ventila
Etimologie
Din franceză ventiler < latină ventilare.
Pronunție
- AFI: /ven.tiˈla/
Verb
| Conjugarea verbului ventila | |
| Infinitiv | a ventila |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ventilez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ventileze |
| Participiu | ventilat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui.
- (v.refl. pas.) (fig.) (despre idei, știri, proiecte) a fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online