suprafață
Etimologie
Din supra- + față (după franceză surface).
Pronunție
- AFI: /su.pra'fa.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului suprafață | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | suprafață | suprafețe |
Articulat | suprafața | suprafețele |
Genitiv-Dativ | suprafeței | suprafețelor |
Vocativ | suprafață | suprafețelor |
- partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.
- (fig.) exterior, aparență.
- întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii.
- (geom.) arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De suprafață = care nu are profunzime; superficial.
- (loc.adv.) La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online