Galerina marginata: Diferență între versiuni
img. + |
→Confuzii: leg. + |
||
Linia 40: | Linia 40: | ||
== Confuzii == |
== Confuzii == |
||
''Galerina marginata'' se confundă cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat. Dar ea are în totdeauna partea centrală a cuticulei mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de delicioasele [[Kuehneromyces mutabilis|''Kuehneromyces mutabilis'', sin. ''Galerina mutabilis'', ''Pholiota mutabilis'' (gheba ciobanilor)]]<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7</ref> sau ''Flammulina velutipes'' (ciuperca de iarnă),<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 254-255, ISBN 3-405-11774-7</ref> plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu ''[[Hypholoma fasciculare]]''<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 186-187, ISBN 3-405-12116-7</ref> sau ''Hypholoma lateritium'' sin. ''Hypholoma sublateritium'' (ambele amare și ușor otrăvitoare),<ref name=" Bruno Cetto 1">Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7</ref> dar și cu gustoasa ''Hypholoma capnoides''.<ref name=" Bruno Cetto 1"/> De asemenea există mai multe specii de genul ''Galerina'' asemănătoare (de exemplu ''G. mycenopsis'', ''G. paludosa'', ''G. rubiginosa)'', cu toate necomestibile și toxice.<ref>J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 174-175, ISBN 3-405-11568-2</ref> |
''Galerina marginata'' se confundă cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat. Dar ea are în totdeauna partea centrală a cuticulei mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de delicioasele [[Kuehneromyces mutabilis|''Kuehneromyces mutabilis'', sin. ''Galerina mutabilis'', ''Pholiota mutabilis'' (gheba ciobanilor)]]<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7</ref> sau ''[[Flammulina velutipes]]'' (ciuperca de iarnă),<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 254-255, ISBN 3-405-11774-7</ref> plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu ''[[Hypholoma fasciculare]]''<ref>Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 186-187, ISBN 3-405-12116-7</ref> sau ''Hypholoma lateritium'' sin. ''Hypholoma sublateritium'' (ambele amare și ușor otrăvitoare),<ref name=" Bruno Cetto 1">Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7</ref> dar și cu gustoasa ''Hypholoma capnoides''.<ref name=" Bruno Cetto 1"/> De asemenea există mai multe specii de genul ''Galerina'' asemănătoare (de exemplu ''G. mycenopsis'', ''G. paludosa'', ''G. rubiginosa)'', cu toate necomestibile și toxice.<ref>J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 174-175, ISBN 3-405-11568-2</ref> |
||
== Ciuperci asemănătoare == |
== Ciuperci asemănătoare == |
Versiunea de la 10 noiembrie 2016 17:44
Galerina marginata | |
---|---|
Gheba de brad | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eucariote |
Regn: | Fungi |
Diviziune: | Basidiomycota |
Clasă: | Agaricomycetes |
Ordin: | Agaricales |
Familie: | Hymenogastraceae |
Gen: | Galerina |
Specie: | G. marginata |
Nume binomial | |
Galerina marginata (Batsch) Kühner (1935) | |
Sinonime | |
Agaricus marginatus Batsch (1789) | |
Modifică text |
Galerina marginata (1935), sin. Pholiota marginata (Lucien Quélet, 1872), mai departe între altele și Agaricus marginatus (August Batsch, 1789) sau Agaricus autumnalis (1872), din familia Hymenogastraceae și genul Galerina este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Ele sunt numite în popor gheba de brad. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase, de la câmpie până la munte. O regăsim pe tot parcursul anului, dar perioada favorită de dezvoltare o are toamna.[1][2]
Descriere
- Pălăria: Ea are un diametru de 1-4 cm, este la început convexă, aplatizând odată cu maturizarea, cu marginea ondulată și crestată. Cuticula este umedă și lipicioasă la exemplarele tinere, fiind netedă și câteodată brăzdată. Coloritul variază între un maroniu ca de scorțișoară și ocru-deschis, dar în totdeauna cu partea centrală mai închisă la culoare.
- Lamelele: Ele sunt ușor decurente, dese și înalte, la început gălbuie și cu vârsta maronii ca cuticula. Sporii sunt de culoare maroniu-ruginie.
- Piciorul: El are o înălțime de 4-7 cm și o lățime de 0,3-0,7 cm, este cilindric, foarte subțire, arcuit când crește în grup, uscat și gol pe interior, solzos în partea inferioară. Când este tânăr, prezintă o manșetă (rest al vălului parțial = velum partiale) albicios ce acoperă lamelele, pierzând-o odată cu maturizarea. Prezintă o zonă inelară chiar și la exemplarele mai bătrâne.
- Carnea: Ea este moale, maronie, subțire, nesemnificativă, cu miros de făină proaspătă.[1][2]
Toxicitate
Galerina marginata precum variația ei Galerina tomnatica, dețin otravă cu acțiune plasmotoxică accentuată. Amatoxinele conținute (amanitinele α, β, γ, δ, ε), derivate ale octapeptidelor biciclice, sunt responsabile pentru o insuficiență hepatică severă. Mai departe toxinele acționează asupra sistemului nervos. Se intensifică musculatura stomacului, are loc secreția intensă al sucului gastral, apare diaree și vomă. Aceste ciuperci sunt responsabile pentru intoxicații mortale prin ingestie. Primele simptome apar, cam târziu, după 8-72 de ore după consumarea lor. Se lecuiește foarte greu cu ajutorul fala- și amatoxinei (antidotul Antanamid, câștigat din Amanita phalloides), Penicilinei G, Thioctacidului (medicament pe bază de acid lipoic) precum vitaminelor C și K. Pentru o investigație științifică au fost culese 27 de Galerina marginata în diferite locații franceze. Cantitatea de amanitină în diverse exemplare acestei specii a fost mai mare decât cele din unele Amanita phalloides.[3][4]
Confuzii
Galerina marginata se confundă cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat. Dar ea are în totdeauna partea centrală a cuticulei mai închisă la culoare. Acest fapt este unul din caracteristicile pe baza căreia poate fi recunoscută față de delicioasele Kuehneromyces mutabilis, sin. Galerina mutabilis, Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor)[5] sau Flammulina velutipes (ciuperca de iarnă),[6] plus circumstanța, că aceste se usucă de la margine către centru. Mai departe o confuzie este posibilă cu Hypholoma fasciculare[7] sau Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium (ambele amare și ușor otrăvitoare),[8] dar și cu gustoasa Hypholoma capnoides.[8] De asemenea există mai multe specii de genul Galerina asemănătoare (de exemplu G. mycenopsis, G. paludosa, G. rubiginosa), cu toate necomestibile și toxice.[9]
Ciuperci asemănătoare
-
Flammulina velutipes
-
Hypholoma capnoides
-
Galerina paludosa
-
Hypholoma fasciculare
-
Hypholoma lateritium
-
Kuehneromyces mutabilis
-
Stropharia aurantiaca
Note
- ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 92-93, ISBN 3-405-12124-8
- ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 160, ISBN 3-426-00312-0
- ^ Toxinele G. marginata 1
- ^ Toxinele G. marginata 2
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 254-255, ISBN 3-405-11774-7
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 186-187, ISBN 3-405-12116-7
- ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7
- ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 174-175, ISBN 3-405-11568-2
Bibliografie
- H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten”, vol. 1 și 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1981
- Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
- Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
- Axel Meixner: „Chemische Farbreaktionen von Pilzen”, Editura J. Cramer, Lehre 1975
- Meinhard Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950
Legături externe
- Materiale media legate de Gheba de brad la Wikimedia Commons
- Gheba de brad