O carieră atipică, cu un început excepţional în bob, unde a reuşit să câştige Campionatul Naţional al Germaniei şi Campionatul European de Juniori la doar 16 ani.
La 20 ani intră ca mecanic în echipa Campionului Mondial la 125cc Dieter Braun. Aici, împreuna cu Sepp Schloegl şi Alfons Zender construiesc o motocicletă pe care o numesc SMZ 250 (Schloegl Mang Zender).
Cu acest prototip participă la o cursă pe aeroport şi obţine prima victorie din carieră.
Părăsind echipa tehnică a lui Dieter Braun, Toni Mang îşi începe propriul drum în motorsport, iar în 1975 învinge în Campionatul Germaniei la clasa 350cc şi ia startul în prima etapă de Campionat Mondial în Marele Premiu al Austriei.
Primul mare success internaţional vine în anul următor, când obţine prima victorie într-o cursa de GP, învingând în Marele Premiu al Germaniei, găzduit de legendarul circuit de 22,8 km de la Nurburgring – Nordschleife.
În 1980 obţine primul titlu de Campion Mondial la clasa 250cc şi Vice-campion Mondial la 350cc, în urma lui Jon Ekerold.
Anul următor reprezintă vârful ascensiunii marelui pilot, an în care reuşeşte să învingă în Campionatul Mondial la două clase de concurs, 250cc şi 350cc, fiind declarat de oficialităţile germane Sportivul Anului.
1982 consfinţeşte valoarea incontestabilă a lui Anton Mang, cucerind din nou titlul de Campion Mondial la 350cc, ultimul an în care această clasă a existat şi terminând pe locul 2 la clasa 250cc, pentru numai 1 punct diferenţă, sezon în care a învins în 5 curse.
Între 1983-1986 Mang are o scurtă perioadă de probă la clasa 500cc, dar un grav accident la schi îl împiedică să obţină un rezultat bun, aşa că revine la clasa care l-a consacrat, 250cc, unde termină pe locul 2 în 1985, numai pentru că Freddie Spencer, principalul său adversar, a fost mult prea bun.
Anul 1987 este ultimul său an de glorie, an în care la 38 de ani devine cel mai vârstnic Campion Mondial din istorie, învingând la clasa 250cc cu 8 victorii consecutive.
Se retrage din activitatea competiţională în 1988, după un grav accident pe circuitul de la Rijeka, după o viaţă de curse, în care a adunat 42 de victorii de GP, fiind numit de FIM “Legenda a sportului”.