Athelstan
| Athelstan | |
| Rege al Angliei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 895 d.Hr.[1][2][3][4]  Wessex, Anglia |
| Decedat | (44 de ani) Gloucester |
| Înmormântat | Abația Malmesbury Malmesbury Abbey[*] |
| Părinți | Eduard cel Bătrân Ecgwynn |
| Frați și surori | Eadgyth[*] Eadgifu de Wessex Eadburh of Winchester[*] Edmund I al Angliei Edred al Angliei Ethelweard Edwin, son of Edward the Elder[*] Edith of Polesworth[*][5] Eadhild[*] |
| Copii | Haakon I al Norvegiei |
| Religie | Biserica Calcedoniană |
| Ocupație | monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Wessex |
| Rege al Anglo-Saxoniei | |
| Domnie | 924–927 |
| Încoronare | 4 septembrie 925 |
| Predecesor | Eduard cel Bătrân sau Ethelweard |
| Regele Angliei | |
| Domnie | 927 – 27 octombrie 939 |
| Succesor | Edmund I al Angliei |
Modifică date / text  | |
Æthelstan (n. 895 d.Hr., Wessex – d. , Gloucester, Regatul Angliei) a fost rege al Angliei din 925 până în 939. A recucerit teritoriile pierdute în 937 și a luptat împotriva danezilor, galezilor și scoțienilor.
Când Eduard a murit în iulie 924, Athelstan a fost acceptat de către Mercia ca rege. Fratele său vitreg, Ethelweard a fost conducător în Wessex, dar a murit la câteva săptămâni după tatăl lor. Athelstan a întâlnit rezistență în Wessex timp de mai multe luni și nu a fost încoronat până în septembrie 925. În 927, el a cucerit ultimul regat viking rămas, York, făcându-l primul domnitor anglo-saxon al întregului regat al Angliei. În 934, el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat din nou controlul în York, și nu a fost recucerit până în 954.
Athelstan a centralizat guvernul. El a majorat controlul asupra producției prin întâlnirea cu persoanele de rang înalt din zonele îndepărtate a consiliilor sale. În aceste întâlniri au participat și conducătorii din afara teritoriului său, în special regi din Țara Galilor, care i-au recunoscut astfel suzeranitatea. Mai multe texte legale au supraviețuit de la domnia sa decât la oricare alt rege englez din secolul al X-lea. Acestea arată îngrijorarea cu privire la jafurile pe scară largă, precum și amenințarea pe care a reprezentat-o ordinea socială. Reformele sale juridice au fost construite pe baza celor ale bunicului său, Alfred cel Mare. Athelstan a fost unul dintre cei mai religioși regi din Saxonia de vest, și a fost cunoscut pentru colecția sa de relicve și de fondator al bisericilor. Casa lui a fost centrul de învățare englez în timpul domniei sale și a pus bazele pentru reforma monarhală benedictă mai târziu în acel secol. Nici un alt rege saxon de vest nu a jucat un rol mai important în politica europeană ca Athelstan și a aranjat căsătoriile mai multor surori ale sale cu conducătorii continentali.
Referințe
modificare- Abels, Richard (1998). Alfred the Great: War, Kingship and Culture in Anglo-Saxon England. Longman. ISBN 0-582-04047-7.
- Bailey, Maggie (2001). "Ælfwynn, Second Lady of the Mercians". In N. J. Higham & D. H. Hill. Edward the Elder 899–924. Routledge. ISBN 0-415-21497-1.
- Blair, John (2005). The Church in Anglo-Saxon Society. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-921117-3.
- Campbell, James (2000). The Anglo-Saxon State. Hambledon & London. ISBN 1-85285-176-7.
- Charles-Edwards, T. M. (2013). Wales and the Britons 350–1064. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-821731-2.
- Cooper, Tracy-Anne (March 2013). "Æthelstan: The First King of England by Sarah Foot (review)". Journal of World History 24 (1): 189–192. Retrieved 9 December 2013.
- Davies, John Reuben (2013). "Wales and West Britain". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
- Foot, Sarah (2007). "Where English Becomes British: Rethinking Contexts for Brunanburh". In Barrow, Julia; Wareham eds, Andrew. Myth, Rulership, Church and Charters. Ashgate. pp. 127–144. ISBN 978-0-7546-5120-8.
- Hart, Cyril (1973). "Athelstan 'Half King' and his family". Anglo-Saxon England (Cambridge University Press) 2: 115–144. ISBN 0-521-20218-3.
- Hill, Paul (2004). The Age of Athelstan: Britain's Forgotten History. Tempus Publishing. ISBN 0-7524-2566-8.
- Insley, Charles (2013). "Southumbria". In Stafford, Pauline. A Companion to the Early Middle Ages: Britain and Ireland c. 500-c. 1100. Wiley-Blackwell. ISBN 978-1-118-42513-8.
- Keynes, Simon (1990). "Royal government and the written word in late Anglo-Saxon England". In McKitterick, Rosamund. The Uses of Literacy in Early Medieval Europe. Cambridge University Press. ISBN 0-521-34409-3.
- Miller, Sean (2001). "Æthelstan". In Michael Lapidge, John Blair, Simon Keynes and Donald Scragg. The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England. Blackwell Publishing. ISBN 978-0-631-22492-1.
- Roach, Levi (August 2013). "Law codes and legal norms in later Anglo-Saxon England". Historical Research (Institute of Historical Research) 86 (233): 465–486. doi:10.1111/1468-2281.12001.
Legături externe
modificare- Cine a fost Athelstan? Arhivat în , la Wayback Machine., 22 septembrie 2011, Irina Manea, Historia
- ^ „Athelstan”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ King of England Athelstan, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în
- ^ Athelstan, King of England, Medieval Manuscripts in Oxford Libraries
- ^ kung av England Ethelstan, LIBRIS, accesat în
- ^ Kindred Britain