străluci
Etimologie
Pronunție
- AFI: /strə.luˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului străluci | |
| Infinitiv | a străluci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
strălucesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să strălucească |
| Participiu | strălucit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie.
- (v.intranz.) a scânteia, a sclipi.
- (v.intranz.) (p.anal.) a părea că răspândește lumină datorită albeții, curățeniei.
- (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calitățile sale).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din străluc.
Pronunție
- AFI: /strəˈluʧʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru străluc.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online