Porsche 356

Porsche 356[1]
Porsche 356 C coupé
Prezentare generală
Marcă	Porsche Konstruktionen GesmbH (1948–1949) Dr. Ing. h. c. F. Porsche GmbH (1950–1965)
Perioadă producție	1948–1965
Designer	Ferry Porsche și Erwin Komenda
Caroserie
Clasă	mașină sport
Caroserie	coupé cu 2 uși decapotabilă cu 2 uși roadster cu 2 uși
Configurație	motor spate, tracțiune spate
Înrudit cu	Volkswagen Beetle
Dimensiuni
Ampatament	2.100 mm
Lungime	3.870–4.010 mm
Lățime	1.660 mm
Înălțime	1.220–1.320 mm
Greutate	771–1.041 kg
Cronologie
Succesor	Porsche 911 / 912
Modifică date / text

Porsche 356 este o mașină sport care a fost produsă mai întâi de compania austriacă Porsche Konstruktionen GesmbH (1948–1949), iar apoi de compania germană Dr. Ing. hc F. Porsche GmbH (1950–1965). A fost primul automobil de serie al Porsche. Mașinile anterioare proiectate de compania austriacă includ mașinile de curse Cisitalia Grand Prix și Auto Union Grand Prix precum și Volkswagen Beetle.

Modelul 356 este un model ușor și manevrabil, cu motor spate, tracțiune spate, cu două uși, disponibil atât în configurații hardtop coupé, cât și cabriolet. Pe parcursul fabricației, inovațiile inginerești aduse au contribuit la succesul și popularitatea sa în sporturile cu motor. Producția a început în 1948 la Gmünd, Austria, unde Porsche a construit aproximativ 50 de mașini. În 1950, fabrica s-a mutat la Zuffenhausen^⁠(d), Germania, iar producția generală a lui 356 a continuat până în aprilie 1965, mult după ce modelul de înlocuire 911 și-a făcut debutul în septembrie 1964. Din cele 76.000 produse inițial, aproximativ jumătate au supraviețuit.^[2]

Prețul inițial în 1948 pentru 356 coupé era 3.750$ (echivalentul a 42.300$ în 2021). Cabrioletul 356 costa 4.250$ (echivalentul a 47.900$ în 2021).^[3]

Înainte de al Doilea Război Mondial, Porsche a proiectat și construit trei mașini de tip 64 pentru cursa Berlin-Roma din 1939, care a fost anulată. În 1948 a fost finalizat prototipul 356 pe șasiu tubular cu motor central^[4] numit „ Nr. 1^⁠(d)”. Acest lucru a dus la unele dezbateri cu privire la „primul” automobil Porsche. Deși primul Porsche 356 avea un motor în poziție centrală-spate, 356 cu motorul în spate este considerat de Porsche a fi primul său model de producție. ^[2][5]

Producție Porsche 356 [6]
Tip	Cantitate
356 (1948–1955)	7.627
356 A (1955–1959)	21.045
356 B (1959–1963)	30.963
356 C (1963–1965/66)	16.678
Total	76.313

Modelul 356 a fost creat de Ferdinand „Ferry” Porsche (fiul lui Ferdinand Porsche, fondatorul companiei germane), care a întemeiat compania austriacă împreună cu sora sa, Louise . La fel ca și vărul său, Volkswagen Beetle (proiectat de Ferdinand Porsche Sr.), 356 este o mașină cu patru cilindri, răcită cu aer, cu motor în spate, cu tracțiune spate, cu structură monococă. Șasiul a fost un design complet nou, la fel ca și caroseria lui 356, proiectată de angajatul Porsche Erwin Komenda^⁠(d) . Anumite componente mecanice, inclusiv blocul motor și unele componente ale suspensiei erau bazate pe piese de la Volkswagen. Ferry Porsche a descris gândirea din spatele dezvoltării lui 356 într-un interviu cu editorul revistei „Panorama”, în septembrie 1972. "[...] Am condus întotdeauna mașini foarte rapide. Am avut o Alfa Romeo, un BMW și altele. […] Pe la sfârșitul războiului, aveam un Volkswagen Cabriolet cu motor supraalimentat și asta era ideea de bază. Am văzut că o mașină mică cu un motor suficient de puternic este mai plăcută la condus decât o mașină mare cu un motor foarte puternic. Și este mai distractiv. Cu această idee de bază, am început primul prototip Porsche. O mașină mai ușoară, un motor cu mai mulți cai putere... acesta a fost prima mașină cu două locuri pe care am construit-o în Carintia (Gmünd)".

Primul 356 a fost omologat în Austria la 8 iunie 1948 și a fost înscris la o cursă la Innsbruck, unde a câștigat concursul la clasa sa.^[7] Porsche a reproiectat și rafinat mașina cu accent pe performanță. Numărul de piese comune ale Volkswagen și Porsche a scăzut în anii 1950. Porsche a realizat manual primele 356 de caroserii din aluminiu la Gmünd, dar când producția s-a mutat la Zuffenhausen, Germania, în 1950, modelele produse acolo erau cu caroserie din oțel. Mașinile cu caroserie din aluminiu fabricate de mica companie austriacă sunt astăzi denumite „prototipuri”. Porsche a contractat Reutter să construiască caroseriile din oțel și în cele din urmă a cumpărat compania Reutter în 1963. ^[8] Compania Reutter și-a păstrat ca domeniu de activitate producția scaunelor și și-a schimbat numele în „Recaro^⁠(d)”.

Nebăgat în seamă la început, clienții inițiali fiind un număr mic de pasionați de curse auto, primele 356 s-au vândut în principal în Austria și Germania. Porsche a avut nevoie de doi ani, începând cu primul prototip în 1948, pentru a produce primele 50 de automobile. La începutul anilor 1950, 356 câștigase o oarecare renume printre entuziaștii de pe ambele maluri ale Atlanticului pentru aerodinamica, manevrabilitatea și calitatea excelentă a construcției. Un alt factor important a fost victoria de clasă la Le Mans în 1951.^[9] Proprietarii mașinilor participau cu ele la curse și le conduceau și pe stradă, în viața de zi cu zi. Modelele 356 au introdus la sfârșitul anului 1954 motorul de curse „Carrera^⁠(d)” cu patru came, un design complet nou și unic pentru mașinile sport Porsche. Succesul din ce în ce mai mare cu mașinile sale de curse și rutiere a adus comenzi Porsche pentru peste 10.000 de unități în 1964, iar până când producția 356 s-a încheiat în 1965 au fost produse aproximativ 76.000 de bucăți.^[2]

356 a fost construit în patru serii distincte, originalul ("pre-A"), urmat de 356 A, 356 B și ultima, 356 C. Pentru a distinge între revizuirile majore ale modelului, 356-urile sunt în general clasificate în câteva grupuri majore. Coupé-urile și „cabrioletele” (decapotabilele) construite până în 1955 sunt ușor identificabile prin parbrizele lor din două bucăți (din 1948 până în 1952) sau îndoite (în formă de V, din 1953 până în 1955). La sfârșitul anului 1955 a apărut 356 A, cu parbrizul curbat. A a fost primul Porsche de stradă care a oferit motorul Carrera cu patru came ca opțiune. La sfârșitul anului 1959, a apărut T5 356 B; urmat de seria reproiectată T6 356 B în 1962. Versiunea finală a fost 356 C, puțin schimbată față de mașinile T6 B, dar cu frâne pe disc care au înlocuit frânele pe tambur.

Înainte de încheierea producției lui 356, Porsche dezvoltase deja o versiune a motorului cu patru cilindri capabilă de turații mai mari, 616/36. Aceasta era destinată instalării în noul model 912^⁠(d) care a început producția în aprilie 1965. Deși 912 refolosea numeroase componente 356, Porsche nu l-a intenționat ca un înlocuitor.

Când a fost luată decizia de a înlocui 356, modelul 901 (mai târziu 911) a fost mașina rutieră concepută pentru a duce mai departe numele Porsche. 912 a fost dezvoltat ca „versiunea standard” a lui 911 la prețul unui 356 1600 SC (17.500DM), în timp ce 911, în șase cilindri, mai complex, dar mai rapid și mai greu avea un preț cu peste cincizeci la sută mai mare.^[10] Clienții au achiziționat aproape 33.000 de 912 coupé și Targa propulsate de motorul Type 616 care a servit atât de bine Porsche în timpul erei 356.

• 
  356 Nr. 1 – prototip cu motor central^⁠(d)
• 
  Coupé din 1948 construit în Gmünd
• 
  Patru vederi
• 
  Dispunerea motorului 356 arată descendența VW

Porsche 356
Prezentare generală
Marcă	Porsche
Perioadă producție	1948–1955
Grup motopropulsor
Motorizare	1.1 L Type 369 B4⁠(d) (1948–1953, 1100) 1.3 L Type 506 B4 (1300) 1.3 L Type 506/1 B4 (1300 A) 1.3 L Type 589 B4 (1953–1954, 1300 S) 1.5 L Type 527 B4 (1951–1952, 1500) 1.5 L Type 528 B4 (1952–1953, 1500 S) 1.5 L Type 528/2 B4 (1954–1955, 1500 S) 1.5 L Type 546 B4 (1952–1953, 1500) 1.5 L Type 546/2 B4 (1954–1955, 1500)
Cutie de viteze	manuală, patru viteze
Dimensiuni
Ampatament	2.100 mm
Lățime	1.670 mm
Cronologie
Predecesor	Porsche 356/1[*][[Porsche 356/1 (Automobile)|​]]
Succesor	Porsche 911
Modifică date / text

De la primele modele, produse la Gmünd și echipate cu motoare de 1.100 cmc, forma generală a 356 a rămas în mare parte aceeași. În 1951, au fost introduse motoare cu putere considerabil mai mare, de 1.300 și 1.500cmc. În aprilie 1952, parbrizul divizat a fost înlocuit cu un parbriz dintr-o singură bucată, cu un pliu în formă de V, care nu necesita modificarea formei caroseriei. În 1953 a fost introdus motorul 1300 S sau „Super”, iar motorul de 1.100cmc a fost scos din producție.

La sfârșitul anului 1954, Max Hoffman^⁠(d), unicul importator american de Porsche, a convins compania să construiască o versiune roadster^⁠(d) de bază, cu echipamente minime și un parbriz redus.

Spre sfârșitul producției primului model 356 (în 1955, chiar înainte de lansarea modelului 356 A) Hoffman, dorind un nume de model mai degrabă decât doar un număr, a convins fabrica să folosească numele „Continental”, asociat mai ales mașinilor vândute în Statele Unite. Ford, producătorii Lincoln Continental^⁠(d), au deschis un proces, pe care l-au câștigat.^[11] Această denumire a fost folosită doar în 1955 și astăzi această versiune este deosebit de valoroasă. În 1956, versiunea echivalentă a fost vândută pentru scurt timp sub numele de „European”.^[11] Astăzi, toate modelele Porsche din prima serie sunt foarte râvnite de colecționari și entuziaști din întreaga lume, pentru designul, fiabilitatea și performanțele lor sportive.

Porsche 356 A
Prezentare generală
Marcă	Porsche
Perioadă producție	1955–1959
Grup motopropulsor
Motorizare	1.3 L Type 506 B4⁠(d) (1300) 1.3 L Type 506/2 B4 (1300 S) 1.5 L Type 547/1 B4 (Carrera 1500 GS/GT, 1955–1959) 1.5 L Type 692/0 B4 (Carrera 1500 GT, 1958) 1.5 L Type 692/1 B4 (Carrera 1500 GT, 1958) 1.6 L Type 616/1 B4 (1600) 1.6 L Type 616/2 B4 (1600 S) 1.6 L Type 692/2 B4 (Carrera 1600 GS)
Cutie de viteze	manuală, patru viteze
Dimensiuni
Ampatament	2.100 mm
Lățime	1.670 mm
Cronologie
Predecesor	Porsche 356/1[*][[Porsche 356/1 (Automobile)|​]]
Succesor	Porsche 911
Modifică date / text

La sfârșitul anului 1955, a fost introdus modelul 356 A, cu numeroase modificări mici, dar semnificative. Denumirea sa internă a fabricii, „Type 1”, a dat naștere poreclei sale „T1” printre entuziaști. În SUA, 1.200 de modele 356 "pre-A" au primit denumirea comercială „Continental” și apoi alte 156 din toamna anului 1955 până în ianuarie 1956 ca o variantă și mai rară, T1 „European”, după care Porsche a revenit la denumirea sa numerică, 356. La începutul anului 1957 a fost produsă o a doua ediție a lui 356 A, cunoscută sub numele de Type 2 (sau T2). Producția modelului Speedster a atins un vârf de 1.171 de mașini în 1957 și apoi a început să scadă. Motorul „Carrera” cu patru came, disponibil inițial doar în mașinile de curse spyder, a devenit o opțiune disponibilă începând cu 356 A.

În ultimii 25 de ani, copii ale lui 356 A au devenit foarte populare.

Motorul standard avea 1.582cmc (1,6L). Era un motor cu 4 cilindri boxer, OHV cu 2 supape pe cilindru, cu carburatoare Zenith, producând 60 PS (59 CP; 44 kW) la 4.500rpm și un cuplu maxim de 110 N·m (81 lb·ft; 11 kg·m) la 2.800rpm. ^{[12] [13]}

Porsche 356 B
Prezentare generală
Marcă	Porsche
Perioadă producție	1960–1963
Grup motopropulsor
Motorizare	1.6 L Type 616/1 B4⁠(d) (1600) 1.6 L Type 616/2 B4 (1600 S, 1960–1962) 1.6 L Type 616/7 B4 (1600 Super 90) 1.6 L Type 616/12 B4 (1600 S, 1962–1963) 1.6 L Type 692/3 B4 (1600 Carrera GS GT, 1960) 1.6 L Type 692/3A B4 (1600 Carrera GS GT, 1961) 2.0 L Type 587/1 B4 (Carrera 2 GS)
Cutie de viteze	manuală, patru viteze
Dimensiuni
Ampatament	2.100 mm
Lățime	1.670 mm
Cronologie
Predecesor	Porsche 356/1[*][[Porsche 356/1 (Automobile)|​]]
Succesor	Porsche 911
Modifică date / text

La sfârșitul anului 1959, importante rafinări tehnice și de stil au dat naștere modelului 356 B (caroseria T5). La mijlocul anului 1962 modelul 356 B a adoptat caroseria T6 (cu grile duble de aerisire pe capacul compartimentului motor, un capac de rezervor de combustibil pe aripa dreapta față și o lunetă mai mare la modelul coupé). Porsche nu a atras atenția asupra acestor modificări (destul de vizibile), păstrând inițial aceeași denumire de model. Cu toate acestea, când T6 a fost echipat cu frâne pe disc, fără alte modificări vizibile, l-au numit modelul C, sau SC atunci când avea motorul opțional, mai puternic. Un model 356 B unic „Karmann^⁠(d) hardtop” sau „notchback” a fost produs în 1961 și 1962. Producția din 1961 (T5) a fost în esență o caroserie cabriolet cu hardtop-ul opțional din oțel sudat. Modelul din 1962 (T6) a fost un design foarte diferit, prin aceea că noua caroserie coupé T6 nu era un cabriolet modificat, ci un design nou. Caroseria combina designul din spate al cabrioletului, cadrul de parbriz al T6 coupé și un hard top unic. Modele produse în ambii ani au fost denumite „Karmann notchback”.^[14]

Porsche 356 C
Prezentare generală
Marcă	Porsche
Perioadă producție	1964–65
Grup motopropulsor
Motorizare	1.6 L Type 616/15 B4⁠(d) (1600 C) 1.6 L Type 616/16 B4 (1600 SC) 1.6 L Type 616/26 B4 (1600 SC, police car) 2.0 L Type 587/1 B4 (Carrera 2) 2.0 L Type 587/2 B4 (Carrera 2)
Cutie de viteze	manuală, patru viteze
Dimensiuni
Ampatament	2.100 mm
Lățime	1.670 mm
Cronologie
Predecesor	Porsche 356/1[*][[Porsche 356/1 (Automobile)|​]]
Succesor	Porsche 911
Modifică date / text

Ultima ediție a lui 356 a fost 356 C, introdus ca modelul anului 1964. Avea frâne pe disc pe toate roțile, și opțional cel mai puternic motor cu tijă de împingere pe care Porsche l-a produs vreodată, 95 CP (71kW), „SC”. Producția lui 356 a atins un vârf de 14.151 de mașini în 1964, anul în care succesorul său, noul Porsche 911, a fost introdus pe piața din SUA (fusese deja introdus în Europa). Compania a continuat să vândă 356 C în America de Nord până în 1965, deoarece cererea pentru modelul 356 C a rămas destul de mare în zilele de început ale 911.

Ultimele zece 356 (cabriolet) au fost asamblate pentru poliția olandeză, pentru patrularea autostrăzilor, în martie 1966 ca modele din 1965.^[15] Folosirea Porsche-urilor pentru a controla traficul și vitezomanii a avut un succes atât de mare pe autostrăzile din Olanda, încât Porsche 911 cu motoare răcite cu aer au continuat să fie folosite atunci când noile modele Porsche trecuseră deja la motoare răcite cu apă.

În 1953, Studebaker a contactat Porsche pentru a dezvolta un nou motor, o mașină cu totul nouă a fost proiectată, o versiune cu patru locuri a lui 356. ^[16] Prototipul numit Porsche 530 a fost respins deoarece Studebaker dorea o mașină mai mare, cu motor mai mare amplasat în față. ^[17] Noul prototip a fost numea Porsche 542 sau Studebaker Z-87.

Inițial, 356 era disponibil doar cu caroserie coupé între 1948 și 1955. De-a lungul timpului, au apărut o varietate de alte stiluri, inclusiv roadster, decapotabilă, cabriolet.

Designul de bază al lui 356 a rămas același până când producția s-a încheiat în 1965, cu îmbunătățiri funcționale mai degrabă decât cu schimbări anuale superficiale de stil.

Mașina folosea o construcție monococă, făcând dificilă restaurarea mașinilor care au fost păstrate în climate predispuse la rugină. Unul dintre cele mai căutate modele de colecție este 356 „Speedster”, introdus la sfârșitul anului 1954, după ce Max Hoffman a sfătuit compania că o versiune mai ieftină, mai puțin echipată, s-ar putea vinde bine pe piața americană. Cu parbrizul său jos și înclinat (care putea fi îndepărtat pentru cursele de weekend), scaunele tip găleată și o minimă capotă rabatabilă, Speedster a fost un succes instantaneu, mai ales în California de Sud. A fost înlocuit la sfârșitul anului 1958 cu modelul „cabrio D”. ^[18] Acesta dispunea de un parbriz mai înalt și mai practic (oferind un spațiu mai mare la cap cu capota ridicată), geamuri laterale de sticlă escamotabile și scaune mai confortabile. În anul următor, 356 B „roadster” decapotabil a înlocuit modelul D, atracția modelelor decapotate scade. Vânzările de modele 356 cu capotă textilă au scăzut semnificativ la începutul anilor 1960.

Modelele cabriolet (cu parbriz complet și capotă căptușită) au fost oferite de la început, iar la începutul anilor 1950 reprezentau uneori peste 50% din producția totală. Un unic „Karmann hardtop” sau „notchback” 356 B a fost produs în 1961 și 1962, în esență o caroserie în stil cabriolet cu un capotă metalică permanentă.

Designerii Porsche au decis să construiască motorul boxer cu patru cilindri OHV răcit cu aer a lui 356 pornind de la blocul motorului pe care îl proiectaseră inițial pentru Volkswagen Beetle. Au adăugat noi chiulase, arbore cu came, arbore cotit, galerii de admisie și evacuare și au folosit carburatoare duble pentru a obține mai mult de dublul puterii motoarelor VW. În timp ce primul prototip 356 avea un motorul montat central, toate motoarele 356 ulterioare au fost montate pe spate. Motorul „Carrera” cu patru came a apărut la sfârșitul anului 1955 ca o opțiune suplimentară pe 356 A, și a rămas disponibil pe toate modelele 356 ulterioare.

356 a fost întotdeauna popular în presa de specialitate. În 2004, Sports Car International a plasat 356 C pe locul zece în topul mașinilor sport din anii 1960 . Rămâne o mașină de colecție foarte apreciată, care se vinde în mod obișnuit cu prețuri între 20.000$ și peste 100.000$ la licitații.^[19] Carrera Speedster de producție limitată (cu motorul său special de curse DOHC), modelele SC, Super 90 și Speedster sunt printre cele mai căutate. Mai multe variante Carrera restaurate (doar aproximativ 140 de mașini au fost produse) s-au vândut la prețuri de peste 800.000$, marea majoritate fiind vândute pentru mai mult de 300.000$ la licitație.^[19] În decembrie 2015, un 356 folosit ca mașină de zi cu zi de către cântăreața rock Janis Joplin a fost vândut la New York de RM Sotheby's^⁠(d) pentru 1.760.000$.^[20]