Mike Maignan

Maignan s-a născut în Cayenne, Guyana Franceză, dintr-o mamă haitiană și un tată din Guadelupa.^[6][7]

Maignan a jucat la categoriile inferioare ale lui Paris Saint-Germain înainte de a fi promovat în 2013 la prima echipă. A participat la UEFA Youth League 2013–14 în care echipa sa a ajuns în sferturile de finală, fiind eliminată de Real Madrid.^[8]

În iunie 2013, Maignan a semnat primul său contract profesionist, de trei ani.^[9] Pe 18 decembrie, a făcut parte din lot pentru prima dată, stând pe banca lui Nicolas Douchez într-o victorie cu 2-1 în fața lui Saint-Étienne în optimile de finală ale Coupe de la Ligue.^[10] Pe 19 ianuarie 2014, a fost inclus într-un meci din Ligue 1 pentru prima dată, rămânând pe banca de rezerve, deoarece Salvatore Sirigu a jucat atunci într-o victorie cu 5-0 în fața lui Nantes pe Parc des Princes.^[11]

 

În august 2015, Maignan s-a transferat la un alt club din Ligue 1, Lille pentru 1 milion de euro pe un contract de cinci ani.^[12] Și-a făcut debutul profesionist pe 18 septembrie, într-o remiză 1-1 la Rennes, ca înlocuitor al lui Yassine Benzia, după ce Vincent Enyeama a fost eliminat în minutul 69. Cu prima atingere, a salvat penalty-ul lui Paul-Georges Ntep; cu toate acestea, cinci minute mai târziu, a primit un gol de la același jucător.^[13]

La începutul sezonului 2017-2018, antrenorul Marcelo Bielsa a renunțat la experimentatul Enyeama în favoarea lui Maignan. În al doilea meci al sezonului, o înfrângere cu 3-0 la Strasbourg, a fost eliminat pentru că a aruncat mingea către un adversar, iar atacantul Nicolas de Préville a trebuit să intre în poartă în ultimele minute.^[14] În sezonul următor, a fost mereu prezent, deoarece Lille a terminat vicecampioană în urma lui PSG și a fost ales Portarul anului de către Trophées UNFP du football . Recordul său a fost de 30 de goluri primite, 17 meciuri fără gol primit, 233 de salvări și trei penalty-uri salvate.^[15]

În 2020–21, Maignan a câștigat titlul din Ligue 1, învingându-și fostul club PSG în ultima zi cu un punct.^[16] Maignan a încheiat sezonul cu 21 de meciuri fără gol primit, una mai puțin decât recordul ligii.^[17]

 

La 27 mai 2021, Maignan a fost de acord să semneze pentru clubul AC Milan din Serie A pe un contract de cinci ani, în vigoare de la 1 iulie.^[18] A sosit pentru o sumă raportată de 15 milioane de euro, în locul lui Gianluigi Donnarumma, plecat la PSG.^[19] Și-a făcut debutul pe 23 august, cu o victorie cu 1-0 la Sampdoria.^[20]

Pe 19 septembrie, într-un meci de campionat împotriva lui Juventus, Maignan a fost victima unui abuz rasial verbal al unui suporter al lui Juventus; el a răspuns numindu-se „negru și mândru”.^[21] Suporterul a fost ulterior identificat și raportat la poliție și expulzat din clubul de fani Juventus Club Castagnaro.^[22]

La 13 octombrie 2021, Maignan a suferit o intervenție chirurgicală la rănirea încheieturii mâinii stângi și era de așteptat să nu acționeze timp de zece săptămâni,^[23], dar a revenit pe teren după șase săptămâni.^[24] A făcut salvări cruciale împotriva lui Inter, pentru a-și ajuta echipa să câștige un derby restrâns cu 2–1 pe 5 februarie.^[25][26] Opt zile mai târziu, a asistat la golul lui Rafael Leão într-o victorie cu 1-0 împotriva Sampdoriei, fiind prima pasă de gol făcută de un portar a lui AC Milan în Serie A de la Dida în 2006.^[27]

Maignan a primit trofeul pentru cel mai bun portar din Serie A înaintea ultimului meci al sezonului din 22 mai 2022.^[28] Milan a câștigat meciul cu 3-0 în deplasare cu Sassuolo pentru primul lor titlu de campionat din 2011; a fost cel de-al 17-lea meci fără gol primit din sezon.^[29]

La 18 aprilie 2023, a salvat un penalty lansat de către Khvicha Kvaratskhelia în timpul remizei 1–1 în deplasare împotriva lui Napoli în manșa secundă a sfertului de finală din UEFA Champions League 2022–23, care a ajutat echipa sa să se califice în semifinală, câștigând 2–1 la general, pentru prima dată după sezonul 2006-2007.^[30]

Maignan a jucat pentru Franța la toate nivelurile de la sub 16 la sub 21. A fost căpitanul echipei sub 17 ani la Campionatul European 2012 din Slovenia.^[31][32] A primit prima convocare la seniori în mai 2019, înaintea calificărilor pentru UEFA Euro 2020 împotriva Turciei și Andorrei și a unui amical cu Bolivia.^[33] Și-a făcut debutul pe 7 octombrie 2020 intrând la pauză în locul lui Steve Mandanda într-un amical împotriva Ucrainei, care s-a încheiat cu o victorie cu 7-1 pe Stade de France.^[34] În mai 2021, a fost convocat pentru finala Euro 2020 amânată.^[35]

Pe 6 iunie 2022, Maignan și-a făcut debutul internațional într-o competiție oficială într-o remiză 1–1 din UEFA Nations League, în deplasare cu Croația, acordând un penalty cu întârziere a lui Andrej Kramarić.^[36] Leziunile suferite la gambe din septembrie și octombrie a aceluiași an l-au exclus de la Cupa Mondială FIFA 2022.^[37]

Lille

• Ligue 1 : 2020–21^[16]

AC Milan

• Serie A : 2021–22^[38]

Franța

• UEFA Nations League : 2020–21^[39]

Individual

• Portarul anului UNFP Ligue 1 : 2018–19^[15]
• Echipa anului din Ligue 1 UNFP: 2018–19^[15]
• Cel mai bun portar din Serie A: 2021–22^[40]
• Echipa anului din Serie A: 2021–22^[41]