avangardă
Etimologie
Din franceză avant-garde.
Pronunție
- AFI: /a.van'gar.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului avangardă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | avangardă | avangărzi |
| Articulat | avangarda | avangărzile |
| Genitiv-Dativ | avangărzii | avangărzilor |
| Vocativ | avangardă | avangărzilor |
- (adesea fig.) subunitate sau unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de siguranță.
- mișcare literară, artistică etc. care joacă (prin noutățile aduse) rol de precursor.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) de avangardă =
- care merge în frunte, care conduce.
- care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate (în literatură și artă).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online