Nothing Special   »   [go: up one dir, main page]
Jump to content

încuia

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From a Vulgar Latin root *incuneāre, from Latin cuneāre, present active infinitive of cuneō, ultimately from cuneus (“wedge”). Compare Albanian ngujoj. First attested in 1581.

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /ɨn.kuˈja/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧cu‧ia

Verb

[edit]

a încuia (third-person singular present încuie, past participle încuiat) 1st conj.

  1. (transitive) to lock (a lock)
  2. (transitive, reflexive) to lock in (someone or oneself)
  3. (transitive, regional) to become constipated
  4. (transitive, colloquial) to leave someone unable to respond

Conjugation

[edit]
    conjugation of încuia (first conjugation, no infix)
infinitive a încuia
gerund încuind
past participle încuiat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încui încui încuie încuiem încuiați încuie
imperfect încuiam încuiai încuia încuiam încuiați încuiau
simple perfect încuiai încuiași încuie încuiarăm încuiarăți încuiară
pluperfect încuiasem încuiaseși încuiase încuiaserăm încuiaserăți încuiaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încui să încui să încuie să încuiem să încuiați să încuie
imperative — tu — — voi —
affirmative încuie încuiați
negative nu încuia nu încuiați

Antonyms

[edit]

Derived terms

[edit]
[edit]

References

[edit]
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=încuia&oldid=80681119"