zori

Din slavă (veche) zorĩ (genitiv pluralul al lui zorja).

• AFI: /zorʲ/

Declinarea substantivului invariabil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	zori
Articulat	invariabil	zorii
Genitiv-Dativ	invariabil	zorilor
Vocativ	invariabil	zorilor

1. lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră.
2. (art.) numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop.

• zorea
• zori
• zorilă
• zorire

• (loc.adv.) În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineață.
• Din zori și până-n seară (sau noapte) = toată ziua.
• Din zori în zori = ziua și noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu.

• A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze

Din zor.

• AFI: /zo'ri/

Conjugarea verbului zori
Infinitiv	a zori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zorească
Participiu	zorit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și refl.) a lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi.
2. (v.intranz. și refl.) a merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva).
3. (v.intranz.) a insista pentru grăbirea unei acțiuni.
4. (v.tranz.) a îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva).
5. (v.tranz.) (rar) a susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva.

• zorit

Din a zori.

Conjugarea verbului zori
Infinitiv	a zori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zorească
Participiu	zorit
Conjugare	IV

1. (pop.) (intranz.) și (refl.) a se ivi zorile.

• zorit

• rozi

• DEX '98 via DEX online