Imperiul de la Niceea

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Imperiul de la Niceea
Imperiul Roman de la Niceea
Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων Basileía tôn Rhōmaíōn Imperiul Romanilor
—  Imperiu  —
← 1204 – 1261 →
Situația din Imperiul Roman de Răsarit în 1214, la 10 ani după Cruciada a IV-a.
Capitală	Niceea
Limbă	limba greacă
Religie	Creștinism Ortodox
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie
Împărat
- 1204-1222	Theodore I Lascaris (primul)
- 1259-1261	Mihail al VIII-lea Paleologul (ultimul)
Istorie
Epoca istorică	Medievală
Căderea Constantinopolui cucerit în timpul celei de-a patra cruciade	1204
Restaurarea imperiului bizantin	1261
Modifică date / text

Imperiul de la Niceea (în greacă Βασίλειον τῆς Νίκαιας) a fost cel mai mare dintre cele trei state bizantine grecești fondate de aristocrația bizantină după căderea Constantinopolului, cucerit în timpul celei de-a patra cruciade. A fost fondat de către familia Lascaris^⁠(d) și a existat în perioada 1204 - 1261.

• Theodoros I Lascaris (1204-1222)
• Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254)
• Theodoros al II-lea Lascaris (1254-1258)
• Georgios Mousalon (1258), regent
• Ioan al IV-lea Laskaris (1258-1261)
• Mihail al VIII-lea Paleologul (co-împărat între 1259-1261; a restaurat Imperiul bizantin)

Imperiul de la Niceea a fost format din cele mai populate regiuni grecești ale Imperiului Bizantin, cu excepția celor din Tracia, care erau sub controlul latinilor sau bulgarilor. Ca atare, Imperiul a fost în măsură să ridice o forță militară rezonabil de numeroasă, circa 20.000 de soldați la apogeu - numărul înregistrat fiind participanții la numeroasele sale războaie împotriva statelor cruciate. Niceenii au dezvoltat unele trăsături ale armatei Comeniene, dar fără a avea resurse disponibile pentru Comnenieni, împărații bizantini din Niceea nu au putut să aibă nici numărul, nici calitatea armatelor pe care le-au avut împăratul Manuel și predecesorii săi pe câmpuri de luptă. Cum Asia Mică de vest are acces la mare, acest aspect a făcut să fie cel mai bogat și în timp a devenit cel mai puternic stat din regiune, deși numai pentru o perioadă scurtă.

• Bătălia de la Klokotnița