Tyrannidae
| Tyrannidae | |
|---|---|
| |
| Empidonax flavescens | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Passeriformes |
| Subordin: | Tyranni |
| Familie: | Tyrannidae Vigors, 1825 |
| Genul tip | |
| Tyrannus | |
| Genuri | |
|
vezi text | |
| |
| Distribuție | |
Modifică text  |
|
Tyrannidae sunt o familie de păsări paseriforme care se întâlnesc în America de Nord și de Sud.[1] Sunt considerate cea mai mare familie de păsări, având peste 400 de specii. Familia cuprinde specii foarte variate ca formă, model, dimensiune și culoare, ele fiind în general asemănătoare cu muscicapidaele și cu pițigoii, ciocârliile, codobaturile și sfrânciocii din Lumea Veche. Tyrannidaele sunt păsări vioaie și curajoase, ele trăiesc atât în pădure cât și în parcuri și grădini; sunt bune zburătoare, au un cântec plăcut. Speciile mari: (Tyrannus, Pitangus) sunt foarte combative și atacă păsări mai mari, ce vin în apropierea cuiburilor lor. Speciile nordice migrează spre sud în anotimpul rece. Un caz aparte de dimorfism sexual îl prezintă genul Calopteryx, la care masculii au 4 remigii primare mai scurte decât femelele.
Distribuție și habitat
[modificare | modificare sursă]Păsările din această familie s-au răspândit în toate habitatele posibile, de la pădurile tropicale montane la pășunile aride din Patagonia și Anzi. În multe zone, ele sunt printre cele mai numeroase și mai vizibile păsări, deși cea mai mare diversitate se găsește în pădurile tropicale de joasă altitudine. Unele sunt puternic migratoare, câteva specii venind din America de Nord către regiuni mai calde în iernile boreale, altele deplasându-se spre nord în timpul iernii australe.[2]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Cei mai mici membri ai familiei sunt Myiornis ecaudatus și Myiornis atricapillus strâns înrudite, din genul Myiornis. Aceste specii ating o lungime totală de 6,5–7 cm și o greutate de 4–5 g. După lungime, acestea sunt cele mai mici paseriforme de pe Pământ, deși unele specii de Sylviidae din Lumea Veche se pare că rivalizează cu ele prin masa corporală medie minusculă, dacă nu prin lungimea totală.[3] Mărimea minusculă și coada foarte scurtă ale păsărilor din Myiornis le conferă adesea o asemănare cu o minge sau o insectă mică. Cea mai mare pasăre din familia Tyrannidae este Agriornis lividus cu 29 cm și 99,2 grame. Câteva specii au o lungime totală mai mare – până la 41 cm – dar acest lucru se datorează în principal cozilor lor extrem de lungi; Tyrannus savana are cele mai lungi pene de coadă dintre toate păsările cunoscute în raport cu dimensiunea sa (aceasta se referă la adevăratele pene de coadă, care nu trebuie confundate cu penele de coadă alungite, cum se observă la unele păsări din familia Phasianidae a galliformelor).[4]
Sistematică
[modificare | modificare sursă]Numele familiei provine de la o descriere timpurie a Tyrannus tyrannus de către naturalistul Mark Catesby în anii 1730. Carl Linnaeus a adoptat acest nume pentru întreaga familie Tyrannidae, deoarece a admirat munca lui Catesby.[5]
Familia cconține 447 de specii împărțite în 104 genuri.[6] Speciile din genurile Tityra, Pachyramphus, Laniocera și Xenopsaris au fost anterior plasate în această familie, dar dovezile au sugerat că aparțin propriei lor familii, Tityridae,[7] unde sunt acum plasate de SACC.
În conformitate cu clasificarea de referință (versiunea 14.1, 2024) a Congresului Ornitologic Internațional (în ordine alfabetică):
- Agriornis (5 specii)
- Alectrurus (2 specii)
- Anairetes (6 specii)
- Aphanotriccus (2 specii)
- Arundinicola (1 specie)
- Atalotriccus (1 specie)
- Attila (7 specii)
- Calyptura (1 specie)
- Camptostoma (2 specii)
- Capsiempis (1 specie)
- Casiornis (2 specii)
- Cnemarchus (2 specii)
- Cnemotriccus (1 specie)
- Cnipodectes (2 specii)
- Colonia (1 specie)
- Colorhamphus (1 specie)
- Conopias (4 specii)
- Contopus (16 specii)
- Corythopis (2 specii)
- Culicivora (1 specie)
- Deltarhynchus (1 specie)
- Elaenia (22 specii)
- Empidonax (14 specii)
- Empidonomus (1 specie)
- Euscarthmus (3 specii)
- Fluvicola (3 specii)
- Griseotyrannus (1 specie)
- Gubernetes (1 specie)
- Guyramemua (1 specie)
- Hemitriccus (22 specii)
- Heteroxolmis (1 specie)
- Hirundinea (1 specie)
- Hymenops (1 specie)
- Inezia (4 specii)
- Knipolegus (12 specii)
- Lathrotriccus (2 specii)
- Legatus (1 specie)
- Leptopogon (4 specii)
- Lessonia (2 specii)
- Lophotriccus (4 specii)
- Machetornis (1 specie)
- Mecocerculus (6 specii)
- Megarynchus (1 specie)
- Mionectes (7 specii)
- Mitrephanes (2 specii)
- Muscigralla (1 specie)
- Muscipipra (1 specie)
- Muscisaxicola (12 specii)
- Myiarchus (22 specii)
- Myiodynastes (5 specii)
- Myiopagis (9 specii)
- Myiophobus (8 specii)
- Myiornis (4 specii)
- Myiotheretes (4 specii)
- Myiotriccus (1 specie)
- Myiozetetes (4 specii)
- Nengetus (1 specie)
- Neopipo (1 specie)
- Neoxolmis (4 specii)
- Nephelomyias (3 specii)
- Nesotriccus (5 specii)
- Ochthoeca (9 specii)
- Ochthornis (1 specie)
- Oncostoma (2 specii)
- Ornithion (3 specii)
- Phelpsia (1 specie)
- Philohydor (1 specie)
- Phyllomyias (14 specii)
- Phylloscartes (16 specii)
- Piprites (3 specii)
- Pitangus (1 specie)
- Platyrinchus (7 specii)
- Poecilotriccus (12 specii)
- Pogonotriccus (7 specii)
- Polystictus (2 specii)
- Pseudelaenia (1 specie)
- Pseudocolopteryx (5 specii)
- Pseudotriccus (3 specii)
- Pyrocephalus (3 specii)[Note 1]
- Pyrope (1 specie)
- Pyrrhomyias (1 specie)
- Ramphotrigon (4 specii)
- Rhynchocyclus (5 specii)
- Rhytipterna (3 specii)
- Satrapa (1 specie)
- Sayornis (3 specii)
- Serpophaga (5 specii)
- Silvicultrix (5 specii)
- Sirystes (4 specii)
- Stigmatura (3 specii)
- Sublegatus (3 specii)
- Suiriri (1 specie)
- Syrtidicola (1 specie)
- Tachuris (1 specie)
- Taeniotriccus (1 specie)
- Todirostrum (7 specii)
- Tolmomyias (7 specii)
- Tumbezia (1 specie)
- Tyrannopsis (1 specie)
- Tyrannulus (1 specie)
- Tyrannus (13 specii)
- Uromyias (2 specii)
- Xenotriccus (2 specii)
- Xolmis (2 specii)
- Zimmerius (15 specii)
Galerie
[modificare | modificare sursă]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Genul Pyrocephalus a inclus o a patra specie, Pyrocephalus dubius. Aceasta a fost considerată dispărută din 2016. Ultimul specimen al acestei specii a fost văzut în 1987.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Tyrant flycatchers « IOC World Bird List”. www.worldbirdnames.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ridgely, Robert & Tudor, Guy 2009. Tyrannidae, p. 401–480, láminas 41–61, en Field guide to the songbirds of South America: the passerines – prima ediție – (Mildred Wyatt-World series in ornithology). University of Texas Press, Austin. ISBN 978-0-292-71748-0
- ^ CRC Handbook of Avian Body Masses, 2nd Edition by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (2008), ISBN: 978-1-4200-6444-5.
- ^ Bird, David Mitchell (). The Bird Almanac: A Guide to Essential Facts and Figures of the World's Birds. Buffalo, NY, USA: Firefly Books. p. 70. ISBN 978-1-55297-925-9. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Naturally curious: Tyrant flycatchers have enjoyed their name since 1700s”. Arizona Daily Star. Accesat în .
- ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „Tyrant flycatchers”. IOC World Bird List Version 14.1. International Ornithologists' Union. Accesat în .
- ^ Adopt the Family Tityridae - South American Classification Committee (2007)
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Tyrannidae la Wikimedia Commons
- Tyrant flycatcher videos, photos and sounds - Internet Bird Collection
- Systematika Tyranninelor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Imagini a diferitelor specii Arhivat în , la Wayback Machine.
- World-of-Animals.de Arhivat în , la Wayback Machine.
