Quentin Tarantino

Nãscut în 1963, în Knoxville, Tennessee, Tarantino a fost numit destul de adecvat dupã un personaj dintr-un serial de televiziune, fierarul metis Quint, interpretat de Burt Reynolds în Gunsmoke. La vârsta de doi ani, mama singurã a viitorului realizator de filme s-a mutat cu el în South Bay, zona la sud de Los Angeles, unde avea sã locuiascã în urmãtoarele douã decenii.

Vecinii lui din orasul Torrance erau o combinatie de albi si negri si el a fost expus unei game largi de influente cinematografice si...

Nãscut în 1963, în Knoxville, Tennessee, Tarantino a fost numit destul de adecvat dupã un personaj dintr-un serial de televiziune, fierarul metis Quint, interpretat de Burt Reynolds în Gunsmoke. La vârsta de doi ani, mama singurã a viitorului realizator de filme s-a mutat cu el în South Bay, zona la sud de Los Angeles, unde avea sã locuiascã în urmãtoarele douã decenii.

Vecinii lui din orasul Torrance erau o combinatie de albi si negri si el a fost expus unei game largi de influente cinematografice si culturã pop. De exemplu, filmele cu arte martiale au continuat sã ruleze în cartierele de negri mult timp dupã ce epoca kung fu apusese în alte pãrti. Tarantino a reusit sã le urmãreascã pânã târziu în anii 70.

Tarantino a abandonat scoala la 17 ani pentru a lua cursuri si a se sustine cu diverse slujbe. La 22 de ani, a gãsit un al doilea cãmin în Arhivele Video din Manhattan Beach, unde cunostintele sale vaste despre filmele vechi i-au fost în cele din urmã de folos. Cu colaboratorii Roger Avery si Jerry Martinez, Tarantino a transformat Arhivele Video într-o scoalã de film improvizatã. A început sã scrie pentru a scenele practice la cursurile sale de actorie.

Dupã ce a lucrat cu Avery si alti câtiva prieteni la filmul My Best Friend's Wedding, un film dur de talia lui Clerks a lui Kevin Smith, Tarantino a petrecut mai multi ani plini de frustrãri scriind si încercând sã lanseze douã scenarii, fiecare intentionat sã fie debutul sãu regizoral. Partial din frustrarea creatã de dificultãtile cu care s-a confruntat la realizarea unui „film adevãrat” cu un scriitor necunoscut care regizeazã, Tarantino a scris Reservoir Dogs în 1991.

Dogs a fost scris initial pentru a fi cel mai mic proiect imaginabil: o poveste a unui jaf în care furtul nu apare în film, pagini întregi de dialog necesitând un singur decor. S-a intentionat ca un film super-ieftin de 16 mm cu Tarantino si prietenii lui de la Arhivele Video interpretând toate rolurile.

Din fericire, un producãtor în devenire, Lawrence Bender, a citit si a fost impresionat de scenariul pentru Dogs. El l-a implorat pe Tarantino sã îi acorde timp o lunã pentru a încerca sã îl transforme într-un „film real”. Bender a dat scenariul actorului Harvey Keitel, iar entuziasmul lui Keitel a atras mai multi actori buni si în cele din urmã un buget decent de productie.

Filmat în mai putin de o lunã în locatii din Los Angeles, cu o echipã care a ajuns sã îi includã pe Michael Madsen, Steve Buscemi, Tim Roth, Laurence Tierney, Chris Penn si Tarantino însusi, pe lângã Keitel, Dogs a avut un succes fenomenal, mai întâi la Festivalul de Film din Sundance si apoi în toatã lumea.

Si deodatã Tarantino era la modã si ambele scenarii la care lucrase înainte de Dogs s-au vândut repede: acestea au ajuns True Romance (1992, regizat de Tony Scott) si Natural Born Killers (1993, rescris în mare parte si regizat de Oliver Stone).

Pulp Fiction din 1994 a fost un colaj fictiv politist cu multe straturi în timp, care a întretesut povestile mai multor personaje împreunã cu talentul narativ cosmopolit. Un film ca un joc de sah tridimensional, Pulp Fiction a restaurat cariera legendei din anii 70, John Travolta, la strãlucirea adecvatã, a consolidat statutul de star al actorului Samuel L. Jackson si a initiat relatia de lucru cu interpreta pe care a descris-o de atunci înainte ca „actrita mea”, Uma Thurman.

Dupã o pauzã de trei ani, Tarantino a scris si a regizat Jackie Brown în 1997, un film politist pe baza romanului lui Elmore Leonard, Rum Punch. Pam Grier a primit nominalizãri atât la Globul de Aur, cât si la Premiul SAG pentru interpretarea ei în rolul principal, iar actorul Robert Forster a fost nominalizat la un Premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Au completat echipa unicat: Samuel L. Jackson (nominalizat de asemenea pentru Globul de Aur), Robert De Niro, Bridget Fonda si Michael Keaton.

Primul obiectiv al carierei lui Tarantino a fost cel de a deveni actor si a continuat sã interpreteze roluri în propriile filme si în operele altora. El a fost hotul cunoscut drept dl. Brown („Ãsta-i un pic prea asemãnãtor cu dl. Rahat.”) în Reservoir Dogs si panicosul Jimmie Dimmick, împovãrat cu un cadavru proaspãt în Pulp Fiction. În sectiunea „Man from Hollywood” din Four Rooms, a fost un regizor dur. A interpretat de asemenea rolul fratelui mai nebun al banditului George Clooney, Richard Gecko, în filmul lui Robert Rodriguez From Dusk till Dawn, a interpretat rolul principal în Destiny Turns on the Radio a lui Jack Baren (1995) si a apãrut în Girl 6 a lui Spike Lee (1996).

Cu partenerul sãu de productie, Lawrence Bender, prin firma acestora A Band Apart Productions, Tarantino a fost producãtor executiv în filmul October Killing Zoe regizat de Roger Avery. El a „prezentat” lansarea internã din 2001 a clasicului de arte martiale Iron Monkey a Maestrului Yuen Wo Ping în 1993 si a fost producãtor executiv al comediei negre Curdled (1996) a lui Reb Braddock si a filmului concert God said, „HA!” a Juliei Sweeny (1999).

În urmãtorii ani care au trecut între lansarea lui Jackie Brown si realizarea lui Kill Bill, Tarantino a muncit din greu la un film de rãzboi, Inglorious Bastards, care a fost anuntat ca un proiect Miramax pentru 2004.

Revelatie a anilor `90 adulat si contestat in egala masura. Prin doar doua filme si citeva scenarii impune un cinematograf conceput dupa o logica spatiala si temporala proprie, in care violenta se imbina cu umorul, parodia unui gen consacrat (in speta filmul negru), cu naturalismul situatiilor.

Stiati ca: Quentin Tarantino alege o melodie a faimosului naist, Gheorghe Zamfir pentru soundtrack-ul filmului "Kill Bill Vol. I", numita "The Lonely Shepherd".

Regizorul a fost răsplătit pentru filmele sale cu steaua de la poziția 6927 amplasată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. 

Filmul său, Once Upon a Time in Hollywood - 2019, a cucerit Globuri de aur la categoriile: Cel mai bun film muzical / comedie, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor în rol secundar, Brad Pitt.