modificare Transiordania

Avertizare: nu sunteți autentificat. Adresa dumneavoastră IP va fi afișată și memorată în istoricul paginii.

S-a revenit asupra modificării. Vă rugăm confirmați și apoi salvați modificările mai jos.

{{despre|un stat din secolul al XX-lea|regiunea cu același nume din timpul cruciadelor|Oultrejourdain}}
{{Infocaseta Foste țări
| nume_nativ = إمارة شرق الأردن 
| nume_oficial_lung = ''	ʾImārat Sharq al-ʾUrdun''
| nume_comun = Transiordania
| nume_englez = Transjordan
| nume_genitiv = Transiordaniei
| continent = Asia
| regiune = Orientul Apropiat
| tip_guvernământ = Monarhie
| imperiu 		= Regatul Unit
| statut = Mandat al Ligii Națiunilor
|
| an_început = 1921
| an_sfârșit = 1946
| era = 
| eveniment_înainte = 
| dată_înainte = 
| an_înainte = 
| eveniment_început = 
| dată_început = 
| eveniment_sfârșit = Proclamarea Independenței
| dată_sfârșit = 
| eveniment_după = 
| dată_după = 
| an_după = [[aaaa]]
| p1 = Mandatul britanic al Palestinei 
| steag_p1 = Ensign of the Palestine Mandate (1927–1948).svg
| s1 = Iordania
| steag_s1 = Flag of Jordan.svg
| imagine_steag = Flag of Jordan.svg 
| steag = 
|
| imagine_stemă = 
| simbol = 
| simbol_tip = 
|
| imagine_hartă = BritishMandatePalestine1920.png
| imagine_hartă_text = Mandatul britanic al Palestinei
| deviză_națională = 
| imn_național = 
|
| capitala = Amman
|
| limbi_comune = 
| monedă = 
| eveniment1 = [[Conferința de la Cairo (1921)|Proclamarea emiratului]]
| dată_eveniment1 = [[11 iulie]] [[1921]]
| an_eveniment1 = 
|eveniment2 = [[Mandatul britanic pentru Palestina|Mandatul Palestinei]]
| dată_eveniment2 = [[23 septembrie]] [[1923]]
| an_eveniment2 = 
|eveniment3 = [[Tratatul de la Londra, 1946|Proclamarea regatului]]
| dată_eveniment3 = [[22 martie]] [[1946]]
| an_eveniment3 = 
| leader1	= Căpitan Alec Kirkbride
| an_leader1	= 1920 — 1923
| leader2 = Harry St. John Philby
| an_leader2 = 1923
| adjunct1 = [[Abdullah I al Iordaniei|Abdullah I]]
| an_adjunct1 =
| reprezentant1 =
| an_reprezentant1 =
| an_leader5 = 
| an_adjunct5 =
| an_reprezentant5 =
| denumire_lider = 
| denumire_adjunct =
| denumire_reprezentant = [[Emir]]
| legislativ = 
| stat_suprafață1 = 
| stat_an1 = 
| stat_suprafață5 =
| stat_an5 =
| stat_pop1 = 
| ref_pop1 = 
| stat_pop5 = 
| ref_pop5 = 
| note =
}}

'''Emiratul Transiordaniei''' (în [[limba arabă]]: إمارة شرق الأردن ''ʾImārat Sharq al-ʾUrdun'') a fost un teritoriu care a aparținut [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]], care, după încheierea luptelor [[primul război mondial|Primului Război Mondial]] a devenit parte a [[mandatul britanic al Palestinei|a mandatului britanic al Palestinei]]. În 1921, Transiordania a fost desprinsă din Palestina și a devenit autonomă din punct de vedere politic sub conducerea emirului [[Abdullah I al Iordaniei|as-Sharif Abdullah bin al-Husayn]]<ref>Bernard Wasserstein, 2004, pp. 105-106.</ref>. Într-o telegramă către Foreign Office, în care făcea un rezumat al rezultatelor [[Conferința de la San Remo|conferinței de la San Remo]], ministrul de externe [[George Curzon]] scria: „Granițele nu vor fi definite de tratatul de pace, ci trebui determinate mai târziu de către principalele puteri aliate”.

Când Samuel a organizat guvernul civil al teritoriilor sub mandat britanic la mijlocul deceniului al treilea, el a primit instrucțiuni clare din parte lui Curzon care stipulau faptul că în jurisdicția sa nu se află și Transiordania. După ocuparea de către francezi a [[Damasc]]ului în iulie 1920, aceștia, acționând în conformitate cu înțelegerile încheiate în timpul războiului cu aliații britanici, nu și-au extins controlul spre sud, în Transiordania. În toamna aceluiași an, fratele emirului Faisal, Abdulah, a organizat și condus un grup înarmat din Hedjaz în Transiordania. Abdulah amenința să atace Siria, revendicând drepturile dinastiei Hashemite asupra acestui teritoriu. Samuel a sesizat șansa care i se oferea pentru întărirea controlului britanic în regiune. În martie 1921, secretarul coloniilor, Winston Churchill, a vizitat Orientul Mijlociu și a susținut un plan prin care Transiordania era separată din teritoriul original al Palestinei, cu Abdulah numit emir sub autoritatea Înaltului Comisar, și în condițiile în care planurile pentru crearea unui cămin național evreiesc în Palestina să nu se aplice și în regiunea Transiordaniei. Prin această acțiune, teritoriul inițial al Palestinei a fost redus cu aproximativ 78%, lăsând ca prevederile [[Declarația Balfour|Declarației Balfour]] să fie aplicate doar în restul de 22%. Transiordania a rămas sub controlul oficial al [[Liga Națiunilor|Ligii Națiunilor]] și sub administrație britanică până la obținerea independenței<ref name="AV"/>.

== Stăpânirea otomană ==
În timpul [[Imperiul Otoman|stăpânirii otomane]], Transiordania nu a corespuns din punct de vedere teritorial, istoric sau cultural cu oricare formațiune existentă până la cucerirea ei de către turci. Cea mai mare parte a teritoriului făcea parte din [[vilayet]]ul [[Siria Otomană|Siriei]], iar regiunea sudică, cu ieșirea la [[Marea Roșie]], a fost încorporată în provinciile [[Ma'an]] și [[Aqaba]] ale vilayetului [[Hejaz]]<ref>Avi Shlaim, 2007, p 16.</ref> .

Populația trăitoare în regiunea traversată de [[Iordan]] erau legate prin numeroase legături culturale, lingvistice și religioase<ref>Y. Ben Gad (1991), p. 105.</ref>. Locuitorii de la nord de Iordan erau asociați în mod tradițional cu Siria, iar cei de pe cursul inferior cu locuitorii [[Peninsula Arabică|Peninsulei Arabice]]. 
== Mandatul britanic ==
Administrația britanică a [[Ierusalim]]ului acoperea doar aria de la vest de Iordan, iar regiunea de est a fost condusă de „căpitanul” Ma’anului, [[Alec Kirkbride|Alex Kirkbride]]<ref>Avi Shlaim, 2007, p. 11.</ref> până la venirea lui Abdulah la putere în noiebrie 1920. [[Mandatul britanic al Palestinei|Mandatul Palestinei]] avea prevederi clare care, pe de-o parte sprijinea emigrația evreiască la est de Iordan, iar pe de altă parte permitea britanicilor să amâne sau să oprească extinderea prevederilor privitoare la [[Căminul național evreiesc]] la vest de fluviu.<ref>{{Citat web |url=http://domino.un.org/UNISPAL.NSF/361eea1cc08301c485256cf600606959/c7aae196f41aa055052565f50054e656!Opendocument |accessdate=2010-10-17 |titlu=10th August 1922 |archive-date=2008-12-21 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081221030238/http://domino.un.org/UNISPAL.NSF/361eea1cc08301c485256cf600606959/c7aae196f41aa055052565f50054e656!OpenDocument |dead-url=yes }}</ref>

În august 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor prin care cerea aprobarea pentru excluderea Transiordaniei din toate planurile privind colonizarea evreilor. Planul britanic a fost aprobat de Liga Națiunilor pe 12 august. Din acest moment, britanicii au administrat partea de la vest de Iordan ca „Palestina”, iar partea de la est ca „Transiordania” <ref name= "UN">[http://domino.un.org/unispal.nsf/9a798adbf322aff38525617b006d88d7/2fca2c68106f11ab05256bcf007bf3cb!Opendocument 12 august 1922] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080523184335/http://domino.un.org/UNISPAL.NSF/9a798adbf322aff38525617b006d88d7/2fca2c68106f11ab05256bcf007bf3cb!OpenDocument |date=2008-05-23 }} Britain is given the Mandate of the League of Nations to Administer Palestine.</ref>. Din punct de vedere tehnic a rămas un mandat unic, dar majoritatea documentelor oficiale se refereau la ele ca la două mandate separate. În mai 1923, Transiordania a primit un anumit grad de independență, funcția de șef de stat fiind exercitată de Abdullah, iar cea de reprezentat al monarhiei britanice de [[St. John Philby|Harry St. John Philby]].<ref>Avi Shlaim, 2007 p. 14.</ref>.

Transiordania a rămas sub controlul britanicilor până la semnarea tratatului anglo-transiordanian din 1928. Transiordania a devenit independentă din punct de vedere oficial, dar britanicii au continuat să-și mențină prezența armată în țară și au exercitat controlul asupra politicii externe. De asemenea, britanicii controlau parțial finanțele regatului. Aspirațiile transiordanienilor nu au fost astfel satisfăcute în totalitate, ceea ce a dus la răspândirea nemulțumirilor în rândul cetățenilor regatului, reflectate în Congresul din 25 iulie 1928, primul de acest fel din țară, care a analizat prevederile tratatului bilateral și a propus un program politic de acțiune<ref name="AV">Avi Shlaim, ''Lion of Jordan'', 2007, p. 17.</ref>.

Frontierele Transiordaniei nu au fost trasate decât după intrarea în vigoare a Mandatului britanic. În răsărit, frontierele au fost gândite în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene.

== Statalitatea și încheierea mandatului ==
[[Emir]]ul [[Hashemit]] [[Abdullah I al Iordaniei|Abdullah]], fiul cel mai în vârstă al lui [[Sharif Hussein]], aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia din 16 septembrie 1922, în care s-a precizat administrația separată pentru Transiordania. Guvernul teritoriului era subiect al mandatului și a fost format de emirul Abdullah, fratele regelui [[Faisal I al Irakului|Faisal al Irakului]]. Regatul Unit a recunoscut independența Transiordaniei pe 15 mai 1923 și a cedat controlul asupra țării treptat către noile autorități, păstrând însă dreptul de supraveghere a problemelor financiare, militare și politicii externe. Proclamarea independenței Transiordaniei a avut un impact important asupra [[Sionism revizionist|sionismului revizionist]], care avea ca obiectiv formarea unui stat pe ambele maluri ale Iordaniei. Prin recunoașterea independenței Transiordaniei, teritoriul Palestinei și implicit cel destinat viitorului cămin național evreiesc a fost redus foarte mult<ref>Wasserstein, 2004, [http://www.kinghussein.gov.jo/his_transjordan.html ''The Making of Transjordan''].</ref>.
 
Departamentul de Stat al SUA a considerat că statutul mandatului nu a fost alterat de înțelegerea dintre Regatul Unit și Emirat din 20 februarie 1928<ref>''League of Nations, Official Journal'', 1928, p. 1574</ref>, prin care se recunoștea existența unui guvern independent în Transiordania și definea limitele atribuțiilor acestuia. Ratificarea acestei înțelegeri a fost făcută pe 31 octombrie 1929<ref>''1919 Foreign Relations of the United States'', vol. XIII, Paris Peace Conference (1947), p. 100</ref><ref>Marjorie M. Whiteman, ''Digest of International Law'', vol. 1 (Washington, DC: U. S. Government Printing Office, 1963) 631</ref>

În 1937, consulul general al SUA în Ierusalim a trimis un raport prin care informa Departamentul de Stat că [[muftiu]]l Palestinei a refuzat să accepte împărțirea teritoriului și nu a recunoscut-o. Consulul raporta de asemenea că, în schimb, emirul Abdullah cerea urgentarea acceptării internaționale a înțelegerii ținând seama de realitățile locale, dar dorea modificarea frontierelor și administrația enclavei neutre<ref>''Foreign relations of the United States diplomatic papers, 1937. The British Commonwealth, Europe, Near East and Africa'', vol. II, p. 894 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1937v02&isize=M&submit=Go+to+page&page=894]</ref> .

În timpul [[Conferința de la Ialta|negocierilor de la Ialta]] s-a subliniat că mandatele Ligii Națiunilor ar trebui plasate sub mandatul [[ONU]]. Agenția Evreiască a trimis un memoriu la [[Conferința de la San Francisco]] cerând asigurarea din partea marilor puteri că nici un acord de mandat ONU să nu contravină dreptului evreilor de întemeiere a unui stat propriu, drept garantat de [[Declarația Balfour]] și de [[Mandatul britanic pentru Palestina|Mandatul pentru Palestina]]. Conferința a respins în mod implicit cererea evreilor prin Articolul 80 al [[Carta ONU|Cartei ONU]], care stipula că mandatul organizației internaționale „ar putea” modifica un mandat<ref>Jacob Robinson, ''Palestine and the United Nations: Prelude to a Solution'', Greenwood Press, 1971, pp. 2-3</ref>. Istoricul negocierilor articolului sus-numit, așa cum este ea reflectată în documentele americane, indică că a fost dezvoltată ca o înțelegere de [[status quo]] cu privire la mandatul pentru Palestina. Forma finală a Articolului 80 a fost rezultatul insistențelor [[Liga Arabă|Ligii Arabe]], care se temea de o eventuală relaxare a prevederilor Cărții Albe din 1939<ref>"Palestine" în ''Foreign relations of the United States: diplomatic papers, 1945. General: the United Nations'', vol. I, pp. 859-860 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1945v01&isize=M&submit=Go+to+page&page=859]</ref>.

Atunci când Regatul Unit și-a anunțat intențiile pentru acordarea independenței Transiordaniei, Adunarea Generală a Ligii Națiunilor a adoptat o rezoluție de sprijinire a unei asemenea hotărâri. Agenția Evreiască și o serie de juriști au ridicat o serie de obiecțiuni. Duncan Hall a afirmat că fiecare mandat are natura unui tratat, iar în această calitate nu ar putea fi modificat unilateral.<ref>H. Duncan Hall, ''Mandates, Dependencies and Trusteeship'', Carnegie Endowment, 1948, pp. 91-112</ref>. John Marlowe a notat că în ciuda independenței Transiordaniei, conferită prin tratatul din 1946, englezii au continuat să se folosească pentru serviciile de poliție și de apărare a frontierei de Legiuniea Arabă, aflată din punct de vedere oficial sub comanda Transiordaniei, dar din punct de vedere preactic sub cea a Regatului Unit.<ref>John Marlowe, ''The Seat of Pilate; an Account of the Palestine Mandate'', London, Cresset Press, 1959, p. 222</ref>. [[purtător de cuvânt|Purtătorul de cuvânt]] al Agenției Evreiești a spuis că Transiordania este parte integrantă a Palestinei, iar, în conformitate cu Articolul 80 din [[Carta ONU]], poporul evreu are un interes legitim în acest teritoriu<ref>National Archive, Tel Aviv University, Palestine Post, ''The Mandate is Indivisble'', 9 aprilie 1946, p. 3 [http://www.jpress.org.il/publications/ppost-en.asp]</ref>.

În 1948 a fost semnat [[Tratatul de la Londra,1946|Tratatul de la Londra]] și Transiordania a fost proclamată regat pe 25 mai 1946. Parlamentul l-a proclamat rege pe emir, iar numele oficial al regatului s-a schimbat din Emiratul Transiordaniei în „Regatul Hashemit al Transiordaniei”.

Tratatul anglo-american, cunoscut și sub numele „Convenția mandatului Palestinei”, permitea SUA să amâne orice acțiune unilaterală a britanicilor pentru terminarea mandatului. Proclamarea independenței Siriei și Libanului prevedea că „independența și suveranitatea Siriei și Libanului nu vor afecta situația juridică așa cum rezultă din actul mandatului. Această situație poate fi schimbată bineînțeles doar cu acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu încuviințarea guvernului Statelor Unite, unul dintre semnatarii Convenției franco-americane din 4 aprilie 1924”<ref>''Foreign relations of the United States diplomatic papers, 1941. The British Commonwealth; the Near East and Africa'', vol. III, 1941, pp. 809-810; Marjorie M. Whiteman, ''Statement of General de Gaulle of 29 noiembrie 1941, concerning the Mandate for Syria and Lebanon'', Digest of International Law, vol. 1, Washington, DC: U. S. Government Printing Office, 1963, pp. 680-681</ref>.

SUA au adoptat o poziție conform căreia o încetare formală a mandatului în ceea ce privește Transiordania ar fi trebuit să se bazeze pe precedentul stabilit de [[Mandatul francez al Siriei și Libanului]]. Aceasta ar fi însemnat că încetarea mandatului urma să fie recunoscută pe baza admiterii Transiordaniei în cadrul [[ONU]] ca stat pe deplin independent.<ref>''Foreign relations of the United States, 1946. The Near East and Africa'',vol. VII, 1946, p. 798 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=turn&entity=FRUS.FRUS1946v07.p0810&id=FRUS.FRUS1946v07&isize=M]</ref>. Mai mulți membri ai [[Congresul SUA|Congresului SUA]] au propus o rezoluție prin care se cerea reprezentanților SUA la ONUI să încerce să obțină amânarea statutului Transiordaniei până la stabilirea statutului Palestinei ca un întreg. Departamentul de Stat al SUA a primit și o scrisoare amplă cu argumente legale detaliate din partea [[rabin]]ilor [[Jonah Wise]] și [[Eliezer Silver]], prin care se aduceau obiecțiuni la proclamarea independenței Transiordaniei<ref>''Foreign relations of the United States, 1946. General, the United Nations'', vol. I, 1946, p. 411 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1946v01&isize=M&submit=Go+to+page&page=411]</ref>. În 1947, SUA a comunicat guvernului britanic că nu va recunoaște Transiordania decât după luarea unei decizii de către Națiunile Unite în privința Palestinei<ref>''Foreign relations of the United States, 1947. The Near East and Africa'', vol. V, p. 603 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1947v05&isize=M&submit=Go+to+page&page=603]</ref>.

În timpul deliberărilor din [[Adunarea Generală a ONU]] în problema Palestinei, au apărut propuneri ca anumite teritorii din Transiordania să fie incorporate în viitorul stat evreiesc. Cu câteva zile mai înainte de hotărârea de partajare a teritoriului din 29 noiembrie 1947, secretarul de stat Marshall nota că au existat luări de poziție numeroase în cadrul Comitetului ad-hoc cu privire la oportunitatea înglobării în statul evreiesc a [[Nagev]]ului și a unei „ieșiri la [[Marea Roșie]] și a portului [[Aqaba]]”. El a scris ambasadorului Austin că Aqaba nu se află în Palestina și că în plus ar exista probleme de menținere a unor linii de comunicație către un port aflat în acea zonă<ref>''Foreign relations of the United States, 1947. The Near East and Africa'', vol. V, p. 1255 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1947v05&isize=M&submit=Go+to+page&page=1255]</ref>.

Adunarea Generală a ONU a adoptat [[Planul Organizației Națiunilor Unite de partajare pentru Palestina|planul pentru statutul Palestinei]] prin care era acceptată încetarea mandatului cel târziu pe 1 august 1948.

Ambasadorul SUA în [[Arabia Saudită]] a raportat secretarului de stat Marshall că liderii saudit și transiordanian îi avertizaseră pe ceilalți membri ai Ligii Arabe în martie 1948 că împărțirea era o problemă civilă, iar statele arabe nu ar trebui să întreprindă vreo acțiune pe care [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliul de Securitate]] ar fi putut să o interpreteze drept o agresiune
<ref>''Foreign relations of the United States, 1948. The Near East, South Asia, and Africa'', vol. V, p. 719 [http://digicoll.library.wisc.edu/cgi-bin/FRUS/FRUS-idx?Type=goto&id=FRUS.FRUS1948v05p2&isize=M&submit=Go+to+page&page=719]</ref>.

Cercetările unor istorici precum Benny Morris, Avi Shlaim, Ilan Pappe, Mary Wilson sau Eugene Rogan au subliniat faptul că între Abdullah și Yishuv a existat o înțelegere de compromis<ref>Benny Morris, ''Doubting the Yishuv-Hashemite Agreement'', p. 7, „Refabricating 1948”, ''Journal of Palestine Studies'' [http://www.palestine-studies.org/enakba/debates/Morris,%20Refabricating%201948.pdf]</ref>. Materialele de arhivă demonstrează că cele două părți au negociat o împărțire pașnică Palestinei între cele două tabere și că inițial ele s-au angajat să se supună rezoluției ONU. 
John Baggot Glubb, comandantul Legiunii Arabe, a scris că ministrul de externe britanic [[Ernest Bevin]] a dat undă verde Legiunii Arabe să ocupe teritoriul alocat statului arab. Premierul Transiordaniei a explicat că Abdullah a primit sute de petiții din partea liderilor palestinieni prin care aceștia cereau protecție după retragerea forțelor britanice. Eugene Rogan afirmă că aceste petiții ale locuitorilor din aproape toate orașele și satele palestiniene sunt păstrate în "The Hashemite Documents: The Papers of Abdullah bin al-Husayn, volume V: Palestine 1948 (Amman 1995)"<ref>Eugene L. Rogan, Avi Shlaim, ''The war for Palestine: rewriting the history of 1948", cap. 5, „Jordan and 1948”, Cambridge University Press, 2001, ISBN	0521699347i</ref>

După încetarea mandatului, forțele armate ale Transiordaniei au intrat în Palestina. Consiliul de Securitate a aprobat o rezoluție susținută de SUA cu privire la numărul și dispunerea forțelor armate transiordaniene în Palestina. Ministrul de externe al Transiordaniei a atras atenția că nici ONU, nici SUA nu recunoscuseră în acel moment Transiordania, deși avuseseră la dispoziție un răgaz de aproape doi ani. În ciuda acestui fapt, a adăugat ministrul transiordanian, SUA au recunoscut statul evreiesc imediat, deși existau încă anumite probleme legale<ref>Cablograma din 18 mai 1948 din partea președintelui Consiliului de Securitate către ministrul de externe al Transiordaniei și răspunsul acestuia din 20 mai 1948, ''UN Document S/760 of 20 May 2003'' [http://unispal.un.org/unispal.nsf/9a798adbf322aff38525617b006d88d7/aa99ba96c0a95d5985256db2006928bd?Opendocument] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120224213346/http://unispal.un.org/unispal.nsf/9a798adbf322aff38525617b006d88d7/aa99ba96c0a95d5985256db2006928bd?OpenDocument |date=2012-02-24 }}</ref>.

Abdullah a explicat Consiliului de Securitate motivele intrării forțelor sale armate în Palestina spunând „noi suntem obligați să intrăm în Palestina să-i apărăm pe arabii neînarmați împotriva masacrelor similare celui de la Deir Yasin."<ref>''UN Document PAL/167'', 16 mai 1948, ''TRANSJORDAN NOTIFIES UN OF aiarmed ENTRY INTO PALESTINE'' [http://unispal.un.org/unispal.nsf/9a798adbf322aff38525617b006d88d7/e2ab11675a195c3e85256a5700646474?Opendocument]</ref>

După ocuparea [[Cisiordania|Cisiordaniei]] în timpul [[războiul arabo-izraelian din 1948|războiului din 1948 -1949]] cu [[Israel]]ul, Abdullah și-a luat titlul de [[Rege al Iordaniei]] și a schimbat numele țării în [[Regatul Hashemit al Iordaniei]] în aprilie 1949. În anul următor, el a anexat Cisiordania.

Statele Unite au extins recunoașterea [[de jure]] a guvernelor Transiordaniei și Israelului în aceeași zi, 31 ianuarie 1949<ref>''Foreign relations of the United States, 1949. The Near East, South Asia, and Africa'', vol. VI, p. 713</ref>. Istoricul Clea Lutz Bunch consideră că această decizie a fost rezultatul poziției președintelui [[Harry S. Truman]], care a dorit o politică echilibrată între Israel și moderata Transiordanie, extinzând recunoașterea celor două state în mod simultan. În opinia președintelui american, cele două state ar fi fost legate inevitabil ca două state surori emergente: unul dintre ele servea ca refugiu pentru evrei, iar cealaltă urma să absoarbă arabii palestinieni strămutați de colonizarea evreiască. În plus, președintele Truman era informat cu privire al înțelegerea dintre liderii Agenției evreiești și regele Abdullah I al Iordaniei<ref>Clea Lutz Bunch, ''Balancing Acts: Jordan and the United States during the Johnson Administration'', Canadian Journal of History 41.3, 2006.</ref>,

În 1978, Departamentul de Stat la SUA a publicat memorandumul conversației din 5 iunie 1950 dintre Stuart W. Rockwell din „Biroul afacerilor Africii și Orientului Apropiat” și Abdel Monem Rifai, consilier al legației Iordaniei. Rifai a întrebat când vor recunoaște SUA uniunea dintre Palestina arabă și Iordania, la care Rockwell a explicat că poziția Departamentului de Stat este aceea că SUA nu are obiceiul să emită o recunoaștere oficială a fiecărei modificări teritoriale a unui stat străin. Unirea Palestinei arabe cu Iordania se făcuse ca urmare a voinței poporului și SUA accepta faptul că suveranitatea Iordaniei s-a extins într-o nouă zonă, a adăugat Rockwell. Consilierul Rafai a exprimat mulțumirea iordanienilor fața de această recunoaștere [[de facto]] a unirii<ref>''Foreign relations of the United States, 1950. The Near East, South Asia, and Africa'', vol. V, 1950, p. 921</ref>.

Iordania a fost admisă ca stat membru al [[Organizația Națiunilor Unite|Organizației Națiunilor Unite]] pe [[15 decembrie]] [[1955]]<ref>[http://www.un.org/en/members/ Statele membre ale Organizației Națiunilor Unite]</ref>.

== Vezi și ==
* [[Oultrejordain]]
* [[Sughițul lui Winston]]

== Note ==
{{listănote|2}}

== Bibliografie ==
* Bernard Wasserstein, 2004, ''Israel and Palestine: Why They Fight and Can They Stop?'', Profile Books. ISBN 1-86197-534-1

== Legături externe ==
* [http://www.kinghussein.gov.jo/his_transjordan.html Jordan — History: The making of Transjordan], Pagina oficială a regelui Hussein
* [http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/jotoc.html U.S. Library of Congress country study]

{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Istoria Iordaniei]]
[[Categorie:Istoria Orientului Mijlociu]]
[[Categorie:Istoria Israelului]]
[[Categorie:Istoria Palestinei]]
[[Categorie:Emirate]]
[[Categorie:Foste țări din Orientul Mijlociu]]

Descrierea modificărilor

Materialele care încalcă drepturile de autor vor fi șterse. Materialele enciclopedice trebuie să fie verificabile. Contribuția este eliberată irevocabil sub licențele CC-BY-SA 4.0 și GFDL. Acceptați că pentru creditarea sub licența CC este suficientă o hiperlegătură sau un URL. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Revocare Ajutor pentru modificare (fereastră nouă)

Caractere românești: Ă ă Â â Î î Ș ș Ț ț „ ” « » – — ° ← →

Diacritice incorecte: Ş ş Ţ ţ -

Wiki: --~~~~ | [] [[]] [[|]] {{}} {{|}} {{DEFAULTSORT:}} <gallery></gallery> #redirect[[]] <ref></ref> <references /> <includeonly></includeonly> <noinclude></noinclude> <nowiki></nowiki> <blockquote></blockquote>

Formate utile: {{titlu cursiv}} {{Infocaseta Biografie}} {{date biografice}} {{citat||}} {{commons category-inline}} {{en icon}} {{fapt}} {{ill-wd||3=}} {{în lucru}} {{lang||}} {{Control de autoritate}} {{ISBN|}} {{div col}}{{div col end}} {{Pagină tradusă||}} {{subst:nesemnat|}}

Secțiuni comune: == Note == == Bibliografie == == Lectură suplimentară == == Vezi și == == Legături externe ==

Formatare: <s></s> <big></big> <div style="text-align:center"></div> <code></code> <pre></pre>   <hr/>

Categorii utile: [[Categorie:]] [[Categorie:Nașteri în ]] [[Categorie:Decese în ]] [[Categorie:Fondări în ]] [[Categorie:Desființări în ]]

Modificările dumneavoastră vor fi vizibile instantaneu.

Toate contribuțiile la Wikipedia se supun licenței Creative Commons Atribuire-Distribuire în condiții identice 3.0. Dacă sunteți autorul textului, acceptați în plus să licențiați conținutul și sub licența GNU pentru o documentație liberă.
Pentru experimente folosiți pagina de teste.
Contribuțiile care nu respectă regulamentul Wikipedia vor fi anulate.
- Nu trimiteți materiale protejate de drepturi de autor fără permisiune! Nu copiați materiale de pe alte site-uri; majoritatea lor sunt protejate de drepturi de autor.
- Precizați sursele din care v-ați documentat în secțiunea de bibliografie a articolului.
- Nu toate sursele de documentare sunt de încredere.
- Ceea ce scrieți va fi modificat de ceilalți utilizatori și redistribuit de Wikipedia.
- Limba română se scrie corect numai cu diacritice.

Wikidata entities used in this page

Transiordania: Sitelink, Title, Label: ro, Some statements, Description: ro
Liră palestiniană: Title, Label: ro, Description: ro, Description: en, Description: mul

Formate folosite în această pagină:

Format:Altesensuri4 (modificare)
Format:Citat web (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Column-count (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Control de autoritate (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Despre (modificare)
Format:Dezlink (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Infocaseta Foste țări (modificare)
Format:Infocaseta Fostă țară (modificare)
Format:Infodoc (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Infodoc/imagine (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Listănote (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Webarchive (modificare)
Modul:Arguments (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Authority control (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Check for unknown parameters (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1 (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/COinS (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Configuration (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Date validation (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Identifiers (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Utilities (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Whitelist (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/styles.css (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:DateUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:DateUtils/data (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Formatnum (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:GregorianDate (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:GregorianDate/data (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Hatnote (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Ill-wd (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Infobox (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Infobox/styles.css (modificare)
Modul:InfoboxFormerCountry (modificare)
Modul:LangUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Matematică (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Navbar (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Navbox (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:No globals (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Plain text (modificare)
Modul:Plural (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:ResolveEntityId (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Roman (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Separated entries (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Set (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:StringUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:TableTools (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Transliteration (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Transliteration/langdata (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Webarchive (modificare)
Modul:Wikidata (vedeți sursa) (protejat ca format)

Această pagină face parte din 4 categorii ascunse:

Adus de la https://ro.wikipedia.org/wiki/Transiordania