute folosite de păsările migratoare. Situl este traversat în perioadele de migrație de sute de mii de păsări, care se opresc pentru hrană și odihnă în ecosistemele de aici, în drumul lor spre cartierele de iernare din bazinul mediteranean sau de pe continentul african. Dintre acestea amintim pe cele de interes european pentru conservare: gâsca cu gât roșu, barza albă, barza neagră, cormoranul mic, pescărița mare, pescărușul mic și chira de mare. Toamna și primăvara, zonele cu apă mică sau mâlurile unor lacuri secate se umplu de păsări de țărm migratoare din zeci de specii, multe dintre cele protejate fiind prezente cu efective foarte mari, precum bătăușul, piciorongul, ciocîntorsul, prundărașul de sărătură, notatița, ploierul auriu sau becațina mare. Pe lângă acestea mai apar în pasaj și foarte multe specii de fluierari, fugaci, prundărași, dar și nagâți, sitari, culici, becaține sau nisipari. În timpul pasajelor, dar și în tot sezonul rece, se pot întâlni specii rare și foarte rare pentru avifauna țării noastre precum fluierarul sur, pietrușul, ielcovanul, rața de ghețuri, rața cu cap alb, rața neagră, rața catifelată, nagâțul cu coadă albă, cocorul mic, sitarul de mal nordic, lebăda mică, rața cucuiată, eiderul sau fugaciul pitic. Specii nordice de pescăruși care vin foarte rar din extremul nord și se pot observa în Delta Dunării și complexul Razim-Sinoie sunt pescărușul cu aripi albe, pescărușul de ghețuri, pescărușul negru sau pescărușul rozalb. Multitudinea de păsări atrag în timpul migrațiilor foarte multe exemplare de păsări răpitoare, protejate în spațiul comunitar, precum eretele sur, acvila țipătoare mică, eretele vânăt, șerparul, gaia neagră, erete alb, acvila mică, vulturul pescar, codalbul, șoimul călător, șorecarul mare, șoimul dunărean, acvila de câmp, șorecarul mare și șoimul de iarnă. Multe dintre acestea rămân să cuibărească în Delta Dunării așa cum o fac eretele de stuf, șoimul dunărean, vânturelul de seară, uliul cu picioare scurte, codalbul, șoimul călător, șorecarul mare și gaia neagră. Dintre păsările cântătoare există specii nordice din care se pot observa câteva exemplare trecând în pasaj prin acest sit. Astfel putem întâlnii cinteza de iarnă, mătăsarul și pasărea omătului, dar și specii caracteristice habitatelor montane care ajung aici în mod ocazional așa cum sunt mierla gulerată, prundărașul de munte, ciocârlia urechiată, fluturașul de stâncă, alunarul sau forfecuța. Toate aspectele enumerate reprezintă doar câteva dintre atributele care acordă zonei Deltei Dunării și complexului de lacuri Razim-Sinoie o importanță foarte mare în protecția avifaunei pe plan național dar și internațional și fac din această zonă un punct focal pentru conservarea biodiversității la un nivel global. prezentarea generală a sitului situare. Situl se află în Depresiunea Predobrogeană, la contactul dintre Platforma Nord-Dobrogeană și Platforma Scitică și face parte, din punct de vedere geostructural, din Depresiunea Mării Negre. Delta Dunării reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcaţie a Dunării (Ceatalul Chiliei) și litoralul Mării Negre, fiind mărginit la nord de braţul Chilia și la sud de complexul lacustru Razim-Sinoe. Cea mai mare parte a Deltei Dunării (82%) se găsește pe teritoriul României. Complexul Lagunar Razim-Sinoie se desfășoară la sud de Delta propriu-zisă, până la capul Midia. Include mai multe lacuri, cele mai mari fiind Razim, Sinoie, Golovița și Zmeica. geneză. Din punct de vedere genetic, Delta Dunării este cea mai tânără formaţiune a reliefului românesc, apărută în perioada cuaternară într-un golf al Mării Negre. În aceeași perioadă, nivelul mării a oscilat pe verticală inundând uscatul sau retrăgându-se. Faza de golf a evoluat într-o fază de liman, în timp acesta colmatându-se și formând delta de o zi. Vechiul golf marin Halmyris în care se găsește astăzi complexul Razim-Sinoie a evoluat mai încet decât golful din zona deltei propriu-zise, în lipsa unui fluviu cu aluviuni care să-l colmateze. Deși formate deodată ca și golfuri ale Mării Negre, delta a depășit faza de liman, pe când complexul Razim-Sinoie se găsește încă în faza de lagună. În ultimele decenii complexul a fost transformat într-un rezervor de apă dulce prin închiderea artificială a comunicării cu marea. Compartimentare. În Delta Dunării se pot distinge două mari sectoare: delta fluviatilă și delta fluvio-maritimă. Delta fluviatilă reprezintă partea cea mai veche din spaţiul deltaic, principala sa caracteristică fiind suprafaţa mare a grindurilor fluviale și prezența unor lacuri aflate într-un grad înaintat de colmatare. Delta fluvio-maritimă se desfășoară între aliniamentul grindurilor maritime Letea-CaraormanCrasnicol și ţărmul mării, incluzând și un important complex de lacuri mari (Roșu-Puiu). structură. Principalele categorii morfohidrografice din perimetrul sitului sunt teritoriile predeltaice, grindurile fluviale și maritime, rețeaua hidrografică (braţele principale, gârlele și canalele), lacurile, terenurile mlăștinoase și Complexul Razim-Sinoie. Teritoriile predeltaice sunt acele suprafeţe încorporate în suprafaţa deltei care au aparţinut Câmpiei Bugeacului, situată la nord de braţul Chilia, din care au fost decupate prin eroziune fluvială. Grindurile fluviale s-au format prin depunerea aluviunilor în timpul revărsărilor fluviului și se individualizează cel mai bine în lungul ambelor maluri ale braţelor principale. La bifurcaţiile acestora, datorită procesului intens de aluvionare, se realizează adevărate câmpuri aluviale cu înălţimi de peste 3 m. Grindurile maritime, formate prin acţiunea combinată a proceselor marine și a celor fluviale, sunt dispuse perpendicular pe direcţia braţelor principale ale Dunării, constituindu-se în adevărate baraje în perimetrul deltaic. Cauza formării lor sunt valurile și curenţii marini circulari, specifici Mării Negre. Contribuţia Dunării la formarea acestor grinduri este reprezentată de deversarea materialului aluvionar în zona litorală, care este preluat apoi de valurile și curenţii marini. Pe lângă acest material fluvial, un rol important în formarea grindurilor maritime îl are materialul rezultat din eroziunea falezelor Mării Negre împreună cu materialul cochilifer. Cele mai mari grinduri maritime sunt Letea, Caraorman și Crasnicol, care constituie și limita dintre delta fluvială și delta fluvio-maritimă. Reţeaua hidrografică este formată din braţe principale, gârle și canale. Dunărea și braţele sale reprezintă arterele majore prin care fluviul asigură spaţiului deltaic debitul lichid și solid. Braţul Sulina a fost scurtat și adâncit pentru realizarea unei căi navigabile, braţul Sfântu Gheorghe a fost supus recent tăierii meandrelor principale, iar braţul Chilia a crescut în lungime prin avansarea deltei secundare cu același nume. Lacurile cele mai mari sunt Furtuna, Gorgova, Isac, Matiţa, Merhei, Roșu, Lumina, Puiu și Dranov. În total există un număr de 479 de lacuri mai mari de 1 ha, suprafaţa lor ajungând la aproape 8% din suprafaţa deltei. Terenurile mlăștinoase ocupă zonele din jurul lacurilor și complexelor lagunare, fiind acoperite de apă, în funcție de nivelul Dunării, și de vegetația palustră. Complexul lacustru RazimSinoie a fost supus la lucrări de izolare faţă de apele mării și de izolare a compartimentului sudic (Sinoe, Istria, NuntașiTuzla) faţă de cel nordic. Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre și închiderea legăturii cu Marea Neagră, lacurile Razim, Goloviţa și celelalte lacuri din compartimentul nordic s-au îndulcit considerabil. Lacul Sinoe, din compartimentul sudic, a suferit și el modificări de salinitate, însă nu a ajuns la același nivel de îndulcire deoarece izolarea de apele mării prin periboine nu este totală. Lacurile Istria și Nuntași-Tuzla din compartimentul sudic au apă salmastră și sărată datorită unui aport superficial de apă dulce și condiţiilor climatice semiaride care au determinat o evaporaţie mai ridicată. Se consideră lagune conectate la mare două lacuri, Sinoe și Zătonul Mare, deși acestea se deosebesc esenţial. Laguna Sinoe s-a transformat în timp într-un bazin cu apă salmastră spre dulce, însă Zătonul Mare, cu deschiderea lui mare la mediul marin, reprezintă o lagună tipică. Habitatele acvatice ale sitului acoperă peste 70% din suprafața acestuia, fiind formate din brațele Dunării, canale, lacuri, bălți, lagune, plauri, mlaștini întinse cu stufărișuri, smârcuri și terenuri inundate. Dintre toate habitatele acvatice prezente în Delta Dunării formaţiunile de plaur sunt deosebite, specifice și extrem de importante pentru cuibăritul păsărilor. Acestea sunt constituite din rizomi de stuf, împletiți cu rizomii altor plante, având grosimi de până la 1,5 m, încărcați cu humus și diverse materii organice. Alături de stuf cresc în acești plauri și papura, pipirigul, săgeata apei, rogozul sau busuiocul de baltă. Pe măsură ce se încarcă cu un strat de sol și resturi organice plaurul se fixează, fiind ridicat doar la ape foarte mari. Din suprafeţele insulelor de plaur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt și de curentul apei. Astfel de habitate, dar și insulele de nisip și aglomerările stabile de stuf vechi, sunt alese de pelicanul comun și cel creț pentru instalarea coloniilor. Cuiburile acestora sunt amplasate în astfel de locuri la care ajung mai greu mamiferele prădătoare, reprezentate de pisici sălbatice, nurci, nevăstuici, vidre duri cu o valoare conservativă foarte mare, compusedin stejar pedunculat, frasin comun, frasin de câmp, frasin pufos sau ulm de câmp. Aspectul tipic al acestor păduri este dat de invadarea lor de către plante agăţătoare ca viţa sălbatică, iedera, hameiul, curpenul și o liană de origine mediteraneană care ajunge până la 25 m lungime. În aceste habitate forestiere ce se întind pe doar 5% din suprafața sitului cuibăresc păsările răpitoare, care găsesc aici liniștea necesară creșterii puilor, având o bogăție de resurse trofice în jur. Sunt cunoscute ca și cuibăritoare următoarele specii protejate la nivel european: vânturelul de seară (până la 350 de cuiburi), codalbul (până la 28 de perechi), gaia neagră (până la șapte perechi), uliul cu picioare scurte, șoimul călător, șorecarul mare, șoimul dunărean și, mai rar, vânturelul mic. Tot aici își au cuibul perechile de barză neagră. Alături de aceste specii se mai găsesc și multe perechi de uliu păsărar, vânturel roșu, uliu porumbar, șorecar comun și șoimul rândunelelor. Pădurile, zăvoaiele și tufărișurile sunt populate de specii de interes comunitar precum dumbrăveanca, ciocârlia de pădure, presura de grădină, ghionoaia sură, ciocăni- către exemplare izolate de egrete mari, stârci de cireadă, egrete micii, țigănuși, stârci cenușii, stârci galbeni etc. Zonele cu vegetaţie puţină sau chiar zonele lipsite de vegetaţie sunt caracteristice pentru sit și constituie habitat de cuibărire pentru foarte multe specii de păsări, având o mare valoare conservativă. În această categorie intră dunele de nisip mobile și semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă de pe grindurile Letea și Caraorman, cordoanele litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă, arenicolă și cătină albă, plajele litorale puţin consolidate, habitatele de sărătură cu plante tipice halofile și țărmurile mâloase ale lacurilor. Toate acestea sunt foarte importante pentru cuibăritul chirelor, pescărușilor și al chirighițelor, dar și pentru aproape toate păsările de țărm. Câteva dintre păsările protejate în spațiul european care cuibăresc în aceste terenuri în colonii de cele mai mult ori formate din mai multe specii sunt ciovlica ruginie, chira de baltă, pescărița râzătoare, pescărița mare, piciorongul, ciocîntorsul și prundărașul de sărătură. Alături de acestea cuibăresc frecvent și alte specii precum prundărașul gulerat mare și cel mic, fluierarul cu rața mare, rața mică, gâsca de vară, rața pestriță, rața cu cap castaniu și multe altele. Stoluri de zeci de specii de păsări de țărm, formate din mii de exemplare, se hrănesc din habitatele cu apă mică ale sitului, dintre care le amintim pe cele de interes comunitar pentru conservare: bătăușul, piciorongul, ciocîntorsul, notatița, prundărașul de sărătură, ploierul auriu și becațina mare. Alături de acestea sunt prezente în număr mare și culicul mare, prundărașul gulerat mare și cel mic, becațina comună, nisiparul, sitarul de mal și foarte multe specii de fluierari și fugaci. O zonă importantă pentru migrația păsărilor de apă dar și a celor cântătoare este Grindul Chituc din complexul RazimSinoie, care are o succesiune de cordoane, dune și lacuri orientate pe o direcție piezișă pe linia actuală a țărmului. Orientarea lui exact pe direcția urmată de drumul de migrație Via Pontica și prezența a nenumărate fâșii de tufărișuri asigură o deplasare optimă a păsărilor mici care folosesc aceste habitate precum mai multe specii de pitulici, muscari, silvii, fâse, codroși, mărăcinari, sturzi, privighetori, presuri, codobaturi sau mierle. Tot aici se găsește una din rutele urmate în timpul migrațiilor și de toarea neagră, cea de grădină și cea de stejar, sfrânciocul cu frunte neagră, silvia porumbacă și sfrânciocul roșiatic. Zăvoaiele de pe grinduri sunt căutate în perioada de reproducere și de specii care nu sunt caracteristice acestor habitate, deoarece aici cuiburile sunt protejate de prădătorii tereștrii prin apele de inundație care izolează frecvent perimetrul. Astfel, se întâlnesc cuibărind aici perechi de rață mare, rață cârâitoare, cormoran mare, rață cu cap castaniu și chiar rață roșie. Vegetaţia ierboasă este reprezentată de pajiștile situate pe grindurile fluviale inundabile în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri, pajiștile pe câmpurile predeltaice, pajiștile stepizate, pajiștile umede sau pajiștile puternic degradate pe martori de eroziune. Pe toate acestea apar frecvent pâlcuri de tufișuri, fiind habitatul de cuibărire al sfrânciocului roșiatic, silviei porumbace și sfrânciocului cu frunte neagră. În zonele mai umede cuibăresc crestețul cenușiu, cel mic și cel pestriț, becațina mare, sitarul de mal, cristelul de câmp, dar și nagâțul, sitarul de mal și fluierarul cu picioare roșii. Pajiștile mai uscate sunt populate de ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, codobatura albă, codobatura galbenă, presura cu cap galben, presura sură, mărăcinarul mic, ciocârlanul și ciocârlia de câmp. Tot aici cuibărește și eretele sur. Aceste habitate sunt des vizitate pentru hrănire de către berzele albe care caută apropierea caselor pentru cuibărire, dar și de picioare roșii și cel de lac, culicul mare și nagâțul. În zonele uscate și nisipoase cuibărește în perechi izolate pasărea ogorului, iar în cele pietroase și aride este prezentă o altă specie protejată, pietrarul negru. O pasăre foarte rar clocitoare în România, scoicarul și-a mutat spre litoralul mării aria de cuibărire care a fost inițial localizată în lagunele complexului Razim-Sinoie, unde plajele nisipoase s-au redus puternic în urma extinderii vegetației palustre prin îndulcirea apei. A rămas totuși ca și cuibăritoare în țara noastră având o răspândire discontinuă și fiind extrem de vulnerabilă. Numărul scoicarilor din sit crește foarte mult în timpul pasajelor sau al iernii, cu exemplare sosite de pe meleaguri nordice unde este o pasăre cuibăritoare comună. importanța deltei dunării și a complexului Razim-sinoie în timpul migrațiilor. Situl se află pe marele culoar de migrație Via Pontica, fiind traversat în perioadele de migrație de sute de mii de păsări din cele mai diverse grupuri sistematice, care găsesc hrană din abundență în ecosistemele de aici. Se înregistrează efective foarte mari ale următoarelor specii de importanță comunitară: barză albă, chirighiță cu obraz alb, gâscă cu gât roșu, pescăruș mic, cormoran mic, chiră de mare, barză neagră, pescăriță mare și pescăriță râzătoare. Alături de acestea sunt prezente specii comune care au efective foarte mari în timpul acestor migrații, precum gârlița mare, turturică și pupăză, dar și de lăstunul de mal, lăstunul de casă, rândunică sau albinărel. Pasajul răpitoarelor are o mare amploare pentru următoarele specii protejate la nivel european: vânturelul de seară, eretele sur, acvila țipătoare mică, gaia neagră, eretele alb, uliul cu picioare scurte, acvila mică și vulturul pescar. Mai apar și rare exemplare de șerpar și acvilă de câmp, dar și specii care nu sunt de interes comunitar pentru conservare, precum șorecarul comun sau șoimul rândunelelor. În timpul pasajului se văd și foarte rare exemplare din specii nordice precum pescărușul rozalb, sitarul de mal nordic, ielcovanul, fluierarul sur, dar și exemplare apărute aici accidental, care aparțin habitatelor montane și se află aici în afara rutelor obișnuite de migrație, așa cum sunt prundărașul de munte, forfecuța, brumărița de stâncă, ciocârlia urechiată, mierla gulerată, fluturașul de stâncă sau alunarul. delta dunării și complexul Razim-sinoie ca și cartier de iernare. Situl este important pentru iernarea unor specii de păsări cărora le oferă locuri importante de hrănire și odihnă. Dintre toate acestea se remarcă gâsca cu gâtul roșu, o specie periclitată la nivel internațional care găsește importante zone de odihnă pe teritoriul sitului în timpul iernii. În cadrul Uniunii Europene, România și Bulgaria prezintă singurele zone de iernare ale acestei specii. În stoluri monospecifice sau împreună cu cârduri delta dunării şI ComPlexul razIm - SINOIE - RO SPA 0031 sau enoți. Locurile de hrănire ale pelicanilor sunt îndepărtate de locurile de cuibărit. Fiind păsări sociale, pelicanii realizează plecările și revenirile la cuib în grupuri, acestea folosind și strategii de pescuit care presupun cooperarea tuturor exemplarelor. Se consideră că pe teritoriul sitului cuibăresc între 3560 și 4160 de perechi de pelican comun. Pelicanul creț este o specie periclitată la nivel global care aici are între 320 și 410 perechi clocitoare. Aceste cuiburi sunt concentrate în special în zona MatițaBuhaiova-Hrecisca, care reprezintă totodată și cea mai mare colonie de pelican comun din Europa. Colonii în care se află doar pelicani creți sunt cele de la Prundu cu Păsări și insula Ceaplace. Această specie este extrem de sensibilă la deranjarea în timpul cuibăritului, preferând pentru a crește puii mai mult plaurii, uneori chiar insule mici formate din aceștia, care sunt plutitoare și foarte vulnerabile în timpul furtunilor. De cele mai multe ori, la marginea coloniilor de pelicanii se pot vedea instalate cuiburile de cormoran mare și chiar de cormoran mic, formându-se astfel o colonie mixtă de cuibărire. În anul 2011, în cadrul Deltei Dunării au fost inventariate cel puțin 70 de colonii de păsări, dintre acestea 36 fiind mixte și 34 monospecifice. Cele mai multe colonii aparțin cormoranului mare (22 de colonii), dintre acestea cele mai însemnate cantitativ fiind coloniile de la Inonova, Bijan, Purcelu, Sf. Gheorghe, Nebunu, Holbina-Dunavăț, Martinca și Cuzmanții Mici. Dintre cele mai importante colonii monospecifice le menționăm pe cele ale cormoranului mic de la Ulasova și Lopatna-Erachle, ale egretei mari de la Japșa Moreanu, ale stârcului de noapte de la Japșa Strâmbele, ale chirei mici de pe Grindul Lupilor și de la Vadu, ale chirei de baltă de la Vadu și Musura, ale chirei de mare din golful Musura (2200 de indivizi), ale chirighiței cu obraz alb de pe Lacurile Lung, Obretenciuc, Cuibul cu Lebede, Gâsca, Telincea și Potica, ale pescărușului cu cap negru de la Sărăturile Murighiol și ale ciovlicii ruginii de pe Grindul Lupilor și de la Vadu, la care se adaugă colonia de stârc de cireadă de la Lacul Nebunu. Există de asemenea și colonii mixte de reproducere care sunt formate din cormoran mare și mic, egreta mică și mică, stârc de noapte, țigănuș, stârc purpuriu, cenușiu și galben, lopătar, chirighiță cu obraz alb, chiră de baltă și pescăruș râzător. Aceste specii se amestecă în diferite proporții în cadrul coloniilor complexe de la Nebunu, Martinca, Cuzmanții Mici, Ghermandi, Purcelu, Lumina sau în cea de la Caraorman. Coloniile sunt amplasate în pâlcuri de sălcii pitice și în stufărișuri vechi culcate care sunt mai mult sau mai puțin inundate, dar și pe grinduri mai uscate. Toate coloniile de păsări din sit beneficiază de un statut aparte de protecție, unele fiind incluse în zone strict protejate, iar altele, chiar dacă nu sunt incluse în aceste zone, beneficiază de protecție prin legislația Deltei Dunării și cea națională sau europeană. Lista de specii a stârcilor din sit mai include și stârcul pitic și buhaiul de baltă, pentru care teritoriul de cuibărit îl reprezintă întinderile mari de stuf. Aici cuibăresc și mai multe specii de lăcari și grelușei, alături de privighetoarea de baltă, stufărică, pițigoiul de stuf, gușa-vânătă, presura de stuf și eretele de stuf. Locuri de reproducere sunt și aglomerațiile de frunze plutitoare (pentru rața roșie, chirighița cu obraz alb, chirighița neagră și cea cu aripi albe, chira mică și chira de baltă), aglomerările de sfărâmături de plauri sau grindurile nisipoase (pentru pescărușul argintiu, pescărușul râzător, pescărușul mic, pescărița râzătoare, pescărița mare, chira de mare și chira mică), vegetația acvatică plutitoare veștedă sau aglomerările de fragmente de stuf uscat (pentru corcodelul mare, lișiță, corcodelul cu gât negru și cel cu gât roșu, corcodelul mic), plaurii plutitori sau aluviunile acoperite cu vegetație măruntă (folosite de rața pestriță, rața cârâitoare, rața cu ciuf, gâsca de vară și lebăda de vară) sau vizuinile de vulpe și bursuc aflate în apropierea apei (utilizate de călifarul alb și călifarul roșu). Pădurile. Specifică pentru Delta Dunării este dominanța zăvoaielor de sălcii și plopi. Grindurile înguste, puţin înalte și cu apa freatică aproape de suprafață, care sunt frecvent inundate, favorizează instalarea zăvoaielor de salcie albă și răchită. Etajul de arbuști aproape că lipsește iar cel ierbos-arbustiv este sărac și format din mur de miriște, piperul bălţii, dentiţă și lăsnicior. Pe malul lacului Erenciuc se dezvoltă singura pădure de anin negru din Delta Dunării, iar pe grindurile Letea și Caraorman sunt prezente pă- 669 delta dunării şI ComPlexul razIm - SINOIE - RO SPA 0031 mari de gârlițe și chiar gâște de vară, această gâscă de talie mai mică efectuează deplasări pentru a se hrăni pe câmpurile cultivate în special cu cereale aflate în interiorul, dar mai ales în afara sitului. Alte specii acvatice de interes comunitar care iernează în sit sunt gârlița mică, cufundarul polar, cormoranul mic, cufundarul mic, lebăda de iarnă, ferestrașul mic, lebăda mică și rața cu cap alb. Peste iarnă rămân și multe dintre egretele mari care au cuibărit aici. Şoimul călător și șoimul dunărean își sporesc efectivele cu exemplare care au cuibărit în altă parte și vin pentru a ierna aici. Bogăția de hrană în timpul iernii este punct de atracție și pentru codalbi și răpitoare care apar aici doar în acest sezon rece precum ciuful de câmp, șoimul de iarnă, acvila mică sau eretele vânăt. În ansamblu, patrimoniul faunistic al Deltei Dunării este reprezentat de 3503 specii incluzând 3024 de specii de nevertebrate și 479 de specii de vertebrate. Dintre acestea au fost inventariate 260 de specii noi pentru România și 37 de specii noi pentru știinţă. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Situl este vulnerabil la poluarea apei care ajunge aici pe Dunăre, dar și la substanțele chimice folosite în activitățile agricole locale sau la alte substanţe poluante cu impact toxicologic, toate putând produce uneori mortalități ridicate prin otrăvirea păsărilor sau scăderea ofertei trofice a acestora. Braconajul afectează grav populațiile de păsări, dar și oferta lor trofică formată inclusiv din unele specii protejate la nivel internațional. Vânătoarea, deși este o activitate reglementată în Deltă, vizând doar anumite specii, zone și perioade din an, manifestă un impact negativ asupra tuturor speciilor de păsări, acestea fiind de multe ori alungate din teritoriile de hrănire sau odihnă. Incendierea suprafețelor de stuf distruge locuri de cuibărit și adăpost, la fel ca și depozitarea ilegală a deșeurilor. Pășunatul practicat intensiv în unele zone poate distruge locurile de cuibărit și chiar cuibul, ponta sau puii unor specii precum cele de țărm. Totodată, absența îndelungată o oricărei forme de pășunat (de exemplu, pe Grindul Lupilor) a condus la dispariția unor locuri de cuibărit pentru ciovlica ruginie și alte specii de păsări de țărm, prin schimbarea compoziției covorului vegetal. Circulația pe apă cu ajutorul ambarcațiunilor mari și mici manifestă un impact major asupra păsărilor mai ales în zonele unde acestea găsesc surse importante de hrană. Turismul în afara traseelor autorizate are un impact major asupra avifaunei, fiind afectate în special coloniile de cuibări- re sau chiar locuri importante de hrănire care se află în zone ușor accesibile. Colectarea ouălor și a puilor este o activitate ilegală care se desfășoară în unele zone din Deltă, mai ales în acelea care nu beneficiază de un statut strict de protecție. La limita sitului, în prezent, sunt planificate a se ridica o serie de parcuri eoliene, totalizând peste 500 de turbine, unele fiind deja construite și funcționale. Sunt afectate astfel populațiile de păsări mai ales în timpul migrației (prin coliziune sau prin limitarea zonelor de zbor), dar și în timpul deplasărilor locale între habitatele de hrănire și cele de cuibărire sau între cele de hrănire și cele de odihnă (așa cum este cazul cârdurilor de gâște care se hrănesc pe culturile agricole și se retrag pentru odihnă pe lacuri). adminiStrarea Sitului Situl dispune de spații administrative în clădirea Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării situată în Tulcea, în care se află și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. În Tulcea, Chilia Veche și Crișan funcționează trei centre de informare și educație ecologică, iar în Sulina, Sf. Gheorghe și Murighiol sunt înființate trei centre de informare. Mai multe puncte de informare funcționează în diverse locali- tăți, la sediile agențiilor de turism, birourilor de informații sau în puncte principale de intrare în sit. Sunt amplasate în teren mai multe tipuri de panouri: de avertizare/atenţionare (care interzic depozitarea deșeurilor, intrarea în zonele strict protejate sau accesul în coloniile de păsări), panouri de informare (în localitățile din sit, la intrarea în zonele strict protejate și la Muzeul de Ştiințe ale Naturii Delta Dunării din Tulcea) și panouri pentru orientare (care prezintă hărţi cu traseele turistice). Pentru observarea păsărilor și a habitatelor sunt construite cel puțin 40 de foișoare ornitologice în diverse zone din sit. Există câteva puncte prin care se poate intra în sit și bariere care interzic accesul în anumite zone protejate. De asemenea, unele teritorii sunt împrejmuite pentru a limita accesul în habitate sensibile care sunt și teritorii pentru specii rare de plante sau teritorii importante de cuibărit. Vizitarea Deltei se poate face pe 15 trasee de vizitare pe căi navigabile, nouă trasee terestre pentru drumeții și mai multe trasee tematice. Locuri de campare există la Sf. Gheorghe, Partizani, Sulina, Gura Portiței și Chilia în cadrul campingurilor, satelor de vacanță sau în cadrul unor complexe turistice. Focul este permis doar în locurile special amenajate din interiorul spațiilor de cazare autorizate. 0 670 5,7 11,4 17,1 km DENIz TEPE - RO SPA 0032 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Nalbant. supraFaţa: 1.900 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 59‘ 39‘‘; Long. E 28° 40‘ 43‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 258 max., 11 min., 56 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Erete alb (Circus macrourus) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Buhă mare (Bubo bubo) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra). importanţa sitului pentru Conservare Situl se află pe dealul Deniz Tepe, care este acoperit de pajiști stepice, vegetaţie saxicolă și tufărișuri spinoase, înconjurat de culturi agricole, fiind important pentru un număr de 25 de specii de păsări de interes european pentru conservare. În timpul migrației situl este traversat de foarte multe păsări, fiind un reper geografic important pentru orientarea lor în spațiu în complexul fenomen al migrației. Mai multe rute de pasaj se îngustează aici într-un gât de sticlă, formând o cale unică ce coboară spre sud (Via Pontica). Astfel, situl reprezintă un loc important în timpul migrației berzelor și a unui număr de 13 specii de păsări răpitoare de zi precum șerparul, eretele de stuf, eretele sur, acvila țipătoare mică, vânturelul de seară, acvila mică, acvila țipătoare mare, eretele alb, uliul cu picioare scurte, acvila de câmp și eretele vânăt. De asemenea, pe teritoriul sitului se hrănesc exemplare de acvila mică, șerpar și șoim dunărean care cuibăresc în apropierea acestuia. Pajiștile de stepă și tufărișurile sunt habitate de cuibărit importante pentru populații de pasărea ogorului, ciocârlie de bărăgan, sfrâncioc roșiatic, ciocârlie de stol, fâsă de câmp, pietrar negru, sfrâncioc roșiatic, sfrâncioc cu frunte neagră și dumbrăveancă, multe dintre acestea având aici o stare excelentă de conservare. prezentarea generală a sitului Situl se află pe dealul Deniz Tepe (tradus din limba turcă Dealul Mării), care este o componentă sudică a Dealurilor Tulcei formate din punct de vedere geologic din munții hercinici, altitudinea maximă actuală fiind de 278 m. Este alcătuit din roci sedimentare și caracterizat de prezența spre est a unor culmi rotunjite, abrupturi stâncoase și versanți accentuați și a unor pante mai line spre vest și nord. Clima continentală de stepă caracterizată de veri timpurii și călduroase urmate de toamne lungi și secetoase, favorizează dezvoltarea unei vegetații de pajiști stepice presărate cu suprafeţe restrânse de tufărișuri spinoase și stâncării cu vegetaţie saxicolă. Pe culmile pietroase ale dealului este instalată o stepă petrofilă cu păiuș dobrogean, jaleș, cinci degete, miliţea dobrogeană, iarbă de sadină, garofiţă pitică de stâncă și urechelniță. În zonele greu accesibile ale acestei suprafețe stâncoase au fost identificate 1-2 exemplare de buhă, posibil cuibăritoare în zonă. Populația de pietrar negru (specie protejată în spațiul european) are aici o stare excelentă de conservare. Tot în această zonă pietroasă cuibăresc și câteva perechi de codroș de munte, pietrar sur, mierlă de piatră și pietrar răsăritean. În zonele cu sol ceva mai profund au fost identificate asociaţiile stepei de loess primare și cele secundare apărute în urma pășunatului excesiv. Speciile edificatoare pentru pajiștile stepice de loess sunt bărboasa, păiușul stepic, firuţa, colilia, pelinul, iarba câinelui, garofiţa, sugărelul alb, coroniștea, laptele-cucului, scaiul dracului și șarlaiul. Din loc în loc apare o vegetație de tufărișuri formată din păducel, porumbar, măceș, lemn câinesc și păr pădureţ. Vegetația forestieră are aspect fragmentat, puternic rărit, ocupând suprafeţe extrem de reduse, fiind reprezentată doar prin asociația de sâmbovină cu vișin turcesc care are în stratul ierbos talpa leului și brebenei. Dealul Deniz Tepe, cu toate că are o suprafaţă redusă, datorită reliefului stâncos și a vegetaţiei floristice specifice climatului stepic atrage o multitudine de insecte și reptile, reprezentând o importantă zonă de hrănire pentru speciile de păsări răpitoare. Aici trăiesc popândăi în colonii săpate în deal, aceștia fiind împreună cu alte micromamifere hrană pentru păsările de pradă care cuibăresc în pădurea Babadag, situată în apropiere. Multe dintre speciile de păsări răpitoare folosesc în perioada de migraţie acest loc înalt ca deniz tePe - RO SPA 0032 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se face pe un drum local care se desprinde din DN22 (Constanța-Tulcea), la 5 km sud de localitatea Mihail Kogălniceanu. zonă de odihnă și hrănire. În total, următoarele 13 specii de răpitoare diurne, care sunt protejate în spațiul european, au fost identificate în acest sit: acvila țipătoare mică, eretele vânăt, vânturelul de seară, erete de stuf, eretele sur, eretele alb, uliul cu picioare scurte, șerparul, acvila mică, șorecarul mare, șoimul dunărean, acvila ţipătoare mare și acvila de câmp. Tot în perioada migrațiilor trec peste sit stoluri mari de barză albă (20003000 de exemplare) și de barză neagră (50-100 exemplare). Aceste păsări se află pe căi de migrație care în acest loc suferă o concentrare, îngustându-se sub forma unui gât de sticlă, ce continuă spre sud într-un singur drum numit via pontica. Alte specii care găsesc condiții excelente pentru cuibărit în această zonă de stepă cu tufărișuri și rară vegetație arbustivă sunt: pasărea ogorului, caprimulgul, sfrânciocul cu frunte neagră, sfrânciocul roșiatic, dumbrăveanca, fâsa de câmp, ciocârlia de stol și ciocârlia de Bărăgan. Ultimele patru specii au aici populații aflate într-o stare excelentă de conservare. Populații mari cuibăritoare au pe pajiștile de aici și pe câmpurile cultivate în special cu cereale și specii precum ciocârlia de câmp, prepelița, ciocârlanul, albinărelul, codobatura albă, presura sură, mărăcinarul negru și codobatura galbenă. Rar au fost observate în stolurile graurilor și exemplare de lăcustari. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului și manifestă un impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: pășunatul (dacă se ajunge la stadiul de suprapășunat, acesta degradează pajiștile naturale care sunt teritorii de cuibărit al unor specii), incendierea vegetației (afectează drastic populațiile de păsări cuibăritoare), reabilitarea drumurilor (activitate neautorizată care distruge potențiale habitate de cuibărit pentru unele specii precum pasărea ogorului sau pietrari), liniile de transport al energie electrice (asociate cu anumite condiții meteorologice produc mortalități ridicate ale păsărilor ca urmare a electrocutării sau coliziunii) și abandonarea pășunatului și a practicilor agricole tradiţionale. În vecinătatea sitului sunt construite sau se află în faza de proiect o serie de parcuri eoliene care degradează teritorii de cuibărit, reduc teritorii de hrănire și produc mortalități mari în special în timpul pasajelor cu condiții meteorologice nefavorabile (vânt puternic sau vizibilitate redusă). adminiStrarea Sitului Situl are în prezent spații administrative și puncte de informare în cadrul a două organizații (în București și Tulcea), puncte de informare la cinci sedii de primării, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare și amenajări pentru colectarea deșeurilor în comunitățile aflate în vecinătatea sitului. Sunt necesare următoarele dotări: mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare și panouri cu hărţi pentru orientare), o staţiune pentru activități de cercetare știinţifică, centre de vizitare/informare, observatoare ornitologice, amenajări pentru supraveghere, bariere, trasee turistice, trasee tematice și locuri de campare. 0 1 2 3 km 671 dePresiunea Şi Munţii giurgeului - RO SPA 0033 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Borsec, Ciumani, Corbu, Cârța, Ditrău, Dănești, Gheorgheni, Joseni, Lăzarea, Praid, Remetea, Subcetate, Suseni, Sândominic, Sărmaș, Tulgheș, Voșlăbeni, Vărșag. Județul Mureş: Chiheru de Jos, Ibănești, Sovata. DEPRESIUNEA şI munţII GIurGeuluI - RO SPA 0033 supraFaţa: 87.892 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 43‘ 47‘‘; Long. E 25° 26‘ 20‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1783 max., 714 min., 1084 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate face pe următoarele artere rutiere: dinspre Tg. Mureș pe DN13 (până la Bălăușeri și apoi pe DN13B pe ruta Sovata-Gheorgheni) sau pe DN15 (prin Reghin, Deda până la Topliţa și apoi pe DN12 pe ruta Ditrău-Gheorgheni), dinspre PiatraNeamţ pe DN12C prin Bicaz până în Gheorgheni, dinspre Moldova pe DN15, prin Pasul Bistricioara-Tulgheș, respectiv localităţile Tulgheș, Borsec și Topliţa, dinspre Brașov pe DN12 prin Miercurea Ciuc până în Gheorgheni sau dinspre Odorheiu Secuiesc pe DJ138, pe ruta Zetea-Gheorgheni. Cu trenul se poate ajunge pe ruta de cale ferată Brașov-Sf. Gheorghe-Miercurea Ciuc-Izvorul MureșuluiGheorgheni sau pe ruta Tg. Mureș-Reghin-Topliţa-Gheorgheni. Municipiul Gheorgheni se află în centrul Depresiunii Giurgeului, în jurul său fiind cantonate comune mari precum Joseni, Lăzarea, Remetea, Ciumani, Suseni, Voșlobeni. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Păsări: Barză albă (Ciconia ciconia) • Viespar (Pernis apivorus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Huhurez mare (Strix uralensis). importanţa sitului pentru Conservare Importanţa sitului constă în protecţia și conservarea întinselor păduri, pajiști și a numeroaselor mlaștini cu acumulări însemnate de turbă, care împreună cu terenurile cultivate în sistem tradițional constituie habitate importante de cuibărit și hrănire pentru 24 de specii de păsări de interes comunitar. Pe pajiștile și în culturile agricole din depresiune cuibărește o populaţie semnificativă a cristelului de câmp, care este o specie de interes conservativ global ce ajunge aici la una din cele mai mari densităţi din ţară. Aceste habitate ierboase sunt folosite ca loc de hrănire de multe exemplare de barză albă și de mai multe specii de păsări răpitoare care cuibăresc în efective semnificative din punct de vedere numeric, precum viesparul, acvila țipătoare mică și șerparul. Zona este importantă și pentru cuibăritul caprimulgului, ciocârliei de pădure, muscarului gulerat, sfrânciocului roșiatic și al muscarului sur. Pădurile de molid, de amestec și făgetele ocupă peste jumătate din suprafața sitului și conțin populaţii importante din speciile ameninţate la nivelul Uniunii Europene, precum ierunca, cocoșul de munte, minuniţa, ciuvica și ciocănitoarea de munte. Totodată, zona este cartier de iernare pentru un număr mare de exemplare de erete vânăt și loc important de hrănire în timpul pasajelor pentru eretele de stuf. 672 prezentarea generală a sitului Situl cuprinde în întregime Depresiunea Giurgeului și o parte din zonele înconjurătoare piemontane, aparţinătoare Munţilor Giurgeului și Gurghiului. Depresiunea Giurgeului este una tipic intramontană, cu caracter de șes înalt (700-800 m altitudine), care se desfășoară pe valea superioară a Mureșului. Băltirea apelor este foarte frecventă în depresiune, favorizând astfel instalarea unor întinse mlaștini eutrofe caracteristice întregului bazin intramontan, care sunt foarte asemănătoare cu cele din nordul Europei, fiind bogate în elemente de floră circumpolare. Cele mai mari înmlăștiniri sunt complexele de la Voșlobeni, Joseni și Remetea. Munţii Giurgeului sunt puternic cutaţi transversal prin numeroase văi și aparţin cristalinului cu răzleţe petice de calcar. Munţii Gurghiului fac parte din lanţul eruptiv Căliman-Harghita situat în vestul Carpaţilor Orientali și prezintă o creastă fragmentată de patru conuri vulcanice: Fâncel, Saca, Şoimuș și Ciumani. În interiorul căldărilor vulcanice de 300-400 m adâncime sunt pante abrupte pline de blocuri de stâncă și bolovăniș. Întregul sit se află în cea mai rece regiune a ţării, cu ierni aspre și geroase de lungă durată și veri răcoroase care au favorizat conservarea relictelor glaciare în mlaștini și prezenţa a numeroase elemente circumpolare-arctice în depresiune și în munţii învecinaţi. În aceste condiții climatice și geomorfologice domină molidișurile pure care ocupă suprafeţe întinse din sit. Molidul apare în amestec și cu bradul, fagul și paltinul de munte. Făgetele montane pure sunt rare, prezente mai ales în partea sudică a depresiunii. De-a lungul pâraielor montane apar fâșii înguste de păduri aluviale de arin alb și frasin cu specii ierboase precum calcea calului, brusturele sau lăptucul oii. Toate aceste păduri ocupă peste 60% din suprafața sitului și prezintă condiții de habitat optime tot timpul anului, permițând multor specii să-și stabilească populații rezidente aici. Dintre cele de interes european pentru conservare enumerăm buha, șoimul călător, acvila de munte, ciocănitoarea neagră și ciocănitoarea cu spate alb. Situl este unul dintre cele mai importante pentru conservarea speciilor de galinacee caracteristice pădurilor de conifere sau de amestec. Aici au fost estimate ca fiind rezidente 150-190 de perechi de cocoș de munte și până la 280 de perechi de ieruncă. Aceasta din urmă preferă pădurile de molid, amestec și chiar făgetele mature care au un strat ierbos bogat, acolo unde și cuibărește alegând sa-și amplaseze cuibul amenajat rudimentar direct pe sol între rădăcinile unui arbore, lângă o stâncă sau lipit de un trunchi de arbore căzut. O altă specie care are în acest sit efective populaționale semnificative la nivelul întregii țări este ciocănitoare de munte. Habitatul specific acestei specii este pădurea montană de molid, dar ea populează local și pădurile de amestec. Preferă arboretele dese, bine închegate, care au local și rariști sau luminișuri. Are nevoie pentru săparea cuiburilor de arbori complet sau parțial uscați, unde se și hrănește cu larve de croitori și gândaci de scoarță. Deoarece situl oferă aceste condiții de habitat optim, populația de ciocănitoare de munte este formată dintr-un număr impresionat de 140-170 de perechi rezidente. Prezente constant în decursul întregului an sunt și 60-70 perechi de huhurez mare, până la 220 perechi de minuniță, 80-110 perechi de ciuvică și o pereche de buhă. Specii de răpitoare care cuibăresc în sit și pleacă după terminarea creșterii puilor sunt acvila țipătoare mică, viesparul și șerparul. Alte specii de interes european pentru conservare care sunt în sit doar oaspeți de vară, cuibărind în pădurile întinse din sit sau în vegetația lemnoasă a tufărișurilor sunt caprimulgul, muscarul mic, muscarul gulerat, ciocârlia de pădure și sfrânciocul roșiatic. Tipurile de habitate ierboase umede prezente în Depresiunea Giurgeului sunt reprezentate de mlaștini alcaline, pajiști cu iarbă albastră pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, pajiști de altitudine joasă cu coada vulpii și sorbestrea și pajiști aluviale. Toate acestea împreună cu fâșiile de teren cultivat pe care se practică o agricultură extensivă, determină ca în zonă să cuibărească o populație semnificativă la nivel național de cristel de câmp, acest sit fiind una din zonele cheie pentru conservarea speciei periclitate la nivel global. Populația de cristei de câmp ajunge la un număr maxim de 250 de perechi cuibăritoare. Aceleași habitate sunt locul în care cuibărește (dar nu în fiecare an) câte o pereche de ciuf de câmp, zona nefiind arealul specific al acestei specii care preferă climatul mai rece nordic. În zonele umede vin să se hrănească și berzele albe (50-60 de perechi) care își au cuiburile în comunitățile limitrofe sitului. Dintre raritățile ornitologice ale sitului trebuie amintit mugurarul roșu, o specie palearctică aflată în plin proces de expansiune teritorială și de creștere a abundenței populațiilor clocitoare. Populația clocitoare a acestei specii din turbăriile de la Voșlobeni se numără printre cele câteva locații unde acest oaspete de vară rar a fost identificat. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au loc următoarele activități cu impact asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: agricultura intensivă (atunci când nu se mai folosește modul tradițional de exploatare a terenului și se înființează monoculturi pe suprafețe mari folosindu-se pesticide și fertilizanți de sinteză), cositul (dacă nu se mai practică sistemul tradițional de cosire sau dacă se face prea timpuriu, afectând în mod special cristelul de câmp), lucrările de exploatare forestieră (afectează în special populațiile cuibăritoare de răpitoare de zi și de noapte și ciocănitorile), vânătoarea și braconajul (cu impact în special asupra cocoșului de munte și al ieruncii). adminiStrarea Sitului Situl are amenajate trasee turistice și poteci/drumuri pentru vizitare, fiindu-i necesare următoarele amenajări/dotări: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, centru de vizitare/informare și puncte de informare în comunitățile din raza sitului, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere pentru limitarea accesului pe unele drumuri forestiere, puncte de intrare, trasee tematice, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. 0 2,1 4,2 6,3 km 673 dePresiunea şI munţII GIurGeuluI - RO SPA 0033 dePresiunea Şi Munţii ciucului - RO SPA 0034 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Harghita: Ciceu, Ciucsângeorgiu, Cozmeni, Cârța, Căpâlnița, Dănești, Frumoasa, Leliceni, Lunca de Sus, Miercurea-Ciuc, Mihăileni, Mădăraș, Pauleni-Ciuc, Racu, Siculeni, Sâncrăieni, Sânmartin, Sânsimion, Sântimbru, Tușnad, Vlăhiţa, Zetea. supraFaţa: 51.744 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 20‘ 59‘‘; Long. E 25° 43‘ 32‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Orientali altitudinea: 1805 max., 640 min., 953 med. DEPRESIUNEA şI munţII CIuCuluI - RO SPA 0034 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este străbătut de două mari căi rutiere care trec prin orașul Miercurea Ciuc: DN12 (care traversează situl de la nord la sud între localitățile Mădăraș și Băile Tușnad) și DN13A (Odorheiu Secuiesc-Miercurea Ciuc) care străbate de la vest la est situl, cu continuare pe DN12A (Miercurea Ciuc-Făgețel). Alte drumuri importante sunt DJ123C (care se desprinde din DN12 și mărginește la est situl, până în Armășeni) și DJ123A (care străbate partea sudică a sitului, mergând paralel cu DN12 între localitățile Sâncrăieni și Tușnad). Situl prezintă și o rețea deasă de drumuri locale care leagă diverse localități și mai multe drumuri forestiere care urcă pe văile cursurilor de apă. Se poate ajunge în sit și cu trenul pe ruta Adjud-Ciceu, cu coborâre în Asău, Brusturoasa, Ghimeș, Lunca de Mijloc, Tarcău, Păltiniș-Ciuc, Livezi-Ciuc, Nădejdea și Mihăileni sau pe ruta Brașov-Ciceu-Deda, cu coborâre în haltele dintre Miercurea-Ciuc și Izvorul Oltului. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Viespar (Pernis apivorus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana). importanţa sitului pentru Conservare Situl cuprinde lunca de sus a Oltului aflată în depresiunea Ciucului, incluzând habitate umede, pajiști semi-naturale, terenuri agricole și pădurile de pe versanţii Munţilor Harghita și ai Munţilor Ciucului, toate acestea fiind importante pentru reproducerea a 22 de specii de păsări care sunt protejate la nivel european. La aceste specii se adaugă eretele vânăt și eretele sur, care au același statut de protecție, dar care utilizează situl numai ca habitat de hrănire și odihnă în timpul pasajelor. Pe pajiștile din depresiune cuibărește o populaţie de cristel de câmp semnificativă pe plan național și importantă chiar pe plan global. În acest tip de habitat se hrănește și barza albă, specie care are în această depresiune una dintre cele mai dense populații din punct de vedere numeric la nivel național. În pădurile de conifere trăiesc efective însemnate de cocoș de munte, ieruncă, precum și cele două specii mici de bufniță, ciuvica și minunița. Pădurile care acoperă aproape jumătate din suprafața sitului au efective cuibăritoare mari de viespar, acvilă țipătoare mică și muscar gulerat. Pajiștile și zonele umede sunt importante pentru conservarea sfrânciocului roșiatic și a crestețului pestriț. prezentarea generală a sitului Situl se află în Depresiunea și Munții Ciucului. Depresiunea Ciucului face parte din depresiunile intracarpatice, având o origine complexă de natură tectonică, de baraj vulcanic și de eroziune. În această zonă relieful este alcătuit din lunca Oltului, cu piemonturi și terase. Aici cursul Oltului are numeroase despletirii, meandrări și intense aluvionări, fi- 674 ind prezente în luncă mari suprafețe de pajiști utilizate ca pășuni și fâneţe și care sunt gospodărite în cea mai mare parte într-un mod tradițional. Pe piemonturi și pe terase se remarcă o mare extindere a culturilor agricole. Zona în care se află acest sit este cunoscută ca fiind una dintre cele mai reci regiuni din țară, datorită Munților Harghitei care sunt o barieră naturală în calea maselor de aer din vest. Aceste condiţii climatice au dus la conservarea în aceste habitate a mai multor specii de plante și animale, relicte ale ultimei glaciaţiuni. Păstrarea lor a fost determinată în mare măsură de existenţa turbăriilor (mlaștinilor eutrofe), caracterizate prin condiţii microclimatice particulare. Acestea sunt grupate în șase rezervații naturale botanice care adăpostesc specii rare de plante (precum curechii de munte, bumbăcarița, bulbucii de munte, mesteacănul argintiu, cel pufos și cel pitic, feriga de mlaștină, ochii broaștei, dumbrăviţa de baltă sau șapte degete) și reprezintă totodată habitate de cuibărit ale multor specii de păsări protejate la nivel european. Acestea sunt bine conservate, având populații semnificative în special datorită inaccesibilității habitatului și a izolării acestuia de intervențiile umane. Mlaștina Nadăș, situată în stânga luncii Oltului, este importantă datorită prezenţei masive a stufului pentru perechile de erete de stuf care cuibăresc aici. Aceste habitate umede sunt folosite pentru reproducere și de 10-30 perechi de cresteț pestriț și au o importanță deosebită pentru populația cuibăritoare de barză albă din toată depresiunea Ciucului. Prin cele 110-130 de cuiburi aflate în comunitățile limitrofe, acest sit reprezintă unul dintre cele mai populate cu această specie din întreaga țară. Importantă la nivel național este și populația de cristel de câmp care cuibărește în pajiștile și culturile agricole ale sitului. Din aceste habitate se hrănesc și exemplarele de barză neagră, viespar, șerpar și acvilă țipătoare mică care cuibăresc în mod retras în pădurile din sit. În timpul migrațiilor sunt văzute la vânătoare sau în repaus până la 200 de exemplare de viespar, 20-30 de exemplare de erete vânăt, până la 70 de exemplare de erete de stuf și maxim 40 de exemplare de erete sur. Cursul Oltului din Depresiunea Ciucului este vizitat de numeroase păsări migratoare care se opresc toamna sau primăvara pentru a se hrăni sau a se odihni în timpul pasajului. Se văd frecvent în aceste momente ale anului rațe mari, stârci cenușii, egrete mici, nagâți, fluierari, fugaci, prundărași, sitari sau becaține, care poposesc câteva ore sau chiar câteva zile în zonele umede care însoțesc cursul Oltului. Habitatele forestiere care ocupă 46% din suprafața sitului se află predominant în Munţii Ciucului, care fac parte din sit. Ei aparţin grupei centrale a Carpaţilor Orientali, fiind situaţi în partea central-sudică a acestora. În alcătuirea învelișului vegetal al acestor munți se întâlnesc etajul pădurilor de foioase (nemoral) și etajul pădurilor de molid (boreal), la care se adaugă pajiștile secundare rezultate în urma defrișării acestor păduri. Primul etaj este reprezentat de făgete și păduri de amestec (etajul nemoral). Făgetele pure se întâlnesc doar sub forma unor 0 1,6 3,2 și în partea vestică, unde încep de la nivelul depresiunii și urcă până pe cele mai înalte vârfuri. Arboretele sunt alcătuite aproape în exclusivitate din molid, cu rare exemplare de scoruș de munte și mesteacăn. Subarbuștii se localizează cu precădere în luminișuri, instalându-se mai ales în urma exploatărilor silvice, fiind reprezentați de soc roșu, cununiţă, zmeur și mur. În unele molidișuri sau în pajiști solul este acoperit cu un strat compact de afin și merișor, ale căror fructificații sunt importante pentru cocoșul de munte și ieruncă, două specii rezidente în aceste habitate. Tot rezidente sunt și minunița și ciuvica, cele două specii de bufnițe mici care sunt extrem de greu de observat datorită vieții ascunse și a penajului perfect camuflat. Amândouă capturează în special șoareci și chițcani, iar când aceștia nu mai sunt accesibili din cauza stratului gros de zăpadă, se hrănesc și cu păsări mici. În iernile grele, multe exemplare din ambele specii coboară spre pădurile de amestec și chiar de foioase sau pe văi, pentru ca la venirea primăverii să urce iar în pădurile de conifere. Tufărișurile apar cu o frecvenţă destul de ridicată în toate zonele sitului, în componenţa acestora intrând în funcție de altitudine alun, corn, mur, măceș, păducel sau porumbar. Ele sunt folosite de 3000 până la 3500 de perechi cuibăritoare de sfrâncioc roșiatic. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au avut loc încă dinaintea desemnării sitului și se manifestă și în prezent, având un impact negativ semnificativ asupra speciilor de păsări: schimbarea habitatului semi-natural de fâneţe și pășuni (prin încetarea activităţilor tradiționale de cosit și pășunat), cositul timpuriu (dacă se face în perioada de cuibărire a cristelului de câmp poate scădea semnificativ succesul cuibăritului acestuia), braconajul (afectează numeric populaţiile de păsări), managementul forestier general (prin tăierea selectivă a arborilor în vârstă sau a anumitor specii, alături de extragerea în totalitate a lemnului mort din pădure sunt amenințate speciile de ciocănitori, bufnițe dar și răpitoarele de zi), incendierea vegetației miriștilor, a pârloagelor și a stufului (afectează păsări care cuibăresc sau se hrănesc în aceste habitate), turismul (manifestă în anumite zone ale sitului o presiune asupra păsărilor cuibăritoare), practicarea sporturilor de iarnă (în special dacă acestea se practică în afara pârtiilor amenajate în complexele turistice), pătrunderea cu vehiculele motorizate pe drumuri închise circulației publice (manifestă un impact negativ maxim asupra speciilor protejate, prin deranjarea liniștii în teritoriile de hrănire și reproducere). adminiStrarea Sitului Situl dispune în prezent de amenajări pentru colectarea deșeurilor și trasee turistice. Pentru un management eficient al sitului și pentru a facilita vizitarea acestuia sunt necesare următoarele: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi, staţiuni știinţifice, centru de vizitare/informare și puncte de informare în comunitățile limitrofe și locurile intens frecventate de turiști, amenajări pentru observare și supraveghere, bariere pentru limitarea accesului în anumite zone, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice, trasee tematice și locuri de campare. dePresiunea şI munţII CIuCuluI - RO SPA 0034 mici enclave în arealul pădurilor de amestec, cel mai adesea la poalele munţilor, spre contactul cu depresiunea. Pădurile de amestec sunt alcătuite din fag, brad și molid, mai rar fiind întâlniți pinul silvestru, paltinul de munte, teiul pucios, zada, ulmul și scorușul de munte. Datorită caracterului umbros al arboretului nu se poate constitui un strat de arbuști, întâlnindu-se doar apariţii locale de tulichină și soc roșu. Stratul ierbos se dezvoltă neuniform, în funcţie de vârsta arboretului și de lumina care pătrunde până la sol, caracteristice fiind mierea ursului, brusturele negru, piciorul cocoșului, aliorul de pădure, năprasnicul, rogozul și slăbănogul. În pădurile acestui etaj cuibăresc multe dintre perechile de păsări răpitoare din sit (viespar, șerpar, huhurez mare și acvilă țipătoare mică), dar și caprimulgul, muscarul mic și muscarul gulerat. Cele patru specii de ciocănitori care se întâlnesc în pădurile sitului (ciocănitoarea de grădină, cea neagră, cea cu spate alb și ghionoaia sură) au populații considerate a fi rezidente în această zonă. Al doilea etaj al vegetației lemnoase este cel ocupat de păduri de molid (etajul boreal). Molidișurile pure sunt bine reprezentate atât în jumătatea estică a Munţilor Ciucului, unde se instalează la peste 1100 m altitudine, cât 4,8 km 675 domogled - VALEA CERNEI - RO SPA 0035 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Gorj: Padeș, Tismana. Județul Caraş-Severin: Băile Herculane, Cornereva, Mehadia, Teregova, Zăvoi. Județul mehedinți: Baia de Aramă, Balta, Cireșu, Isverna, Obârșia-Cloșani, Podeni. Județul Hunedoara: Râu de Mori. DOMOGLED - VALEA CERNEI - RO SPA 0035 supraFaţa: 66.617 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 3‘ 20‘‘; Long. E 22° 37‘ 34‘‘ eCoregiunea: Carpații Meridionali altitudinea: 2282 max., 138 min., 1030 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principala cale de acces în sit este DN6 (Timișoara-Drobeta Turnu-Severin) până la Băile Herculane, de unde se intră pe DN67D până în localitatea Godeanu. Din acest drum se desprinde și DJ66A, pe care se poate continua urcarea pe cursul Cernei până la ieșirea din sit. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Acvilă de munte (Aquila chrysaetos) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Viespar (Pernis apivorus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria). importanţa sitului pentru Conservare Situl conservă, alături de unicitatea peisajelor, habitate diverse păstrate în condiții excelente. Mozaicul de habitate combină armonios forme sculptate în calcare cu vegetaţie submediteraneană și canioane inaccesibile, combinate cu râuri și lacuri, pajiști montane, făgete întinse și bătrâne, păduri de șibliacuri, goluri alpine cu jnepeniș și pajiști subalpine cu lapiezuri, toate prezentând un grad foarte mare de naturalitate care susțin o avifaună bogată în număr de specii și efective populaționale. Din acestea, 19 specii sunt de interes conservativ la nivel european. Populaţii importante ale unui număr de opt specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene sunt prezente în sit. Combinaţia de zone stâncoase, zone deschise și păduri oferă condiţii prielnice pentru buhă și trei specii de răpitoare diurne care au cinci efective semnificative pe plan naţional (acvilă de munte, șoim călător și șerpar). Pădurile întinse de fag găzduiesc efective foarte mari de muscar gulerat și trei specii de ciocănitoare (ciocănitoare cu spate alb, ciocănitoarea neagră și ghionoaie sură). Pe lângă efectivele semnificative ale speciilor de mai sus este demn de amintit și numărul mare de perechi clocitoare de ieruncă, caprimulg și sfrâncioc roșiatic. În acest sit sunt prezente cu efective importante la nivel național mai multe specii sudice care cuibăresc doar în câteva locuri din ţară, așa cum sunt presura bărboasă, lăstunul de stâncă, rândunica roșcată, pietrarul mediteranean și drepneaua mare. prezentarea generală a sitului Situl include tot bazinul hidrografic al râului Cerna, întinzându-se peste masivul Munţilor Godeanu și al Munţilor Cernei pe versantul drept și respectiv Munţilor Vâlcanului și Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng. Caracteristică Văii Cernei este prezenţa unor șiruri de înălţimi partalele cu albia râului, care sunt fragmentate de văi înguste și chei sălbatice. Prin poziţia sa geografică, bazinul Cernei este supus predominant circu- 676 laţiei atmosferice de vest și SV. Astfel, cu excepţia sectorului nordic al zonei, în tot timpul anului au loc invazii de mase de aer umed și cald de origine mediteraneană și oceanică, care determină valori mai crescute ale temperaturii aerului raportat la restul ţării. Datorită complexităţii aspectelor staţionale, fizico-geografice și climatice, situl este caracterizat de o diversitate vegetală remarcabilă, care susține o diversitate faunistică asemănătoare. Suprafaţa sitului este reprezentată în proporție de peste 80% de habitate forestiere. Cea mai mare extindere o au făgetele, acestea fiind constituite din fag și rare exemplare de ulm și platan. Datorită influenţelor climatului cu nuanţe mediteraneene, în componenţa pădurilor de fag aflate pe versanţii sudici intră și gorunul. La altitudini joase, pe versanții însoriți sunt prezente șibliacurile formate din cer, mojdrean, cărpiniță și scumpie. Specii de interes comunitar pentru conservare care trăiesc în pădurile de fag mature, departe de traseele turistice sau orice prezență umană, sunt ierunca (70-80 de perechi), șerparul (5-8 perechi), viesparul (30-40 de perechi) și huhurezul mare (30-40 de perechi). Ciocănitorile găsesc în pădurile de foioase ale sitului condiții optime de hrană și reproducere, următoarele specii fiind reprezentate de numere foarte mari de perechi cuibăritoare: ciocănitoare cu spate alb (până la 480 de perechi), ghionoaie sură (până la 250 de perechi), ciocănitoare neagră (135-150 de perechi) și ciocănitoare de stejar (30-50 de perechi). În sit sunt și 5-10 perechi de ciocănitoare de grădină, câteva dintre aceste exemplare fiind observate chiar în parcurile din stațiunea Băile Herculane. Muscarul mic este de asemenea o pasăre cântătoare prezentă în sit care este de interes european pentru conservare. Din această specie se găsesc efective numeroase în special în pădurile de foioase sau chiar de amestec, cu vegetație luxuriantă și foarte umbroase, unde clocesc între 800 și 1100 de perechi. Specii de altitudini joase prezente în sit sunt pupăza, capîntortura, cănărașul, ciocârlia de câmp, pietrarul sur, privighitoarea roșcată, presura galbenă, lăstunul de casă, cucul, ciocănitoarea pestriță mare, turturica, pițigoiul cu coadă lungă, silvia cu cap negru, muscarul sur, mierla neagră, pițigoiul mare, cinteza de pădure, alături de multe altele. Aceste specii sunt răspândite cu precădere în lunca inferioară a Cernei, dar și pe versanţii împăduriți ai văilor principale, în terenurile deschise cu vegetaţie ierboasă, în tufișuri și pâlcuri de copaci, precum și în livezi sau în arborii prezenți de-a lungul drumurilor. Tot aici trăiesc și specii protejate în spațiul european precum sfrânciocul roșiatic, presura de grădină, silvia porumbacă, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea de grădină și muscarul gulerat. La această din urmă specie impresionează numărul de 20000-25000 de perechi cuibăritoare, pe teritoriul sitului specia găsind probabil condiții optime de habitat prezente pe cele mai mari suprafețe comparativ cu alte zone din țară. Unul din habitatele importante din punct de vedere al conservării biodiversității în general și al avifaunei în special este cel de stâncărie prezent pe suprafețe mari în acest sit. Pe verticalele de calcar se dezvoltă specia endemică de pin negru de Banat renumită pentru rezistenţa și adaptarea sa în condiţii staţionale vitrege. Tot aici cuibăresc și specii protejate în spațiul european de răpitoare diurne și nocturne. Prezența a 3-4 cuiburi de acvilă de munte, 4-5 cuiburi de șoim călător și 4-6 cuiburi de semnalări au mai fost făcute și pe alte câteva râuri din țară. În habitatele sitului se reproduc și câteva specii de păsări sudice care sunt întâlnite numai în puține locuri din țară. Astfel, pe pereţii stâncoși însoriţi cuibăresc câteva zeci de familii de lăstun de stâncă, iar în fisuri și în surplombele din Cheile Prolazului și ale Prisăcinei sunt prezente colonii mici de rândunică roșcată. Multe perechi de drepnea mare cuibăresc în mod constant în abrupturile stâncoase ale văii Cernei. Extrem de rar a fost observată în zonă și mierla albastră, nefiind dovedit cuibăritul acestei specii sudice, însă prezența sa pe versanți sudici expuși la soare și erodați din Domogledul Mic în perioada de reproducere aduce argumente în favoarea cuibăritului acestei specii în sit. Tot specii sudice foarte rare în restul țării care au efective reproducătoare constante numeric în acest sit sunt și pietrarul mediteranean și presura bărboasă. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În prezent, lucrările forestiere au cel mai mare impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care a fost desemnat situl, în cazul extragerii de arbori bătrâni sau parțial uscați care sunt habitat pentru cuibărire și hrănire la ciocănitori. Aceste lucrări au impact negativ și dacă au loc în apropierea locurilor de cuibărit ale păsărilor răpitoare, afectând de asemenea și toate speciile forestiere dacă aceste lucrări se fac în perioada de reproducere. Turismul are de asemenea un impact negativ asupra păsărilor, dacă se face cu părăsirea traseelor marcate, perturbarea liniștii în habitatele de cuibărire sau cu campare în afara locurilor special amenajate. Braconajul afectează toate speciile de păsări. adminiStrarea Sitului Situl dispune de un centru de vizitare și informare și un punct de informare. Sunt amplasate în apropierea traseelor turistice cel mai des frecventate sau cu cel mai mare flux de turiști mai multe panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și panouri cu hărţi pentru orientare. De asemenea, există mai multe puncte de intarare în sit, drumuri pentru vizitare, foarte multe trasee turistice marcate și de escaladă și mai multe locuri de campare prevăzute cu vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Pe mai multe drumuri există amplasate bariere pentru limitarea accesului în anumite zone ale sitului, însă este necesară închiderea cu bariere și a altor drumuri forestiere. 0 1,6 3,2 domogled - VALEA CERNEI - RO SPA 0035 de buhă face din acest sit un punct focal pentru conservarea acestor specii la nivelul întregii țări și al bioregiunilor din care situl face parte. În aceste stâncării mai cuibărește și vânturelul roșu, fluturașul de stâncă, codroșul de munte și mierla de piatră. Habitatele acvatice din sit, reprezentate de râul Cerna, partea de izvor a râului Motru și afluenții acestora, sunt populate de specii de păsări care se hrănesc și cuibăresc în aceste habitate precum mierla de apă și codobatura de munte. Pe maluri sunt văzute deseori codobaturi galbene și, mai rar, fluierari de zăvoi și fluierari de munte. Acolo unde apa este mai lină și adâncă, dar și pe lacurile de acumulare de pe Cerna se văd staționând frecvent mai multe rațe mari. Prezența unei perechi de ferestraș mare în tot timpul sezonului de reproducere pe râul Cerna timp de doi ani la rând, aduce argumente în favoarea debutului recent al reproducerii acestei specii nordice și pe teritoriul României. Astfel 4,8 km 677 dumbrăveni - RO SPA 0036 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Deleni, Dumbrăveni, Independenţa. supraFaţa: 2.056 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 43° 58‘ 25‘‘; Long. E 27° 59‘ 6‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 176 max., 48 min., 121 med. dumbrăveni - RO SPA 0036 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În sit se poate ajunge fie dinspre nord, pe DJ391A, între localitățile Şipotele și Olteni (care poate fi accesat de pe DN3 dinspre Adamclisi sau Deleni, prin intermediul lui DJ307), fie din est, de-a lungul lui DJ392, între Independența și Dumbrăveni (care poate fi accesat de pe DN38 dinspre Amzacea sau de pe DJ391). Din localitățile Şipotele, Tufani, Furnica și Dumbrăveni se continuă pe drumurile agricole care duc la sit. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Viespar (Pernis apivorus) • Gaie neagră (Milvus migrans). importanţa sitului pentru Conservare Aspectele peisagistice și geomorfologice specifice sitului sunt reprezentate în special de masivul forestier care este cel mai întins din sudul Dobrogei, precum și de falezele calcaroase în care se dezvoltă câteva grote, la care se adaugă pajiști stepice pe arii relativ extinse. Situl conservă un număr de 22 de specii de pasări protejate în spațiul european, fiind totodată important și pentru faptul că aici sunt prezente două specii amenințate la nivel global, dumbrăveanca, care cuibărește aici, și eretele alb, care trece în număr mare în timpul pasajelor. Totodată situl reprezintă o importantă zonă de cuibărit pentru specii amenințate la nivelul Uniunii Europene cum sunt ciocănitoarea de grădini, sfrânciocul cu fruntea neagră, acvila mică, presura de grădină, ciocârlia de pădure, uliul cu picioare scurte, gaia neagră și șorecarul mare. În perioada de migrație trec prin sit multe specii de răpitoare (cum sunt acvila țipătoare mică, eretele alb, eretele vânăt, eretele sur și șoimul călător). Un număr foarte mare de alte specii care au cu un spectru ecologic larg cuibăresc în aceste habitate, așa cum sunt ciuful de pădure, vânturelul roșu, șoimul rândunelelor, frunzărița cenușie, capîntortura, presura cu cap negru, ciușul, mărăcinarul negru, prigoria, lăcustarul sau pietrarul răsăritean. 0 678 1 2 3 km prezentarea generală a sitului Situl se află în Podișul Negru-Vodă, situat în subunitatea Dobrogei de Sud pe un fundament de șisturi cristaline și verzi peste care sunt depuse roci calcaroase și gresii, acoperite la rândul lor de depozite de loess. Sunt prezente zone în care versanţii au pante foarte mari, pe care localnicii le numesc canarale (care în limba turcă înseamnă piatră). În zona acestor canarale sunt prezente defileuri care constituie peisaje geomorfologice naturale de o rară frumuseţe. Clima de tip temperat continental-excesiv cu specific dobrogean, cu veri secetoase si toamne lungi, este favorabilă cuibăritului unor specii caracteristice de stepă, dar și speciilor de pasaj care folosesc situl pentru popas și hrănire în timpul migrațiilor. Vegetaţia forestieră acoperă peste 90% din suprafața sitului și este compusă din specii xerofile întâlnite în tot sudul Dobrogei, de origine mediteraneeană, submediteraneeană, balcanică și pontică: stejarul pufos, stejarul brumăriu, iasomia sălbatică, cerul, cărpiniţa, mojdreanul și scumpia. Aceste păduri reprezintă o zonă importantă de cuibărit pentru numeroase specii protejate în spațiul european cum sunt ciocănitoarea de grădini, presura de grădină, sfrânciocul cu frunte neagră, uliul cu picioare scurte, șorecarul mare, ciocârlia de pădure, caprimulgul, acvila mică, acvila țipătoare mică, viesparul și dumbrăveanca. De asemenea, în aceste păduri cuibărește gaia neagră, dar nu în fiecare an. Vegetaţia arbustivă este răspândită pe arii restrânse, îndeosebi în cuprinsul pajiștilor stepice sau la marginea pădurilor de silvostepă, cum este cazul asociaţiei de verigar și iasomie. O asociaţie de mare valoare conservativă, întâlnită în zonele cu poieni sau tufărișuri pe substrat pietros, este cea în care se dezvoltă păliurul. Toate aceste tufărișuri sunt foarte apreciate și căutate de cele 400-500 de perechi de sfrâncioc roșiatic pentru ascunderea cuibului. Tot aici au fost observate în timpul migrațiilor și rare exemplare de sfrâncioc cu cap roșu și frunzăriță cenușie. De asemenea, în stolurile mari de grauri care apar în sit se văd destul de des și exemplare de lăcustar. Tot aici cuibăresc câteva perechi de presură cu cap negru. Alături de aceste rarități avifaunistice sunt prezente și specii care apar frecvent în păduri sau tufărișuri așa cum sunt turturica, porumbelul gulerat, cucul, ciuful de pădure, privighetoarea roșcată, sturzul viitor, sturzul cântător, cocoșarul, mierla neagră, silvia mică, silvia de câmp, silvia cu cap negru, pitulicea sfârâitoare, muscarul sur, grangurele, presura galbenă, cinteza de pădure, mugurarul, botgrosul sau scatiul. Păsări de pradă care se hrănesc cu bogăția de păsări din aceste zone dar și cu mamiferele din pajiștile învecinate (precum popândăii, care au colonii însemnate în zonă) sunt vânturelul roșu, șorecarul comun, uliul păsărar și șoimul rândunelelor. Situl este traversat în timpul migrațiilor de specii de răpitoare precum eretele sur (150-200 de exemplare), eretele vânăt (150-200 de exemplare), eretele alb (60-70 de exemplare), acvila țipătoare mică (100-300 de exemplare) și de rare exemplare de șoim călător. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin pajiști stepice secundare, care ocupă o suprafaţă mai redusă decât cea a pădurilor, fiind răspândite îndeosebi pe valea Urluia, inclusiv pe văile tributare acesteia și mai puţin în poienile din fondul forestier. Pe coastele calcaroase cu expoziţie sudică se dezvoltă cu precădere specii de plante caracteristice Dobrogei de sud care sunt rare în restul țării precum vinețica, ghiocelul grecesc și centaurea sau chiar specii endemice ca laptele stâncii, cununița, tămâița de câmp, miruța, târtanul, floarea de friguri, volbura cu frunze subțiri, coșacul pontic, alcana, șerlaiul și săpunarița. Stepa primară ocupă o arie mai redusă, îndeosebi în suprafeţele ferite de pășunat sau în zona abrupturilor stâncoase, unde sunt întâlnite asociaţiile de stepă petrofilă de colilie cu cimbrișor sălbatic și pir. În aceste pajiști cuibăresc un număr de 2000 de perechi de fâsa de câmp, împreună cu ciocârlia de stol și ciocârlia de Bărăgan, aceste trei specii având în sit populații cu o stare excelentă de conservare. În zonele pietroase cuibărește o altă spe- cie de pasăre cântătoare cu o stare de conservare în acest sit la fel de bună, pietrarul negru. În aceleași habitate mai cuibăresc alte două specii de pietrari, cel sur și cel răsăritean. Alte specii comune cuibăritoare în pajiști sunt ciocârlia de câmp, presura sură, codobatura galbenă, ciocârlanul și prepelița. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În interiorul sitului au loc următoarele activități care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: braconajul prin otrăvire sau capcane (afectează în mod special păsările răpitoare din sit), pășunatul (dacă se ajunge la suprapășunat sau dacă se intră cu turmele în habitatul forestier), traficul pe drumurile de acces spre exploatarea de calcar (afectează puternic habitatele de cuibărit din pajiștile de pe stâncării). În afara sitului se practică o agricultură care poate afecta speciile pradă ale mai multor păsări răpitoare și insectivore din sit, dacă se face cu utilizarea de pesticide. adminiStrarea Sitului În sit este nevoie de panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), o staţiune știinţifică, puncte de informare în comunitățile aflate în vecinătatea sitului, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. dumbrăviţa - ROTBAV - Măgura codlei - RO SPA 0037 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Braşov: Codlea, Dumbrăviţa, Feldioara, Holbav, Hălchiu, Măieruș. Județul Covasna: Belin, Hăghig. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 43‘ 1‘‘; Long. E 25° 24‘ 38‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1300 max., 478 min., 631 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Pentru accesul în ariile Măgura Codlei și Dumbrăvița se folosește DN1, care mărginește prima arie și din care se intră pe DJ112J pentru a se ajunge la cea de-a doua. Halta Dumbrăviţa Bârsei, aflată pe ruta Brașov-Sibiu, asigură accesul cu trenul în sit. În aria Rotbav se poate ajunge direct de pe DN13, care mărginește la vest această parte a sitului între Feldioara și Măieruș, sau cu trenul pe ruta Brașov-Târgu Mureș, cu coborâre în haltele Feldioara, Rotbav, Vadu Roșu sau Măieruș. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Minuniţă (Aegolius funereus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Buhă mare (Bubo bubo) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Pescăriţă râzătoare (Gelochelidon nilotica) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Viespar (Pernis apivorus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Cresteţ mic (Porzana pusilla) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Pescăriţă mare (Sterna caspia) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva). importanţa sitului pentru Conservare Situl prezintă un mozaic de zone umede naturale sau antropizate, pajiști, habitate de terenuri înclinate acoperite cu păduri și stâncării care adăpostesc importante populații de păsări care cuibăresc aici sau trec în timpul migrațiilor, aparținând unui număr de 270 de specii, dintre care 57 sunt specii de interes european pentru conservare. Dintre speciile cuibăritoare care au efective mari se remarcă stârcul pitic, crestețul pestriț, rața roșie, buha și cristelul de câmp. Stârcul roșu și eretele de stuf au în acest sit peste 1% și respectiv peste 2% din populaţia minimă clocitoare la nivel naţional, aici fiind unul din cele mai importante puncte focale în conservarea acestor specii din România. Pentru eretele de stuf aceasta este una din zonele umede cu cele mai mari densităţi de perechi clocitoare din interiorul lanţului carpatic, situl adăpostind probabil cea mai mare populație clocitoare din Transilvania. Peste Depresiunea Bârsei în care e localizat situl trece un drum de migraţie care face legătura între drumul transilvănean de peste Câmpia Transilvaniei și calea ce traversează Munţii Carpaţi spre sudul țării. Aici este un punct de maximă concentrare pentru păsările acvatice, în care staţionează și se hrănesc o mare parte a populaţiilor ce traversează Carpaţii spre și dinspre locurile de cuibărit ale Europei. Specii care se opresc aici în numărul cel mai mare de exemplare înregistrate vreodată în interiorul lanţului carpatic sunt cufundacul polar, cufundacul mic, egreta mică, gârlița mare, călifarul alb, chirighița neagră etc. Peste 2-3% din populaţia central-europeană de egretă mare trece prin această zonă și 1-2% din populaţia central-europeană de barză neagră care migrează spre sudul Europei se oprește în acest sit în timpul migrațiilor. În perioadele de pasaj o mare importanță o au heleșteiele care se golesc de apă și devin astfel loc de concentrare pentru mai multe specii de păsări de țărm și pescăruși. Cele câteva sute de hectare de păduri cvasi-virgine sau virgine, reprezentate mai ales de făgete, sunt habitatul mai multor specii de interes european pentru conservare precum ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea cu spate alb, muscarul mic și muscarul gulerat. De asemenea, sunt importante stâncăriile din interiorul pădurii, unde cuibăresc buha și șoimul călător. Complexul piscicol Dumbrăviţa a fost desemnat sit Ramsar în anul 2006. dumbrăviţa - ROTBAV - Măgura codlei - RO SPA 0037 supraFaţa: 4.536 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală prezentarea generală a sitului Situl se află în Depresiunea Bârsei fiind parte componentă a marelui complex depresionar intramontan de la curbura internă a Carpaţilor cunoscut sub denumirea de Depresiunea Brașovului. Două dintre ariile sitului (Dumbrăviţa și Rotbav) sunt caracterizate de terenuri deschise și zone umede, iar a treia arie (Măgura Codlei) este acoperită în cea mai mare parte de făgete. Acest mozaic a determinat ca vegetaţia și fauna de păsări să fie relativ deosebite în cele trei arii ale sitului. În ariile Dumbrăvița și Rotbav apele stătătoare sau semi-stătătoare sunt reprezentate de lacuri de baraj, iazuri, heleșteie și brațe moarte, toate aflându-se în bazinul hidrografic de ordin superior al Oltului. Amenajările piscicole formează în prezent peste 650 ha de zone umede antropice în care domină stuful, papura și diverse rogozuri. Plantele submerse sunt răspândite mai ales în bazinele unde densitatea piscicolă este mai mică și în mod invaziv pe unele brațe moarte ale Oltului, unde apare și nufărul galben. În sectorul nord-vestic al lacului Dumbrăviţa există și o mlaștină eutrofă în care se dezvoltă specii de plante importante din punct de vedere conservativ precum daria, trifoiștea, șapte degete, laleaua pestriță, bulbucii sau curechii de munte. Asociațiile vegetale formate din vegetaţie natantă și emersă rară reprezintă locaţii de construire a cuiburilor pentru numeroase specii de păsări, dintre care se remarcă rața roșie (specie de interes comunitar), cu cele 22-26 de perechi care cuibăresc aici, împreună cu 70-80 de perechi de corcodel mare, 3-4 perechi de corcodel mic, 25-30 de perechi de raţă cu cap castaniu, 60-70 de perechi de găinușă de baltă și mai multe perechi de lișiță și rață mare. În stufărișul compact cu apă mică de pe heleșteiele mari de la Dumbrăviţa cuibăresc 2-3 679 dumbrăviţa - ROTBAV - Măgura codlei - RO SPA 0037 perechi de buhai de baltă, iar pe insulele de stuf inundate își construiesc cuibul cele 25-30 de perechi de stârc pitic. Aceste stufărișuri și rogozișuri sunt habitate optime pentru grelușelul de stuf, grelușelul de zăvoi, lăcarul mic, lăcarul mare, lăcarul de stuf, piţigoiul de stuf și presura de stuf. Cresteţul pestriţ cuibărește în habitatele de rogoz și alte plante emerse unde apa este sub 25 cm, iar cresteţul cenușiu (specie emblematică pentru acest sit) preferă stufărișurile și păpurișurile inundate, cu apă puțin mai adâncă. În fiecare an își fac cuibul în rogozuri și 1-2 perechi de cresteț mic. Densitatea perechilor clocitoare pentru aceste trei specii de cresteți de interes comunitar pentru conservare fluctuează anual în funcţie de caracteristicile habitatului, importante fiind omogenitatea vegetaţiei și variaţia nivelului apei în sezonul de reproducere. Tot aici este și primul loc de reproducere al egretei mari semnalat în Transilvania, maxim două perechi cuibărind aici anual. Zona prezintă cea mai mare colonie de stârc cenușiu amplasată în stuf din întreaga Transilvanie. Tot aici se găsește cea mai mare colonie a stârcului purpuriu și cel mai mare număr de cuiburi de erete de stuf din Transilvania și printre cele mai multe din interiorul lanţului carpatic. Nagâţul cuibărește pe câmpuri umede iar prundărașul gulerat mic pe grindurile Oltului, multe ponte fiind compromise de viituri. Până la 100 de perechi de pescăruș râzător formează o colonie pe papura de la Rotbav. În malurile lutoase ale Oltului cuibăresc până la 15 perechi de pescăraș albastru și tot aici sunt săpate coloniile de lăstun de mal. Zonele de terenuri deschise ocupă 33% din suprafața sitului și sunt în cea mai mare parte reprezentate de pășuni, terenuri agricole și fâneţe cu tufărișuri și arbori izolați, toate acestea aflându-se mai ales la Dumbrăviţa și Rotbav. În general, terenurile cultivate au suprafeţe de sub 1 ha, apărând o mozaicare a culturilor, care este foarte benefică avifaunei. Fâneţele sunt în general asociaţii vegetale alcătuite din graminee și leguminoase, fiind deosebit de importante pentru câteva specii de interes conservativ. Cele 25-30 de perechi 0 680 1 2 3 km de cristei de câmp sunt concentrate în special în fâneţele de pe malul vestic al lacului de acumulare și în alte câteva fâneţe din partea sud-vestică a ariei Dumbrăviţa, în rest fiind rar semnalat în culturi de grâu, orz, secară și lucernă. Sfrânciocul roșiatic și silvia porumbacă sunt două specii protejate relativ larg răspândite în zonele deschise cu tufișuri de păducel, măceș sau porumbar, iar sfrânciocul cu frunte neagră trăiește în aceleași habitate, având însă o preferinţă pentru cuibărit în arborii izolaţi sau în aliniamente. În locurile izolate de orice prezență umană cuibăresc anual până la patru perechi de ciuf de câmp. Alte specii care trăiesc în aceste habitate sunt ciocârlia de câmp, codobatura galbenă, mărăcinarul mare și presura sură. Păsările aflate în migraţie se opresc pentru hrănire și odihnă în primul rând pe suprafaţa zonelor umede și în mai mică măsură pe terenurile deschise. Condiţiile cele mai bune apar toamna, când tehnologia piscicolă presupune recoltarea majorităţii bazinelor prin golirea apei. Astfel, după mijlocul verii și până la îngheţul lacurilor, peste zece bazine sunt golite treptat, concentrând pasări de apă, în special stârci, berze, egrete, păsări de țărm, chirighițe, chire și pescăruși. Dintre speciile de interes comunitar se observă în pasaj stârcul de noapte, egreta mică, egreta mare, barza albă, barza neagră, țigănușul, lopătarul și stârcul galben. Rar se opresc din drumul lor și stoluri mici de cocori. Gâștele și raţele sunt și ele bine reprezentate numeric în perioadele de migraţie prin specii ca gârlița mare, rața mare, rața mică, rața sulițar, rața cu cap castaniu sau rața moțată. Până la 150 de rațe roșii se concentrează pe heleșteiele rămase nesecate în această perioadă. Pe lângă oferta trofică bogată, aceste specii se concentrează și pentru năpârlire și odihnă. Tot acum stoluri foarte mari de păsări de țărm, pescăruși, chire și chirighițe se opresc pentru odihnă și hrănire. Cele mai mari efective dintre speciile de interes comunitar sunt realizate de bătăuș (peste 300 de exemplare) și chirighiță neagră (peste 500 de exemplare). Alături de acestea se văd frecvent și alte specii protejate precum pi- ciorongul, ciocîntorsul, ploierul auriu, fluierarul de mlaștină, pescărușul cu cap negru, pescărușul mic, pescărița râzătoare, pescărița mare, chira de baltă, chira mică, chirighița cu obraz alb, nagâțul, sitarul de mal, becațina comună, fluierarul cu picioare roșii și cel cu picioare verzi, fluierarul negru și cel de zăvoi, fluierarul de munte, prundărașul gulerat mare și cel mic, fugaciul roșcat și cel de țărm, nisiparul și fugaciul mic. În această perioadă stufărișul reprezintă loc de înnoptare pentru stoluri de peste 5000 de grauri. Pasajul păsărilor cântătoare este foarte intens în zonele de vegetaţie palustră și luncile apelor curgătoare, chiar și pe digurile bazinelor unde există alte plante ierboase înalte și tufărișuri. Cele mai numeroase specii din această categorie sunt lăcarii și pitulicile, dar apar în număr foarte mare în timpul pasajelor și codobatura albă, lăstunul de mal, rândunica și lăstunul de casă. Terenurile cultivate și pajiștile sunt frecventate în pasaj de specii precum gâsca de vară și gârlița mare, printre care se văd adesea și maxim 14 exemplare de gâscă cu gât roșu. Tot acum apar în număr mare și acvila țipătoare mică, codalbul, șoimul călător, gaia neagră, șoimul de iarnă, viesparul și vulturul pescar, care sunt atrași de abundența mamiferelor și a păsărilor, dar și de accesibilitatea peștilor în această perioadă. Iarna, numărul speciilor care rămân în sit scade din cauza ofertei trofice mici, stratul de zăpadă fiind consistent pe perioade îndelungate. Atunci când puținele bazine rămase cu apă nu îngheață se pot vedea mari acumulări de rațe, printre care se pot observa și specii de interes comunitar mai rare, precum cormoranul mic, cufundacul polar, ferestrașul mic și cufundacul mic. Aria Măgura Codlei are câteva sute de hectare de pădure cvasi-virgină sau virgină care acoperă 47% din suprafața sitului, fiind reprezentată mai ales de făgete pluriene. Aici este habitatul mai multor specii de păsări de interes comunitar precum huhurezul mare, minunița, ciocănitoarea neagră, ghionoaia sură, ciocănitoarea de stejar, ciocănitoarea cu spate alb, muscarul mic, muscarul gulerat și acvila țipătoare mică. De ase- menea, sunt importante și zonele cu stâncării din interiorul pădurii unde cuibăresc buha și șoimul călător. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au loc următoarele activități cu impact asupra speciilor pentru care a fost desemnat situl: pășunatul (dacă se ajunge la suprapășunat sunt afectate speciile care cuibăresc pe sol), agricultura (dacă se utilizează fertilizanți de sinteză și pesticide), abandonarea cositului și a pășunatului extensiv (au ca efect succesiunea vegetaţiei, apariţia speciilor de plante invazive, dispariţia habitatelor importante pentru cuibărit și se poate ajunge chiar la dispariţia unor păsări de interes comunitar), lucrările de management piscicol (prin alungarea speciilor ihtiofage, modificarea nivelul apei în perioada de cuibărit sau prin practicarea unui sistem intensiv de creștere a peștelui, ce provoacă eutrofizarea apei), incendierea stufului (are consecinţe grave pentru cuibărit, prin fragmentarea habitatelor și dispariţia temporară a lor), braconajul (perturbă semnificativ întreaga comunitate de păsări), exploatările forestiere (dacă se fac în perioada de cuibărit sau dacă se extrage tot lemnul mort din pădure, important pentru ciocănitori). adminiStrarea Sitului Situl are spații administrative în cadrul sediilor fermelor piscicole, panouri de informare, bariere la majoritatea intrărilor pe diguri însoțite de panouri de avertizare, poteci/drumuri pentru vizitare pe digurile heleșteielor la Dumbrăviţa și Rotbav dotate cu panouri de informare. Sunt necesare panouri cu hărți pentru orientare, un centru de vizitare/informare, două observatoare ornitologice, trasee turistice, trasee tematice, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. dunăre - OLTENIţA - RO SPA 0038 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Călăraşi: Chirnogi, Oltenița. Județul Giurgiu: Prundu. supraFaţa: 6.022 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 3‘ 48‘‘; Long. E 26° 29‘ 4‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 31 max., 1 min., 15 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În partea de est a sitului se poate ajunge din orașul Olteniţa, mergând pe malul râului Argeș care este inclus în sit, iar nordul acestuia se poate accesa din localitatea Chirnogi aflată pe DN41 (Oltenița-Giurgiu), din care se urmează drumuri locale spre malul Dunării. Accesul se poate face și folosind malul Dunării, în amonte de Olteniţa. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola). importanţa sitului pentru Conservare Situl, aflat într-o luncă inundabilă, este considerat o zonă umedă de importanță deosebită pentru păsările de apă, dintre care un număr de 26 sunt de interes european pentru conservare. Fiind incluse în sit atât porţiunea de Dunăre dintre Căscioarele și Olteniţa, cât și o suprafață mare de teren agricol care face parte din incinta îndiguită Greaca-Argeș-Chirnogi, întreaga zonă este frecventată de numeroase specii de păsări în perioada pasajelor. Situl este important și pentru cuibăritul unor specii ca piciorongul, stârcul pitic, rața roșie, barza albă, eretele de stuf și ciocîntorsul. Un număr de 61 de specii migratoare listate în anexele Convenției asupra speciilor migratoare de la Bonn au fost semnalate în zonă, dar și un număr de 70 de specii protejate prin Convenția semnată la Berna. Situl este important în perioada de migraţie pentru speciile rață roșie, stârc galben, egretă mică, cormoran mic, lopătar, egretă mare și barză albă. De asemenea, în timpul iernii zona oferă un excelent habitat pentru rațe, gârlițe și gâște din mai multe specii ce staționează în număr foarte mare pe habitatele acvatice care nu îngheață aici decât extrem de rar. prezentarea generală a sitului Din punct de vedere morfologic situl face parte din lunca Dunării, care la nord este flancată de terasa ei inferioară având altitudini cuprinse între 35 și 38 m. Situl cuprinde atât porțiunea de Dunăre aflată între Căscioarele-Chirnogi-Oltenița, cât și teren agricol ce face parte din incinta îndiguită GreacaArgeș-Chirnogi. De foarte multe ori, când nivelul Dunării este ridicat, terenurile agricole care fac parte din sit sunt inundate, apa staționând pe o perioadă mai lungă care poate ajunge și la 40-50 de zile pe an. Evacuarea apei din aceste terenuri se face prin două stații de pompare. Datorită acestui aspect, pe culturile care ocupă 60% din suprafața sitului se poate practica doar o agricultură în sistem extensiv, care este extrem de favorabilă mai multor specii de păsări. Localizarea geografică în partea de sud a ţării împreună cu relieful de luncă constituie unul din factorii importanţi care determină ca acest sit să aibă un climat temperat de tranziţie caracterizat prin veri foarte calde, toamne lungi și ierni foarte geroase dar care au frecvente perioade de încălzire. Toate aceste caracteristici climatice atribuie sitului un rol deosebit de important în migrația mai multor specii de păsări care poposesc aici în timpul deplasărilor sau care se concentrează în vederea realizării grupurilor de migrație. În acest sens, toamna se pot vedea până la 30 de exemplare de barză neagră și până la 1500 de exemplare de barză albă. Din această specie, doar un număr mic de exemplare provin din perechile care au cuibărit în zona sitului (43-46 de perechi), restul fiind exemplare care hoinăresc după terminarea cuibăritului în alte zone din țară și se adună aici pentru a realiza stoluri de migrație mari. În sit a fost identificat un număr foarte mare de nevertebrate, cele mai multe dintre ele fiind acvatice, reprezentate de viermi, scoici, crustacee și foarte multe specii de insecte. La acestea se adaugă mai multe specii de pești, amfibieni și reptile, toate asigurând o hrană bogată și diversă speciilor de păsări. Următoarele specii de interes comunitar pentru conservare au fost semnalate în număr foarte mare în sit în timpul migrațiilor: stârcul galben, egreta mică, egreta mare, lopătarul, rața roșie, țigănușul, piciorongul, ciocîntorsul și cormoranul mic. Se mai pot întâlni destul de frecvent și stârcul pitic, stârcul de noapte, ferestrașul mic, bătăușul, fluierarul de mlaștină, chira de baltă, chira mică, chirighița neagră, chirighița cu obraz alb. Mai rar au fost observate în habitatele sitului exemplare de prundăraș de sărătură și chiar pelican creț. Această specie rămâne în număr mare să ierneze în bălțile aflate de-a lungul Dunării, realizând deplasări între bălțile și lacurile bogate în pește care nu îngheață complet. Tot în timpul migrațiilor apar și până la patru exemplare de gaie neagră. În habitatele acvatice ale sitului sunt semnalate ca și cuibăritoare următoarele specii de interes comunitar pentru conservare: rața roșie (25-30 de perechi), stârcul pitic (40-50 de perechi), eretele de stuf (811 perechi), ciocîntorsul (8-12 perechi), piciorongul (22-24 de perechi). Crestețul pestriț a fost semnalat ca și cuibăritor, chiar dacă nu în fiecare an și nu cu multe perechi. Malurile Dunării sunt folosite pentru cuibărit de pescărelul albastru, prigoare și lăstunul de mal. Pădurile de luncă și zăvoaiele care ocupă 18% din suprafața sitului sunt habitat pentru foarte multe specii de păsări precum ciocănitoarea pestriță mare, grangurele, pitulicea mică, ochiul boului, cinteza de pădure, cănărașul, florintele, scatiul, sticletele, pupăza, cucul, graurele, muscarul sur, pitulicea sfârâitoare, sturzul cântător, mierla neagră. În culturile agricole cuibăresc mai multe perechi de ciocârlan, ciocârlie, codobatură galbenă și presură sură. Culturile cerealiere sunt foarte importante în timpul iernii pentru că asigură hrana cârdurilor de gâște și gârlițe care rămân să ierneze în aceste zone. dunăre - OLTENIţA - RO SPA 0038 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Situl este supus presiunii de următoarele activități care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: turismul necontrolat (poate deranja păsările mai ales în perioadele de cuibărit), drenarea apei (dacă se face în perioada de cuibărit a speciilor acvatice sau în timpul migrațiilor), pescuitul (dacă se practică în apropierea locurilor de cuibărit și a habitatelor de hrănire), braconajul de diferite tipuri (afectează toate speciile de păsări). adminiStrarea Sitului Situl are în prezent panouri de avertizare/atenţionare (care însă nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea acestora), puncte de intrare și poteci/drumuri pentru vizitare. Sunt necesare panouri de informare și panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare în comunitățile aflate în vecinătate, bariere pentru limitarea accesului spre unele zone de cuibărit sau de hrănire, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km 681 dunăre - OSTROAVE - RO SPA 0039 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Aliman, Cernavodă, Ion Corvin, Lipnița, Oltina, Ostrov, Rasova. Județul Călăraşi: Borcea, Cuza Vodă, Călărași, Dichiseni, Jegălia, Modelu, Roseți, Unirea. supraFaţa: 16.224 ha Bioregiunea: Stepică altitudinea: 133 max., 0 min., 18 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 13‘ 32‘‘; Long. E 27° 45‘ 48‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării, Podișul Dobrogei dunăre - OSTROAVE - RO SPA 0039 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se întinde de-a lungul Dunării, între Cernavodă și punctul de vamă cu Bulgaria aflat în dreptul localității Călărași. Accesul se poate face din DN3 (Călărași-Constanța), care mărginește situl între punctul de trecere a Dunării cu bacul și localitatea Canlia. Din acest drum se pot urma spre nord DJ391A, DJ223 și DJ223B, toate ducând în localități limitrofe sitului. În nordul sitului se mai poate ajunge și din Cernavodă sau din DN22, care mărginește situl pe o scurtă distanță. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola). importanţa sitului pentru Conservare Situl cuprinde cursul Dunării între Călărași și Cernavodă incluzând un număr de nouă ostroave care sunt rezultatul unor procese de eroziune și aluvionare exercitate de-a lungul timpului de dinamica anuală a cursului Dunării. Supus în fiecare an perioadelor de revărsare a apelor, situl reprezintă o sumă de ecosisteme terestre și acvatice interdependente. Dintre acestea, pădurile au o mare importanță pentru cuibăritul a trei specii de păsări răpitoare care se află aici într-o stare excelentă de conservare. Ecosistemele acvatice și habitatele asociate acestora favorizează prezenţa unei bogate faune de nevertebrate, pești, amfibieni și reptile care determină reproducerea în bune condiții a numeroase specii de păsări acvatice. De amploare este în sit și momentul migrației, favorizat de amplasarea zonei în apropiere de două rute mari de migrație, drumul carpatic și Via pontica. Astfel, în perioada de migrație situl este important pentru codalb, șoim dunărean, vultur pescar, barză albă, țigănuș, chiră de baltă, chirighiță cu obraz alb, chiră mică, pescăruș mic, chirighiță neagră și cormoran mic. Aici iernează efective importante de gâscă cu gât roșu și cormoran mic. prezentarea generală a sitului Situl este format dintr-un număr de nouă ostroave (Şoimul, Ciocănești, Haralambie, Pisica, Tiul, Turcescu, Cianul, Păcuiul lui Soare și Fermecatul), acestea fiind rezultatul al proceselor de eroziune și aluvionare a Dunării. Aspectele hidrologice ale ostroavelor sunt determinate de regimul hidrologic al fluviului, al cărui nivel variază pe parcursul anului, înregistrându-se un nivel maxim în perioada aprilie-iunie și un nivel minim în august-octombrie. Aceste ostroave, dar și malurile Dunării sunt acoperite cu precădere de păduri de diverse tipuri, acestea ocupând 60% din suprafața sitului. Dintre habitatele forestiere se remarcă Pădurea Cetate, declarată rezervație naturală datorită importanţei biogeografice și paleoecologice deosebite, deoarece aceste arborete reprezintă singurele vestigii ale pădurilor dobrogene de coastă din lungul Dunării. În cadrul rezervaţiei se păstrează încă exemplare seculare de stejar brumăriu, alături de care se întâlnește și stejarul pufos, dar și exemplare de frasin comun, frasin de câmp, velniș, stejar pedunculat și cărpiniță. Una din caracteristicile pădurilor de pe ostroave este reprezentată de rezistenţa la inundaţii. În funcţie de altitudine și de nivelul inundaţiei putem întâlni în aceste păduri, pe lângă salcia albă care este dominantă, exemplare de plop negru, plop alb, velniș sau frasin de luncă. În zonele foarte înalte se întâlnesc stejarul pedunculat și stejarul brumăriu în combinație uneori cu rare exemplare de corcoduș, măr și păr pădureţ. Aceste habitate forestiere așezate departe de accesul oamenilor sunt locul unde își construiesc cuiburi masive cele 3-4 perechi de codalbi, dar și cele două perechi de uliu cu picioare scurte și patru perechi de gaie neagră. Apropierea apei și depărtarea de așezările umane sunt benefice cuibăritului berzei negre, din această specie sperioasă cuibărind un număr de patru perechi. Tot aceste habitate sunt ocupate și de alte specii de interes comunitar precum ciocănitoarea neagră, presura de grădină, caprimulgul și ghionoaia sură, împreună cu care mai pot fi întâlnite și răpitoare ca ciuful de pădure, vânturelul roșu și șoimul rândunelelor, dar și foarte multe specii de păsări cântătoare de talie mică. În coloniile de ciori sunt instalate și cuiburile vânturelului de seară, specie de răpitoare de interes conservativ global care are în acest sit o populație formată din 18-21 de perechi. Scorburile sălciilor care au deschidere mică și cuiburile vechi de ciocănitori sunt ocupate de 70-80 de perechi de dumbrăveancă, specie care mai poate cuibări și în galerii săpate în malurile înalte ale Dunării și care are în acest sit o stare excelentă de conservare. În zona în care cresc arbuștii predomină murul, o specie care aici poate atinge și un metru înălţime, dar se mai întâlnesc și zălog, răchită roșie, maljă, iar pe grinduri cresc sângerul și mai rar păducelul sau măceșul. Aceste habitate sunt preferate de 40 de perechi de sfrâncioc roșiatic și câteva perechi de silvie porumbacă, dar și de mărăcinarul mic și cel negru, silvia mică, silvia de câmp, presura sură sau mierla neagră. Un procent de 37% din suprafața sitului este reprezentat de cursul Dunării, lacuri, bălți, smârcuri sau mlaștini cu pâlcuri de sălcii și răchite. Aceste habitate sunt utilizate de specii acvatice de interes comunitar care cuibăresc aici așa cum o fac următoarele: stârcul pitic, stârcul galben, egreta mică, stârcul purpuriu, țigănușul, lopătarul, eretele de stuf, crestețul cenușiu și pescărelul albastru. Această din urmă specie are teritoriile de cuibărit de-a lungul malului Dunării, unde se găsesc și coloniile de albinărel și cele de lăstun de mal. În întinderile de stuf se cuibăresc și rare perechi de privighetoare de baltă. În zonele neumblate sunt instalate coloniile formate din maxim 60 de perechi de chirighiță cu obraz alb și 25-30 de perechi de chiră mică, iar în habitatele umede se hrănesc perechile cuibăritoare de barză albă care își au cuibul în comunitățile umane din vecinătatea sitului. Alte specii acvatice care cuibăresc în sit sunt corcodelul mare, lișița, stârcul cenușiu, rața mare, rața cârâitoare, gâsca de vară, rața cu cap castaniu, găinușa de baltă, cârstelul de baltă și becațina comună. Momentele pasajului de toamnă sau primăvară sunt deosebit de spectaculoase în acest sit, putând fi văzute stoluri de până la 2400 de berze albe. Aglomerări mari pe apele cu adâncime mică realizează și țigănușul (până la 400 de exemplare), piciorongul (până la 24 de exemplare), ciocîntorsul și până la 80 de exemplare de fluierar de mlaștină. Efectivele mari de pești din diferite specii sunt hrană pentru cormoranii mici (până la 300 de exemplare), dar atrag și stoluri de până la 150 de exemplare de pelican comun și 20-50 de pelicani creți. În apele bogate în pești de mici dimensiuni se hrănesc efective impresionante de chiră de baltă (până la 2000 de exemplare), alături de care se văd chire mici, chirighițe negre, pescăruși mici și chirighițe cu obraz alb. Bogăția de pește determină ca în tipul migrațiilor să se oprească pentru hrănire și odihnă și foarte mulți vulturi pescari, în acele momente din an fiind văzute până la 40 de exemplare vânând în apele sitului. Doar în timpul pasajelor este observat în sit șoimul dunărean, din această specie de interes comunitar pentru conservare fiind observate până la trei exemplare. Tot o specie răpitoare protejată în spațiul european este și codalbul, care își mărește mult efectivul în timpul pasajelor ajungând până la 17 exemplare, multe dintre acestea rămânând să ierneze aici pe seama bogăției de păsări a zonei. Iernează în sit până la 240 de exemplare de cormoran mic dar și stoluri mari de gârlițe între care se amestecă până la 120 de exemplare de gâscă cu gât roșu. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități cu impact asupra speciilor de păsări au loc în interiorul sitului: lucrări de îmbunătățire a șenalului navigabil (cu efecte negative dacă se practică în perioada de reproducere sau dacă se depozitează materialul rezultat din dragări pe maluri în zonele importante pentru hrănire sau cuibărire), pășunat (dacă se ajunge cu turmele în pădure sau se practică suprapășunarea), pescuit comercial (dacă sunt afectate semnificativ păsările ihtiofage), exploatarea lemnului (prin extragerea în totalitate a lemnului mort din pădure). adminiStrarea Sitului În sit există panouri de avertizare/atenţionare, observatoare ornitologice, bariere, poteci/drumuri pentru vizitare și trasee turistice. Există puncte de informare în sediile de primării din comunitățile aflate în vecinătatea sitului și panouri de informare, acestea din urmă nefiind suficiente și necesitând suplimentarea. De asemenea sunt necesare puncte de intrare în sit, locuri de recreere și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 682 2,5 5 7,5 km dunărea veche - BRAţUL Măcin - RO SPA 0040 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Carcaliu, Cerna, Dăeni, Greci, Măcin, Ostrov, Peceneaga, Smârdan, Topolog, Turcoaia. Județul Brăila: Frecăței, Mărașu. Județul Constanța: Ciobanu, Gârliciu, Hârșova, Saraiu. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 59‘ 1‘‘; Long. E 28° 9‘ 14‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 198 max., 0 min., 17 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Partea de nord a sitului este accesibilă din DN 22 care mărginește situl între Smârdan și Măcin, iar estul sitului este accesibil din drumurile locale ce leagă DN22D (sectorul dintre Măcin și Cerna) de localitățile limitrofe sitului. DJ222F mărginește sau chiar străbate situl între Peceneaga și Gârliciu. La Lacul Hazarlâc se poate ajunge direct din DN22A, acest drum limitând lacul care se află situat între localitățile Hârșova și Saraiu. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Viespar (Pernis apivorus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Presură de grădină (Emberiza hortulana) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Buhă mare (Bubo bubo) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Şorecar mare (Buteo rufinus). importanţa sitului pentru Conservare Situl se află acolo unde brațul Măcin al Dunării Vechi ajunge în contact cu fundamentului munților hercinici ai Dobrogei și formează o microdeltă a Dunării, iar drumul carpatic de migrație al păsărilor se apropie de Via pontica, ambele rute fiind frecventate de foarte multe specii aflate în timpul migrațiilor. În sit au fost identificate un număr de 63 de specii de interes european pentru conservare și un număr de 55 de specii migratoare. De asemenea sunt prezente și un număr de șapte specii periclitate la nivel global. Cu efective numerice mari au fost identificate ca fiind cuibăritoare în sit următoarele specii: dumbrăveanca, pescărelul albastru, pietrarul negru, presura de grădină, fâsa de câmp, chirighița cu obraz alb, pasărea ogorului, crestețul cenușiu, egreta mică, stârcul de noapte, stârcul purpuriu și stârcul pitic, dar și mai multe specii de răpitoare de zi precum vânturelul de seară, uliul cu picioare scurte, șorecarul mare, eretele de stuf și gaia neagră. În perioada migrațiilor apar efective mari de pelican comun, țigănuș, lopătar, bătăuș, pescăruș mic, chiră de baltă, cormoran mic. Tot în timpul migrațiilor sunt văzute trecând stoluri impresionante de până la 4000 de berze negre și până la 75000 de berze albe. Situl este un punct foarte important pe rutele de migrație ale răpitoarelor de zi, fiind văzute efective de câteva mii de exemplare de acvilă țipătoare mică, viespar și erete de stuf. În perioada de iernat situl este important pentru cormoranul mic și pentru stoluri de mii de gârlițe mari. prezentarea generală a sitului Situl, care se află pe braţul Măcin al Dunării (Dunărea Veche), mărginește la est Balta Brăilei și se reunește cu Dunărea propriu-zisă la Brăila. Mozaicul de habitate al sitului este reprezentat de ape curgătoare, bălți, lacuri, mlaștini, smârcuri, pajiști, culturi practicate în sistem extensiv și pâlcuri de pădure, toate acestea asigurând condiții optime pentru foarte multe specii din toate categoriile ecologice care cuibăresc, iernează sau utilizează situl pentru popas și hrănire în timpul migrațiilor. Vegetația lemnoasă ocupă 35% din suprafața sitului și este prezentă pe grindurile situate în lungul Brațului Măcin și pe suprafețele plane din apropierea acestuia, inundate pe o perioadă mai lungă de timp. În aceste locuri se găsesc în special zăvoaie de luncă alcătuite din arbori de esență moale care au capacitatea de a suporta inundațiile de durată variabilă. Specia dominantă este salcia albă, iar în regiunile supuse mai rar inundațiilor apar zăvoaie de plop negru și plop alb. Cu participare mai mică în compoziția acestor păduri se întâlnesc ulmul, aninul negru și stejarul pedunculat. Tufele de arbuști sunt formate din crușin, sânger, călin, răchită roșie, păducel, măceș, lemn câinesc, cătină roșie, soc sau salbă moale. În aceste păduri sunt rezidente și probabil cuibăritoare două exemplare de buhă. Cuibăresc în mod cert până la cinci perechi de gaie neagră, o pereche de codalb, până la 11 perechi de șorecar mare și 12-15 perechi de uliu cu picioare scurte. În coloniile de ciori se instalează, după zborul de la cuib al puilor acestei specii, până la 34 de familii de vânturel roșu. În habitatele forestiere cuibăresc și caprimulgul, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră și cea de grădină, ciocârlia de pădure, muscarul mic, presura de grădină și muscarul gulerat. Pe lângă aceste specii protejate în spațiul european, pădurea adăpostește și populațiile altor specii cum sunt capîntortura, măcăleandrul, ochiul boului, câneparul, scatiul, sticletele, florintele, grangurele, țoiul, porumbelul gulerat, presura galbenă, pițigoiul mare și cel albastru, cucul, pitulicea mică, silvia cu cap negru și multe altele. În zăvoaiele mai rare își fac cuiburile în scorburi dumbrăveanca și pupăza, iar pe sol cuibăresc în adânciturile căptușite cu frunze cele 50-70 de perechi de caprimulg. Dumbrăveanca are în acest sit condiții foarte bune de mediu și efective populaționale formate dintr-un număr de 120-130 de perechi ceea ce îi asigură o stare excelentă de conservare. La marginile de pădure sau în câmpurile cu tufărișuri trăiesc sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu cap negru și silvia porumbacă. Pajiștile cu pir gros, firuță, colilie, obsigă, iarba câmpului, trifoi târâtor, coelerie, ruscuță primăvăratică sau lucernă sunt habitatul în care trăiesc și își instalează cuiburile pasărea ogorului, ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp, ultimele trei având în acest sit o stare excelentă de conservare. În locurile mai uscate și pietroase cuibăresc până la 90 de perechi de pietrar negru. Alte specii care populează aceste pajiști sunt ciocârlia de câmp, ciocârlanul, prepelița, codobatura galbenă și presura sură. În zonele mai umede din aceste pajiști își cresc puii câteva perechi de nagâț. Importanța sitului ca zonă umedă este reflectată prin bogăția de specii acvatice dintre care multe sunt cuibăritoare aici și protejate în spațiul european cum ar fi pescărelul albastru, stârcul de noapte, buhaiul de baltă, stârcul pitic, egreta mică, stârcul purpuriu, rața roșie, chirighița cu obraz alb, piciorongul, crestețul pestriț, piciorongul, ciocîntorsul și chira de baltă. Rar se văd câteva perechi de prundăraș de sărătură și este semnalată ca specie cuibăritoare și privighetoarea de baltă. Primăvara și toamna aceste habitate acvatice formate din ape curgătoare, bălți, lacuri, mlaștini și smârcuri care ocupă 20% din suprafața sitului sunt intens frecventate de păsări acvatice aflate în pasaj. În aceste momente se pot vedea până la 400 de exemplare de chiră de baltă sau pescăruș mic, până la 280 de exemplare de țigănuș, 80-90 de exemplare de lopătar și până la 200 de bătăuși. Fondul piscicol natural este foarte bogat, ihtiofauna fiind specifică apelor Dunării din cursul inferior. Cele mai frecvent întâlnite specii sunt crapul, carasul, plătica, roșioara, babușca, rizeafca, șalăul și bibanul. Ele determină ca efective de până la 200 de exemplare de cormoran mic să se adune în timpul deplasărilor de migrație, dintre care cele mai multe exemplare rămân să ierneze aici. Aceeași ofertă trofică este valorificată și de stolurile de pelican comun, formate din 300-600 de exemplare. În timpul pasajelor trec peste sit sau coboară pentru popas și hrănire un număr impresionant de berze negre (până la 4000 de exemplare) și de berze albe (stoluri care totalizează un efectiv maxim de 75000 de exemplare). Lacurile și bălțile sunt locul în care se pot vedea câteva mii de exemplare de lișițe aflate în pasaj și mai multe specii de rațe precum rața mare, rața cu cap castaniu, rața cârâitoare, rața mică, rața lingurar, rața moțată sau rața fluierătoare. Poposesc pe aceste habitate și cârduri de gâște de vară care sunt înlocuite mai apoi, la sfârșitul toamnei, de către gârlițele mari. Intensă este și migrația păsărilor răpitoare în această zonă, fiind văzute în pasaj următoarele specii de interes comunitar pentru conservare: acvila țipătoare mică (până la 5500 de exemplare), viespar (până la 3000 de exemplare), erete de stuf (până la 1370 de exemplare), acvilă mică, codalb, șerpar, erete vânăt, erete alb, erete sur, vultur pescar și uliu cu picioare scurte. dunărea veche - BRAţUL Măcin - RO SPA 0040 supraFaţa: 18.759 ha Bioregiunea: Stepică aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au loc următoarele activități care manifestă un impact major asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: exploatări forestiere (prin extragerea în totalitate a 683 habitate ale speciilor care își fac cuibul pe sol), braconaj (prin practicarea otrăvirii sunt afectate în special răpitoarele, iar prin extragerea puilor și distrugerea pontelor sunt afectate puternic toate păsările), agricultură (trecerea la o agricultură intensivă cu pesticide și fertilizanți afectează răpitoarele de zi și păsările insectivore care se hrănesc în aceste habitate), turism necontrolat (dacă se intră în spațiile de odihnă și reproducere ale păsărilor) și poluarea apei (calitatea apei se reflectă în canti- tatea de hrană a păsărilor acvatice). În apropierea sitului sunt amplasate sau se află în fază de construcție mai multe parcuri eoliene, care afectează și perturbă procesul migrațiilor sau al deplasărilor diverselor specii între habitate, fiind afectate în special gâștele, dar și răpitoarele de zi. aDMiNiStrarea Sitului Pentru un management eficient al vizitatorilor în acest sit sunt necesare mai multe tipuri de panouri (pentru avertizare/ atenţionare, de informare și panouri cu hărți pentru orientare), observatoare ornitologice, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, locuri de recreere prevăzute cu amenajări pentru colectarea deșeurilor. dunărea veche - BRAţUL Măcin - RO SPA 0040 lemnului mort din pădure și a exemplarelor de arbori bătrâni sunt afectate speciile de ciocănitori, dar și răpitoarele de zi; prin practicarea oricăror lucrări silvice în timpul perioadelor de reproducere sunt afectate toate speciile de păsări forestiere), incendiere (arderea miriștilor și a stufului distruge habitate de reproducere sau de hrănire), pășunat (prin pătrunderea cu turme în locurile de odihnă sau de cuibărit ale păsărilor sau dacă se ajunge la suprapășunarea terenului pot fi distruse 0 684 2 4 6 km eleŞteele iernut - CIPău - RO SPA 0041 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Iernut. supraFaţa: 454 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 26‘ 25‘‘; Long. E 24° 15‘ 36‘‘ eCoregiunea: Podișul Transilvaniei altitudinea: 304 max., 270 min., 279 med. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola). importanţa sitului pentru Conservare Situl este un important loc de popas și hrănire pentru păsările acvatice în perioadele de pasaj și/sau în sezonul hibernal, dar și pentru cuibăritul unor specii. A fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaţionale a 29 de specii de păsări protejate în spațiul european, dintre care doar patru nu sunt dependente de zonele umede. La acestea se adaugă alte 21 de specii acvatice migratoare care apar aici în mod constant, toate formând aglomerări de câteva zeci de mii de păsări pe aceste două heleșteie aflate în centrul Transilvaniei. Locul este important și pentru cuibăritul stârcului de noapte și egretei mici, o colonie formată din aceste două specii aflându-se pe lacul Iernut. În total, în sit au fost observate 233 de specii de păsări. prezentarea generală a sitului Cele două sisteme de heleșteie care alcătuiesc situl se află în lunca râului Mureș, pe locul albiei vechi a acestuia, în sectorul Ungheni-Cheţani de la limita de contact dintre Câmpia Transilvaniei și Podișul Târnavelor. Cele două heleșteie de la Iernut au fost amenajate în matca unui meandru al râului Mureș, iar cele patru de la Cipău au fost amenajate pe locul unor foste mlaștini. În prezent apa din aceste sisteme piscicole este adusă prin pompare din Mureș. Diversitatea floristică a sitului este redusă, acesta fiind format cu precădere din suprafața heleșteielor și agrosistemelor pe care cresc în special culturi cerealiere extensive. Vegetaţia palustră, natantă și submersă este reprezentată în principal de trestie și papură, fiind importantă deoarece oferă substrat pentru cuiburile păsărilor acvatice clocitoare dar și ascunzători pentru odihnă în timpul pasajelor. Dintre păsările de interes european pentru conservare cuibăresc aici buhaiul de baltă, eretele de stuf, rața roșie și până la 35 de perechi de cresteț cenușiu. Ocazional au fost observate cuibărind și câteva perechi de piciorong și ciocîntors. Pâlcul de sălcii de pe unul din bazinele de la Iernut asigură suportul pentru o colonie de stârc de noapte și egretă mică. Aceasta este probabil cea mai mare din Transilvania, aici cuibărind până la 135 de perechi de stârc de noapte și până la 12 perechi de egretă mică. În anul 2010 custodele sitului a înființat în această zonă o „insulă“ de vegetaţie lemnoasă cu scopul de a crește oferta de nidificaţie pentru această specie. Alte specii care cuibăresc în număr mare pe aceste heleșteie sunt lișița, corcodelul mare, rața mare, rața cu cap castaniu, găinușa de baltă, lăcarul mare etc. Numărul mare de păsări care folosesc această zonă ca loc de pasaj este semnificativ, remarcându-se următoarele specii de interes comunitar din care poposesc între deplasări un număr mare de exemplare: chirighița cu obraz alb, stârcul de noapte, bătăușul, fluierarul de mlaștină, egreta mică, stârcul pitic, stârcul purpuriu, chirighița neagră, crestețul pestriț, barza neagră, buhaiul de baltă, ploierul auriu, rața roșie, lopătarul, cormoranul mic, stârcul galben, piciorongul și ciocîntorsul. Anual se observă aici și multe specii rare. Câteva exemplare de pelican creţ sunt văzute aproape cu regularitate în ultima perioadă, această specie apărând doar excepţional în alte zone umede din Transilvania. De asemenea, trebuie remarcată și regularitatea prezenţei în timpul pasajelor, uneori în număr mare, a unor specii care apar mai rar în interiorul arcului Carpatic cum ar fi sitarul de mal, gâsca cu gât roșu (specie de interes comunitar), culicul mare sau fluierarul de lac. Pentru bogata ofertă de pești a heleșteielor formată din specii de cultură precum carasul, crapul, sângerul, novacul și din specii autohtone ca somnul, avatul, cleanul, bibanul sau ghiborţul se opresc din deplasările de migrație până la zece exemplare de cufundac polar și până la cinci exemplare de cufundac mic. Alte specii de păsări acvatice care se opresc în număr foarte mare pentru hrănire și odihnă pe aceste sisteme de heleșteie sunt rața mare (peste 20000 de exemplare), pescărușul râzător (până la 8000 de exemplare), rața mică (până la 7000 de exemplare), lișița, rața cârâitoare, rața fluierătoare, gârlița mare, stârcul cenușiu și rața cu cap castaniu. În perioada de toamnă de dinaintea migraţiei, pe stufărișurile lacurilor de la Cipău înnoptează stoluri formate din mii, uneori zeci de mii de grauri, rândunici și lăstuni de mal. Unele specii poposesc în aceste zone până când apele îngheaţă. De regulă, imediat după dezgheţarea suprafeţelor de apă care are loc la sfârșitul lunii februarie, raţele, lișiţele, pescărușii și stârcii se întorc pe lacuri. Uneori, chiar și în această perioadă rece a anului, când există ochiuri de apă rămase neînghețate putem întâlni stoluri formate din câteva sute până la o mie de păsări de apă, atribuind acestui sit un rol important în Transilvania pentru iernarea acestora. În mod firesc, bogăția de păsări întâlnite aici în timpul pasajelor atrage și păsări răpitoare cum ar fi codalbul, vulturul pescar, șerparul, eretele vânăt sau acvila ţipătoare mică, remarcându-se numărul de maxim zece exemplare din această din urmă specie care se pot vedea în timpul deplasărilor de migrație. Diversitatea păsărilor cântătoare de talie mică, cuibăritoare în stufărișul și tufărișurile din zonă, este relativ ridicată, fiind prezente mai multe specii de lăcari, grelușei, pitulici, silvii, presuri, pițigoi etc. În vegetaţia arbustivă reprezentată în principal de porumbar și păducel aflată la limitele dintre parcelele agricole și pe marginea bazinelor acvatice cuibăresc perechile de sfrâncioc roșiatic și sfrâncioc cu frunte neagră. În aliniamentele forestiere de plopi, dar și în sălciile din sit cuibărește o altă specie de interes comunitar pentru conservare, ciocănitoarea de grădină. Eleşteele Iernut - CIPău - RO SPA 0041 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din Târgu-Mureș pe DN15 (Târgu-Mureș-Turda) se poate ajunge la ambele arii ale sitului, care se află lângă localitățile Cipău și Iernut de pe această arteră rutieră. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Incendierea stufului și a vegetaţiei miriștilor afectează semnificativ populaţiile de păsări din sit, atât în sezonul de reproducere cât și în pasaj. Pescuitul sportiv are impact negativ dacă se practică din locuri preferate de păsări pentru cuibărit sau hrănire. Braconajul cu capcane sau prin otrăvire poate aduce prejudicii semnificative în special păsărilor răpitoare. adminiStrarea Sitului În prezent situl dispune de panouri de informare, amenajări pentru observare și supraveghere sub formă de observatoare ornitologice, locuri de campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 0,5 1 1,5 km 685 eleŞteele JiJiei Şi Miletinului - RO SPA 0042 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul iaşi: Andrieșeni, Coarnele Caprei, Erbiceni, Focuri, Fântânele, Gropnița, Movileni, Popricani, Probota, Victoria, Vlădeni, Şipote, Țigănăși. supraFaţa: 18.990 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47° 24‘ 50‘‘; Long. E 27° 16‘ 44‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 185 max., 32 min., 62 med. Eleşteele jIjIeI şI mIletInuluI - RO SPA 0042 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În diferitele părți ale sitului se poate ajunge din Iași pe următoarele căi: DN24 până la Sculeni, DN24 urmat de DN24C până la Probota, DN24 urmat de DN24C cu continuare pe DJ282C până la Mitoc și DJ282 cu continuare pe DJ281D până la Coarnele Caprei. Între toate localitățile din sit sau limitrofe acestuia există o rețea de drumuri locale pe care se poate ajunge la diferitele bălți incluse în sit. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Gârliţă mică (Anser erythropus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Becaţină mare (Gallinago media) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă unul dintre cele mai importante teritorii de cuibărit din bazinul românesc al Prutului, loc de popas în timpul migraţiei și cartier pentru iernarea păsărilor în estul României. În această arie au fost identificate un număr de 205 specii de păsări, dintre care 117 specii sunt clocitoare, iar un număr de 34 sunt specii protejate la nivel european. Dintre acestea, un număr de nouă sunt specii strict protejate pe plan global, iar 30 sunt migratoare. În cadrul sitului este prezentă cea mai mare colonie mixtă de stârci din bazinul românesc al Prutului, dar și cea mai mare și mai diversă grupare de specii de păsări de țărm clocitoare din estul României, cu excepția Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În momentul pasajului sunt văzute efective numeroase din următoarele specii protejate: piciorong, ciocîntors, fluierar de mlaștină, ploier auriu, erete sur, cormoran mic, barză albă, egretă mare, rață roșie, gârliță mică, șerpar, bătăuș și becațină mare. Aceste efective mari și diverse care sunt observate în timpul migrațiilor se datorează amplasării sitului pe marele drum de migrație estic care este urmat în special de păsări acvatice sau de cele legate de acest mediu de viață, alături de răpitoare și berze. prezentarea generală a sitului Situl se află în Depresiunea Jijiei care este străbătută de văile Jijiei și ale afluenţilor săi (Miletinul și Jijioara), într-o zonă cu aspect colinar și altitudine maximă de 174 m. Întreg terito- 686 riul aparține bazinului mijlociu al Prutului și se caracterizează prin numeroase forme de relief precum microdepresiuni, microgrinduri, meandre și cursuri părăsite (numite pruteţe), grădiști și microrelief de coșcovă. În această zonă au fost realizate heleșteiele Jijiei și Miletinului în scopul reducerii riscului de inundaţii și viituri, în prezent având destinaţie piscicolă sau de alimentare cu apă a localităților. Ele sunt compuse din următoarele corpuri de apă mai mari: heleșteiele Vlădeni și acumularea Hălceni (amenajate pe Miletin), Balta Borșa, heleșteiele Larga Jijia (create prin îndiguire în albia Jijiei, la punctul de confluență cu Miletinul), acumularea Movileni și acumulările Jijioarei. În cadrul sitului sunt prezente și zone inundabile, pajiști și culturi agricole. Reţeaua hidrografică se formează în jurul Jijiei, care este cel mai important afluent din bazinul hidrografic al Prutului. Şesul Jijiei este umed și pe alocuri mlăștinos, primăvara suprafeţe întinse fiind acoperite de ape provenite din topirea zăpezilor și din precipitaţii, ceea ce determină ca migrația de primăvară a păsărilor acvatice și în special a celor de țărm să se desfășoare în bune condiții de mediu. Migrația de toamnă a acestor păsări este favorizată de faptul că marea majoritate a heleșteielor sunt golite de apă, astfel fiind accesibilă bogăția de nevertebrate a acestor habitate, în apa mică sau în mâlul proaspăt. Așa se explică numărul mare de păsări care în zborul lor spre și dinspre cartierele de iernare, care urmează marele drum estic al migrației, se opresc pe aceste zone umede pentru odihnă și hrănire. În acele momente se pot vedea până la 5000 de berze albe, iar pe luciul de apă se hrănesc foarte multe rațe din cele mai diverse specii. Dintre acestea, multe preferă să ierneze pe heleșteiele care nu întotdeauna sunt golite de apă, așa cum sunt rața mare (până la 15000 de exemplare) și rața cu cap castaniu (până la 2800 de exemplare), alături de alte specii care au efective de câteva sute de exemplare (rața fluierătoare, rața mică, rața pestriță, rața sulițar, rața cârâitoare și rața lingurar). Impresionează numărul mare de până la 2700 de exemplare de rață roșie, această specie fiind periclitată pe plan global. Apropierea terenurilor cultivate în special cu cereale și plante prășitoare determină ca zona să fie frecventată de multe gâște și gârlițe, efective remarcabile având gârlița mare (până la 14500 de exemplare) și gâsca de vară (până la 3000 de exemplare). În aceste stoluri se pot vedea frecvent câteva exemplare de gârliță mică, o specie protejată considerată ca fiind una dintre cele mai periclitate păsări din vestul zonei Palearctice. Populaţia globală a gârliţei mici a suferit un declin de până la 50% ca urmare a fragmentării ariei de cuibărit și vânătorii. Deoarece se atașează cârdurilor de gârliță mare, cu care se aseamănă extrem de mult, gârlițele mici sunt adesea victime în aceste vânători. În sit se pot vedea până la 30 de exemplare din această specie, care sunt amestecate în cârdurile celorlalte specii de gâște sălbatice. Pasajul păsărilor de țărm este de amploare, remarcându-se atât prin numărul de specii cât și prin numărul de exemplare. Dintre speciile protejate amintim bătăușul (până la 4500 de exemplare), piciorongul, fluierarul de mlaștină, ploierul auriu, ciocîntorsul și becațina mare. Din această din urmă specie se pot vedea până la maxim 50 de exemplare, starea de conservare a acesteia în sit fiind excelentă. Alte păsări de țărm prezente cu efective mari sunt nagâțul (până la 12000 de exemplare), sitarul de mal (4500-6000 de exemplare), fluierarul cu picioare roșii (până la 1200 de exemplare), culicul mare (până la 850 de exemplare), fugaciul de țărm (până la 750 de exemplare), fugaciul roșcat și cel mic, nisiparul, prundărașul de nămol, fluierarul cu picioare verzi, fluierarul negru, cel de zăvoi și cel de lac. În migrație se pot vedea și alte specii protejate precum stârcul purpuriu, egreta mare, pescărușul mic și până la 180 de cormorani mici. Aceștia din urmă se opresc pentru bogăția de pești a acestor zone umede, formată din mai multe specii, predominând crapul, sângerul și novacul, dar întâlnindu-se și oblete, caras, șalău, plătică, somn, știucă, biban, lin, guvidie mică, avat, plevușcă, țipar, mreană, porcușor sau zvârlugă. Aceste specii determină ca până la 600 de cormorani din această specie de interes comunitar pentru conservare să se oprească din pasaj în special pe heleșteie. În timpul migrațiilor se pot vedea oprindu-se pentru hrănire până la cinci exemplare de acvilă de câmp, între 20 și 30 de ereți suri și până la cinci exemplare de erete vânăt. Multitudinea de șerpi de apă și de casă care trăiesc în aceste habitate umede reprezintă motivul pentru care se pot observa în timpul migrațiilor până la 15 exemplare din această specie destul de rară. Populația de 10-15 perechi a vânturelului de seară, cuibăritoare în sit în timpul toamnei, se îmbogățește cu exemplare venite să înnopteze în locuri comune. În aceste zone se adună până la 50 de exemplare din această specie de răpitor diurn, care este gregară atât în timpul cuibăritului cât și în momentul migrațiilor. O altă specie de răpitoare care găsește condiții bune de reproducere în sit este eretele de stuf, din care sunt prezente un număr de până la 20 de perechi clocitoare în stufărișurile heleșteielor. Dintre păsările care cuibăresc în perimetrul sitului se remarcă numărul mare de stârci din cele mai diverse specii protejate în spațiul european precum buhaiul de baltă, stârcul pitic, egreta mică, stârcul de noapte, egreta mare, stârcul galben, lopătarul și stârcul purpuriu, aici existând cea mai mare colonie mixtă de cuibărit din estul țării. Alte specii protejate legate de mediul acvatice care sunt cuibăritoare cu număr mare de perechi sunt chira de baltă, chirighița cu obraz alb și cea neagră, ciocîntorsul și pescărelul albastru. În mediul terestru, care în sit este ocupat în proporție de 47% de pajiști, sunt prezente, acolo unde există pâlcuri răzlețe de arbori sau tufărișuri, următoarele specii protejate cuibăritoare: caprimulgul, dumbrăveanca, fâsa de câmp, sfrânciocul roșiatic și cel cu frunte neagră. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au loc următoarele activități care au un impact negativ major asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: braconaj (conduce la reducerea unor efective de păsări), activități de management piscicol (dacă au loc în timpul cuibăritului), pășunat (manifestă un impact major prin distrugerea pontei păsărilor de țărm care preferă pentru cuibărit zonele/pășunile sărăturate sau inundabile), agricultura (dacă se practică utilizarea pesticidelor și a insecticidelor se poate ajunge la mortalități ridicate prin intoxicarea păsărilor, degradarea calității mediului acvatic și scăderea succesului reproductiv al păsărilor cuibăritoare), turism și pescuit sportiv (dacă acestea au loc în zonele de cuibărit sau în cele preferate de păsări pentru repaus). adminiStrarea Sitului Situl are mai multe puncte de intrare și poteci/drumuri pentru vizitare pe digurile dintre bazinele acvatice. De asemenea există puncte de informare. Sunt necesare trasee tematice și turistice, panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), amenajări pentru observare/ supraveghere dar și locuri de campare dotate cu spații pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. 0 1,4 2,8 4,2 km 687 eleşteele jIjIeI şI mIletInuluI - RO SPA 0042 frumoasa - RO SPA 0043 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Sibiu: Boița, Cisnădie, Cristian, Gura Râului, Jina, Orlat, Râu Sadului, Rășinari, Sadu, Sibiu, Săliște, Tilișca, Tălmaciu. Județul vâlcea: Brezoi, Câineni, Malaia, Voineasa. Județul alba: Cugir, Pianu, Săsciori, Şugag. supraFaţa: 130.980 ha Bioregiunea: Alpină loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 35‘ 33‘‘; Long. E 23° 51‘ 42‘‘ eCoregiunea: Carpaţi Meridionali altitudinea: 2254 max., 364 min., 1453 med. FRUMOASA - RO SPA 0043 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în partea nordică a sitului se poate face din DN1, din sectorul aflat între Sibiu și Boiţa plecând drumuri judeţene (DJ106A,C,D,E,J,M,R) spre satele limitrofe sitului. Acest drum naţional constituie și limita estică a sitului, între Boiţa și Câinenii Mari, din acest sector urcând în sit drumuri locale pe văile afluenţilor Oltului. Sudul sitului se poate accesa pe DN7A, iar vestul sitului este traversat de DN67C. Situl se mai poate accesa și de pe rutele de cale ferată cu oprire în gările Sibiu sau Sebeș, sau în halte precum Tălmaciu, Orlat, Sibiel, Săliște și Tilișca. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Muscar mic (Ficedula parva) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus). importanţa sitului pentru Conservare Situl conservă în suprafeţe mari de păduri, jnepenișuri, pășuni alpine și subalpine o avifaună bogată și caracteristică formată din peste 30 de specii de păsări. Dintre acestea un număr de 11 sunt specii protejate la nivel european care au în acest sit o stare bună de conservare, marea lor majoritate fiind reprezentată prin populaţii rezidente în aceste habitate. Pentru cocoșul de munte acest sit reprezintă una din zonele de maximă importanţă în conservarea speciei, aici fiind întâlnite cele mai mari populaţii la nivelul întregii reţele de situri din România. Acest record de perechi cuibăritoare rezidente este atins și de populaţiile de minuniţă, ciocănitoare neagră și ciocănitoare de munte. prezentarea generală a sitului Situl se desfășoară pe teritoriul a trei unităţi montane majore ale Carpaţilor Meridionali, Munţii Cindrelului, Munţii Şurianu și Munţii Lotrului. Relieful se desfășoară de la 400 m la peste 2200 m. Nota dominantă a peisajului este dată de interfluvii rotunjite și platouri acoperite de pajiști alpine. Monotonia culmilor este întreruptă de prezenţa unor martori de eroziune cu aspect mai semeţ, dar mai ales de prezenţa multor circuri glaciare, toate fiind delimitate de abrupturi și continuate de scurte văi glaciare. Sunt prezente văi largi cu aspect de bazinete depresionare, unele ocupate astăzi de mari lacuri de acumulare (Vidra, Negovanu și Oașa) sau sectoare mlăștinoase și cu albii meandrate ca văile Frumoasa, Tărtărău, Sălanele, Prigoana și Cugir. Hidrografia zonei este tributară la două bazine majore, cel al Mureșului și cel al Oltului. Pe suprafaţa sitului predomină habitatele forestiere, care ocupă 83% din teritoriul acestuia. Pe 14% din teren se întind pajiștile montane, subalpine și alpine. O parte din păduri sunt virgine sau cvasivirgine, multe având vârste medii de peste 120 și chiar 160 de ani, fiind deosebite în funcţie de altitudine pădurile de foioase, de amestec și de conifere. De la altitudinile cele mai mici și până la 1000 m sunt răspândite pădurile de foioase, dominate mai întâi de gorunete și apoi de făgete pure, în care alături de speciile dominante mai apar scorușul de munte, mesteacănul, paltinul de munte, frasinul sau pinul silvestru. Acestor păduri le este caracteristică o avifaună bogată, formată în principal din păsări cântătoare precum cinteza de pădure, privighetoare roșcată, măcăleandrul, silvia cu cap negru, brumăriţa de pădure, botgrosul, stur- 688 zul de vâsc, mugurarul, mierla neagră, sturzul cântător. Dintre speciile protejate la nivel european se distinge muscarul gulerat, o specie a cărui populaţie este formată din 7000-12000 de perechi cuibăritoare. Alături de acesta se întâlnește și muscarul mic, o specie de asemenea migratoare care are același statut de protecţie și din care sunt prezente între 1200 și 2000 de perechi. În pădurile din sit se întâlnesc și păsări mai greu vizibile precum cojoaica de pădure sau capîntortura. Luminișurile din aceste păduri sau cele de la marginea lor sunt alcătuite în principal din păiuș roșu, părul porcului, târsă, iarba câmpului, firuţă și ovăz auriu, fiind folosite de cele mai multe ori ca pășuni și fâneţe. Aceste terenuri reprezintă totodată și teritorii de vânătoare ale caprimulgului, o altă specie de interes comunitar pentru conservare din care un număr de 50-60 de perechi cuibăresc pe sol la liziera pădurilor. Frecvent se văd vânând aici și păsări răpitoare precum viesparul, șorecarul comun, uliul păsărar și vânturelul roșu. Între 1000 și 1400 m altitudine se desfășoară brâul relativ îngust al pădurilor de amestec formate din fag, molid, brad și larice. În parterul luminos al acestor păduri se dezvoltă o floră ierboasă bogat colorată, constituită din vinariţă, colţișor, năprasnic, rușuliţă, turtă și lumânărica pământului. Pădurile de conifere sunt reprezentate de molidișuri, fiind situate până la altitudini de 1750 m, limita fiind variabilă în funcţie de expunerea versantului. Pe lângă molid se întâlnesc puţine exemplare de scoruș de munte, iar la altitudini mai mici apar și paltinul de munte, laricele sau pinul silvestru. În aceste păduri nu se formează un strat de arbuști bine conturat, aceștia apărând în exemplare izolate sau în pâlcuri mici la marginea molidișurilor sau în golurile create prin căderea arborilor. Către limita superioară a pădurii se întâlnesc tufărișurile de afin, merișor și ienupăr, acestea fiind locurile preferate pentru cuibărit de către cocoșul de munte, specie de interes comunitar pentru conservare. Cocoșul de munte este o specie legată de pădurile compacte de conifere, cuibărind în zonele unde stratul de subarbuști (afin sau merișoare) este bine dezvoltat și poate camufla juvenilii nezburători. În perioada de împerechere exemplarele acestei specii pot urca până în etajul jnepenișurilor acolo unde au tradiţionalele locuri de rotit. În acest sit populaţia de cocoș de munte atinge un număr record de exemplare pentru siturile la nivel naţional, fiind prezente între 300 și 500 de exemplare. Versanţii împăduriţi de pe Valea Sebeșului sunt cunoscuţi ca având cele mai multe locuri de rotit ale acestei specii. Poienile de natură antropică ivite ca urmare a defrișării recente a molidișurilor au o floră bine diversificată, printre care se remarcă tufărișurile de zmeur, mur, afin și coacăz. Populaţia de rozătoare prezentă în aceste luminișuri, împreună cu cea din interiorul pădurii, formează cea mai mare parte a spectrului trofic al răpitoarelor de noapte care sunt prezente în acest sit. Huhurezul mare (70-90 de perechi), ciuvica (80-100 de perechi) și minuniţa (300-350 de perechi) sunt cele trei specii de interes comunitar pentru conservare care trăiesc în pădu- rile de conifere, prima dintre acestea putând fi observată cuibărind și la altitudini mai mici, în pădurile de foioase. Populaţiile mari ale acestor răpitoare de noapte care necesită scorburi pentru cuibărire, alături de populaţiile impresionante ca mărime ale celor trei specii de ciocănitori protejate care se găsesc în acest sit, atestă existenţa unui management forestier în concordanţă cu necesităţile ecologice ale acestor specii, dar și un grad mic de influență antropică în aceste zone. Ciocănitoarea neagră (300-400 de perechi), ciocănitoarea cu spate alb (150-230 de perechi) și ciocănitoarea de munte (250-300 de exemplare), prin efectivele extrem de mari prezente, determină ca acest sit să fie o zonă de interes major la nivel naţional pentru conservarea speciilor. Păsările comune caracteristice pădurilor de conifere sunt alunarul, mierla neagră, forfecuţa, aușelul cu cap galben și aușelul sprâncenat, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte și piţigoiul cu creastă. Deseori aceste specii depășesc limitele acestor păduri, coborând până în cele de amestec sau urcând până în etajul jneapănului. În lungul cursurilor de apă de pe teritoriul sitului se pot vedea frecvent mierla de apă și codobatura de munte. Au fost observate și rare exemplare de fluierar de munte, care este posibil cuibăritor spre cursul inferior al acestor râuri. Vegetaţia etajului subalpin, care urcă până aproape de 2000 m, este reprezentată în principal de jneapăn, prezent mai ales pe feţele nordice ale muntelui, dar și de ienupăr, bujor de munte și azalee (pe locurile expuse vântului). Tufărișurile de merișoare, coacăze și afin întinse se întâlnesc în special pe versanţii sudici mai luminoși și adăpostiţi. În jurul izvoarelor sau în micile mlaștini din circurile glaciare se găsește o vegetaţie caracteristică în care se evidenţiază florile albe de bumbăcariţă. Pajiștile etajul alpin apar insular doar pe vârfurile ce depășesc 2000 m, golul alpin coborând uneori până la 1900 m din cauza defrișării jnepenilor. Aceste pajiști sunt formate din părușcă, ţepoșică, iarba stâncilor și rogoz în amestec cu licheni și au o avifaună caracteristică reprezentată de brumăriţa de stâncă și fâsa de munte. Deseori se pot întâlni aici și codroșul de munte sau pietrarul sur, iar în locurile stâncoase au fost semnalate și exemplare de mierlă de piatră și fluturaș de stâncă. Au fost observate și exemplare de ciocârlie urechiată balcanică, o specie cu răspândire insulară în Carpaţi care cuibărește în număr mic în pajiștile alpine și subalpine ale unor masive muntoase. În Cindrel această specie cuibărește în aceleași habitate din jurul Iezerelor Cindrelului unde a fost semnalată în trecut prezenţa prundărașului de munte. Această specie considerată relict glaciar endemic peisajului al- pin nu a mai fost semnalată în ultimii ani ca și cuibăritoare, cauza dispariţiei sau a schimbării locaţiei de cuibărit fiind deranjul repetat de natură antropică din această zonă. Tot oraritate în peisajul avifaunei din sit este și pasărea omătului, o specie arctică întâlnită în timpul migraţiilor. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Turismul manifestă un impact negativ asupra speciilor care cuibăresc în pădure dacă nu respectă normele de vizitare, în special cele referitoare la utilizarea exclusivă a traseelor marcate și omologate. Accesul motorizat în afara drumurilor deschise circulaţiei publice și în mod special accesul cu motociclete în pajiștile subalpine și alpine constituie o ameninţare majoră la adresa speciilor care cuibăresc în aceste habitate. Managementul forestier general care nu respectă întocmai normele silvice poate determina schimbarea compoziţiei habitatelor de pădure, afectând populaţiile cuibăritoare. Populaţiile de ciocănitori sunt afectate dacă în normele silvice nu sunt introduse măsuri de conservare a acestor specii protejate care să conţină prevederi legate de cantitatea de lemn mort care se lasă în pădure. De asemenea, orice lucrare silvică efectuată în timpul perioadei de cuibărire poate influenţa negativ succesul reproductiv al speciilor cuibăritoare în aceste habitate. Vânătoarea și braconajul determină perturbarea liniștii la nivelul întregii comunităţi de păsări, dar și reducerea efectivelor dacă este vizat cocoșul de munte. Pășunatul, chiar dacă și-a redus mult din amploare, constituie o presiune asupra păsărilor care cuibăresc în zonele frecventate de turme. adminiStrarea Sitului În prezent situl dispune de nenumărate trasee turistice marcate care leagă diferite localităţi limitrofe sau străbat zonele nelocuite ale sitului, între cabane și refugii montane. La periferia sitului sunt necesare locuri de campare care să fie prevăzute cu vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor. Este necesară suplimentarea barierelor care opresc circulaţia motorizată pe mai multe drumuri forestiere. Pentru orientarea și informarea vizitatorilor sunt necesare panouri de informare, panouri pentru orientare cu hărţi și panouri de avertizare. În comunităţile aflate la periferia sitului sunt necesare puncte și centre de informare. 0 2,6 5,2 7,8 km 689 frumoasa - RO SPA 0043 grădiŞtea - CăldăruŞani - DRIDU - RO SPA 0044 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ilfov: Gruiu, Grădiștea, Moara Vlăsiei, Nuci, Snagov. Județul ialomița: Adâncata, Dridu, Fierbinți-Târg. grădIştea - CăldăruşanI - DRIDU - RO SPA 0044 supraFaţa: 6.442 ha Bioregiunea: Continentală, Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 40‘ 56‘‘; Long. E 26° 19‘ 34‘‘ eCoregiunea: Silvostepa Câmpiei Române altitudinea: 101 max., 44 min., 80 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl se poate vizita folosind DJ101 care îl mărginește între Moara Vlăsiei și Dridu. La acest drum se poate ajunge din localitatea Balotești situată pe DN1 sau din localitatea Movilița (prin intermediul lui DJ302) situată pe DN2. De asemenea se poate folosi trenul pe ruta București-Urziceni, cu coborâre în stațiile Căciulaţi, Moara Vlăsiei, Fierbinţi și Dridu. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Raţă roșie (Aythya nyroca). importanţa sitului pentru Conservare Situl protejează un complex de ecosisteme format din mai multe lacuri și pădurile limitrofe acestora, la care se adaugă pajiști și culturi agricole, toate fiind habitat pentru un număr de 20 de specii de păsări protejate în spațiul european. În total, în zona sitului au fost observate un număr de 70 de specii de păsări, dintre care 60 sunt migratoare. Situl asigură un refugiu important pentru păsările de apă, fiind un loc favorabil atât reproducerii, cât și repausului și hrănirii în timpul migrațiilor. De-a lungul celor trei lacuri înconjurate de păduri și a râurilor din sit zboară în migraţie zeci de mii de păsări, pe direcția NESV în timpul toamnei și invers primăvara. Se pot observa în pasaj un număr mare de exemplare din următoarele specii protejate: bătăuș, stârc galben, egretă mare și egretă mică, dar și de lișițe, rațe cu cap castaniu sau pescăruș râzător. Situl este important pentru populațiile cuibăritoare de rață roșie, stârc de noapte, egretă mică, stârc galben, stârc pitic și buhai de baltă. prezentarea generală a sitului Situl se află în totalitate în Câmpia Română, parte a marii unități structurale cunoscută sub numele de Platforma Moesică. Aparține în totalitate bazinului hidrografic al râului Ialomiţa și are în componență habitatele umede aferente celor trei lacuri înconjurate de păduri: Căldărușani, Dridu și Balta Neagră, dar și a râurilor Cociovaliștea și Vlăsia. Aceste habitate umede reprezintă 18% din teritoriul sitului și prezintă pe lângă luciul de apă al lacurilor, suprafețe întinse de stufăriș, păpuriș și mlaștini cu diferite specii de rogoz și pipirig. Aceste comunități de plante sunt cantonate în microdepresiunile cu apă permanentă, la coada lacurilor, în canalele colmatate, în lungul apelor curgătoare și pe aluviunile permanent umede sau băltite. Toate acestea reprezintă importante habitate pentru reproducerea mai multor specii de interes comunitar, precum buhaiul de baltă, din care sunt prezente 7-8 perechi, sau stârcul pitic, reprezentat de 12-20 de perechi. Anual își fac cuibul aici un număr de până la 28 de perechi de rață roșie, specie care este periclitată la nivel global. În sit cuibăresc și două specii 690 protejate la nivel european de cresteţi, efectivul lor reproducător fluctuând puternic în funcție de cantităţile de precipitaţii din anul respectiv. Cresteţul cenușiu și cel pestriț cuibăresc în special pe lacul Dridu și în stufărișul sau păpurișul din capătul lacului Căldărușani. Tot în stuf își fac cuibul pe tulpinile vechi culcate ale acestei plante cele 3-4 perechi de erete de stuf. Alte trei specii de interes comunitar din care cuibăresc anual în sit un număr mare de perechi sunt egreta mică (40-60 de perechi), stârcul de noapte (70-80 de perechi) și stârcul galben (35-50 de perechi). Acestora li se adaugă un număr de până la 40 de perechi cuibăritoare de stârc cenușiu. În zonele acoperite de fânațe umede sau pe terenurile inundate temporar se văd deseori la vânătoare berzele albe care cuibăresc în localitățile limitrofe sitului, dar și stârci sau egrete mari și mici. Luciul de apă cu vegetație natantă și submersă bogată din care își pot ridica deasupra apei cuibul este teritoriul de reproducere al corcodelului mare, corcodelului mic și lișițelor. În zonele cu stuf, departe de accesul oamenilor și în apropierea apei, își fac masivele cuiburi cele 4-5 perechi de lebădă de vară, dar și găinușele și cârsteii de baltă. Dintre speciile cuibăritoare în habitatele umede mai merită amintite lăcarul, presura, grelușelul și pițigoiul de stuf, boicușul, lăcarul mic și cel mare, pescărașul albastru, rața mare și rața cu cap castaniu. În timpul pasajelor de primăvară și toamnă zonele umede ale sitului sunt frecventate de multe specii migratoare de păsări acvatice care se opresc pentru odihnă și repaus din drumul lor. În aceste perioade din an se pot vedea în pasaj următoarele efective ale unor specii protejate la nivel european: 20-200 de exemplare de stârc galben, 40-210 de exemplare de egretă mare, 60-200 de egrete mici, 80-90 de cormorani mici, 400-700 de bătăuși și 40-80 de fluierari de mlaștină. Pe lângă acestea, relativ comună este chira de baltă iar rare sunt aparițiile chirighiței negre, piciorongului, ciocîntorsului sau ferestrașului mic. În perioadele cu frig accentuat coboară din nord și se pot vedea în acest sit lebedele de iarnă (până la opt exemplare). În migrație apar stoluri de gârliță mare și se pot observa destul de frecvent și exemplare de barză neagră, stârc purpuriu și șerpar. Până la 4000 de pescăruși râzători și până la 1400 de pescăruși argintii se pot identifica în zona sitului în timpul pasajelor, ca și până la 4000 exemplare de lișiță sau 3000 de rațe cu cap castaniu. De remarcat este numărul mare de călifari albi care se pot vedea în aceste momente ale anului (60-90 de exemplare). Stolurile care se hrănesc în zonele cu apă mică din sit în timpul migrațiilor sunt formate din următoarele specii de păsări de țărm: sitar de mal, culic mare, fluierar cu picioare roșii, fugaci de țărm, prundăraș gulerat mic și nagâț. Pădurile din jurul lacurilor aparțin vechilor Codrii ai Vlăsiei și mai păstrează încă exemplare seculare de stejari. Aceste păduri sunt alcătuite în proporție de 60-80% din cer și gârniță, alături de care se mai găsesc și stejar pedunculat, tei pucios, frasin, ulm, carpen, jugastru, plop și diverse specii de salcie. Cu totul izolat apar exemplare de gorun și arțar tătăresc. Arborii bătrâni oferă condiții de cuibărit speciilor de păsări ce preferă coronamentele înalte ca șorecarul comun sau uliul porumbar, iar trunchiurile groase și scorburoase sunt prielnice cuibăritului ciocănitorii pestrițe mari, pupezei, graurului, pițigoiului mare sau a ghionoaiei verzi. În general structura arboretului formată din păducel, corn, sânger, lemn câinesc, arțar tătăresc, salbă moale sau alun constituie un ha- tei etc. ocupând suprafețe mari luminate din cadrul arboretelor, cu tendința evidentă de a forma un etaj al exemplarelor tinere, caracteristice pentru fiecare specie arborescentă. Sinuzia ierboasă este realizată de un numar mare de specii și realizează o acoperire de 10-20% în funcție de gradul de luminozitate la nivelul solului. Speciile cele mai reprezentative și caracteristice acestui tip de pădure sunt Melica uniflora, specie care în locurile mai puțin umbrite devine dominantă, alături de pecetea lui Solomon, rogoz, golomăț, laptele cucului, urzică moartă galbenă, toporaș. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Următoarele activități au loc în interiorul sitului și manifestă un impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: agricultură (prin extinderea utilizării terenurilor agricole până la malul lacurilor și tăierea stufărișului, trecerea la o agricultură intensivă cu monoculturi mari, substanțe chimice de sinteză și lucrări agricole executate exclusiv cu utilaje și mașini), incendierea miriștilor și a stufului (manifestă un impact major asupra păsărilor care se hrănesc sau cuibăresc în aceste habitate), turism necontrolat (dacă are loc deranjarea păsărilor în timpul cuibăritului), lucrări de management piscicol (tăierea stufului pentru a mări luciul de apă și pentru a asigura accesul la mal, dragarea lacurilor, modificarea nivelului apei în timpul cuibăritului), pescuit sportiv (deși are loc doar în zona Văilor Cociovaliștea și Vlăsiei manifestă un impact negativ când se practică în perioada de cuibărire și în imediata vecinătate a locurilor de cuibărit). adminiStrarea Sitului În teren există amplasate mai multe panouri cu informații referitoare la sit și cu hărți de orientare. Pentru un bun management al sitului și al vizitatorilor sunt necesare un centru de vizitare și informare, puncte de informare în comunitățile locale, ridicarea de observatoare ornitologice. Amenajarea traseelor turistice și tematice ar îmbunătăți și orienta accesul turiștilor în sit. De asemenea sunt necesare locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Îngrădirea anumitor suprafețe ar îmbunătăți condițiile de cuibărit ale unor specii. 0 1 2 grădIştea - CăldăruşanI - DRIDU - RO SPA 0044 bitat favorabil pentru speciile de păsări cântătoare, cele mai frecvent întâlnite aici fiind măcăleandrul, pițigoiul albastru, pițigoiul cu coadă lungă, mierla neagră, sturzul cântător, privighetoarea de zăvoi, privighetoarea roșiatică, ochiul boului, silvia mică, pitulicea sfârâitoare, silvia cu cap negru și presura galbenă. Toate aceste specii sunt utilizate ca gazde pentru ponta perechilor de cuc. În micile scorburi naturale, crăpături sau cuiburi abandonate de ciocănitori cuibăresc o serie de specii cum sunt codroșul de pădure, țoiul sau cojoaica de pădure. Marea majoritate a plantelor identificate sunt specii comune pentru flora României, caracteristice zonei în care se dezvoltă: urzica, ștevia, troscotul, piciorul cocoșului, trifoiul mărunt, laptele cucului, rochița rândunicii, volbura, menta, izma de apă, pătlagina, păpădia. Regenerarea naturală atât a arborilor cât și a arbuștilor este bună, numeroase plantule de stejar, carpen, 3 km 691 grădiŞtea Muncelului - CIOCLOVINA - RO SPA 0045 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Hunedoara: Baru, Beriu, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus, Petroșani, Pui. Județul alba: Cugir. grădIştea munCeluluI - CIOCLOVINA - RO SPA 0045 supraFaţa: 38.060 ha Bioregiunea: Alpină, Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 34‘ 22‘‘; Long. E 23° 13‘ 45‘‘ eCoregiunea: Carpaţii Meridionali altitudinea: 1677 max., 358 min., 950 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în partea de vest și sud a sitului se face pe DN66, din localităţile Călan (spre localitățile limitrofe sitului Boșorod și Luncani) și Pui (spre Ohaba Ponor). Localitățile Baru și Băniţa sunt limitrofe sitului și permit accesul în interiorul acestuia pe drumuri locale. Din Orăștie (localitate pe DN7), prin Costești se poate ajunge la Sarmizegetusa-Regia utilizând DJ705A. Între diferitele puncte de interes turistic există drumuri comunale, forestiere și numeroase trasee turistice. Accesul în sit se poate face și cu trenul, cu coborâre în staţiile Orăștie, Călan, Pui, Baru Mare și Băniţa. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Viespar (Pernis apivorus) • Ieruncă (Bonasa bonasia) • Buhă mare (Bubo bubo) • Minuniţă (Aegolius funereus) • Ciuvică (Glaucidium passerinum) • Huhurez mare (Strix uralensis) • Caprimulg (Caprimulgus europaeus) • Ghionoaie sură (Picus canus) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) • Muscar gulerat (Ficedula albicollis) • Muscar mic (Ficedula parva) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de pădure (Lullula arborea) • Cocoș de munte (Tetrao urogallus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos) • Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius). importanţa sitului pentru Conservare Situl a fost desemnat pentru protecția a 20 de specii de interes comunitar pentru conservare, acestea fiind cu o singură excepție (cristelul de câmp) păsări caracteristice habitatelor forestiere. Jumătate dintre aceste specii protejate sunt rezidente în acest sit, iar următoarele șapte specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene au aici populaţii importante din punct de vedere numeric: ierunca, huhurezul mare, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea neagră, ghionoaia sură, muscarul gulerat și muscarul mic. Cele trei specii de ciocănitori și două de muscari enumerate sunt prezente cu populații semnificative chiar și pe plan naţional. De asemenea, populaţii însemnate au și sfrânciocul roșiatic și ierunca, dar și cinci specii de răpitoare nocturne și diurne din sit: huhurezul mare, minunița, buha, viesparul și acvila țipătoare mică. Toate aceste specii se găsesc într-un ansamblu de peisaje naturale de excepţie, nealterate de activităţi umane majore și caracterizate de o prezenţă notabilă a pădurilor, alături de pajiști și terenuri arabile pe care se practică încă o agricultură tradiţională. prezentarea generală a sitului Teritoriul sitului ocupă partea centrală și sud-vestică a Munţilor Şureanu, care fac parte din Munţii Sebeșului, situați în partea nord-vestică a Carpaţilor Meridionali. Structura geologică a masivului Şureanu aparţine în întregime Pânzei Getice fiind alcătuită din roci metamorfice reprezentate de șisturi cristaline, granitoide la zi și calcare. Relieful este caracterizat prin prezenţa versanţilor foarte repezi și a coamelor montane și deluroase. Cea mai mare întindere o au suprafeţele de înălţime medie și netede care sunt acoperite de păduri de conifere și foioase. Toată latura de vest a Munţilor Şureanu, mai fragmentată și mai greu accesibilă, este aproape în întregime împădurită, spre deosebire de partea dinspre valea Grădiștei, unde se află mai multe comunități locale înconjurate de fâneţe și pășuni. Aceste habitate semi-naturale terenul este exploatat în mod tradițional de către comunitățile locale prin pășunat, cosit sau prin practicarea unei agriculturi extensive sunt extrem de importante pentru conservarea unei specii protejate la nivel european, cristelul de câmp. Până la zece perechi ale acestei specii cuibăresc în astfel de habitate, alături de care se mai găsesc și multe perechi de sfrâncioc roșiatic. Condiţiile geografice, pedologice, climatice și existența unei rețele hidrologice foarte bogate au favorizat apariţia și dezvoltarea în timp a unor întinse suprafețe acoperite de habitate forestiere. În cadrul pădurilor, care acoperă aproape 80% din suprafața sitului, predomină făgetele pure montane, urmate de făgetele pure de dealuri. Se mai întâlnesc molidișuri pure, amestecuri de molid, brad și fag, păduri de fag în amestec cu alte specii de foioase sau gorunete. Limita superioară a pădurii se situează în general la 14001500 m altitudine. În urma defrișării pădurilor, în timp s-au instalat pajiști secundare care ocupă o suprafaţă însemnată și au un rol important în hrănirea și cuibăritul unor specii de răpitoare diurne. Influenţa submediteraneană a determinat instalarea unor șibliacuri pe stâncăriile calcaroase de la altitudini joase. Interesante din punct de vedere botanic și rare la nivel național sunt tufărișurile de liliac, mojdrean și scoruș întâlnite în unele chei. Toate aceste habitate forestiere sunt extrem de importante pentru conservarea faunei de păsări din sit, cu excepția cristelului de câmp toate speciile protejate fiind păsări legate de acest tip de habitate. Toate cele trei specii de păsări răpitoare protejate din sit sunt specii migratoare care părăsesc aceste meleaguri după terminarea perioadei de cuibărit. Şerparul și viesparul sunt două specii care au aproape aceleași preferințe pentru locurile de cuibărit, ambele căutând pădurile de foioase care sunt foarte rare sau au multe luminișuri. Şerparul este prezent cu maxim trei perechi cuibăritoare, necesitând în apropiere terenuri libere și bine însorite cu locuri frecventate de șopârle și șerpi, care în sit sunt reprezentate de șopârla de munte, gușter, șopârla de ziduri, șarpele lui Esculap, șarpele de alun și vipera comună, dar și de vipera cu corn. Între 35 și 40 de 692 perechi cuibăritoare de viespar sunt prezente în sit și necesită pentru hrănire luminișuri situate între pâlcuri forestiere care se află pe terenuri mai aride. Hrana lui preferată este reprezentată de larve și adulți de bondari, viespii sau albine, dar și de mici mamifere sau păsări și chiar șerpi. O altă specie protejată de răpitoare diurnă migratoare este acvila țipătoare mică, din care cuibăresc în sit un număr de cel mult zece perechi, preferând și ele pentru amplasarea cuibului marginea pădurii sau a poienilor mai întinse. Această specie acceptă vecinătatea zonelor umede reprezentate de cursuri de apă, care sunt esențiale însă pentru cele 1-2 perechi de barză neagră care cuibăresc doar în arborii bătrâni din pădurile care au în apropiere aceste habitate umede. Lizierele pădurilor de foioase sunt și teritoriu de cuibărit pentru perechile de caprimulg din sit. Zonele stâncoase sau pădurile bătrâne aflate departe de orice așezare umană sunt teritorii preferate pentru reproducere de către 2-3 perechi de buhă. Pădurile de conifere sau cele de amestec se află pe 12% din suprafața sitului și sunt importante pentru conservarea unor populații semnificative a două specii protejate de păsări răpitoare nocturne, dar și pentru efective numeroase de cocoș de munte și ieruncă. Toate aceste patru specii sunt rezidente în aceste păduri din sit deoarece condițiile de habitat sunt optime și constante tot timpul anului. Doar în timpul iernilor grele ciuvica și minunița execută mișcări populaționale pe mică distanță, preferând să coboare în altitudine, ajungând astfel la limita superioară a pădurilor de foioase și chiar iernând în acestea. Huzurezul mare este o altă specie protejată de răpitoare nocturnă care are în acest sit efective semnificative numeric formate din 50 până la 60 de perechi. Această pasăre cuibărește în scorburile mari din pădurile bătrâne și întinse de foioase, urcând și în cele de amestec și chiar în cele rășinoase. Cocoșul de munte impresionează prin numărul de peste 150 de perechi sedentare care sunt cantonate în pădurea de conifere, unde rămân să ierneze, adunându-se pentru aceasta în grupuri mari. Efective semnificative numeric la nivel național au în acest sit două specii protejate de ciocănitori, ghionoaia sură (220-260 de perechi) și ciocănitoarea cu spate alb (220-250 de perechi). Acestea, împreună cu ciocănitoarea neagră și cea de stejar, reprezintă cele patru specii de ciocănitori care sunt de interes comunitar și care sunt reprezentate de populații sedentare în acest sit. Tot efective semnificative numeric la nivel național au și cele două specii protejate de muscari: muscarul mic (2500-3000 de perechi) și muscarul gulerat a cărui populație la nivelul sitului ajunge la un număr maxim de 14700 de perechi cuibăritoare. Ciocârlia de pădure întregește lista de 20 de specii de păsări de interes comunitar pentru a căror conservare a fost declarat acest sit. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Lucrările silvice prin care se extrage tot lemnul mort din pădure limitează posibilitățile de hrănire și cuibărire pentru speci- ile rezidente de ciocănitori, iar cele efectuate în perioada sau în teritoriile de reproducere ale păsărilor răpitoare de zi și de noapte scad succesul reproductiv al acestor specii. În habitatele forestiere trebuie evitată combaterea pe cale chimică a unor insecte defoliatoare, care are efecte și asupra păsărilor cântătoare protejate din sit. Recoltarea fructelor de pădure sau părăsirea traseelor turistice determină perturbarea cuibăritului la cocoșul de munte și speciile răpitoare. Cositul în perioada de cuibărire sau cel practicat prea timpuriu pot distruge pontele de cristel de câmp. Incendierea vegetaţiei miriștilor și a pârloagelor degradează teritorii de hrănire și distrug locuri de cuibărit ale sfrânciocului roșiatic. adminiStrarea Sitului Pe teritoriul sitului există numeroase panouri de informare, avertizare și de orientare amenajate prin diverse proiecte. Tot în teren există bariere pe drumuri forestiere, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice și tematice, locuri de campare și vetre de foc amenajate. Este utilă înființarea în comunitățile locale a unor centre de vizitare/ informare și a mai multor puncte de informare, iar în teren sunt necesare amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km 693 grădIştea munCeluluI - CIOCLOVINA - RO SPA 0045 gruia - GâRLA MARE - RO SPA 0046 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mehedinți: Gruia, Gârla Mare, Pristol, Vrata. supraFaţa: 2.756 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 10‘ 42‘‘; Long. E 22° 48‘ 22‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 90 max., 27 min., 40 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI GRUIA - GâRLA MARE - RO SPA 0046 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Principalele căi de acces în sit sunt DN56C (Gruia-Pristol-Gârla Mare-Vrata), drumul comunal DC103 accesibil din DN56C la nivelul localității Gruia, precum și drumuri locale accesibile din DN56C la nivelul localităților Gârla Mare și Vrata. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus). importanţa sitului pentru Conservare Poziționat în lunca inundabilă a Dunării, situl urmează forma malului stâng al fluviului, fiind constituit din două arii care conservă un număr de 20 de specii de păsări protejate în spațiul european. Acestea sunt în marea lor majoritate specii acvatice care utilizează habitatele de aici în primul rând pentru cuibărire. Se remarcă pentru acest sit numărul mare de perechi cuibăritoare din mai multe specii de stârci: buhaiul de baltă, stârcul pitic, lopătarul, stârcul purpuriu, țigănușul, stârcul de noapte, egreta mică și stârcul galben. Chirighița cu obraz alb și cormoranul mic sunt alte două specii care cuibăresc în număr mare în sit, ultima dintre ele rămânând să și ierneze aici împreună cu populații mari din mai multe specii de rațe. Situl găzduiește un număr de șase specii de păsări care sunt periclitate la nivel global și este utilizat în vederea cuibăririi, pasajului sau a iernării de un număr de 89 de specii migratoare. prezentarea generală a sitului Situl este localizat în sud-vestul ţării, în Câmpia Blahniţei, subdiviziune a Câmpiei Române, suprapunându-se și peste lunca Dunării ca unitate distinctă de relief. Fluviul Dunărea reprezintă pe o mare lungime limita sitului, Balta Gârla Mare formându-se prin deplasarea succesivă, laterală a cursului acestuia. O altă suprafață mare de apă stătătoare este reprezentată de cele 23 de bălți din cadrul complexului piscicol Gruia. Aceste ecosisteme acvatice, împreună cu zonele umede adiacente reprezentate de mlaștini, smârcuri sau pășuni umede, sunt locul de reproducere pentru marea majoritate a speciilor de păsări din sit. Cuibăritul acestor păsări este stimulat și de conjunctura climatică a zonei în care se află situl, ce are puternice influenţe submediteraneene care se suprapun pe fondul climatului temperat-continental al țării. Unul din habitatele importante ale sitului este cel reprezentat pe suprafețele mari de stufărișuri și păpurișuri la marginea cărora se dezvoltă foarte bine pâlcurile de sălcii și răchite inundate o mare parte a anului. Diversitatea comunităţilor de păsări de aici este mai mică decât a celorlalte tipuri de biotop, însă aceste habitate sunt importante pentru cuibăritul mai multor specii de interes comunitar pentru conservare. Aceste mari suprafeţe sunt teritoriul permanent (refugiu, cuibărit și hrană) pentru buhaiul de baltă (3-5 perechi), stârcul pitic (20-25 de perechi) și stârcul purpuriu (7-15 perechi). Tot aici se retrag pentru cuibărit și perechile de erete de stuf. Acest biotop este utilizat ca refugiu de către gâsca de vară și de toate speciile de rațe scufundătoare și rațe de suprafață în perioada de năpârlire, când penajul în eclipsă nu le permite un zbor rapid. În pâlcuri de arbori și subarbuști inundate parțial se află cuiburile de stârc de noapte (40-50 de perechi) și egretă mică (50-70 de perechi). În sit cuibăresc și țigănușul, în aceleași condiții ca și lopătarul, și uneori este întâlnit ca specie cuibăritoare și piciorongul. Din punct de vedere al diversităţii specifice, în comparaţie cu biotopul întinderilor de trestie, luciul de apă se caracterizează prin prezenţa mai multor specii care sunt foarte bine reprezentate numeric. Întinderile de apă acoperite aproape complet cu vegetaţie natantă formată din castană de apă, nufăr galben, peștișoară, lintiță, nufăr alb sau plutică reprezintă biotopul cu cea mai mare diversitate specifică în timpul cuibăritului. Aici este teritoriul pentru hrană și cuibărit preferat de raţa roșie, care își construiește cuibul din resturi vegetale, fiind prezente și cuiburi de stârc galben, corcodel mare, lișiță și cârstel de baltă. Dintre speciile care cuibăresc pe acești mici plauri se evidențiază chirighița cu obraz alb care realizează două colonii mari, împreună acestea însumând între 200 și 250 de cuiburi. În aceste colonii se pot vedea și chirighițe negre, numărul de perechi cuibăritoare ale acestei specii fiind mult mai mic, de numai 20. De asemenea, aici cuibăresc rar și nu în fiecare an chirele de baltă. Malurile de apă puțin adâncă sau terenurile temporar inundate sunt preferate de păsările de țărm, care le folosesc ca teritoriu pentru hrănire, așa cum o fac nagâții sau exemplare eratice nereproducătoare în acel an din mai multe specii. De asemenea, acest tip de biotop este utilizat și de alte specii de păsări precum stârcii, berzele, gâștele sau raţele care vin să se hrănească în aceste ape bogate în hrană. Digurile sunt și ele folosite de multe 694 păsări. În mod special stau aici cormoranii mari și mici pentru a se usca între partidele de pescuit, dar și egrete, stârci și berze în timpul odihnei. Malurile înalte găzduiesc trei colonii mari de albinărel și două colonii de lăstun de mal, care sunt instalate și în rupturi de deal ce dezgolesc profile verticale de sol. Tot aici dar și în scorburile arborilor bătrâni sau în cuiburi vechi de ciocănitoare cuibăresc și cele 25-40 de perechi de dumbrăveancă. Diversitatea și bogăția numerică a faunei de pești care este formată în special din crap, plătică, babușcă, văduviţă, roșioară, lin și biban, permite unei populații mari de cormoran mic să cuibărească în sit cu maxim 130 de perechi. Acestor exemplare, după terminarea cuibăritului li se adaugă adulții și imaturii din alte colonii, care vin aici pentru odihnă și hrănire. În aceste momente se pot observa și 800 de exemplare din această specie protejată în spațiul european. Tot atrase de oferta trofică bogată trec în pasaj și câteva exemplare de pelican comun. În timpul iernii, când multe dintre habitate îngheață, pe lacurile din acest sit se pot vedea hrănindu-se până la 240 de cormorani mici și până la 40 de exemplare de egretă mare. Rar au fost observate 1-2 exemplare de șoim dunărean, pentru care nu a fost confirmat cuibăritul. Specii de răpitoare care sigur cuibăresc în sit sunt șorecarul comun, uliul păsărelelor, șoimul rândunelelor și vânturelul roșu. Reptilele bine reprezentate de multe exemplare de șarpe de casă, șarpe de apă, gușter și șopârlă de câmp sunt deseori hrană pentru câteva exemplare de șerpar care au fost observate hrănindu-se pe teritoriul sitului. 0 1 2 3 km activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În perimetrul sitului au loc următoarele activități cu impact negativ asupra populațiilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: incendierea stufului, a miriștilor și a vegetației ripariene (distruge locuri de cuibărit și teritorii de hrănire), poluarea apelor cu nitraţi proveniţi din surse agricole (determină înflorirea apelor și schimbarea compoziției vegetației acvatice), tăieri de vegetaţie lemnoasă, circulaţia animalelor domestice (tulbură liniștea unor habitate de cuibărit), extinderea plantelor invazive în detrimentul celor native importante pentru cuibăritul anumitor specii (scade numărul locurilor de cuibărit), exploatarea nisipului din dunele de nisip și din pereţii verticali cu colonii de păsări (deranjează aceste colonii și distruge habitate potențiale de cuibărire), schimbarea nivelului apei din heleșteie în timpul cuibăritului (provoacă inundarea cuiburilor și a pontei sau rămânerea lor pe uscat, devenind astfel accesibile prădătorilor), utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor chimice în agricultură (ajung prin apele de șiroire în habitatele acvatice), braconaj (afectează numeric speciile protejate și determină deranj de amploare la nivelul întregii comunități de păsări acvatice). adminiStrarea Sitului În prezent există puncte de intrare în sit și puncte de informare. Sunt necesare în teren panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, observatoare ornitologice lângă zonele umede cu aglomerări mari de păsări, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. hunedoara tiMiŞană - RO SPA 0047 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul arad: Vinga, Şagu. Județul timiş: Orțișoara. supraFaţa: 1.537 ha Bioregiunea: Panonică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 59‘ 21‘‘; Long. E 21° 12‘ 40‘‘ eCoregiunea: Câmpia Banatului și Crișurilor altitudinea: 168 max., 99 min., 129 med. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete sur (Circus pygargus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus). importanţa sitului pentru Conservare Situl este fragmentat în patru arii care formează suprafețe insulare înconjurate de terenuri agricole și pășuni, importante pentru conservarea unui număr de 14 specii de păsări protejate în spațiul european. Jumătate dintre acestea sunt specii de păsări răpitoare de zi care cuibăresc, trec în pasaj sau iernează aici. Situl conservă populații semnificative de dumbrăveancă și vânturel de seară, ambele fiind specii de interes conservativ global. Aceste două specii cuibăresc în sit și au terenurile de vânătoare suprapuse peste zonele agricole și pășunile de aici. Colonia de vânturel se află în cuiburile de cioară de semănătură instalate în mai multe pâlcuri de arbori, fiind totodată și cea mai importantă colonie a acestei specii din România și a doua ca mărime din Bazinul Carpatic. Deși nu are habitate umede de amploare, talvegurile văilor în care se instalează mici zone umede aflate pe calea de migrație bulgaro-panonică a păsărilor sunt loc de staționare temporară pentru egreta mică, nagâț, culic mare, bătăuș și alte păsări predominant acvatice. prezentarea generală a sitului Situl se află în Câmpia Vingăi, situată în Câmpia înaltă subcolinară a Banatului, fiind marcat de existența pe suprafețe întinse a pajiștilor în care sunt prezente pâlcuri izolate de arbori (plop, salcâm și mai rar dud) la care se adaugă bogate întinderi de subarbuști în talvegurile văilor din sit. Tot în aceste văi există suprafețe umede întreținute de firul a două pâraie firave în Valea Viilor și Valea Ardelenilor care sunt înconjurate de pajiști înguste îmbogățite în câteva puncte prin prezența ruscuței primăvăratice. Cele două cursuri de apă sunt adesea secate în perioadele de maximă ariditate. Dominante ca suprafață în sit sunt însă agroecosistemele în care se cultivă în special cereale. Valoarea altitudinii medii este situată în jur de 140 m, fiind specifică câmpiei înalte. Situl este fragmentat în patru arii, Orțișoara, Vinga, Şag și Hunedoara Timișană, în care habitatele semi-naturale deschise predomină, fiind formate din culturi cerealiere extensive și pajiști ameliorate pe o suprafață de 48% și respectiv 45% din teritoriul sitului. Pajiștile sunt dominate de coada vulpii în special în prima parte a verii, frecvent întâlnindu-se și păiușul stepic, o specie caracteristică zonelor joase și mai uscate. Alături de acestea apar graminee care indică tasarea solurilor, pășunatul intensiv și ruderalizarea pajiștilor așa cum sunt obsiga, orzul șoarecilor, raigrasul, firuţa sau trifoiul târâtor. Sunt prezente pe alocuri și ștevia, bozul, pălămida, laptele câinelui, rostogolul sau scaiul măgăresc. Pajiștile de la Hunedoara Timișană se apropie de pajiștile stepice sau subcontinentale alcătuite predominant din păiuș stepic. Situl mai include și pajiști mai umede care sunt situate în luncile râurilor. Toate aceste habitate sunt folosite pentru cuibărit de către 1-2 perechi de cristel de câmp și până la 40 de perechi de fâsă de câmp. Ele sunt deosebit de importante în timpul pasajelor asigurând hrană, cu precădere formată din mamifere, pentru exemplarele de răpitoare aflate în migrație, care aparțin unor specii protejate în spațiul european precum eretele de stuf, șorecarul mare și eretele sur. Din această din urmă specie este atestată și cuibărirea unei perechi în sit, dar nu în fiecare an. Tot cuibăritor cu 1-2 perechi în aceste habitate este și eretele de stuf. De o mare importanță pentru aceste răpitoare, dar și pentru perechea de șerpar și cele de acvilă mică ce cuibăresc în zonă, sunt și coloniile de popândău. Densitatea galeriilor active ale acestei specii ajunge până la 50-70 ha, fapt deosebit de important pentru păsările de pradă din sit. Cele 10-14 perechi de barză albă care cuibăresc în comunitățile locale aflate în vecinătatea sitului execută deplasări pentru a se hrăni pe aceste pajiști. În timpul iernii sunt văzute frecvent exemplare de erete vânăt survolând pajiștile în căutare de specii de mamifere care rămân active în acest sezon sau hrănindu-se cu păsări de talie mică. Tufărișurile prezente îndeosebi în talvegurile văilor, dar izolat și în pâlcuri situate în pajiști, sunt habitat de cuibărire pentru sfrânciocul roșiatic (12-200 de perechi). Sfrânciocul cu frunte neagră cuibărește și el în aceste habitate, manifestând preferință pentru pâlcurile izolate de arbori. În acestea este întâlnită cuibărind și o altă specie de interes conservativ european, dumbrăveanca. Aceasta utilizează cuiburi vechi de ciocănitoare și ghionoaie, dar și scorburi naturale. Până la 20 de perechi de ciocănitoare de grădină sunt văzute cuibărind în aceste habitate forestiere. Importanța majoră pentru conservare a sitului rezultă însă din faptul că acesta adăpostește cea mai mare colonie de cuibărit a vânturelului de seară din România și a doua ca mărime din Bazinul Carpatic. Cele 56-72 de perechi se instalează în cuiburile de cioară din mai multe pâlcuri de salcâm, dud sau plop. Au fost instalate și adăposturi artificiale pentru a extinde habitatul potențial de cuibărit al acestei specii. Deseori specia este văzută ocupând și cuiburi vechi de gaiță. Vânturelul de seară necesită pentru hrănire apropierea terenurilor deschise de pajiști sau culturi agricole, în care găsește hrana preferată formată în principal din lăcuste, cosași, libelule și gândaci. Dintre vertebrate capturează șopârle, broaște, micromamifere și mai rar păsări cântătoare de talie mică. Toate acestea sunt abundente în zonele în care sunt instalate coloniile de reproducere, ceea ce asigură un succes mare reproductiv pentru această specie. Deoarece utilizează cuiburile altor specii, perechile de vânturel sunt nevoite să aștepte până în momentul în care păsările gazdă părăsesc cuibul, întinzându-se astfel târziu în vară cu perioada de creștere a puilor. Această specie de șoim este singura răpitoare gregară atât în perioada de cuibărit, cât și în timpul migrației. În fiecare an, începând din a doua parte a lunii august și până în ultima săptămână a lunii septembrie/prima săptămână din octombrie, sute de vânturei de seară (uneori peste o mie) se adună seară de seară în anumite locații bine stabilite pentru a petrece nopțile de toamnă. Cele mai apreciate astfel de locuri de înnoptare sunt reprezentate de pâlcurile de copaci care realizează aliniamente de-a lungul șoselelor. hUNEDOARA TImIşană - RO SPA 0047 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA DN69 (Timișoara-Arad) trece prin localitățile Orțișoara, Vinga și Şagu care sunt învecinate celor patru arii ale sitului. Pe drumurile DJ693, DJ682G și o rețea de drumuri agricole care pornesc din aceste trei localități se pot accesa diferite zone ale sitului. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Speciile de păsări pot fi afectate de intensificarea agriculturii (prin înființarea de monoculturi mari în care se folosesc fertilizanți și pesticide și în care lucrările agricole se fac numai cu utilaje), schimbarea habitatului semi-natural al pășunilor (prin reîmpădurirea cauzată de abandonul cositului sau al pășunatului), braconaj prin distrugerea cuiburilor, a pontei sau prin extragerea puilor, cosit (dacă are loc prea timpuriu poate distruge pontele de cristel de câmp), incendierea vegetaţiei de miriște și a pârloagelor (distrug habitatele sfrânciocilor și ale păsărilor cuibăritoare pe sol). adminiStrarea Sitului În sit îi sunt necesare panouri de informare și panouri cu hărţi pentru orientare, puncte de informare în localitățile aflate în vecinătatea sitului, trasee turistice și tematice, dar și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km 695 ianca - PLOPU - sărat - RO SPA 0048 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Brăila: Gemenele, Ianca, Movila Miresii, Traian, Tudor Vladimirescu. supraFaţa: 1.982 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 12‘ 11‘‘; Long. E 27° 40‘ 7‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 37 max., 1 min., 12 med. IANCA - PLOPU - sărat - RO SPA 0048 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Acest sit poate fi accesat pe DN2B, între localităţile Ianca și Brăila sau pe DN22 între localităţile Şuţești și Brăila. Aceste două drumuri principale paralele sunt conectate prin mai multe drumuri judeţene și locale care facilitează accesul în sit. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Dumbrăveancă (Coracias garrulus) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla) • Pescăruș mic (Larus minutus). importanţa sitului pentru Conservare Situl este important pentru o mare varietate de păsări atrase de mozaicul de habitate format din șase lacuri și zonele umede adiacente, sărături, pajiști, dar și terenuri agricole care oferă condiții optime de cuibărit și odihnă. Multe dintre cele 29 de specii protejate la nivel european cuibăresc în această zonă cu efective semnificative așa cum sunt piciorongul, prundărașul de sărătură, chirighița neagră, ciocîntorsul sau ciovlica ruginie, primele două specii având în acest sit o stare excelentă de conservare. În perioada de migrație, această zonă situată pe drumul carpatic de migrație și în apropiere de culoarul care urmează valea Siretului este traversată de efective importante de barză albă, chirighiță cu obraz alb, chirighiță neagră, bătăuș, gâscă cu gât roșu, țigănuș, vânturel de seară, pelican comun și cormoran mic. Situl adăpostește populații semnificative din patru specii periclitate la nivel global și 86 de specii migratoare. prezentarea generală a sitului Situl se află în Bărăganul de Nord și cuprinde șase lacuri: Ianca, Plopu, Esna, Lutul Alb, Sărat (Movila Miresii) și Seaca (Iazu), 0 696 1 2 3 km trei dintre acestea fiind amenajate pentru piscicultură. Relieful zonei este relativ uniform și reprezentat de câmpuri netede și întinse. Singurele microforme de relief prezente sunt câteva văi largi fără scurgere și crovurile, care sunt adâncituri alungite, formate în straturi de loess, în care s-a acumulat apă. Habitatele acvatice care domină în acest sit, ocupând 86% din suprafața acestuia, sunt lacurile sărate de crovuri care s-au format în condiţiile climatului semiarid de stepă, cu adâncimi medii mici de 1-2 m. Suprafaţa luciului de apă se micșorează foarte mult în condiţiile unei secete prelungite cauzate de prezența unui climat temperat continental excesiv (semiarid de stepă), cu veri uscate și secetoase. În perimetrul lacurilor sunt prezente habitate de stufăriș, cele mai întinse găsindu-se la Lacul Plopu. Pe lângă stuf se mai întâlnesc și papura rotundă, izma de baltă, busuiocul de baltă, stânjenelul de baltă, papura, pașa și cervana. Această vegetație de la limita luciului de apă oferă condiții excelente pentru cuibăritul stârcului pitic, raței roșii, stârcului purpuriu, eretelui de stuf și a egretei mari. Tot aici se întâlnesc frecvent lăcarul de stuf, lăcarul mare, pițigoiul de stuf sau grelușelul pătat. Importante efective de chirighiță cu obraz alb (2080 de exemplare) și chirighiță neagră (100-200 de exemplare) cuibăresc în apa de mică adâncime acoperită de multe specii de vegetație natantă. Tot aici își ascund cuiburile și lișița, găinușa de baltă, corcodelul mare, rața mare, rața cârâitoare și rața cu cap castaniu. În acest sit sunt frecvente solonceacurile, aceste soluri întâlnindu-se în aproape toate depresiunile de tipul crovurilor. Vegetaţia din jurul acestor cuve lacustre este caracterizată de asociaţii halofile intrazonale care sunt dispuse în cercuri concentrice în jurul luciului apei. Aici sunt prezente comunităţi vegetale alcătuite din brâncă, ghirin, albăstrică, ciurlan, iarbă de sărătură, pătlagină, sică și peliniţă. În asemenea zone cu vegetație săracă și joasă de sărătură se instalează anual coloniile formate din maxim 60 de perechi de ciovlică ruginie. În zonele mlăștinoase sărăturate își fac cuiburile perechile de ciocîntors și piciorong, ambele specii având în prezent efective mult reduse față de trecut. O altă pasăre de interes comunitar care cuibărește împreună cu cele protejate menționate anterior este prundărașul de sărătură. Din această specie de țărm au fost văzute până la 20 de perechi cuibărind în zonă, ceea ce asigură populației un statul excelent de conservare în acest sit. Alte două specii de interes conservativ care sunt legate de zonele umede din sit sunt pescărașul albastru și barza albă. Aceasta din urmă se hrănește și din pajiștile care acoperă 3% din suprafața sitului și are cuiburile în satele din jur. Pe terenurile agricole și pajiștile din jurul lacurilor pot fi observate specii protejate precum sfrânciocul cu fruntea neagră, ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp și ciocârlia de stol. Aceste terenuri sunt folosite de dumbrăveancă și vânturelul de seară pentru procurarea hranei, care la aceste specii este formată în special din insecte. În timpul migrației, varietatea bogată de hrană și disponibilitatea locurilor de odihnă determină ca zona să fie traversată de efective importante de bătăuș, fluierar de mlaștină, țigănuș, ciocîntors, piciorong, rață roșie, barză albă, egretă mică, stârc purpuriu, egretă mare și prundăraș de sărătură. Ihtiofauna lacurilor, formată în special din crap, caras, babușcă, roșioară, clean și plătică, determină ca efective mari de pelican comun și cormoran mic să staționeze în vederea hrănirii mai multe zile în cadrul deplasărilor de migrație. Puietul de pește este hrană și pentru efectivele de câteva sute exemplare de chirighiță neagră, pescăruș mic și chirighiță cu obraz alb. Alături de aceste specii protejate în spațiul comunitar, în timpul pasajelor se mai pot observa stoluri mari de lișiță, rață lingurar, pescăruș râzător, rață cu cap castaniu, chirighiță cu aripi albe, rață mare și pescăruș argintiu. Cârduri de până la 6000 de gârlițe mari se pot vedea în timpul pasajelor, printre acestea remarcându-se exemplarele de gâscă cu gât roșu. Din această specie periclitată la nivel global au fost observate în timpul migrațiilor până la 600 de indivizi. Tot în migrație crește și numărul vântureilor de seară din sit, acesta ajungând până la maxim 500 de exemplare din această specie gregară de răpitor. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pășunatul care se realizează pe pajiștile din jurul lacurilor în perioada de cuibărit a unor păsări ca ciovlica ruginie, ciocântorsul, piciorongul sau prundărașul de sărătură le distruge ponta și puii și are un impact major asupra ratei de reproducere a acestor specii. În restul anului pășunatul este recomandat în aceste zone, favorizând aceste păsări prin menținerea vegetației la un nivel redus de înălțime. Braconajul afectează toată comunitatea de păsări prin deranj și extragerea a numeroaselor specii protejate, cele mai vizate în timpul partidelor de vânătoare la gâște și gârlițe fiind gâștele cu gât roșu. Dacă se modifică modul tradițional de cultivare a terenului, agricultura poate avea efecte negative prin utilizarea de fertilizanți și pesticide care ajung în lacuri și schimbă calitatea habitatului acvatic. adminiStrarea Sitului În prezent există puncte de informare, bariere ce restricționează accesul motorizat pe digurile lacurilor Ianca, Plopu și Movila Miresii. Există mai multe puncte de intrare în sit și amenajări pentru colectarea deșeurilor în comunitățile învecinate acestuia. Sunt necesare amenajări pentru pază și observații ornitologice pe fiecare lac, mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare și de orientare), poteci/ drumuri pentru vizitare, locuri de recreere, trasee turistice și trasee tematice. ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Concești, Cordăreni, Darabani, Havârna, Hudești, Hănești, Mileanca, Săveni, Ungureni, Vlăsinești, Vorniceni, Ştiubieni. supraFaţa: 2.705 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 48° 2‘ 7‘‘; Long. E 26° 42‘ 26‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 178 max., 73 min., 102 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl poate fi accesat de pe DJ298 de la Cordăreni până la Vorniceni, de unde se continuă pe drum pietruit până la ferma piscicolă care include iazurile Slobozia, Prisaca și Cordăreni. La iazul Mileanca și Lișmăniţa se poate ajunge de pe DJ298A. La iazurile din amonte, de pe valea Bașeului, se poate ajunge pe DN29A de la Dorohoi la Hudești, continuându-se pe drumul agricol care trece pe lângă lacuri, spre Havârna, de unde se pot urma drumurile comunale care duc tot pe lângă lacuri spre Tătărășeni și Gălbeni. Iazul Negreni poate fi accesat de pe DJ292 prin Botoșani-Săveni-Ştiubeni-Negreni, iar la zona mlăștinoasă de la Sârbi și lacul Hănești se poate ajunge pe DJ282 dinspre Săveni către Hănești. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă o zonă atractivă pentru un număr considerabil de păsări migratoare și cuibăritoare datorită numărului și dimensiunilor apreciabile ale iazurilor, suprafeței mari de zone înmlăștinite și mulțimii de bălți temporare, toate acestea dispunând de o bogată resursă trofică pentru păsări. Dintre speciile de păsări prezente în sit un număr de 20 sunt protejate la nivel european cum ar fi eretele de stuf, cresteţul cenușiu și egreta mare. În stufăriș și pe copacii de pe insula din lacul Hănești există colonii mixte din mai multe specii protejate de stârci, iar pe unele lacuri din valea Ibănesei se instalează în fiecare an colonii de chirighiţă cu obraji albi și pescăruș râzător. Dintre cele migratoare menționăm câteva care au efective foarte mari, precum ferestrașul mic, cormoranul pitic, rața roșie, chirighița neagră, stârcul de noapte, cufundarul polar, bătăușul și fluierarul de mlaștină. prezentarea generală a sitului Situl se află în Câmpia Jijiei Superioare și a Bașeului, la SE de pintenul deluros al Ibăneștilor, fiind alcătuit din peste 20 de iazuri și acumulări de apă, cele mai mari sau mai importante pentru avifaună fiind Negreni, Mileanca, Cal Alb, Lișmănița, Vorniceni, Prisaca, Tătărășeni, Niculce, Borzești și Havârna. Relieful general îl formează interfluviile sub formă de platouri și culmi colinare, fragmentate de o serie de văi, cea mai importantă fiind valea Bașeului. Dintre toate corpurile de apă din sit, iazurile Ibănești-Bașeu-Podrigăi au cel mai important rol în conservarea speciilor de păsări. Din punct de vedere al cuibăritului aici există condiții excelente pentru mai multe specii protejate așa cum sunt eretele de stuf (8-12 perechi cuibăritoare), stârcul pitic (până la 80 de perechi), stârcul de noapte (până la 20 de perechi), egreta mare (4-6 perechi) și egretă mică. Toate aceste specii preferă ca habitat de cuibărit stufărișurile întinse și neumblate. Este prezentă și o importantă colonie mixtă formată pe copacii de pe insula din lacul Hănești în care cuibăresc mai multe specii de stârci. Se remarcă numărul mare cu care este prezent ca specie clocitoare în aceste habitate cristelul cenușiu (până la 110 perechi). Dintre speciile care preferă pentru cuibărit vegetația de pe luciul apei menționăm chirighița cu obraz alb (până la 40 de perechi) și pescărușul râzător. În comunitățile limitrofe sitului cuibăresc până la 30 de perechi de barză albă care se hrănesc din habitatele umede ale sitului, dar și de pe culturile agricole și pajiștile din acesta unde capturează mamifere mici sau diverse reptile. În zonele de pajiști sunt prezente ca și cuibăritoare, două specii de interes comunitar pentru conservare: fâsa de câmp (până la 80 de perechi) și sfrânciocul cu frunte neagră. Această din urmă specie impresionează prin numărul mare de până la 100 de perechi cuibăritoare. Numărul apreciabil de iazuri, dintre care multe sunt de dimensiuni considerabile, la care se adaugă zonele înmlăștinite prezente pe suprafețe mari și o mulțime de bălți temporare formate în perioada de primăvară precum și abundența faunei piscicole constituie premisele de atragere a unui număr considerabil de specii în perioada pasajelor. Efective impresionante de păsări urmează ruta reprezentată de drumul est-elbic de migrație poposind în acest sit pentru repaus și hrănire. Totodată, la nivel regional, bazinul Bașeului din acest sit beneficiază în ambele sezoane de migrație de un aport substanțial de efective avifaunistice venite din zona acumulării de apă Stânca-Ştefănești, realizându-se astfel mini-migrații de hrănire pe durata a câteva zile între aceste două zone umede de amploare mare. În perioada migrației, pe iazurile din sit se pot observa efective foarte mari, dintre care le menționăm pe cele care aparțin unor specii protejate în spațiul european precum ferestrașul mic (până la 180 de exemplare), chirighița neagră (100-120 de exemplare), chira de baltă (80100 de exemplare), rața roșie (12-150 de exemplare), barza albă (până la 700 de exemplare), egreta mare (până la 120 de exemplare), egreta mică (15-50 de exemplare) și stârcul de noapte (până la 650 de exemplare). Alte specii care folosesc aceste habitate pentru odihnă și hrănire sunt lișița (până la 5000 de exemplare), rața mare (până la 16000 de exemplare), lebăda de vară (până la 2500 de exemplare), pescărușul râzător (până la 8000 de exemplare) și gârlița mare (până la 1400 de exemplare). Se pot vedea și foarte multe specii de rațe nordice sau care cuibăresc pe teritoriul țării noastre. Ihtiofauna bogată a acestor iazuri, formată în special din crap, sânger și cosaș, dar și din caras, roșioară, plătică, biban, șalău sau somn, determină ca pe aceste ape să staționeze mai multe zile sau chiar să ierneze (dacă apele nu îngheață complet) până la 1700 de cormorani mari. Printre aceștia se pot vedea până la 200 de indivizi care aparțin speciei protejate în spațiul european, cormoranul mic. Atunci când se instalează frigul în ținuturile nordice, cele două specii de cufundaci coboară și iernează aici hrănindu-se din apele bogate în pește. În acele zile de toamnă târzie sau de iarnă se pot vedea din cele două specii rare în țara noastră până la 25 de exemplare de cufundar polar și până la 10 exemplare de cufundar mic. Păsările de țărm aflate în migrație folosesc pentru hrană malurile lacurilor, acolo unde apa este foarte mică, sau zonele mlăștinoase (așa cum este cea de la Sârbi). În aceste habitate se pot observa hrănindu-se intens până la 3000 de exemplare de bătăuș și între 1500 și 2000 de fluierari de mlaștină, amândouă fiind specii de interes comuni- tar. Alte păsări de țărm care apar aici în număr mare sunt fluierarul cu picioare roșii, nagâțul, fluierarul negru, fluierarul de zăvoi și prundărașul gulerat mic. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Braconajul a fost semnalat mai ales la speciile protejate de rațe sau stârci, atât prin împușcare ilegală, cât și prin distrugerea pontelor și a cuiburilor. Rețeaua de transport al energiei electrice are un impact negativ în special în timpul migrațiilor, provocând mortalități ridicate în rândul mai multor specii. Pescuitul sportiv are impact negativ doar dacă este practicat în apropierea locurilor de cuibărit sau în zonele în care sunt aglomerări de păsări care se hrănesc. Incendierea stufului, a miriștilor și a vegetației ripariene distruge locuri potențiale de reproducere a speciilor care cuibăresc în stuf, dar și a sfrânciocului cu frunte neagră și fâsei de câmp. Accesul cu barca pentru agrement sau pescuit are efecte negative dacă se ajunge în apropierea teritoriilor de cuibărit. adminiStrarea Sitului Există mai multe puncte de intrare în sit și sunt necesare următoarele amenajări și dotări: panouri de avertizare/atenţionare, de informare și pentru orientare, puncte de informare în comunitățile locale, observatoare ornitologice, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, locuri de campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1,5 3 IAzURILE DE PE VALEA Ibănesei - BaşeuluI - PODRIGăi - RO SPA 0049 iazurile de Pe valea ibănesei - BaŞeului - PODRIGăi - RO SPA 0049 4,5 km 697 iazurile miheŞu de câMpie - Tăureni - RO SPA 0050 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Mureş: Miheșu de Câmpie, Pogăceaua, Sânger, Tăureni, Zau de Câmpie, Şăulia. supraFaţa: 1 209 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 46° 39‘ 12‘‘; Long. E 24° 12‘ 1‘‘ eCoregiunea: Podișul Transilvaniei altitudinea: 447 max., 282 min., 323 med. IAzURILE MIHeşu de CâmPIe - Tăureni - RO SPA 0050 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din localitatea Luduș aflată pe DN15 (Turda-Târgu-Mureș) se intră pe DJ151 care este limitrof sitului aproape pe toată lungimea lui. Din acest drum se desprinde DJ151A urmat de DJ152B, care se pot folosi pentru intrarea pe Valea Şăuliei și vizitarea heleșteielor dintre Şăulia și Pogăceaua. Din Luduș accesul este posibil și pe ruta de cale ferată Luduș-Sărmășel-Sărmaș, cu posibilitatea opririi în haltele Tăureni, Zau de Câmpie sau Miheșu de Câmpie. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax). importanţa sitului pentru Conservare Mai mult de jumătate din acest sit este acoperită de zone umede (iazuri piscicole, mlaștini și smârcuri), fiind important pentru conservarea unui număr de 30 de specii protejate în spațiul european pentru care situl oferă condiții optime de reproducere, iernare sau repaus în migrație. Dintre acestea doar 698 patru nu sunt specii dependente de zonele umede, acestea fiind păsări tipice pentru habitatele deschise sau semideschise de pajiști, pășuni, terenuri arabile cu tufărișuri și pâlcuri de arbori care ocupă aproape 40% din suprafaţa sitului. Iazurile sunt importante pentru reproducerea unor specii de păsări care au puţine locuri de cuibărit în Transilvania precum buhaiul de baltă, stârcul pitic, raţa roșie sau chirighiţa neagră. În sit există efective reproducătoare ale unei specii de interes conservativ global (vânturelul de seară), fiind prezente și populaţii importante de stârc de noapte, care este o specie ameninţată la nivelul Uniunii Europene. În perioadele de pasaj situl este tranzitat de efective semnificative din specii protejate precum fluierarul de mlaștină, chirighița cu obraz alb, stârcul pitic, stârcul de noapte, bătăușul sau chirighița neagră. Acestora li se adaugă efective enorme de câteva zeci de mii de indivizi care aparţin unor specii cu migraţie regulată. Circa 10% din aceste efective rămân și iernează în zonă, în măsura în care luciul de apă nu îngheaţă. prezentarea generală a sitului Situl prezintă o salbă de lacuri formate prin bararea succesivă a Pârâului de Câmpie, numit și Valea Ludușului, care străbate de la nord la sud Câmpia Transilvaniei. Aceste amenajări piscicole însumează o suprafaţă de peste 650 ha, ceea ce reprezintă aproximativ 47% din totalul amenajărilor piscicole ale Câmpiei Transilvaniei. În zona iazurilor, Pârâul de Câmpie este canalizat în vederea asigurării cantității de apă necesare pisciculturii, aceasta scurgându-se dintr-un bazin în altul. Pe cel puțin 80% din lungimea malurilor, acestea sunt lipsite de vegetație palustră, care este limitată ca întindere doar la țărmurile joase sau la anumite terenuri plane dintre iazuri. Ca atare, habitatele de cuibărit sunt restrânse ca suprafață, fiind în general concentrate pe lângă bazine mici. Vegetaţia acvatică formată predominant din stuf, alături de care se găsește și papură, se întâlnește pe suprafețe mai mari pe marginea heleșteielor Miheș și Răzoare din ferma piscicolă Zau și la cele din ferma Tăureni, unde există pe margini și vegetaţie lemnoasă formată din sălcii. Aceste habitate sunt importante pentru cuibăritul mai multor specii protejate la nivel european. Astfel, aici își cresc puii stârcul purpuriu, buhaiul de baltă, stârcul pitic, egreta mică, rața roșie, crestețul cenușiu și până la trei perechi de erete de stuf. Pe vegetația natantă se instalează până la 20 de perechi de chirighiță cu obraz alb, iar acolo unde există și stuf pentru consolidarea cuiburilor se reproduce în număr mare și lișița. Tot aici se întâlnesc ca și cuibăritoare toate cele patru specii de corcodei. Pe lângă corcodelul mare și cel mic, care cuibărește frecvent, au fost găsite și perechi cu pui de corcodel cu gât negru și corcodel cu gât roșu, specii foarte rar cuibăritoare în Transilvania. Se mai reproduc în aceste habitate rața cu cap castaniu, rața mare și rața cârâitoare, iar pe canale se găsesc cuiburi săpate în mal de 10-16 perechi de pescărel albastru. Populații numeroase au în aceste stufărișuri lăcarul mare, lăcarul mic și lăcarul de stuf, alături de care se găsește și presura de stuf. Vegetaţia de pădure s-a păstrat numai insular și fără conectivitate, la ora actuală existând în sit numai patru pâlcuri de pădure, dintre care unul este o plantaţie de pin roșu în amestec cu salcâm. Celelalte trupuri de pădure sunt resturi ale stejăretelor care ocupau în trecut suprafeţe întinse, fiind formate din gorun, stejar pedunculat și cer în amestec cu glădiș, carpen și jugastru. În aceste păduri se află o populație rezidentă de până la 60 de ciocănitori de grădină. Tufărișurile de la marginea pădurilor, cele dintre parcelele agricole și cele din pajiști sunt edificate de porumbar, măceș, păducel, corn și lemn câinesc și sunt importante pentru cuibăritul a încă două specii de interes comunitar pentru conservare, sfrânciocul roșiatic și sfrânciocul cu frunte neagră. Efectivele vânturelului de seară care cuibăresc aici au scăzut dramatic în ultimii ani, ajungându-se ca în aceste pâlcuri de pădure să cuibărească doar 10-12 perechi. Este foarte importantă menținerea acestor populaţii cuibăritoare în interiorul Transilvaniei, chiar dacă este vorba doar de colonii mici și izolate. În locul pădurilor, acolo unde nu sunt terenuri agricole există o vegetaţie ierboasă de silvostepă formată din mai multe specii de colilie, iarba calului, hodolean tătăresc și iarba câmpului. Aici cuibărește cristelul de câmp, care mai poate fi găsit și în culturile agricole împreună cu potârnichea, ciocârlia de câmp, ciocârlanul, codobatura cu cap negru, codobatura galbenă, mărăcinarul mic și presura sură. În satele învecinate sunt instalate în apropierea oamenilor cuiburile de barză albă, dintre care două sunt construite pe copaci. Răpitoarele din zonă sunt reprezentate de specii cuibăritoare în pădurile din jur, precum șorecarul comun, uliul porumbar, șoimul rândunelelor și vânturelul roșu. Foarte ier auriu, ciocîntors și piciorong, dar se pot vedea și alte specii precum fluierar cu picioare roșii, fluierar negru, fluierar de zăvoi, prundăraș gulerat mare, sitar de mal, culic mare, becațină comună, fugaci roșcat, fugaci de țărm și până la 10000 de pescăruși râzători. Multe păsări, în special rațe, gâște și pescăruși rămân să ierneze în sit în lunile în care apele acestuia nu îngheță. În sezonul rece se pot observa în căutare de hrană și 10-20 de exemplare de erete vânăt. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Braconajul afectează negativ populaţiile de păsări protejate din sit, în mod deosebit în perioadele de reproducere și pasaj. Incendierea vegetaţiei palustre și a miriștilor manifestă un impact negativ semnificativ asupra speciilor care cuibăresc în aceste zone. Pescuitul sportiv deranjează păsările dacă se face pe toată întinderea malurilor și în locurile frecventate de păsări pentru hrănire, iar pescuitul industrial are impact negativ asupra păsărilor de apă doar dacă schimbările nivelului apei au loc în timpul perioadelor de reproducere. Practicarea agriculturii intensive cu fertilizanți și pesticide afectează calitatea apei din heleșteie prin apele de șiroire care ajung în acestea reducând drastic resursa trofică pentru speciile insectivore care se hrănesc și din aceste habitate (fiind afectat în special vânturelul de seară). iazurile mIHeşu de CâmPIe - Tăureni - RO SPA 0050 important este în acest sit momentul migrațiilor de toamnă sau primăvară, când heleșteiele devin extrem de importante ca loc de popas și hrănire pentru câteva zeci de mii de păsări din foarte multe specii, 20 dintre acestea fiind importante pentru conservare în spațiul european. Sunt prezente în aceste zile efective semnificative ale unor specii de stârci precum stârcul pitic, stârcul de noapte, stârcul purpuriu, egreta mare, egreta mică, buhaiul de baltă și lopătarul, dar și până la 30 de exemplare de barză neagră, care se adună în vederea formării stolurilor mari de migrație. În această perioadă pot fi văzute pe lacuri și specii rare pentru Transilvania așa cum sunt călifarul alb, lebăda de vară, lebăda de iarnă, rața sunătoare, ferestrașul mare, ferestrașul moțat, cormoranul mare, cormoranul mic (specie protejată) sau pescărița mare. Mai numeroase în această perioadă sunt rațele nordice ca rața sulițar, rața mică, rața moțată, rața fluierătoare, rața lingurar, care împreună cu rața mare pot forma stoluri de mii de exemplare. Chirighița cu obraz alb și chirighița neagră sunt observate cu efective de sute de exemplare în timpul pasajelor, găsind o ofertă trofică bogată în fauna de pești a heleșteielor. Crapul, carasul, somnul, șalăul, sângerul, novacul, roșioara și obletele sunt specii care se găsesc din abundență în aceste sisteme piscicole, fiind principala sursă de hrană și pentru cormoranii mici care se văd cu regularitate în timpul pasajelor, dar și a cufundacilor polari și a celor mici, care se văd mai rar. În cârdurile de gâște de vară sau în cele de gârlițe mari se amestecă până la 30 de exemplare de gâscă cu gât roșu, toate poposind pe lac pentru odihnă sau pe culturile de cereale pentru hrănire. Păsările de mal se opresc în efective de mii de exemplare atunci când heleșteiele sunt golite de apă și pot staționa pentru hrănire în aceste terenuri mlăștinoase bogate în nevertebrate. Dintre speciile de interes comunitar pentru conservare, cele mai numeroase exemplare aparțin următoarelor specii: fluierar de mlaștină, bătăuș, plo- adminiStrarea Sitului Situl are poteci și drumuri pentru vizitare, locuri de campare și amenajări pentru colectarea deșeurilor, fiindu-i necesare panouri informative și panouri de avertizare/atenţionare, observatoare ornitologice lângă heleșteiele cele mai frecventate de păsări și amenajări pentru colectarea deșeurilor în spațiile destinate repausului turiștilor. 0 1 2 3 km 699 iezerul călăraŞi - RO SPA 0051 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Călăraşi: Cuza Vodă, Călărași, Grădiștea. supraFaţa: 5.001 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 11‘ 21‘‘; Long. E 27° 16‘ 42‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 20 max., 0 min., 8 med. IEzERUL CălăraşI - RO SPA 0051 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul în sit se poate realiza de pe DN3 (București-Călărași) care îl mărginește la sud, est și nord și de pe DN31 (Călărași-Oltenița) care de asemenea mărginește situl între localitățile Cuza Vodă și Cunești. Calea ferată cea mai apropiată este Călărași-Slobozia, cu coborâre în gările Călărași-Sud sau Ştefan Vodă. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia). importanţa sitului pentru Conservare Situl conservă în special păsări acvatice dintre care un număr de 30 reprezintă specii protejate la nivel european. Exceptând gaia neagră, toate aceste specii de interes comunitar folosesc pentru cuibărire, dar mai ales pentru pasaj, un lac de origine naturală rămas după asanarea parțială a vechiului și întinsului Iezer Călărași de pe terasa joasă a Dunării aflată în sud-estul Câmpiei Române. Situl este important pentru un număr de șapte specii de păsări periclitate la nivel global. Imediata apropiere de Dunăre, prezența unui întins luciu de apă înconjurat de vegetație ripariană bogată continuată de culturi cerealiere și amplasarea acestora pe traseul marelui drum de migrație estic fac din acest sit o zonă preferată pentru cuibărire, pasaj sau iernare pentru un număr de 60 de specii migratoare. Cele mai mari efective le au gârlițele mari, iar dintre speciile de interes comunitar pentru conservare se remarcă prin numărul mare de exemplare gâsca cu gât roșu, barza albă, chirighița cu obraz alb, bătăușul, cormoranul mic și chira de baltă. Numărul de maxim 7000 de gâște cu gât roșu înregistrate în timpul migrației în acest sit reprezintă peste 1% din populația globală a speciei. O valoare deosebită o dau acestor zone umede și cele două specii de pelicani care apar frecvent aici în număr mare. prezentarea generală a sitului Situl protejează un complex de zone umede și culturi agricole limitrofe acestora amplasat în terasa joasă a Dunării, la altitudinea medie de 21 m, în partea de SE a Câmpiei Române. 0 700 1 2 3 km Relieful specific de câmpie și luncă se caracterizează printr-o unitate geomorfologică întinsă, tabulară și relativ netedă, presărată cu crovuri și movile (gorgane) care se ridică la 4-6 m deasupra câmpiei. În trecut această zonă era un întins complex de bălţi, privaluri, jepci, grinduri și grădiști, amenajată în prezent pentru agricultură prin ample lucrări care au schimbat aproape total peisajul zonei. Dintre lacurile de luncă s-a păstrat iezerul Călărași, amplasat în regiunea cea mai adâncă a zonei. Acest ultim lac de origine naturală a fost supus unor modificări artificiale în scopul exploatării sale ca fermă piscicolă, ajungând azi la o suprafață a luciului de apă de 550 ha. Iezerul este alimentat cu apă din Dunăre prin canale artificiale. Pe malurile apei se află un brâu de stuf și papură care se întinde pe o suprafață de peste 4 ha. În special spre marginea brâului de stuf suprafața apei este acoperită de o bogată și diversă vegetație natantă formată din nuferi albi și galbeni, peștișoară, iarba broaștelor și plutică, foarte importantă pentru cuibăritul unor specii protejate de păsări. În jurul Iezerului se întind pajiști, unele fiind umede, precum și întinse culturi agricole, toate străbătute de o rețea de canale. Sunt prezente și trupuri mici de zăvoaie de luncă alcătuite din salcie albă și plopi indigeni (alb și negru). Calitatea apei din lac este bună, fapt ce permite dezvoltarea speciilor de pești și menținerea unei diversității biologice în această zonă la toate nivelele taxonomice, care este valorificată de un număr mare de specii avifaunistice. Dintre speciile acvatice care cuibăresc pe întinderile de stuf ale sitului se remarcă cele 150 de perechi ale egretei mici și cele 40-70 de perechi ale chirighiței cu obraz alb, alături de aceasta din urmă fiind prezente și până la 15 perechi de chirighiță neagră. Întinderile de stuf sunt și locul unde își cresc puii stârcii purpurii, egretele mari, stârcii de noapte, buhaii de baltă și stârcii pitici, dar și cele câteva perechi de erete de stuf. În vegetația palustră își amenajează cuiburile pe platforme formate din tije de stuf până la opt perechi de cresteț pestriț. Din cauza amplasării acestei structuri foarte aproape de suprafața apei, specia este foarte vulnerabilă la schimbarea nivelului hidrologic al lacului în timpul cuibăritului. Locurile mlăștinoase cu vizibilitate crescută sunt căutate pentru cuibărit de către piciorong, remarcându-se la această specie numărul de perechi clocitoare (între 12 și 32 de perechi). Specia amenințată la nivel global de rață roșie este prezentă cu 20-40 de perechi cuibăritoare în mod regulat în zonele protejate de vegetația palustră din sit. Alte specii clocitoare în mod frecvent, unele având populații mari reproducătoare în fiecare an, sunt corcodelul mare, stârcul cenușiu, rața mare, corcodelul mic, gâsca de vară, lișița, lebăda de vară și găinușa de baltă. Sunt prezente și speciile de păsări cântătoare tipice pentru vegetația palustră, reprezentate de lăcarul mare și cel mic, pițigoi de stuf, boicuș, grelușelul de stuf și cel pătat, lăcar de stuf și presură de stuf. Momentul pasajului de primăvară este mai scurt ca întindere în timp, iar cel autumnal este lung, fiind favorizat de climatul local cu toamne lungi și călduroase. În ambele momente se remarcă următoarele specii care ajung chiar și la sute sau mii de exemplare: barza albă, bătăușul, chirighița cu obraz alb și cea neagră, chira de baltă, piciorongul, lopătarul, țigănușul, stârcul galben, pescărușul mic, egreta mare și egreta mică. Ferestrașul mic, ciocîntorsul, fluierarul de mlaștină, prundărașul de sărătură și chira mică au și ele în timpul migrațiilor efective semnificative pentru aceste specii. În momentul instalării frigului în nordul continentului, coboară spre sud lebedele de iarnă, la această specie impresionând numărul de 143 de exemplare văzute pe luciul apei. Unele dintre ele rămân să și ierneze la noi, împreună cu cârdurile de gârlițe mari, o specie ale cărei efective pot să ajungă și la 30000 de exemplare. Situl este atractiv pentru aceste gârlițe atât datorită întinsei suprafețe de apă pe care se pot odihni, cât mai ales pentru culturile care acoperă 88% din suprafața sitului. Spre aceste culturi se deplasează zilnic cârdurile în vederea hrănirii cu plante tinere. Printre aceste gârlițe se văd adesea și gâște cu gât roșu, o specie periclitată care ajunge uneori în timpul migrațiilor să atingă efective numerice foarte mari în sit, de până la 7000 de exemplare. Dintre acestea, circa 1500 de gâște aleg să rămână pentru a ierna aici. Apropierea Deltei Dunării și bogata ofertă de pește reprezentată în special de crap, caras și plătică, atrage stoluri de pelican comun și pelican creț care ajung și la 600 de exemplare și respectiv 100 de exemplare. Pelicanul creț rămâne în număr mare să ierneze pe aceste meleaguri, atât timp cât suprafața lacului nu îngheață complet. La fel face și altă specie ihtiofagă protejată, cormora- nul mic, care ajunge la 800 de exemplare în timpul deplasărilor de migrație, din care rămân să ierneze pe apele iezerului până la 400 de exemplare. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Terenurile agricole asigură zone de hrănire foarte importante pentru unele specii protejate, însă pot avea și efecte negative dacă au loc practici de tăiere a stufului și ardere a miriștilor pentru mărirea suprafeței cultivate sau dacă se utilizează pesticide și îngrășăminte. Piscicultura nu are efecte negative dacă nu se practică tăierea stufului pentru a mări luciul de apă și a asigura accesul la mal, dacă nu au loc fluctuații ale nivelului apei în timpul cuibăritului și dacă nu se practică dragarea substratului. Pescuitul sportiv manifestă o presiune negativă asupra păsărilor dacă se execută din barcă sau de pe mal în perioada de cuibărire și în imediata vecinătate a locurilor de cuibărit. Braconajul determină reducerea efectivelor populaționale. adminiStrarea Sitului Situl dispune în prezent de un centru de vizitare și informare. Există panouri de avertizare și atenţionare, puncte de informare, amenajări pentru observare și supraveghere, toate acestea nefiind suficiente și necesitând suplimentarea. De asemenea există panouri de informare, puncte de intrare în sit, poteci/ drumuri pentru vizitare (care nu sunt amenajate adecvat) și locuri pentru colectarea deșeurilor. Este necesară instalarea unor panouri cu hărţi pentru orientare, înființarea unor trasee turistice și tematice. lacul beibugeac - RO SPA 0052 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul tulcea: Murighiol. supraFaţa: 470 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 45° 1‘ 45‘‘; Long. E 29°6‘ 55‘‘ eCoregiunea: Delta Dunării altitudinea: 24 max., 0 min., 5 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Călifar roșu (Tadorna ferruginea) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax). importanţa sitului pentru Conservare Importanța sitului pentru conservare este evidențiată de prezența unei colonii mixte de chiră de baltă, pescăruși, piciorong, fluierar de mlaștină, prundăraș de sărătură, ciovlică ruginie și ciocîntors care este formată an de an pe insulele de pe acest lac salmastru. La aceasta se adaugă un grad mare de colmatare a lacului care oferă astfel suport trofic semnificativ în timpul pasajului unor populații extrem de numeroase și diverse de stârci, pelicani, rațe, călifari, lebede, cormorani și păsări de țărm. Şapte dintre aceste specii sunt periclitate la nivel global iar 36 sunt protejate în spațiul european. Un număr de 56 sunt păsări migratoare, situl fiind amplasat pe una dintre cele mai mari rute de migrație avifaunistică din țara noastră (Via Pontica). Situarea între Delta Dunării și Complexul RazimSinoie și includerea în sit a unor suprafețe mari agricole cultivate cu cereale fac ca această zonă să fie un important loc de odihnă și înnoptare în timpul iernii pentru gâște, gârlițe și pentru gâsca cu gât roșu, o specie periclitată la nivel internaţional pentru care în România și Bulgaria există singurele cartiere de iernare. Un total de 140 de specii de păsări acvatice sau specii legate de mediul acvatic au fost văzute în acest sit, trecând pe aici aproape toate speciile care populează sau traversează în timpul migrațiilor Delta Dunării. prezentarea generală a sitului Lacul Beibugeac, situat la o altitudine de 1 m, s-a format într-o depresiune a unei zone de coline și dealuri joase. Lacul se află în ultimul stadiu de evoluție ca bazin lacustru, fiind situat pe un vechi traseu al braţului fluvial Sfântu Gheorghe care ajungea odinioară în nordul lacului Razim. Suprafaţa apei variază de la an la an în funcţie de nivelul precipitaţiilor și al temperaturilor din timpul verii, iar malurile lacului sunt joase și fără faleze. De-a lungul timpului fundul lacului s-a acoperit cu un mâl fin, bogat în nevertebrate care atrag aici nenumărate păsări. În perioada de secetă, la suprafaţa mâlului se formează o crustă de sare sub care se află un strat subțire de nămol uscat. Pe malurile lacului solul este de tip mâlos, fiind mai compact în zona pajiștilor. Există suprafețe restrânse acoperite de stuf în nordul și vestul lacului. Colinele și dealurile din jurul cuvei lacustre sunt acoperite de un loess nisipos și sunt în majoritate transformate în terenuri agricole pe care se practică o agricultură extensivă, fiind cultivate în mod special cereale. Situarea acestui lac între Delta Dunării și complexul Razim-Sinoie, amplasarea pe ruta de migrație principală a țării (Via Pontica), mozaicul de habitate și oferta trofică, toate acestea determină ca situl să fie căutat de un număr foarte mare de păsări din cele mai diverse specii. O caracteristică specifică lacului este dată de prezența insulițelor situate în partea estică. În funcție de nivelul apei se păstrează suprafețe mai mari sau mai mici ale acestor insulițe pe care se formează, în fiecare an, colonii mixte din următoarele specii protejate la nivel european: ciocîntors (38-74 de perechi), prundăraș de sărătură (12-14 perechi), piciorong (24-40 de perechi), ciovlică ruginie (24-55 de perechi) și chirighiță cu obraz alb (până la 160 de perechi) alături de care se mai văd și cuiburi de nagâţ, iar la marginea insulelor chiar și de pescăruș argintiu. Pe versanții din nordul lacului cuibăresc mai multe perechi de călifar alb care coboară cu puii, nezburători încă, la lac. În zonă se află și o colonie de vânturel de seară de până la 60 de exemplare. În împrejurimi cuibăresc colonial prigorile și lăstunii de mal și în mod izolat dumbrăveanca, codobatura albă, codobatura galbenă, graurele și câteva perechi de barză albă. Odată terminată perioada de reproducere încep să apară temporar pe acest lac exemplare imature sau adulți ai unor specii care nu clocesc în zona lacului (inclusiv pelicani). Odată cu instalarea toamnei aceste efective cresc foarte mult, astfel că lacul dobândește o importanță deosebită ca loc de odihnă și hrănire pentru efective foarte mari care variază de la sute până la mii de păsări, precum păsări de țărm, chire, pescăruși, chirighiţe, raţe, gâște, pelicani, călifari, stârci și cormorani, asociate cu diverse specii de păsări răpitoare, toate acestea aflându-se pe cea mai mare rută de migrație din țară, Via Pontica. Deși lacul este lipsit de pește, totuși el oferă condiții bune de repaus păsărilor ihtiofage care se opresc în număr mare. Sunt văzuți aici până la 900 de pelicani comuni, până la 30 de pelicani creți, între 20 și 30 de cormorani mici și până la 300 de cormorani mari. De asemenea, poposesc foarte multe exemplare de stârci din diverse specii pentru repaus sau pentru a se hrăni cu amfibieni, reptile și chiar nevertebrate care abundă în lac. Astfel procedează stârcul purpuriu și cel galben, stârcul de noapte, egreta mare și cea mică, stârcul cenușiu, barza albă și barza neagră. Habitatele cu apă mică a lacului, în care abundă nevertebratele, sunt optime pentru hrănirea țigănușului și lopătarului, dar mai ales pentru păsările de țărm. Stoluri foarte mari monospecifice sau mixte din aceste păsări vin să se așeze pe lac, fiind văzute astfel până la 2000 exemplare de bătăuș, alături de piciorong, prundăraș de sărătură, ciocîntors, fluierar de mlaștină sau notațiță, toate aceste specii fiind de interes comunitar pentru conservare. Mai apar în număr mare și alte specii de păsări de țărm precum fluierarul negru, cel de zăvoi, cel de mlaștină și cel de munte, fluierarul cu picioare verzi și cel cu picioare roșii, sitarul de mal, becațina comună, culicul mare, nagâțul, ploierul argintiu, prundărașul gulerat mare și cel mic, nisiparul, prundărașul de nămol, fugaciul mic, cel roșcat, cel pitic și cel de țărm. Tot în această perioadă se pot vedea și alte specii protejate în spațiul comunitar cu efective foarte mari care ajung la cifre impresionante: 600 de exemplare de ciovlică ruginie), 2600 de pescăruș cu cap negru, 2000 de chire de baltă sau chirighițe cu obraz alb, 400 de chire mici și 200 de pescăruși mici sau chirighițe negre. Sunt prezente în acest habitat optim de hrănire între 120 și 163 de exemplare de rață roșie și între 10 și 34 de exemplare de călifar roșu. Rar se pot vedea silvia porumbacă și privighetoarea de baltă, aici nefiind bine reprezentat habitatul lor optim, de tufărișuri și respectiv de întinderi mari de stuf. Uneori, în preajma lacului, se pot vedea păsări răpitoare protejate în spațiul european, precum eretele de stuf, vulturul pescar, șerparul și codalbul, dar și foarte rare exemplare de șoim călător, șoim dunărean, erete vânăt sau cucuvea, aceasta din urmă cuibărind în podurile caselor din apropierea lacului. 55% din suprafața sitului este acoperită de culturi agricole în care predomină cele de cereale și care determină ca acest sit să fie unul important pentru cârdurile de gâște și gârlițe, între care se găsesc și foarte multe gâște cu gât roșu, atât în timpul migrațiilor cât și în timpul sezonului hibernal. Semnificative sunt efectivele acestora care ajung la 3000 pentru gâsca cu gât roșu, 9200 pentru gârlița mare și până la 300 pentru gâsca de vară. Atunci când nu este înghețat iarna, lacul oferă condiții de hrană semnificative cantitativ care determină staționarea în zonă a lebedelor de iarnă (120-130 de exemplare) și a egretelor mari (până la 70 de exemplare). LACUL BEIBUGEAC - RO SPA 0052 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Lacul Beibugeac este situat limitrof satului Plopu, fiind accesibil pe drumurile locale din această localitate amplasată pe DJ222C, care leagă Murighiolul de Tulcea. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia La Murighiol este propus să se ridice un parc eolian care, în condiţii meteorologice nefavorabile (în special ceaţă), poate constitui un obstacol în calea păsărilor ce folosesc lacul Beibugeac pentru odihnă, cuibărit și hrănire. Pășunatul cu animale aparținând comunităților locale, care are loc destul de frecvent în teritoriile de cuibărit ale unor specii de păsări protejate, compromite total pontele acestora dacă are loc în perioada de cuibărire, la fel ca și braconajul prin colectarea ouălor care poate anula succesul reproductiv al acestor păsări în special în unii anii secetoși când este posibil accesul pe insule. Incendierea vegetaţiei ripariene afectează populaţiile de păsări cuibăritoare. Extragerea lutului de către localnici conduce la reducerea sau dispariţia locurilor de cuibărit ale prigoriilor, dumbrăvencelor și a lăstunilor de mal. Poluarea periodică a apei lacului, cauzată de spălarea unor recipiente în care se păstrează produse petroliere sau substanţe toxice, determină reducerea semnificativă a hranei pentru unele specii de păsări și chiar poate conduce la intoxicarea acestora producând mortalităţi semnificative. adminiStrarea Sitului Există amenajate puncte de informare, în comunitățile locale existând și spații destinate colectării deșeurilor. De asemenea există puncte de intrare în sit și mai multe poteci/drumuri pentru vizitare. Sunt necesare observatoare ornitologice la extremităţile sitului dar și panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare (hărţi), bariere pentru restricționarea accesului în anumite zone ale sitului, trasee turistice, trasee tematice și locuri de campare. 0 0,5 1 1,5 km 701 lacul bugeac - RO SPA 0053 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Lipnița, Ostrov. supraFaţa: 1.392 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 4‘ 42‘‘; Long. E 27° 26‘ 17‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 99 max., 0 min., 11 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI LACUL BUGEAC - RO SPA 0053 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Lacul Bugeac din apropierea graniţei cu Bulgaria este accesibil de pe DN3 (sectorul între Ostrov și Lipniţa), din care se desprind drumuri locale spre Bugeac și Gârliţa ce oferă o bună vizibilitate asupra sitului. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Uliu cu picioare scurte (Accipiter Brevipes) • Buhă mare (Bubo bubo) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Călifar roșu (Tadorna ferruginea) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva). importanţa sitului pentru Conservare Lacul Bugeac, cu malurile sale abrupte lutoase sau stâncoase, este cel mai sudic din seria limanelor fluviatile, fiind împreună cu pajiștile și culturile înconjurătoare foarte important pentru conservarea multor specii de păsări, marea lor majoritate acvatice, dar și a mai multor păsări răpitoare. Dintre acestea un număr de 42 de specii sunt protejate la nivel european. Situl reprezintă totodată una dintre principalele zone de hrănire și odihnă din sud-estul României pentru pelicanul creț, o specie critic ameninţată la nivel global. De asemenea, situl este clasat între primele cinci din ţară ca importantă pentru conservarea unor specii precum prundărașul de sărătură, lebăda de iarnă, ciovlica ruginie, piciorongul și călifarul roșu. Speciile din care populații numeroase găsesc condiții propice de cuibărit în această zonă sunt silvia porumbacă, rața roșie, chirighița cu obraz alb, piciorongul și ciovlica ruginie. prezentarea generală a sitului Lacul Bugeac este situat la sud de brațul Ostrov, pe malul 0 702 1 2 3 km drept al Dunării, fiind cel mai sudic din seria limanelor fluviatile și având forma unui golf-depresiune. Lacul are legături cu Dunărea printr-un stăvilar care reglementează schimbul de ape și de asemenea primește apele pâraielor Almălău, Cheșenul Mic și Benga. Există și porțiuni întinse de maluri înalte și abrupte care pot atinge și 30 m înălțime, în partea vestică fiind prezentă o fâșie de pământ înaltă și stâncoasă formată din calcare. În aceste zone se presupune că își are ascuns cuibul perechea de buhă care este rezidentă în acest sit. Asociaţiile vegetale palustre iubitoare de umezeală sunt formate predominant din stuf și papură, pe alocuri fiind întâlnite și săgeata apei, castana de apă, peștișoara, lintița, izma de baltă, busuiocul de baltă, stânjenelul de baltă, pașa, papura rotundă, cervana, volbura mare și susaiul. În acestea cuibăresc efective semnificative din următoarele specii protejate la nivel european: stârc pitic, stârc purpuriu, rață roșie, chirighiță cu obraz alb, cresteț cenușiu, privighetoare de baltă și erete de stuf, alături de care se mai întâlnesc multe perechi reproducătoare de corcodel mic, rață cu cap castaniu, corcodel mare, lișiță, rață cârâitoare, gâscă de vară, stârc cenușiu, lebădă de vară și rață mare. Aici cuibăresc și cei doi corcodei care sunt mai rar întâlniți cu perechi reproducătoare în zonele umede din țară: corcodelul cu gât roșu și corcodelul cu gât negru. În vegetația scundă și pe suprafețe mâloase sunt instalate cuiburile de ciocîntors (până la 8 perechi), piciorong (24-40 de perechi), prundăraș de sărătură (12-14 perechi) și ciovlică ruginie (până la 20 de perechi), toate acestea fiind specii protejate la nivel european. Malurile lutoase sunt sediul coloniilor de lăstun de mal și locul în care își sapă galeriile până la 12 perechi de pescărel albastru. Tufărișurile din perimetrul sitului adăpostesc semnificative populații cuibăritoare de silvie porumbacă (20-30 de perechi). Până la nouă perechi de călifar roșu își au aici săpate vizuinile pentru instalarea cuibului unde clocesc ouăle și de unde își conduc spre apă puii după eclozare. Existența acestei populații cuibăritoare semnificative din punct de vedere numeric, la care se adaugă până la 45 de exemplare aflate în pasaj și un număr maxim de 68 de exemplare care iernează pe acest lac, determină ca situl să fie unul din punctele focale ale conservării acestei specii care a suferit o reducere drastică a efectivelor la nivel național. În sit sunt prezente ca și cuibăritoare următoarele specii protejate de răpitoare: uliul cu picioare scurte, buha, șorecarul mare, șerparul și eretele de stuf. Vânturelul de seară are o colonie de până la nouă perechi și teritoriul de hrănire pe terenurile agricole și pajiștile din jurul lacului. În timpul migrațiilor se pot vedea până la șase codalbi. Bogăția de pești a sitului, în care densitățile cele mai mari sunt atinse de crap, sânger, novac și caras, determină ca în timpul migrațiilor să se oprească pentru hrănire până la opt vulturi pescari. Această abundență de pești determină ca în sit să staționeze stoluri mari de pelican comun (630-700 de exemplare) și pelican creț (70-223 de exemplare). Pentru această din urmă specie situl reprezentă unul din principalele locuri de hrănire din partea de SV a țării, aceasta și datorită faptului că până la 30 de pelicani creți rămân să ierneze aici. La fel procedează și o altă specie ihtiofagă protejată, cormoranul mic, care ajunge în timpul pasajului să numere până la 900 de exemplare, din care atât timp cât apele nu îngheață complet rămân să ierneze aproape 700 de exemplare. Pentru toate aceste trei specii ihtiofage protejate situl oferă condiții pentru ca starea lor de conservare să fie excelentă. Iarna se mai pot vedea până la 70 de egrete mari și până la 130 de lebede de iarnă. Momentele pasajelor sunt extrem de importante în sit, remarcându-se cea mai mare diversitate de specii la nivelul rațelor, a păsărilor de țărm și a stârcilor, dar și la nivelul pescărușilor. Sute de stârci galbeni sau purpurii, egrete mari și mici, stârci de noapte, lopătari, țigănuși, berze albe și până la 40 de berze negre se pot vedea poposind în timpul migrațiilor. Luciul de apă se umple de rațe atât din speciile cuibăritoare în țara noastră cât și din speciile nordice, printre care se amestecă lebedele și gâștele de vară dar și mulți cormorani mari. De la suprafața lacului își culeg hrana formată din puiet de pește și specii de nevertebrate efective semnificative aflate în migrație de pescăruș mic, pescăruș cu cap negru, chiră de baltă, chiră mică, chirighiță neagră și chirighiță cu obraz alb. Toate acestea sunt specii protejate la nivel european pe lângă care se mai pot observa frecvent pescărușul râzător, pescărușul argintiu și pescărușul sur și mai rar pescărușul negricios și chirighița cu aripi albe. Stoluri de păsări de țărm se opresc în apele mici bogate în nevertebrate. Dintre acestea se remarcă următoarele specii protejate care au un număr mare de indivizi: bătăușul, prundărașul de sărătură, piciorongul, ciocîntorsul, fluierarul de mlaștină și notatița. Şi ciovlica ruginie își sporește foarte mult efectivele, care ajung până la 400 de exemplare în timpul migrațiilor, fiind văzută adesea vânând insecte în zbor deasupra lacului. În timpul toamnei acesta este folosit ca loc de odihnă și înnoptare de către gâsca cu gât roșu, gâsca de vară și gârliţa mare, împreună formând cârduri de peste 4500 de exemplare care execută mișcări diurne pe culturile agricole aflate în sit sau în vecinătatea acestuia. În aceste cârduri se pot observa și exemplare din specii mult mai rare precum gâsca de semănătură sau gârlița mică. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Managementul piscicol care se practică în cadrul complexului de exploatare piscicolă poate avea un impact major asupra păsărilor dacă se execută lucrări specifice acestei activități în timpul pasajelor și al cuibăritului. adminiStrarea Sitului Puncte de informare sunt amenajate la Direcția Silvică Constanța și la primăriile localităților Ostrov, Bugeac și Gârliţa. În aceste localități sunt amenajate spații destinate colectării deșeurilor, iar în sit există puncte de intrare, la două dintre acestea fiind instalate bariere pentru restricționarea accesului în perimetrul amenajării piscicole private. Există mai multe poteci sau drumuri nepavate care mărginesc malurile lacului, însă acestea nu sunt amenajate în scopul vizitării sitului. Sunt amplasate panouri de avertizate/atenționare care aparţin administraţiei amenajării piscicole. Sunt necesare panouri de informare asupra valorilor naturale ale sitului și panouri care să prezinte turiștilor hărți pentru orientare. Pentru vizitarea sitului este necesară înființarea de trasee tematice care să aibă și amenajări pentru observarea păsărilor de la înălțime. lacul dunăreni - RO SPA 0054 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Aliman, Ion Corvin. supraFaţa: 1.261 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 11‘ 11‘‘; Long. E 27° 46‘ 25‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 99 max., 1 min., 11 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Călifar roșu (Tadorna ferruginea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă o zonă de ape stătătoare, mlaștini, smârcuri și terenuri arabile care adăpostesc în special păsări acvatice migratoare, dar și păsări care rămân sau vin să ierneze pe teritoriul acestuia. În urma observaţiilor ornitologice în cadrul sitului au fost identificate peste 100 de specii de păsări dintre care 35 sunt protejate la nivel european. Patru dintre acestea sunt specii periclitate la nivel global. Numărul de păsări migratoare este de 74. Situl oferă condiții bune de cuibărit pentru foarte multe păsări, dintre speciile protejate la nivel european remarcându-se prin populații mari cuibăritoare stârcul pitic, călifarul roșu, rața roșie, stârcul purpuriu și cel galben, ciovlica ruginie, chirighița cu obraz alb și egreta mică. În timpul pasajului zona prezintă importanță ca loc de hrănire și repaus pentru un număr foarte mare de specii protejate, toate având un număr semnificativ de exemplare. Cormoranul mic, chirighița cu obraz alb, lopătarul, rața roșie, barza albă, bătăușul și chira de baltă sunt numai câteva dintre speciile care impresionează prin numărul mare de reprezentanți în timpul migrațiilor de primăvară sau toamnă. Iarna, atunci când nu este înghețat lacul Dunăreni oferă hrană și locuri de odihnă pentru cormoranul pitic, gâsca cu gât roșu, gârlița mare și foarte multe specii de rațe, deseori venind și stoluri mici de pelican creț care rămân să ierneze în țara noastră și execută numai mișcări între bălți care nu îngheață, situate îndeosebi de-a lungul Dunării. prezentarea generală a sitului Un procent de 67% din sit este ocupat de Lacul Dunăreni și Iezerul Viile, care împreună cu habitatele umede adiacente (stufărișuri, mlaștini și smârcuri) se află în lunca inundabilă a Dunării. Lacurile s-au format în urma proceselor de eroziune și de depunere a sedimentelor fluviale pe o vale secundară. În prezent Lacul Dunăreni are legătură cu Dunărea printr-un stavilar care reglementează schimbul de ape. Sunt prezente maluri înalte și abrupte care conferă lacului forma unui golf de depresiune. Malurile din zona sud-estică sunt calcaroase, caracterizate prin prezența unor plante specifice zonelor calcaroase. În restul sitului se găsesc terenuri plane pe care se practică o agricultură axată în special pe culturi cerealiere, acestea fiind favorizate de cernoziomurile cu o fertilitate naturală mare tipice acestei zone. Clima din zona sitului este moderat continentală cu veri călduroase, uneori toride și secetoase, toamne lungi și călduroase și ierni puțin friguroase, slabe în precipitații. Influența Mării Negre asupra temperaturilor se manifestă în sezonul cald al anului prin scăderea ușoară a mediei temperaturilor lunare, iar în anotimpul rece prin acțiunea ei moderatoare care determină temperaturi mai ridicate. Toate aceste condiții climatice împreună cu calitatea habitatelor determină ca situl să aibă un rol foarte important în timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, efectuate de un număr foarte mare de păsări din specii diverse. Multe dintre aceste specii cuibăresc sau iernează în sit, însă rolul său cel mai important este acela de loc pentru popas în vederea odihnei sau a hrănirii în timpul pasajelor. În acest sens, situl se află în apropierea Dunării care reprezintă un culoar de migrație, fiind totodată situat și pe traseul celei mai mari rute de migrație, Via Pontica. În aceste momente se pot vedea mii de exemplare de bătăuș, chiră de baltă și chirighiță cu obraz alb și mai multe sute de indivizi aparținând următoarelor specii: stârc de noapte, stârc galben, mic sau purpuriu, egretă mică sau mare, barză albă, țigănuș, lopătar, rață roșie, piciorong, ciocîntors, ciovlică ruginie, pescăruș mic, pescăruș cu cap negru și chirighiță neagră. Se mai observă în zonă și până la 77 de exemplare de prundăraș de sărătură, până la 40 de chire mici și până la 31 de călifari roșii. În mod frecvent se pot observa și notatițe și fluierari de mlaștină. Importante sunt și stolurile mari de pelican comun (120-160 de indivizi) și pelican creț (41-50 de indivizi) care coboară să se hrănească din oferta bogată de pești a zonei. Gâsca cu gât roșu și cormoranul mic sunt două specii protejate prezente în timpul migrațiilor cu efective numeroase, cele mai multe dintre ele și rămânând să ierneze pe aceste lacuri care nu îngheață complet decât foarte rar. În lunile de iarnă, pe macul lacurilor se pot vedea frecvent egrete mari, iar pe luciul de apă se pot observa constant hrănindu-se câteva exemplare de pelican creț. Din această specie, destul de mulți indivizi rămân să ierneze pe meleagurile noastre, executând doar deplasări între habitatele bogate în pește situate îndeosebi de-a lungul Dunării. Ei rămân pentru odihnă și hrănire acolo unde climatul blând cu influențe mediteraneene din sud-vestul țării sau cu influențe marine din Dobrogea păstrează lacurile neînghețate și doar sporadic în restul țării. Un număr de maxim 300 de gâște cu gât roșu și 140 de cormorani mici poate fi văzut în timpul iernii în sit. Tot în timpul migrațiilor și al iernii surprinde mărimea stolurilor de rațe din cele mai diverse specii, care cuibăresc pe teritoriul țării noastre sau care trec doar în pasaj. Sunt prezente cu efective mari: rața mare (până la 7000 de exemplare), rața cârâitoare, rața mică, rața sulițar, rața lingurar, rața cu cap castaniu, rața sulițar, rața cu ciuf, rața moțată, rața fluierătoare și rața pestriță. Tot în număr mare se poate vedea și nagâțul (până la 2500 de exemplare), pescărușul râzător (până la 15000 de exemplare), gârlița mare (până la 3000 de exemplare), gâsca și lebăda de vară, dar și foarte multe păsări de țărm din cele mai diverse specii. Câteva exemplare de vultur pescar, șerpar și până la șase codalbi sunt rar observați trecând sau oprindu-se pentru hrănire în timpul pasajelor. La sosirea din cartierele de iernare rămân să cuibărească în sit până la 60 de perechi de stârc pitic, 120 de perechi de stârc galben, 80 de perechi de egretă mică, 40 de perechi de stârc purpuriu și 75 de perechi de rață roșie. Se remarcă și numărul de perechi clocitoare ale călifarului roșu care își sapă cuiburile în malurile înalte și lutoase ale lacului. Aceste habitate sunt folosite și de perechile de pescărel albastru, care spre deosebire de călifarul roșu își sapă cuibul doar în acei pereți verticali care sunt situați în imediata apropiere a apei. În sit sunt prezente în mod frecvent ca și cuibăritoare, până la 12 perechi din această mică pasăre ihtiofagă. Condițiile climatice și de izolare față de impactul antropic, alături de o cantitate mare de hrană permit unui număr mare de perechi reproducătoare de ciovlică ruginie (până la 40 de perechi) și de chirighiță cu obraz alb (până la 400 de perechi) să aleagă acest sit pentru creșterea puilor. Tot aceste condiții sunt reflectate și în prezența coloniilor de prundăraș de sărătură, ciocîntors și piciorong, toate acestea fiind specii protejate la nivel european care au o stare bună de conservare în sit. LACUL dunăreni - RO SPA 0054 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Lacul Dunăreni este accesibil de pe DN3, din localitatea Ion Corvin urmându-se DJ223 prin Viile și Dunăreni, ambele sate fiind limitrofe sitului. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pășunatul afectează unele păsări care cuibăresc în pajiști sau pe malul lacului (ciovlica ruginie și speciile de păsări de țărm). Lucrările de management piscicol practicate în cadrul fermei pot avea un impact negativ asupra păsărilor dacă sunt executate în perioada de cuibărit. adminiStrarea Sitului În sit există două puncte de informare, panouri de avertizare care alături de bariere limitează accesul pe teritoriul acestuia. Există puncte de intrare în sit și drumuri care mărginesc malurile lacului. Pentru informarea turiștilor sunt necesare panouri referitoare la păsările protejate în sit dar și hărți pentru orientare, iar pentru o vizitare în condiții bune a sitului sunt necesare două observatoare ornitologice ridicate în cadrul unor trasee tematice. 0 1 2 3 km 703 lacul gălăţui - RO SPA 0055 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Călăraşi: Alexandru Odobescu, Grădiștea, Independenţa. supraFaţa: 813 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 14‘ 45‘‘; Long. E 27° 7‘ 46‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 28 max., 0 min., 13 med. LACUL gălăţui - RO SPA 0055 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA În zona sudică a sitului se poate ajunge de pe DN31 (Cuza Vodă-Olteniţa), care mărginește situl între localitățile Rasa și Bogata, din acesta desprinzându-se DJ309 care mărginește la vest situl până în localitatea Alexandru Odobescu. Din DN3 (Călărași-București) se desprinde DJ307A care mărginește la nord situl trecând prin localitățile limitrofe acestuia Independența, Potcoava, Gălățui, Alexandru Odobescu și Nicolae Bălcescu. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Chiră de baltă (Sterna hirundo). importanţa sitului pentru Conservare Situl, așezat pe Valea Gălățuiului, protejează corpurile de apă Gălățui, Potcoava și Berza ca habitate de reproducere, locuri de odihnă și zone cu hrană abundentă frecventate de multe păsări, în special acvatice. Dintre acestea un număr de 15 sunt specii protejate la nivel european, toate fiind acvatice sau legate de aceste habitate. Trei dintre acestea sunt periclitate la nivel global. De asemenea, situl este gazdă și pentru 61 de specii de păsări migratoare. Populații cuibăritoare semnificative au următoarele specii: rața roșie, stârcul pitic, chirighița cu obraz alb, chira de baltă, pescărașul albastru, buhaiul de baltă și eretele de stuf. Situl este important în perioada de migrație pentru pelicanul creț, stârcul galben, cormoranul mic, egreta mică și cea mare, stârcul de noapte și chirighița neagră. Iernează sau doar trec în pasaj un număr foarte mare de rațe, gâște, gârlițe, lebede, ferestrași, corcodei, pescăruși și păsări de țărm. prezentarea generală a sitului Situl se află pe Valea Gălăţui din Câmpia Română, într-o zonă de tranziţie între Câmpia Vlăsiei și Mostiștei și Bărăganul propriu-zis, unele elemente de climă și vegetaţie având trăsături comune ambelor unităţi morfologice. Situl este format în proporție de 95% din suprafețele de apă aferente celor trei lacuri prezente aici: Gălățui, Potcoava și Berza. Pe diferența de suprafață a sitului se întind culturi agricole în sistem extensiv. Vegetaţia lacurilor este cea caracteristică apelor mai puţin adânci fiind formată în zona malurilor din specii comune precum stuful, papura, rogozul și pipirigul, deosebit de importante în perioada de reproducere a unor specii de păsări. În largul apei sunt răspândite plante cu frunze plutitoare ca broscariţa, plutica, nufărul alb și galben, peștișoara și lintiţa. Pe maluri există pâlcuri izolate de sălcii și răchită. Acolo unde sunt prezente întinderi de stuf mai mari și izolate de accesul oamenilor își fac cuibul buhaii de baltă (10-16 perechi) și până la șase perechi de erete de stuf. Până la 60 de cuiburi de stârc pitic sunt prezente în aceste zone, fiind clădite din tulpini vechi de stuf. Perechea construiește cuibul pe solul cu vegetație bogată, dar și pe ramurile mai groase de salcie care se află la joasă înălțime sau chiar deasupra apei, pentru o mai bună protecție împotriva mamiferelor prădătoare. Mai cuibăresc în zonă 40-50 de perechi de rață roșie, o specie periclitată la nivel global, dar și alte specii protejate la nivel european cum sunt chira de baltă (3040 de perechi), chirighița cu obraz alb (200-300 de perechi) și pescărașul albastru (până la zece perechi). În satele aflate în apropiere își au cuibul până la 30 de perechi de barză albă care vin să se hrănească în zonele umede ale sitului sau în culturi agricole, unde împreună cu egretele mari și stârcii cenușii vânează mamifere rozătoare. Până la trei perechi de lebădă de vară își fac cuib pe insulele izolate de stuf, iar pe suprafața apei, ascunse printre firele de stuf sau papură, își ridică platformele de cuibărit corcodelul mare, rața cu cap castaniu, corcodelul mic și lișița. Rața cârâitoare împreună cu rața mare își caută locuri de cuib bine camuflate în vegetația deasă din apropierea apei, unde depun ponta într-o adâncitură din sol căptușită cu vegetație uscată, fulgi și puține pene. Luciul de apă este folosit ca loc de hrănire de către pescărușii argintii, chire și chirighiţe, fiind vorba de exemplare imature, nereproducătoare în acel an sau cuibăritoare care clocesc în alte zone și execută deplasări în vederea hrănirii. Tot aici își caută hrana reprezentată de insecte care zboară deasupra apei rândunelele, lăstunii de casă și lăstunii de mal. Imediat după terminarea cuibăritului, care are loc în afara habitatelor sitului, apar aici atât imaturii cât și adulții următoarelor specii de interes comunitar pentru conservare care se hrănesc intens în vederea începerii migrațiilor: stârc de noapte, egretă mică, stârc galben, chirighiță neagră și egretă mare. Tot în aceste perioade apar pentru hrănire sau staționare în vederea odihnei, stoluri de până la 40 de exemplare de pelican creț și până la 20 de exemplare de cormoran mic. Odată cu instalarea frigului încep să apară din ținuturile aflate mai la nord cârdurile de gârlițe care ajung până la un număr de maxim 6400 de exemplare. Cele mai multe dintre acestea rămân să ierneze aici deoarece în zona sitului se află întinse suprafețe cultivate cu cereale unde se așează pentru a paște tulpinile fragede sau plantulele proaspăt încolțite. Specii comune care se văd frecvent în timpul pasajelor sunt nagâțul, becațina comu- 704 nă, fluierarul cu picioare roșii și cel cu picioare verzi, fluierarul de zăvoi și cel de munte, pescărușul râzător și cel argintiu și chirighița cu aripi albe. Ca specii răpitoare de zi au fost observate cuibărind în zonă șorecarul comun, vânturelul roșu și mai rar șoimul rândunelelor. În perioada anotimpului rece coboară din nord și staționează în această zonă șorecarii încălțați, căutând în special locurile în care mamiferele rozătoare sunt active. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Braconajul are ca efect reducerea drastică a efectivelor de păsări. Recoltarea stufului, care este folosit ca material de construcție, chiar dacă este făcută manual are impact negativ asupra păsărilor cuibăritoare din aceste habitate, dacă se practică în perioada de reproducere a acestora. Pescuitul sportiv și activitățile de turism practicate pe maluri au un impact negativ dacă sunt de amploare în perioada de reproducere sau dacă au loc în zonele preferate de păsări pentru hrănire și staționare. adminiStrarea Sitului Există puncte de intrare în sit și poteci/drumuri pentru vizitare situate pe ambele părți ale Lacului Gălăţui. Sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare și panouri pentru orientare (hărţi), puncte de informare în comunitățile din sit, amenajări pentru observarea avifaunei și pentru supravegherea habitatelor, bariere pentru limitarea accesului în anumite zone, locuri de popas prevăzute cu spații pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km lacul oltina - RO SPA 0056 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Băneasa, Lipniţa, Oltina. supraFaţa: 3.303 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 8‘ 35‘‘; Long. E 27° 37‘ 51‘‘ eCoregiunea: Lunca inundabilă a Dunării altitudinea: 136 max., 1 min., 14 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Notătiţă (Phalaropus lobatus) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Călifar roșu (Tadorna ferruginea) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Ciovlică ruginie (Glareola pratincola) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Silvie porumbacă (Sylvia nisoria). importanţa sitului pentru Conservare Situl reprezintă o întinsă zonă lacustră care prezintă canale de legătură cu Dunărea mărginite de zăvoaie, fiind un loc foarte important în special în timpul migrațiilor pentru mai multe specii de stârci, gâște, cormorani, pelicani, pescăruși, chire, chirighițe și păsări de țărm. Dintre cele 108 specii de păsări identificate în zonă, un număr de 37 sunt specii protejate în spațiul european, printre acestea aflându-se și patru care sunt periclitate la nivel global, iar 77 dintre ele sunt migratoare. Acestea cuibăresc, iernează sau migrează prin situl aflat în apropiere de principalele rute de migrație a păsărilor, drumul elbic, cel carpatic și Via Pontica. Zona prezintă importanță pentru păsările cuibăritoare precum călifarul roșu, stârcul pitic, rața roșie, stârcul galben și cel purpuriu, chirighița cu obraz alb, piciorongul și chira de baltă. În timpul pasajelor acest habitat acvatic reprezintă un loc important de hrănire și odihnă pentru cormoranul mic, pelicanul comun și cel creț, gâsca cu gât roșu, chira de baltă, bătăuș, ciovlica ruginie, rața roșie, egreta mică, stârcul de noapte și pescărușul cu cap negru. Iernează în sit foarte multe exemplare de gâscă cu gât roșu, cormoran mic, lebădă de iarnă, egretă mare și în mod regulat câteva exemplare de pelican creț. prezentarea generală a sitului Cea mai mare parte a acestui sit amplasat în lunca inundabilă a Dunării (88%) este ocupată de lacurile Oltina, Ceamurlia și Iortmac conectate între ele prin canale. Oltina are cea mai mare cuvă lacustră fiind legată de Dunăre printr-un stăvilar care reglementează schimbul de apă. Este un lac cu maluri înalte și abrupte, format prin bararea gurii de vărsare a unui râu afluent al Dunării cu aluviuni transportate de aceasta, reprezentând astfel cel mai mare liman fluviatil din țară. Solurile aluviale care sunt întâlnite pe malurile lacului se continuă cu cernoziomuri foarte fertile folosite cu precădere în agricultură, suprafețele arabile fiind acoperite în special de culturi cerealiere. Ele ocupă 8% din suprafața sitului și sunt importante pentru păsări în timpul migrațiilor sau în timpul iernării acestora în zonă. Pe 4% din suprafața sitului se dezvoltă o vegetație forestieră reprezentată în principal din zăvoaie situate în lungul canalelor, formate din plop alb și negru alături de care se găsesc mai multe specii de sălcii. Deși vegetația ripariană formată în principal din stufărișuri și păpurișuri nu este dezvoltată pe suprafețe foarte mari, găsesc totuși zone propice cuibăritului un număr mare de perechi de stârc pitic (40-60 de perechi), stârc purpuriu (10-40 de perechi), erete de stuf (2-8 perechi), stârc galben (80-120 de perechi) și egretă mică (70-80 de perechi). Sunt bine reprezentate numeric în perioada de reproducere următoarele specii protejate la nivel european care cuibăresc în număr mare în sit: raţa roșie, piciorongul, prundărașul de sărătură, chira de baltă, chirighița cu obraz alb, pescărelul albastru și ciocîntorsul. Până la 18 perechi de călifar roșu cuibăresc în galeriile săpate în malurile verticale Această populație cuibăritoare aflată într-o stare excelentă de conservare face ca situl să reprezinte unul dintre punctele focale importante pentru conservarea acestei specii, tot mai rare pe teritoriul țări noastre. Pe lângă călifarul roșu, în aceleași habitate se reproduce și călifarul alb, fiind semnificativă cantitativ și populația acestuia care ajunge la 60 de perechi. Alte specii cuibăritoare în mod constant în habitatele acvatice ale sitului sunt corcodelul mic și cel mare, rața mare, corcodelul cu gât negru și cel cu gât roșu, lebăda și gâsca de vară, stârcul cenușiu, lișița, rața cu cap castaniu și rața cârâitoare. Recent în stufărișurile lacului Oltina a fost confirmată pentru prima dată în România cuibărirea unei specii foarte rare în fauna țării noastre, stufărica. Aceasta a fost menționată doar de câteva ori în literatura de specialitate, majoritatea semnalărilor provenind din Dobrogea, dar nici una dintre acestea nu a fost documentată cu fotografii, înregistrare audio sau capturare. În anul 2011 cuibărirea acestei specii a fost dovedită pentru prima dată în țară prin capturarea și inela- rea unor exemplare cuibăritoare. De amploare foarte mare este momentul reprezentat de migrațiile de primăvară și toamnă, atunci când situl se umple de efective foarte mari ale unor specii care se opresc pentru a se hrăni sau odihni între reprizele de zbor. În aceste momente se pot vedea efective care ajung până la 2000 de exemplare de chirighiță cu obraz alb și de până la 1200 exemplare de chiră de baltă. Ambele sunt specii protejate la nivel european. Se mai pot vedea până la 15000 de pescăruși râzători, 9000 de rațe mari, până la 1900 de rațe cu cap castaniu și până la 1400 de rațe mici sau rațe cârâitoare. La toate acestea se adaugă și următoarele specii de interes comunitar pentru conservare ale căror efective ajung până la câteva sute de exemplare: pescăruș cu cap negru, pescăruș mic, barză albă, egretă mică, stârc de noapte, ciovlică ruginie, lopătar, țigănuș, stârc galben, rață roșie, chirighiță neagră, egretă mare și stârc purpuriu. Sub 100 de indivizi au în sit barza neagră și chira mică, și rar se pot vedea exemplare din alte două specii de interes comunitar, privighetoarea de baltă și silvia porumbacă. Mâlul dezgolit de apă, bogat în nevertebrate, reprezintă locul în care poposesc stoluri mari de păsări de țărm, uneori chiar monospecifice, așa cum sunt cele de bătăuș care pot să însumeze și până la 1400 de exemplare. Fenomenul migrației are amploare și la alte specii de păsări de țărm protejate în spațiul comunitar așa cum sunt piciorongul, ciocîntorsul, fluierarul de mlaștină, prundărașul de sărătură și notatița, alături de care se văd și foarte multe exemplare de nagâț, sitar de mal, prundăraș gulerat mare și mic, culic mare, fluierar negru, fluierar cu picioare roșii și cel cu picioare verzi, fluierar de lac și cel de zăvoi, becațină comună, fugaci roșcat, mic și de țărm. Multe răpitoare se opresc în timpul pasajelor atrase fiind de bogăția de pește a lacului (vulturul pescar), de reptile (șerparul) sau de mamifere și păsări (eretele de stuf și codalbul). Se opresc pentru odihnă sau pescuit și stoluri de până la 700 de pelican comun sau de peste 70 de indivizi de pelican creț, alături de 600 de exemplare de cormoran mic. Din aceste ultime două specii de interes comunitar pentru conservare mai multe exemplare rămân să ierneze pe lacul Oltina. Se mai pot vedea câteva mii de rațe și până la 130 de lebede de iarnă venite din nord. Tot din nord coboară și își stabilește cartierul de iernare aici gâsca cu gât roșu, o specie periclitată la nivel global. Până la 1200 de exemplare din această specie de gâscă de talie mică se văd de la începutul toamnei și până primăvara, odihnindu-se pe lac și efectuând deplasări pe suprafețele cultivate cu cereale pentru a paște tulpinile tinere. Alături de această specie se pot vedea stoluri impresionante de gârlițe mari care însumează până la 12000 de exemplare. În aceste stoluri se pot identifica destul de frecvent și exemplare de gâscă de vară, gârliță mică sau gâscă de semănătură. LACUL OLTINA - RO SPA 0056 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul spre sit este asigurat prin DN3 (Constanța-Călărași) din care se continuă pe DJ391A până la Oltina (localitate aflată pe malul estic al lacului) sau din care se intră pe un drum local ce duce la Satu Nou, aflat pe malul vestic. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Agricultura are impact negativ asupra păsărilor doar prin folosirea în cantități mari a pesticidelor sau a fertilizanților de sinteză. Piscicultura are efecte negative dacă lucrările de management piscicol se practică în timpul cuibăritului sau în locurile preferate de hrănire și staționare a păsărilor. Impact negativ are și practicarea pescuitului sportiv de pe mal în zona de cuibărit a păsărilor de țărm sau din barcă în apropierea coloniilor aflate în stuf sau pe vegetația natantă. adminiStrarea Sitului În sit există puncte de informare, panouri de atenționare, iar pe drumurile de acces în ferma piscicolă sunt amplasate bariere, toate acestea limitând accesul în teritoriul proprietate privată. Situl are mai multe puncte de intrare și drumuri/poteci care mărginesc malurile lacurilor. 0 1 2 3 km 705 lacul siutghiol - RO SPA 0057 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Constanţa, Lumina, Năvodari, Ovidiu. supraFaţa: 1.849 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 14‘ 44‘‘; Long. E 28° 36‘ 15‘‘ eCoregiunea: Podișul Dobrogei altitudinea: 25 max., 0 min., 1 med. LACUL SIUTGhIOL - RO SPA 0057 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Partea vestică a sitului aflat la nord de Constanța poate fi vizitată folosind DN2A ce trece prin localitățile limitrofe acestuia, Palazu Mare și Ovidiu. Latura estică se poate accesa pe drumul județean Constanța-Năvodari, în dreptul stațiunii Mamaia. În nordul sitului se poate ajunge din Mamaia Sat. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Muscar mic (Ficedula parva) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș roz (Larus genei) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră de mare (Sterna sandvicensis) • Pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) • Raţă cu cap alb (Oxyura leucocephala) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Erete de stuf (Circus aeruginosus). importanţa sitului pentru Conservare Cu toate că situl este supus unei puternice presiuni cauzate de apropieri de stațiuni turistice mari, amplasarea sa pe importante rute de migraţie a păsărilor (Via Pontica și drumul sarmatic) îl face deosebit de important pentru conservarea unui număr de 43 de specii de păsări migratoare. Dintre acestea 28 sunt specii protejate în spațiul comunitar, patru fiind chiar periclitate la nivel global. Deși există și specii protejate care cuibăresc în sit, importanța lui deosebită pentru conservare este accentuată în timpul migrațiilor și al iernilor. Păsările care frecventează acest sit sunt îndeosebi cele care se hrănesc sau se odihnesc stând pe luciul de apă departe de malurile populate (pelicanul comun, rața roșie, cormoranul mic, ferestrașul mic, rața cu cap alb, gâsca cu gât roșu, cufundarul polar și cufundarul mic) sau care se pot hrăni în zbor de la suprafața apei (pescărușul cu cap negru și cel mic, chira de baltă, chirighița cu obraz alb și cea neagră, chira mică și cea mare sau pescărușul rozalb). prezentarea generală a sitului Situl cuprinde Lacul Siutghiol (din turcescul sütgöl – lacul laptelui) și Lacul Tăbăcăriei situate la nord de Constanţa care formează un complex lacustru datorită legăturii strânse dintre ele. Lacul Siutghiol este mai mare, fiind de fapt o fostă lagună marină separată în prezent de mare printr-un cordon litoral. Rezervele hidrologice ale sitului sunt intens folosite în industrie, piscicultură, irigații dar și pentru agrement, având apă dulce datorită unor izvoare subterane. În partea de vest se găsește insula Ovidiu cu o suprafață de 2 ha care este formată din depozite calcaroase de vârstă cretacică, fiind importantă pentru repausul păsărilor. Tot în această parte a lacului țărmul este înclinat, chiar abrupt și stâncos pe alocuri. Lacul Tăbăcăriei este mult mai mic, în el debușând o parte din canalizarea pluvială a municipiului Constanța care contribuie la o degradare accentuată a calității apei. Influențele Mării Negre se resimt prin existența unor toamne lungi și călduroase favorabile deplasărilor în vederea migrațiilor. Cu toate că situl este înconjurat de spații intravilane construite și artere rutiere mari, amplasarea pe un important culoar de migraţie și în vecinătatea Mării Negre face ca acesta să fie frecventat de foarte multe specii de păsări. Nu de puține ori stoluri mari de pelicani sau gâște cu gât roșu au fost văzute staționând pe apă. Alte specii de importanță comunitară pentru conservare care au efective mari în timpul migrațiilor sunt rața roșie, cormoranul mic și ferestrașul mic. Destul de des se pot vedea și exemplare de rață cu cap alb, o specie de origine mediteraneană extrem de rară în țara noastră care a cuibărit în trecut în câteva locuri din Dobrogea și Transilvania. Până la șapte exemplare se pot vedea în timpul migrațiilor sau iarna, fiindu-i atribuită acestei specii rare o stare excelentă de conservare în sit. Impresionează pe acest lac extrem de antropizat numărul mare de păsări protejate din grupul celor care se pot hrăni în timpul zborului de pe suprafața apei. Astfel, până la 5000 de pescăruși mici vizitează situl împreună cu 30005000 de pescăruși cu cap negru. Destul de rar se văd aici până la 16 exemplare de pescăruș rozalb. Această specie de origine mediteraneană a cuibărit și ea în trecut în câteva locuri din complexul Razim-Sinoie. În zilele noastre se vede rar în timpul migrațiilor, cu precădere în zona de țărm a Mării Negre. Alte specii protejate care se văd în mod constant hrănindu-se în sit sunt chira de baltă (până la 100 de exemplare), chirighița neagră și cea cu obraz alb, chira mică și chira de mare. Pe mal, acolo unde sunt locuri mai izolate de prezența antropică, se pot vedea staționând sau hrănindu-se câteva exemplare de pescăraș albastru, barză albă și egretă mică. Ascunse în stuf și hrănindu-se spre periferia acestuia, poposesc în migrație câteva exemplare de stârc purpuriu și buhai de baltă. Alte specii cu efective mari în timpul pasajelor pe aceste lacuri sunt pescărușul râzător (până la 12000 exemplare), pescărușul argintiu (până la 5000 exemplare), rața cu cap castaniu și rața moțată (fiecare cu 2000 exemplare), lișița, corcodelul mare, corcodelul cu gât negru, cormoranul mare și chirighița cu aripi albe. Foarte rar au fost văzute aici exemplare de codalb, mai frec- 706 vente fiind dintre speciile de păsări răpitoare vânturelul roșu, șorecarul comun și mai rar șoimul rândunelelor sau eretele de stuf (câteva exemplare din această specie iernând aici). În arbuștii și tufărișurile din împrejurimile lacurilor se pot vedea în timpul deplasărilor de migrație până la 60 exemplare de muscar mic, până la zece exemplare de sfrâncioc roșiatic și câteva exemplare de sfrâncioc cu frunte neagră. În sezonul rece, pe suprafața lacului se pot observa câteva exemplare de cufundar polar, cufundar mic și cormoran mic pe lângă multe rațe, cormorani mari sau lișițe. În partea nordică, datorită adăpostului creat de faleză în calea vântului, s-a instalat o vegetaţie palustră formând pe alocuri chiar plauri. Speciile caracteristice sunt stuful, papura, roșăţeaua, izma, busuiocul și stânjenelul de baltă, răchitanul, rogozul, mărărașul și pipiriguţul. În această vegetație, acolo unde nu sunt locuri frecventate de oameni, sunt instalate cuiburile a 2-4 perechi de rață roșie și până la 24 de perechi de stârc pitic, la aceste două specii de interes comunitar pentru conservare adăugându-se câteva cuiburi de lișiță, corcodel mare și rață cârâitoare. Vegetaţia din jurul acestor lacuri aparţine asociaţiilor de sărături intrazonale formate în special din brâncă și ghirin. În această vegetație, acolo unde nu este posibil accesul uman și sunt dezvoltate tufărișuri joase dese, își amplasează cuibul fâsa de câmp într-o adâncitură din sol căptușită cu plante. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În lacul Tăbăcăriei are loc deversarea unei părți din apele uzate ale orașului Constanța ceea ce manifestă un impact major asupra păsărilor prin schimbarea calității mediului acvatic. adminiStrarea Sitului Sunt înființate puncte de informare la Primăriile și Consiliile Locale din Năvodari, Lumina, Ovidiu, Palazu Mare și Constanţa, unde există și panouri care au texte de informare despre sit și hărți pentru orientare. Situl are puncte de intrare și mai multe drumuri pe malul lacurilor. 0 1 2 3 km lacul stânca costeŞti - RO SPA 0058 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul Botoşani: Manoleasa, Ripiceni, Ştefănești. supraFaţa: 2.161 ha Bioregiunea: Continentală loCalizarea geograFiCă: Lat. N 47° 55‘ 14‘‘; Long. E 27° 8‘ 49‘‘ eCoregiunea: Câmpia Moldovei altitudinea: 111 max., 74 min., 83 med. prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Din localitățile aflate pe DN24C se poate ajunge în sit folosind mai multe drumuri locale sau agrare. Acest drum face legătura între localitățile Stânca și Manoleasa, foarte aproape de limita vestică a sitului. SpeCiile de intereS Comunitar din Sit Acvilă ţipătoare mare (Aquila clanga) • Acvilă de câmp (Aquila heliaca) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Egretă albă (Egretta alba) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ferestraș mic (Mergus albellus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Viespar (Pernis apivorus) • Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Şerpar european (Circaetus gallicus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete sur (Circus pygargus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cufundac mic (Gavia stellata) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Bătăuș (Philomachus pugnax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Fluierar de mlaștină (Tringa glareola) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Corcodel de iarnă (Podiceps auritus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus). importanţa sitului pentru Conservare Peste 90% din suprafaţa sitului este reprezentată de lacul de acumulare Stânca-Costești, situat pe cursul mijlociu al râului Prut, în lungul unei importante căi de migrație care face legătura dintre Europa nordică și bazinul Mării Negre (drumul est-elbic de migrație). Pe suprafața și pe țărmurile sale poposesc în timpul migrațiilor 178 de specii migratoare: rațe, gâște, stârci, lebede, cufundari, ferestrași, pescăruși, chire, chirighițe, berze și păsări de țărm. Dintre acesta un număr de 44 de specii sunt protejate în spațiul european, 33 fiind specii dependente exclusiv de habitatele umede. Zona este importantă și pentru păsările răpitoare în special în timpul migrațiilor acestora, moment în care au fost semnalate un număr de 15 specii din categoria celor protejate în spațiul european. Pe lângă importanța în sezoanele de pasaj de primăvară și toamnă, situl reprezintă și un important cartier de iernare a păsărilor din bazinul românesc al Prutului, datorită volumului foarte mare de apă care rămâne neînghețat în cele mai multe dintre ierni. Printre speciile care migrează sau iernează în sit se remarcă din punct de vedere al valorii conservative cufundarul mic, gâsca cu gât roșu, lebăda de iarnă, raţa roșie, ferestrașul mic, cormoranul mic și barza albă. Alături de ele sunt prezente în sit în perioadele de pasaj și un număr de 15 specii de păsări prădătoare diurne, unele dintre ele precum acvila de câmp sau acvila ţipătoare mare fiind extrem de rare. prezentarea generală a sitului Situl se află în întregime în Câmpia Moldovei, subunitate a Podișului Moldovei, caracterizată prin văi largi cu interfluvii domoale cu o altitudine maximă de circa 250 m. Formaţiunile calcaroase secţionate de Prut în această zonă au fost dezgolite printr-o eroziune evidentă care a dus la formarea unor mici culmi, numite local „stânci“, cele mai mari fiind cele de la Ripiceni și Stânca. Întreg lacul de acumulare Stânca-Costești a fost amplasat într-o îngustare a văii Prutului, habitatele lui acvatice formând 93% din suprafața sitului. Acest lac a fost construit prin bararea râului în dreptul localităţii Stânca și este cel mai mare lac artificial din România. Datorită volumului mare de apă care tranzitează prin acest lac, suprafața sa îngheață rareori complet, fiind astfel folosit în mod intensiv de către speciile acvatice și în timpul sezonului rece. Pentru următoarele specii protejate lacul reprezintă un cartier de iernare: ferestrașul mic (40-60 de exemplare), lebăda de iarnă (până la 120 de exemplare), rața roșie (până la 60 de exemplare) și corcodelul de iarnă. Acesta din urmă este o specie care cuibărește în nordul Europei, fiind văzută pe meleagurile noastre numai în timpul pasajelor sau în cartierele de iernare. Datorită efectivului de 5-10 exemplare care se văd în mod regulat în acest sit a fost acordată acestei specii o stare excelentă de conservare. Același statut a fost desemnat și pentru gâsca cu gât roșu și cufundarul mic, din care se văd regulat în timpul iernii până la 100 de exemplare și respectiv 5-10 exemplare. Pe lac se văd în mod frecvent iarna și grupuri de cufundar mare care ajung până la 30 de exemplare, efectivul menționat anterior fiind deosebit de mare pentru țara noastră. Tot în timpul iernilor sunt observate în preajma grupurilor de păsări de pe apă sau vânând mamifere rămase active în terenurile deschise ale sitului până la cinci exemplare de codalb, 1-3 exemplare de erete vânăt, rare exemplare de erete de stuf și până la zece șoimi de iarnă. Această specie, care este cea mai mică dintre răpitoarele Europei, apare la noi doar iarna și se hrănește în special cu păsări mici pe care le prinde în timpul unui zbor efectuat de cele mai multe ori în apropierea solului. Amplasarea sitului de-a lungul unui drum important de migrație este reflectată de lista speciilor care tranzitează situl în timpul pasajului de primăvară sau al celui de toamnă. În aceste momente sunt văzute următoarele specii de importanță comunitară pentru conservare: barză albă (până la 3000 de exemplare), egreta mare și cea mică, stârcul purpuriu, rața roșie (până la 1200 de exemplare), ciocîntorsul, piciorongul, ploierul auriu, bătăușul, fluierarul de mlaștină, pescărușul mic, chirighița neagră și cea cu obraz alb. Până la 400 de cormorani mici se opresc aici pentru oferta trofică deosebit de bogată a lacului, dintre care dominante din punct de vedere al densității sunt crapul, carasul, avatul, plătica, scobarul și obletele. Diversitatea faunei de pești a acestui habitat acvatic este formată din 34 de specii. Bogăția de păsări acvatice atrage o mulțime de păsări răpitoare, din acest grup fiind prezente 15 specii. La acest număr contribuie atât cele care se văd doar în pasaj cât și eretele de stuf care cuibărește în sit și vânturelul de seară care este posibil cuibăritor. Restul de specii nu excelează prin efective foarte mari, dar sunt văzute constant în timpul migrațiilor. Printre acestea se află și specii foarte rare așa cum sunt acvila de câmp și acvila țipătoare mare. Aceasta din urmă, datorită prezenței constante în timpul pasajelor și a efectivelor de până la trei exemplare, a fost trecută în categoria speciilor care au o stare excelentă de conservare în acest sit. Acvila țipătoare mare este extrem de rară în tot arealul său de distribuție din cauza presiunii antropice excesive la care a fost supusă în decursul timpului. În trecut au cuibărit câteva perechi și pe teritoriul țări noastre, dar în prezent este văzută rar în timpul pasajelor sau chiar iernează în zonele cu hrană abundentă. Alte specii de răpitoare care trec în pasaj sunt eretele alb, cel sur și cel vânăt, șerparul, acvila mică, viesparul, vulturul pescar și acvila țipătoare mică. Deși diversitatea specifică a păsărilor în sit este mare, totuși relativ puţine specii sunt cuibăritoare din cauza slabei reprezentări la nivel de peisaj a vegetaţiei ripariene. Sunt prezente doar insular zăvoaie de plop alb și salcie. Vegetaţia palustră, natantă și submersă este de asemenea prezentă insular în sit și este formată din stuf și papură la care se mai adaugă rogozul, pipirigul, mărarul bălților, brădișorul și piciorul cocoșului de apă. Dintre speciile care sunt clocitoare în sit se remarcă cele protejate precum stârcul pitic, pescărelul albastru, stârcul purpuriu, chirighiţa cu obraji albi, stârcul de noapte și stârcul galben. Importante din punct de vedere conservativ sunt și speciile care cuibăresc în habitatele deschise de pajiști cu tufărișuri precum sfrânciocul roșiatic și sfrânciocul cu frunte neagră. O altă specie protejată este ciocănitoarea de grădini, un număr de 15 până la 20 de perechi cuibărind în pâlcurile izolate de copaci din sit. aCtivităţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia În sit au fost semnalate următoarele activități care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: braconajul (practicat în special cu ajutorul capcanelor), electrocutarea și coliziunea cu linii electrice (afectează în special păsările de talie mare ca berzele, lebedele sau stârcii), incendierea vegetației ripariene și a miriștilor (anulează teritorii de cuibărit și hrănire pentru sfrâncioci și specii de păsări care cuibăresc în stuf), accesul cu barca pentru agrement sau pescuit în teritoriile de cuibărit (prin acest deranj repetat se poate ajunge chiar la părăsirea cuiburilor și la anularea succesului reproductiv al speciilor implicate). LACUL STâNCA COSteştI - RO SPA 0058 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI adminiStrarea Sitului Situl are mai multe puncte de intrare și este dotat în prezent cu poteci/drumuri pentru vizitare, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Este necesară ridicarea unor observatoare ornitologice pe malul lacului și instalarea unor panouri informative și de avertizare/atenţionare. 0 1 2 3 km 707 lacul strachina - RO SPA 0059 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul ialomița: Ograda, Valea Ciorii, Ţăndărei. supraFaţa: 2.014 ha Bioregiunea: Stepică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 40‘ 31‘‘; Long. E 27° 34‘ 16‘‘ eCoregiunea: Stepa Câmpiei Române altitudinea: 37 max., 2 min., 15 med. LACUL STRAChINA - RO SPA 0059 Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Situl este limitrof orașului Țăndărei, de unde se poate vizita partea sudică a acestuia care mai poate fi accesată și din DN2A (sectorul dintre Țăndărei și Ograda al acestui drum fiind limita sitului). Partea de vest se poate accesa de pe DN21A, iar cea nordică de pe DJ203F care se desprinde din acest drum și duce spre Valea Ciorii, Bucșa și Dumitrești. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Gârliţă mică (Anser erythropus) • Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina) • Ciuf de câmp (Asio flammeus) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Barză neagră (Ciconia nigra) • Erete sur (Circus pygargus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Cresteţ de câmp (Crex crex) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Cocor (Grus grus) • Codalb (Haliaeetus albicilla) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Acvilă mică (Hieraaetus pennatus) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Pescăruș mic (Larus minutus) • Gaie neagră (Milvus migrans) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Ţigănuș (Plegadis falcinellus) • Cresteţ cenușiu (Porzana parva) • Cresteţ pestriţ (Porzana porzana) • Ciocîntors (Recurvirostra avosetta) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Privighetoare de baltă (Acrocephalus melanopogon) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Stârc roșu (Ardea purpurea) • Raţă roșie (Aythya nyroca). importanţa sitului pentru Conservare Situl include Lacul Strachina care este un liman fluviatil la origine, fiind în primul rând un loc favorabil pentru popasul păsărilor migratoare dar și al oaspeților de iarnă. Împreună cu cele cuibăritoare, toate aceste păsări ajung la un număr total de 60 de specii migratoare. Dintre acestea, un număr de 42 sunt specii de interes comunitar pentru conservare, șapte având chiar statut de specii periclitate la nivel global. În sit au fost identificate aproape 100 de specii acvatice, la care se adaugă specii legate de mediul palustru și cele care populează biotopurile terestre din împrejurimile lacului. Rezultă astfel un total de 144 de specii care întregesc tabloul avifaunistic al sitului și dau o imaginea de ansamblu asupra importanței acestuia pentru conservare. Pentru unele specii de păsări precum stârcul de noapte, egreta mică, piciorongul, ciocîntorsul, fâsa de câmp, privighetoarea de baltă, stârcul pitic, crestețul cenușiu și crestețul pestriț, lacul Strachina oferă excelente condiții de cuibărit. În perioada migrației pot fi observate efective importante de barză albă, lebădă de iarnă, gâscă cu gât roșu alături 0 708 1 2 3 km de mii de rațe, gârlițe și păsări de țărm. Tot atunci se observă o diversitate mare a păsărilor răpitoare de zi de interes comunitar pentru conservare, care nu ies în evidență prin efective mari ci printr-o diversitate mare a speciilor (11 specii). prezentarea generală a sitului Situl se află în Bărăganul ialomițean, la NV de localitatea Țăndărei, aproape de lunca cursul inferior al Ialomiței și include Lacul Strachina, format din trei bazine. Lacul s-a format pe cale naturală, fiind un fost liman al Dunării care ocupă o cuvetă înconjurată de coline (faleze lacustre) cu înălțimi de 20-40 m. Pe platoul acestor coline se află soluri fertile care permit cultivarea lor cu cereale de toamnă sau plante prășitoare. Acest fapt determină staționarea îndelungată a unui număr de până la 700 de gâște cu gât roșu și a unui număr impresionant de gârlițe mari (6000-8400 de exemplare) și gâște de vară (până la 2000 de exemplare). În aceste cârduri care pasc grâul încolțit dar și alte plante tinere, se pot observa de multe ori și exemplare de gârliță mică, tot o specie protejată în spațiul european. Lacul este alimentat de pârâul Strachina care are un debit nesemnificativ, fiind lipsit de curgere naturală spre Ialomița, ceea ce determină în condițiile climatice uscate ale Bărăganului acumularea sărurilor spălate de apele de șiroire în cuveta lacustră. Din această cauză chimismul lacului nu permite ca acesta să înghețe complet decât în iernile lungi și grele, astfel el devenind foarte important pentru păsările acvatice care caută iarna refugiu sau hrană pe luciul apei, așa cum o fac speciile protejate de cormoran mic sau gâscă cu gât roșu, alături de foarte multe specii nordice de rațe și gârlițe. Acestea, împreună cu lebedele de iarnă, ajung aici odată cu instalarea frigului în ținuturile nordice. În perioada de migrație Lacul Strachina poate fi considerat un loc foarte bun de hrănire și odihnă pentru multe păsări și în mod special pentru cele acvatice. Exemplificăm cu următoarele specii, protejate în spațiul european: barză albă (din care pot fi observate în aceste momente între 3000 și 7000 de exemplare), stârc galben și de noapte, egretă mare și mică, lopătar, țigănuș, piciorong, pescăruș mic, chiră mică sau prundăraș de sărătură. Alături de acestea mai sunt văzute foarte multe exemplare de rață sulițar, rață fluierătoare, rață mare, rață pestriță, rață mică, rață cârâitoare, rață moțată, rață cu ciuf, lișiță, gâscă de vară, călifar alb, gârliță mare, dar și păsări de țărm precum nagâțul, fugaciul roșcat, cel de țărm și cel mic, prundărașul gulerat mare și cel mic, sitarul de mal, culicul mare, ploierul argintiu, becațina comună și mai multe specii de fluierari și pescăruși. Fauna ac- vatică cuprinde specii de pești cu o densitate mare în lac precum bibanul, crapul, plătica, obletele, carasul sau caracuda, care determină ca stoluri de până la 40 de pelicani comuni să coboare pentru hrănire în acest sit. Pe terenurile deschise care au fost cultivate îndeosebi cu porumb sau la marginea lacului, departe de accesul oamenilor, se opresc deseori din zbor cocorii. Din această specie protejată care este tot mai rar văzută în țara noastră se pot observa maxim 60 de exemplare. În timpul toamnelor se pot observa în habitatele deschise și în cele cu stuf sau vegetație abundentă până la patru ciufi de câmp, care pot să rămână în sit până primăvara. Lacul Strachina este un loc important pentru populațiile cuibăritoare ale unor specii de păsări protejate la nivel național și european precum eretele de stuf, ciocîntorsul, piciorongul, prundărașul de sărătură, cresteţul pestriţ și cel cenușiu, stârcul de noapte, cel pitic și cel purpuriu, rața roșie, egreta mică și privighetoarea de baltă. În zonele de pajiște cuibăresc 1-2 perechi de pasărea ogorului și până la cinci de cristel de câmp, acesta având uneori teritoriul de reproducere în culturile agricole. Malurile cu stuf și falezele lacustre din limita sudică a lacului sunt folosite de către lăstunii de mal și de prigorii ca loc de cuibărit unde își formează importante colonii, care se mențin de la an la an. În terenurile deschise care au și tufărișuri se găsesc perechi cuibăritoare de fâsă de câmp, sfrâncioc roșiatic și sfrâncioc cu frunte neagră. Fauna de răpitoare diurne care se poate vedea în acest sit nu este extrem de bogată în exemplare, situl nefiind amplasat pe una din rutele frecventate intens de aceste specii. Totuși, în pasaj se pot observa până la 30 de vânturei de seară, până la zece ereți albi și câteva exemplare din următoarele specii: gaie neagră, șorecar comun, acvilă mică, vultur pescar, erete sur, codalb și acvilă țipătoare mică. Împreună cu eretele de stuf, care cuibărește aici, și cu eretele vânăt, care vine să ierneze în sit, diversitatea acestor prădătoare ajunge la 11 specii. Hrana lor este asigurată de multitudinea de păsări, pești (hrană preferată de vulturul pescar) și mamifere (precum popândăul, iepurele de câmp, dihorul de stepă, dihorul comun, șobolanul de apă și mai multe specii de șoareci și chițcani). activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile agricole intensive determină schimbarea calității mediului acvatic prin eroziunea versanților vestici ai sitului, accelerându-se procesul de colmatare, eutrofizare și acumulare de substanțe toxice în nămolurile lacurilor ca urmare a substanțelor de sinteză folosite în agricultură. Pășunatul provoacă un deranj pronunțat al zonelor de cuibărit pentru piciorong, ciocîntors, prundăraș de sărătură, pasărea ogorului și cristel de câmp. Incendierea vegetației are impact major asupra păsărilor în perioada de cuibărit și creștere a puilor. Spălarea în apele lacului a unor recipiente de reziduuri petroliere și alte substanțe toxice de către localnici determină intoxicarea păsărilor și degradarea calității apei. Sunt raportate în zonă și frecvente acțiuni de braconaj prin colectarea ouălor și distrugerea cuiburilor de păsări. adminiStrarea Sitului În sit există puncte de informare, iar în perimetrul amenajării piscicole sunt amplasate mai multe panouri de avertizare referitoare la pescuit și vânătoare, care însă nu conțin informații referitoare la sit sau hărți pentru orientare utile vizitatorilor. Există mai multe puncte de intrare în sit și sunt amplasate bariere care restricționează accesul pe digurile între bazinele piscicole. Pe malurile lacului există poteci pentru vizitare, însă practică și educativă ar fi înființarea unor trasee tematice, care să includă și observatoare ornitologice. lacurile taŞaul - CORBU - RO SPA 0060 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: Corbu, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Năvodari. supraFaţa: 2.701 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică altitudinea: 16 max., 0 min., 2 med. loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 21‘ 53‘‘; Long. E 28° 36‘ 17‘‘ eCoregiunea: Marea Neagră (apele teritoriale), Podișul Dobrogei Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraș albastru (Alcedo atthis) • Şoim dunărean (Falco cherrug) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Vânturel de seară (Falco vespertinus) • Fâsă de câmp (Anthus campestris) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Raţă roșie (Aythya nyroca) • Gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) • Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Pescăriţă râzătoare (Gelochelidon nilotica) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Raţă cu cap alb (Oxyura leucocephala) • Vultur pescar (Pandion haliaetus) • Pelican creţ (Pelecanus crispus) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Lopătar (Platalea leucorodia) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Pescăriţă mare (Sterna caspia) • Chiră de baltă (Sterna hirundo) • Chiră de mare (Sterna sandvicensis) • Pietrar negru (Oenanthe pleschanka) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus). importanţa sitului pentru Conservare Situl găzduiește efective importante dintr-un număr de 34 de specii de păsări protejate la nivel european, dintre care opt sunt specii periclitate la nivel global. Cele două lacuri din sit sunt deosebit de importante pentru păsări primăvara și toamna, când le oferă hrană și loc de odihnă în timpul migrațiilor. Numărul mare de specii și efectivele acestora care trec prin sit se datorează amplasării acestor habitate acvatice cu apă dulce pe drumul sarmatic al migrațiilor, aflat între drumul principal ce străbate Dobrogea (Via Pontica) și Marea Neagră. Așezarea sitului între aceste două rute importante explică prezența atâtor specii chiar și în acest habitat înconjurat de comunități umane. Specii de interes comunitar pentru conservare care pot fi observate cu efective mari în timpul migrațiilor sunt lopătarul, lebăda de iarnă, egreta mare, chira de baltă, gâsca cu gât roșu, pelicanul comun, pelicanul creț și vânturelul de seară. În timpul iernii situl este frecventat de mai multe specii în căutare de hrană cum sunt pelicanul creț, rața cu cap castaniu, lișița, rața mare, pescărușul râzător, rața moțată și cormoranul mare. Dintre clocitoare se remarcă ciocârlia de Bărăgan. Presiunea antropică și lipsa unei vegetații ripariene pe o suprafață mai mare nu permit cuibărirea unui număr mare de specii. prezentarea generală a sitului Lacurile Tașaul-Corbu care împreună cu habitatele umede adiacente formează în totalitate suprafața sitului, se găsesc pe malul Mării Negre, la nord de orașul Năvodari, ambele fiind limane fluvio-marine. Lacul Tașaul s-a format pe valea Casimcei, iar cel de-al doilea pe valea Corbu, ele fiind conectate printr-un canal de legătură. Malurile lacului Tașaul se prezintă sub forma unei faleze cu înălțimi ce variază între 2 și 16 m. Lacul Corbu are malurile constituite în cea mai mare parte din depozite loessoide care apar sub forma unei faleze cu înălțimi mai mici. Către litoralul mării relieful este jos, nisipos și mlăștinos, format dintr-o succesiune de grinduri după care se află o platformă industrială. Pe suprafața Lacului Tașaul se găsesc două insule, ambele fiind martori de eroziune: insula calcaroasă Ada și insula La Ostrov, formată din șisturi verzi. În partea nordică, datorită adăpostului creat de faleză în calea vântului, s-a instalat o vegetație de stuf. Lacurile TașaulCorbu au o deosebită importanță în perioada de migrație oferind hrană și loc de odihnă pentru specii precum lebăda de iarnă (până la 230 de exemplare), egreta mare (până la 130 de exemplare), egreta mică (60-70 de exemplare), lopătarul (100-120 de exemplare), stârcul galben (60-70 de exemplare), stârcul de noapte (60-70 de exemplare), barza albă (până la 70 de exemplare), chira de baltă (până la 200 de exemplare), rața roșie (până la 24 de exemplare), chirighița cu obraz alb (până la 68 de exemplare) și chirighița neagră (până la 45 de exemplare). De remarcat în această perioadă este numărul de gâște cu gât roșu, o specie periclitată în spațiul european. Din această gâscă de dimensiuni mai mici se pot vedea în aceste momente din an până la 260 de exemplare odihnindu-se pe luciul apei, de cele mai multe ori împreună cu gârlițe mari. O altă specie protejată care apar pe suprafața apei este cormoranul mic. Alături de acesta mai apare și cufundarul polar, dar și rața cu cap alb, ambele fiind specii importante pentru conservare în spațiul european, rar întâlnite în țara noastră, din care în acest sit se văd puțini indivizi dar în mod constant. Nu de puține ori se pot vedea stoluri care depășesc 300 de exemplare de peli- can comun și până la 70 de pelicani creți care staționează sau se hrănesc pe aceste două lacuri. Se remarcă și exemplare din speciile mai rare de chiră mică, pescăriță mare, chiră de mare, pescăriță râzătoare, toate acestea utilizând lacul ca teritoriu de hrănire unde pescuiesc pești de dimensiuni mici de la suprafața apei. Tot în pasaj pot fi văzute și următoarele răpitoare de interes comunitar pentru conservare: șoimul dunărean, vânturelul de seară, șoimul călător, vulturul pescar și eretele vânăt. Lacul Corbu este folosit pentru pescuit și crescătorie, iar lacul Tașaul funcționează ca și crescătorie de puiet, în special pentru crap. Diversitatea de pești a acestor lacuri mai include și sânger, cosaș și novac, dar și caras, biban, obletele, plătică, șalău sau somn. Atunci când apa nu îngheață în timpul iernii se pot observa lăsându-se pe suprafața acestor două lacuri bogate în pește până la 20 de exemplare de pelican creț și până la 100 de cormorani mari, care staționează în vederea hrănirii. Alte specii ce se pot vedea iarna în acest sit sunt lișița, pescărușul râzător, pescărușul argintiu, rața mare, rața cu cap castaniu și rața moțată. Dintre speciile cuibăritoare menționăm fâsa de câmp, care cuibărește pe terenurile uscate din împrejurul lacurilor, și prundărașul de sărătură care cuibărește pe malurile umede și înmlăștinite ale celor două lacuri. Stârcul pitic alege pentru amplasarea cuibului zonele mai compacte cu stuf. În depozitele de loess din falezele înalte sau în vizuini părăsite de vulpe sau de viezure din zona sitului cuibăresc până la 12 perechi de călifar alb. În jurul lacurilor s-au observat cuibărind ciocârlia de Bărăgan (peste 200 de perechi) și pietrarul negru. Acesta din urmă își amplasează cuibul sub pietrele din zonele mai uscate, efectivul populației acestei păsări insectivore ajungând la maxim opt perechi cuibăritoare. Sfrânciocul cu frunte neagră și sfrânciocul mic sunt două specii protejate care aleg pentru cuibărire habitatele terestre ale sitului. Amândouă își amplasează cuibul în tufărișuri sau arbori la înălțimi variabile, în funcție de oferta de habitat disponibilă și de frecvența prezenței umane în zonă. LACURILE Taşaul - CORBU - RO SPA 0060 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Estul sitului este accesibil de pe DJ226, care îl mărginește între Năvodari și Corbu. Din Corbu se poate vizita nordul sitului pe DL83 care leagă între ele localitățile Corbu, Luminița și Piatra. Sudul este accesibil de pe drumul DL86 care leagă Sibioara de Năvodari. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Activitățile de pescuit industrial manifestă un impact negativ major dacă au loc în perioada de migrație sau de cuibărit a păsărilor. Un impact negativ manifestă și braconajul, care vizează speciile protejate, fiind practicată îndeosebi împușcarea acestora în cadrul unor vânători fără o selecție a speciilor. adminiStrarea Sitului Situl are puncte de intrare și dispune de locuri de campare. Sunt necesare următoarele amenajări și dotări pentru administrare și un management eficient al vizitatorilor: mai multe puncte de informare în comunitățile locale din raza sitului, panouri de avertizare/atenţionare și panouri de informare, observatoare ornitologice, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee tematice, amenajări pentru colectarea deșeurilor. 0 1 2 3 km 709 lacul techirghiol - ro Spa 0061 ÎnCadrarea teritorial-administrativă: Județul constanța: 23 August, Eforie, Techirghiol, Topraisar, Tuzla. supraFaţa: 2.939 ha Bioregiunea: Stepică, Pontică loCalizarea geograFiCă: Lat. N 44° 1‘ 29‘‘; Long. E 28° 35‘ 33‘‘ eCoregiunea: Podişul Dobrogei altitudinea: 50 max., 0 min., 12 med. Categoriile de arii naturale protejate Cu Care se situl se suprapune parţial sau total, după Caz: RS PN MN RN Pn RB SR SPU G SPA SCI LaCuL teCHirgHioL - ro Spa 0061 prinCipalele Căi de aCCes sunt: CFR CFF DN DJ DL DF DA Accesul este posibil de pe DN39 care limitează la vest situl între Eforie Nord şi Tuzla sau de pe DJ393 care îl străbate între localitățile Techirghiol şi Biruința. Speciile De iNtereS coMuNitar DiN Sit Pescăraş albastru (Alcedo atthis) • Şoim călător (Falco peregrinus) • Şoim de iarnă (Falco columbarius) • Stârc roşu (Ardea purpurea) • Stârc galben (Ardeola ralloides) • Şorecar mare (Buteo rufinus) • Prundăraş de sărătură (Charadrius alexandrinus) • Barză albă (Ciconia ciconia) • Erete de stuf (Circus aeruginosus) • Erete vânăt (Circus cyaneus) • Erete alb (Circus macrourus) • Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus) • Egretă albă (Egretta alba) • Egretă mică (Egretta garzetta) • Cufundac polar (Gavia arctica) • Cataligă (Himantopus himantopus) • Stârc mic (Ixobrychus minutus) • Sfrâncioc cu frunte neagră (Lanius minor) • Sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio) • Pescăruş mic (Larus minutus) • Pescăruş cu cap negru (Larus melanocephalus) • Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra) • Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) • Pelican comun (Pelecanus onocrotalus) • Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus) • Ploier auriu (Pluvialis apricaria) • Chiră mică (Sterna albifrons) • Chirighiţă cu obraji albi (Chlidonias hybridus) • Chirighiţă neagră (Chlidonias niger) • Lebădă de iarnă (Cygnus cygnus) • Ferestraş mic (Mergus albellus) • Raţă cu cap alb (Oxyura leucocephala) • Bătăuş (Philomachus pugnax) • Gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis) • Buhai de baltă (Botaurus stellaris) • Gârliţă mică (Anser erythropus) • Ciuf de câmp (Asio flammeus). importanţa sitului pentru Conservare Datorită salinității mari a apei din ecosistemele acvatice ale acestui sit, lacul nu îngheață în timpul iernilor, reprezentând astfel un loc de iernare şi de pasaj pentru un număr de peste 170 de specii de păsări, chiar şi în condițiile apropierii acestuia de comunitățile locale de pe litoral. Dintre aceste specii un număr de 37 sunt protejate în spațiul european, cinci fiind chiar specii periclitate la nivel global, iar 50 sunt migratoare. Lacul Techirghiol este folosit de efective mari de gâscă cu gât roşu în special atunci când majoritatea zonelor acvatice din Dobrogea sunt înghețate. Alte specii care iernează în număr 710 mare pe acest lac salin sunt rața cu cap alb, ferestraşul mic, lebăda de iarnă, cormoranul mic, gârlița mică şi chiar buhaiul de baltă. De remarcat este şi numărul mare de şoimi de iarnă care vânează în această perioadă în zonă. În perioada de pasaj efective impresionante sunt atinse de pescăruşul cu cap negru şi cel mic. Sunt prezente acum şi alte specii protejate precum barza albă, chirighița cu obraz alb şi cea neagră, bătăuşul şi stârcul galben. Lacul reprezintă loc de odihnă şi pentru pelicanul comun, de foarte multe ori fiind observate stoluri mari din această specie odihnindu-se pe apele acestuia. prezentarea generală a sitului Lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din țară, fiind de fapt un întins liman fluvio-maritim. În ultima perioadă a suferit un evident proces de îndulcire în partea sa vestică. Este despărţit de Marea Neagră printr-un cordon litoral şi se află la confluența a trei văi bine înscrise în relief, Carlichioi, Techirghiol şi Tuzla. Apa lacului este foarte sărată, iar substratul este alcătuit dintr-un strat gros de nămol sapropelic compus din elemente organice de origine animală (crustacee) amestecate cu substanțe minerale. Lacul a suferit o serie de transformări ca urmare a lucrărilor de îndiguire care l-au împărţit în trei porţiuni. Cea estică (cea mai mare) este foarte sărată, cea mijlocie este salmastră iar cea vestică, situată la coada lacului, fiind şi cea mai mică, este cu apă dulce. Pentru evitarea îndulcirii lacului, o conductă contribuie la evacuarea apei dulci direct în mare. În partea sud-estică a sitului s-a format o mlaştină cu mai multe ochiuri de apă şi o vegetație palustră abundentă (Balta Tuzla) care este loc de popas, cuibărire şi hrănire pentru multe păsări. Specia vegetală care domină în aceste zone este stuful, alături de care se mai pot întâlni papura, paşa, cervana, volbura mare, susaiul, cânepa codrului, izma de baltă, pipirigul, rogozul şi troscotul de baltă. Aici cuibăresc până la 12 perechi de stârc pitic, câteva perechi de corcodel mare, rață mare, rață cu cap castaniu, găinuşă de baltă, corcodel mic, lişiță, lăcar mare şi pescăruş râzător. Piciorongul înființează în aceste zone mlăştinoase o colonie de până la 30 de perechi, iar între 20 şi 25 de familii de călifari albi cuibăresc în mod regulat în această parte a lacului. În malurile abrupte se află colonia de lăstuni de mal. În unele părţi ale lacului se dezvoltă pe maluri asociaţii de plante specifice sărăturilor marine, care în general sunt dispuse în zone concentrice către lac, în funcţie de gradul de salinitate al nisipurilor. Se întâlneşte mai ales asociaţia de ghirin, mătură şi brâncă, printre care cresc albăstrica, loboda porcească, sica, pelinul şi iarba de sărătură. Se întâlneşte în număr mare şi cătina albă. În continuarea lor se află pajiştile care sunt mai bine reprezentate în special la coada lacului, formate din mai multe asociații vegetale edificate de păiuş stepic, bărboasă, colilie, firicea, pelin, iarba câinelui şi firuţă. Toate aceste întinderi sunt habitate ideale pentru ciocârlia de Bărăgan, o specie protejată la nivel european din care cuibăresc aici până la 20 de perechi. Se întâlnesc şi tufe de bujor de stepă, iar pe alocuri sunt şi tufărişuri în care cuibăreşte sfrânciocul cu frunte neagră şi sfrânciocul roşiatic. Sunt importante de amintit şi terenurile agricole care reprezintă 47% din suprafața sitului, alcătuite majoritar din culturi de grâu şi de porumb, fiind deosebit de importante pentru supravieţuirea păsărilor care iernează pe lac, asigurându-le o însemnată sursă de hrană în sezonul rece. Gâsca cu gât roşu are aici unul dintre cele mai importante locuri de iernare din Europa datorită faptului că în perioadele reci, când majoritatea lacurilor din Dobrogea sunt îngheţate, acesta rămâne cu apă liberă de ghețuri datorită salinităţii ridicate. Gâştele folosesc luciul lacului ca loc de înnoptare putând fi văzute până la 2000 de exemplare. Ele stau în grupuri monospecifice sau se amestecă în cârdurile de gârliță mare care pot să ajungă până la 5000 de exemplare în timpul pasajelor. În aceste aglomerări de gâşte sălbatice se pot observa şi până la zece exemplare de gârliță mică, şi ea o specie de interes comunitar pentru conservare. Raţa cu cap alb are un statut vulnerabil în Europa şi este întâlnită destul de frecvent în perioada de iarnă pe lacul Techirghiol. Din această specie de origine mediteraneană au fost văzute grupuri de până la 130 de exemplare în timpul iernii, însă există observații ornitologice publicate care menționează şi cazuri excepționale de 800 de exemplare. Se poate concluziona faptul că Lacul Techirghiol joacă un rol de punct focal pentru conservarea acestei specii extrem de rare în țara noastră. Tot iarna se mai observă aici şi cormoranul mic (până la 800 de indivizi), ferestraşul mic (până la 300 de exemplare) stârcii purpurii, ultimele două specii fiind mai mult camuflate de vegetația înaltă. Pe lac sunt prezente efective semnificative numeric de rață mare, rață lingurar, gârliță mare, lebădă de vară, rață fluierătoare, rață cu cap castaniu, lişiță, rață cu ciuf şi corcodel cu gât negru. activitĂţi Care Se deSfăşoară în Sit și în afara perimetrului aCeStuia Pescuitul deranjează păsările în timpul pasajului, când acestea folosesc lacul pentru odihnă şi hrană. Accesul turiştilor în afara locurilor special amenajate poate perturba cuibăritul unor specii şi locurile de odihnă ale mai multor păsări. Utilizarea în agricultură a substanțelor chimice de sinteză determină o degradare a mediului acvatic, influențând calitatea hranei multor specii de păsări. Braconajul afectează întreaga comunitate de păsări prin deranjul de amploare provocat, determinând şi scăderea efectivelor unor specii, inclusiv a gâştei cu gât roşu şi a gârliței mici. lacul techirghiol - ro Spa 0061 şi câteva exemplare de cufundar polar. Aceste habitate corespund cerințelor de repaus şi hrană pentru specia nordică de lebădă de iarnă, din care între 90 şi 120 de exemplare îşi aleg aici cartierul de iernare. Pe maluri se pot vedea iarna şi egrete mari, iar în stuf sau în vegetația uscată rămân să ierneze şi câteva exemplare de buhai de baltă. Amândouă sunt specii protejate care migrează, însă condițiile de hrană abundentă din timpul iernii oferite de acest sit determină multe păsări din aceste două specii să ierneze aici. Alte specii acvatice pentru care situl este cartier important de iernare sunt: corcodelul cu gât negru (până la 1500 de exemplare), rața cu cap castaniu (până la 5200 de exemplare), rața moțată (până la 1000 de exemplare), rața fluierătoare (până la 900 de exemplare), alături de care apar şi specii nordice mai rare precum rața sunătoare, ferestraşul mare sau rața catifelată. Dintre răpitoare se remarcă numărul mare de şoimi de iarnă care se pot vedea în zilele de iarnă (între 8-10 exemplare), mai rar fiind observați şi şoimul călător, eretele vânăt, eretele de stuf şi chiar ciuful de câmp. În timpul pasajelor se pot vedea şi exemplare de erete alb. Primăvara, în a doua jumătate a verii şi până toamna târziu, la marginea lacului poposesc numeroase specii de păsări de țărm, deşi malurile înclinate sau c