pradă
 Vezi și : prăda, prădă, Prada, pradã
|
Etimologie
Din latină praeda.
Pronunție
- AFI: /ˈpra.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului pradă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pradă | prăzi |
| Articulat | prada | prăzile |
| Genitiv-Dativ | prăzii | prăzilor |
| Vocativ | pradă | prăzilor |
- faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare.
- (concr.) totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război).
- persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva.
- vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; (p.ext.) vânat; (p.gener.) orice poate servi drept hrană viețuitoarelor.
- (reg.) risipă, cheltuială inutilă.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.vb.) (înv.) A face pradă = a prăda.
Expresii
- Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din prăda.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prăda.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru prăda.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prăda.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online