viola

Vezi și : Viola, víóla, violă

Din latină violare.

• AFI: /vi.oˈla/

Conjugarea verbului viola
Infinitiv	a viola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	violez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să violeze
Participiu	violat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.

   A violat încuietoarea ușii.

3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.

   A violat o femeie.

• 1: contraveni
• 2: forța, sparge, strica, (înv.) silnici
• 3: profana
• 4: batjocori, necinsti, silui, (Transilv.) căzni, (înv.) rușina, sili, spurca, (fig.) pângări

• viol
• violabil
• violare
• violat
• violator

Din violă.

• AFI: /viˈo.la/

1. forma de singular articulat pentru violă.

• DEX online

---

(català)

Din latină viola („violă, pansea”).

• (occidental) AFI: /viˈɔ.la/
• (central) AFI: /biˈɔ.lə/
• (oriental) AFI: /viˈɔ.lə/

viola f., violes pl.

1. (bot.) violă, pansea

• tota la resta són violes

Origine incertă, probabil din occitană viula < viular („a cânta la violă”).

viola f., violes pl.

1. (muz.) violă
2. (s.m. și f.; muz.) instrumentist care cântă la viola

• 2: (muz.) violista

Origine incertă..

viola f., violes pl.

1. (joc) capra

Din violar.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violar.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violar.

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

(čeština)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

viola f.

1. violă

---

(English)

Din italiană viola < provensală veche viola.

• AFI: /vɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vʌɪˈəʊ.lə/ (Anglia)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)

viola, pl. violas

1. (muz.) violă

• violin

Din latină medie viola.

• AFI: /ˈviː.ələ/ (Anglia)
• AFI: /ˈvʌɪələ/ (Anglia)
• AFI: /vaɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /vɪˈoʊlə/ (SUA)
• AFI: /ˈvaɪ.ələ/ (SUA)

viola, pl. violas

1. (bot.) violă, pansea

• Dictionary.com

---

(italiano)

Din latină viola.

• AFI: /ˈvjɔla/

viola f., viole pl.

1. (bot.) violă, pansea
2. culoare violetă

   culoarea violetă:

• 1: violetta
• 2: violetto

• violacciocca
• violaceo

Declinarea adjectivului viola
	Singular	Plural
Masculin	viola	viola
Feminin	viola	viola

1. violet, vioriu

• violetto, violaceo

Din provensală veche viola (astăzi în occitană viula) < latină medie *vitula.

viola f., viole pl.

1. (muz.) violă

• viola da gamba
• viola del pensiero

Din violare.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru violare.

   • română: (el/ea) violează

2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru violare.

   • română: violează

---

(Latina)

Diminutiv al lui *ium.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului viola
f.	Singular	Plural
Nominativ	viola	violae
Genitiv	violae	violārum
Dativ	violae	violīs
Acuzativ	violam	violās
Ablativ	violā	violīs
Vocativ	viola	violae

1. (bot.) violă, pansea