Biserica Ortodoxă din America

Biserica Ortodoxă din America
Întemeietor(i)	Sfântul Gherman din Alaska, Inochentie din Alaska, Alexie de Wilkes-Barre
Autocefalie/Autonomie declarată	1970 ("autoguvernare temporară" din 1924)
Autocefalie/Autonomie recunoscută	1970 de Biserica Rusiei
Primatul actual	Mitropolitul Gherman
Sediu	Syosset, New York
Teritoriu principal	Statele Unite şi Canada
Posesiuni în afară	Mexic, America de Sud, Australia
Limbă liturgică	engleza, slavona, spaniola
Tradiție muzicală	Cântarea rusească, Cântarea bizantină (în unele eparhii cu etnici elenofoni)
Calendar	Iulian îndreptat, Iulian
Populație estimată	de la 30,000 până la 1,000,000
Site oficial	Biserica Ortodoxă din America

Biserica Ortodoxă din America (OCA) este o biserică autocefală care are parohii în principal în Statele Unite şi Canada (are și câteva parohii în Australia şi în alte locuri). OCA a fost cunoscută iniţial sub numele de Biserica Greco-Catolică Ortodoxă Rusă din America, sau mai familiar Mitropolia. Înainte de aceasta a fost eparhia Nord-Americană a Bisericii Rusiei. Autocefalia OCA nu este recunoscută de majoritatea bisericilor ortodoxe autocefale.

Întâistătătorul actual al OCA este Prea Fericitul Gherman, Arhiepiscop de Washington şi New York şi Mitropolit al Întregii Americi și al Canadei.

Istorie

Articol principal: Istoria OCA OCA a luat naștere din activitatea misionară a Bisericii Rusiei în Alaska şi în Insulele Aleutine, desfăşurată de opt călugări ortodocşi care au sosit în Alaska în 1794. Aceștia se înscriau în tradiția misionară veche de secole a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a dus Ortodoxia printre mongoli prin călugării Hourg şi Varsanufie, precum și prin Sfântul Cuvios Ştefan din Perm (1340-96), care a călătorit în Kazan, dincolo de Munţii Urali, până în pădurile Siberiei, pentru a duce ortodoxia păgânilor zirieni. Călugării ruşi au propovăduit Ortodoxia încă şi mai spre est, în cele din urmă stabilind o reţea de misiuni de-a lungul şi de-a latul Siberiei şi de-a lungul întregii coaste a Pacificului: în China (1686), Alaska (1794), Japonia (1861), şi Coreea (1898).

În timp ce Biserica din Alaska se dezvolta, imigranţii populau restul Americii de Nord. În 1860 a fost fondată o parohie la San Francisco de către ruşi, sârbi şi greci. Au fost înfiinţate parohii în întreg teritoriul Statelor Unite. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sediul Episcopiei Nord Americane a fost mutat la San Francisco şi apoi la New York. În această perioadă au sosit valuri uriaşe de imigranţi din Europa Centrală, Răsăriteană şi de Sud şi din Orientul Mijlociu. Dar, indiferent de naţionalitatea acestora, toţi erau cuprinşi într-o singură episcopie sau jurisdicţie, aflată sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse.

În 1917, revoluţia bolşevică a tăiat aproape complet legăturile dintre bisericile din America de Nord şi Rusia. La începutul anilor 20, Patriarhul Tihon al Moscovei a cerut tuturor Bisericilor Ortodoxe ruse din afara ţării să se guverneze autonom până când vor putea fi restabilite comunicaţiile obişnuite. (El a murit în 1925 şi a fost sanctificat de către Biserica Ortodoxă a Rusiei în 1989). La scurt timp după aceasta, un sinod al tuturor ierarhilor, preoţilor şi delegaţilor parohiilor a decis că Biserica din America de Nord nu mai poate menţine subordonarea administrativă faţă de Biserica Rusiei, în special deoarece Patriarhul Tihon fusese arestat. În plus, pierderea susţinerii financiare a Imperiului destrămat a contribuit și ea la agravarea situației eparhiei.

În timpul acesta, unele parohii care fuseseră membre ale unei singure eparhii multietnice Nord-Americane s-au organizat în eparhii separate şi s-au plasat sub tutela Bisericilor mamă, consolidând situaţia de pe teren a existenței unor jurisdicţii nord-americane multiple, construite pe baze etnice şi teritorial suprapuse. Cu toate că revoluţia din Rusia a contribuit la accelerarea acestui proces, el era deja o realitate în 1917, sute de parohii ortodoxe din Statele Unite fiind formate fără nici o legătură cu prezenţa rusă, a cărei autoritate nu era unanim recunoscută.

Din acel moment şi până la reluarea legăturilor cu Moscova în anii '60, Mitropolia a format de două ori o uniune cu Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (vezi ROCOR şi OCA ), până la urmă despărţindu-se definitiv în 1946. În afară de acestea, episcopii Mitropoliei au încercat să creeze o Biserică autocefală cunoscută sub numele de Biserica Ortodoxă Catolică Americană, dar care s-a destrămat după şase ani.

La începutul anilor '60, Mitropolia (aşa cum era ea cunoscută atunci) a reluat comunicarea cu Patriarhia Moscovei, şi în 1970 a fost restabilită comuniunea deplină. În acea perioadă, Patriarhul Moscovei a acordat oficial autocefalia OCA (statutul de auto-administrare). Autocefalia OCA nu este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe autocefale, între care amintim Patriarhia Ecumenică. Bisericile care au recunoscut autocefalia acesteia sunt cu precădere cele din ţările comuniste (dintre care multe s-au aflat sub dominaţia Bisericii Ruse), incluzând aici Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Georgiei şi Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei. În opinia apologeţilor autocefaliei, este un fapt obişnuit ca recunoaşterea autocefaliei să vină mai târziu; însă oponenţii autocefaliei OCA afirmă că acordarea acesteia nu intră în prerogativele PAtriarhiei Moscovei (vezi Răspunsul Patriarhiei Ecumenice la proclamarea autocefaliei OCA)

OCA astăzi

Cancelaria OCA, Oyster Bay Cove (Syosset), New York

În Statele Unite se găsesc doisprezece eparhii şi 623 de parohii, misiuni şi instituţii (dintre care 456 sunt parohii). Eparhiile construite pe baze etnice acoperă şi teritoriul Canadei, unde există şi o arhiepiscopie nestructurată pe principiul etnic. În total există 91 de parohii canadiene. OCA are şi un eharhat mexican cu nouă parohii şi misiuni; există şi cinci parohii în America de Sud. În plus, există două parohii în Australia sub jurisdicţia canonică a OCA, una în Queensland şi una în New South Wales.

Există trei eparhii constituite pe criterii etnice în OCA: cea albaneză (14 parohii), bulgară (19 parohii) şi română (92 de parohii). Teritoriul acestor eparhii se suprapune peste celelalte eparhii ale OCA şi au în grijă parohiile cu componenţă etnică amintite mai sus. Aceste eparhii s-au format prin aderarea jurisdicțiilor etnice mai mici la OCA la un moment dat în istoria lor, de obicei după separarea de Biserica mamă.

OCA mai cuprinde, de asemenea, 27 de comunităţi monastice, dintre care şase sunt direct sub autoritatea mitropolitană (i.e., sunt stavropighii). Cele mai mari astfel de mănăstiri sunt New Skete (Cambridge, New York) şi Mănăstirea Ortodoxă Sfântul Tihon (South Canaan, Pennsylvania).

Există trei seminarii ale OCA: Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Tihon (fondat în 1937), Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Vladimir (fondat în 1938), şi Seminarul Teologic Ortodox Sfântul Gherman (fondat în 1973). Toate trei formează seminarişti din jurisdicţii ortodoxe multiple, inclusiv din afara Americii de Nord.

OCA este membră a Conferinţa Permanentă a Episcopilor Ortodocşi Canonici din America (SCOBA).

Începând cu noiembrie 2005, când Protodiaconul Eric Wheeler, fostul trezorier al OCA, a înaintat o listă de acuzaţii, administraţia OCA a făcut obiectul unor acuzații de proastă gestiune a finanţelor proprii. Investigaţii interne, audituri şi alte acţiuni similare au fost de atunci realizate pentru a răspunde acestor acuzaţii. Între măsurile luate s-a numărat și concedierea şi interogarea cancelarului OCA, fostul Protopresbiter Robert S. Kondratick. Site-ul OCA News, un site privat fără legătură cu administraţia, a publicat rapoarte şi editoriale referitor la acest scandal începând cu ianuarie 2006, inclusiv afirmaţii despre divizarea Sfântului Sinod. În august 2007, Eparhia de Midwest, care contribuia la bugetul OCA cu fonduri mai mari decât orice altă eparhie a OCA, şi-a încetat contribuţiile la administraţia centrală. [1]

Creştere şi număr de membri

Întru totul, estimările numărului de credincioşi OCA variază între 28000 [2] și merg până la 1 milion [3] sau chiar 2 milioane [4], în funcţie de rapoartele şi de metoda de numărare folosite. Numărul de noi parohii fondate între 1990 şi 2000 a mărit numărul total de parohii cu aproximativ 12 %, iar noii membri sunt împărţiţi aproape în mod egal între emigranţii de dată recentă, copiii membrilor existenţi şi convertiţii la Ortodoxie. În ansamblu, în concordanţă cu unul dintre rapoarte, numărul de membri ai OCA în cursul aceleiaşi decade nici nu a crescut, nici nu a scăzut, rămânând constant. [5] Cu toate acestea, conform unui alt raport, aceeaşi decadă a dus la scăderea cu 13% a numărului de membri. [6]

Acest articol face parte din seria Ortodoxia în America
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie) Ortodoxia în America (bibliografie) Reacția bizantină la autocefalia OCA Adunarea din Ligonier ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară OCA - Română - a Moscovei ROCOR - Sârbă ale Patriarhiei Ecumenice: Albaneză - Carpato-Rusă Belarus - Greacă - Ucraineană: Palestiniană/Iordaniană
Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul Sfânta Cruce Sfânta Treime Sfântul Gherman	Sfântul Tihon Sfântul Sava Sfânta Sofia Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC OCF - OCL - OCMC - OCLife - OISM - OTSA - SCOBA
Grupuri
Biserica Catolică Ortodoxă Americană Frăția Sfântului Moise cel Negru Sfântul Ordin al MANS/CSB Societatea preoților de mir Sfântul Vasile
Editaţi această casetă

După spusele Părintelui Jonathan Ivanoff, care este membru în comitetul administrativ al Departamentului de Evanghelizare al OCA şi al Comitetului director al Centrului Creştin Ortodox Misionar, numărul de membri OCA ai continentului american (fără Alaska, Canada, sau diocezele structurate etnic) "a scăzut cu 6-9 % în aproape 20 de ani". Membrii OCA înregistraţi în 1994 erau 29775; în 2004 numărul lor scăzuse la 27169"[7]. În ciuda acestor cifre sumbre, totuşi, eparhiile OCA din vest şi sud, precum și multe alte parohii din alte eparhii au înregistrat creşteri constante.

Denumirea

După spusele Episcopului Tihon (Fitzgerald) de San Francisco şi Los Angeles, numele acestei jurisdicţii este The Orthodox Church in America (Biserica Ortodoxă din America), iar prescurtarea sa ar trebui să fie TOCA.[8] Totuşi, nu s-a făcut încă un anunţ oficial din partea administraţiei centrale a Bisericii, iar numele și acronimul vechi (Orthodox Church in America şi OCA) rămân cele mai folosite atât în interiorul jurisdicţiei cât şi în afara ei.

În concordanţă cu Tomosul Autocefaliei acordat de Biserica Ortodoxă a Rusiei, numele iniţial al acestei părţi a bisericii a fost iniţial Biserica Ortodoxă Autocefală din America. [9] În conformitate cu statutul Bisericii Ortodoxe din America, adoptat de al Doilea Sinod al Tuturor Americanilor în octombrie 1971, formula folosită va fi The Orthodox Church in America la începutul propoziţiilor [10] şi the Orthodox Church in America în mijlocul propoziţiilor [11], ceea ce înseamnă că abrevierea lui "the" în nume nu este esenţială.

Episcopate

Episcopi titulari

• Prea Fericitul Gherman (Swaiko), Arhiepiscop de Washington şi New York, Mitropolit al întregii Americi şi Canada
• Înalt Prea Sfinţitul Dmitri (Royster), Arhiepiscop al Sudului, Exarh al Mexicului
• Înalt Prea Sfinţitul Nathaniel (Popp), Arhiepiscop de Detroit şi al Episcopatului Român
• Înalt Prea Sfinţitul Job (Osacky), Arhiepiscop de Chicago şi al Vestului Mijlociu
• Înalt Prea Sfinţitul Seraphim (Storheim), Arhiepiscop de Ottawa şi al Canadei
• Prea Sfinţitul Nikolai (Soraich), Episcop de Sitka, Anchorage şi al Alaskăi
• Prea Sfinţitul Nikon (Liolin), Episcop de Boston, New England şi al Arhiepiscopiei Albaneze
• Prea Sfinţitul Tikhon (Mollard), Episcop de Philadelphia şi al Pennsylvania de Est
• Prea Sfinţitul Benjamin (Peterson), Episcop de San Francisco şi al Eparhiei de Vest

Episcopi vicari

• Prea Sfinţitul Irineu (Duvlea), Episcop de Dearborn Heights şi Vicar al Arhiepiscopului Nathaniel (Popp) de Detroit
• Prea Sfinţitul Alejo (Pacheco-Vera), Episcop de Mexico City şi Vicar al Mitropolitului Gherman (Swaiko) de Washington şi New York

Episcopi pensionaţi

• Prea Fericitul Theodosius (Lazor), Arhiepiscop de Washington, Mitropolit al Întregii Americi şi Canadei
• Înalt Prea Sfinţitul Peter (L'Huillier), Arhiepiscop de New York şi New Jersey
• Înalt Prea Sfinţitul Gregory (Afonsky), Arhiepiscop de Sitka şi Alaska
• Prea Sfinţitul Mark (Forsberg), Episcop de Boston
• Prea Sfinţitul Lazar (Puhalo), Arhiepiscop de Ottawa
• Prea Sfinţitul Tikhon (Fitzgerald), Episcop de San Francisco, Los Angeles şi [Vest]
• Prea Sfinţitul Varlaam (Novakshonoff), Episcop de Vancouver

Episcopi decedaţi

• Prea Sfinţitul Kyrill (Yonchev), Arhiepiscop de Pittsburgh şi Penssylvania de Vest şi al Eparhiei Bulgare

Lista întâistătătorilor şi episcopilor care au guvernat

Episcopii Sfântul Rafael, Platon, şi Alexander

• Episcopul Joasaph (Bolotov) Episcop de Kodiak şi Vicar al Episcopiei de Irkutsk (1799)
• Episcop Innocent (Veniaminov) de Alaska
  • Episcop de Kamchatka, şi Insulele Kurile şi Aleutian (1840-50)
  • Arhiepiscop de Kamchatka, şi Insulele Kurile şi Aleutian (1850-68)
• Episcop Peter (Ekaterinovsky) Episcop de Novoarkhangelsk (Sitka) Vicar al Episcopiei de Kamchatka (1859-66)
• Episcop Paul (Popov) Episcop de Novoarkhangelsk (Sitka), Vicar al Episcopiei de Kamchatka (1866-70)
• Episcop John (Mitropolsky) Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1870-77)
• Episcop Nestor (Zakkis) Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1878-82)
• Episcop Vladimir (Sokolovsky-Avtonomov) Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1887-91)
• Episcop Nicholas (Adoratsky) Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1891)
• Episcop Nicholas (Ziorov) Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1891-98)
• Episcop Tikhon (Belavin) de Moscova
  • Episcop al Aleutinelor şi Alaskăi (1898-1900)
  • Episcop al Aleutinelor şi Americii de Nord (1900-05)
  • Arhiepiscop al Aleutinelor şi Americii de Nord (1905-07)
• Arhiepiscop Platon (Rozhdestvensky) Arhiepiscop al Aleutinelor şi Americii de Nord (1907-14)
• Arhiepiscop de Evdokim (Meschersky) Arhiepiscop al Aleutinelor şi Americii de Nord (1914-18)
• Arhiepiscop de Alexander (Nemolovsky) Arhiepiscop al Aleutinelor şi Americii de Nord (1919-22)
• Mitropolit Platon (Rozhdestvensky) Metropolitan of All America and Canada (1922-34)
• Mitropolit Theophilus (Pashkovsky) Arhiepiscop de San Francisco, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (1934-50)
• Mitropolit Leonty (Turkevich) Arhiepiscop de New York, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (1950-65)
• Mitropolit Ireney (Bekish) Arhiepiscop de New York, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (1965-77)
• Arhiepiscop Sylvester (Haruns) Arhiepiscop de Montreal şi Canada, Guvernator temporar al Bisericii Ortodoxe din America (1974-77)
• Mitropolit Theodosius (Lazor)
  • Arhiepiscop de New York, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (1977-80)
  • Arhiepiscop de Washington, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (1981-2002)
• Mitropolit Gherman (Swaiko)
  • Arhiepiscop de Washington, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (2002-2005)
  • Arhiepiscop de Washington and New York, Mitropolit al Întregii Americi şi al Canadei (2005-Present)

Sursă

• en:OCA

A se vedea și

• ROCOR şi OCA

Legături externe

• Site-ul oficial al OCA
  • Drumul spre autocefalie 1963-1970 Convorbire cu Dr. Constantine H. Kallaur
  • Tomos-ul autocefaliei semnat în oraşul Moscova, 10 aprilie 1970, de către Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusia şi de membrii Sfântului Sinod.
  • Statutul Bisericii Ortodoxe din America
• Biserici Creştine Răsăritene: OCA de Ronald Roberson, profesor şi preot Romano-Catolic
• OCANews.org: Creştini ortodocşi pentru contabilitate, o critică a administraţiei OCA