Județul Vrancea

În româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”.^[1] Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă^{[formulare evazivă]}, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași.^[2] Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).^{[necesită citare]}

 

 

 

Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m.

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăști, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.

La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vânători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.

Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

1. Subbazinul Siret, 1.230 km²
2. Subbazinul Trotuș, 130 km²
3. Subbazinul Putna, 2.480 km²
4. Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 km²

Total: 4.513 km²

Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).

 

Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km².

Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.

Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.

 

Teritoriul județului Vrancea este cea mai activă zonă seismică a României, cu cutremure anuale ale căror adâncimi focale sunt cuprinse între 80 și 160 km și, prin urmare, afectează regiuni largi.

Cutremurele cu epicentrul în Vrancea sunt cauzate de deplasările blocurilor de falie din apropiere. Au fost înregistrate cutremure devastatoare cu magnitudinea de la 7 la 8 pe scara Richter.

Cele mai mortale au fost cutremurul din Vrancea din 1977, care a ucis peste 1.500 de oameni în România și Bulgaria, și cutremurul din Vrancea din 1940, care a ucis peste 1.000 de oameni. Cel mai puternic a fost cutremurul din Vrancea din 1802, cu o intensitate estimată la 7,9 pe scara amplitudinii momentului, dar care a ucis doar 4 persoane. Alte cutremure notabile au fost cutremurul Vrancea din 1738, cutremurul Vrancea din 1838 și cutremurul Vrancea din 1986

Actuala stemă a județului Vrancea vine cu un aport semnificativ de simboluri la nivel de regiune. Aceasta este reprezentată de un scut roșu-albastru-gri, pe care se regăsesc acvila cu cruce de aur în cioc, însoțită de soare, simbolurile Moldovei și Munteniei, capul de bour care semnifică lupta înaintașilor pentru realizarea Unirii Principatelor Române, dar precum și un butoi și ciorchinii de struguri, care amintesc de frumoasele podgorii și ponderea însemnată a viticulturii în județul Vrancea. În partea centrală a stemei putem observa cu culoarea galbenă și text negru, textul Onoarea și patria.

•  
  Stema județului Vrancea

•  
  în perioada interbelică
•  
  în perioada comunistă

Pentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).^[3]

 

Din punct de vedere administrativ, reședința județului, Focșani, s-a format ca un singur oraș în urma Unirii Principatelor în 1859. Partea moldoveană fusese reședința ținutului moldovean Putna, iar cea sudică, a județului muntean Slam Râmnic. În 1864, orașul Focșani a fost unificat și a devenit reședința județului Putna. Teritoriul actual al județului Vrancea cuprinde cea mai mare parte a acelui județ Putna (excepție făcând comunele din nordul extrem, începând cu Sascut, care acum sunt în județul Bacău, precum și părți din județele Râmnicu-Sărat, Tecuci și Tutova.

Județul Vrancea a fost constituit în 1968, pe un teritoriu care la acea dată făcea parte din regiunile Bacău și Galați. La acea dată, cu ocazia organizării administrativ-teritoriale efectuate de regimul comunist, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a căpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.^[4] Județul Vrancea este atestat documentar pentru prima dată într-o scrisoare în limba latină din 2 iulie 1431 (document descoperit de istoricul Constantin C. Giurescu), în care voievodul Transilvaniei, Ladislau Apor, anunță pe judele Brașovului că Alexandru cel Bun a concentrat trupe spre Putna – versus Puttnam. Voievodul Apor a aflat știrea de la câțiva locuitori din Transilvania ce „au ieșit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).

Istoricii și cercetătorii sunt de părere că acest cuvânt face parte din patrimoniul lexical traco-dac, VRAN însemnând pădure/munte. Poate acest lucru explică de ce în scrierile timpului, Vrancea mai era numită și „Pământul cu păduri bogate” sau „Pământul Negru”.

Vrancea poate fi considerată leagănul celui mai expresiv poem al etnogenezei românești, ”Miorița”. Una dintre cele câteva sute de variante ale baladei „Miorița”, regăsite în creația populară vrânceană, a fost culeasă pentru întâia oară de Alecu Russo la Soveja în 1846, trimisă lui Vasile Alecsandri și publicată în culegerea acestuia, „Poezii populare”.

Vrancea este un pământ cu o istorie bogată. Actualul județ Vrancea cuprinde, în proporție de două treimi, fostul Ținut Putna (mai târziu județ), având ca nucleu de constituire Țara Vrancei, la care s-a adăugat, în 1968, o parte din fostul județ Râmnicu-Sărat. Vrancea istorică, localizată în partea de nord-vest a județului, a existat ca stat țărănesc autonom, stăpânind în comun un singur trup de moșie, înainte de întemeierea Țării Românești și a Moldovei. Ținutul Putnei a intrat oficial în hotarele Moldovei, cu autonomia amintită, la 10 martie 1482, când Ștefan cel Mare a stabilit granița cu Țara Românească pe râul Milcov, adăugându-i-se ulterior, trei regiuni: Vrancea istorică, regiunea de răsărit (Olteni) și Ținutul Adjudului.

La 24 aprilie 1574, la Jiliște, lângă Focșani, Ion Vodă cel Cumplit (1572 – 1574) a obținut o victorie strălucită împotriva oștilor turcești. Istoria consemnează în aceste locuri și alte evenimente memorabile: trecerea prin Ținutul Putnei și prin Focșani a lui Mihai Viteazul în 1600, în drumul său victorios pentru realizarea visului unirii într-un singur stat a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei.

Între anii 1714 și 1734, vrâncenii au luptat împotriva cotropirii de către maghiari a unor munți dăruiți lor de către marele Voievod, iar în primele două decenii ale secolului XIX au luptat pentru ieșirea din „boieresc”, Vrancea fiind făcută danie vistiernicului Iordache Russet Roznovanu de către domnitorul Constantin Ipsilanti. Între evenimentele de seamă petrecute pe teritoriul județului Vrancea, se menționează și luptele de la Mărtinești și Focșani din timpul războiului ruso-turc din 1789.

După înlăturarea monopolului turcesc asupra comerțului exterior al Țării Românești și activarea portului Galați, spre care se îndreptau produsele agricole și manufacturiere din zonă, regiunea cunoaște o revigorare economică.

În perioada contemporană, Focșanii au fost simbolul libertății și demnității românești, al Unirii dintre Moldova și Țara Românească de la 24 ianuarie 1859, prin care s-au pus bazele statului modern român. Focșanii au fost centrul primelor instituții ale noului stat unificat român: Comisia Centrală și Curtea de Apel. Un alt reper istoric este Casa memorială Ion Roată, țăran ales membru al Divanului ad-hoc, care a fost direct implicat în Unirea Principatelor Române.

Remarcabilă este și unitatea de voință și acțiune a tuturor vrâncenilor din Războiul de Independență din anii 1877 – 1878.

Primul Război Mondial e consemnat în istoria Vrancei cu litere de aur. Aici se desfășoară, din Zboina Neagră și până în Valea Siretului, la Doaga, Muncelu, Cireșoaia, Străoane, Panciu, Străjescu, luptele eroice din vara anului 1917, care au culminat cu marea bătălie de la Mărășești. În timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Europa a repurtat primele victorii asupra Germaniei pe câmpurile de luptă de la Mărăști și Mărășești, în Vrancea. Aceste victorii au dus la desăvârșirea statului național unitar român la 1 decembrie 1918.

Vrancea este locul cu cele mai importante memoriale și mausolee ridicate în onoarea jertfei eroilor Primului Război Mondial: Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani. Ca semn de recunoaștere a sacrificiilor făcute de orașul Mărășești, în august 1917, guvernul francez i-a acordat, doi ani mai tarziu, Crucea de Război a Franței.

După Marea Unire, odată cu efervescența vieții culturale românești, determinată de noul stadiu de dezvoltare socio-economică în care pășise România Mare, Vrancea, prin oamenii săi de cultură și știință afirmați pe plan național și european, prin instituțiile sale de învățământ și de artă, s-a remarcat ca unul dintre centrele importante ale spiritualității românești.

Urmând cursul firesc al progresului societății omenești din ultima jumătate a secolului al XX-lea, prin dezvoltarea economică, prin extinderea urbanizării în principalele sale localități, prin dimensiunea și varietatea fenomenului cultural, județul Vrancea a căpătat trăsăturile unui spațiu românesc modern, în care noul și vechiul, prezentul și trecutul formează un tot armonios și expresiv.

Din punct de vedere administrativ, județul Vrancea este format din 2 municipii: Focșani, municipiu; reședință de județ și Adjud și 3 orașe: Mărășești, Odobești și Panciu.

Orașe și municipii în prezent
Stemă	Municipii	Stemă	Orașe
	Focșani		Mărășești
	Adjud		Odobești
			Panciu

Județul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.

Stemă	Nume	Tip de localitate	Populație	Imagine
Municipii și orașe
	Adjud	municipiu	16.045
	Focșani	municipiu reședință de județ	79.315
	Mărășești	oraș	10.671
	Odobești	oraș	9.364
	Panciu	oraș	7.664
Comune
	Andreiașu de Jos	comună	1.655
	Biliești	comună	1.833
	Boghești	comună	1.680
	Bolotești	comună	4.231
	Bordești	comună	1.683
	Broșteni	comună	2.054
	Bârsești	comună	1.299
	Bălești	comună	1.941
	Chiojdeni	comună	2.322
	Ciorăști	comună	3.150
	Corbița	comună	1.793
	Cotești	comună	4.641
	Câmpineanca	comună	3.501
	Câmpuri	comună	3.475
	Cârligele	comună	3.116
	Dumbrăveni	comună	4.281
	Dumitrești	comună	4.602
	Fitionești	comună	2.286
	Garoafa	comună	4.037
	Golești	comună	4.115
	Gologanu	comună	3.040
	Gugești	comună	5.942
	Gura Caliței	comună	2.473
	Homocea	comună	6.625
	Jariștea	comună	4.204
	Jitia	comună	1.609
	Mera	comună	3.453
	Milcovul	comună	2.995
	Movilița	comună	3.183
	Măicănești	comună	4.612
	Negrilești	comună	1.816
	Nereju	comună	4.187
	Nistorești	comună	1.917
	Nănești	comună	2.055
	Năruja	comună	1.659
	Obrejița	comună	1.583
	Paltin	comună	1.861
	Ploscuțeni	comună	3.114
	Poiana Cristei	comună	2.650
	Popești	comună	2.753
	Pufești	comună	3.646
	Păulești	comună	1.834
	Păunești	comună	5.898
	Reghiu	comună	2.126
	Ruginești	comună	3.497
	Răcoasa	comună	3.162
	Răstoaca	comună	1.811
	Sihlea	comună	5.039
	Slobozia Bradului	comună	7.010
	Slobozia Ciorăști	comună	1.699
	Soveja	comună	2.159
	Spulber	comună	1.279
	Străoane	comună	3.235
	Suraia	comună	4.595
	Tulnici	comună	3.450
	Tâmboești	comună	2.887
	Tănăsoaia	comună	1.972
	Tătăranu	comună	3.952
	Urechești	comună	2.532
	Valea Sării	comună	1.608
	Vidra	comună	6.295
	Vintileasca	comună	1.981
	Vizantea-Livezi	comună	3.793
	Vrâncioaia	comună	2.576
	Vulturu	comună	6.277
	Vânători	comună	5.164
	Vârteșcoiu	comună	3.151
	Țifești	comună	5.197

Împărțirea administrativă a județului este următoarea:

• două municipii
  • Focșani (79.315 locuitori),
  • Adjud (16.045 locuitori),
• trei orașe
  • Mărășești (10.761 locuitori),
  • Odobești (9.364 locuitori),
  • Panciu (4.824 locuitori),
• 68 comune (având 331 sate – 335.312 locuitori).

 

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2024, consiliul este prezidat de Nicușor Halici de la PSD iar componența politică a consiliului este următoarea:^[5]

 

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Cătălin-Dumitru Toma de la PNL, iar componența politică a consiliului județean a fost următoarea:^[6]

 

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2016, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2012, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2012, consiliul este prezidat de Marian Oprișan de la PSD, iar componența consiliului județean a fost următoarea:

Lista președinților consiliului județean din 1992:

• Lista președinților Consiliului Județean Vrancea

 

Componența etnică a Județului Vrancea

     Români (92,2%)

     Romi (1,8%)

     Necunoscută (5,7%)

     Altă etnie (0,3%)

Populația județului Vrancea la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc.; 2011: 340.310loc.

 

Județul Vrancea are o industrie diversificată, bazată pe condițiile specifice și resursele naturale și de mediu existente în județ. Economia județului Vrancea este caracterizată de varietatea resurselor locale existente care pot fi atrase în activitățile economice și de tradiția în prelucrarea acestora.

Județul este renumit pentru vinurile sale, fiind și cel mai mare producător din România. Peste 11% din suprafața județului este acoperită cu viță de vie. Cele mai cunoscute regiuni viticole ale județului sunt:

• Panciu - 8.100 ha (20.000 acrii)
• Odobești - 7.000 ha (17.000 acrii)
• Cotești

În plus, principalele industrii ale județului sunt următoarele:

• Alimente si băuturi;
• Textile;
• Fabricarea hârtiei și fabricarea mobilierului;
• Piese și componente mecanice;
• Producție de vase de gătit si de copt.

• Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de seminte oleaginoase;
• Cultivarea strugurilor;
• Cresterea porcinelor;
• Cresterea pasarilor;
• Exploatarea forestieră.

Suprafața agricolă reprezintă peste 52% din totalul suprafeței județului, din care terenul arabil reprezintă 58,06%, drept pentru care aceasta zonă este ideală pentru investitii in agricultura și cresterea animalelor.

• Lucrări de construcții a clădiriilor rezidențiale si nerezidențiale;
• Lucrări de tâmplărie și dulgherie.

• Comerț cu autoturisme si autovehicule ușoare;
• Comerț cu ridicata al produselor lactate, ouălor , uleiurilor și grăsimilor comestibile;
• Comert cu ridicata al băuturilor.

Județul Vrancea face parte din Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei, iar viticultura reprezintă un important sector economic. Suprafața viticolă a Vrancei este împărțită în trei podgorii reprezentative: Panciu, Odobești și Cotești. În Vrancea viticultura constituie o activitate tradițională, de mare importanță economică, beneficiind de condiții naturale favorabile.

Podgoria Panciu, cu o suprafață de peste 8.100 ha, a fost și rămâne o permanentă atracție pentru cei doritori să cunoască frumusețile acestor locuri. În trecut, renumele podgoriei îl făceau vinurile obținute din soiuri tradiționale, precum Plăvaie, Galbenă, Băbească neagră, Fetească albă și Fetească neagră. Ulterior, au cucerit teren și altele: Fetească regală, Riesling Italian, Sauvignon, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, care au permis obținerea unor vinuri cu denumire de origine controlată și apariția vinurilor spumante, care au ridicat faima podgoriei.

Podgoria Odobești, cu o suprafață de aproximativ 7.000 ha, este cea mai veche podgorie din țara noastră, fiind considerată podgorie dacică. Profilată pe producerea de vinuri și în mod deosebit a celor albe, în podgoria Odobești se cultivă o mare varietate de soiuri. Dintre cele de origine locală existente încă în cultură sunt Galbena de Odobești, iar pe suprafețe mai restrânse soiurile Plăvaie și Mustoasă. Dintre soiurile românești mai sunt întâlnite Feteasca Albă, Feteasca Regală și Sârbă, iar din cele străine se cultivă pe suprafețe relativ mari Aligote, Riesling Italian și Muscat Ottonel. Grupa soiurilor de struguri negri este reprezentată de Băbească Neagră și Pinot Noir. Podgoria prezintă condiții favorabile și pentru producerea strugurilor de masă, din al căror sortiment nu lipsesc soiurile din grupele Chasselas, Coarnă, Muscat Hamburg și Cinsaut.

Podgoria Cotești constituie o continuare a plantațiilor viticole din podgoria Odobești, beneficiind de resurse heliotermice mai ridicate și cuprinde centrele viticole Cotești, Tâmboești, Cârligele și Vârteșcoiu.

În toate aceste centre viticole există areale de producere a vinurilor albe și roșii de consum curent din soiurile Fetească regală, Aligote, Băbească neagră. Vinurile de calitate superioară se obțin din soiurile: Fetească albă, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră și Merlot.

Vrancea, ca județ vitivinicol, ocupă la nivel național primul loc în funcție de suprafața viticolă și după producția de struguri și vin.

 

Județul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud), și de A7 (Autostrada Moldovei) care face legătura rutieră cu Ploiești, Buzău, Focșani, Bacău, Pașcani, Suceava, Siret.

De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).

 

Drumurile naționale din județul Vrancea sunt următoarele:

• DN2N (Dumbrăveni - Vintileasca)
• DN2M (Focșani - Odobești - Nereju)
• DN23A (Milcovul - Gologanu, Tătăranu, Ciorăști)

Vrancea este deținătoarea vechilor meșteșuguri populare tradiționale: oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele și păpușarele de caș, troițele, obiectele gospodărești), olăritul, țesutul pânzei, stofei, ștergarelor și confecționarea (cusutul, brodatul) portului popular vrâncenesc, făuritorii de instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină) din Nereju, Nistorești, Spulber și a autenticelor măști tradiționale din Nereju, Năruja, Vintileasca, practicate în special în zona montană, prelucrarea artistică a răchitei, papurei la Suraia și nu în cele din urmă meșteșugul vinului cu excelentele sale soiuri autohtone reunite într-o salbă de podgorii și crame de prelucrare, stocare și degustare renumite, reunite într-un străvechi Drum al Vinului, cum sunt: Cotești, Jariștea, Odobești și Panciu.

Costumul popular autentic vrâncenesc, sobru sau viu colorat, în funcție de vârstă, ornamentat discret, dar de efect, purtat cu mândrie și eleganță de localnici, ilustrează convingător continuitatea și unitatea cultural-etnografică.

 

 

Ținutul Vrancei este presărat cu vestigii istorice, monumente și lăcașuri de cult de o valoare inestimabilă, cum sunt: Biserica „Precista”, Biserica Ovidenia, Muzeul Vrancei cu secțiile sale, toate situate în municipiul Focșani, dar în restul județului:

• Mânăstirea Soveja
• Mănăstirea Mera
• Mănăstirea Dălhăuți
• Mănăstirea Vizantea
• Mănăstirea Lepșa
• Mănăstirea Recea (județul Vrancea)
• Casa memorială Alexandru Vlahuță din Dragosloveni
• Casa Memorială „Moș Ion Roată”
• Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bârsești
• Muzeul etnografic din Paltin
• Cascada Putnei
• Mausoleul Eroilor din Focșani
• Mausoleul de la Mărăști
• Mausoleul de la Mărășești
• Mausoleul și Muzeul Soveja

 

În Vrancea, vă puteți liniști citind în liniște, în incinta Bibliotecii Județene “Duiliu Zamfirescu” din capitala Vrancei, Focșani, a cărei atestare (împrumuturi de carte) datează din anul 1881, în prezent fiind cea mai reprezentativă și solicitată bibliotecă publică a orașului și județului Vrancea. Iar către seară, când tumultul orașului se liniștește, se poate rezerva un loc în loja Teatrului Municipal “Mr. Gh. Pastia” sau în cele ale Ateneului Popular “Mr. Gh. Pastia” sau ale Ansamblului Folcloric “Țara Vrancei”, pentru a urmări un spectacol de teatru, un concert cameral sau un spectacol folcloric, care pot întregi imaginea culturală și istorică despre Vrancea de astăzi.^[7]

 

 

 

 

Vrancea are un peisaj pitoresc, în care sunt ocrotite monumente ale naturii de o frumusețe aparte: Parcul Natural Putna - Vrancea, Cascada Putnei , Rezervația Naturală Cheile Tișiței , Focul Viu de la Andreiașu de Jos , Căldările Zăbalei , Cascada Mișina de la Nistorești , Lacul Negru din Cheile Nărujei , Groapa cu Pini de la Tulnici , Muntele Goru.

Vrancea are un relief remarcabil de variat, cu o reprezentare echilibrată a tuturor formelor de relief și cu o specificitate județeană dată de existența unei depresiuni intra-deluroase înalte, bine irigate de bazinul Putnei cu afluenții săi.

Mausoleele de la Mărăști, Mărășești și Soveja, sau Casa memorială ”Moș Ion Roată” din Câmpuri, Casa Tudorei Vrâncioaia de la Bârsești, vorbesc despre istoria și legendele acestui ținut.

Vrancea pastorală este și în prezent deținătoarea meșteșugurilor populare tradiționale: oieritul, cașul afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele și păpușarele de caș, troițele, obiectele gospodărești), olăritul, țesutul pânzei, stofei, ștergarelor și confecționarea (cusutul, brodatul) portului popular vrâncenesc, făuritorii de instrumente populare (fluier, caval, trișcă, cimpoi, bucium, ocarină) din Nereju, Nistorești, Spulber și a autenticelor măști tradiționale din Nereju, Năruja, Vintileasca, prelucrarea artistică a răchitei și papurei la Suraia.

Județul Vrancea se remarcă prin faptul că are o varietate de forme de relief, care se pretează pentru diverse activități turistice:

• Zona de câmpie – Valea Siretului, cu unele porțiuni de luncă prezervând un habitat natural bine conservat, propice unei faune diverse și atractive pentru iubitorii de păsări sălbatice;

• Zona dealurilor externe se caracterizează prin suprafețe extinse de podgorii nobile și renumite, turiștii fiind invitați să vizitezea cramele Panciu și Odobești.

• Zona dealurilor înalte estice încă mai prezintă arii de pădure seculară, relativ bine conservate (Pădurea Dălhăuți) și oferă un fundal atractiv atât pentru zona viticolă, cât și pentru depresiunile interne;

• Depresiunile intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcov și Râmnei) cuprind zonele turistice cu cel mai ridicat potențial din județ și se desfășoară pe albiile de râu, oferind o multitudine de puncte de observare pitorești, care necesită amenajare;

Zona montană a județului este caracterizată de o împădurire abundentă, unii geografi caracterizând aceste zone ca fiind cele mai dense păduri montane din România. Munții se desfășoară în etaje, oferind un amfiteatru pitoresc bine observabil din majoritatea punctelor depresiunilor intradeluroase – probabil cel mai atractiv punct de observație situându-se pe drumul care leagă Lepșa de Soveja. Peisajul natural al zonei este reliefat de Munții Vrancei, cu o înălțime medie de 1.500m: cu toate că vârful cel mai înalt este Goru (1.785 m), Vârful Lăcăuți cu stația sa meteorologică este cel mai cunoscut și vizitat.

Parcul Natural Putna - Vrancea cuprinde 41,32% din suprafața montană a județului, având o suprafață de 38.204 ha. Acest parc se caracterizează prin prezența unor habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, ideale pentru carnivorele mari, fiind al doilea areal din țară ca densitate a carnivorelor mari (lup, râs, urs).

Biodiversitatea ridicată poate oferi pasionaților de vânătoare un fond cinegetic bogat. De remarcat este și calitatea ridicată a aerului, care se adaugă specificului natural al județului, ducând la apariția unor zone cu o calitate terapeutică ridicată, cum ar fi bine cunoscuta zonă Soveja.

Județul Vrancea se remarcă printr-o serie de clădiri de patrimoniu, monumente, muzee și vestigii.

Primul Război Mondial reprezintă o etapă importantă în istoria Vrancei, întrucât aici s-au desfășurat luptele eroice din vara anului 1917, dovadă fiind impresionantele Mausoleele de la Mărăști, Mărășești, Soveja și Focșani, de pe Drumul de Glorie al Armatei Române în Primul Război Mondial.

Casa memorială Alexandru Vlahuță din satul Dragosloveni, comuna Dumbrăveni și Casa memorială Moș Ion Roată de la Câmpuri constituie o bogată zestre literară, etnografică și muzicală, și constituie importante atracții turistice ale județului.

Un element distinctiv pentru județul Vrancea sunt bisericile din lemn, printre puținele valori originale din Țara Vrancei. În prezent, în Vrancea există 40 de biserici de lemn, dintre care 18 au fost trecute pe lista Monumentelor Istorice, iar 21 dintre ele sunt înregistrate la Institutul Român de Istorie Culturală. Lăcașele vechi de sute de ani ascund comori ale artei românești post brâncovenești: pereți interiori sculptați, pridvoare deschise, clopotnițe deschise în partea superioară.

Trasee culturale artistice
Pe teritoriul județului Vrancea sunt organizate trasee cultural artistice, concepute astfel încât să valorifice și să promoveze potențialul turistic, și anume patrimoniul cultural, precum și tradițiile locale, astfel:

 

 

Traseu:

• E85 București – Râmnicu-Sărat – Focșani, traseul cuprinde obiectivele:

1. Mănăstirea Rogozu, com. Slobozia Bradului, monument istoric, datare inceputul sec. XIX;
2. Mănăstirea Recea, sat Cândești, com. Dumbrăveni, monument istoric, cod LMI VNII-m-B-06501, datare 1802-1804;
3. Mănăstirea Vărzărești, sat Palanca, com. Urechești, monument istoric, datare 1644-1890;
4. Mănăstirea Cotești, com Cotești monument istoric cod LMI VN-II-a-A-06504, datare 1720;
5. Mănăstirea Dălhăuți, com. Cârligele monument istoric, sec XIX;
6. Biserica fostei Mănăstiri Mera, com. Mera, monument istoric, datare - sec 1685.

 

 

 

 

Traseu principal:

• E85 București-Focșani-Bacău.

1. Mausoleul Eroilor Focșani, cartier Sud, monument istoric, datare 1926;
2. Statuia Victoriei, Tișița, monument istoric, datare 1934;
3. Mausoleul Eroilor Mărășești, monument istoric, datare 1923-1924, 1936-1938;
4. Mausoleul Eroilor Mărăști, sat Mărăști, Răcoasa, monument istoric, datare 1928
5. Mausoleul Eroilor Soveja, sat Dragosloveni, monument istoric, datare 1929.

• Biserici din podgorie

1. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului sat Mănăstioara, com Fitionești, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06517, datare secol XVIII;
2. Biserica de lemn Sf Ioan Botezătorul sat Chițcani, com. Movilița, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06503, datare secol XVII;
3. Biserica de lemn Sf Nicolae com. Străoane, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06559, datare secol XVII.

1. Biserica de lemn Sf Nicolae sat Prisaca, com. Valea Sării, monument istoric, cod LMIVN-II-m-A-06554, datare secol XVIII;
2. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, com.Valea Sării, monument istoric, cod LMIVN-II-m-A-06563, datare secol 1772-1773;
3. Biserica de lemn Sf Nicolae, com. Nistorești, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B-06524, datare secol XVIII;
4. Schitul Valea Neagră, sat Valea Neagră, com Nistorești, monument istoric cod LMIVN-II-a-A-06562, datare 1755-1757;
5. Biserica de lemn Sf Nicolae, com Vrâncioaia, monument istoric, cod LMI VN-II-m-A-06571, datare 1783.

1. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva, com Ruginești, monument istoric, cod LMIVN-II-m-A-06556, datare sec XVII;
2. Biserica de lemn Sf Nicolae, sat Anghelești, com Ruginești, monument istoric, cod LMI VN-II-m-B-06495, datare 1757-1758;
3. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, sat Lărgășeni, comuna Corbița, monument istoric cod LMI VN-II-m-A-06513, datare 1760.

1. Casa memorială Alexandru Vlahuță, sat Dragosloveni, com. Dumbrăveni, monument istoric, cod LMI VN-IV-m-B-06618, datare sec. XIX;
2. Casa memorială Moș Ion Roată, sat Gura Văii, com. Câmpuri, monument istoric, cod LMI VN-IV-m-B-06624, datare sec XIX.

În prezent, în spațiul montan al Vrancei sunt materializate 18 trasee turistice marcate:

• Traseul nr. 1: Tulnici (470 m.) – Masivul Coza -Șaua Geamăna (1496 m.) – Șaua Fântânița (1351 m,) – Dealul Negru (1508 m. în vf. Bulboace) – Șaua Tișiței (1319 m.) –

Piscul cu Paltini – Poiana Șindrilita (1524m.) – Culmea Păișele – Șaua Fânării (1480 m.) – Muntele Pietrosu (1676 m.) – Golul Pietrosului (1315 m.) – Muntele Zboina Frumoasă (1657 m.) – Culmea Lapoșului (1455 m.) – Nereju (540 m.)

Marcaj: Bandă roșie
Lungime: cca. 56km
Timp de parcurs: 3 – 3 ½ zile

• Traseul nr. 2: Lepșa (610 m.) -Valea Tișiței – Pârâul Cristianu Mic – Golul Roibului (1460 m.) – Șaua Geamăna (1496 m.)

Marcaj: Triunghi roșu
Lungime: cca. 13km
Timp de parcurs: 9 ore

• Traseul nr. 3: Poiana Șindrilita (1524m.) – Valea Zăbăluța (1300 m.) – Șaua Poienița (La Mormânt) (1408 m.) – Muntele Mârdanu – Vf. Lăcăuți (1777m.)

Marcaj: Triunghi albastru
Lungime: cca. 7km
Timp de parcurs: 3 – 3 ½ ore

• Traseul nr. 4: Pârâul Goru – Vf. Goru (1785 m.) – Șaua Gorului (1486 m.) -Vf. Lăcăuți (1777 m.)

Marcaj: Cruce albastră
Lungime: cca. 9km
Timp de parcurs: 5 – 5 ½ ore

• Traseul nr. 5: Botu Mișânei (530m.) – Culmea Mișâna – Zboina Frumoasă (1657 m.) – Culmea Pietrele Albe-Frumoasele – Căldările Zăbalei (840 m.)

Marcaj: Bandă albastră
Lungime: cca. 24km
Timp de parcurs: 10-12 ore

• Traseul nr. 6: Vetrești-Herăstrău – Valea Năruja – Șaua Tișiței – Lacul Negru

Marcaj: Cruce albastră
Lungime: cca. 22km
Timp de parcurs: 6 – 7 ore

• Traseul nr. 7: Dealul Morii (610 m.) – Păulești – Curmătura Măgurii- Ploștina (750 m.) – Valea Neagră – Vetrești-Herăstrău (500 m.) – Dealul Secăturii (1100m.)

– Culmea Lapoșului de Jos (1247 m.) – Nereju (540 m.)

Marcaj: Punct roșu
Lungime: cca. 32km
Timp de parcurs: 12 – 14 ore

• Traseul nr. 8: Dealul Morii (610 m.) – Păulești – Pârâul Alunu – Masivul Coza – Șaua Golici (1360 m.)

Marcaj: Punct galben
Lungime: cca. 18km
Timp de parcurs: 6 – 7 ore

• Traseul nr. 9: DN2D – (Greșu) Casa lui Neagu (720 m.) – Valea Putnei – Pârâul Bradului – Șaua Poienița (1409 m.)

Marcaj: Punct roșu
Lungime: cca. 14km
Timp de parcurs: 6 – 7 ore

• Traseul nr. 10: Cabanele Giurgiu (1100 m.) – Șaua Fânării (1480 m.) – Golu Verdelui (1460 m.) – Muntele Pietrosu (1676 m.) – Cabanele Giurgiu

Marcaj: Cruce roșie
Lungime: cca. 7km
Timp de parcurs: 5 – 5 ½ ore

• Traseul nr. 11: Culmea Hârtan – sub Vf. Baba (1544 m.) – sub Vf. Lujeru (1517 m.) – Șaua Poarta Vânturilor (1695 m.) – Vf. Lăcăuți (1777 m.)

Marcaj: Bandă roșie
Lungime: cca. 16km
Timp de parcurs: 7 – 7 ½ ore

• Traseul nr. 12: DN2D – Pasul Mușat (1100 m.) – sub VF. Mușat (1503m.) – sub Vf. Stogu (1527 m.) – Culmea Hârtan

Marcaj: Cruce roșie
Lungime: cca. 3km
Timp de parcurs: 2 – 2 ½ ore

• Traseul nr. 13: Masivul Coza/ Plaiul Cârniturii – Stâna “Vidreni” (“Modernă”) – Golul Roibului

Marcaj: Punct roșu
Lungime: cca. 3 km
Timp de parcurs: 1 ½ – 2 ore

• Traseul nr. 14: Soveja – Sat Dragosloveni (530 m.) – Șezătoarea Lupilor – Vf. Zboina Neagră (1350 m.)

Marcaj: Cruce roșie
Lungime: cca. 10km
Timp de difuzare: 4 – 4 ½ ore

• Traseul nr. 15: (E8) Lepșa (600 m.) – Pârâul Streiu – DN2L – cabana Zboina Neagră – Pichetul Clăbucului – Pasul Stânișoarei (1260 m.) /La Trei Hotare

Marcaj: Bandă albastră
Lungime: cca. 25km
Timp de parcurs: 8 – 8 ½ ore

• Traseul nr. 16: Pârâul Coza- Mioarele – Cascada din Horn

Marcaj: Punct albastru
Lungime: cca. 2km
Timp de parcurs: ½ oră

• Traseul nr. 17: Cabanele Giurgiu (1100 m.)– Căbălașu – Muntele Giurgiu – Refugiul Centenar (1450 m.)/ Punctul Frăției Neamului Românesc

Marcaj: Triunghi roșu
Lungime: cca. 11km
Timp de parcurs: 4 – 4 ½ ore^[8]

 

 

 

• Nicolae Teodorescu (1786-1880), pictor de biserici și muralist
• Cilibi Moise (n. 1812 - d. 31 decembrie 1870, București), povestitor evreu, umorist și autor de pilde si aforisme în limba română
• Gheorghe Tattarescu (1820-1894), pictor, pionier al neoclasicismului în pictura românească.
• Costache Bălănescu (1830-1888), actor de teatru și traducător
• Gheorghe Apostoleanu (1832-1895) magistrat, om politic, prim președinte al Curții de Apel din Focșani, fost profesor de economie politică și drept penal la Universitatea din Iași.
• Solomon Schechter (1847-1915), rabin, unul din fondatorii iudaismului conservator în SUA
• Dumitru C. Ollănescu-Ascanio (1849-1908), scriitor român
• Ion Mincu (1852-1912) a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat
• Anghel Saligny (1854-1925), academician, inginer constructor, ministru și pedagog
• Ștefan Gh. Longinescu (1865-1931), jurist român, membru corespondent al Academiei Române
• Gheorghe Bogdan-Duică (1866-1934) a fost un istoric literar român, elev al Colegiului Național „Unirea”
• Gheorghe Gh. Longinescu (1869-1939), chimist și profesor român, membru de onoare al Academiei Române
• Petre Liciu (1871–1912), actor
• Marin Simionescu-Râmniceanu (1883 - 1964), scriitor, critic și istoric literar
• Oscar Sager (1894-1981) neurolog, de origine evreu
• Nutzi Acontz (1894-1957), pictoriță
• Mitty Goldin (1895-1956), impresar francez, producător și director de săli de music hall și varietăți și compozitor evreu originar din România
• Ion Sava (1900-1947), regizor
• Constantin C. Giurescu (1901-1977), istoric român, membru al Academiei Române
• Ion Șt. Basgan (1902-1980), inginer și inventator
• Camil Baltazar (1902-1977), poet
• Leon Kalustian (1908-1990) a fost un jurnalist și scriitor român de origine armeană.
• Elie Dulcu (1908–1994), scriitor, editor și traducător
• Traian Cotigă (1910-1939), avocat român legionar.
• Nicu Stoenescu (1911-1989) a fost un solist de romanțe și tangouri, activ mai ales în perioada interbelică. Se face cunoscut mai ales prin duetele susținute împreună cu soția sa, Dorina Drăghici.
• Suzana Bantaș (n. 1922), medic, artist.
• Felicia Antip (1927-2013), scriitoare, publicistă de etnie evreiască
• Irina Mavrodin (1929–2012), profesor universitar, traducătoare română de limba franceză, poetă și eseistă. A urmat Liceul „Unirea” din Focșani (1940–1950).
• Leopoldina Bălănuță (1934–1998), actriță
• Constantin Stihi Boos^[9] (1936-1992), muzicolog, traducător armean
• Cornel Coman (1936-1981), actor român, elev al Colegiului Național "Unirea"
• Varujan Vosganian (n. 1958) economist, om politic și scriitor român de origine armeană
• Romeo Stavarache (n. 1962), fost primar al municipiului Bacău
• Ioan Stanomir (n. 1973) critic literar, publicist și politolog român contemporan.
• Adrian Voinea (n. 1974), tenismen
• Gina Gogean (1977), gimnastă
• Valentina Ardean-Elisei (n. 1982), jucătoare de handbal
• Cosmin Nedelcu (cunoscut ca Micutzu, n. 1986), actor de stand-up comedy.
• Cristian Botan (n. 1987), antreprenor și tehnocrat
• Carmen Ion , profesor de limba și literatura română și fondator "Boovie”, un festival de book-trailere;
• Claudia Prisecaru (n. 1997), atletă.
• Ana Bărbosu (n. 2006), gimnastă
• Angela Gheorghiu (n. 1965), soprană;
• Dan Botta (1907–1958), poet, eseist;
• Emil Botta (1911-1977), poet, prozator și actor, fratele lui Dan Botta;
• Gheorghe Balș (1868–1934), inginer și istoric de artă;
• Ion Dichiseanu (1933–2021), actor;
• Gelu Radu (n. 1957), halterofil român, câștigător al medaliei de argint la Los Angeles în cadrul Jocurilor Olimpice din 1984;
• Nelly Miricioiu (n. 1952), soprană;
• Luigi Martiș (1925–1994), general comunist, deputat MAN 1975–1985.
• Eremia Grigorescu (1863-1919), general al Armatei României din Primul Război Mondial, numit și „Eroul de la Mărășești”
• Gabriel Pruncu (1896-1917), ofițer român, căzut eroic în luptele de la Mărășești
• Emanoil Petruț (1932-1983), actor român de teatru și film.
• Regele Milan I al Serbiei, (1854 - 1901), a fost născut la Mărășești.
• Alexandru Crețescu (1825-1885), politician și ministru al Înaltei Curți de Casație și Justiție
• Dan Moisescu (1909-1976), violonist, dirijor și cântăreț de muzică populară
• George S. Bărănescu (1919-2001), inginer, membru corespondent al Academiei Române
• Ioana Badea (22 martie 1964) este o fostă canotoare română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles)
• Aureliu Căpățână (1881-1956), magistrat și farmacist, fost primar al orașului Panciu. Doctor în drept cu teza Publicitatea drepturilor reale imobiliare. Intre 1922 si 1926 preda primul curs de Drept comparat din Romania, la Universitatea din Cernauti. Ministru al justiției în Guvernul Sănătescu (1944).
• Vasile Radu (1887-1940), profesor de teologie orientalist. În 1936, traduce Biblia, împreună cu Gala Galaction și Mitropolitul Nicodim, după textele originale ebraice și grecești. Varianta din 1936 a stat la baza tuturor celorlalte ediții ale Bibliei publicate până acum în România.
• Anton Alaci, primar al orașului în perioada 1907 - 1910, de etnie armeană.^[10]
• Garabet Burdea (1883-1960), comerciant armean, premiat pentru contribuția la dezvoltarea economică a orașului^[11]
• Gheorghe Alexianu (1897-1946), guvernatorul Transnistriei 1941-1944, născut în Straoane.
• Theodor Balan (1912-1976), muzicolog
• Enache Puscaru (Pusca, 1912-1988), farmacist, doctor în științe farmaceutice
• Ionel Bandrabur (n. 1922), scriitor si publicist
• George Popa (n.1923), medic, scriitor, critic de artă, traducător, filosof
• Corneliu Ștefanache (n.1934), prozator și publicist. A condus revistele Cronica și Convorbiri Literare din Iași.
• Benone Pusca (n.1935), profesor universitar, magistrat, dramaturg
• Ion Pusca (n.1941), oenolog de renume internațional, scriitor, publicist. Doctor în agronomie, specialitatea oenologie (teza sa din 1977 a fost prima din domeniul șampaniei în România)
• Ion-Horia Barleanu (n. 1945), lingvist si critic literar
• Anton Paragina (1946-1998), profesor de istorie, muzeograf, publicist
• Dan Nica (n. 1960), politician, ministru

 

Activitatea sportivă este bine reprezentată prin orele de educație fizică și sport din învățământ, existența unui liceu cu profil sportiv, cluburi de gimnastică și alte sporturi de performanță, o sală polivalentă, două terenuri de sport.

• CSM Focșani
• CSM Adjud 1946
• LPS Focșani
• FC Panciu
• FCM Adjud

• CSS Focșani
• CSM Focșani 2007
• CS Unirea
• CS Atletic Adjud

• CSM Focșani 2007
• LPS Focșani
• Prosport Focșani

• CSS Focșani
• CSM Focșani 2007

• CSȘ Gimnastică Focșani

• Stadionul Milcovul; cu o capacitate de 8.500 de locuri
• Stadionul Tineretului
• Stadion "Orasenesc-Tricotex", Panciu
• Stadion Municipial Adjud

Mass-media din județ este reprezentată de următoarele ziare și stații TV sau de radio:

• Ediție de Vrancea
• Monitorul de Vrancea
• Realitatea de Vrancea
• Ziarul de Vrancea
• Jurnal de Vrancea
• Actualitatea Vrânceană
• Vrancea 24

• Atlas TV
• Focus TV (Buzău)
• Focus FM (Buzău)
• Radio Dada
• Tele M (Botoșani și Iași)
• TVR Iași
• TVSudEst (Buzău, Râmnicu-Sărat)

• Kiss FM (88.7 MHz)
• Radio ZU (89.4 MHz)
• PRO FM (100.5 MHz)
• Radio Impuls (95.3 MHz)
• Digi FM (90.0 MHz)
• Europa FM (105.8 MHz)
• Itsy Bitsy (97.7 MHz)
• Focus FM (97.0 MHz)
• Radio Trinitas (93.0 MHz)

și posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune, precum:

• Radio România Actualități (102.5 MHz)
• Radio România Cultural (101.0 MHz)

• Județul Vrancea, Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Ed. Acad. RSR, 1970
• Vrancea: geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Ion Conea, Editura Academiei Române, 1993
• Locuri și legende vrîncene, Simion Hârnea, Sport-Turism, 1984
• Zona etnografică Vrancea, Tancred Bănățeanu, Georgeta Stoica, Editura Sport-Turism, 1988
• Ținutul Vrancei: etnografie, folklor, dialectologie, Ion Diaconu, Paula Diaconu Bălan, Editura pentru Literatură, 1969
• Țara Vrancei - o istorie a obștilor răzășești, Cezar Cherciu, 2015 - recenzie

Portal România

AB

AR

AG

BC

BH

BN

BT

BV

BR

BZ

CS

CL

CJ

CT

CV

DB

DJ

GL

GR

GJ

HR

HD

IL

IS

IF

MM

MH

MS

NT

OT

PH

SM

SJ

SB

SV

TR

TM

TL

VS

VL

VN

B

 

• Județul Putna (interbelic)
• Județul Râmnicu-Sărat (interbelic)
• Județele României
• Județele interbelice ale Regatului României
• Listă de localități din județul Vrancea
• Listă de comune din județul Vrancea
• Lista monumentelor istorice din județul Vrancea
• Lista rezervațiilor naturale din județul Vrancea
• Galeria de steme și steaguri ale județului Vrancea

•   Materiale media legate de Vrancea la Wikimedia Commons
• Consiliul Județean Vrancea
• Prefectura Județului Vrancea
• Vrancea sau „Țara Corbilor Negri”, 11 ianuarie 2013, Borcea Stefan, Adevărul
• Vrancea - Locul in care se naste cutremurul, 4 martie 2007, Anca Scarlat, Jurnalul Național
• FOTO Industria Vrancei a fost sublimă, dar din ea a mai rămas un morman de fiare vechi, 22 martie 2013, Borcea Stefan, Adevărul
• Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse "pe chituci" și tăiate la fier vechi, 2 februarie 2015, Borcea Stefan, Adevărul