Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]
Wikipedia

Winston Churchill: Diferență între versiuni

Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioară
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
− 10 categorii via HotCat
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 14 utilizatori)
Linia 1:
{{Infocaseta Om politic}}
| nume = [[Fișier:Nobel prize medal.svg|20px|Medalia Premiului Nobel]] Winston Churchill
| nationalitatea= {{flagicon|UK}} [[englezi|engleză]]
| imagine_mica =
| imagine = Sir Winston Churchill - 19086236948.jpg
| descriere =
| functia = [[Prim ministru al Regatului Unit|Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord]]
| inceput = [[26 octombrie]] [[1951]]
| sfarsit = [[7 aprilie]] [[1955]]
| vicepresedinte=
| deputat =
| predecesor =[[Clement Attlee]]
| succesor =[[Anthony Eden]]
| functia2 =
| inceput2 =[[10 mai]] [[1940]]
| sfarsit2 =[[27 iulie]] [[1945]]
| predecesor2 =[[Neville Chamberlain]]
| succesor2 =[[Clement Attlee]]
| locul_nasterii=[[Blenheim]], [[Oxfordshire]], [[Anglia]]
| locul_decesului=[[Hyde Park]], [[Londra]], [[Anglia]]
| circumscriptia =
| partid = Partidul Conservator (Regatul Unit)
| sotia = Clementine Churchill
| ocupatia =
| profesia =
| religia = [[Biserica Anglicană|Anglican]]
| alma_mater =
| semnatura =
| embedded1 = {{Infocaseta Scriitor|embed=yes
| limbi = [[Limba engleză|engleză]]}}
}}
{{Medalie premiu Nobel}}
Sir '''Winston Leonard Spencer Churchill''' (n.{{date [[30 noiembrie]] [[1874]] – d. [[24 ianuarie]] [[1965]]biografice}}) a fost un om politic [[Regatul Unit|britanic]], prim-ministru al [[Regatul Unit|Regatului Unit]] în [[Al Doilea Război Mondial]]. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate: 1940-1945 și 1951-1955. A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al [[Premiul Nobel pentru Literatură|Premiului Nobel pentru Literatură]] (în [[1953]]) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de [[Cetățean de Onoare al Statelor Unite]]. Motivarea Comitetului Nobel: „''pentru măiestria sa în descrierea istorică și biografică, precum și pentru oratorie strălucită în apărarea valorilor umane exaltate''”.
 
Churchill s-a născut în familia aristocrată a [[Duce de Marlborough (titlu)|Ducilor de Marlborough]]. Tatăl său, [[Lord Randolph Churchill]], a fost un politician carismatic care a îndeplinit funcția de [[Ministru de Finanțe (Regatul Unit)|ministru de finanțe]]. Mama sa, [[Lady Randolph Churchill|Jenny Jerome]], a fost o americancă care avea o poziție socială importantă. Ca tânăr ofițer de armată, a participat la bătălii din [[India Britanică]], [[Sudan]] și la [[Al Doilea Război al Burilor]]. A fost corespondent de război și a scris cărți despre acestea.
Linia 45 ⟶ 15:
S-a născut pe data de 30 noiembrie 1874 într-un dormitor din [[Blenheim Palace]], Woodstock, Oxfordshire.<ref>Jenkins, p. 7</ref> A făcut parte din familia aristocrată a [[Duce de Marlborough (titlu)|Ducilor de Marlborough]], o ramură a [[Familia Spencer|familiei nobiliare Spencer]].<ref>{{cite web|url=http://www.thepeerage.com/p10620.htm#i106196|title=Rt. Hon. Sir Winston Leonard Spencer Churchill|accessdate=20 December 2007|author=Darryl Lundy|publisher=thePeerage.com}}</ref> Winston Leonard Spencer-Churchill, folosea, ca și tatăl său, numele „Churchill” în viața publică.<ref>Jenkins, pp. 1–20</ref> Strămoșii săi, [[George Spencer-Churchill, al 5-lea Duce de Marlborough|George Spencer]] și-a schimbat numele în Spencer-Churchill în 1817 când a devenit Duce de Marlborough, pentru a-l scoate în evidență pe întemeietorul ei, [[John Churchill, Primul duce de Marlborough]]. Tatăl lui Winston, [[Lord Randolph Churchill]], al treilea fiu al lui [[John Spencer-Churchill, al 7-lea Duce de Marlborough]], a fost un politician, iar mama sa, [[Lady Randolph Churchill]] (născută Jennie Jerome), a fost fiica milionarului american [[Leonard Jerome]].
 
De la vârsta de doi ani până la șase ani a trăit în [[Dublin]], unde bunicul său a fost guvernator și l-a angajat pe tatăl lui Churchill ca secretar. Fratele lui Churchill, [[John Strange Spencer-Churchill]], s-a născut în această perioadă în [[Irlanda]]. Probabil că tânărul Winston și-a dezvoltat pasiunea pentru armată urmărind multele parade aprobate de Oficiul Vice Regal (acum [[Áras an Uachtaráin]], reședința oficială a [[Președintele Irlandei|Președintelui Irlandei]].<ref>{{cite web |url=http://www.civildefence.ie/cdweb.nsf/documents/AEEB06284977F81C80256E8A003C631F |title=Introduction to Civil Defence in Ireland – Background |publisher=[[Civil Defence Ireland#Civil Defence College|Civil Defence College]] (Ireland) |accessdate=28 October 2011 |archive-date=2012-01-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120122151812/http://www.civildefence.ie/cdweb.nsf/documents/AEEB06284977F81C80256E8A003C631F |dead-url=yes }}</ref><ref>O’Farrell, Padraic (2000). ''Down Ratra Road: Fifty Years of Civil Defence in Ireland''. Dublin: Stationery Office. ISBN 978-0-7076-6506-1.</ref>
 
Prima întâlnire cu educația a avut-o la Dublin, unde o educatoare a încercat să-l învețe să citească, să scrie și să socotească (prima sa carte se numea „Citind fără lacrimi”). Văzându-și rar părinții, Churchill a devenit foarte apropiat de dădaca sa, 'Doamna' Elizabeth Anne Everest, pe care o striga 'Old Woom'. I-a fost sfătuitoare, asistentă și înlocuitoare de mamă.<ref>Jenkins, p. 10</ref> Au petrecut multe ore jucându-se în [[Parcul Phoenix]].<ref>Jordan, Anthony (1995). ''Churchill: A Founder of Modern Ireland''. Dublin: Westport Books. pp. 11–12. ISBN 978-0-9524447-0-1.</ref><ref>[http://www.independent.ie/lifestyle/secret-history-of-the-phoenix-park-2993645.html Secret history of the Phoenix Park - Lifestyle - Independent.ie<!-- Bot generated title -->]</ref>
 
[[Fișier:Blenheim main entrance.jpg|thumbleft|miniatura|[[Palatul Blenheim]], locul unde a copilărit Churchill]]
Independent și rebel din fire, Churchill nu se descurca prea bine la școală, motiv pentru care era pedepsit. A fost educat la trei școli independente: [[St. George's School, Ascot]], Berkshire; [[Stoke Brunswick School|Școala Brunswick School]] din [[Hove]], aproape de Brighton (școala a fost redenumită de atunci în [[Stoke Brunswick School]] și mutată în [[Ashurst Wood]] în West Sussex); și la [[Harrow School]] începând cu 17 aprilie 1888. După câteva săptămâni de la înscrierea la Harrow, Churchill s-a alăturat Corpului armat Harrow.<ref name="Centre-Hussars">[http://www.winstonchurchill.org/learn/biography/the-soldier/lt-churchill-4th-queens-own-hussars Lt Churchill: 4th Queen's Own Hussars], The Churchill Centre. Retrieved 28 august 2009.</ref> Avea note mari la engleză și istorie, și era campionul școlii la [[scrimă]].
 
Linia 61 ⟶ 31:
 
=== Căsnicia și copiii ===
[[Fișier:Winston Churchill (1874-1965) with fiancée Clementine Hozier (1885-1977) shortly before their marriage in 1908.jpg|thumbleft|miniatura|Tânărul Winston Churchill și logodnica sa [[Clementine Churchill|Clementine Hozier]] cu puțin timp înainte de căsătoria lor în 1908]]
Churchill și-a întâlnit viitoarea sa soție, [[Clementine Churchill|Clementine Hozier]], în 1904, la un bal la Crewe House, casa [[Robert Crewe-Milnes, 1st Marquess of Crewe|Earl de Crewe]] și a soției lui Crewe, [[Robert Crewe-Milnes, 1st Marquess of Crewe#Familie|Margaret Primrose]] (fiica lui [[Archibald Primrose, al 5-lea Earl de Rosebery]] și [[familia Rothschild|Hannah Rothschild]]).<ref>[[Mary Soames|Soames, Mary]]: ''Speaking for Themselves: The Personal Letters of Winston and Clementine Churchill''. p. 1</ref> În 1908, s-au întâlnit din nou la o petrecere dată de [[Francis Jeune, Primul Baron St Helier#Baronesa St Helier|Lady St Helier]]. Churchill a fost așezat lângă Clementine, și curând au început să se îndrăgostească.<ref>Soames p. 6</ref> A cerut-o în căsătorie pe Clementine în timpul unei petreceri la [[Palatul Blenheim]] pe 10 august 1908, în micul [[Palatul Blenheim#Parc și grădini|Templu al Dianei]].<ref>Soames pp. 14–15</ref>
 
Linia 81 ⟶ 51:
 
=== Cuba ===
În 1895, Churchill a fost trimis în [[Cuba]] pentru a observa luptele [[Imperiul Spaniol|spaniolilor]] împotriva [[Cuban War of Independence|gherilelor Cubaneze]], fiind și corespondent al ''Daily Graphic''. A intrat în lupta la aniversarea a douăzeci și cinci de ani de viață,<ref name="Centre-Hussars"/> fiind prima din cele 50 de lupte la care a participat, iar spaniolii i-au acordat cu prima medalie.<ref name="johnson2009">{{cite book | title=Churchill | publisher=Viking | author=Johnson, Paul | year=2009 | isbn=978-1-101-14929-4}}</ref>{{rp|17}} Churchill descria Cuba ca fiind „...o insulă mare, bogată și frumoasă...”<ref>Churchill, Winston S. 1951 The Second World War, Volume 5: Closing the Ring. Houghton Miffin Edition. Bantam Books, New York No ISBN or other number provided. p. 606. "Prime Minister to Foreign Secretary 5. Feb (19)44. Your minute about raising certain legations to the status of embassy. I must say that Cuba has as good a claim as some other places–'la perla de Las Antillas'. Great offence will be given if all the others have it and this large, rich, beautiful island, the home of the cigar, is denied. Surely Cuba has much more claim than Venezuela. You will make a bitter enemy if you leave them out, and after a bit you will be forced to give them what you have given to the others."</ref> Acolo a început să fumeze țigări cubaneze, preferatele sale, viciu care va dura pentru tot restul vieții sale.<ref>[http://www.winston-churchill-leadership.com/winston-churchill-cigar.html Sir Winston Churchill Cigar Smoking Statesman - what was Churchill's favorite cigar?] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120323042707/http://www.winston-churchill-leadership.com/winston-churchill-cigar.html |date=2012-03-23 }} ,winston-churchill-leadership.com</ref> În timpul șederii la New York, a stat la casa lui [[William Bourke Cockran|Bourke Cockran]], un admirator al mamei sale. Bourke era un politician american, membru al Camerei Reprezentanților, care l-a influențat pe Churchill atât în oratorie cât și în politică.<ref>Jenkins p. 29</ref>
 
Curând a primit vestea că dădaca sa, doamna Everest, era pe moarte. S-a întors în Anglia și a stat cu ea o săptămână până a murit. A notat în jurnal că „ea a fost prietena mea favorită”. În ''[[My Early Life]]'' a scris: „Ea a fost cea mai dragă și cea mai apropiată prietenă în toți cei douăzeci de ani pe care i-am trăit.”<ref>{{cite journal|title=Winston Churchill's Poignant Description of the Death of his Nanny|journal=PEDIATRICS Vol. 60 No.|date=5 noiembrie 1977|page=752|author=T. E. C. Jr. M.D.}}</ref>
Linia 88 ⟶ 58:
În octombrie 1896, a fost transferat în [[Mumbai|Bombay]], [[India Britanică]]. Era considerat unul din cei mai buni jucători de [[polo]] din regimentul său, câștigând cu echipa multe meciuri importante din competiții.<ref name="frs">{{cite doi|10.1098/rsbm.1966.0003}}</ref>
 
[[Fișier:Wc0042-3b13159r.jpg|thumbleft|miniatura|Tânărul Winston Churchill în 1900]]
În 1897, Churchill a încercat să meargă în ambele locuri, și, dacă era necesar, să lupte în [[Războiul Greco-Turc (1987)|Războiul Greco-Turc]], dar conflictul s-a terminat înainte ca el să poată ajunge acolo. Pregătindu-se să se întoarcă în Anglia, a auzit că trei brigăzi ale [[Armata Britanică|Armatei Britanice]] vor lupta împotriva unui trib Pashtun la frontiera de nord-vest a Indiei și a cerut permisiunea ofițerului superior de a lua parte.<ref>{{cite web|url=http://arthursclassicnovels.com/arthurs/churchill/mkdff10.html|title=The Story Of The Malakand Field Force&nbsp;– An Episode of Frontier War|author=Sir Winston S. Churchill|work=arthursclassicnovels.com|accessdate=17 March 2007|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20070714183801/http://arthursclassicnovels.com/arthurs/churchill/mkdff10.html|archivedate=14 July 2007-07-14|deadurl=yes}}</ref> A luptat sub comanda generalului Jeffery, care a fost comandantul celei de-a doua brigăzi care opera în [[Agenția Malakand|Malakand]], în zona de frontieră a Indiei Britanice. Jeffery l-a trimis cu cincisprezece iscoade pentru a explora Valea [[Mamund]]. În timpul cercetării, a avut un conflict cu un trib inamic, care a descălecat și a tras. După o oră de trageri de focuri a venit în ajutor brigada a 35-a a Sikhilor, care împreună păreau să câștige, dar au intervenit alte sute de băștinași care i-au forțat să se retragă.<ref name="Mamund"/> Sikhții au rămas prea puțini pentru a continua, așa că comandantul i-a transmis lui Churchill să se odihnească și să-și adăpostească oamenii la loc sigur.
 
Înainte de a pleca a cerut o hârtie pentru a nu putea fi acuzat de dezertare.<ref>{{cite book|last=Churchill|first=Winston|title=My Early Life|year=2002|month=October|publisher=Eland Publishing Ltd|isbn=0-907871-62-3|page=143}}</ref> A primit-o, semnată rapid, și s-a dus pe deal pentru a avertiza și cealaltă brigadă. Luptele în regiune au mai durat două săptămâni, înainte ca morții să poată fi recuperați. A scris în jurnal: „Nu pot spune dacă a meritat sau nu.”<ref name="Mamund">{{cite news|title=Two opposition views of Afghanistan: British activist and Dutch MP want to know why their countries are participating in a dangerous adventure|publisher=Spectrazine|date=20 March 2006}}</ref><ref>{{cite news|date=11 December 2004|title=Churchill On The Frontier&nbsp;– Mamund Valley III|publisher=UK Commentators}}</ref> O descriere a [[Siege of Malakand]] ({{ro|Asediul Malakandului}}) a fost publicată în decembrie 1900 ca ''[[The Story of the Malakand Field Force]]'', pentru care a primit 600 de lire. În timpul acestei campanii a mai scris articole pentru ziarele ''[[The Pioneer (daily)|The Pioneer]]'' și ''[[The Daily Telegraph]]''.<ref>Jenkins, pp. 29–31</ref> Pentru publicarea acestor povești a primit câte 5 lire pe coloană de la ''The Daily Telegraph''.<ref name="Centre-Youth">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/learn/biography/timelines/youth-1874-19006|title=Youth: 1874–1900|work=Sir Winston Churchill|accessdate=28 august 2009}}{{Dead link|date=July 2010}}</ref>
Linia 104 ⟶ 74:
A evadat și a călătorit 480 de km de la [[Maputo|Lourenço Marques]] la [[Portul Maputo|Portul Delagoa]], cu ajutorul unui miner englez.<ref>Jenkins, pp. 55–62</ref> Evadarea l-a făcut un mic [[erou|erou național]]. În loc să se întoarcă acasă, a luptat în armata generalului Buller în [[Asediul din Ladysmith]], prin care s-a cucerit Pretoria.<ref>Jenkins, pp. 61–62</ref> Împreună cu vărul său, [[Charles Spencer-Churchill, Al Nouălea Duce de Marlborough|Duce de Marlborough]], au luat-o înaintea trupelor în Pretoria, unde au cerut și primit predarea a 52 de paznici de închisori din zonă.<ref>Jenkins, pp. 62–64</ref>
 
[[Fișier:Burnham churchill jul1900.jpg|thumb|rightleft|350px|La întoarcerea din Războiul Burilor pe [[RMS Dunottar Castle]], iulie1900.<ref name="finesthour127">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/files/public/FinestHour127.pdf|archiveurl=http://www.webcitation.org/5gLRyppkK|archivedate=2009-04-27|title=FinestHour|accessdate=2 august 2007|format=PDF|work=Journal of the Churchill Center and Societies, Summer 2005}}</ref> În picioare S-D: Sir Byron Leighton, Claud Grenfel, Major [[Frederick Russell Burnham]], Căpitan Gordon Forbes, [[Abe Bailey]] (fiul său John se va mărita cu [[Diana Churchill]] în 1932), următorii doi neidentificați, Lord [[John Weston Brooke]]. Așezați S-D: Major Bobby White, [[Hugh Dawnay, Al Optulea Viceconte Downe|Lord Downe]], General Sir [[Henry Edward Colville]], Maior Harry White, Major [[Joseph Frederick Laycock|Joe Laycock]], Winston Churchill, Sir Charles Bentinck. Ultimul rând S-D: neidentiicat, Col. [[Maurice Gifford]]]]
 
În 1900, Churchill s-a întors în Anglia la bordul [[RMS Dunottar Castle|RMS ''Dunottar Castle'']], aceeași navă cu care s-a dus în Africa de Sud în urmă cu opt luni.<ref name=autogenerated1>{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/images/finesthour/Vol.01%20No.127.pdf|title=FinestHour|accessdate=28 august 2009|format=PDF|work=Journal of the Churchill Center and Societies, Summer 2005}}{{dead link|archive-date=April 20112010-07-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20100703041301/http://www.winstonchurchill.org/images/finesthour/Vol.01%20No.127.pdf|dead-url=yes}}</ref> A publicat ''London to Ladysmith'' și un al doilea volum cu povestiri din războiul Burilor, ''[[Ian Hamilton's March]]''. Churchill a candidat din nou pentru un loc de parlamentar în colegiul Oldham la [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1900|alegeri legislative din 1900]] și a câștigat (în defavoarea colegului conservator Crisp, învins) unul din cele două locuri.<ref>Jenkins, pp. 45–50</ref><ref name=gilbert>{{cite book|last=Gilbert|first=Martin|title=Churchill: A Study in Greatness (one volume edition)|publisher=Pimlico|year=2001|location=London|isbn=978-0-7126-6725-8}}</ref> A susținut mai multe discursuri în Marea Britanie, Statele Unite și Canada, obținând venituri de 5,000 £.<ref>Jenkins, p. 69</ref>
 
=== Serviciul teritorial ===
În 1900, s-a retras din armata normală și în 1902 a intrat în [[Yeomanry|Imperial Yeomanry]] unde a fost numit căpitan al [[Queen's Own Oxfordshire Hussars]] pe data de 4 ianuarie 1902.<ref name="yeoman1">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/commissions-and-military-attachments|title=Churchill's Commissions and Military Attachments, The Churchill Centre|publisher=Winstonchurchill.org|accessdate=12 April 2010|archive-date=2010-06-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20100603051951/http://www.winstonchurchill.org/learn/reference/commissions-and-military-attachments|dead-url=yes}}</ref> În aprilie 1905, a fost promovat ca Maior și numit comandant al escadronului Henley Squadron al Queen's Own Oxfordshire Hussars.<ref name="yeoman2">{{cite web|url=http://www.chu.cam.ac.uk/archives/churchill_papers/biography/churchill_chronology.php|title=Sir Winston Churchill: Biography: Chronological Summary, Churchill College|publisher=Chu.cam.ac.uk|date=6 March 2009|accessdate=9 august 2009|archive-date=2008-09-12|archive-url=https://web.archive.org/web/20080912233836/http://www.chu.cam.ac.uk/archives/churchill_papers/biography/churchill_chronology.php|dead-url=yes}}</ref> În septembrie 1916, s-a transferat în [[Territorial Army (United Kingdom)|rezervele teritoriale]] de ofițeri unde a rămas până la retragerea din 1924, la vârsta de 50 de ani.<ref name="yeoman2"/>
 
=== Frontul de Vest ===
Churchill a fost Prim Lord al Amiralității până la începutul [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]], dar a fost obligat să-și dea demisia după dezastruoasa [[Campania Gallipoli|Campanie Gallipoli]]. A sperat că va fi numit comandant de brigadă, dar în schimb a fost pus la comanda unui batalion. După ce a fost maior în Al Doilea batalion, [[Grenadier Guards]], a fost numit [[Locotenent-Colonel]], comandând cel de-al șaselea batalion, [[Royal Scots Fusiliers]] (parte a [[Divizia a noua (Scoția)|Diviziei a noua Scoțiene]]), pe 1 ianuarie 1916. Scrisorile trimisei soției arată că lua parte la acestea pentru a-și reabilita reputația, deși risca să fie omorât. În rolul de comandant a continuat să-și manifeste tactici riscante și nesăbuite, tipar al tuturor acțiunilor sale militare, deși nu era deloc de acord cu omoruri în masă, cum a fost în acțiunile din [[Western Front (Primul Război Mondial)|Frontul de Vest]].<ref>Jenkins pp. 301–02</ref>
 
[[Bill Deedes|Lord Deedes]] a susținut la o adunare a [[Royal Historical Society]] în 2001 de ce Churchill a luptat în linia I: „Era cu [[Grenadier Guards]], însetați la sediul batalionului. Le plăceau foarte mult ceaiul și laptele condensat, care nu îi plăceau în mod deosebit lui Winston, dar alcoolul era permis în lina I, în tranșee. Așa că i-a sugerat colonelului că ar vrea să vadă mai mult din război și să fie trimis în linia I. Această sugestie a fost mult lăudată de colonel, care considera că era o idee foarte bună.”<ref>{{cite journal|title=Churchill Remembered: Recollections by Tony Benn MP, Lord Carrington, Lord Deedes and Mary Soames|journal=Transactions of the Royal Historical Society |pages= 393–414 [404]|author=T Benn et al.|volume=11|year=2001 | doi = 10.1017/S0080440101000202 | jstor=3679430|issue=11 | issn = 0080-4401 }}</ref>
 
== Cariera politică până la al Doilea Război Mondial ==
[[Fișier:Churchillelectionposteroldham.jpg|thumbleft|miniatura|Posterul de campanie electorală al lui Churchill pentru [[Alegeri legislative în Regatul Unit, 1900|alegerile parlamentare din 1900]]. A candidat din partea conservatorilor în colegiul Oldham, și a obținut un loc.]]
 
=== Primii ani în Parlament ===
Linia 144 ⟶ 114:
Pentru mai multe luni Churchill a servit ca [[sinecură]] pentru [[Cancelarul Duceatului Lancaster]]. Pe 15 noiembrie și-a dat demisia din guvern, simțind că nu se apelează la el<ref>Jenkins, p. 287</ref> și, deși a rămas membru al parlamentului, a luptat pentru câteva lui pe [[Frontul de Vest]] la comanda Batalionului al șaselea al [[Royal Scots Fusiliers]], cu gradul de [[locotenent-colonel]].<ref>Jenkins, p. 301</ref><ref name="army.mod.uk">{{cite web|url=http://www.army.mod.uk/infantry/regiments/4598.aspx |title=20th and early 21st Century&nbsp;– British Army Website |publisher=Army.mod.uk |accessdate=3 April 2011}}</ref> Sub comanda sa au fost făcute 36 de incursiuni în teritorii disputate, iar partea sa de front de la [[Ploegsteert Wood|Ploegsteert]] a devenit una din cele mai active.<ref name="army.mod.uk"/> În martie 1916, Churchill s-a întors în Anglia, dorind să vorbească din nou în Camera Comunelor.<ref>Jenkins, p. 309</ref> Viitorul prim-ministru [[David Lloyd George]] l-a criticat cu asprime: „Vei descoperi într-o zi că stările mentale care reies din scrisori [tale] reprezintă motivul pentru care nu avem încredere în tine nici măcar când comanzi armata. În fiecare rând, interesele naționale sunt complet umbrite de grijile tale personale.”<ref>"[http://www.independent.ie/opinion/columnists/kevin-myers/the-greatest-20th-century-beneficiary-of-popular-mythology-has-been-the-cad-churchill-1876680.html The greatest 20th century beneficiary of popular mythology has been the cad Churchill]", [[Kevin Myers]], Independent.ie</ref> În iulie 1917, Churchill a fost numit în funcția de [[Ministerul Munițiilor|ministru al munițiilor]], iar în ianuarie 1919, [[Secretar de Stat pentru Război]] și [[Secretar de stat al Aviației]]. A fost principalul promotor al [[Regula de zece ani|Regulii de zece ani]], un principiu care permitea trezoreriei să domine și să controleze strategic, să ducă politici financiare externe sub pretextul că „nu va mai fi un mare război european pentru următorii cinci sau zece ani”.<ref>Ferris, John. ''Treasury Control, the Ten Year Rule and British Service Policies, 1919–1924''. The Historical Journal, Vol. 30, No. 4. (Dec., 1987), pp. 859–83</ref>
 
O mare preocupare din timpul funcției în [[Cabinetul de război]] a fost intervenția aliaților în [[Răboiul Civil Rus]]. Churchill a fost susținător ferm al intervenției străine, declarând că [[bolșevism]]ul trebuie „tăiat de la rădăcină”.<ref name="centre-282">{{cite web|url=http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20031216033237/http://www.winstonchurchill.org/i4a/pages/index.cfm?pageid=282|archivedate=2003-12-16 December 2003|title=Cover Story: Churchill's Greatness|accessdate=26 February 2007|author=Jeffrey Wallin with Juan Williams|date=4 September 2001|publisher=Churchill Centre|dead-url=yes}}</ref> A asigurat, într-un cabinet divizat și prost organizat, intensificarea și prelungirea implicării brritanicilor beyond the wishes of any major group in Parliament or the nation—and in the face of the bitter hostility of Labour. În 1920, după ce ultimele [[Forțele Armate Britanice]] au fost retrase, Churchill a trimis armatele la Poles când au invadat [[Ucraina]]. A fost de asemenea inspirat în trimiterea de forțe para-militare (Black and Tans și Auxiliarie) în Războiul Anglo-Irlandez.<ref name="Jordan1995">{{cite book|author=Anthony J. Jordan|title=Churchill, a founder of modern Ireland|url=http://books.google.com/books?id=OfmFAAAAIAAJ|accessdate=21 September 2011|date=April 1995|publisher=Westport Books|isbn=978-0-9524447-0-1|pages=70–75}}</ref> A devenit [[Secretar de Stat pentru Colonii]] în 1921 și a fost unul din semnatarii [[Tratatul Anglo-Irlandez|Tratatului Anglo-Irlandez]] in 1921, care stabilea [[Statul Liber Irlandez]]. Churchill a fost implciat în lungile negocieri ale tratatului pentru a proteja interesele britanice privind țărmurile. S-a înțeles cu Statul Liber Irlandez ca Marea Britanie să preia trei porturi irlandeze: Queenstown ([[Cobh]]), [[Berehaven]] și [[Lough Swilly]], care puteau fi folosite ca baze spre Atlantic de Marina Regală.<ref>Jenkins, pp. 361–65</ref> În 1938, după înțelegerea dintre Chamberlain și De Valera [[Acordul Comercial Anglo-Irlandez]] porturile au fost returnate Statului Liber Irlandez.
 
Churchill a pledat pentru utilizarea de gaze lacrimogene împotriva triburilor de kurzi din [[Irak]].<ref>See Jonathan Glancey {{cite news|url=http://www.guardian.co.uk/world/2003/apr/19/iraq.arts|title=Gas, chemicals, bombs: Britain has used them all before in Iraq|accessdate=3 February 2009|work=The Guardian|location=London|first=Jonathan|last=Glancey|date=19 April 2003}} and Johann Hari {{cite news|url=http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/johann-hari/johann-hari-our-infantile-search-for-heroic-leaders-854278.html|title=Our Infantile Search for Heroic Leaders|accessdate=3 February 2009|work=The Independent|location=London|date=26 June 2008|archiveurl=httphttps://web.archive.org/web/20080628195958/http://www.independent.co.uk/opinion/commentators/johann-hari/johann-hari-our-infantile-search-for-heroic-leaders-854278.html|archivedate=28 June 2008-06-28|dead-url=no}}</ref> Deși britanicii au luat în considerare utilizarea de gazuri otravătoare în înăbușirea rebeliunilor kurzilor, nu a fost folosit, deoarece metoda convențională de bombardare a fost considerată mai eficientă.<ref>{{cite book|last=Bhattacharya|first=Sutapas|title=The oneness/otherness mystery|publisher=Motilal Banarsidass Publ|year=1999|page=244|isbn=9788120816541|url=http://books.google.com/?id=_JnQWzQlMN8C&pg=RA4-PA244&dq=churchill+kurds+gas&q=churchill%20kurds%20gas}}</ref>
 
În 1923, a fost consultant al Burmah Oil (acum [[BP plc]]) pentru a convinge guvernul britanic să le permită birmanezilor să aibă control total asupra resurselor iraniene de petrol, care au fost acordate.<ref>{{cite web|author=|url=http://www.independent.ie/opinion/columnists/kevin-myers/the-greatest-20th-century-beneficiary-of-popular-mythology-has-been-the-cad-churchill-1876680.html |title=The greatest 20th century beneficiary of popular mythology has been the cad Churchill – Kevin Myers, Columnists |publisher=Independent.ie |date= |accessdate=2011-08-09}}</ref>
Linia 170 ⟶ 140:
 
== Scrieri ==
[[File:Winston Churchill & alcohol.jpg|thumb|Winston Churchill a primit în 1932 aprobarea unui medic de a bea alcool „nelimitat” în Statele Unite, în perioada prohibiției.]]
* ''The Story of the Malakand Field'' (Istoria armatei active de la Malakand) - [[1898]]
* ''The River War'' (Războiul fluviului) - [[1899]]
Linia 219 ⟶ 190:
{{Personalități marcante ale Războiului Rece}}
{{Time Persons of the Year}}
{{Time 100: Cei mai importanți oameni ai secolului XX}}
{{Informații bibliotecare}}
{{Control de autoritate}}
 
{{DEFAULTSORT:Churchill, Winston}}
Linia 231 ⟶ 203:
[[Categorie:Cavaleri ai Ordinului Jartierei]]
[[Categorie:Cavaleri ai Ordinului Elefantului]]
[[Categorie:Conducători politici ai celui de-al doileaDoilea războiRăzboi mondialMondial]]
[[Categorie:Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură]]
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1900-1906]]
Linia 249 ⟶ 221:
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1955-1959]]
[[Categorie:Membri ai Parlamentului Regatului Unit între 1959-1964]]
[[Categorie:Oameni ai celui de-al doileaDoilea războiRăzboi mondialMondial]]
[[Categorie:Oamenii anului ai revistei Time]]
[[Categorie:Personalități ale Războiului Rece]]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/wiki/Winston_Churchill