Ș

Vezi și : S, Ś, Ŝ, Ş, Š, Ṣ, s, ś, ŝ, ș, ş, š, ṣ

Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.

Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă Σ (σ sau ς), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.

• AFI: /ʃ/

1. a douăzeci și treia literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (consoană fricativă postalveolară surdă).

• S

• Ş

• În anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.

• ș

• DEX online