viezure
 |
Etimologie
Origine incertă. V este greu de explicat, dar confer viroagă, viclean. Derivare de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din albaneză vjedhullë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Poate legat de slavă (veche) jazvrŭ („de arici”) (Cihac, II, 455).
Termenul albanez este neîndoielnic același cuvânt, dar apare mai sigură derivarea sa din română. Confer și germana veche de sus wisula, wisala.
Pronunție
- AFI: /'vje.zu.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului viezure | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | viezure | viezuri |
| Articulat | viezurele | viezurii |
| Genitiv-Dativ | viezurelui | viezurilor |
| Vocativ | viezure | viezurilor |
- (zool.) (Meles meles) mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu două dungi negre, cu picioare scurte și cu bot lunguieț.
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|