Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]
Wikipedia

Winston Churchill: Diferență între versiuni

Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioară
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
m Uniformizare și simplificare note; dacă sesizați modificări de aspect raportați aici
 
(Nu s-au afișat 44 de versiuni intermediare efectuate de alți 30 de utilizatori)
Linia 1:
{{Infocaseta Om politic}}
{{Medalie premiu Nobel}}
| nume = [[Fișier:Nobel prize medal.svg|20px|Medalia Premiului Nobel]] Winston Churchill
Sir '''Winston Leonard Spencer Churchill''' (n.{{date [[30 noiembrie]] [[1874]] - d. [[24 ianuarie]] [[1965]]biografice}}) a fost un om politic [[Regatul Unit|britanic]], prim-ministru al [[Regatul Unit|Regatului Unit]] în [[Al Doilea Război Mondial]]. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate: (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al [[Premiul Nobel pentru Literatură|Premiului Nobel pentru Literatură]] (în [[1953]]) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de [[Cetățean de Onoare al Statelor Unite]]. Motivarea Comitetului Nobel: „''pentru măiestria sa în descrierea istorică și biografică, precum și pentru oratorie strălucită în apărarea valorilor umane exaltate''”.▼
| nationalitatea= {{flagicon|UK}} [[englezi|engleză]]
| imagine_mica =
| imagine = Churchill HU 90973.jpg
| descriere =
| functia = [[Prim ministru al Regatului Unit|Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord]]
| inceput = [[26 octombrie]] [[1951]]
| sfarsit = [[7 aprilie]] [[1955]]
| vicepresedinte=
| deputat =
| predecesor =[[Clement Attlee]]
| succesor =[[Anthony Eden]]
| functia2 =
| inceput2 =[[10 mai]] [[1940]]
| sfarsit2 =[[27 iulie]] [[1945]]
| predecesor2 =[[Neville Chamberlain]]
| succesor2 =[[Clement Attlee]]
| locul_nasterii=[[Blenheim]], [[Oxfordshire]], [[Anglia]]
| locul_decesului=[[Hyde Park]], [[Londra]], [[Anglia]]
| circumscriptia =
| partid = Partidul Conservator (Regatul Unit)
| sotia = Clementine Churchill
| ocupatia =
| profesia =
| religia = [[Biserica Anglicană|Anglican]]
| alma_mater =
| semnatura =
| embedded1 = {{Infocaseta Scriitor|embed=yes
| limbi = [[Limba engleză|engleză]]}}
}}
▲Sir '''Winston Leonard Spencer Churchill''' (n. [[30 noiembrie]] [[1874]] - d. [[24 ianuarie]] [[1965]]) a fost un om politic [[Regatul Unit|britanic]], prim-ministru al [[Regatul Unit|Regatului Unit]] în [[Al Doilea Război Mondial]]. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al [[Premiul Nobel pentru Literatură|Premiului Nobel pentru Literatură]] (în [[1953]]) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de [[Cetățean de Onoare al Statelor Unite]].
 
Churchill s-a născut în familia aristocrată a [[Duce de Marlborough (titlu)|Ducilor de Marlborough]]. Tatăl său, [[Lord Randolph Churchill]], a fost un politician carismatic care a îndeplinit funcția de [[Ministru de Finanțe (Regatul Unit)|ministru de finanțe]]. Mama sa, [[Lady Randolph Churchill|Jenny Jerome]], a fost o americancă care avea o poziție socială importantă. Ca tânăr ofițer de armată, a participat la bătălii din [[India Britanică]], [[Sudan]] și la [[Al Doilea Război al Burilor]]. A fost corespondent de război și a scris cărți despre acestea.
 
Fiind în prim planul politicii britanice pentru cincizeci de ani, a deținut mai multe funcții politice și ministeriale. Înainte de Primul Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de Președinte al Comisiei de Comerț, Ministru al Afacerilor interne și Prim Lord al AdmiritățiiAmiralității în cabinetul liberal al lui [[H. H. Asquith|Asquith]]. A continuat în poziția de Prim Lord al AdmiritățiAmiralității până la [[Campania Gallipoli]]. A luptat puțin pe [[Frontul de vest (Primul Război Mondial)|Frontul de vest]], la comanda celui de-al 6-lea batalion al Infanteriei. S-a întors în guvern ca [[Ministru al Munițiilor]], [[secretar de stat pentreupentru război]] și [[secretar de stat al aviației]]. După război, Churchill a fost din nou numit ministru de finanțe între anii 1924–1929 în gurvernulguvernul conservator al lui [[Stanley Baldwin|Baldwin]], luând în anul 1925 decizia ca lira sterilinăsterlină să redevină convertibilă în aur, la fel cum era după război, care a pus o presiune deflaționistă pe economia Marii Britanii.
 
În anii '30, Churchill a avertizat parlamentul de pericolul reprezentat de [[Germania Nazistă]] și campania sa de reînarmare. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit din nou Prim Lord al AdmiritățiiAmiralității. După demisia lui [[Neville Chamberlain]] la data de 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru. Refuzul constant de a accepta înfrângerea, predarea, sau un compromis pentru pace a ajutat Marea Britanie în prima parte a războiului când Marea Britanie era singura țară activ implicată împotriva lui [[Hitler]]. Churchill este cunoscut pentru discursurile și emisiunile radiofonice despre război. A condus Marea Britanie ca prim-ministru până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste.
 
După ce Partidul Conservator a pierdut [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1945|alegerile din 1945]], a devenit Lider al opoziției. În 1951, a devenit din nou prim-ministru, până în 1955. După moartea sa, [[Regina Elizabeta a II-a]] i-a acordat onoarea unei „înmormântări de stat”, fastuoase, la care s-au adunat cei mai mulți oameni politici din istorie.<ref name="news">{{cite news|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/4421081.stm|title=Largest Assemblage of Statesmen at funeral since Churchill|work=BBC News|first=Peter|last=Gould|date=8 April 2005}}</ref> Numit [[100 cei mai mari britanici|Cel mai mare britanic]] din toate timpurile înrîntr-un sondaj din 2002, Churchill este considerat una dintre cei mai influente persoanepersonalități din istoria Marii Britanii.
 
== Tinerețea și familia ==
Linia 44 ⟶ 15:
S-a născut pe data de 30 noiembrie 1874 într-un dormitor din [[Blenheim Palace]], Woodstock, Oxfordshire.<ref>Jenkins, p. 7</ref> A făcut parte din familia aristocrată a [[Duce de Marlborough (titlu)|Ducilor de Marlborough]], o ramură a [[Familia Spencer|familiei nobiliare Spencer]].<ref>{{cite web|url=http://www.thepeerage.com/p10620.htm#i106196|title=Rt. Hon. Sir Winston Leonard Spencer Churchill|accessdate=20 December 2007|author=Darryl Lundy|publisher=thePeerage.com}}</ref> Winston Leonard Spencer-Churchill, folosea, ca și tatăl său, numele „Churchill” în viața publică.<ref>Jenkins, pp. 1–20</ref> Strămoșii săi, [[George Spencer-Churchill, al 5-lea Duce de Marlborough|George Spencer]] și-a schimbat numele în Spencer-Churchill în 1817 când a devenit Duce de Marlborough, pentru a-l scoate în evidență pe întemeietorul ei, [[John Churchill, Primul duce de Marlborough]]. Tatăl lui Winston, [[Lord Randolph Churchill]], al treilea fiu al lui [[John Spencer-Churchill, al 7-lea Duce de Marlborough]], a fost un politician, iar mama sa, [[Lady Randolph Churchill]] (născută Jennie Jerome), a fost fiica milionarului american [[Leonard Jerome]].
 
De la vârsta de doi ani pînăpână la șase ani a trăit în [[Dublin]], unde bunicul său a fost guvernator și l-a angajat pe tatăl lui Churchill ca secretar. Fratele lui Churchill, [[John Strange Spencer-Churchill]], s-a născut în această perioadă în [[Irlanda]]. Probabil că tânărul Winston și-a dezvoltat pasiunea pentru armată urmărind multele parade aprobate de Oficiul Vice Regal (acum [[Áras an Uachtaráin]], reședința oficială a [[Președintele Irlandei|Președintelui Irlandei]].<ref>{{cite web |url=http://www.civildefence.ie/cdweb.nsf/documents/AEEB06284977F81C80256E8A003C631F |title=Introduction to Civil Defence in Ireland – Background |publisher=[[Civil Defence Ireland#Civil Defence College|Civil Defence College]] (Ireland) |accessdate=28 October 2011 |archive-date=2012-01-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120122151812/http://www.civildefence.ie/cdweb.nsf/documents/AEEB06284977F81C80256E8A003C631F |dead-url=yes }}</ref><ref>O’Farrell, Padraic (2000). ''Down Ratra Road: Fifty Years of Civil Defence in Ireland''. Dublin: Stationery Office. ISBN 978-0-7076-6506-1.</ref>
 
Prima întâlnire cu educația a avut-o la Dublin, unde o educatoare a încercat să-l învețe să citească, să scrie și să socotească (prima sa carte se numea „Citind fără lacrimi”). Văzându-și rar părinții, Churchill a devenit foarte apropiat de dădaca sa, 'Doamna' Elizabeth Anne Everest, pe care o striga 'Old Woom'. I-a fost sfătuitoare, asistentă și înlocuitoare de mamă.<ref>Jenkins, p. 10</ref> Au pentrecutpetrecut multe ore jucându-se în [[Parcul Phoenix]].<ref>Jordan, Anthony (1995). ''Churchill: A Founder of Modern Ireland''. Dublin: Westport Books. pp. 11–12. ISBN 978-0-9524447-0-1.</ref><ref>[http://www.independent.ie/lifestyle/secret-history-of-the-phoenix-park-2993645.html Secret history of the Phoenix Park - Lifestyle - Independent.ie<!-- Bot generated title -->]</ref>
 
[[Fișier:Blenheim main entrance.jpg|thumbleft|miniatura|[[Palatul Blenheim]], locul unde a copilărit Churchill]]
Independent și rebel din fire, Churchill nu se descurca prea bine la școală, motiv pentru care era pedepsit. A fost educat la trei școli independente: [[St. George's School, Ascot]], Berkshire; [[Stoke Brunswick School|Școala Brunswick School]] din [[Hove]], aproape de Brighton (școala a fost redenumită de atunci în [[Stoke Brunswick School]] și mutată în [[Ashurst Wood]] în West Sussex); și la [[Harrow School]] începând cu 17 aprilie 1888. După câteva săptămâni de la înscrierea la Harrow, Churchill s-a alăturat Corpului armat Harrow.<ref name="Centre-Hussars">[http://www.winstonchurchill.org/learn/biography/the-soldier/lt-churchill-4th-queens-own-hussars Lt Churchill: 4th Queen's Own Hussars], The Churchill Centre. Retrieved 28 Augustaugust 2009.</ref> Avea note mari la engleză și istorie, și era campionul școlii la [[scrimă]].
 
Era rar vizitat de mama sa, căreia îi trimitea scrisori rugând-i ori să vinpvină ea la școală ori să-l lase să vină acasă. Era distant față de tatăl său; odată a remarcat că rar au vorbit unul cu celălalt.<ref>Jenkins, pp. 10–11</ref> Tatăl său a murit la data de 24 ianuarie 1895, la vârsta de 45 de ani, lăsându-i lui Churchill convingerea că va muri la fel de tânăr și va trebui repede să-și pună amprenta asupra lumii.<ref>Haffner, [http://books.google.com/books?id=FI2LNFtBLasC&pg=PA32&dq=die+young p. 32]</ref>
 
=== Impedimentul în vorbire ===
Linia 57 ⟶ 28:
[http://www.utstat.utoronto.ca/sharp/Churchill.htm des], fiind și sâsâit. Churchill descriindu-se el însuși ca având un „impediment în vorbire” pe care încerca să-l depășească. Purta o proteză special proiectată pentru a-l ajuta să-și depășească impedimentul (pietricelele lui [[Demosthenes]]).<ref>{{cite web|url=http://www.thehistoryblog.com/archives/6954|title=Churchill's teeth sell for almost $24,000}}</ref> După mulți ani de discursuri publice pregătite cu grijă nu doar pentru a inspira, dar și pentru a evita ezitările, a declarat în final că „Impedimentul meu nu mai reprezintă un obstacol”.<ref>{{cite book | url = http://books.google.com/?id=Fb3PKOd6A2cC&pg=PA162|title=Public speaking in the reshaping of... |publisher=Google books|date=1987-10|accessdate=12 April 2010|isbn=9780874133158|author1=Oliver, Robert Tarbell}}</ref>
 
Totuși, Centrul Churchill neagă categoric faptul că Churchill ar fi fost un bâlbâit, confirmând că ar fi avut dificultăți în pronunțarea literei ''S''.<ref>{{cite web|url = http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/frequently-asked-questions-faq/personal-life| series = FAQ | title= Personal Life|accessdate=28 Augustaugust 2009| publisher=The Churchill Centre}}</ref> ca și tatăl său.<ref>Jenkins, p. 73, citând-ul pe HW Massingham în ''[[Daily News (UK)|Daily News]]''</ref>
 
=== Căsnicia și copiii ===
[[Fișier:Winston Churchill (1874-1965) with fiancée Clementine Hozier (1885-1977) shortly before their marriage in 1908.jpg|thumbleft|miniatura|Tânărul Winston Churchill și logodnica sa [[Clementine Churchill|Clementine Hozier]] cu puțin timp înainte de căsătoria lor în 1908]]
Churchill și-a întâlnit viitoarea sa soție, [[Clementine Churchill|Clementine Hozier]], în 1904, la un bal la Crewe House, casa [[Robert Crewe-Milnes, 1st Marquess of Crewe|Earl de Crewe]] și a soției lui Crewe, [[Robert Crewe-Milnes, 1st Marquess of Crewe#Familie|Margaret Primrose]] (fiica lui [[Archibald Primrose, al 5-lea Earl de Rosebery]] și [[familia Rothschild|Hannah Rothschild]]).<ref>[[Mary Soames|Soames, Mary]]: ''Speaking for Themselves: The Personal Letters of Winston and Clementine Churchill''. p. 1</ref> În 1908, s-au întâlnit din nou la o petrecere dată de [[Francis Jeune, Primul Baron St Helier#Baronesa St Helier|Lady St Helier]]. Churchill a fost așezat lângă Clementine, și curând au început să se îndrăgostească.<ref>Soames p. 6</ref> A cerut-o în căsătorie pe Clementine în timpul unei petreceri la [[Palatul Blenheim]] pe 10 august 1908, în micul [[Palatul Blenheim#Parc și grădini|Templu al Dianei]].<ref>Soames pp. 14–15</ref>
 
Linia 67 ⟶ 38:
Primul lor copil, [[Diana Churchill|Diana]], s-a născut în Londra pe data de 11 iulie 1909. După naștere, Clementine s-a mutat în Sussex pentru a se recupera, în timp ce Diana a stat în Londa cu dădaca sa.<ref>Soames pp. 18, 22, 25</ref> Pe 28 mai 1911, al doilea lor copil, [[Randolph Churchill|Randolph]], s-a născut în casa din 33 Eccleston Square.<ref>Soames pp. 40, 44</ref>
 
Al treilea copil, [[Sarah Tuchet-Jesson, Baroană de Audley|Sarah]], s-a născut pe 7 octombrie 1914 la [[Admiralty House (Londra)|Admiralty House]]. Clementine era îngrijorată în această perioadă deoarece Winston a fsotfost trimis în [[Antwerp]] de guvern pentru a „întări rezistența unui oraș asediat”, după știrile care spuneau că belgienii intenționau să predea orașul.<ref>Soames p. 105</ref>
 
Al patrulea copil, Marigold Frances Churchill, s-a născut pe 15 noiembrie 1918, la patru zile după sfârșitul Primului Război Mondial.<ref>Soames p. 217</ref> În luna august a anului 1921, copii lui Churchill au fost dați în grija unei bone din Kent pe nume Mlle Rose. Între timp, Clementine călătorea prin [[Eaton Hall (Cheshire)|Eaton Hall]] pentru a juca tenis cu [[Hugh Grosvenor, al Doilea Duce de Westminster]] și familia sa. Aici Marigold contactează o răceală, care s-a părut că a trecut. Nu a fost așa, răceala ducând la [[septicemie]], care i-a fost fatală, aceasta murind pe data de 23 august 1921 și a fost înmormântată la [[Cimitirul Kensal Green]] trei zile mai târziu.<ref>Soames pp. 239, 241</ref>
 
Pe 15&nbsp;septembrie 1922 s-a născut ultimul copil al lui Churchill, [[Mary Soames, Baroness Soames|Mary]]. În aceașiaceeași lună, familia Churchill a cumpărat [[Chartwell]], în care Winston a locuit până la moartea sa în 1965.<ref>Soames p. 262</ref><ref>{{cite web|last=Crowhurst|first=Richard|year=2006|accessdate=9 January 2008|title=Chartwell: Churchill's House of Refuge|url=http://www.timetravel-britain.com/06/Oct/chartwell.shtml|publisher=Moira Allen}}</ref>
 
== Serviciul militar ==
[[Fișier:ChurchhillWinston 03Churchill 1874 - 1965 ZZZ5426F.jpg|thumb|left|Churchill în uniformă militară (1895)]]
După ce a plecat din Harrow în 1893, Churchill a dat la [[Academia Militară Regală, Sandhurst|Colegiul Militar Regal]] din [[Sandhurst]]. A fost nevoit să dea examenul de admitere de trei ori până a intrat. A vrut să intre la secția de cavalerie în locul celei de infanterie pentru că cererile postului erau mai mici și nu i s-ar fi cerut să învețe matematică, obiect care nu îi plăcea. A absolvit cu a opta medie dintr-o clasă de 150 în decembrie 1894,<ref>Jenkins, pp. 20–21</ref> și deși s-ar fi putut transfera într-un regiment de infanterie așa cum și-ar fi dorit tatăl său, alege să rămână în cavalerie și a primit la data de 20 februarie 1895 gradul de [[Cornet (grad militar)|Cornet]], locotenent cu cel mai mic grad în al [[Patrulea regiment de cavalerie a Reginei]].<ref name="Centre-Hussars"/> În 1941, a fost numit colonelul acestui regiment.
 
Linia 80 ⟶ 51:
 
=== Cuba ===
În 1895, Churchill a fost trimis în [[Cuba]] pentru a observa luptele [[Imperiul Spaniol|spaniolilor]] împotriva [[Cuban War of Independence|gherilelor Cubaneze]], fiind și corespondent al ''Daily Graphic''. A intrat în lupta la aniversarea a douăzeci și cinci de ani de viață,<ref name="Centre-Hussars"/> fiind prima din cele 50 de lupte la care a participat, iar spaniolii i-au acordat cu prima medalie.<ref name="johnson2009">{{cite book | title=Churchill | publisher=Viking | author=Johnson, Paul | year=2009 | isbn=978-1-101-14929-4}}</ref>{{rp|17}} Churchill descria Cuba ca fiind „...o insulă mare, bogată și frumoasă...”<ref>Churchill, Winston S. 1951 The Second World War, Volume 5: Closing the Ring. Houghton Miffin Edition. Bantam Books, New York No ISBN or other number provided. p. 606. "Prime Minister to Foreign Secretary 5. Feb (19)44. Your minute about raising certain legations to the status of embassy. I must say that Cuba has as good a claim as some other places–'la perla de Las Antillas'. Great offence will be given if all the others have it and this large, rich, beautiful island, the home of the cigar, is denied. Surely Cuba has much more claim than Venezuela. You will make a bitter enemy if you leave them out, and after a bit you will be forced to give them what you have given to the others."</ref> Acolo a început să fumeze țigări cubaneze, preferatele sale, viciu care va dura pentru tot restul vieții sale.<ref>[http://www.winston-churchill-leadership.com/winston-churchill-cigar.html Sir Winston Churchill Cigar Smoking Statesman - what was Churchill's favorite cigar?] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120323042707/http://www.winston-churchill-leadership.com/winston-churchill-cigar.html |date=2012-03-23 }} ,winston-churchill-leadership.com</ref> În timpul șederii la New York, a stat la casa lui [[William Bourke Cockran|Bourke Cockran]], un admirator al mamei sale. Bourke era un politician american, membru al Camerei Reprezentanților, care l-a influențat pe Churchill atât în oratorie cât și în politică.<ref>Jenkins p. 29</ref>
 
Curând a primit vestea că dădaca sa, doamna Everest, era pe moarte. S-a întors în Anglia și a stat cu ea o săptămână până a murit. A notat în jurnal că „ea a fost prietena mea favorită”. În ''[[My Early Life]]'' a scris: „Ea a fost cea mai dragă și cea mai apropiată prietenă în toți cei douăzeci de ani pe care i-am trăit.”<ref>{{cite journal|title=Winston Churchill's Poignant Description of the Death of his Nanny|journal=PEDIATRICS Vol. 60 No.|date=5 noiembrie 1977|page=752|author=T. E. C. Jr. M.D.}}</ref>
Linia 87 ⟶ 58:
În octombrie 1896, a fost transferat în [[Mumbai|Bombay]], [[India Britanică]]. Era considerat unul din cei mai buni jucători de [[polo]] din regimentul său, câștigând cu echipa multe meciuri importante din competiții.<ref name="frs">{{cite doi|10.1098/rsbm.1966.0003}}</ref>
 
[[Fișier:Wc0042-3b13159r.jpg|thumbleft|miniatura|Tânărul Winston Churchill în 1900]]
În 1897, Churchill a încercat să meargă în ambele locuri, și, dacă era necesar, să lupte în [[Războiul Greco-Turc (1987)|Războiul Greco-Turc]], dar conflictul s-a terminat înainte ca el să poată ajunge acolo. Pregătindu-se să se întoarcă în Anglia, a auzit că trei brigadebrigăzi ale [[Armata Britanică|Armatei Britanice]] vor lupta împotriva unui trib Pashtun la frontiera de nord-vest a Indiei și a cerut permisiunea ofițerului superior de a lua parte.<ref>{{cite web|url=http://arthursclassicnovels.com/arthurs/churchill/mkdff10.html|title=The Story Of The Malakand Field Force&nbsp;– An Episode of Frontier War|author=Sir Winston S. Churchill|work=arthursclassicnovels.com|accessdate=17 March 2007|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20070714183801/http://arthursclassicnovels.com/arthurs/churchill/mkdff10.html|archivedate=14 July 2007-07-14|deadurl=yes}}</ref> A luptat sub comanda generalului Jeffery, care a fost comandantul celei de-a doua brigatebrigăzi care opera în [[Agenția Malakand|Malakand]], în zona de frontieră a Indiei Britanice. Jeffery l-a trimis cu cincisprezece iscoade pentru a explora Valea [[Mamund]]. În timpul cercetării, a avut un conflict cu un trib inamic, care a descălecat și a tras. După o oră de trageri de focuri a venit în ajutor brigada a 35-a a Sikhilor, care împreună păreau să câștige, dar au intervenit alte sute de băștinași care i-au forțat să se retragă.<ref name="Mamund"/> Sikhții au rămas prea puțini pentru a continua, așa că comandantul i-a transmis lui Churchill să se odihnească și să-și adăpostească oamenii la loc sigur.
 
Înainte de a pleca a cerut o hârtie pentru a nu putea fi acuzat de dezertare.<ref>{{cite book|last=Churchill|first=Winston|title=My Early Life|year=2002|month=October|publisher=Eland Publishing Ltd|isbn=0-907871-62-3|page=143}}</ref> A primit-o, semnată rapid, și s-a dus pe deal pentru a avertiza și cealaltă brigadă. Luptele în regiune au mai durat două săptămâni, înainte ca morții să poată fi recuperați. A scris în jurnal: „Nu pot spune dacă a meritat sau nu.”<ref name="Mamund">{{cite news|title=Two opposition views of Afghanistan: British activist and Dutch MP want to know why their countries are participating in a dangerous adventure|publisher=Spectrazine|date=20 March 2006}}</ref><ref>{{cite news|date=11 December 2004|title=Churchill On The Frontier&nbsp;– Mamund Valley III|publisher=UK Commentators}}</ref> O descriere a [[Siege of Malakand]] ({{ro|Asediul Malakandului}}) a fost publicată în decembrie 1900 ca ''[[The Story of the Malakand Field Force]]'', pentru care a primit 600 de lire. În timpul acestei campanii a mai scris articole pentru ziarele ''[[The Pioneer (daily)|The Pioneer]]'' și ''[[The Daily Telegraph]]''.<ref>Jenkins, pp. 29–31</ref> Pentru publicarea acestor povești a primit câte 5 lire pe coloană de la ''The Daily Telegraph''.<ref name="Centre-Youth">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/learn/biography/timelines/youth-1874-19006|title=Youth: 1874–1900|work=Sir Winston Churchill|accessdate=28 Augustaugust 2009}}{{Dead link|date=July 2010}}</ref>
 
=== Sudan și Oldham ===
Linia 103 ⟶ 74:
A evadat și a călătorit 480 de km de la [[Maputo|Lourenço Marques]] la [[Portul Maputo|Portul Delagoa]], cu ajutorul unui miner englez.<ref>Jenkins, pp. 55–62</ref> Evadarea l-a făcut un mic [[erou|erou național]]. În loc să se întoarcă acasă, a luptat în armata generalului Buller în [[Asediul din Ladysmith]], prin care s-a cucerit Pretoria.<ref>Jenkins, pp. 61–62</ref> Împreună cu vărul său, [[Charles Spencer-Churchill, Al Nouălea Duce de Marlborough|Duce de Marlborough]], au luat-o înaintea trupelor în Pretoria, unde au cerut și primit predarea a 52 de paznici de închisori din zonă.<ref>Jenkins, pp. 62–64</ref>
 
[[Fișier:Burnham churchill jul1900.jpg|thumb|rightleft|350px|La întoarcerea din Războiul Burilor pe [[RMS Dunottar Castle]], iulie1900.<ref name="finesthour127">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/files/public/FinestHour127.pdf|archiveurl=http://www.webcitation.org/5gLRyppkK|archivedate=2009-04-27|title=FinestHour|accessdate=2 Augustaugust 2007|format=PDF|work=Journal of the Churchill Center and Societies, Summer 2005}}</ref> În picioare S-D: Sir Byron Leighton, Claud Grenfel, Major [[Frederick Russell Burnham]], Căpitan Gordon Forbes, [[Abe Bailey]] (fiul său John se va mărita cu [[Diana Churchill]] în 1932), următorii doi neidentificați, Lord [[John Weston Brooke]]. Așezați S-D: Major Bobby White, [[Hugh Dawnay, Al Optulea Viceconte Downe|Lord Downe]], General Sir [[Henry Edward Colville]], Maior Harry White, Major [[Joseph Frederick Laycock|Joe Laycock]], Winston Churchill, Sir Charles Bentinck. Ultimul rând S-D: neidentiicat, Col. [[Maurice Gifford]]]]
 
În 1900, Churchill s-a întors în Anglia la bordul [[RMS Dunottar Castle|RMS ''Dunottar Castle'']], aceeași navă cu care s-a dus în Africa de Sud în urmă cu opt luni.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/images/finesthour/Vol.01%20No.127.pdf|title=FinestHour|accessdate=28 Augustaugust 2009|format=PDF|work=Journal of the Churchill Center and Societies, Summer 2005}}{{dead link|archive-date=April 20112010-07-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20100703041301/http://www.winstonchurchill.org/images/finesthour/Vol.01%20No.127.pdf|dead-url=yes}}</ref> A publicat ''London to Ladysmith'' și un al doilea volum cu povestiri din războiul Burilor, ''[[Ian Hamilton's March]]''. Churchill a candidat din nou pentru un loc de parlamentar în colegiul Oldham la [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1900|alegeri legislative din 1900]] și a câștigat (în defavoarea colegului conservator Crisp, învins) unul din cele două locuri.<ref>Jenkins, pp. 45–50</ref><ref name=gilbert>{{cite book|last=Gilbert|first=Martin|title=Churchill: A Study in Greatness (one volume edition)|publisher=Pimlico|year=2001|location=London|isbn=978-0-7126-6725-8}}</ref> A susținut mai multe discursuri în Marea Britanie, Statele Unite și Canada, obținând venituri de 5,000 £.<ref>Jenkins, p. 69</ref>
 
=== Serviciul teritorial ===
În 1900, s-a retras din armata normală și în 1902 a intrat în [[Yeomanry|Imperial Yeomanry]] unde a fost numit căpitan al [[Queen's Own Oxfordshire Hussars]] pe data de 4 ianuarie 1902.<ref name="yeoman1">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/commissions-and-military-attachments|title=Churchill's Commissions and Military Attachments, The Churchill Centre|publisher=Winstonchurchill.org|accessdate=12 April 2010|archive-date=2010-06-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20100603051951/http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/commissions-and-military-attachments|dead-url=yes}}</ref> În aprilie 1905, a fost promovat ca Maior și numit comandant al escadronului Henley Squadron al Queen's Own Oxfordshire Hussars.<ref name="yeoman2">{{cite web|url=http://www.chu.cam.ac.uk/archives/churchill_papers/biography/churchill_chronology.php|title=Sir Winston Churchill: Biography: Chronological Summary, Churchill College|publisher=Chu.cam.ac.uk|date=6 March 2009|accessdate=9 Augustaugust 2009|archive-date=2008-09-12|archive-url=https://web.archive.org/web/20080912233836/http://www.chu.cam.ac.uk/archives/churchill_papers/biography/churchill_chronology.php|dead-url=yes}}</ref> În septembrie 1916, s-a transferat în [[Territorial Army (United Kingdom)|rezervele teritoriale]] de ofițeri unde a rămas până la retragerea din 1924, la vârsta de 50 de ani.<ref name="yeoman2"/>
 
=== Frontul de Vest ===
Churchill a fost Prim Lord al Amiralității până la începutul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], dar a fost obligat să-și dea demisia după dezastruoasa [[Campania Gallipoli|Campanie Gallipoli]]. A sperat că va fi numit comandant de brigadă, dar în schimb a fost pus la comanda unui batalion. După ce a fost maior în Al Doilea batalion, [[Grenadier Guards]], a fost numit [[Locotenent-Colonel]], comandând cel de-al șaselea batalion, [[Royal Scots Fusiliers]] (parte a [[Divizia a noua (Scoția)|Diviziei a noua Scoțiene]]), pe 1 ianuaieianuarie 1916. Scrisorile trimisei soției arată că lua parte la acestea pentru a-și reabilita reputația, deși risca să fie omorât. În rolul de comandant a continuat să-și manifeste tactici riscante și nesăbuite, tipar al tuturor acțiunilor sale militare, deși nu era deloc de acord cu omoruri în masă, cum a fost în acțiunile din [[Western Front (Primul Război Mondial)|Frontul de Vest]].<ref>Jenkins pp. 301–02</ref>
 
[[Bill Deedes|Lord Deedes]] a susținut la o adunare a [[Royal Historical Society]] în 2001 de ce Churchill a luptat în linia I: „Era cu [[Grenadier Guards]], însetați la sediul batalionului. Le plăceau foarte mult ceaiul și laptele condensat, care nu îi plăceau în mod deosebit lui Winston, dar alcoolul era permis în lina I, în tranșee. Așa că i-a sugerat colonelului că ar vrea să vadă mai mult din război și să fie trimis în linia I. Această sugestie a fost mult lăudată de colonel, care considera că era o idee foarte bună.”<ref>{{cite journal|title=Churchill Remembered: Recollections by Tony Benn MP, Lord Carrington, Lord Deedes and Mary Soames|journal=Transactions of the Royal Historical Society |pages= 393–414 [404]|author=T Benn et al.|volume=11|year=2001 | doi = 10.1017/S0080440101000202 | jstor=3679430|issue=11 | issn = 0080-4401 }}</ref>
 
== Cariera politică până la al Doilea Război Mondial ==
[[Fișier:Churchillelectionposteroldham.jpg|thumbleft|miniatura|Posterul de campanie electorală al lui Churchill pentru [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1900|alegerile parlamentare din 1900]]. A candidat din partea conservatorilor în colegiul Oldham, și a obținut un loc.]]
 
=== Primii ani în Parlament ===
Churchill a candidat pentru un post de parlamentar din partea conservatorilor la [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1900|alegerile din 1900]], în colegiul Oldham. După ce a fost ales, a ținut discursuri prin Marea Britanie și Statele Unite, strângând 10.000 de lire sterline (aproximativ 800.000 de lire sterline astăzi). În Parlament, s-a alăturat facțiunii [[Hughliganii]], condusă de [[Hugh Cecil, Primul Baron de Quickswood|Lordul Hugh Cecil]]. În timpul primelor sesiuni parlamentare s-a opus creșterii cheltuielilor militare<ref>Jenkins, pp. 74–76</ref> și propunerii lui [[Joseph Chamberlain]] de a mări taxele pentru importuri și exporturi, prin care se intenționa protejarea poziției de putere economică a Marii Britanii. După criza de la [[Whitsun]] din 1904 a trecut în [[Partidul Liberal (Regatul Unit)|Partidul Liberal]], continuând să militeze pentru [[comerț liber|comerțul liber]]. După ce liberalul [[Henry Campbell-Bannerman]] a fost ales ca prim-ministru, în decembrie 1905, Churchill a devenit [[subsecretar de stat]] pentru colonii, ocupându-se în principal, după [[Al Doilea Război al Burilor|Războiul Burilor]], de Africa de Sud. Din 1903 până în 1905, Churchill a scris ''[[Lord Randolph Churchill (carte)|Lord Randolph Churchill]]'', o biografie despre tatăl său în două volume, care a fost publicată în 1906 și apreciată de critici.<ref>Jenkins, p. 101</ref>
 
După pierderea locului din partea Oldhamului, Churchill a fost invitat să candideze din partea colegiului [[Manchester North West (colegiu parlamentar din Regatul Unit)|Manchester North West]]. A fost ales pe un loc în [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1906|alegerile din 1906]] cu majoritate de voturi, 1214, și a reprezentat colegiul pentru doi ani, până în 1908.<ref name="centre-710">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/churchills-elections|title=Churchill's Elections|accessdate=28 Augustaugust 2009|last=Hall|first=Douglas J.|publisher=The Churchill Centre}}</ref> Când Campbell-Bannerman a fost urmat de [[Herbert Henry Asquith]] în 1908, Churchill a fost numit în postul de [[președinte al Camerei de Comerț]].<ref name=gilbert /> Conform legii din acea perioadă, un cabinet nou numit era obligat să ceară reorganizarea alegerilor; Churchill și-a pierdut postul de parlamentar dar a fost reales ca membrul în colegiul Dundee. Ca președinte al Camerei de Comerț s-a alăturat noului cancelar [[David Lloyd George|Lloyd George]] în încercarea de a se opune propunerii lui [[Reginald McKenna]], Prim lord al Amiralității, la creșterea cheltuielilor pentru construirea de nave de război și pentru a susține reformele liberalilor.<ref name=toye>{{cite book|last=Toye|first=Richard|title=Lloyd George and Churchill: Rivals for Greatness|publisher=Macmillan|year=2007|location=London|isbn=978-1-4050-4896-5}}</ref> În 1908, a introdus Trade Boards Bill, fixând pentru prima dată salariu minim în Marea Britanie,<ref>Churchill, Randolph. ''Winston S. Churchill: Young Statesman''. (c) 1967 C & T Publications: pp. 287–89</ref> În 1909, a inițiat Legea privind bursa muncii, pentru a ajuta șomerii să-și găsească un loc de muncă.<ref>Jenkins, pp. 150–51</ref> A pus bazele sistemului de securitate socială prin National Insurance Act din 1911.<ref>Jenkins, p. 152</ref> Fiind admirator al [[Eugenism|euginiștilor]], a participat la crearea Mental Deficiency Act 1913, deși a fost respinsă propunerea sa de [[sterilizare]] a oamenilor cu deficiențe mentale în favoarea internării acestora în instituții de psihiatrie.<ref>Gilbert, Martin, ''Churchill and Eugenics'', 2009. [http://www.winstonchurchill.org/support/the-churchill-centre/publications/finest-hour-online/594-churchill-and-eugenics online text]</ref>
 
[[Fișier:Churchill 1904 Q 42037.jpg|thumb|left|Churchill în 1904]]
Linia 129 ⟶ 100:
 
[[Fișier:Sidney street churchill.jpg|thumb|Winston Churchill (''în carcul transparent'') pe Strada Sidney (3 ianuarie 1911)]]
În ianuarie 1911, Churchill a făcut o vizită controversată la Londra pentru a asista la [[Asediul străzii Sidney]]. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. [[Arthur Balfour]] remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?"<ref>Churchill, Randolph. ''Winston S. Churchill: Young Statesman''. (c) 1967 C & T Publications: p. 395</ref> Biograful [[Roy Jenkins]] sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat comenzi.<ref>Jenkins, p. 194</ref> O altă istorisire spune că poliția căuta un anarhist și criminal [[letoniaLetoni|leton]]n, aceasta prinzându-l într=-o casă. Churchill, a chemat [[Scots Guards]] din [[Turnul Londrei]] și, purtând un joben și un palton, a condus operațiunile. Casa a luat foc iar Churchill a oprit pompierii să stingă focul pentru ca oamenii dinăuntru să moară incendiați. „Am crezut că e mai bine să las casa să ardă decât să mai pierdem multe vieți de britanici cinstiți în încercarea de a-i salva pe acești cruzi ticăloși."<ref>{{cite news |title=What next to tackle the riots? Curfew? Water cannon? The army? |first=Duncan |last=Campbell |url=http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2011/aug/09/riots-curfew-water-cannon?INTCMP=SRCH |newspaper=[[The Guardian]] |location=London |date=9 Augustaugust 2011 |accessdate=28 October 2011}}</ref>
 
Propunerea lui Churchill cu privire la sufragete a fost să se organizeze un referendum, dar [[Herbert Henry Asquith]] nu a fost de acord iar cererile femeilor au rămas nerezolvate până la Primul Război Mondial.<ref>Jenkins, p. 186</ref>
Linia 136 ⟶ 107:
 
=== Primul Război Mondial și Coaliția de după război ===
Pe 5 octombrie 1914, Churchill a mers la [[Anvers]], zonă pe care guvernul Belgian voia să o evacueze. Brigada [[Royal Marine|Marinei Regale]] era acolo iar la insistențele lui Churchill au fost trimise Prima și a Doua brigadă navală. Anvers a capitulat pe 10 octombrie, 2500 de oameni murind. Zona a fost ocupată de trupele germane. În această perioadă a fost criticat pentru risipirea resurselor.<ref>''The World Crisis'' (new edition), Odhams 1938, p. 323</ref> Acțiunile sale au prelungit rezistența cu o săptămână, salvând astfel orașele [[Calais]] și [[Dunkerque]].<ref>Robert Rhode James. ''Churchill: A Study in Failure''. Pelican, 1973, p. 80</ref>
 
Churchill a fost implicat în fabricarea de [[tanc]]uri, care au fost finanțate din fondurile marinei.<ref name=WW1Tank/> A mers la [[Landships Committee]] care era responsabil pentru constituirea primelor trupe care să lupte cu tancuri și, deși după un deceniu bătăliile cu tancuri au adus victorii tactice, la acea vreme a fost văzută ca risipire de fonduri.<ref name=WW1Tank>{{cite web|url=http://www.firstworldwar.com/weaponry/tanks.htm|title=The First World War, The development of the Tank, sponsored by Winston Churchill|accessdate=16 December 2007}}</ref> În 1915, a fost unul din politicienii și inginerii militari responsabili pentru dezastrul din [[Campania Gallipoli]] din timpul Primului Război Mondial.<ref name=Dardanelles>{{cite book|last=Callwell|first=C.E.|title=Dardanelles, a study of the strategical and certain tactical aspects of the Dardanelles campaign|publisher=Naval & Military Press Ltd|year=2005|location=London|isbn=978-1-84574-273-7}}</ref> Când [[H. H. Asquith|primul ministru Asquith]] a format un guvernul cu o coaliție între toate partidele, conservatorii au cerut retrogradarea lui Churchill.<ref>Jenkins, pp. 282–88</ref>
 
[[Fișier:WinstonChurchill1916Army.gif|thumb|Churchill cu [[Royal Scots Fusiliers]], 1916]]
Pentru mai multe luni Churchill a servit ca [[sinecură]] pentru [[Cancelarul Duceatului Lancaster]]. Pe 15 noiembrie și-a dat demisia din guvern, simțind că nu se apelează la el<ref>Jenkins, p. 287</ref> și, deși a rămas membru al parlamentului, a luptat pentru câteva lui pe [[Frontul de Vest]] la comanda Batalionului al șaselea al [[Royal Scots Fusiliers]], cu gradul de [[locotenent-colonel]].<ref>Jenkins, p. 301</ref><ref name="army.mod.uk">{{cite web|url=http://www.army.mod.uk/infantry/regiments/4598.aspx |title=20th and early 21st Century&nbsp;– British Army Website |publisher=Army.mod.uk |accessdate=3 April 2011}}</ref> Sub comanda sa au fost făcute 36 de incursiuni în teritorii disputate, iar partea sa de front de la [[Ploegsteert Wood|Ploegsteert]] a devenit una din cele mai active.<ref name="army.mod.uk"/> În martie 1916, Churchill s-a întors în Anglia, dorind să vorbească din nou în Camera Comunelor.<ref>Jenkins, p. 309</ref> Viitorul prim-ministru [[David Lloyd George]] l-a criticat cu asprime: „Vei descoperi într-o zi că stările mentale care reies din scrisori [tale] reprezintă motivul pentru care nu avem încredere în tine nici măcar când comanzi armata. În fiecare rând, interesele naționale sunt complet umbrite de grijile tale personale.”<ref>"[http://www.independent.ie/opinion/columnists/kevin-myers/the-greatest-20th-century-beneficiary-of-popular-mythology-has-been-the-cad-churchill-1876680.html The greatest 20th century beneficiary of popular mythology has been the cad Churchill]", [[Kevin Myers]], Independent.ie</ref> În iulie 1917, Churchill a fost numit în funcția de [[Ministerul Munițiilor|ministru al munițiilor]], iar în ianuarie 1919, [[Secretar de Stat pentru Război]] și [[Secretar de stat al Aviației]]. A fost principalul promotor al [[Regula de zece ani|Regulii de zece ani]], un principiu care permitea trezoreriei să domine și să controleze strategic, să ducă politici financiare externe sub pretextul că „nu va mai fi un mare război european pentru următorii cinci sau zece ani”.<ref>Ferris, John. ''Treasury Control, the Ten Year Rule and British Service Policies, 1919–1924''. The Historical Journal, Vol. 30, No. 4. (Dec., 1987), pp. 859–83</ref>
 
O mare preocupare din timpul funcției în [[Cabinetul de război]] a fost intervenția aliaților în [[Răboiul Civil Rus]]. Churchill a fost susținător ferm al intervenției străine, declarând că [[bolșevism]]ul trebuie „tăiat de la rădăcină”.<ref name="centre-282">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20031216033237/http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282|archivedate=2003-12-16 December 2003|title=Cover Story: Churchill's Greatness|accessdate=26 February 2007|author=Jeffrey Wallin with Juan Williams|date=4 September 2001|publisher=Churchill Centre|dead-url=yes}}</ref> A asigurat, într-un cabinet divizat și prost organizat, intensificarea și prelungirea implicării brritanicilor beyond the wishes of any major group in Parliament or the nation—and in the face of the bitter hostility of Labour. În 1920, după ce ultimele [[Forțele Armate Britanice]] au fost retrase, Churchill a trimis armatele la Poles când au invadat [[Ucraina]]. A fost de asemenea inspirat în trimiterea de forțe para-militare (Black and Tans și Auxiliarie) în Războiul Anglo-Irlandez.<ref name="Jordan1995">{{cite book|author=Anthony J. Jordan|title=Churchill, a founder of modern Ireland|url=http://books.google.com/books?id=OfmFAAAAIAAJ|accessdate=21 September 2011|date=April 1995|publisher=Westport Books|isbn=978-0-9524447-0-1|pages=70–75}}</ref> A devenit [[Secretar de Stat pentru Colonii]] în 1921 și a fost unul din semnatarii [[Tratatul Anglo-Irlandez|Tratatului Anglo-Irlandez]] in 1921, care stabilea [[Statul Liber Irlandez]]. Churchill a fost implciat în lungile negocieri ale tratatului pentru a proteja interesele britanice privind țărmurile. S-a înțeles cu Statul Liber Irlandez ca Marea Britanie să preia trei porturi irlandeze: Queenstown ([[Cobh]]), [[Berehaven]] și [[Lough Swilly]], care puteau fi folosite ca baze spre Atlantic de Marina Regală.<ref>Jenkins, pp. 361–65</ref> În 1938, după înțelegerea dintre Chamberlain și De Valera [[Acordul Comercial Anglo-Irlandez]] porturile au fost returnate Statului Liber Irlandez.
 
Churchill a pledat pentru utilizarea de gaze lacrimogene împotriva triburilor de kurzi din [[Irak]].<ref>See Jonathan Glancey {{cite news|url=http://www.guardian.co.uk/world/2003/apr/19/iraq.arts|title=Gas, chemicals, bombs: Britain has used them all before in Iraq|accessdate=3 February 2009|work=The Guardian|location=London|first=Jonathan|last=Glancey|date=19 April 2003}} and Johann Hari {{cite news|url=http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/johann-hari/johann-hari-our-infantile-search-for-heroic-leaders-854278.html|title=Our Infantile Search for Heroic Leaders|accessdate=3 February 2009|work=The Independent|location=London|date=26 June 2008|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20080628195958/http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/johann-hari/johann-hari-our-infantile-search-for-heroic-leaders-854278.html|archivedate=28 June 2008-06-28|dead-url=no}}</ref> Deși britanicii au luat în considerare utilizarea de gazuri otravătoare în înăbușirea rebeliunilor kurzilor, nu a fost folosit, deoarece metoda convențională de bombardare a fost considerată mai eficientă.<ref>{{cite book|last=Bhattacharya|first=Sutapas|title=The oneness/otherness mystery|publisher=Motilal Banarsidass Publ|year=1999|page=244|isbn=9788120816541|url=http://books.google.com/?id=_JnQWzQlMN8C&pg=RA4-PA244&dq=churchill+kurds+gas&q=churchill%20kurds%20gas}}</ref>
 
În 1923, a fost consultant al Burmah Oil (acum [[BP plc]]) pentru a convinge guvernul britanic să le permită birmanezilor să aibă control total asupra resurselor iraniene de petrol, care au fost acordate.<ref>{{cite web|author=|url=http://www.independent.ie/opinion/columnists/kevin-myers/the-greatest-20th-century-beneficiary-of-popular-mythology-has-been-the-cad-churchill-1876680.html |title=The greatest 20th century beneficiary of popular mythology has been the cad Churchill – Kevin Myers, Columnists |publisher=Independent.ie |date= |accessdate=2011-08-09}}</ref>
Linia 169 ⟶ 140:
 
== Scrieri ==
[[File:Winston Churchill & alcohol.jpg|thumb|Winston Churchill a primit în 1932 aprobarea unui medic de a bea alcool „nelimitat” în Statele Unite, în perioada prohibiției.]]
* ''The Story of the Malakand Field'' (Istoria armatei active de la Malakand) - [[1898]]
* ''The River War'' (Războiul fluviului) - [[1899]]
Linia 189 ⟶ 161:
 
== Note ==
<references />
{{listănote|2}}
 
== Legături externe ==
Linia 216 ⟶ 188:
{{Premieri britanici}}
{{Laureați ai Premiului Carol cel Mare}}
{{Personalități marcante ale Războiului Rece}}
 
{{Time Persons of the Year}}
{{Informații bibliotecare}}
{{Time 100: Cei mai importanți oameni ai secolului XX}}
{{Control de autoritate}}
 
{{DEFAULTSORT:Churchill, Winston}}
 
[[Categorie:Nașteri în 1874]]
[[Categorie:Nașteri pe 30 noiembrie]]
Linia 230 ⟶ 203:
[[Categorie:Cavaleri ai Ordinului Jartierei]]
[[Categorie:Cavaleri ai Ordinului Elefantului]]
[[Categorie:Conducători politici ai celui de-al doileaDoilea războiRăzboi mondialMondial]]
[[Categorie:Familia Spencer-Churchill]]
[[Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură]]
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1900-1906]]
Linia 249 ⟶ 221:
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1955-1959]]
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1959-1964]]
[[Categorie:Oameni ai celui de-al doileaDoilea războiRăzboi mondialMondial]]
[[Categorie:Oamenii anului ai revistei Time]]
[[Categorie:Ofițeri ai cavaleriei ușoare sud-africane]]
[[Categorie:Ofițeri ai Royal Scots Fusiliers]]
[[Categorie:Personalități ale Războiului Rece]]
[[Categorie:Politicieni ai celui de-al doilea război mondial]]
[[Categorie:Politicieni britanici din secolul al XIX-lea]]
[[Categorie:Politicieni britanici din secolul al XX-lea]]
[[Categorie:Premii Carol cel Mare]]
[[Categorie:Prim-miniștri ai Regatului Unit]]
[[Categorie:Prizonieri ai celui de-al doilea război al burilor]]
[[Categorie:Secretari de stat ai aerului (Regatul Unit)]]
[[Categorie:Secretari de stat pentru colonii (Regatul Unit)]]
[[Categorie:Secretari de stat pentru departamentul de interne (Regatul Unit)]]
[[Categorie:Secretari de stat pentru război (Regatul Unit)]]
[[Categorie:Scriitori britanici de non-ficțiune]]
[[Categorie:Scriitori de literatură de groază]]
[[Categorie:Lideri ai Partidului Conservator (Regatul Unit)]]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/wiki/Winston_Churchill