rețea
Etimologie
Din latină * retella.
Pronunție
- AFI: /reˈʦe̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului rețea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rețea | rețele |
Articulat | rețeaua | rețelele |
Genitiv-Dativ | rețelei | rețelelor |
Vocativ | rețea | rețelelor |
- împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; (p.ext.) țesătură rară imitând acest fel de împletitură.
- (înv.) dantelă.
- obiect făcut din rețea.
- întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători.
- sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri.
- (fiz.) ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme.
- ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc.
- (zool.) unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor; ciur.
Cuvinte compuse
- rețea de distribuție
- rețea de telecomunicații
- rețea de radiodifuziune
- rețea de difracție
- rețea hidrografică
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online