Simion Stanciu (om politic): Diferență între versiuni
compendiu in curs de imbunătățire |
Fără descriere a modificării |
||
| (Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{problemearticol| |
|||
| ⚫ | |||
|referințe=mai 2020|wikizare=mai 2020}} |
|||
{{Infocaseta Biografie}} |
|||
| ⚫ | |||
| ⚫ | „Odată cu schimbările democratice ale anului 1848, în Imperiul Habsburgic, bosâncenii își văd ales în Dieta din Viena, un consătean, Simion Stanciu, cel care, mutându-se mai târziu la Salcea, va fi și primul deputat țăran din județul Botoșani în divanul ad-hoc al Moldovei.”<ref>{{Citat web|url=http://dragusanul.ro/m/|access-date=27 mai 2020|autor=Ion Drăgușanu|titlu=Povestea așezărilor bucovinene}}</ref> |
||
| ⚫ | Clăcașul Simion Stanciu a reprezentat cu cinste țărănimea din județul Botoșani în [[Divanul ad-hoc al Moldovei]]. Împreună cu cei 12 reprezentanți ai țăranilor din celelalte județe ale Moldovei, printre care și moș Ion Roată, au depus la 8 noiembrie 1857 pe biroul Divanului acea faimoasă plângere despre situația țărănimii, petiție despre care Mihail Kogălniceanu spunea că a fost scrisă cu litere de foc și de sânge. |
||
| ⚫ | „Odată cu schimbările democratice ale anului 1848, în Imperiul Habsburgic, bosâncenii |
||
| ⚫ | |||
În calitate de „deputat” a luptat pentru Unirea Principatelor, totodată fiind conducător al comitetului unionist din comuna Salcea. |
În calitate de „deputat” a luptat pentru Unirea Principatelor, totodată fiind conducător al comitetului unionist din comuna Salcea. |
||
La alegerile din 24 noiembrie 1857 a |
La alegerile din 24 noiembrie 1857 a fost reales deputat, fiind unul din cei cinci deputați țărani care mai făcuseră parte din Divanul Ad-Hoc înainte de 1857. |
||
| ⚫ | |||
==Note== |
|||
<references /> |
|||
{{Control de autoritate}} |
|||
| ⚫ | |||
{{DEFAULTSORT:Stanciu, Simion}} |
|||
<br /> |
|||
[[Categorie:Nașteri în 1814]] |
|||
[[Categorie:Decese în 1881]] |
|||
[[Categorie:Decese pe 2 mai]] |
|||
[[Categorie:Politicieni români]] |
|||
[[Categorie:Români bucovineni]] |
|||
Versiunea curentă din 27 aprilie 2023 15:39
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Simion Stanciu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Bosanci, Suceava, România |
| Decedat | (66 de ani) Salcea(d), Suceava, România |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac România |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Simion Stanciu (n. 6 noiembrie 1814, Bosancea, Bucovina, Imperiul Habsburgic – d. 2 mai 1881, Salcea, județul Botoșani, Regatul României) a fost om politic, primar și epitrop.
„Odată cu schimbările democratice ale anului 1848, în Imperiul Habsburgic, bosâncenii își văd ales în Dieta din Viena, un consătean, Simion Stanciu, cel care, mutându-se mai târziu la Salcea, va fi și primul deputat țăran din județul Botoșani în divanul ad-hoc al Moldovei.”[1]
Clăcașul Simion Stanciu a reprezentat cu cinste țărănimea din județul Botoșani în Divanul ad-hoc al Moldovei. Împreună cu cei 12 reprezentanți ai țăranilor din celelalte județe ale Moldovei, printre care și moș Ion Roată, au depus la 8 noiembrie 1857 pe biroul Divanului acea faimoasă plângere despre situația țărănimii, petiție despre care Mihail Kogălniceanu spunea că a fost scrisă cu litere de foc și de sânge.
În calitate de „deputat” a luptat pentru Unirea Principatelor, totodată fiind conducător al comitetului unionist din comuna Salcea.
La alegerile din 24 noiembrie 1857 a fost reales deputat, fiind unul din cei cinci deputați țărani care mai făcuseră parte din Divanul Ad-Hoc înainte de 1857.
Simion Stanciu este singurul reprezentant al țăranilor români, din a doua jumătate a secolului XIX, prezent în forurile legislative a două țări, respectiv: Imperiul Habsburgic și Principatul Moldova.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Ion Drăgușanu. „Povestea așezărilor bucovinene”. Accesat în .