iar

Noun

iar m (plural iars)

1. Iyar

Etymology 1

From Middle High German ir, from Old High German ir, from Proto-West Germanic *jiʀ, from Proto-Germanic *jīz. Cognate with German ihr, English ye.

Etymology 2

From Middle High German ir, from Old High German ira, iro, iru, from Proto-Germanic *ezōi, dative singular feminine form of *iz. Cognate with German ihr, Gothic 𐌹𐌶𐌰𐌹 (izai).

Romanization

iar

1. Manuel de Codage transliteration of jꜥr.

Preposition

iar

1. Alternative spelling of íar

Alternative forms

• iară
• ar — Banat, archaic
• ară, are, eră, ere, eri — obsolete

Etymology

Unknown. Perhaps from a Vulgar Latin *era. Compare Engadine Romansch eir, Provençal er, era, Old Galician-Portuguese ar (“also, again”).

Pronunciation

• IPA^(key): /jar/
• Rhymes: -ar
• Hyphenation: iar

Adverb

iar

1. again

   Synonyms: iarăși, din nou

   • 1874, Ion Creangă, Prostia omenească:

     Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea…

     And, while walking aimlessly, without knowing where he was going, after a while, halting at a place, he again witnessed something he’d never seen before: a man would hold an empty bucket with the mouth towards the sun for a little while, then he’d quickly grab it and go with it into a dugout; then he’d exit again, hold it with its mouth towards the sun again, and he’d repeat this…

   • 1890, Ion Luca Caragiale, Năpasta, Act 1, scene 1:

     Nu-ncepi iar să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit de el…

     Aren’t you again bewailing the departed? Since we've just talked about him again…

2. (rare) also
   • 1877, Ion Creangă, The Old Man’s Daughter and the Old Woman’s Daughter:

     Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată.

     Once upon a time there were an old man and an old woman; and the old man had a daughter, and the old woman also had a daughter.

Conjunction

iar

1. and

   Synonym: și (though see usage notes)

   • 1883, Luceafărul, Mihai Eminescu, lines 129-132:

     –Din sfera mea venii cu greu
     Ca să te-ascult ș-acuma,
     Și soarele e tatăl meu,
     Iar noaptea-mi este muma.

     “I have with difficulty come from my sphere
     To listen to you this time as well,
     And the sun is my father,
     And the moon is my mother.”

2. (archaic) but
   • 16th c., Psalter of Șchei‎, Tome I, Bucharest: Ioan Bianu, published 1889, page 416:

     а҄пропїа҄ръс̅є̅гонито́рїимйфърълѣ́џє, є҄рє̅дєлѣ́џѣта̅дєлоу́нгарѣсє.

     Apropiară-se gonitorii-mi fărălége, ere de légé ta delungară-se.

     Those who devise wicked schemes are near, but they are far from your law. (Psalm 119:150)

     (literally, “My lawless persecutors have come near, but from thy law they’ve gone away.”)

References

• iar in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Etymology

From Old Irish íar (“post, after”).

Noun

iar f

1. west

   Antonym: ear

See also

(compass points)

iar-thuath	tuath	ear-thuath
iar		ear
iar-dheas	deas	ear-dheas