tronco

Vezi și : Tronco

(galego)

Din latină trŭncus.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

tronco m., troncos pl.

1. (bot.) trunchi
2. (anat.) trunchi, talie, tors

• Wiktionary
• Galizionario

---

(italiano)

Din latină trŭncus.

• AFI: /'tronko/

Declinarea adjectivului tronco
	Singular	Plural
Masculin	tronco	tronchi
Feminin	tronca	tronche

1. trunchiat, tăiat, fragmentat, mutilat, retezat
2. incomplet, fragmentar

• 1: mozzato, mutilato
• 2: interrotto, incompleto

• in tronco

tronco m., tronchi pl.

1. (bot.) trunchi; (p. ext.) butuc, butură
2. (anat.) trunchi, talie, tors
3. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
4. (p. ext.) bucată, porțiune, parte, fâșie

   Tronco ferroviario.

• 1: (bot.) fusto
• 3: tratto, diramazione

• tronchetto
• troncone

• troncamento
• troncare
• troncato

• per pesanti gravami, meglio tronco che rami
• quando il tronco ha fatto il nodo, non s'addrizza in alcun modo

Din troncare.

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru troncare.

   • română: (eu) trunchiez

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

(português)

Din latină trŭncus.

• AFI: /'tɾõ.ku/ (Portugalia)
• AFI: /'tɾõ.ko/ (Brazilia de sud)

tronco m., troncos pl.

1. (bot.) trunchi
2. (anat.) trunchi, talie, tors
3. (p. ext.) ramură mare, creangă mare
4. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
5. (spec.) butuc (ca instrument de tortură)
6. (ist., în Brazilia) un loc unde se aduceau sclavii pentru a fi flagelați

• 1: (bot.) caule, estipe, haste
• 2: (anat.) torso
• 3: (bot.) talo
• 5: vira-mundo

• troncho
• truncado
• truncar

• Wiktionary
• Wikcionário

---

(español)

Din latină trŭncus.

• AFI: /'tɾoŋ.ko/

tronco m., troncos pl.

1. (bot.) trunchi
2. (anat.) trunchi, talie, tors
3. (geom.) trunchi (de con, de piramidă)
4. (fam., în Spania) amic, prieten, coleg, tip

• 4: tron

• tronca

• tronco cerebral

• tronchacadenas
• tronchado
• tronchante
• tronchar
• troncharse

• Wiktionary
• Wikcionario