promite
Etimologie
Din latină promittere. Confer franceză promettre.
Pronunție
- AFI: /proˈmi.te/
Verb
| Conjugarea verbului promite | |
| Infinitiv | a promite |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
promit |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să promită |
| Participiu | promis |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui.
- Promit o carte.
- Promite un salariu mare.
- (fig.) a îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile.
- Toamna promite să fie bogată.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a-și lua obligația; a făgădui
|
|
Etimologie
Din promite.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru promite.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru promite.