Cristofor Columb

Cristofor Columb s-a născut la Genova, în Italia, în anul 1451.^[2] Tatăl său a fost țesător și se presupune că fiul său Cristofor a intrat în această afacere de mic copil. Teoria cea mai citată de către istorici susține că numele Cristóbal Colón ar fi traducerea în castiliană a numelui italian Cristoforo Colombo, acesta fiind fiul lui Domenico Colombo, țesător, și al Susanei Fontanarossa. Potrivit acestei teorii, nu era un copil educat și de aceea s-a inițiat în lumea navigării de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile despre începutul carierei sale de navigator sunt însă nesigure.

Între anii 1474 și 1475, a efectuat o călătorie spre insula Chios, posesiune genoveză situată în Marea Egee. În 1476, Columb a navigat cu un convoi spre Anglia. În timp ce se afla în dreptul coastei Portugaliei convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona. Stabilindu-se acolo, unde fratele său Bartolomeu era cartograf, Cristofor s-a căsătorit în 1479 cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo. Unicul copil al lui Cristofor Columb din această căsătorie, Diego, s-a născut în 1480.
Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui João al II-lea, regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic. Propunerea sa a fost respinsă de către o comisie regală maritimă.
Puțin timp după aceasta, Columb s-a mutat în Spania unde planurile sale au câștigat suportul unor persoane foarte influente, aranjându-se astfel o audiență în 1486 la Isabela I, regina Castiliei.

 

Tot în acest timp, a cunoscut-o pe Beatriz Enriquez, care a devenit apoi amanta lui și mama celui de-al doilea fiu, Ferdinand Columb.
În Spania, ca și în Portugalia, comisia regală i-a respins planul. Cristofor Columb a continuat însă să caute ajutor și, în sfârșit, în aprilie 1492 insistența sa a fost recompensată: regele Aragonului Ferdinand al II-lea , și regina Castiliei Isabela au fost de acord să sponsorizeze expediția.
Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția sa.

3 august 1492 – 15 martie 1493

Prima expediție pleacă din portul Palos de la Frontera cu navele Santa Maria - de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina - două caravele mici de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor.

 

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana - un marinar de pe Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio^[6]-Española^[7]. Pe 15 martie 1493 Columb revine triumfător în Spania. Columb a explorat la fel și coasta de nord-est a Cubei (a acostat pe 28 octombrie), și coasta nordică a Hispaniolei, din 5 decembrie. Aici a eșuat Santa Maria, în dimineața de Crăciun 1492, echipajul fiind nevoit s-o abandoneze. El a fost primit de localnicul cacique Guacanagari, care i-a permis lui Columb să își lase câțiva din oamenii săi în acel sat când va pleca. Columb a lăsat 39 de oameni și a întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și douăzeci și cinci de indieni^[8], pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

 

Columb a plănuit imediat o a doua expediție cu 17 vase și aproximativ 1500 de oameni, care au plecat din Spania în septembrie 1493. Debarcările au fost făcute pe insulele: Dominica, Guadalupe și Antigua.

Pe data de 27 noiembrie vasele au ancorat la Navidad unde toți oamenii au fost uciși, iar fortul a fost distrus. Columb a abandonat ruinele, și aproape de Capul Isabella (Republica Dominicană), a stabilit o colonie care a devenit prima așezare europeană în Lumea Nouă.

Părăsind colonia pentru o călătorie de explorare în primăvara anului 1494, Columb a cercetat coastele Cubei pe care el a considerat-o că nu este o insulă ci o parte a continentului asiatic.

Când Columb s-a întors în colonia Isabela (29 septembrie 1494) a constatat că între coloniști se iscaseră serioase disensiuni, iar o parte dintre ei erau deja în drum spre Spania pentru a-și expune revendicările. Una dintre problemele majore cu care se confrunta Columb era ostilitatea băștinașilor a căror inițială prietenie a dispărut datorită brutalității europenilor. Columb a reușit să-i învingă pe băștinași în bătălia din martie 1495 și a deportat un număr mare dintre ei în Spania pentru a fi vânduți ca sclavi. Regina Isabela s-a opus și supraviețuitorii au fost returnați. O comisie regală de investigații a ajuns la Isabella în octombrie 1495. Pentru că acest grup critica insistent politica sa, Columb a stabilit o nouă capitală în Santo Domingo și a plecat spre Spania lăsându-l pe Bartolomeu Columb la comandă. A raportat direct regelui Ferdinand și reginei Isabela care au înlăturat orice critică la adresa lui Columb. Suveranii au promis că vor trimite o nouă flotă, dar pentru că le-a scăzut entuziasmul din cauza neproductivității coloniilor, a durat aproape doi ani până când au fost trimise opt nave.

 

Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime). Apoi a debarcat în peninsula Paria^⁠(d), din actuala Venezuela.^[9] După ce a navigat de-a lungul coastei, la gurile de vărsare ale fluviului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul său de bord a scris că a găsit o „Lume Nouă” necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre care și insula Margarita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.
Ajungând în Santo Domingo (31 august), Columb a găsit o parte din colonie revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, însă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroana l-a îndepărtat pe Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă, și i-a arestat pe Columb și pe fratele său Bartolomeu. I-a încătușat și i-a trimis în Spania. Columb a insistat să rămână cu cătușele până când regina avea să i le scoată. Monarhii i-au iertat pe cei doi frați și i-au răsplătit, dar au refuzat să le dea comanda coloniilor. Bobadilla a fost înlocuit ca guvernator după puțin timp de către Nicolas de Ovando.

 

Deși Columb a primit sprijinul regal pentru o a patra călătorie în căutarea unei rute vestice către India, la dispoziția sa au fost puse doar patru caravele în stare proastă de funcționare și i-a fost interzis să se oprească în insula Española. Expediția a pornit din Cadiz în mai 1502. La sfârșitul celor 21 de zile de cursă rapidă peste ocean, navele sale aveau neapărată nevoie de reparații. Columb a coborât ancora aproape de Santo Domingo, dar i-a fost interzis să intre în port, deși se apropia un uragan foarte puternic. După ce a terminat reparațiile la nava sa, Columb s-a îndreptat spre apele din Honduras, apoi a navigat spre sud de-a lungul coastelor Americii Centrale timp de șase luni căutând o trecere spre vest. În ianuarie 1503 a debarcat în Panama și a stabilit o așezare, dar revoltele din cadrul echipajului și problemele cu băștinașii l-au făcut pe Columb să renunțe la această idee.
Expediția s-a redus la două caravele ce navigau spre Hispaniola, dar vasele putrezite au eșuat aproape de Jamaica (23 iunie 1503). Columb a trimis mesageri în Hispaniola cerând ajutor, în timp ce forța băștinașii să le dea de mâncare oamenilor.

Ajutorul a ajuns aproape după un an, fiind întârziat deliberat de către Ovando. Puținul echipaj care a mai rămas s-a îmbarcat pe data de 28 iunie 1504 spre Santo Domingo, apoi a pornit spre Spania, atingând Saluncar de Barrameda pe 9 noiembrie. De atunci Columb nu a mai navigat niciodată.

 

Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valladolid.^[10]

Rămășițele sale au fost mai târziu aduse în Sevilla, apoi transferate în Santo Domingo, mutate la Havana (Cuba) și, în cele din urmă (în 1899), au fost returnate la Sevilla. (Unii istorici consideră că rămășițele aduse din Santo Domingo nu erau ale sale, deci osemintele sale pot fi încă acolo).^[11] Oriunde se odihnește Cristofor Columb acum, cercetările moderne au diminuat considerabil reputația eroică pe care a câștigat-o în secolul al XIX-lea, deși calitățile sale de navigator sunt celebrate și acum.

În Catedrala din Sevilla se găsește un sicriu (considerat mulți ani ca fiind doar un cenotaf), dedicat memoriei lui Cristofor Columb, realizat în anul 1902. Aici s-au descoperit 15 grame din scheletul său, analizate DNA ȋn 2006. Cei patru purtători ai sicriului reprezintă fostele regate spaniole: Castilia, León, Aragón și Navarra.

Conform celor mai recente studii ale ADN-ului mitocondrial efectuate la Universitatea din Granada^⁠(d) în 2006, unde rămășițele lui Cristofor Columb au fost comparate cu cele ale fratelui său mai mare Diego, rămășițele aflate la Sevilla sunt autentice.^[12]

La 19 mai 1506, cu o zi înainte de moartea sa, în Valladolid, Columb își redactează testamentul în prezența lui Pedro de Inoxedo, cronicarul Regilor Catolici.^[13]

 

• Poșta Republicii Moldova a emis o serie de timbre în onoarea lui Cristofor Columb, în anul 1992.
• În anul 2006, pentru cinstirea lui Cristofor Columb, la 500 de ani de la moartea sa, în Spania a fost emisă o monedă comemorativă de argint, cu valoare nominală de 12 euro. Pe aversul monedei, în partea stângă, se află gravată efigia lui Cristofor Columb, în dreapta sa sunt gravați anii 1506 și 2006. Sub efigie este gravat numele marelui navigator: Cristóbal Colón.^[14]

• Paul Claudel a publicat în 1930 o dramă lirică în două părți, intitulată Le Livre de Christophe Colomb.^[15][16]
• Ridley Scott a realizat filmul 1492 - Cucerirea paradisului, care a avut premiera în toamna lui 1992, la a 500-a aniversare a plecării lui Columb în cea dintâi călătorie (spre Lumea Nouă).
• În perioada 1992-1993 studioul "Nippon Animation" din Japonia, cel italian "Doro TV Merchandising S.R.L." și cel spaniol "V Centenario" au creat și difuzat serialul animat "冒険者－THE MAN WAS FROM SPAIN－" (varianta engleză: Christopher Columbus).^[17]

• Maiakovski, Vladimir: Maiacovschi despre America, poem tradus din limba rusă de Al. Philippide, Mihu Dragomir, Amza Argintescu, V.Kernbach, O. Rîureanu, I. Dumbravă, ed. Cartea rusă, București, 1950.
• fr ***: Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
• Marcel D. Popa, Horia C. Matei: Mică enciclopedie de istorie universală, Editura politică, București, 1988.
• fr Christophe Colomb, La Découverte de l'Amérique, 2 tomes, Paris, 2002, (ISBN 2-7071-3771-5) et (ISBN 2-7071-3772-3).
• fr Chaunu, Pierre: Colomb ou la logique de l'imprévisible, Bourin, 1993.
• fr Crouzet, Denis: Christophe Colomb : Héraut de l'Apocalypse, Payot, 2006.
• fr Lequenne, Michel: Christophe Colomb : amiral de la mer océane, Gallimard, coll. « Découvertes Gallimard : histoire » n° 120, 2005, 192 pages, (ISBN 2-07-031470-7).
• fr Mahn-Lot, Marianne: Portrait historique de Christophe Colomb, Seuil, Points Histoire, 1988.
• fr Métellus, Jean: Colomb, Éditions de l'Autre mer, Martinique 1992.
• fr de Madariaga, Salvador: Christophe Colomb, Calmann-Lévy, Paris, 1952, 538 pages (ISBN 2-266-04727-2).
• fr Eliot Morison, Samuel: Christophe Colomb, Amiral de la Mer océane, Saint-Clair, Neuilly-sur-Sein, 1974, 422 pages.
• fr Heers, Jacques: Christophe Colomb, Hachette, Paris, 1991, 666 pages.
• it Taviani, Paolo Emilio: Cristoforo Colombo. La genesi della grande scoperta, Novara, 1974, 2 vol. (ediția a III-a, 1988)
• fr Taviani, Paolo Emilio: Christophe Colomb : genèse de la grande découverte, Éditions Atlas, 1980 (ISBN 2-7312-0038-3).

• Fernand Colomb, son fils, La Vie de Christophe Colomb, 1681, tradus în franceză de Charles Cotolendi.
• Bartolomé de Las Casas, Très brève relation de la destruction des Indes, La Découverte.

• Jean-Michel Urvoy, « Où est enterré Christophe Colomb ? » in La revue l'Histoire, n° 286, avril 2004, p. 20-21[63].

• Isabel Soto-Alliot et Claude Couffon, Christophe Colomb vu par les écrivains français, Amiot Lenganey, 1992, 221 pagini (ISBN 2-909033-12-0)
• Francisco Morales Padrón, Cristofor Columb, amiralul Mării Ocean, Editura enciclopedică, București 1991, traducere din spaniolă de Esdra Alhasid

• Eclipsa lui Columb
• Cavalerii lui Columb
• Hispaniola
• Marile Descoperiri geografice
• Schimbul columbian

 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cristofor Columb

• ro Cristofor Columb informații referitoare la viața și la expedițiile geniului navigator Cristofor Columb
• ro Cristofor Columb^{[nefuncțională]}, robby.home.ro
• fr Christophe Colomb Arhivat în 16 decembrie 2008, la Wayback Machine.
• en The Columbus Navigation Homepage
• es Cristóbal Colón
• Columb - tiranul evlavios Arhivat în 14 iulie 2012, la Wayback Machine., 4 iulie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin
• Exil pentru vlastarul regal Columb? Arhivat în 30 ianuarie 2011, la Wayback Machine., 26 ianuarie 2011, Gabriel Tudor, Revista Magazin
• Lucrări de sau despre Cristofor Columb în biblioteci (catalog WorldCat)
• Excerpts from the log of Christopher Columbus's first voyage
• The Letter of Columbus to Luis de Sant Angel Announcing His Discovery
• Columbus Monuments Pages (overview of monuments for Columbus all over the world)
• "But for Columbus There Would Be No America", Tiziano Thomas Dossena, Bridgepugliausa.it, 2012