Gregg Popovich
| Gregg Popovich | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (75 de ani)[2]  East Chicago(d), Indiana, SUA |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | antrenor de baschet[*] baschetbalist[*] |
| Activitate | |
| Domiciliu | East Chicago[*] San Antonio |
| Alma mater | Merrillville High School[*] Academia Forțelor Aeriene ale Statelor Unite[*][1] |
| Organizație | Pomona College[*] |
| Înălțime | 188 cm |
| Premii | NBA Coach of the Year Award[*] () NBA Coach of the Year Award[*] () Best Coach/Manager ESPY Award[*] () NBA Coach of the Year Award[*] () Jocurile Olimpice de vară din 2020 |
Modifică date / text  | |
Gregg Charles Popovich (n. , East Chicago(d), Indiana, SUA) este un antrenor american de baschet de origine croată și sârbă care în prezent antrenează echipa San Antonio Spurs.
În 1970, a absolvit Academia Forțelor Aeriene ale Statelor Unite, unde a jucat timp de patru ani în echipa de baschet al colegiului. După facultate, a servit cinci ani în Forțele Aeriene, jucând pentru echipa de baschet a Forțelor Aeriene ale SUA. A fost chiar luat în considerare pentru echipa SUA pentru Jocurile de la München din 1972. În 1973, a fost numit antrenor secund al echipei Academiei Forțelor Aeriene și a ocupat această funcție timp de șase ani. În această perioadă, a obținut o diplomă de master în educație fizică de la Universitatea din Denver.
În 1979, a devenit antrenorul principal al echipei colegiului Pomona-Pitzer (forțele combinate ale Colegiului Pomona și Colegiului Pitzer). În acest timp, l-a întâlnit pe antrenorul echipei de la Universitatea din Kansas, Larry Brown, cu care a făcut ucenicie. S-a împrietenit cu el, iar în sezonul 1985/86 i-a fost asistent voluntar. Când Brown a devenit antrenorul principal al echipei NBA San Antonio Spurs un an mai târziu, Popovich a devenit asistentul său șef. A lucrat acolo până în 1992, când a fost concediat întreg corpul de antrenori. Apoi s-a mutat la Golden State Warriors, unde l-a ajutat pe Don Nelson.
În 1994, s-a întors la Spurs ca director general și vicepreședinte al operațiunilor de baschet. În sezonul 1996–97, Popovich l-a concediat pe antrenorul principal al lui Spurs, Bob Hill, și s-a numit succesorul său. Mișcarea a fost puternic criticată de mass-media.
În anul următor, Popovich la recrutat pe Tim Duncan cu alegerea numărul unu în draft. Bazându-se jocul echipei pe doi jucători înalți - Duncan și David Robinson, el a condus echipa la primul lor titlu de campioană NBA în 1999. În 2002, a demisionat din funcția de director general, rămânând doar antrenor principal al echipei. În anii următori, a condus echipa la următoarele trei titluri de campioană, în 2003, 2005 și 2007. A fost numit Antrenorul Anului în 2003.
Popovich a acționat și ca antrenor al echipei naționale a SUA. În 2002, l-a asistat pe George Karl la Campionatul Mondial. El a lucrat, de asemenea, la staff-ul de antrenori în timpul calificărilor pentru Jocurile din 2004 și apoi chiar la Jocurile Olimpice.
La sfârșitul sezonului 2011/12, Popovich bifa 1.246 de meciuri NBA ca antrenor, dintre care 847 erau câștigate. El avea, de asemenea, 195 de meciuri din playoff , dintre care 118 sunt câștigate. În 2011, a condus echipa Vestului la NBA All-Star Game.
În 2012, a primit pentru a doua oară premiul NBA Coach of the Year.
În sezonul 2012–13, San Antonio Spurs, cu Popovich pe bancă, a înregistrat al doilea cel mai bun record din Conferința de Vest, 58–24 în sezonul regulat. În playoff, Popvich a condus echipa spre marea finală a NBA, unde Spurs au pierdut în cele din urmă cu Miami Heat în șapte jocuri. A fost a cincea finală a lui Popovich.
Pe 22 aprilie 2014, Popovich a primit premiul Antrenorul Anului NBA pentru a treia oară în carieră, egalând recordul ligii. Două luni mai târziu, a câștigat al cincilea campionat NBA cu San Antonio Spurs (au învins Miami Heat cu 4-1 în finală), devenind al cincilea antrenor din istoria ligii care a făcut acest lucru.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ College Basketball at Sports-Reference.com, accesat în
- ^ Gregg Popovich, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
Legături externe
[modificare | modificare sursă]