Dioclețian
| Dioclețian | |
| Împărat roman | |
 Bustul lui Dioclețian la muzeul de arheologie din Istanbul | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gaius Aurelius Valerius Diocletianus |
| Născut | 22 decembrie 244 Salona, în Dalmația |
| Decedat | 3 decembrie 311 Spalatum (azi Split, în Croația) |
| Înmormântat | Catedrala Sfântul Domnius din Split  |
| Cauza decesului | cauze naturale |
| Frați și surori | Maximian Carausius[*] |
| Căsătorit cu | Prisca |
| Copii | Galeria Valeria[*] |
| Religie | Religia în Roma antică |
| Ocupație | politician monarh |
| Locul desfășurării activității | Roma Antică[1] |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Cezar August |
| Domnie | |
| Domnie | 20 noiembrie 284 – 1 aprilie 286 (singur) 1 aprilie 286 – 1 mai 305 (ca Augustus în Est, cu Maximian ca Augustus în Vest) |
| Predecesor | Carinus și Numerianus |
| Succesor | Constantius I și Galerius |
Modifică date / text  | |
Dioclețian (numele la naștere Diocles, în greaca veche: Διοκλῆς, numele complet Gaius Aurelius Valerius Diocletianus[2]; n. anii 240 d.Hr., Doclea(d), Municipiul Podgorica, Muntenegru – d. , Salona, Cantonul Split-Dalmația, Croația) a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. Odată cu urcarea lui pe tron începe era dioclețiană.
Viața
modificareNăscut într-o familie săracă din Salona, în Dalmația, Dioclețian își începe cariera militară ca simplu soldat, devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus. La moartea acestuia este proclamat Augustus pentru armata din Orient (20 noiembrie 284). După bătălia de la Margus (primăvara anului 285) și dispariția lui Carinus, rămâne unicul împărat, desemnându-l pe tovarășul său de arme, Maximian, Cezar la 1 aprilie 285. Apoi, la 1 martie 286 îl numește Augustus (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius și Constanțiu I [3].
Dioclețian, cu reședința la Nicomedia, răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe Caesarul Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant.
Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient.
Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian.
Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase castella și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată, sub numele de Scythia (cu reședința în orașul Tomis), aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis.
În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croația).
Note
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Zum inoffiziellen Praenomen Marcus vgl. L’Année épigraphique 1965, 315: Αύτοκράτορα Καίσαρα Μᾶρκον Αύρήλιον Γάϊον Ούαλέριον Διοκλητιανόν Εύσεβῆ Εύτυχῆ Σεβαστόν.
- ^ Edward Gibbon, - Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman, Editura Minerva, București, 1976
Lectură suplimentară
modificare- Arnheim, M. T. W. (). The senatorial aristocracy in the later Roman empire. Oxford: Clarendon Press. ISBN 978-0-19-814299-7.
- Brauer, George C. (). The age of the soldier emperors : Imperial Rome, A.D. 244–284. Park Ridge, N.J.: Noyes Press. ISBN 978-0-8155-5036-5.
- Cameron, Averil (). The later Roman empire : AD 284–430. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. ISBN 978-0-674-51193-4.
- Sutherland, C. H. V. (). „The State of the Imperial Treasury at the Death of Diocletian”. Journal of Roman Studies. 25 (2): 150–162. doi:10.2307/296596. JSTOR 296596.
- Sutherland, C. H. V. (). „Diocletian's Reform of the Coinage”. Journal of Roman Studies. 45: 116–118. doi:10.2307/298751. JSTOR 298751.
- Sutherland, C. H. V. (). „The Denarius and Sestertius in Diocletian's Coinage Reform”. Journal of Roman Studies. 51: 94–97. doi:10.2307/298841. JSTOR 298841.
Legături externe
modificare- De Imperatoribus Romanis - Diocletian (284-305 A.D.)
- Administrator priceput, persecutor nemilos Arhivat în , la Wayback Machine., 11 aprilie 2013, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Reforma religioasă a lui Dioclețian Arhivat în , la Wayback Machine., 18 aprilie 2013, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Scoaterea creștinilor în afara legii Arhivat în , la Wayback Machine., 9 mai 2013, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Patru edicte de persecuție în vremea lui Dioclețian Arhivat în , la Wayback Machine., 16 mai 2013, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
| Predecesor: Carinus Numerianus |
Împărat Roman 284 - 305 |
Succesor: Constantius I Chlorus Galerius |