Mircea Ciobanul

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Mircea al V-lea (Mircea Ciobanul)
Domn al Țării Românești
Date personale
Născut	după 1495[1]
Decedat	21 septembrie 1559[2] București, Țara Românească
Înmormântat	Biserica Curtea Veche
Părinți	Radu cel Mare Catalina Crnojević of Zeta[*][[Catalina Crnojević of Zeta (Princess consort of Wallachia)|​]][3]
Frați și surori	Radu de la Afumați Vlad al VII-lea Vintilă Radu al VI-lea Bădica Radu Paisie
Căsătorit cu	Doamna Chiajna
Copii	Petru cel Tânăr Radu al Valahiei Stanca of Wallachia[*][[Stanca of Wallachia (- Aft 1577)|​]][3]
Ocupație	conducător[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Drăculeștilor
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	ianuarie 1545 – 16 noiembrie 1552
Predecesor	Radu Paisie
Succesor	Radu Ilie
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	mai 1553 – 28 februarie 1554
Predecesor	Radu Ilie
Succesor	Pătrașcu cel Bun
Domn al Țării Românești (3x)
Domnie	ianuarie 1558 – 21 septembrie 1559
Predecesor	Pătrașcu cel Bun
Succesor	Petru cel Tânăr
Modifică date / text

Mircea al V-lea Ciobanul (n.  ? – d. 21 septembrie 1559, București, Țara Românească), a fost domn al Țării Românești. A domnit de trei ori, prima dată între ianuarie 1545 (intrând în București la 17 martie) - 16 noiembrie 1552, a doua oară între mai 1553 - 28 februarie 1554 (în martie părăsind Bucureștiul) și a treia oară între ianuarie 1558 - 25 septembrie 1559.

Era al cincilea fiu al lui Radu cel Mare. După numele de botez se chema Dumitru și a fost căsătorit cu Chiajna, fiica lui Petru Rareș. Se numea "Ciobanul" probabil pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol.

A fost numit de Poartă în ianuarie 1545 în locul fratelui său (după tată) Radu Paisie și a intrat în București ca să-și ia tronul în 17 martie 1545. Prin primul hrisov din 25 martie 1545, a menținut în funcții și chiar a promovat patru dregători ai predecesorului său. Cronica țării consemnează, că la două săptămâni după instalare, a poruncit ca să fie uciși mai mulți boieri printre care: Coadă vornicul, Radul comisul, Dragul stolnicul, Stroe spătarul, și Vintilă comisul. Cronica mai menționează că ei au fost și torturați pentru a dezvălui unde sunt banii și bijuteriile ascunse pentru a fi vărsate la tezaur. În urma acestui măcel, o parte din marea boierime și rudele celor uciși pleacă în pribegie în Transilvania și Ungaria, unde se coalizează și încearcă în două rânduri să-l răstoarne de pe tron.

Prima încercare a reprezentat-o bătălia de la Periș, din 24 august 1546, când oastea boierilor pribegi a fost atacată prin surprindere și nimicită de Mircea Ciobanul. La începutul lui 1548 are loc o nouă plecare în pribegie a boierilor rămași în țară, în frunte cu: Stoica stolnicul, Vintilă vornicul, Radu marele logofăt și Pârvu postelnicul. În aceste condiții se produce o regrupare a boierilor pribegi și în același an are loc a doua confruntare. Având în frunte un pretendent tânăr, însoțiți și de 1000 de mercenari secui au intrat în țară sperând în sprijinul populației care să se răzvrătească. Dar, acest lucru nu s-a întâmplat; mai mult chiar, cronica brașoveanului Ostermayer lasă să se înțeleagă că țăranii l-au sprijinit pe domnitor. Lupta se pare că s-a dat lângă satul Miloste (în prezent satul Milostea) în județul Vâlcea, Mircea Ciobanul iese victorios, iar unii dintre boierii pribegi care nu au fost uciși scapă cu foarte mare greutate.

Deoarece Habsburgii care au ocupat Transilvania în 1551 voiau un domnitor devotat cauzei lor în Țara Românească, noul guvernator al Transilvaniei, generalul imperial Castaldo îl sprijină pe Radu Ilie, care înconjurat și de pribegi, a trecut hotarul în noiembrie 1552. În timp ce Radu Ilie avea cam 15 mii de oameni, Mircea Ciobanul a strâns circa 8-9 mii. Cu două zile înainte de luptă, de frică să nu fie trădat, Mircea a pus să fie uciși 47 de boieri chiar la masa sa. Lupta decisivă s-a dat la Mănești în 16 noiembrie 1552. Radu Ilie a câștigat, iar Mircea s-a refugiat cu familia la Giurgiu.

La 11 mai 1553, Mircea Ciobanul sprijinit de domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu personal, și-a recâștigat tronul. Domnia a fost scurtă, deoarece același Alexandru Lăpușneanu, bănuindu-l de rea credință, l-a trimis pe Nădăbaico, marele vornic, să-l scoată de pe tron. Apoi, a obținut de la Poartă domnia pentru Pătrașcu, iar Mircea a fost nevoit să plece la Constantinopol.

După moartea lui Pătrașcu în ianuarie 1558, sultanul îi acordă din nou domnia lui Mircea Ciobanul. Numirea lui a provocat un exod al boierilor peste Carpați. Mircea le-a promis acestora că dacă se întorc și i se închină, îi va ierta. Primirea are loc la curtea domnească din București, în prezența dregătorilor turci. Însă, după plecarea turcilor, Mircea i-a ucis pe boieri în frunte cu Stănilă vornicul. În aceeași zi, 3 februarie 1558, a fost pentru prima dată când au pierit și reprezentanți ai clerului.

Mircea Ciobanul a murit la 25 septembrie 1559, și a fost înmormântat în biserica de la Curtea Veche din București, care a fost reclădită de el. În urma sa, energica Doamnă Chiajna îl ajută pe fiul lor Petru să obțină domnia.

Pe plan cultural, sprijină activitatea tipografică a lui Dimitrie Liubavici și a diaconului Coresi. Se ocupă de dezvoltarea urbanistică a Bucureștiului, fiind ctitorul Bisericii Domnești de la Curtea Veche, cel mai vechi lăcaș de cult din București, care se păstrează și astăzi în forma sa de origine.

• "Enciclopedia Cugetarea" de Lucian Predescu
• "Revista Magazin Istoric"

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

• Personajele crude din istoria Bucureștiului. Povestea domnitorului asasin de boieri, a comisarului incoruptibil și călău al infractorilor, dar și al criminalului din Epoca de Aur, 10 martie 2013, Ionut Ungureanu, Adevărul

Predecesor: Radu Paisie	Domn al Țării Românești 1545 – 1552	Succesor: Radu Ilie
Predecesor: Radu Ilie	Domn al Țării Românești 1553 – 1554	Succesor: Pătrașcu cel Bun
Predecesor: Pătrașcu cel Bun	Domn al Țării Românești 1558 – 1559	Succesor: Petru cel Tânăr

v • d • m Domnii Țării Românești Anii 1300 - 1400 Basarab I • Nicolae Alexandru • Vladislav I • Radu I • Dan I • Mircea cel Bătrân • Vlad Uzurpatorul Anii 1400 - 1500 Mihail I • Radu Praznaglava • Dan al II-lea • Radu Praznaglava • Dan al II-lea • Alexandru I Aldea • Vlad Dracul • Basarab al II-lea • Vlad Dracul • Vladislav al II-lea • Vlad Țepeș • Radu cel Frumos • Basarab Laiotă cel Bătrân • Radu cel Frumos • Basarab Laiotă cel Bătrân • Radu cel Frumos • Basarab Laiotă cel Bătrân • Basarab cel Tânăr Țepeluș • Radu cel Frumos • Basarab Laiotă cel Bătrân • Vlad Țepeș • Basarab Laiotă cel Bătrân • Basarab cel Tânăr Țepeluș • Mircea al II-lea • Basarab cel Tânăr Țepeluș • Vlad Călugărul • Basarab cel Tânăr Țepeluș • Vlad Călugărul Anii 1500 - 1600 Radu cel Mare • Mihnea cel Rău • Mircea al III-lea • Vlad cel Tânăr • Neagoe Basarab • Teodosie • Vlad Călugărul • Radu de la Afumați • Vladislav al III-lea • Radu Bădica • Radu de la Afumați • Vladislav al III-lea • Radu de la Afumați • Vladislav al III-lea • Basarab al VI-lea • Moise Vodă • Vlad Înecatul • Vlad Vintilă • Radu Paisie • Barbu Neagoe • Radu Paisie • Șerban din Izvorani • Radu Paisie • Laiotă Basarab • Radu Paisie • Mircea Ciobanul • Radu Ilie Haidăul • Mircea Ciobanul • Pătrașcu cel Bun • Mircea Ciobanul • Petru cel Tânăr • Alexandru al II-lea Mircea • Vintilă • Alexandru al II-lea Mircea • Mihnea Turcitul • Petru Cercel • Mihnea Turcitul • Ștefan Surdul • Alexandru cel Rău • Mihai Viteazul • Nicolae Pătrașcu Anii 1600 - 1700 Simion Movilă • Radu Șerban • Simion Movilă • Radu Mihnea • Radu Șerban • Gabriel Báthory • Radu Mihnea • Radu Șerban • Radu Mihnea • Alexandru Iliaș • Gavril Movilă • Radu Mihnea • Alexandru Coconul • Alexandru Iliaș • Leon Tomșa • Radu Iliaș • Matei Basarab • Constantin Șerban • Mihnea al III-lea Radu • Gheorghe Ghica • Constantin Șerban • Gheorghe Ghica • Grigore I Ghica • Radu Leon • Antonie din Popești • Grigore I Ghica • Gheorghe Duca • Șerban Cantacuzino • Constantin Brâncoveanu Anii 1700 - 1800 Ștefan Cantacuzino • Nicolae Mavrocordat • Ioan Mavrocordat • Nicolae Mavrocordat • Constantin Mavrocordat • Mihai Racoviță • Constantin Mavrocordat • Grigore al II-lea Ghica • Constantin Mavrocordat • Mihai Racoviță • Constantin Mavrocordat • Grigore al II-lea Ghica • Matei Ghica • Constantin Racoviță • Constantin Mavrocordat • Scarlat Ghica • Constantin Mavrocordat • Constantin Racoviță • Ștefan Racoviță • Scarlat Ghica • Alexandru Scarlat Ghica • Grigore al III-lea Ghica • Manole Giani Ruset • Alexandru Ipsilanti • Nicolae Caragea • Mihai Suțu • Nicolae Mavrogheni • Mihai Suțu • Alexandru Moruzi • Alexandru Ipsilanti • Constantin Hangerli • Alexandru Moruzi Anii 1800 - 1860 Mihai Suțu • Caimacam Alexandru Suțu • Constantin Ipsilanti • Alexandru Suțu • Constantin Ipsilanti • Ioan Caragea • Alexandru Suțu • Tudor Vladimirescu • (Scarlat Callimachi*) • Grigore al IV-lea Ghica • Alexandru Dimitrie Ghica • Gheorghe Bibescu • Caimacam Constantin Cantacuzino • Barbu Știrbei • Caimacam Alexandru Dimitrie Ghica • Caimacam Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Filipescu (Filipide) • Alexandru Ioan Cuza