Războiul Bosniac

Războiul Bosniac Parte din Războaiele iugoslave Clădirea parlamentului de la Sarajevo în flăcări după ce a fost lovit de focul de artilerie în mai 1992; Ratko Mladić cu soldați bosniaci sârbi; Un soldat ONU din Norvegia în Sarajevo Informații generale Perioadă 1 martie 1992 - 14 decembrie 1995 Loc Bosnia și Herțegovina Rezultat Partiții interne în Bosnia și Herțegovina conform Acordului de la Dayton. Pierderi civile în masă a fracțiunilor bosniace și peste un milion de refugiați (din toate taberele combatante). Beligeranți 1992–94: Republica Bosnia și Herțegovinaa 1992-94: R.C.Herțeg-Bosnia Croația 1992-94: Republika Srpska Republica Federală Iugoslavia P.A. Bosnia de Vest (din 1993) Conducători Alija Izetbegović (Președinte al Bosniei și Herțegovinei) Sefer Halilović (Șef de stat major al ARBiH 1992-1993) Rasim Delić (Șef de stat major al ARBiH 1993-1995) Croația Franjo Tuđman (Președinte al Croației) Croația Janko Bobetko (Șef de stat major al Croației 1992-1995) Mate Boban (Președinte R.C.Herțeg-Bosnia) Milivoj Petković (Șef de stat major al HVO) Dario Kordić (lider politic al croaților din Centrul Bosniei) Slobodan Milošević (Președinte al Serbiei) Radovan Karadžić (Președinte al Republika Srpska) Ratko Mladić (Șef de stat major al VRS) Fikret Abdić (Președinte interimar al A.P.Bosnia de Vest) Efective ~100 tancuri ~200.000 infanterii ~300 tancuri ~70.000 infanterii 600-700 tancuri 120.000 infanterii Pierderi 31.270 soldați uciși 33.071 civili uciși 5.439 soldați uciși 2.163 civili uciși 20.649 soldați uciși 4.075 civili uciși Modifică date / text

Războiul Bosniac, cunoscut și ca Războiul din Bosnia și Herțegovina a fost un conflict armat internațional care s-a desfășurat din martie 1992 până în noiembrie 1995. În război, s-au implicat mai multe trupe. Ca urmare a unui număr de incidente violente la începutul anului 1992, războiul este în mod obișnuit privit ca început la 6 aprilie 1992. Războiul s-a încheiat la 14 decembrie 1995. Principalii beligeranți au fost forțele Republicii Bosnia și Herțegovina și cele ale auto-proclamatelor entități sârbe bosniace și croate bosniace din Bosnia și Herțegovina, Republica Srpska și Herțeg-Bosnia, care au fost conduse și furnizate de Serbia și, respectiv, de Croația.^[1][2][3]

Războiul a făcut parte din destrămarea Iugoslaviei. Ca urmare a secesiilor slovene și croate din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia în 1991, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina multietnică - locuită în special de bosniaci musulmani (44%), precum și de sârbi ortodocși (32,5%) și catolici croați (17%) - au adoptat un referendum pentru independență la 29 februarie 1992.

Acest lucru a fost respins de reprezentanții politici ai sârbilor bosniaci, care au boicotat referendumul. În urma declarației de independență a Bosniei și Herțegovinei (care a obținut recunoașterea internațională), sârbii bosniaci, conduși de Radovan Karadžić și susținuți de guvernul sârb a lui Slobodan Milošević și Armata Populară Iugoslavă (JNA), și-au mobilizat forțele în interiorul Bosniei și Herțegovinei pentru asigurarea unui teritoriu etnic sârb securizat, apoi războiul curând s-a răspândit în întreaga țară, însoțit de Purificare etnică.