îndoi

Din în + doi.

• AFI: /ɨn.doˈi/

Conjugarea verbului (se) îndoi
Infinitiv	a (se) îndoi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îndoi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îndoaie
Participiu	îndoit
Conjugare	IV

I.

1. (v.tranz.) a strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
2. (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.

   Vântul îndoaie copacii.

   I s-a îndoit de tot spinarea sub povară.

3. (v.refl.) (despre oameni) a se gârbovi.

I.

• 1: împături, sufleca
• 2: (se) cocoșa, (se) curba, (se) încovoia, încovriga, (se) strâmba, (se) apleca
• 3: gârbovi

• se dezdoi, se îndrepta

• îndoială
• îndoire
• îndoit

Conjugarea verbului (se) îndoi
Infinitiv	a (se) îndoi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îndoiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îndoiască
Participiu	îndoit
Conjugare	IV

II.

1. (v.tranz.) a mări ceva de două ori; a dubla; p.ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
2. a amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția.

III.

1. (v.refl.) a fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).

   Se îndoiască că va veni.

II.

• 1: dubla
• 2: dilua

III.

• 1: dubita, (înv.) se prepune

Din îndoi.

• AFI: /ɨnˈdoj/
• AFI: /ɨn.doˈi/ (forma de perfect simplu)

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru îndoi.
2. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru îndoi.
3. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
4. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru îndoi.
5. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.

Din îndoi.

• AFI: /ɨn.doˈi/

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îndoi.

• DEX online