Ora exacta: insects

Se afișează postările cu eticheta insects. Afișați toate postările

duminică, 25 septembrie 2011

Adorm, adormi..

Adorm, adormi,
Cum stăm cu ochii-nchişi
Părem întinşi alături
Doi tineri morţi egali.
Auzi ce somnoros foşneşte soarele
Prin ierbi uscate,
Cerul e moale şi lasă pe degete
Un fel de polen.
Peste feţele noastre se mută
Umbrele cârdurilor de păsări,
Mirosul strugurilor ne pătrunde.
Adormi,
Nu te speria,
Pletele noastre vecine
Răsfirate în iarbă
Au început să prindă rădăcini,
În curând frunzele ne vor înveli
În auriul omăt.
Niciodată n-am semănat mai mult,
Aripile ţi s-au afundat în ţărână
Şi nu se mai văd.

( Ana Blandiana - Adorm, adormi.. )

duminică, 10 iulie 2011

Aripi de vant

Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt şaretă,
Să pun căpăstru lunii şi s-o-nham,
La adăpostul nopţii să-ncerc o piruetă,
Să macin praf de stele, să le ascund un dram

Şi să gonesc călare pe albul ca de cretă,
Urlând cu glas de fiară durerea ce o am:
Un dor nebun să-mi fac din vânt şaretă,
Să pun căpăstru lunii şi s-o-nham.

S-alerg pe alte drumuri de viaţa-mi desuetă
De moartea fără vise, de zbaterea în van,
Să uit că-n lumea asta doar răul se repetă,
Că mă golesc în grabă de tot ce e uman.
Mi-e dor nebun să-mi fac din vânt şaretă...

( Florin Ciocanaru - Aripi de vant )

duminică, 3 aprilie 2011

Cuvinte nerostite

Uneori cuvintele
se revoltă în mine
ele se agită,
strigă,
bat la porţi închise
aşteptând Lumina
şi, nerostite, pier.
Iar după furtună,
o ploaie de vară
picură-n mine
cu gust amărui
topindu-mi ninsoarea.
De-acum voi comprima secunda
şi dimineaţă cu dimineaţă
Ploaie şi Arşiţă
ne vom fi-ntâmplaţi
şi-atunci voi umple cu miere
cupa florii tale
şi-un vlăstar de dragoste
va răsări din nemuriri
crescând frumos
iar când noi vom locui în stele,
cântându-ne iară şi iară iubirea,
lui îi vom fi icoană!
…………………………………..
Prin cuvintele magice
ce-ţi aşteaptă-n palme,
vraja va cuprinde
marea ta,
de la un capăt la altul,
şi lumea-ntreagă
va veni să se-adape
însetată de iubire!

( Ion Cireasa - Cuvinte nerostite )

marți, 14 decembrie 2010

Cu cat prezentul..

Cu cât prezentul urcã spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rãmânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipã se nasc atâtea lumi…

Mãrire, armoniei din cer si din genuni!
Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alãturi de furnicã si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimã, regretul sã-ti treacã mai usor,
Ca prin adâncul mãrii o umbrã de cocor

( ECsebiu Camilar - Cu cat prezentul )

marți, 5 octombrie 2010

A cazut cerul in ochii tai

A cazut cerul din ochii tai Si s-a farimitat. A cazut de pe fata ta soarele Si-a inghetat. Incremenit e vintul cel racoros Fara harnicele tale miini. Cautindu-te pe tine, S-au tainuit izvoarele-n tarini. Ca un pom doborit Insusi graiul Parca se aude cazind. Doamne, atit de singur, Atit de singur N-am fost nicicind!

( Grigore Vieru - Acazut cerul din ochii tai )

miercuri, 25 august 2010

Lasa-mi sufletul fara paza...

Lasa-mi sufletul fara paza
Sa poata zbura spre cer.
Plutirea lui fireasca e o vijelie,
O zvacnire dulce ce-nvinge
Legaturile terestre,
E o sete de fericire in afara fericirii,
Un dor de lesin astral,
De pieire in framantari,
De inec in spume de regrete divine.
Lasa-mi aripile ce au locuit tainic in mine
Sa se defaca
Si dintr-o-ncercare sa tresalte dincolo de soare
Si-n zborul lor
Sa lase-n urma izvoare de lumina
Neprinse de o viata fara inteles, dincolo...
Lasa-ma sa plec,
Plecand sa uit
Si-n mers sa fiu o alta,
Sa mor de mii de ori
Astfel incat nici un mister
Sa nu ma lege iarasi de pamant.

( Plop Cristina Aurelia - Mreje )

luni, 9 august 2010

Pe scari

Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.

Cu-n simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturu-ţi ud, abise sculpturale,
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţelenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu izuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila-ţi chemare…

La baza scării, gânduri când se-nturnă,
Chemarea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!

( Adrian Erbiceanu - Cand te-am vazut )

duminică, 8 august 2010

Flamand

Mi-e foame de tine, iubito,
Iubito, de tine mi-e foame,
De palmele tale de sare,
Pe tâmplele mele de poame –

Mi-e foame de roadele tale,
de liniştea ta ce-mi împarte,
pe suflet, cu tălpile goale,
maree tăcute de şoapte –

Mi-e foame de ochii tăi negri,
de pleoapele tale de vânt,
aş vrea să te legăn în cedri,
şi cuib să îţi fac în cuvânt –

Să zbori ca o pasăre blândă,
să mi te întorci pe un umăr,
o veşnicie să număr
lumina din tine, plăpândă –

Mi-e foame, iubito, de tine,
ca trupul să nu ţi-l ating,
aş vrea să respir doar din grâne
poverile tale de gând –

Si noapte să fiu, să te-acopăr,
şi ziuă, cu nori să te-mbrac
pe gânduri, ca floarea de nufăr,
pe lacul din minte să-ţi tac –

Mi-e foame de tine, iubito,
de zâmbetul tău vegetal,
o mare să fii, să te sufăr,
cum nu te cuprind de pe mal –

Mi-e foame de tine, iubito,
cu pleoape de aer , o iie
să-ţi fiu, să îţi mângâi pe vise
iubirea născând veşnicie…

( Jianu Liviu Florian - Mi-e foame de tine, iubito )

miercuri, 28 iulie 2010

Te port in mine

Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

( Zorica Latcu - Te port in mine )

sâmbătă, 24 iulie 2010

..muscat-adanc din mine

m-am trezit de dimineaţă
cu trecutul tău
în urechea mea stângă!
miroseai ca atunci
a primavara udă
şi a iubire crudă
muşcat-adânc
adânc
din mine.
eram privire
erai vânt
ce-ţi povesteam
fărăun cuvânt
nedorul, de ne-tine!
acu-i târziu
suntem plecaţi
cu urma ...mărului,
muscaţi...
prin lume,
secerati.

( Diana Diaconescu - Suflet )

duminică, 4 iulie 2010

Nu, niciodata nu te-am urmat in vis!

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis!
Deasupra ceru-nalt mă-mpovăra cu soare,
când braţele, strigând tăcere, m-au încins
pe-o margine de gând ca un parfum ce moare…

Şi-n agonia verii, sub dealuri de rugină,
m-am închinat aievea petalelor de mac;
de la izvoare încă îmi vei fi fost retină,
să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac

şi-n mii de candelabre să o aşez pe cer
cu fiecare gest voind să te cunosc,
nicicând să te gasesc... ţărânii să te cer,
şi vântului, şi nopţii, parfumului de mosc.

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis,
ci doar în pribegia cuvintelor ştiute,
dar nerostite încă; erai un fals abis,
mult mai aproape chiar ca mările pierdute.

( Lelia Mossora - Strigand tacere )

luni, 28 iunie 2010

Nordul din mine

Ai devenit rugăciunea mea de seară.

Fără ochii tăi
nu pot privi lumea.

Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.

Fără buzele tale nu pot săruta florile.

Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârşite.

Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele veştede din altă toamnă.

Ţi-am învăţat chipul pe de rost...
şi l-am aşezat pe faţa mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângâia cu mâinile tale.

Am învăţat pe de rost fiecare gest al tău,
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri...

Ţi-am învăţat paşii pe de rost
ca să-i opresc la pragul meu.
Şi am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o aşez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine.

( Lelia Mossora - Nordul din mine )

duminică, 13 iunie 2010

Stapan pe situatie.Constient

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt şi e credinţă.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruinţă:
nu sunt singur, nu sunt singur.

( Lucian Blaga - Nu sunt singur )

sâmbătă, 29 mai 2010

Urc pe taceri

urc pe tăceri treaptă cu treaptă
şi tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai aşteaptă,
nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitare
şi tu cobori din mansardă,
îţi vorbesc în cuvinte barbare
şi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
şi tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pământ,
când urcam în paradis…

( Sursa: http://literatur.toateblogurile.ro/2009/12/29/urc-pe-taceri )

duminică, 23 mai 2010

Intre aripi de fluturi

Cu inima ta in palmă
mă perind între aripi de fluturi

curge prin venele mele foc
când te iubesc mai presus de cuvinte
respirând în tăceri.

Cu inima ta in palma
mă ridic deasupra de cer
flutur aripi de foc
când eşti înger
îmi duci paşii dincolo de etern.

( Delia Bradu - Intre aripi de fluturi )

luni, 17 mai 2010

Tinere!

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân'apune soarele?

Vreau sã-mi dau sufletul
deodatã cu serpii striviti în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m'am zvârcolit si eu în pulbere ca ei?
Nu m'am sfredelit si eu în soare ca ei?

Viata mea a fost tot ce vrei,
câteodatã fiarã,
câteodatã floare,
câteodatã clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, si golul mormântului
îmi sunã în urechi ca o talangã de lut.
Astept în prag rãcoarea sfârsitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tãrâna un pumn
si mi-o presarã pe cap în loc de apã si vin.
Boteaza-mã cu pãmânt.

Umbra lumii îmi trece peste inima.

( Lucian Blaga - Calugarul batran imi sopteste din prag )

marți, 11 mai 2010

Orbire

se desprind apele de nori
se desprind culorile de ape
erup sunetele din pământ

plecate văpăilor
simt razele sub tălpi
îşi îndreaptă privirile spre cer

orbite de iluzii
întind braţele învolburate
în toate direcţiile căutând lumina.

( Djamal Mahmoud - Orbirea )

luni, 10 mai 2010

Zbor liber

Mi-e dor de zborul liber
al unui flutur' alb
ce dulce se avāntă
cānd floarea se deschide

mi-e dor de adierea
sărutului pribeag
ce aşterne fericirea
īn armonii splendide

mi-e dor de paradisul
pădurii-n plină vară
cu umbrele ce-agale
lumina fugăresc

mi-e dor de lin zefirul
dansānd zglobiu pe-afară
sublimă libertate
să uit...şi să iubesc...

( Speranta Rubin - Zbor liber )

miercuri, 5 mai 2010

Vant uitat

Pentru un dram de vant, uitat
In pragul casei din strabuni,
Am adunat pareri de stat,
In ganduri rare de nebuni.

Crescut in mijlocul de ploaie
Calduri de negura si rand,
S-a adunat c-antr-o copaie
Un vesel si nostalgic gand.

Pierdut, pentru un ram de umbra,
Am rasarit in oameni rai,
Si-am adunat tacerea sumbra,
Scaldata in ecou de vai.

Si tot parjol pierdut in gand,
Am asternut intaiul gand,
Atunci cand soarele murise,
Intr-un decor de alb cu vise.

( Gheorghe Puzdreac - Vant uitat )

luni, 26 aprilie 2010

Linistea-i in fapte mici

Într-o bună dimineaţă, un domnuţ puţin bărbos,
Prinse-o mică buburuză într-al său distins pantof.
Ce-i cu tine, a cui ai fi? Se gândi deşteptul nene,
Întrebându-se desigur dacă gâza-i de la vreme.
Ce-i cu lumea asta mare de-i întoarsă tot pe dos,
Şi o mică zburătoare e la mine-n hol pe jos?
Măi să fie, măi să fie, da’ pe unde-o fi intrat,
Termopanele-s închise şi balconul e blindat.
Am femeie de serviciu şi îmi face casa lună,
O hârtie pe pantofi, nu putea şi ea să pună?
Să o fi adus din stradă nu prea cred că se putea
Orice haină cât de mică, femeia mi le spăla!
Am bătut atâtea drumuri, am plătit valută grea
Să-şi permită-o vietate drept în casa mea să stea!
La ce bună pielea scumpă din papucii clasa-ntâi
Dacă-s accesibili doml’e orişiunde, orişicui?
Ce-am ajuns să-mi vadă ochii, ghinion întruchipat
Un microb ciudat şi simplu sau spion înaripat?
Dacă are-n el vreo boală şi mi-e viaţa gata, scrum,
Banii câştigaţi de ieri, la ce bancă să mii pun?
Ce făcui să merit asta, eu cel bun şi cel onest
Să ajungă lângă mine vietăţi ce le detest?
Am atâta cale-n faţă, sunt un mare gânditor
Să m-atace aşa o scamă ce se pierde în covor..!
Uite-aşa domnuţul nostru pierde vremea de un ceas
Lasă-n urmă şi serviciu şi amanta şi compotul de-ananas.
În vreme ce buburuza îl priveşte liniştită,
Nici nu zboară, nici nu fuge, nici măcar nu se agită,
Stă cuminte în pantof, adăpostul garantat
Împotriva groaznicului rece de aer condiţionat
Însă mintea cea-nţeleaptă, a progresului constant
Se învârte-n cercuri ample de un farmec redundant.
Toată viaţa cea frumoasă uite-acuma e în joc
La-piciorul buburuzei care stă senină-n loc.
De ce ai, vrei tot mai multe şi-ncontinuu te-ngrijeşti
Vezi de clipa scurtă, simplă, nu uita să mai zâmbeşti!
Liniştea e-n fapte mici, de o cauţi împrejur,
Ia aminte de la gâze ce trăiesc fără cusur!

( Marcel Narita - Buburuza )